Case tradiţionale, ieftine şi ecologice (1)februarie 2, 2009

Inainte de ne muta in casuta actuala (care este de lemn, sistem sandvis, pentru cei care au deschis mai tarziu calculatoarele), visam sa-mi construiesc propria casa. M-au interesat pe atunci variante cat mai ieftine, bineinteles si rezistente, iar faptul ca imi doream o casa cu peretii foarte grosi, cum sunt culele, m-a dus imediat in directia arhitecturii de pamant. Mai precis, casele taranesti de pe vremuri. M-am gandit sa va ofer informatiile pe care le-am strans atunci, poate, cine stie, vor fi cuiva de folos…

In Evenimentul zilei, un articol pe aceasta tema: Casa de pământ, performantă şi ecologică

Cine nu îşi doreşte o casă călduroasă iarna şi răcoroasă vara? Pentru o astfel de

locuinţă toate produsele industriale pălesc în faţa mult mai accesibilei argile, cred constructorii britanici.

Locuitorii din nordul Africii foloseau argila ca material de construcţie încă din secolul 11. Combinaţia dintre argila şi paie a atras atenţia europenilor trei secole mai târziu, astfel încât, în secolele XIV-XV, majoritatea caselor britanice erau construite din pământ. Industrializarea şi ieftinirea preţului la cărămidă au dus la pierderea obiceiului, care urma să fie “dezgropat” tocmai la sfârşitul anilor ’90, când un locuitor din comitatul britanic Devon îşi construia o imensă fermă din argilă.

Potrivit The Independent, o altă casă construită din pământ, în 2005, a primit titlul de cea mai performantă casă a anului, din partea Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici. Mai mult, construcţiile din argilă sunt şi preferatele ecologiştilor. Aceştia consideră că pământul este opţiunea perfectă pentru o locuinţă ecologică.

Este ieftina, ecologica, traditionala… Potrivita pentru o clima ca a Romaniei, racoroasa vara si calduroasa iarna… Cat despre estetica, nu stiu daca este cineva care sa nu viseze la niste ferestre cu prichiciuri atat de adanci, incat sa poti sta confortabil si sa citesti o carte… Arhitectii britanici au premiat-o ca fiind cea mai performanta casa a anului. Sa vedem ce parere au arhitectii romani…

De pe forumul Ordinului Arhitectilor, un subiect foarte interesant: Arhitectura de pamint

De ce arhitectura de pamint? Cum pot sa folosesc pamintul ca material de constructie?Probabil ca astea sint primele intrebari care apar in minte oricui. Recunosc ca la inceput am ris si eu de asa o idee. Dar am vazut o casa moderna facuta din pamint, chiar am tencuit eu un perete cu argila si asa am inceput sa ma interesez mai indeaproape de potentialul acestui material.

De ce pamint? Are proprietati bune termice, fonice, regleaza climatul interior printr-un schimb echilibrat cu mediul, nu prin aparate costisitoare de clima, este sanatos, si chiar arata bine.

Cum pot sa-l folosesc? In foarte multe feluri: zidarie din caramida nearsa, perete monolit din pamint presat, panouri prefabricate din pamint, tenuieli din pamint, in culori si texturi foarte variate.

Mai departe, aflam cu surprindere ca exista inca zone in care se construieste masiv din pamant si, surprinzator… din paie!

Tari cu traditie in acest domeniu, desi pare ciudat, sint SUA si Canada… in Sua, mai in sud, pe la tara, sint sate intregi construite din adobe – care este un fel de caramida nearsa… Nu vorbesc de Mexic si America de Sud in general, unde acesta e sistemul predominant de constructie de mii de ani incoace…

