Ce inseamna apa calda care se toarna in sfintele taine

Chemand astfel pe credinciosi la Cina cea sfanta, preotul se impartaseste el cel dintai, impreuna cu cei care fac parte din cinul preotesc si cei ce slujesc altarului, dupa ce a turnat mai intai apa calda in potir, inchipuind pogorarea Sfantului Duh peste Biserica. Odinioara, Mangaietorul S-a pogorat dupa ce toata lucrarea lui Hristos fusese implinita, iar acum se salasluieste in cei ce se impartasesc dupa ce cu vrednicie Jertfa a fost adusa si darurile s-au sfintit. In randuiala sfintei slujbe de pana acum, s-a inscris in paine, ca pe o tablita, intreaga iconomie a lui Hristos: L-am vazut pe Dansul, ca intr-o icoana, mai intai prunc, apoi dus la moarte, rastignit si impuns in coasta: dupa aceea am vazut cum painea s-a prefacut in insusi preasfantul Trup, care a patimit cu adevarat cele de mai sus si apoi a inviat, S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Dupa toate acestea, trebuia sa se inchipuie si sfarsitul lor, pentru ca savarsirea Tainei sa fie deplina, adaugandu-i-se aceasta incheiere a intregii lucrari si iconomii dumnezeiesti. Caci, care este rezultatul si urmarea patimilor, invataturii si faptelor Mantuitorului? - Nimic altceva decat venirea Sfantului Duh in Biserica, daca le privim pe acestea in legatura cu noi. Prin urmare, dupa cele dinainte, se cuvenea sa se infatiseze, in Sfanta Liturghie, si aceasta venire. Ea este infatisata prin turnarea apei calde in Sfintele Taine. Caci aceasta apa, fiind prin firea ei apa, dar avand si caldura focului, inchipuieste pe Sfantul Duh, care e numit si apa, dar care S-a aratat si in chip de limbi de foc cand S-a revarsat peste Sfintii Apostoli, iar momentul acesta din Liturghie aminteste ziua pogorarii Sfantului Duh; atunci S-a pogorat dupa ce se implinisera toate cele privitoare la Hristos, iar acum, apa aceasta se adauga dupa ce Darurile s-au desavarsit. Caci in Sfintele Taine este intruchipata Biserica, deoarece ea e trupul lui Hristos (in parte trup si madular al lui Hristos). Odinioara Biserica a primit pe Sfantul Duh dupa inaltarea lui Hristos la ceruri, iar acum ea primeste darul Sfantului Duh, dupa ce sfintele Daruri au fost primite in altarul cel mai presus de ceruri, deoarece ni-L trimite in schimb Dumnezeu, Care le-a primit pe dansele dupa cum am spus mai inainte. Pentru ca Mijlocitorul e acelasi, atunci ca si acum: insusi Sfantul Duh.

Caldura, apa calda ce se toarna in PotirRitul "caldurii" are loc dupa ce preotul a frant paine euharistica. Diaconul ii ofera preotului, prin partea dreapta, caldura, adica apa calda, intr-un vas special pentru acest lucru si rosteste: "Binecuvinteaza, stapane, caldura", iar preotul zice, binecuvantand-o : "Binecuvantata este caldura sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si in. vecii vecilor". Diaconul raspunde : "amin" si apoi o toarna in Potir in chipul crucii, atat cat chibzuieste ca ajunge sa incalzeasca Sfintele, zicand in acelasi timp : "Caldura credintei plina deDuhul Sfant".Ritul este atestat pentru prima oara in anul 582. In acest an, imparatul Mauriciu (582-602) l-a invitat pe catolicosul armean Mose II Egivatedze sa vina la Constantinopol, la o disputa hristologica. Patriarhul armean a raspuns: "Sa ma fereasca Dumnezeu sa trec fluviul Azat, ca sa mananc paine coapta in cuptor si sa beau caldura". Ceea ce inseamna ca patriarhul respingea atat painea dospita, cat si intrebuintarea "caldurii".Simbolismul "caldurii"Apa calda simbolizeaza apa care a curs odata cu sangele din coasta Mantuitorului, atunci cand trupul Sau a fost strapuns de lancea unui soldat roman.Nicolae Cabasila considera insa ca turnarea caldurii si formula ce insoteste acest act liturgic aminteste si simbolizeazapogorarea SfantuluiDuh peste Biserica. "Odinioara, acest lucru s-a petrecut dupa ce se savarsise de Hristos toataiconomia mantuirii, iar acum, dupa ce Jertfa a fost adusa si Darurile s-au sfintit, se salasluieste in cei care se impartasesc cu vrednicie dintr-insele... VenireaSfantului Duh in Biserican-a fost altceva decat efectul si urmarea patimirilor, invataturii si faptelor Mantuitorului. Se cuvenea deci ca, dupa cele dinainte, sa se reprezinte in Liturghie si aceasta venire. Ea este reprezentata prin turnarea apei calde inSfintele Taine, cand aceasta apa, prin ea insasi apa, dar totodata impartasita si decaldura focului, inchipuieste pe Sfantul Duh, Care e numit si apa (Ioan 7, 38-39), dar care S-a aratat si in chip de limbi de foc, atunci cand S-a revarsat pesteSfintii Apostoli. Iar momentul acesta din Liturghie pe cel de atunci il simbolizeaza. Atunci, Sfantul Duh S-a pogorat dupa ce se implinisera toate cele privitoare la Hristos, iar acum aceasta apa calda se toarna pesteSfintele Daruri, dupa ce au fost sfintite. Iar prin Sfintele Taine este semnificata si Biserica, ea fiindTrupul lui Hristos, si credinciosii ei,fiecare in parte, fiind membre ale acestui Trup" (I Cor. 12, 27).Interpretarea data de Nicoale Cabasila nu este straina de duhul Ortodoxiei, daca avem in vedere ca in vechime, pe langa formula obisnuita in ritualul pentru turnarea caldurii se canta si primul tropar din oda a patra a Canonului compus deSfantul Ioan Damaschinpentru sarbatoarea Cincizecimii.Este de retinut canonul 13 alpatriarhului constantinopolitanNichifor Marturisitorul, in care prescrie ca "nu se cuvine ca preotul sa liturghiseasca fara apa calda, decat numai de mare nevoie si numai daca nicidecum nu se afla apa calda".

