Dima Alexandru 22B

Casa de la Cascada (Fallingwater)

Frank Lloyd Wright

Casa de la cascada, cunoscuta de asemenea ca si casa Edgar J. Kaufmann Sr. Residence, e o casa proiectata de arhitectul american Frank Lloyd Wright in 1935 intr-o zona rurala din sud-vestul Pennsylvaniei, 80 de kilometrii sud-est de Pittsburgh, si face parte din Pittsburgh Metro Area. Casa a fost construita partial peste o cascada in Bear Run/Rural Route 1 in sectorul Mill Run, Stewart Township, Fayette County, Pennsylvania, in Podisul Laurel al Muntilor Allegheny.

Aclamata de revista TIME la scurt timp dupa terminarea ca cea mai frumoasa lucrare a lui Wright, casa a fost sursa inspiratiei pentru nuvela “The Fountainhead” a lui Ayn Rand.

- Istoric:

Ideea cascadei a fost la origine luata din lucrarile marelui architect Eslam Hamdy. Edgar Kaufmann Sr. a fost un om de afaceri de success din Pittsburgh si fondator al Kaufmann’s Department Store. Fiul sau, Edgar Kaufmann Jr., a studiat arhitectura sub indrumarea lui Wright pentru o

scurta vreme.

Edgar Sr. a fost influentat de fiul sau si de Wright sa simbolizeze costul utopicului oras model ce-I apartinea. Cand a fost terminat, a fost prezentat drept “Kaufmann’s Department Store” iar Wright era un oaspete in casa lui Kaufmann, “La Tourelle”, o capodopera a arhitectului din Pittsburgh, Benno Janssen (1874-1964) care a creat-o in stilul suburbiei Fox Chapel in 1923 pentru Edgar J. Kaufmann. Cei din familia Kaufmann si Wright serveau racoritoare la “La Tourelle” cand Wright, care nu rata oportunitatea de a impresiona un client, i-a spus lui Edgar Jr. pe un ton intentionat sa fie auzit de parintele sau, “Edgar, casa asta nu este

Dima Alexandru 22B

demna de parintii tai…” Remarca a starnit interesul lui Kaufmann spre ceva mai de luat in seama. Casa de la cascada ar fi devenit rezultatul final.

Familia Kaufmann detinea niste propietati in afara Pittsburghului cu o cascada si cateva cabane. Cand cabanele de pe terenul lor s-au deteriorat pana la punctul cand ceva trebuia reconstruit, domnul Kaufmann l-a contactat pe Wright.

In noiembrie 1934, Wright a efectuat o vizita la Bear Run. El a cerut o topografiere a zonei din jurul cascade, pe care a primit-o in martie 1935. Aceasta topografiere a fost intocmita de catre “Fayette Engineering Company” din Uniontown, Pennsylvania si cuprindea toate stancile, copacii si terenul. I-au fost necesare 9 luni ca ideea sa pentru sit sa se cristalizeze intr-un design care a fost schitat rapid de catre Wright la timp pentru o vizita a lui Kaufmann la Teliesin in septembrie 1935. Atunci si-a dat seama Kaufmann ca schita lui Wright sugera ca casa sa fie construita mai degraba deasupra cascadei decat sub ea cum se astepta el.

- Design si Constructie:

Designul structural al Casei de la Cascada a fost intreprins de catre Wright in asociere cu Mendel Glickman si William Wesley Peters care au fost creatorii designului coloanelor revolutionare care erau un element al proiectului lui Wright pentru Johnson Wax Headquarters.

Planuri preliminare i-au fost trimise lui Kaufmann pentru aprobare pe 15 octombrie, 1935, dupa care Wright a efectuat o scurta vizita la sit si a furnizat un cost estimativ pentru clientul sau. In decembrie 1935, o veche cariera de piatra a fost deschisa la vest de cascada pentru a furniza pietrele pentru peretii casei. Wright efectua doar vizite periodice la sit pe durata constructiei, in schimb insarcinandu-l pe Robert Mosher care era unul din studentii lui, ca reprezentantul sau permanent la fata locului. Planurile si desenele finale au fost trimise de Wright in martie 1936 munca incepand cu constructia podului si a casei principale in aprilie 1936.