Interesant este ca in Canada, fiind ceva mai frig, oamenii s-au preocupat mult mai mult de constructia cu paie! Exista o asociatie a constructiilor din paie care a pus la punct standarde si normative care au putere de lege: Straw Bale Building si acolo (dar nu numai) se pot vedea o multime de exemple de locuinte construite din paie… Oamenii sint foarte interesati de aceste metode, poate si pentru ca sint percepute ca fiind foarte “ecologice” si, desi acolo nu exista inca probleme (nici cu apa, nici cu energia, nici cu materiale de constructii proaste sau toxice, si nici – neaparat – cu banii), lumea incearca sa faca tot ce se poate ca sa nu streseze prea mult mediul…Alte linkuri la case de paie:- http://mha-net.org/html/sblinks.htm – un site care de fapt prezinta linkuri interesante legate de constructia de paie- http://www.strawhomes.ca/building.asp si mai ales http://www.strawhomes.ca/faq.asp care explica cum e cu focul, cu soarecii, cu mucegaiul..- http://harvesthomes.ca/building/ – o firma care construieste case de paie- http://www.glenhunter.ca/ – o casa care nu foloseste nici electricitate si nici caldura sau apa de la sistemul comun, ci e proiectata sa beneficieze de incalzire pasiva si solara, etc.- http://www.dna.ca/strawbale/journal.htm – alta casa de paie, are poze foarte interesante (si multe) din timpul constructiei, trebuie insa sapat putin prin website…- http://www.arch.mcgill.ca/prof/bourke/Mardivert_pres/ si http://www.fisetmillerbourke.com/p-g-r40.htm despre o casa de paie construita de o profesoara de la facultatea de arhitectura McGill University in plin centrul Montrealului…

Oare suna prea… ireal? Acum, ca am citit despre avantaje, nu ar trebui sa fim mi realisti, sa ne gandim la rezistenta in timp sau in caz de inundatii? Iata inca o opinie, de pe acelasi forum al arhitectilor:

Acest subiect ma intereseaza in mod deosebit deoarece visez sa-mi construiesc singur o casa in stil taranesc cu materiale cat mai la indemana – lemn, lut, paie, nuiele, araci. Spre exemplu, casa construita de strabunicii mei este in perfecta stare desi are mai bine de 100 de ani, fiind construita din lemn de salcam sau rasinoase (mai putin) si paianta. Cred ca secretul rezistentei este faptul ca a fost construita cu cerdac, peretii fiind astfel feriti de umezeala. Au contat, de asemenea, si micile reparatiile facute la timp, precum si rezistenta la uzura a lemnului de salcam (chiar si fundatia este din busteni foarte grosi de salcam). De alfel, in zona aceea se lasau sa creasca salcamii foarte inalti si grosi timp de doua generatii, astfel ca erau folositi de nepoti copacii plantati de bunici sau chiar strabunici, special pentru fundatiile caselor, in zona nefiind piatra (pe langa Ramnicu-Sarat, Buzau).In alta ordine de idei, am gasit materiale si pe internet. Eu am tras concluzia ca cel mai usor de realizat la noi, oferind si cele mai multe avantaje, sunt constructiile cu structura din lemn si pereti de paianta. Am mai vazut si alte variante, dar cred ca au ceva mai multe dezavantaje sau dificultati de realizare.Spre exemplu, constructiile din chirpici de diferite dimensiuni sunt un nou trend in statele din sudul SUA, beneficiind de experienta din acest domeniu a mexicanilor. Pamantul batatorit (in amestec cu 3%ciment si 8% apa) este materialul din care, in anumite zone din Australia si Noua Zeelanda se construiesc cladiri moderne, acaparand cam 20% din sectiorul constructiilor. In Germania, de asemenea, se inregistreaza un interes crescut pentru revenirea la metodele si materialele traditionale (barne de lemn si paianta). Am vazut o imagine cu o cladire impozanta construita in 1862 (!), cu sase etaje (!) construita din pamant batatorit. De asemenea, am vazut case ale caror pereti erau construiti in intregime din “mamaligi” (eng cobs) facute dintr-un amestec de lut, paie tocate, apa, nisip, fara o structura tip armatura din nuiele sau altceva. Peretii astfel realizati au o structura monolitica, nefiind nevoie de lemn decat pentru structura acoperisului, ca si in cazul peretilor obtinuti prin tehnica de batatorire a pamantului. Cu aceasta tehnica se pot realiza pereti curbi, casa avand un aspect de casuta de pitici, foarte simpatica.

