Descrierea CIP poate li consultati pe Pagina de intemet a

Bibliotecii Nalionale a Romaniei

Editun RAOStr. Bargnului, nr. 9-l l, Bucureqti, Romartia

www.raobooks.com\,l{''w.lao.ro

JOHN GRISHAMSbut Itlt tct

@ 1998 Belfry Holdings, IncToate drepturile rezenate

Traduccre din limba engleziCARMEN ARDELEAN

@ Editura RAO, 2013

pensu veniunea in limba rom6li

2014

rsBN 97 8-606-609-s9l -4

I

Bartatut cu siane de cauciuc pi$i ln lift h unna meq nicinu l-am obs€rvat la lncElut Dar i-am simlit mimsul - lmul gleu,

de furu vin ieftin Si o viaJi dusi pe strizi, firi sApun. Eram sin-gud la l[ca€ Si, cend an a{rcat, tn sfa$ft, o privfu€ ln spde, i-anzirit cianele negre, murdar€ qi mult Fea mari pentru el. Purtaun pardesiu rcs !i desMnat pe margini, carc ii ajungea pana hgenruchi Dedesubt, una peste alta, tot felul de zdrenle stranse

peste miJloc, a$a ci pArea solid, aproape gras. Asta nu penEu cA

ar fl mancat prca mulq iam4 la Washington, odnenii sffizii lsipuneal pe ei tot ce aveau - sau, cel pulin, a$a pdrea"

Era negm gi imbatinit, barba Si pid - netunse de multlweme - erau hcArunfite. Privea &€pt lnaint€, prin ochelarii de

soare cu lentile goase, i$orandu-ma cu desavar$ire $i fb-cfudu-ma sa mi intrjeb, p€ntu o clipt, de ce oarc mdsuram ata.

Nu se potrivea c6nqi de pulin cu locul acela- Nu era chdi€alui, liftul lui, nu gi-ar fi putut pennite. Ayocatii de la toate cele

opt etaje lucmu pentu ace€a$i fiImA, la un PIetr pe ora cane incimi se parea absurd, chir 9i dupa gape ani.

incd un vagabond car€ se adapost€a de frigul de afari- LaWashington, in centru, se lntfunpla mereu. Dar noi aveampaznici carc si ne aperc de pr4adftL

6 lohn Gisham

Ne-am oprit la etajul al Saselea Si, pentru prima daE" am

observat cA bA$atul nu ap5sase nici un bulon, nu alesese nici une. d. Mi unnhea Am ie$it cet an put$ de rclede din lifr p4indin splandidul hol, omat in mamurA, al firmei Drake & Sweorey

$i uitendu-ma in unna exrct a6t cat s|-l zarcsc tot in li& privindln got pi continu6nd sa ma ignorc.

Doamna Devier, una dintre cele rrai agerc secretare de laintrar€, rl.a' salda cu disg€F sau obi$luil

- Fii atenta h Uft, i-am spus.

- De ce?

- Un vagabond. Poate va hebui sa chemi paza"

- Ce oaneni! rosti ea cu acel accent franFzesc, afectal

- FA rost $i de ni$t€ dezinfechnrAm pomit mai departe, lupundu-ma sa-mi scot pardesiul

din mers, uitind cu totul de bArbatul cu cizme de cauciuc.

Aveam hts€aga dupA-aniaza ocupati cu tot felul de intelnid,disculii importante cu oameni importanli. Am dat coltul $i mapr€gAle3m sa-i spun ceva lui Polly, secretara nre4 cand am auzitpdma impuscAnfa.

Doanna Devier stAtea in picioarc, ln spatele biroului, tnpie-trita, privind fix spre leava lunge a unei arme aflate ln m6navagabondului nosnu. Cum eu am fost primul sosit pentru a oajuta pe biata femeie, barbah a intors, amabil, arma spre mine

9i am inlepenit 9i eu.

