Curtea Internaional de JustiieCurtea Internaional de JustiieCazul privind zonele de pescuit anglo-islandeze(1974)n 1972, printr-un act normativ intern, Islanda a reglementat o zon exclusiv de pescuit pentru navele sub pavilionul su, pe o distan de 50 de mile de la liniile de baz ale rmului. n urma aplicrii acestui act, navelor de pescuit britanice li s-a interzis activitatea n aceast zon. Marea Britanie a introdus o aciune n faa Curii Internaionale de Justiie prin care solicita declararea faptului c actul Islandei reprezint o nclcare a dreptului internaional.n argumentaia sa, Marea Britanie arat c, printr-un Acord bilateral, ncheiat prin schimb de note, n 1961, cele dou state au convenit o zon de pescuit exclusiv de 12 mile marine s fie acordat Islandei, navele engleze avnd dreptul de a pescui la o distan superioar de rm. Acordul prevedea c orice modificare a zonei de pescuit se va face cu acordul prilor, n urma unor negocieri.Totodat, Marea Britanie a artat c navele engleze au pescuit de secole n acea zon.n replic, Islanda a evideniat c activitatea navelor britanice, datorit volumului acesteia, este de natur s pericliteze existena resurselor piscicole din zon. Totodat, Islanda a artat c economia sa naional se bazeaz n proporie de peste 85% pe activitatea de pescuit, i, n acest context, continuarea pescuitului de ctre navele britanice ar putea aduce Islanda ntr-o situaie catastrofal, motiv pentru care nu ar fi echitabil s se menin reglementarea Acordului din 1961, care acorda doar 12 mile marine ca zon de pescuit.Ce va decide Curtea?Exista un tratat. Doar tratatul se implica. Actul intern nu are valoare pentru curte. Problema echitatii - Curtea nu poate judeca pe baza echitatii decat daca ambele state cer expres acest lucru. Curtea nu a lasat totusi situatia de fapt asa. A luat in considerare situatia de fapt, spunand ca Islanda ar avea un drept prioritar pentru resursele piscicole. Acest drept de prioritate trebuie conciliat si cu practica de pana atunci a M. Britanii de a avea un drept de a pescui in acele ape. In concluzie, Curtea a hotarat ca legea respectiva incalca tratatul si a indemnat statele sa negocieze cu buna-credinta tinand cont de acest drept de prioritate al Islandei, de practica pana la acel moment si de a lua in considerare conservarea resurselor piscicole.