Ce este pragmatismul

8/2/2019 Ce este pragmatismul

1/13

Ce este pragmatismul?

y

Wh

at is pragmatism(1904),W

illiam James(1842-1910)y Context istoric si cultural:

Secolul XIX este o perioad din istoria omenirii caracterizat prin importante fenomene politice, ideologice iculturale. Dup rzboaiele napoleniene, Marea Britanie a devenit cea mai important putere mondial, controlnd unsfert din populaia globului i o treime din suprafaa teritoriilor de pe uscat. Secolul al XIX-lea a fost o perioad ainovaiei i a descoperirilor, cu rezultate notabile n matematic, fizic, chimie, biologie, electricitate i metalurgie,ce au constituit baza evoluiei tehnologice din secolul XX.

Evenimente istorice importante:

1804: Francisc al II-lea fondeaz Imperiul Austriac

1806: Sfntul Imperiu Roman este dizolvat ca o consecin a Tratatului de la Lunvi 1812-15: Rzboiul din 1812 dintre Statele Unite i Marea Britanie

1815 - Congresul de la Viena redeseneaz harta Europei

Napoleon cucerete o mare parte a Europei,dar este infrant la Waterloo in 1815

1821: Micarea revoluionar din iara Romneasc condus de Tudor Vladimirescu

1821-27: Grecia devine independenta

1848:au loc numeroase revoluii n Europa

1854-56: Rzboiul Crimeii dintre Marea Britanie, Frana, Imperiul Otoman pe de o parte i Rusia pe de altparte

1859: Cele dou principate romne, Moldova i iara Romneasc se unesc sub acelai domnitor

1861: Italia a devenit republic 1861-65: Rzboiul Civil American

1870-71: Rzboiul franco-prusac

1871: Otto von Bismarck a format Imperiul German i a devenit primul cancelar al Germaniei

1877: Principatele romne i proclam independena

1878: Tratatul de la San Stefano a confirmat independena Romniei, Serbiei i Muntenegrului

1879-84: Rzboiul din Pacific dintre Peru, Bolivia i Chile

1885: Unificarea Bulgariei

Evenimente culturale importante:

n art, realismul i romantismul de la nceputul secolului au lsat mai apoi loc impresionismului i post-impresionismului n a doua jumtate a secolului, Parisul fiind capitala mondial a artei. n America coala de perul Hudson era proeminent. Nume importante din pictura secolului al 19-lea includ: Paul Cezanne (Frana, post-impresionism), Eugne Delacroix (Frana, romantism), Paul Gauguin (Frana, post-impresionism, pictor), Vincentvan Gogh (Olanda, post-impresionism), Claude Monet (Frana, realism, impresionism), Renoir (Frana,impresionism), Rodin (Frana, modernism, sculptor).


2/13

Multi mari compozitori au trit in aceast epoca;ii putem enumera pe Ludwig vanBeethoven(Germania,Clasic,Romantic), Georges Bizet(Franta,romantic), Brahms(Germania,romantic), FrdricChopin (Polonia, romantic) Franz Liszt(Ungaria), Niccol Paganini(Italian), Franz Schubert(Austria) PiotrIlyich Tchaikovsky (Rusia, romantic) Giuseppe Verdi(Italia,romantic) Richard Wagner(Germania,clasic).

Literatura a prosperat n secolul al 19-lea. Unii dintre cele mai renumii scriitori i includ pe ruii LevTolstoi, Anton Chekov i Fiodor Dostoievski; englezii Charles Dickens, John Keats, i Jane Austen; scoianul SirW

alter Scott; irlandezul OscarW

ilde; americanii Edgar Allan Poe, Ralph

W

aldo Emersoni Mark Twain,

ifrancezii Victor Hugo, Honor de Balzac, Jules Verne i Charles Baudelaire.

Secolul al 19-lea a dat natere tiinei ca profesie. Termenul "om de tiin" a fost inventat n 1833 de

ctre WilliamWhewell. Printre ideile cel mai influente din acest secol au fost cele ale lui Charles Darwin, care n

1859 a publicat cartea Originea speciilor, ce a introdus ideea de evoluie prin selecie natural. Louis Pasteur a

conceput primul vaccin mpotriva rabiei, i a fcut, de asemenea, multe descoperiri n domeniul chimiei, inclusiv

asimetria de cristale. Thomas Alva Edison a dat lumii un bec practic ce putea fi folosit n via a de zi cu zi. Karl

Weierstrass mpreun cu ali matematicieni au aritmetizat analiza. Dar cel mai important pas n tiin, pentru acest

moment, a fost ideile formulate de ctre Michael Faraday i de James Clerk Maxwell. Munca lor a schimbat faa

fizici i a fcut posibil ca noua tehnologie s devin realitate.

Se pot aduga ca trsturi principale ale acestui secol i perfecionarea nvmntului, eforturile pentru reducerea

analfabetismului, constituirea de asociaii culturale, academii naionale, manifestrile expoziionale i preocuparea

pentru urbanism ce a permis avntul arhitecturii.

Astfel, secolul XIX reprezint unul de mare nsemntate pentru cultur i a lsat o motenire bogat secolelor ce-i

vor urma.

Romantismul este o micare artistici filozoficaprut n ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea n Europa,care a durat mare parte din secolul al XIX-lea. A fost o micare contraraionalismuluicaremarcase perioada neoclasic,ce se vapierde laapariiaspiritului romantic. Iniial, doaro atitundine, ostare de spirit,romantismul va lua mai trziu formaunei micri. Autorii romantici au scris din ce n ce mai

mult despre propriile lorsentimente, subliniind dramauman, iubirea tragic, ideile utopice. Dac secolulXVIII a fost marcat de obiectivitate i raiune, nceputul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, deemoie i de eulinterior.