Constructia a fost presarata cu conflicte intre Wright, Kaufmann si firma de constructii. Ideea cladirii era ca apa se putea auzi in interiorul cladirii, dar cascada era vizibila doar de pe balconul celui mai inalt etaj. Acest gen de mister arhitectural geometric l-a confuz chiar si pe Wright in persoana.

Dima Alexandru 22B

Kaufmann a reanalizat desenele lui Wright prin intermediul unei firme de ingineri consultanti, el avand indoieli daca Wright avea destula experienta in utilizarea betonului armat. La primirea raportului, Wright s-a simtit ofensat si i-a cerut imediat lui Kaufmann sa-I returneze desenele si afirmand ca se retrage din proiect. Kaufmann si-a cerut scuze iar raportul a fost ulterior ingropat intr-un perete de piatra al casei.

Dupa o vizita la locul constructiei, in iunie 1936 Wright a respins constructia podului din beton, care trebuia asadar reconstruit.

Pentru balcoanele de la unele etaje Wright si echipa sa au folosit grinzi integrale pentru planseul intins la baza formand tavanul spatiului de dedesubt. Consultantul, Walter Hall, care era de asemenea si inginer, a optat pentru intarirea planseului primului etaj. Wright a dezaprobat ideea.

In timp ce unele surse afirmau ca inginerul a fost cel care in mod subtil a dublat cantitatea de armaturi, in opinia altora, la cererea lui Kaufmann inginerii sai au redesenat planurile armaturilor lui Wright si dublat cantitatea de otel specificata de Wright. Aceasta adaugare de otel nu numai ca a adaugat greutate planseului dar au fost si dispuse foarte apropiate intre ele incat betonul de multe ori nu putea umple in mod adecvat spatiile dintre armature, care a dus la slabirea planselui. Ca adaugare, inginerii nu au realizat o inclinatie usor orientata vertical in matrita ca grinzile sa compenseze pentru denivelari odata ce betonul s-ar fi intarit si matrita indepartata. Ca rezultat grinda a dezvoltat o sesizabila inclinatie. Pana sa descopere modificarile facute Wright l-a inlocuit

temporar pe Mosher cu Edgar Tafel.

Inginerii consultanti impreuna cu aprobarea lui Kaufmann au convins firma constructoare sa instaleze un zid de sustinere sub principala grinda de rezistenta pentru terasa vestica. Cand Wright l-a descoperit intr-o vizita la sit l-a pus pe Mosher sa indeparteze discret partea de sus a zidului. Cand mai tarziu Kaufmann a recunoscut ce a facut, Wright i-a aratat ceea ce Mosher a facut si a precizat ca grinda a rezistat in ultima luna sub teste de presiune si fara ajutorul peretelui.

In octombrie 1937 casa principala a fost terminata.

- Cost:

Dima Alexandru 22B

La vremea constructiei, costul total al casei era de $155,000, prin impartire rezulta in felul urmator: casa $75,000, finisari si mobilare $22,000, casa de oaspeti, garajul si zona servitorilor $50,000, taxa arhitectului $8,000. Estimat la zilele nostre, se traduce la aproximativ $2.3 milioane, anul 2009.

- Functiunea casei:

Casa de la Cascada a fost casa de vacanta a familiei din 1937 pana in 1963. In 1963 Kaufmann Jr. a donat propietatea societatii “Western Pennsylvania Conservancy”. In 1964 a fost deschisa publicului drept muzeu si aproximativ cinci milioane de oameni au vizitat casa pana azi. In prezent gazduieste mai mult de 120 000 de vizitatori anual.