- Nu trage, i-am spus, ridicind ndinile. Vezusem desnrle

filme ca sa $tiu exact ce aveam de facul

- Gur4 mormii el, rAminfnd remarcabil de calnin spafele meu, pe hol, se auzeau voci. Cineva fipa: ,,8 inar-

mat!" $i vocile se lndepArtari, auzindu-se din ce ln ce mai slab.

Colegii mei ajunsesera h u$a din spale. Parca ti gi vedearn seindpe fereastra"

Cldar h stinga mea se afla o u$A grca, de lenm masiv, caredidea spre o sal!. mare de gedinle; htdmplator, ln acel moment

se aflau acolo op avocali specialigti ln litigii. Opt duri, fti aicA,

AVOCATULSTRAZI] 7

dintse cei care i$i pets€ceau timput facand oamenii praf. Cel maitare dintre ei era un tip scund, dax zdravan gi tiios, pe numeRafter; in clipa in care deschise brusc u94 spundnd: ,,Cenaiba..f' Ieava pu$tii se rasuci dinspre mine spre el, iar bfrbanrlcu cizne de ca.uciuc avu parte exact de efechrl pe care il astepta"

- I:sa armajos, ponmci Rafter, oprindu-se in "u6r1

,,Sii; ofra4iune de secunda mai 6rziu, lrll alt glonl smbatu secretariatuloprindu-se rmdeva in tavan, cu mult deasupra capului lui Rafter,reducandul pe acesta la postura de simplu muritor. intorcand dinnou anna qne minq fdcu un sernn cu capul Eu m_am conformat,intand dupa Rafter in sala de Sedinte. Lltimul lucru pe carc l_ammai v6zut de afa'a a fost doamna Deyier, tremurend h bloul eiingozfta de moarte, cu cAstile casetofonului arAm?ndu-i pe dupagar $i pantofii cu tocud agezali cu grija hnga coErl de gunoi.

Birbanrl cu cizme de cauciuc trdnti uga in spatele meu simisca usor arma pdn aer, penfu ca ioti cei opt avocali civili sao poafA admira. PAI€a sA funclioneze foart€ bine; rnirosul prafu_lui de pu$ca se simlea mai putemic decat putoarca posesorului.

Canera era dominata de o masa lunga, acoperita cu docu_mente gi hertii care, cu numai cdteva clipe mai inainte, pireauleribil de importante. Prin ferestele care ocupau m perete integse z.Iea un spafiu de parcare. Doui ugi dideau spre hol.

- in picioarc, la perete, spuse btrtratr_rl, foloiind pi"tolut "upe un argument foarte convingator. Apoi il intoarse, aproape

lipinduJ de capul meu.

- lncuie u94 imi spuse.

Asa am si facurFara sA scoata o vorba, cei opt avocali se rctsasera, cu

picioaele irrpleticindu-se, sprc percte. Fira sA scot o vorba, aminchis repede usa, intorcdndu-mi apoi sprc el, pennu a vedeadaca e multumiL'

Nu gtiu de c€, dar nu putean sa-mi iau gandul de la oficiu]postal si de la schirnbul acela oribil de focuri - un firncfionarprost dispus se intorsese dupa prenz $i dobodse cincisgezece

8 John Gdsham

dinte colegii sai. Mi ghndeam la masacrele de pe iercnurile de

joaca si la maceludle din restaurante fast-food.

Iar victimele erau copii nevinovali gi, in general' cetateni

cumsecade. Pe cind noi, noi eram o Eupi de avocali!

Mormiind 9i scuturand ama, barbatul ii alinie pe cei oPt

avocau langA perete $i, cand se considera mul;umit de pozifia

lor, igi lndrepta din nou atentia asupra mea. Ce dorea? Putea

pune intebari? in cazul ist4 la naib4 putea obline tot ce dorca-

Nu-i puteam vedea ochii din cauza ochelarilor de soare, dar el iiputea vedea pe ai mei. Arma era alintita drcPt spre ei.