Simbolismula fost o micare artistici literar de la finele secolului XIX,care seopuneanaturalismuluii parnasianismului,potrivit creia valoarea fiecrui obiect i fenomen din lumea

nconjurtoare poate fi exprimat i descifrat cuajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestarepropriuacestui current

Noiunea de Realism se refer laun mare numrde curente n filozofie,care auca element comuncovingereacfenomenele exist independent de contiina oamenilor,acioneazasupra oameniloripot fi denumite prin cuvinte.

n cazul admiterii existenei unei realiti independent de gndire, se vorbete despre un aanumit realism metafizic sau ontologic.

Opus acestuia este realismul ce rezult din cunoatere,realismul epistemologic,care admite c lumeaeste ntr-adevrconoscibil,c opiniile noastre rezult n mod principial din observaia independenta


3/13

obiectelorexistente, obiecte ale unei lumi identice tuturorobservatorilor,acrei cunoatere corespundeexistenei reale.

n filozofia limbajului se vorbete despre un realism semantic,cnd descrierea lumii exterioare seefectueazprin fraze alctuite dintr-un vocabularcorespunztorrealitii,rezultat al unei interpretri,carepoate fi adevrat sau fals. Deoarece n teoriacunoaterii se susine c exprimareacunotinelorare loc

doarprin intermediul limbajului, se poate constata trsturi comune ntre realismul epistemologici celsemantic

Idealismul este o orientare fundamental n filozofie. Ca orientare monist (spre deosebirede ontologiiledualiste saupluraliste ea se opune materialismuluiprin soluiape care o draportului dintrespirit i materie subaspectul primordialitii. Gruprile idealiste ale filozofilorconsiderastfel ca fiindprimordial subaspectul cronologici cauzal, spiritul. Orientarea idealistconsider materiaca fiindfactorul secund, dependent de spirit sauchiarneag existena materiei.Pentru idealiti tot ce exist,exist n consecin datorit spiritului.In interiorul idealismului s-auramificat dou suborientri: unaconsiderc entitateaprimordial, spiritul este ceva situat in afari independent de contiinaindividual - acesta fiind idealismul obiectiv - iarcealaltconsiderc esena lumii nu exist dect ca

spirit al individului i tot ce exist n lume nu este dect produsul contiinei individuale din care omul nupoate iei orice arface - acesta fiind idealismul subiectiv.

Introducere in psihologie:

(Cap.1: Psihologie i tiin) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - William James i funcionalismul

O alt abordare a psihologiei, formulat n 1890 a fost funcionalismul lui William James. Acesta esteadesea descris ca fiind tatl psihologiei americane. James a privit mintea ca un proces, o funcie aorganismului. La nivelul anului 1890 oamenii de tiin erau bine familiarizai cu ideea de baz emis deDarwin, conform creia omul a evoluat din animale mai simple, iar James a raportat psihologia la teoria

darwinian.William James a argumentat c, ntruct este util, contiina trebuie s fi evoluat. Cu alte cuvinte, aceastaare o funcie. James a sugerat c dac dorim s nelegem originea i scopul unui fenomen psihologic, artrebui s ne ntrebm pentru ce este acesta folosit.James a publicat Principiile psihologiei n 1890, n dou volume groase i Psihologia: un curs maiscurt n 1892, ntr-un singur volum. O alt oper faimoas a lui William James este lucrarea acestuiadespre psihologia religiei, Tipurile experienei religioase n anul 1902.

n cartea sa Soiurile de experienareligioas (1902), James atrage un contrast ntre dou tipuri diferite de

oameni, "Odatace Nascut" i "de dou ori nscut." Odatace oamenii Nascut sunt cei care para fi

biologicpredispusi la fericire: ele auun copil de acceptare a vieii aacum este, i care refuz s fie

deranjat de suferinele intense i relele din lume. De exemplu James "n acest sens este Walt Whitman, i

el citeaz descrierea Bucke RM de el:


4/13

El nua vorbit niciodatpeiorativ de orice naionalitate sauclas de oameni, sau de timp n istoria lumii,

sau fa de orice meserii sauprofesii, nuchiarmpotriva oricroranimale, insecte, sau lucruri

nensufleite, nici una dintre legile naturii, nici una dintre Rezultatele acestor legi,cum arfi boala,

deformare, i moartea. El niciodat nuaplns saubombnea, fie de la vreme, durerea,boala, sau orice

altceva. El niciodat nua jurat. El nuarputea foarte bine, deoarece el nua vorbit n mnie i,aparent, nua fost niciodat suprat. El niciodat nua expus frica, iareu nucred c vreodat m-am simtit. (Pag. 84)

Cu toate acestea, dac v simii c este ceva n mod inerent n neregulcuuniversul, dac simi cceva

este teribil de greit cu modul n care lucrurile sunt i trebuie s fie remediate,atunci sunt de dou ori-

nscut. Acestea sunt sufletele bolnave ale lumii,cele cuun comportament de pesimism naturale:

Existpersoane acrorexisten este puin mai mult dect o serie de zig-zaguri,ca i acum o tendin,

iaracum un alt devine mna sus. Rzboaiele lorde spirit,cucarnea lor,care dorescpentru

incompatibles, impulsurile rtcitoare ntrerupe planurile lorde cele mai deliberate, i vieile lorsunt o

dram lung de pocin i de efort de areparagreelile i contravenii. (P.169)