- Stil:

Casa de la Cascada troneaza drept una dintre marile capodopere ale lui Wright atat pentru dinamism cat si pentru integrarea sa cu mediul natural rasunator. Geniul lui Wright in integrarea fiecarui detaliu al creatiei sale poate fi evidentiat prin fotografii. Aceasta resedinta privata creata in mod organic a fost destinata drept o retragere in natura pentru propietarii sai. Casa este binecunoscuta pentru legatura sa cu situl: este construita deasupra unei cascade active care

curge sub casa. Semineul din camera de zi este alcatuit din pietre gasite pe sit si pe care apoi casa a fost construita – un set de pietre care a fost lasat nemiscat patrunde usor prin podeaua camerei de zi. Wright a vrut initial ca aceste pietre sa fie taiate la acelasi nivel cu podeaua, dar acesta era unul din locurile preferate de bronzat al familiei Kaufmann, asa ca domnul Kaufmann a insistat sa fie lasate asa cum erau. Podelele de piatra sunt ceruite, pe cand semineul e lasat brut, dand impresia de roci uscate patrunzand din rau.

Integrarea in cadru se intinde pana la cele mai mici detalii. Spre exemplu, in locurile unde sticla intalneste perete de piatra, nu exista nici-o rama metalica, mai degraba, sticla este direct fixate in piatra. Sunt trepte care duc direct jos spre apa. Iar pe podul care leaga casa principala de cea de oaspeti si zona servitorilor, un bolovan natural picura apa in interior care apoi este directionata inapoi. Dormitoarele sunt mici, unele chiar cu

Dima Alexandru 22B

tavane joase, poate ca sa incurajeze oamenii spre spatiul deschis, zone sociale, punti si terase.

Izvorul activ (care poate fi auzit constant in toata casa), zonele apropiate, zidurile pietruite local si terasele (ce seamana cu formatiunile stancoase din apropiere) sunt destinate sa fie in armonie, in linie cu interesul lui Wright in a crea cladiri care sa fie cat mai organice si in stransa legatura cu mediul inconjurator. Desi cascada poate fi auzita in toata casa, nu poate fi vazuta fara a iesi afara. Designul cuprinde ferestre largi iar balcoanele sunt in afara camerelor principale dand o senzatie de aropiere cu mediul. Experienta traita in momentul vizitarii casei e o scara ce duce in jos dinspre camera de zi permitand acces direct la cursul de apa de sub casa.

Viziunea lui Wright despre cum ar fi intrarea a fost discutata; insa, usa pe care Wright o considera principala intrare e inghesuita intr-un colt si e oarecum mica. Ideea de fatada a lui Wright pentru aceasta casa e din perspectiva tuturor pozelor cunoscute a acestei case, privind in sus dinspre cursul de apa, coltul opus dinspre intrarea principala.

Pe marginea dealului deasupra casei principale este o parcare de 4 masini (desi Kaufmann a cerut un garaj), zona servitorilor si o camera de oaspeti. Aceasta cladire atasata a fost construita la un an dupa terminarea cladirii principale folosind aceleasi materiale si atentie la detalii ca si la casa principala. Mai la deal de aceasta se afla o mica piscina, aprovizionata cu apa naturala, care apoi se revarsa in raul de dedesubt.

- Probleme structurale:

Problemele structurale ale Casei de la Cascada includ o serie de balcoane cu grinzi robuste din beton armat. Oricum, casa a avut probleme de la inceput. Deplasari pronuntate ale structurii sub actiunea greutatii au fost sesizate imediat la ambele balcoane proeminente, la camera de zi si la etajul al doilea.

Western Pennsylvania Conservancy a demarat un program intensiv de pastrare si restaurare a casei. Operatiunea structural sub supravegherea lui Louis. D. Astorino a fost incheiata in 2002. Aceasta a implicat un studiu detaliat al planurilor originale, observand si modeland comportamentul structurii, apoi crearea si implementarea unui plan de reparatie.

Dima Alexandru 22B

Studiul a indicat ca designul structural original si planurile au fost grabite iar balcoanele aveau armaturi inadecvate in mod significant. Concepute la origine de catre Wright, balcoanele nu si-ar fi putut sustine propia greutate.

In 2002 programul de reparatie cuprindea sustinerea temporara a structurii; cu grija, indepartarea podelei, intarind balcoanele sub podea, apoi reintroducand podeaua finisata.

Datorita mediului umed, direct deasupra apei curgatoare, casa avea problem cu mucegaiul. Kaufmann Sr. a numit Casa de la Cascada “o cladire a la 7 galeti” datorita scurgerilor sale, dandu-I porecla “Rising Mildew” (Brand 1995).