Barbatul isi dezb'raca pardesiul murdar, il imPtrturi ca 9i cum

ar fi fost nou 9i il agezi pe mijlocul mesei. Putoarea caxe ma

deranjase in lift se simtrea din nou, dar nu mai conta- Rarnase la

capitul mesei 5i desfacu inca un rand de zdrenle - un pulover

gros, gri, incheiat cu nasturi in fati"Gros, dintr-un anume motiv. Dedesubt, sEanse pe talie, unul

mnga altul, niste bete ro$ii care, pentru ochiul meu neavizat,

arabu a dinamita. Tot felul de fue, ca niste spaghete.colorate,

ieleau din arnbele capete ale fitilelor, totul fiind legat cu o baxhadezivi argintie.

Prima mea pomire a fost sa sar, sa ma anmc la podea, dand

din miini gi din picioare. sperind sl am noroc, sperind ca glong

sa-si rdteze trinta pe c6nd, cu miinile temurdnde, m-a$ chinui sa

descui u$4 un alt glonl ar guiera pe l6nga mine in timp ce m-ag

stecura prin u$4, ieSind pe hol. Dar lmi temurau picioarele 9i s6n-

gele tuni inghelase in vine. Cei opt, lipi$ de perete' suspinau 9i

gemeau, ceea ce l-a lncurcat pe bi,rbatul care ne finea prizonieri.

- Va rog sa facetri lini$te, spuse el pe tonul unui profesor

rabditor. Calmul lui ma scotea din mintri. Ardnja cu grija cateva

spaghete de la brdu 9i, dintr-un buzunar al pantalonilor foarte

largi, scoase un ghem de ffinghie de naiton 9i un briceag'

Pentru ca efecnrl sa fie total, fluturd arma spre ctripurile

in$ozite din fala lui.

- Nu lTeau sa ranesc pe nimeni, spuse'

AVOCATULSTRAZtr 9

Frumos din partea lui, dar grcu de crezut. Am numaxatdoudsprezece fitile rosii - suficient, eram convins, pentru carnoarea si fie imediatt $i fara dureri.

Apoi indreFa iarAsi arma spre mine.

- Tu, spuse el, leagi-i!Rafter nu mai putea suporta Facu rm pas foarte mic lnainte

gi spuse:

- Ei, omule, ce uei de fapt?

Al treilea glontr trecu pe deasupra capului lui, infigAndu-se

cuminte in tayan. Bubuitura rasunA cu fo4a unui tun $i doamnaDevier, sau o alt| duduie, se auzi fipind in hol. Rafter se lasabrusc in jos gi apoi incerca sA se ridice din nou in pozilie de

drepli, chinuindu-se pana cand Umstead ll pocni drept in piept,

cu cotul siu bovin, lipindu-l la loc de perete.

- Taci! ii spuse Umstead printre dinli.

- Nu-rni spune mie ,,omule", ripo$a barbatul, astfel ca se

renunla imediat la acel apelativ.

- Cum ai dori si-1i spunem? l-am intrebat, simtind ca erampe cale sA devin liderul ostaticilor. Am rostit cuvintele cublandep, foarte rcspe{tuos, iar el mi-a aprcciat atitudinea.

-,Pomnule", raspunse el.

Nimeni nu avea absolut nimic impotriva sa.-i spuni,,domnule".

Telefonul incepu sa sune $i, penfu o fracliune de secundi, amcrezut ca barbatul va trage in el. in loc de ast4 il apuca qi il trantipe masi, in fala lui. Ridica r€ceptorul cu mana stang4 ln deaptaeontinua sA fna amr4 i aceasta era indrcptata tot spre Rafter.

DacA noua dinte noi am fi ayut &ept de vot, Rafter ar firlcvenit primul miel dus la taiere. Opt pentm, unul impotriva"

- Alo, spuse ,pornnul". Ascnlti c6eva clipe, apoi inchise.Sc trase cu grija sple scaunul din capul mesei $i se aseza.