Ce inchipuie "caldura" sau apa calda care se toarna in Sfantul Potir? Ea inchipuie caldura Duhului celui de viata facator, aratand ca, chiar in moarte, Dumnezeirea nu a fost despartita de Sfantul Trup, ca si dumnezeiescul suflet487 (Idem, Raspuns la intrebarea 58, trad. rom. p. 331). Totodata ea inchipuie caldura vietii pe care Sfantul Duh o toarna din nou in madularele moarte, prin inviere: "Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului" (Ps. 103, 31). Se toarna in Sfantul Potir, pentru ca sa ne dea, in clipa impartasirii, simtirea adevarata a sangelui viu si cald, curs din coasta si din ranile cuielor Celui rastignit pentru noi488 (Sf. Gherman al Constantinopolului, op. si trad. cit., p. 115; Sf. Simion al Tesalonicului, Talcuirea despre dumnezeiescul locas, p. 94-95 si Raspuns la intrebarea 158, trad. rom. p. 266-267; p. 330-331).

Apa i Sfintele Taine (SfntaEuharistie)

Centrul cultului cretin este Sfnta Euharistie. Mntuitorul, nc din timpul petrecerii Sale pe pmnt a stabilit la Cina cea de Tain, elementele materiale ale Sfintei Euharistii, ca fiind pinea i vinul. n cadrul jertfel liturgice vinul se folosete amestecat cu ap.n ce privete apa ce se toarn n vin, aceasta este atestat n literatura canonic. Canonul 32 Trulan subliniaz faptul c Sfntul Ioan Gur de Aur Bisericii sale n care i s-a ncredinat crmuirea pastoral s-a predanisit a amesteca vinul cu apa, cnd ar trebui s svreasc jertfa cea fr de snge, artnd amestecarea sngelui i a apei din cinstita coast a Rscumprtorului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos[1], iar Canonul 37 Cartagina arat c la cele sfinte nimic mai mult s nu se fac dect trupul i sngele Domnului, precum i nsui Domnul a predanisit, adic pine i vin amestecat cu ap[2]Pe de alt parte, Canonul 13 a lui Nechifor Mrturisitorul oprete svrirea jertfei fr cldur: nu se cuvine ca prezbiterul s liturghiseasc fr ap cald, dect numai de mare nevoie, i dac nicidecum nu se afl ap cald[3]. Apa cald are aici un sens mistic, privind apa i sngele ce a curs din rana Domnului, care dei a murit, rmne pururea viu prin nvierea Sa di mori[4]. Povuirile de la sfritul Liturghierului sunt n ton cu cele spuse mai sus: La proscomidie, s se toarne puin ap n vin, iar dup sfinirea darurilor s se toarne puin ap cald, dup rnduial[5]. Apa turnat n vin la proscomidie este, subliniaz printele Ene Branite, prelund ideea Sfntului Ciprian elemntul natural care astmpr setea omului i se folosete pentru curirea lui corporal, ca i pentru attea nevoi gospodreti. Dup o veche interpretare, ea i simbolizeaz pe credincioii laici, iar amestecarea ei cu vinul nseamn incorporarea acestora n Hristos, pentru c Hristos, n patimile Sale, ne-a purtat pe noi i pcatele noastre[6]. Pe de alt parte vinul i apa tunate n Sfntul Potir nchipuie sngele i apa care au curs din coasta Domnului Hristos, care a fost mpuns cu sulia, i care au devenit cele dou zvoare ale vieii harului: apa Botezului i sngele Sfintei mprtanii.[7]n cadrul Sfintei Liturghii apa cald se toarn n Sfntul Snge, dup sfrmarea Sfntului Agne i plinirea Potirului. Dup punerea prii IIS n Sfntul Potir, diaconul d preotului, prin partea dreapt, cldura, apa cald, ntr-un vas special pentru aceast ntrebuinare zicnd: Binecuvntat este., iar preotul o binecuvinteaz; dup ce diaconul rspunde Amin, o toarn n potir s nclzeasc sfintele zicnd: Cldura. n general se subliniaz faptul c apa cald amintete i simbolizeaz apa care a curs odat cu sngele din coasta Domnului. Sfntul Simeon al Tesalonicului arat c aceste lucruri nseamn ntoarcerea vieii: cci apa cald arat c d prin cldur sens vieii[8]. n Evanghelia dup Ioan 6, 54 Domnul Hristos spunea: cel ce mnnc Trupul Meu i bea Sngele Meu are via venic. Liturghia vrea