Pe bazaacestordefiniii, s-arputeacrede c oamenii sunt fericii odat nscui n timpce oamenii de

dou ori Nascut sunt nemultumiti, dar, de fapt, James susine cunii dintre cei mai fericii oameni sunt de

fapt de dou ori nscut. Cum este posibil acest lucru? Ei bine,atitudinea fa de via de dou ori Nascut

de multe ori duce la o "criz", exprimatprintr-o depresie patologic, de multe ori nsoit de o puternic

dorin de a face sens al lucrurilor. Aceast dorinpozitiv este incompatibil cu starea emoional

negativ de baz,produce o contradicie care gsete ntr-o transcendenrezoluie de stat negativ ntr-

un sens nou,profund al iubirii de via. James arfi luat propria "criz de sens", eveniment ca fiind un

exemplu, darn schimb el a discuta Lev Tolstoi. Iacov explic faptul c efortul de romancierrus de

succes pentrua se restabili la sntatea mintala dus la mai mult de o revenire la starea lui

iniial. Nscut de dou ori ajunge laun plan nou i mai mare:

Procesul este unul de rscumprare, nu de simplarevenire la sntate natural, i suferind,atunci cnd

salvat, este salvat de ceeace pare s-i o a doua natere,un fel de profund contient fiind de el se putea

bucura nainte. (P.157)

Acest sentiment de a fi "nascut din nou" este caracteristic de experiene religioase i mistice, darpoate fi

extins la o experien n cazul n care existun puternic sentiment de rennoire, dupun eveniment

tragic. Acest lucru se ntmpladeseacaurmare aunei boli debilitante sau o experienaproape de

moarte. Caun exemplu, ia n considerare muli dintre copiii cucancer in faza terminala de la St Jude

Spitalul de Copii. n loc de a fi nvins de boala lor, vinape Dumnezeu sau lumea, ele prezintunentuziasm extraordinarpentru via i un optimism care moralul povestea este clar", totul va fi pentrucel

mai bun.": Provocri i tragediile pot fi vzute nuca obstacole n calea fericirii,ci mai degrabca mijloace

de arealiza o fericire mai profund i mai de durat.


5/13

Metoda pragmatica = este o metoda care permite rezolvarea controverselor metafizice care ar putea ramane astfel

interminabile. Consta in a deturna privirile noastre de la lucrurile prime,principia prime,categorii,necesitati

presupuse pt a ne orientaspre lucrurile ultime spre rezultate consecinte ,fapte.

Pragmatism= Curent filozofic de factur idealist-subiectivist, rspndit mai ales n S.U.A.,care neag adevrul obiectiv proclamnd drept unic criteriu al adevrului numai ceea ceeste util i avantajos.

Emipirism -= Concepie gnoseologic care socotete experiena senzorial ca unica surs acunoaterii, negnd valoarea abstraciilor. Empirism logic= variant a neopozitivismuluicare admite numai enunurile logice verificabile n mod nemijlocit prin percepiile fiecruisubiect n parte; empirism social= curent sociologic din S.U.A. care, renunnd la oriceteorie, procedeaz la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipotezerestrnse. 2. Folosirea exclusiv a experienei ntr-o activitate.

Rationalism = 1. ncredere n raiune, n capacitatea acesteia de a cunoaterealitatea. 2. Concepie n teoria cunoaterii care consider raiunea drept unic izvor al

cunoaterii, afirmnd c necesitatea i universalitatea nu pot fi deduse din experien, pringeneralizarea ei, ci numai din raiune, unde exist independent de experien, aprioric.

Silogism = Raionament deductiv care conine trei judeci legate ntre ele astfel nct ceade-a treia judecat, care reprezint o concluzie, se deduce din cea dinti prin intermediulcelei de-a doua.

Umanism = micare cultural i orientare progresist a gndirii din epoca Renaterii, aprutca expresie a luptei mpotriva feudalismului i scolasticii, care a nsemnat o puternicafirmare a preocuprii fa de om, promovnd, n opoziie cu ideologia i cultura medieval,o cultur militnd pentru dezvoltarea multilateral a personalitii, pe baza culturii antice. 2.ansamblul ideilor i concepiilor care exprim aprecierea demnitii i libertii omului, grijafa de om i de valorile materiale i spirituale ale existenei sale, caracterizat prin cerinadezvoltrii continue i multilaterale a personalitii umane.

Idealism = orientare fundamental n filozofie, opus materialismului, care considerspiritul, contiina, gndirea ca factor primordial, iar materia, existena obiectiv, ca factorsecund, derivat. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la bazaexistenei, ca o realitate independent de contiina individului; ~ subiectiv = idealism careidentific spiritul cu contiina individual, negnd existena independent a realitiimateriale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiv. 2.urmrire dezinteresat a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire dat interpretrii idealiste a unorconcepte ale fizicii contemporane.

Nominalism = curent n filozofia medieval care susinea c numai lucrurile individuale suntreale, noiunile generale fiind doar simple nume i neexistnd independent de ele. 2. teorieburghez care susine n mod eronat c banii nu sunt o marf, nu au valoare intrinsec, cidoar una convenional, nominal.


6/13

Utilitarismul = Concepie care reflect interesele i strile de spirit ale burgheziei liberaleengleze din epoca nfloririi capitalismului n Anglia (sec. XIX). Teorie etico-filozofic careconsider utilitatea, folosul personal drept criteriu al moralitii comportrii oamenilor.

Pozitivismul = Curent filozofic idealist-subiectiv care neag rolul filozofiei ca o concepieteoretic general despre lume i ca metodologie general, susinnd c ea se bazeaznumai pe faptele verificabile experimental. Pozitivism logic= neopozitivism. 2.(Lit.)Denumire dat acelor tendine critice care adopt metodele scientiste n cercetarea literar. Modalitile de creaie literar care tind s reproduc realitatea n faptele ei concrete,adesea n stare brut, netipizat. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendina de a lua nconsiderare i de a urmri numai avantajele; practicism, utilitarism.