- Ia fimi4 tni spus€.

Voia sA-i leg pe toti opt de incheieturile mainilor. Am Aiathrrcali de fr6nghie $i am facut noduri gi m-am straduit din

10 John Gdsham

rasputeri sa nu privesc felele colegitor mei, cirora le grAbeam

moartea. Simteam arna in spate. El dorea sa-i leg sffins Si eumi prcfacean ca-i invinetesc de-a binelea lis6nd totusi bgAturacat mai laryA cu putinti.

Rafter mormiia ceva in barbA ti tni venea sa-l pocnesc.Umstead reu$i sa.-$i flexeze lncheieturile $i aproape cA izbutisa-si desfaci ftanghia complet, dupA ce abia reugisem sA-l leg.Malamud era transpimt $i respin sacadat. Era cel mai batran,singurul partener in conducere dintre cei de fa{a ti tecusera doardoi ani de la primul sau afac de cord.

N-am putut sa nu-l privesc pe Barry Nuzzo, singurul meuprieten din toata ftupa. Al/eam aceea$i varsti, treizeci 9i doi de

ani, $i intraseram in firma h acela$i an. El studiase la hinceton,eu la Yale. Sotiile noastre erau arrandoui din Providence.Cisricia lui mergea bine - facusern fti copii in patu ani. A mease afla in ultimul stadiu al unei lungi perioade de distrugere.

Ne-am privit in ochi 9i amindoi ne-am gandit la copiii lui.MA simleam norocos cA nu an copii.

Se auzi prima sireni de polilie, din multele care aveau saumeze, iar ,"Domnuf imi crru sA trag jaluzelele peste cele cincif€l€'stre mad. Chiar a$a am si facut, fila grabr, scmt6nd parcarea

clejos, ca qi cum, daca. m-ar fi vazut cinev4 a$ fi fost salvat. Osingura ma$inA de polilie se afla acolo, cu farurile aprinse. Nuera nimeni in e4 polilistii inhaserA deja in cladire.

Acolo ne aflam 9i noi - noua tipi albi Si ,,Dornnul".

La ultima numarAtoare, firma Drake & Sweeney avea optsute de avocali in filiale din toata lumea. JumAtab dintre acestia

se aflau la Washington, in cladirea terorizatA de ,,Domnul".Tipul mi-a cerut sa-l sun pe ,,geftrl" 9i sf,-l informez ctr era inar-mat $i legat cu douasprezece batoane de dinarniH- L-am sunatpe Rudolph, partenenrl aflat la conducerea sectriunii mele, spe-cializaE in Focesele intentate marilor tustud comerciale, 9i i-amtransmis mesajul.

AVOCATULSTRAZtr 1I

- Srmtefi toti in viali, Mike? mf lntreba el.

Vorbeam prin interfonul pe care ,,Domnuf' tocmai pusese

stapanire, deschizandul la volumul maxim.

- Suntem ln marc forma, ii raspund. Te rog, fi orice vrea el.

- Ce vrea?

- inca nu stiu.

,pomnrl" ficu un semn cu arma gi conversatria lua sfa$ilEvitend sa stau ln bataia arnei, arn fimas in picioarc hngf,

masa de gedinp, la doi pa$i de ,,Donmul", carc lsi facuse ener-vannrl obicei de a se juc4 neatent, cu fide petrecute peste piepf

igi cobori privirea 9i trase usor de un fir rosu.

Ochelarii de soare erau indreptati spre mine la sfhrgitulrcestui mic avertisment. M-am simlit obligat sa spun ceva-

- Ce rost ar avea? l-am inuebal disperat sa deschid un dialog.

- Eu nu vreau, dar de ce nu?

Am fost Socat de diclia lui - un rihn lent, metodid, fArAgraba, fiecare silabA fiind accentuata la fel. Pentru moment eravrgabond, dar cunoscurc gi zile mai bune.