s ne ndrepteze gndul spre un trup nstare s ne comunice viaa venic i acesta nu poate fi dect Trupul lui Hristos: prin nclzirea Sfintei Taine cu ap cald, Liturghia ine s dea aceast senzaie credincioilor, care se mprtesc. Se toarn, adic apa cald n Potir, la vremea mprtirii, pentru ca aa precum zicea Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, atunci cnd atingem potirul cu buzele i ne mprtim cu Sfntul Snge, s se produc n noi o sfinire ca i cum am bea din aceiai de via fctoare[9]Formula rostit la turnarea cldurii: Cldura credinei plin de Duhul Sfnt poate fi interpretat din dou puncte de vedere: pe de o parte reia nc o dat sensul formulei la amestecarea Sfintei Taine i anume c Sfntul Duh, prin lucrarea cruia s-a svrit ntruparea Domnului i se realizeaz prezena Sa n Sfnta Euharistie n timpul epiclezei, se afl de asemenea prezent i este mprtit ntregii Biserici, odat cu darea Sfintei Taine ale Trupului i Sngelui Domnului. Pe de alt parte, formula cldura credinei implic n chip hotrt, prin termenii diferitelor ei variante i o aluzie la credina i dragostea fierbinte, de care trebuie s fie nsufleii credincioii prin harul Sfntului Duh, atunci cnd vin s primeasc Sfnta mprtanie[10].Sfntul Nicolae Cabasila vorbete despre semnificaia pe care o are apa cald, care se toarn n Sfintele Taine. Chemnd astfel pe credincii la Cina cea Sfnt, preotul se mprtete el cel dinti, mpreun cu cei care fac parte din cinul preoesc i cu cei ce slujesc altarului, dup ce a turnat mai nti apa cald n potir, nchipuind pogorrea Sfntului Duh peste Biseric Cci, care este rezultatul i urmarea patimilor, nvturii i faptelor Mntuitorului? Nimic altceva dect venirea Sfntului Duh n Biseric, dac le privim pe acestea n legtur cu noi. Prin urmare, dup cele dinainte, se cuvenea s se nfieze, n Sfnta Liturghie i aceast venire. Ea este nfiat prin turnarea apei calde n Sfintele Taine. Cci aceast ap, fiind prin firea ei ap, dar avnd i cldura focului, nchipuiete pe Sfntul Duh, care e numit i ap (vezi Ioan 7, 38 39), dar care s-a artat i n chip de limbi de foc cnd s-a revrsat peste Sfinii Apostoli, iar momentul acesta din Liturghie amintete de ziua pogorrii Sfntului Duh[11].Turnarea cldurii n Sfntul Potir are i scopul de a ne reprezenta i mai expresiv nvierea Domnului, simbolizat puin mai nainte prin punerea particelei IIS din Agne n potir. Iar c nvierea este opera Sfntului Duh i n acelai timp un mister al credinei, o arat i formula sacramental nsoitoare cldura credinei[12].Documentele nu conin informaii asupra timpului cnd a luat natere obiceiul de a pune ap cald n Sfntul Potir. n secolul VI, ns, catolicosul armean Moise al II-lea (574 604) a gsit un pretext n aceast practic a Liturghiei bizantine, pentru a formula un refuz pe ton ironic la invitaia mpratului Mauriciu, de a veni la Constantinopol, n vederea conversaiilor n legtur cu separarea armenilor de Biserica Ortodox dup Sinodul de la Calcedon. S m fereasc Dumnezeu s trec fluviul Azot, c aa mnnc pine coapt n cuptor i beau cldur, a spus acesta. Cldura constituia n acea vreme o not caracteristic ndtinat a Liturghiei bizantine.

[1]Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe, note i comentarii, Sibiu, 1993, p. 255[2]Ibidem, p. 257.[3]Ibidem, p. 454.[4]Ibidem.[5]***,Liturghier, p.409.[6]Pr. Prof. Ene Branite,Liturgica special, Editura Nemira, ediia a II-a, Bucureti, 2002, p. 233.[7]Ibidem, p. 235.[8]Pr. Petre Vintilescu,Trupul i Sngele Domnului din Sfnta mprtanie, n BOR, nr. 5-6, 1937, p. 304.[9]Ibidem, p. 44.[10]Idem,Capitolul mprtirii n cadrul Sfintei Liturghii, n BOR, nr 3-4, 1963, p. 243.[11]Nicolae Cabasila,Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1997, pp. 87-88.[12]Pr. Prof. Ene Branite,op. cit., pp. 249-250.