Teismul = Concepie filozofic religioas care admite existena lui Dumnezeu ca fiinabsolut, supranatural i conductoare a lumii.

Darwinismul = Concepie evoluionist potrivit creia speciile se transform treptat unele naltele prin interaciunea mai multor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulaia, lupta

pentru existen i selecia natural. Darwinism social= curent n sociologie care extindelegile biologice ale luptei pentru existen i ale seleciei naturale la domeniul fenomenelorsociale. [< fr.darwinisme, cf. Darwin biolog materialist englez].

Panteismul = Concepie filozofic monist potrivit creia divinitatea este identificat cuntreaga natur.

Ateismul = Concepie care const n negarea, fundamentat tiinific, a religiei, a credinein miracole, n viaa de apoi.

Charles Sanders Peirce (10 septembrie1839 19 aprilie1914) a fost filosofi logician american,considerat fondatoral curentului filosoficpragmatismi,alturi deWilliam James,printele semioticiimoderne.

S-a nscut n Cambridge, Massachusetts i a fost fiul lui Sarah Hunt Mills i Benjamin Peirce,profesordeastronomie i matematic la Universitatea Harvard. Charles Peirce a obinut diploma n chimielaHarvard n 1859 iarn timpul liberstudiafilosofia.

A fost un inovatorn logici matematic. Eracritic fa de abordrile carteziene ale epistemologiei. Aacuzat faptul c metoda ndoielii i-a ncurajat pe oameni s se prefaca se ndoi de ceva de care nu se

ndoiau de fapt i a susinut c trebuie s ncepem de laceva de care nu ne putem ndoi,progresndctre adevr,bazndu-ne mai degrabpe varietatearaionrilornoastre dect pe tria vreuneia din ele.Mai trziu,anticartezianismul sua luat formaunei doctrine critice a simului comun.

Friedrich Wilhelm Ostwald (let.Vilhelms Ostvalds), (n.2 septembrie1853,Riga,Letonia; d.4aprilie1932) a fost un chimistgerman, laureat al Premiului Nobel pentruchimie (1909) pentru studiiledespre echilibruchimici viteza de reacie. A ndrumat pe Paul Waldeni WaltherNernst.Pentru meritelesale din domeniul catalizatorilor lui Wilhelm Ostwald i s-a decernat Premiul Nobel.

Aristotel (Greac: ) (n.384 .Hr. - d.7 martie322 .Hr.) a fost unul din cei mai importanifilosofi ai Greciei Antice,clasical filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondatoral colii peripatetice.Dei Platon apus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofiaacestuiai a dezvoltat-o,putndu-se cu siguranafirmac Aristotel este ntemeietorul tiinei politice catiin de


7/13

sine stttoare. A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formal, Retorica,Etica. De asemenea, formaaristotelicatiinelor naturalearmas paradigmatic mai mult de un mileniu

n Europa.

Socrate (n.cca.470 .Hr. d.7 mai399 .Hr.) (Greac: Skrts) a fost filosofal GrecieiAntice. Socrate s-a nscut laAtena n dema Alopex, n 470 .Hr.,adic la sfritul rzboaielormedice.

Mama sa,Phainarete, era moa; tatl su, Sophroniscos, erasculptor.Probabil c Socrate aprimiteducaia de care aveauparte tinerii atenieni din vremea sa: a trebuit s

nvee muzic,gimnastici gramatic,adica studiul limbii bazat pe comentarii de texte.

John Locke (29 august1632 - 28 octombrie1704) a fost un filosofi om politic englez din secolul al XVII-lea,preocupat mai ales de societatei epistemologie.

George Berkeley (12 martie1685 14 ianuarie1753) a fost un episcop irlandez cu descendenenglez, filozofi teoretician n domeniul educaiei,continuatorempirist-conexionist a lui John Locke.

David Hume (n.26 aprilie1711 - d.25 august1776) a fost un filozof, istorici economist scoian,unadept al empirismului,unul dintre reprezentanii cei mai de seamai Iluminismului scoian. A fost un critic

neobosit al dogmatismului metafizici religios, devenind celebrupentru modul curajos n care aabordat,de pe poziii sceptice, o serie de subiecte filozofice cum arfi cauzalitatea,probabilitatea, identitateapersonal sau originea virtuii. Contemporan cuImmanuel Kant,arespins i aridiculizat valoarea ideilorabstracte,a ideilorce nu vin din realitate, din experien.

Christoph von Sigwart (3.douzeci i opt.1830-8.patru.1904) a fost un germanfilozofi logician. El a

fost fiul filosofului Christoph Heinrich Wilhelm Sigwart (treizeci i unuaugust 1789 - aisprezece

noiembrie 1844).

Ernst Mach

Perioada de viata:S-a nascut la18 Feb 1838.S-a stins din viata in data de 19 Feb 1916, la varsta de 78ani.

Ocupatia:Fizician si filozofaustriac

Tara de origine:Austria

James Clerk Maxwell(1831-1879 ) a fost un fizician scoian,autorul unui set de ecuaiicare descriulegile de bazale electrotehnicii.

John Dewey (1859-1952) a fost un filozof,psihologi pedagogamerican. Aparine grupului de psihologiefuncionalistcare aactivat lagcoala de la Chicago.Poziia sa se detaeazca instrumentalist. A avutpreocupri speciale pentruproblemele educaiei copilului.

FerdinandCanning Scott Schiller(1864-1937) a fost un filosofidealist britanic, nativ german.

A creat o variant fi subiectivistapragmatismului, denumit de el umanism. Dup Schillerlumeaconst n experiena subiectului i este o realitate nedeterminat,amorf,care se muleazpotrivit voineiarbitrare aacestuia.