Povestea unei case de vis

 * Incet, dar sigur, orasenii incep sa-si faca case noi dupa modelele vechi, taranesti. Sutele de mii de turisti straini care vin la Muzeul Satului din Sibiu se roaga sa fie gazduiti, macar pentru o noapte, intr-o casa de lemn *

Oricat de sofisticate sau de mari ar fi noile vile rasarite ca ciupercile dupa ploaie peste tot in tara, toate palesc in fata frumusetii simple a unei case traditionale romanesti. Aveau batranii mai mult gust atunci cand faceau o casa? Aveau secrete ce o transformau intr-un "cuib", un adapost al familiei, cald si ocrotitor? Oricare este raspunsul, magia lor functioneaza din nou, si oamenii se intorc la modelul caselor taranesti, simple, sanatoase si de o frumusete fara egal. De ce si cum sa iti faci o casa romaneasca adevarata ne-a explicat unul dintre cei mai buni specialisti ai Muzeului Astra din Sibiu, CIPRIAN STEFAN, principalul coordonator al muzeului in aer liber.

Descantec pentru copaci

- Catalin Manole: Cand intri intr-o casa traditionala, te cuprinde un sentiment de liniste si pace. Somnul este mai odihnitor, pana si racoarea pare sa fie altfel. Ca sa nu mai vorbim de rafinamentul estetic. Cum reuseau batranii sa construiasca atat de trainic si de frumos?

- Ciprian Stefan: Batranii nostri faceau case in care nu se punea un gram de ciment, doar resurse naturale: piatra, pamant, nisip, lemn. Si iata ca au rezistat peste 200 de ani, mai pot fi locuite, si noi le admiram si azi. In muzeul Astra de la Dumbrava Sibiului, avem case foarte bune, de la 1600! Constructorii de atunci aveau anumite secrete. Ridicatul unei case nu era doar "o inginerie", era un ritual pe care ei il respectau cu strictete. In primul rand, ei nu isi cumparau lemnul de la magazin. Mergeau in padure si isi alegeau cu mare grija copacul ce urma sa fie sacrificat. Cautau pana il gaseau pe cel potrivit pentru casa, grajd sau acoperis. Il alegeau la lungimea si grosimea necesara si foloseau tot de la el. Nu se taia fara rost, ca azi, oamenii erau cumpatati. Un alt "canon" era ca lemnul se taia in lunile cu "rie" la sfarsit, octombrie, noiembrie, ianuarie, februarie, de preferinta pe luna plina. In plus, se spuneau rugaciuni inainte de a taia un copac, sau mai degraba descantece. Abia dupa ce respectau acest ritual taiau copacul in doua, marginea mai groasa o puneau la podea, varful la capriori, restul pe foc.

Ciprian Stefan

 Mai sunt cativa batrani in Apuseni, care stiu rugaciunile, dar nu vor sa le spuna. Se transmit din generatie in generatie si prefera sa moara cu ele, decat sa le lase cui nu trebuie. E de neinteles pentru noi cum o casa facuta cu lemn taiat dupa ritual nu face cari niciodata, rezista, te simti bine in ea, si fizic, si sufleteste. Lemnul, apa, fructele din padure erau folosite cu mare grija, si prin atitudinea asta, aproape religioasa, omul castiga. Probabil ca duhul acesta in care era construita, de respect fata de tot ce este in jurul tau, dadea casei acea energie pozitiva de care vorbeati.

- Sunt oameni care viseaza sa-si faca o casa noua, o pensiune. De ce le-ati recomanda sa aleaga un model de casa traditionala, mai degraba decat unul de casa moderna?