- De ce sa ne omofi? l-am intebal- N-am de gand sa stau la discutrii cu tine, debita eL Nu mai

sunt alte intebari, onorata instanF.Cum sunt avocat $i fiecare cIpA conteazA, mi-am privit

ccasul, pentru ca tot ce avea sA se inmmple si fie clar memoraldrca reu$eam cumva sa supravietuirn. Era ora 13.20. ,pomnul '(lorea liniste, asa cA arn indurat o chinuitoarc ticere carc a duratpdsprezece minute,

Nu imi venea sa cred ca vom muri. Parea s6 nu exist€ nicirun motiv, nici o justiflcarc pentm a ne omod. Eram sigur ca nicirrnul dintre noi nu-l mai intilnise pina atunci. irni aminteam('Irr veniser6m irnpreuna in lift 9i fapnrl ca parea sA nu aibaIl(i o destinalie precisa. Nu era decat un nebun in cautare deoNlllici - ceea ce facea din mimA un lucru aproape normal, dupirlflndardele actuale.

l? John Grisham

Era exact genut de macel nebunesc ce putea tine prima

pagina a ziarelor timp de douazeci si patru de ore' ftudndu-i pe

oameni sa clatine din caP. Apoi aveau sa hceapa sA apala Si

anecdotele cu avocatri mo4i.

Parci vedeam titlurile $i ii auz€am pe rcporte4 dar refrrzam

sa cred ca avea sa se intamPle asa-

Auzeam voci pe hol si sfuenele, afad; o statie radio a poliliei

zbamaia undeva pe afa$-

- Ce ai m6ncat la pranz? ma inftba ,'Domnul "

rupand

ttufiea.

- Pui la gratar cu salata Caesar, i-am rispuns, ezitind o

secundi, prea surprins ca sa ma gandesc la vreo minciuntr

- Singur?

- Nu, m-am inGlnit cu rur prieten.

Era un fost coleg de facultate, din Philadelphia"

- Cat a costat Pentru amandoi?

- Treizeci de dolari.

Asta nu i-a placul

- Treiz€ci de dolad, rePeti el. Pentru doua persoane.

Chdna din cap, aPoi se uiti spre cei opt avocati' Daca avea

de g6nd sl faci un sondaj, speram ci aveau de g6nd si rnintn"

Erau cdliva din grup cu o Pofta zdraYana de mancarc si treizeci

de dolari n-aveau cum si le satisfaci apetinrl.

- $tii ce am mdncat eu? ma intreba el.

- Nu.

- Supa. Supi cu biscuiii, la un centru Penfu saraci' Supa

gratuita, $i arn fost bucuros str o prirnesc. Ai putea hdni o sutA

dinfie prietenii mei cu treizeci de dolari' stii?

Am incuviintat, cu gravitate, ca $i cum as fi inleles dina-o

data ce pacat teribil comisesern

- Aduna toate portofelele, banii, ceasurile, bijuteriile' imi

spuse el, agitAnd din nou aflna-

- Pot sA inteb de ce? i-am cerut eu.

- Nu.

AVOCATULSTRAZN L3

Mi-am pus portofelul, ceasrrl gi banii pe masa $i am inc€putsa scotocesc prin buzunarele celorlalli ostatici.

- Pentru aproapele voshu, spuse ,,Domnul", tisandu-nefarA grai.

Mi.a cerut sA pun toata prada lntr-o sen iet{ sA o lncui $istr-l sun din nou pe ,,geflrl". Rudolph a raspuns la primul sernnal

sonor. Mi-l imaginam pe comandantul tupelor speciale sta-bilindu-gi canienrl general in biroul lui.

- Rudolph, sunt tot eu, Mike. Vorbesc pe interfon.

- D4 Mke. Carc e situatria?

- Totul e in regda" Uite, acest domn I'rea ca eu si deschiduga cea mai apropiati de serretariat $i sA pun o servieta neagrApe hol. inlel%i?