8/13

Ralph Waldo Emerson (1803-1882) a fost un poeti eseistamerican, liderulmicrii transcendentaliste de la nceputul secolului al XIX-lea.

Conceptia despre adevara lui William JamesWilliam James este considerat de catre quasi-totalitateacomentatorilorca fiindunul dintre cei mai reprezentativi si mai influent si filosofi americani.Contributiile sale filosofice cele mai importante sunt pragmatismul si empirismulradical. Este demn de mentionat ca, ntr-una dintre lucrarile sale, el aprecizat canu exista o conexiune logica ntre cele doua doctrine filosofice:Pentrua evitacelputin o nentelegere,permiteti-mi sa spun ca nu exista nici o conexiune logica ntrepragmatism,asacum l nteleg eu, si o doctrinape care am expus-o recent, denumita

empirism radical . Aceasta doctrina stape propriile ei picioare. Cineva o poaterespinge n ntregime,continuand sa fie un pragmatist.

Alaturi de Charles Sanders Peirce, James este considerat a fi cofondatoral pragmatismului.Meritul sau este acelaca,pe langa faptul caapopularizat aspectele esentiale ale pragmatismului luiPeirce,acautat sa si dezvolte pragmatismul, sa l orienteze sprenoi directii si saaducapropriile sale contributii n privinta solutionarii unorproblemecum arfi aceeaa definirii adevarului. Treptat, James a transformat pragmatismulntr-una dintre miscarile filosofice dominante ale secolului al XX-lea.Lucrarea n care William James si-a expus, ntr-o manieracuprinzatoare, teoria sapragmatistaaadevarului se intituleazaPragmatism: A New Name forsome Old Waysof Thinking. Dupacum sustine filosoful american n aceasta lucrare,pragmatismul (nsens restrans) este o metoda de investigatie care ne permite sa stabilim daca o ideeeste adevarata,prin determinareagradului de concordantacare exista ntre respectiva

idee si realitate (indiferent dacaacearealitate este concreta sauabstracta). Jamesrecurge la o formula sinteticapentrua indica n ce consta metodapragmatista. Iatacare este aceasta formula:

Atitudinea de a nuprivi spre lucruri prime,principii, _categorii_, necesitati presupuse; si de aprivi catre lucruri ultime,rezultate,consecinte,fapte16. Abordareapragmatista este,asadar,una teleologica,care acorda importantaconsecintelor,rezultatelorfinale pe care le are aplicareaunei idei (inclusiv la nivelulreactiiloremotionale si motorii ale subiectului) si care nu vizeaza identificareaprincipiilorprime. In opinia lui James, metodapragmatista ne permite sa determinam care


9/13

este semnificatia ideilornoastre prin examinarea modului n care acestea sunt aplicateobiectelorn situatii experimentale.James consideraca termenul pragmatism poate fiutilizat ntr-un sens nca si mailarg, semnificand o anumita teorie aadevarului17.Pragmatismul poate fi considerat ca fiindo teorie geneticaaceeace se ntelege prin adevar18. Asadar, n sens larg,pragmatismul este o teorie aadevarului. Trebuie facutaprecizareaca,atunci candare n vedere acest sens al pragmatismului, James nlocuieste adeseori termenul depragmatism cucel de umanism.James sustine caun filosofpragmatist poate caracterizaadevarul ca fiind o relatiecare se stabileste ntre o idee (care poate fi o credinta, o opinie sau o judecata) siobiectul ei. Adevarul este o proprietate aunora dintre ideile noastre si consta nconcordantacurealitatea. In ce priveste falsitatea,aceasta este, larandul ei, o proprietateaunor idei ale noastre dareaconsta n discordantacurealitatea. Acestedefinitii ale adevarului si falsitatii sunt acceptate atat de catre pragmatisti cat si decatre opozantii lorrationalisti (numiti si intelectualisti ). Numai ca, dupacum observaJames,un pragmatist ntelege concordanta si realitatea ntr-o maniera diferita fata deun intelectualist.

In conformitate cuconceptia intelectualista, o idee adevarata trebuie sa fie o copiearealitatii. In ce priveste relatia de concordanta dintre idee si realitateape care aceastao reprezinta,aceasta este conceputa de catre intelectualisti ca fiind o relatie statica siinerta. Odatace ai stabilit ca ideea ta este o copie perfectaarealitatii, deja stii ca eaeste adevarata si nu mai trebuie saafli altcevapentrua-i stabili veridicitatea.Din perspectivapragmatista, nsa,aceastarelatie nu este una statica si inerta.Filosoful pragmatist se ntreabacum se varealizaadevarul unei idei si ce influentavaavea veridicitateaacelei idei asupra vietii celui care o are. El ncearca saafle careeste valoareapracticaaadevarului, judecand n termenii experientei. In opinia lui James:In momentul n care pragmatismul si pune aceasta ntrebare,gaseste raspunsul: Ideile adevaratesunt aceleape care le putem asimila, valida,corobora si verifica. Ideilefalse sunt aceleape care nu le putem trata n acest fel. Aceasta este,pentru noi,

diferentapractica dintre aavea si a nuavea idei adevarate;asadar, este semnificatiaadevarului,pentruca ea este tot ceeace se cunoaste despre adevar. Aceasta teza esteceape care trebuie sa o apar. Adevarul unei idei nu este o proprietate stagnanta, inerenta ei. Adevarul i se ntamplaunei idei. Ea devine adevarata, este facutaadevaratade catre evenimente. Veridicitatea ei este, n fapt,un eveniment,un proces: si anume,procesul de a se verificape ea nsasi, veri-ficarea ei. Validitatea ei este procesulvalid-arii ei19. James ntelege prin verificare si validare consecintele practice pe carele are o idee sau o credinta. In opinia sa,atunci cand un filosofpragmatist vorbestedespre concordantaunei idei curealitatea, el se referachiarlaaceste consecinte practice,care sunt satisfacatoare si utile n cazul n care ideea este adevarata. Dupacumafirma James:ideile (care, ele nsele, sunt doarparti ale experientei noastre) devin