- Sunt mai multe considerente. In primul rand, daca iti faci o pensiune, de pilda, si ti-o faci in mediul rural, acolo este vorba de un peisaj. Din cadrul peisajului rural face parte peisajul cultural. Acesta inseamna satul, ca amplasare, ca arhitectura, ca ocupatii, ca mestesuguri. Daca tu faci o pensiune care se incadreaza in tiparele arhitecturale locale, nu degradezi cu nimic peisajul cultural si nici pe cel natural. In felul asta poti sa oferi turistului o perspectiva asupra satului, asupra comunitatii respective, mai apropiata de identitatea locului. Al doilea argument este pragmatic: costul de constructie redus. Despre casa de lemn, orice taran iti va spune ca iarna-i calduroasa, vara-i racoroasa. Reduci costurile, si la constructie, si la intretinere. In plus, lemnul nu are atatea emisii nocive cum au alte materiale moderne de constructie: e foarte prietenos cu mediul, cum se spune astazi. Ai numai de castigat facand o casa de lemn! Dar cel mai important este sa-ti faci o casa respectand peisajul si vecinii din jur. De ce sa construiesti un mastodont de zidarie de trei etaje, care sa sara in ochi ca un ghimpe, intr-un peisaj frumos?

Splendorile satului vechi, romanesc

 Un alt avantaj in a-ti construi o casa de lemn, sa zicem intr-o zona de munte, este ca poti ajuta comunitatea locala. De regula, in acea zona exista inca mesteri ai lemnului. Daca lucrezi cu ei, ii incurajezi, au un castig financiar si sunt motivati sa ramana, sunt motivati sa-si dezvolte in continuare mestesugul, sa nu se piarda aceasta stiinta a lemnului. Batranii se duc in lumea celor drepti si noi ramanem fara mesteri. Tinerii, de regula, nu mai preiau meseriile parintilor in astfel de zone, pentru ca vad ca nu e o sursa de venit. Dar daca ei sunt motivati si ar construi o pensiune care ar avea turisti, atunci automat vor mai face si alta casa. In felul asta, o zona poate face inclusiv un circuit al prelucrarii lemnului.La noi, in zona Sibiului, exista case care, construite dupa aceasta stiinta a lemnului, dureaza si de 200 de ani. In plus, e un material regenerabil. In 50 de ani, padurea creste din nou. Si e usor de lucrat cu lemnul. Usor de lucrat, usor de manipulat, usor de ridicat casa. Singurul impediment este ca o casa facuta din lemn trebuie sa stea sa se "aseze" cam 7-8 luni, sa treaca o iarna peste ea, cum se spune.

Nutretul de pe acoperis

- Casele pe care le aveti la muzeul Astra sunt superbe. Cum de au renuntat romanii la aceste modele extraordinare?

- Sincer, nu stiu sa va raspund. In vremurile trecute, omul simplu era si arhitect, si proiectant, si constructor, si reusea sa faca niste lucruri minunate. Stia sa isi faca o casa, in functie de zona. In Apuseni, de exemplu, casele sunt mai degraba zvelte si mai degraba patrate, inalte, ca iernile erau grele. Pentru ca zapada nu trebuia sa stea pe acoperis, il faceau ascutit. Simplitatea lor are o frumusete extraordinara. In Salaj, e tranzitie de la podis la munte, casa are doua camere, e podita si are acoperis de paie. Acoperisul e doua treimi din casa, cu izolatie extraordinara, facuta dintr-un strat de 50-60 de cm de paie, si frigul nu intra usor. Fumul iesea in pod. Asta invelea paiele in gudron si le proteja. Douazeci si cinci de ani nu aveau nevoie de interventie la acoperis, decat poate un pic, la

coama. In Tara Zarandului acoperisul nu e asa de inalt, e mai scund, lemnul de brad e inlocuit cu cel de stejar. Dar stratul de paie e mai gros. Asta si pentru ca, iernile fiind mai grele si mai lungi, cateodata ramaneau fara hrana pentru animale.