-DaCu arma lipiti de ceafA, am lntredeschis usa $i am aruncat

servieta in hol. N-arn vizut pe nirneni, nicfieri.

Puline lucruri ti puteau irnpiedica pe avocalii din firmelemari sA savueze inctucarca notelor de plaa pe ori ale clienflor1or. Unul din aceste lucruri era sonmul, degi majoritatea dint€noi dormeam pu1in. Mesele tn ora$ lncurajau, de fapt, mtrrteaprelului, mai ales in cazul cAnd cliennrl plitea prAnzul. Vazindcum tece timpul, m-am trezit inftbendu-mi cum naiba aveau

sa reu$easca resnrl de patru sute de avocafi din clidire sl-giumfle onorariile, in aSteptarca incheierii crizei osadcilor. Parciii si vedearir, afara, h parcare, majoritatea stand in propriilemasini, la cdduricl. vorbind la telefonul celular si lncircindvrem client Firma, am decis eu, nu avea si piardi nici wr ban4.

Unora dintre grangurii de acolo nici nu le pisa cum se vasfir$i. Dorcau doar sa se temine odata, $i a$a cat mai rcp€de.

,,Domnul ' paru sA 4ipeasci o clipi" Birbia t cAzu h piept

$i hcepu sa rcspie mai greu. Raft€r t$i drcse voce4 pentu a-miaFage atenfi4 apoi smuci capul intr-o par€, paci sugerandu-misa fac cev& Problema era ct ,,Domnul" $nea arma ln mina

14 John Grisham

dreapti" iar daca hff-adevtu dormea, o facea finand strins

lnfricoratorul fir roFu in mana stangi"

Iar Rafter dorca ca eu sl fac pe eroul. Degi Rafter era cel mai

dur gi cel mai eficient avocat aI firmei, inca nu era part€ner. Nu

lucram in acelasi sector si nici nu ne aflam ln armata' Nu

primeam ordine.

- Cafi bani ai ca$dgat anul a€cut? ma htreba brusc

,,Dornnuf', cat se poate de Eeaz $i cu glasul limpede.

Din nou, ma fuase pdn surprinderc.

- 8u... a4".. ah, stai sa ma gandesc...

- Si nu min1i.

- O suti doulzeci de mii.Nici asta nu i-a phcut.

- Cat ai dat, din ei?

- Cat am daL..?

- Da De pomanl

- Aha. Pai, nu-mi amjntesc. Sotia mea se ocupa de notele de

plara si alte lucruri de genul asta-

Ca la un semn, toli cei opt avocatri incepua sa se foiasca-

,pomnului" nu i-a placut raspunsul meu $i nu avea de gind

sa se dea banrl

- Cine, mI rog, iti completeazi formularele de impozit?

- Adici, penau Fisc?

- Md4 asta

- Se ocupa s€rviciul financir al firmei, jos, la etajul al doilea.

- Aici, in cladire?

- Da"

- Atunci, weau sa mi le aduci. Fa rost de frqele de impo-

zitarc ale tutuor celor de aici.

I€-am privit fetele; weo doi erau gata sa spuna: ,Mai bine

m-ai impugca!". P.obabil ca an ezttat Wa mult, pentru ca

,,Dornnul" a zbierat: ,,Fi ce-ti spun, acum!". Nu numai atat, dar

ma $i arneninla cu pistolul.

AVOCATI,JL STRAZI 15

Asa ca, pur $ sirnplu, l-am sunat pe Rudolph; a ezitat $i el,

a$a ca i-am zbi€ral $i eu ln uechi.

- Trimit€-le aici prin fax, si gata! i-am c€rut Numai pe cele

de amrl treculNe-am holbat cincisprezece minute la aparanrl fax din colful

camerei, temandu-ne ca ,,Domnul" ar putea incepe sa ne exe-cute, dacA fonnularcle 10,10 nu-5i ficeau apritia mai repede.