adevarate n masura n care ne ajuta sa intram n relatii satisfacatoare cualte partiale experientei noastre20. Orice idee adevarata trebuie sa fie compatibilacu sistemulde idei pe care deja ni l-am format dar, n principal, ea trebuie sa ne permita saavemo interactiune satisfacatoare cu lumea nconjuratoare. Ideile adevarate trebuie saaibavaloare practica (cash-value n. n. D. B.) deoarece,potrivit lui James, o idee esteadevarata doarn situatia n care are consecinte benefice. Nu numai ideile,ci si teoriiletrebuie saaiba valoare practica deoarece ele nu sunt altceva decat instrumente pe care oamenii leutilizeazapentrua-si rezolvaproblemele. De aceea, ele trebuie judecaten functie de efectele pe care le auasupracomportamentului nostru.James sustine caaposeda idei adevarate nseamnaaposeda instrumente de actiune.


10/13

Fiecare dintre noi traieste ntr-o lume de realitati care pot fi utile sau nocive. Ideilecare ne indica n mod exact lace sa ne asteptam de larealitate,care ne permit sa facemo distinctie clara ntre ceeace este util si ceeace este nociv, sunt instrumente valoroase,care ne ghideaza n actiunile noastre. Spre exemplu, n situatia n care ne ratacim ntropadure si gasim o carare pe care se vad urme de pasi, este foarte important sa neformam ideeaca, lacapatul acelei carari, se afla o casaaunui om deoarece aceasta ideene va determina sacautam casa si sa ne salvam. In cazul n care ideea se dovedeste a fiadevarata iarnoi reusim saajungem la o casa si sa ne salvam viata,atunci nseamnaca ea este si utila. Trebuie subliniat, nsa,caaceasta idee adevarata este utila deoarececasacare este obiectul ei este utila. Dupacum sustine James:Valoareapracticaaideiloradevarate este, n primul rand, derivata din importantapracticape care o au,pentru noi, obiectele lor21. Despre o idee adevaratapoti spune:fie ca _ este utilapentruca este adevarata _ fie ca _ este adevaratapentruca este utila _! Ambeleformulari nseamna exact acelasi lucru, si anume caavem de-a face cu o idee care afost dusa labun sfarsit si poate fi verificata22.In opinia filosofului american,adevarul este indisolubil legat de modul n care un

moment al experientei noastre ne conduce catre alte momente ale experientei noastre,catre care merita sa fim condusi. O idee adevarata,pe care ne-o formamntr-un anumitmoment al experientei noastre, ne vaghidacatre alte momente ale experientei,care vorfi avantajoasepentru noi. Adevarul unei idei constachiarn aceasta functie deghidare,care meritaa fi realizata.Revenind larelatia de concordanta dintre idee si realitate, James sustine ca,pentruun pragmatist, o idee poate fi n concordantacurealitateachiardaca nu este o copieexactaarealitatii. Din perspectivapragmatista:

A fi n _concordanta _, n sensulcel mai larg,cu o realitate poate nsemna doara fi ghidat fie direct catre ea fie nmprejurimile ei saua fi pus ntr-o astfel de relatie de functionare cu ea ncat sao putem manevrape ea saucevaconectat cu ea mai bine decat dacaam fi fost n

discordantacu ea23. Una dintre modalitatile de a fi n concordantacurealitatea esteaceea de a o copia.Pentruun pragmatist,aceasta nu este, nsa, modalitatea esentialaprin care o idee intra n concordantacurealitatea. Esential este procesul de ghidare.Orice idee care ne ajuta sa intram n legatura fie practic fie intelectual curealitatea,care se potriveste realitatii si ne determina sa ne adaptam mediului nconjurator, estesuficient de concordantacurealitateapentrua fi considerataca fiind adevarata. Inesenta,concordantaconsta n forta de ghidare a ideilornoastre, n capacitatea lordea ne ajuta saaranjam si saconectam n fluxul experientei obiectele pe care acesteidei le denota.Potrivit lui James, orice idee adevarata functioneaza,astfel ncat nuputem explica n ce constaadevarul unei idei daca nu facem referire laaplicatiile ei,laposibilitatile ei functionale.In ce priveste conceptia saasuprarealitatii, James afirmaca:

realitatea... nunseamna nimic mai mult decat celelalte experiente conceptuale sauperceptuale cucare o experientaprezenta data se gaseste, n fapt, n legatura24. Aceastaafirmatie i- adeterminat pe majoritateacomentatorilorsaconsidere ca filosoful american conceperealitateaca fiind dependenta de minte. In sprijinul acestui punct de vedere poate fiinvocata si o altaafirmatie a sa,potrivit careia:realitatea este o acumulare apropriilornoastre inventii intelectuale25. James da si exemple de astfel de inventii: notiunile detimpunic si de spatiuunic sau diverse distinctii,cum arfi cele dintre ganduri si lucruri,