 Si atunci, sacrificau din acoperisul casei, pentru hrana lor. Va dati seama cat de importante erau animalele pentru ei! Preferau sa stea doar intr-o incapere, pana se termina iarna, pentru vacuta lor. Ajungem la Maramures, unde avem vreo 5-6 tipuri de case. Este emblema arhitecturii din lemn. Avem case pastrate inca de la 1500. Sunt taiate in trasca, adica se facea o crapatura, si acolo bagau in lemn o pana si, cand bateau in ea, se despica pana jos. Lemnul de stejar are densitate mare si puneau doar muschi uscat intre barne, alta izolatie nu era necesara. Bine, cuptorul era cam un sfert din casa. Copiii dormeau pe cuptor, iar oamenii mari, daca mai beau si un pahar de horinca, nu aveau nevoie de altceva. Asta e un tip simplu de casa. Avem si tipul evoluat, cum e casa din Berbesti. E deja o casa de nemes, adica de om instarit. Ma uit in pozele din anii '50-'60, cum aratau casele din satele astea... superbe, mi-as dori sa pot calatori in trecut, sa le vad pe viu, in toata acea splendoare a lor de simplitate si bun-gust. Inapoi in Bucovina! Zona Straja e cu lemn rasinos, aparent, fara tencuiala exterioara, cu lemnul in patru fete. Campulung are influente moderne, cu foisor, cu prispa, stalpi sculptati in motive traditionale. Pe busteanul de molid al peretilor e lipitura de pamant, in tehnica "pe purice", adica tot peretele avea intepatura langa intepatura, pentru a prinde tencuiala. O casa cerea munca multa, de multe ori migaloasa, insa rezultatele erau pe masura.

Casele vechi, ravnite de turisti straini

- In prezent se construieste cat mai mare si cat mai... portocaliu.

- E si vina arhitectilor, care ii incurajeaza pe oameni sa ridice o casa cat mai mare, pentru ca ei sunt platiti la metrul patrat construit. Nu se gandesc ce distrug in felul asta: adio peisaj cultural si, deci, adio turism rural! Romania ar putea sa se dezvolte enorm numai pe turism rural. Noi, la Dumbrava Sibiului, avem aproximativ 250 de mii de turisti, majoritatea straini, majoritatea doritori sa locuiasca in asemenea case vechi, nu in cele noi, din ciment si boltari. Cei mai multi sunt nemti, austrieci, francezi. Noi nu ii putem

lasa, desi ei ne roaga sa doarma, sa stea cateva zile in casele vechi, din muzeu. Vor sa doarma intr-un strujac, pe panusi de porumb.

 Este o posibila strategie pentru dezvoltarea pe viitor a muzeelor in aer liber. E necesar sa depasim modelul in care vizitatorul face o plimbare, priveste si atat. Dar cred ca este o oportunitate pentru orice roman sa se intoarca la traditie si sa poata castiga bani buni din asta. Ai o bucata de pamant si vrei sa iti faci o casa de vacanta? De ce sa faci una mastodontica, din materiale moderne, cand uite ce frumoasa si buna este una traditionala! Si, slava Domnului, avem modele pe specificul fiecarei zone.

- Pe cei ce doresc sa isi construiasca o casa traditionala cum ii puteti ajuta?

- Trebuie doar sa vina la muzeul Astra din Sibiu si sa isi aleaga o casa. Noi ii putem sprijini sa o faca. Le punem la dispozitie specialisti, echipe care lucreaza in tehnici traditionale, proiecte de arhitectura complete. O casa cum este cea de la Poiana Vadului, de exemplu, adaptata la zilele noastre in interior, cu demisol si mansarda locuibile, inseamna sase camere si costa in jur de 15 mii de euro, tencuita traditional, cu pamant. Sunt si alte variante, dar cel mai bine ar fi sa veniti la Sibiu. Incercam sa le facem viata oamenilor mai buna si mai frumoasa si dincolo de portile muzeului. Va asteptam cu drag!

Domnul Ciprian Stefan poate fi contactat la telefon 0756/08.57.74.

Sabores de Tarija y Bacus Bodega Boutique, queda ubicado en calle Republiquetas Nº 142 - 144 (entre Chuquisaca y La Paz), este sábado disfrutaremos de vinos varietales y gourmet rumano