Catina (Hippophae rhamnoides), fam. Eleagnaceae, numita si

catina alba, catina de rau.

Locatie: Specie foarte raspandita in tara noastra dat fiind rezistenta

deosebita a acestei plante fata de conditiile pedoclimatice. Se

dezvolta foarte bine pe terenuri nisipoase, pe prundisuri, pe pante si

pe albia raurilor, fiind o planta foarte buna fixatoare a terenurilor

supuse erodarii, datorita drajonarii puternice. Cantitati mari se pot

recolta din multe judete situate in Muntenia si Moldova si din Delta

Dunarii.

Descrierea plantei: Arbust tufos, spinos, inalt de 1,5-2(5) m, acoperit

cu peri solzosi si stelati ce-i dau o culoare albicioasa. Catina este o

planta unisexuat-dioica, avand plante (tulpini) cu flori barbatesti si

plante cu flori femeesti, dar s-au identificat si exemplare hermafrodite.

 

Tulpinile barbatesti sunt mai viguroase si de culoare mai inchisa, iar cele femeiesti au ramuri anuale cu muguri

mici asezati in spirala, uneori opusi, cate unul la nod. Frunzele dispuse altern au 2-6 cm lungime, sunt scurt

petiolate, au limbul intreg, au forma linear-lanceolat si sunt de culoare alb-argintiu, in special pe dos unde perii

sunt foarte desi, prezentand si mici solzi de culoare brun-rosietica. Florile unisexuat-dioice, apar inaintea

frunzelor, sunt mici, galbui, dispuse in raceme scurte, cele mascuie cu aspect globulos, sesiie, cu doua sepale si

patru stamine, iar cele femele usor alungite, scurt pedicelate cu receptacol ovat-alungit. Fructul este drupa falsa,

de forma ovoid-cilindrica globulos, asemanator unui butoias, carnos, de culoare galben-portocaliu. Fructele raman

pe ramuri chiar si dupa caderea frunzelor. infloreste in perioada martie-aprilie.

Compozitie: Fructele acestei specii au o compozitie complexa fiind bogate in substante

colorante si vitamine. Dintre carotinoide se cunosc beta-carotina, criptoxantina, zeaxantina si

fisaleina. Fructele mai contin sterine, flavone, acid folie, ulei volatil, ulei gras compus din

gliceridele acizilor oleic, linolic, palmitinic, si cantitati insemnate de vitamina C, B1, B2 si

PP.

 

 Cultivare: Fiind considerata o poiivitamina naturala, catina a fost luata in

studiu si introdusa in cultura. in tara noastra Institutul de Cercetari Pomicole

de la Maracineni a reusit sa creeze forme fara ghimpi. Catina se inmulteste

vegetativ, prin butasi din radacina. Acestia se planteaza toamna sau

primavara din vreme, la distanta de 3x1,5-2 m, avandu-se grija ca la opt

plante femele sa se planteze doua plante mascuje, fara de care nu se obtin

fructe.in gradina proprie trebuie sa se planteze cel putin 2-3 tufe amestecate.

Material de inmultire se poate recolta din flora spontana, alegand, in acest

scop plante cu fructe multe si cu cat mai putini ghimpi. Tufele alese vor fi

plantate intr-un loc cat mai luminos si este bine ca acestea sa fie delimitate

prin alee betonate pentru a se preveni extinderea prin drajonare. Ar fi de

dorit proprietarii de pamant, care au parcele supuse eroziunii, practic

improprii pentru alte culturi, sa le cultive cu aceasta extrem de valoroasa

specie.

Recoltare: Pentru pastrarea intacta a valorosului continut al fructelor recoltatul va incepe din august si va

continua pana la primul inghet, care provoaca scaderea brusca a continutului de vitamina C. Recoltatul

fructelor, care se executa manual taind ciorchinii cu foarfeca, este o lucrare extrem de greoaie datorita

densitatii tufelor cat mai ales a ghimpilor puternici si numerosi. Recoltatul, prin "batutul" tufelor, este o

metoda productiva cantitativ, dar in ceea ce priveste calitatea fructelor, acestea sunt amestecate cu foarte

multe impuritati si cel mai rau, in parte, sunt zdrobite. Indiferent de metoda de recoltare, fructele trebuie

imediat curatate, indepartindu-se toate impuritatile. Acestea se vor pune in cosuri captusite cu hartie, fara

a se ingramadi si tasa. Cel mai bine se pot ambala, pentru a fi transportate la locul de prelucrare, in ladite

in straturi subtiri. Fructele se pot pastra apoi fie in stare congelata la -35°- -40°C sau uscate, numai in

uscatoare artificiale la temperatura de 50-60°C. Uscarea naturala, lenta duce la deprecierea calitatii in

special prin pierderea vitaminei C. Randament = 4-5:1

Utilizare: Folosite in stare proaspata sau conservata, prin

inghetare sau uscare, fructele acestei specii reprezinta o

adevarata polivitamina naturala, fiind recomandate ca un

tonifiant general al organismului, in avitaminoze, diaree,

reumatism, boli de piele, urticarie etc. Sub forma de suc,

gem, sirop, marmelada, vin, lichior, acestea constituie un

aliment excelent accesibil tuturor. Sucul se obtine prin

stoarcerea fructelor in presa pentru struguri sau prin frecare

pe site de plastic sau din materiale inoxidabile. Din 750 g

fructe proaspete, fierte cu 61 apa si 1 kg zahar, care dupa

racire se strecoara si se pastreaza in pivnita, se obtine o

foarte buna bautura racoritoare.

 

Vinul de catina se prepara in felul urmator: se pune intr-un vas de sticla 1 kg fructe proaspete sau 0,2 kg fructe

uscate, in ambele cazuri zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 Ig zahar. Pentru grabirea

fermentarii se adauga putina drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul

portocaliu se aduna ia suprafata vinului. Ceaiul obtinut printr-o infuzie in concentratie de 2-3%, este foarte placut

la gust si se recomanda consumarea a 2-3 cani pe zi in avitaminoze.