11/13

dintre materie si minte, dintre subiecti permanenti si atribute schimbatoare sau dintreconexiunile cauzale regulate si cele fortuite. In opinia filosofului american,astfel deinventii nu sunt un produs al mintilor indiviziloractuali,ci al mintilorstramosilornostri,carora le-a fost mai usorsa se adapteze unei realitati pe care o concepeau nacest mod. Atribuindu-i realitatii aceste caracteristici, ei aureusit sa supravietuiasca.In virtuteautilitatii lor,a functiei loradaptative,aceste inventii intelectuale au fost,apoi, transmise de la o generatie laalta.Comentatorii consideraca, din cauza faptului ca James concepe realitateaca fiinddependenta de minte, el nupoate sa explice ntr-o maniera satisfacatoare cum serealizeazaconsensul ntre punctele de vedere ale mai multorcercetatori diferiti cuprivire la o tema investigata. Dupacum observa Susan Haack,una dintre cele maiimportante reprezentante ale pragmatismului american contemporan:spre deosebirede Peirce, James nupoate face apel laconstructiarealaa lumii pentrua explica dece, n experientape termen lung, ne putem asteptaca opiniile saconvearga; iarel estepreocupat mai mult de adevarn concret decat de adevarn abstract, manifestand undisconfort n legaturacu notiunea de verificabilitate si preferand sa vorbeasca despre adevaruriparticulare verificate n prezent26.James se axeazaasupraadevarului concret, verificat n prezent, despre care sustinecaare un caractertemporar. El consideracaadevarul pe care l putem verifica nprezent se poate dovedi n viitor,prin prisma noilorexperiente pe care le vom avea,ca fiind o falsitate. Este demn de remarcat faptul ca, dincolo de diferentele existenten ce priveste modul n care James si Peirce conceprealitatea,ambii filosofi americanisunt failibilisti.Punctele de vedere ale lui James expuse n cadrul lucrarii Pragmatism: A NewName forsome Old Ways of Thinkingau fost amplu dezbatute de catre numerosicomentatori nca din timpul vietii sale. Filosoful american aconsiderat, nsa,ca multidintre acesti comentatori i-au interpretat gresit opiniile cuprivire laadevar, motivpentrucare a scris o serie de articole polemice n care a ncercat saclarifice o seriede chestiuni punctuale n ce priveste conceptia sapragmatista despre adevar. Acestearticole au fost publicate n anul 1909, n lucrarea intitulata The Meaning of Truth:

A Sequel to Pragmatism.

Intr-unul dintre aceste articole, intitulat The Pragmatist Account of Truthand ItsMisunderstanders, James afirmaurmatoarele:Descriereaadevarului oferita n volumulmeu intitulat Pragmatism continua sa se confrunte cu nentelegeri atat de persistente,ncat sunt tentat sa dauun scurt raspuns final. Ideile mele pot foarte bine samerite a fi respinse darele nupot fi respinse panacand nu sunt concepute n formapotrivita. Caracterul fantastical conceptiilorgresite actuale aratacat de nefamiliareste punctul de vedereconcret pe care pragmatismul l asuma27. Constatand capropriasaconceptie despre adevara fost gresit nteleasa, James cauta saremedieze aceastasituatie identificand principalele nentelegeri si ncercand sa le clarifice,pe rand,pefiecare dintre acestea.Una dintre nentelegeri este aceea de aconsideracapragmatismul este doaro

reeditare apozitivismului,pentrucaatat filosofii pragmatisti cat si cei pozitivistiafirmaca noi nuputem aveaacces laadevarul real,absolut,ci doarlaun adevarfenomenal,relativ,care este suficient pentrua ne satisface nevoile practice. Observatiape care o face James, n ncercarea de a eliminaaceasta nentelegere, este aceeacaun pragmatist nu face distinctie ntre un adevarabsolut si un adevarrelativ,ci doarncearca sa ofere cea mai completacaracterizare aadevarului care poate fi data.In opinia lui James, o alta nentelegere este aceea de a sustine capragmatismuleste, n primul rand,un apel laactiune. El admite caunul dintre motivele pentrucare s-aajuns laaceasta nentelegere l constituie utilizarea termenului pragmatism,termen care sugereazaactiunea, dartine sa sublinieze capragmatismul are, n primul


12/13

rand,un caracterteoretic si abiaapoi caracterpractic.Primordiala este constituirea siarmonizarea ideilorpragmatiste, n timpce punerea lorn practica,aplicareaacestoridei la nivelul vietii de zi cu zi,reprezintaun obiectiv secundarpentruun pragmatist.O a treia nentelegere identificata de catre James este aceea de aconsideracapragmatistii se priveazape ei nsisi de dreptul de acrede ca existarealitati exterioare, dinmoment ce afirmacaadevarul credintelornoastre consta n verificabilitatea lor iarverificabilitateaconsta n modul n care ele functioneazapentru noi. Filosoful American ine sa sublinieze, nsa,caaceasta definitie a verificabilitatii nu l mpiedicape pragmatistsaconsidere ca fiecare credintaadevarata denotaun obiect real, independentde ea.O alta nentelegere,aflata n stransa legaturacuaceasta, este ceapotrivit careiaunpragmatist nupoate fi realist din punct de vedere epistemologicpentruca el sustinecaadevarul credintelornoastre consta n faptul ca ele ne ofera satisfactii. Or, din momentce satisfactia este o conditie subiectiva,rezultaca, din perspectivapragmatista,adevarul este cevapursubiectiv iarcredintele adevarate sunt stari afective. Jamesconsideraca:este dificil sa scuzi o astfel de parodiere a opiniei pragmatiste28 si subliniazacapragmatistii resping n mod explicit orice interpretare non-realistaa functieicunoasterii. In opinia sa, toti pragmatistii acceptaca exista o realitate independenta

de ideile noastre,care este n concordantacuacestea, doarca ei ncearca sa stabileasca n ce constaconcret aceastaconcordanta si care sunt satisfactiile pe care ea nile poate aduce.Pragmatistul consideraca satisfactia este indispensabilapentruconstituireaadevarului unei idei darnu este si suficienta. Chiardaca ne aduce satisfactii,o idee nupoate fi adevarata daca nu denota o realitate independenta de ea. O ideeeste ntotdeaunaadevarata despre ceva deoarece:nupoate fi adevardaca nu existanimic despre care sa fie adevarat29. James afirma n mod explicit ca:pe parcursulntregii mele discutii, euraman un realist epistemologic30.Cea de-acincea nentelegere poate fi sintetizata n catevacuvinte: ceeace spune

pragmatistul despre adevareste inconsistent cuactul sau de a spune acel lucru.Prag matistul sustinecaadevarul este un atribut al credintelorpersoanei daratunci candface o astfel de afirmatie se contrazice pe el nsusi deoarece aceastaafirmatie exprimaun adevarabsolut. James considera, nsa,ca nu exista nici o contradictie ntre ceeacespune un pragmatist despre adevarsi actul sau de a o spune pentruca,atunci cand faceo afirmatie cum este cea mentionata,un filosofpragmatist nucontrazice continutulafirmatiei,ci doaro exemplifica, le mpartaseste celorlalti o credintaa sa. El le spuneca, n opinia sa,adevarul la nivel concret este un atribut al credintelornoastre iarcredintele sunt atitudini care urmeazaunorsatisfactii pe care le avem.Pragmatistulconstatacaaceastacredintaa sa n ce priveste adevarul i aduce mari satisfactii sidoreste sa le-o mpartaseasca si celorlalti,pentruca se gandeste caarputea sa fie siei satisfacuti de aceastacredinta. El nu exprimaun adevarabsolut,ci le mpartasestecelorlalti adevarul sau si ncearca sa i convinga si pe ei saadopte acest adevar.

James observa faptul ca existacomentatori care consideracapragmatismul nuexplicace este adevarul,ci doarcum se ajunge laadevar. El sustine ca si aceastaeste o nentelegere deoarece pragmatismul explicaambele lucruri. In momentul ncare precizeaza n ce fel se poate ajunge laadevar,un pragmatist explica, implicit,si ce este adevarul lacare se poate ajunge. El cauta, ntotdeauna, sa determine caresunt relatiile concrete care se stabilesc ntre idee si realitate. Aceste relatii i permitpragmatistului sa explice cum ajunge acea idee sa fie adevarata dar, n acelasi timp,ele sunt cele care constituie adevarul respectivei idei.O a saptea nentelegere identificata de catre filosoful american este aceea de aconsideracapragmatismul ignora interesul teoretic. Acest punct de vedere se sprijina


13/13

pe observatiacapragmatistii sunt interesati doarde consecintele practice ale ideilornoastre si sustin caadevarul unei idei consta n functionareapracticaaacesteia. Ja mesrecunoaste ca,atunci cand si-au formulat punctele de vedere,pragmatistii nuaufost suficient de atenti la nuantele limbajului. Ei au optat, n mod nefericit,pentrudenumirea de pragmatism,care are conotatii practice si le-apermis criticilorsaafirmecapragmatismul nu este o filosofie,ci doarviziuneaasupra lumii aunoroamenide actiune. James tine, nsa, saprecizeze capragmatistii sunt preocupati de analizateoretica si ca, n ciuda faptului ca si concentreazaatentiaasupraconcretului,asuprafunctionarii la nivel practica ideilornoastre,aceasta nu nseamnaca ei ignora interesulteoretic.O ultima nentelegere pe care James insista sa o clarifice priveste punctul de vederepotrivit caruiapragmatismul arfi o forma de solipsism. Filosoful american admitecapragmatismul este compatibil cu solipsismul daraceasta nu nseamnacaarfi maiapropiat de solipsism decat de o alta doctrina metafizica. El consideracapragmatismuluii pot fi aduse diverse completari,astfel ncat acesta saajunga sa fie compatibilsi cuagnosticismul contemporan saucu idealismul. In urmaunorastfel de completari,pragmatismul si-ardepasi, nsa, obiectivul sauprimordial (acela de aanaliza naturafunctiei cunoasterii) si ardeveni o teorie metafizicapierzandu-si,astfel,unul dintremeritele sale principale,acela de a fi doaro teorie epistemologica. In forma sa originala,pragmatismul este integral episstemologic si poate constitui fundamentul mai

multordoctrine metafizice, nu doaral solipsismului.Potrivit lui James:Unul dintremeritele pragmatismului este acelaca este n ntregime epistemologic. El trebuie saasume realitati; darnu face presupozitii n privintaalcatuirii lorsi cele mai diversemetafizici l pot utilizaca fundament al lor. In mod cert, el nuare o afinitate specialacu solipsismul31. Tentativa lui James de aclarifica o serie de teze ale sale despre care el consideracaau fost gresit ntelese de catre anumiti comentatori, nu i-a determinat, nsa,peacestia sarenunte lapunctele lorde vedere. Criticii pragmatismului (dintre care iesn evidenta intelectualistii) aucontinuat sa sustinaca nu este vorba despre simplenentelegeri,ci despre deficiente reale ale teoriei pragmatiste aadevarului. Din acestmotiv, ei au formulat obiectii laadresa teoriei,prin care aucautat sa scoatacat maiclarn evidentaaceste deficiente. Un reprezentant al pragmatismului clasiccare a

ncercat sa sintetizeze obiectiile intelectualiste si sa le raspundaa fost John Dewey.Voi prezenta mai tarziu, n cadrul acestui studiu,atat obiectiile cat si raspunsurile luiDewey. Inainte de aceasta, nsa, ma voi axa, n randurile ce urmeaza,asupra expuneriiconceptiei despre adevaraacestui filosofamerican.

Ce este pragmatismul

Documents

Transcript of Ce este pragmatismul