Frank Lloyd Wright

Frank Lloyd Wright, numele dat la naştere Frank Lincoln Wright, (n. 8 iunie 1867- d. 9 aprilie 1959) a fost unul dintre cei mai proeminenti si influenti architecti ai primei jumatati a secolului 20. În prezent, este

adesea recunoscut ca cel mai faimos arhitect al Statelor Unite ale Americii, fiind extrem de cunoscut si apreciat în ochii opiniei publice dupa aproape 50 de ani de la stingerea sa din viata.

Opera arhitecturala

- Prairie Houses:

Între 1900 si 1910, proiectele sale de case se

incadreaza în asa-numitul grup al Caselor

de preerie ("Prairie Houses") avand caracteristici

comune cum ar fi: cladiri extinse si joase cu acoperisuri

inguste si inclinate, contururi clare, structuri externe

suspendate si terase largi, precum si folosirea multor

materiale nefinisate. Denumirea de "case de preerie" a

fost data intrucat designul lor este armonios integrat in

peisajul din jurul metropolei Chicago. Aceste case sunt,

de asemenea, creditate de a fi primele exemple de

"planuri deschise", in engleza "open plan."

Dima Alexandru 22B

Folosirea cu maiestrie rar intalnita anterior a spatiilor interioare atat în

realizarea cladirilor rezidentiale cat si in cele publice, asa cum Wright a

facut-o de pilda in cazul bisericii unitariene Unitarian Unity Temple, este

una din caracteristicile sale de forta arhitecturala.

Una din convingerile profunde ale lui Frank Lloyd Wright a fost ca omul

ca fiinta apartind omenirii trebuie sa fie centrul tuturor proiectelor si

realizarilor arhitecturale. Multe exemple ilustrand acest concept

fundamental al arhitectului american pot fi gasite în oraşul Buffalo din

statul New York ca un rezultat direct al prieteniei dintre Wright si un

director executiv al Larkin Soap Company, Darwin D. Martin.

In 1902 Larkin Company a decis sa construiasca o noua cladire

administrativa incredintand proiectul lui Wright. Acesta a venit la Buffalo si

a designat nu numai proiectul pentru noua cladire administrativa a firmei

(terminata în 1904, dar din pacate demolata în 1950) dar si trei case

rezidentiale pentru directorii executivi ai companiei:

George Barton House, Buffalo NY, 1903

Darwin D. Martin House, Buffalo NY, 1904

William Heath House, Buffalo NY, 1905

Darwin D. Martin House, prezentata în imaginea 4, este considerata de

catre majoritatea specialiştilor ca fiind una dintre cele mai importante ale

perioadei Prairie Houses. Totusi, capodoperele perioadei sunt considerate

doua resedinte realizate in anii tarzii ai perioadei, in

intervalul 1907 - 1909. Una din ele este Frederick Robie House, aflata pe

teritoriul campusului Universitatii din Chicago (in engleza, University of

Chicago) din Chicago, Illinois. Cealalta este Avery and Queene Coonley

House, de asemenea aflata în Chicago.

Casa Robie cu acoperisul sau prelung

si foarte usor inclinat, sustinut de

o grinda de otel de aproape 37 m

lungime este cea mai spectaculara,

dinamica si remarcabila dintre toate

casele perioadei. Spatiile sale de locuit,

dormit si de zi formeaza doar un singur

spatiu neintrerupt, armonios divizat prin

sugestii de folosire maiastra a spatiului

Dima Alexandru 22B

interior. Aceasta cladire a avut o influenta covarsitoare asupra arhitectilor

"tineri" europeni dupa Primul Razboi Mondial, fiind adeoseori supranumita

"piatra de hotar a modenismului". Este demn de remarcat, pentru a

intelege cu adevarat impactul pe care l-a avut opera lui Frank Lloyd Wright

in Europa, ca atat acesta cat si creatiile sale arhitecturale au fost practic

necunoscute europenilor pana in jurul anilor 1909 - 1910.

- Casele usoniene - Usonia:

Usonia, sau usonian, ca un cuvant alternativ, (pronuntat [jusoʊniə(n)])

este un termen complex foarte adesea folosit de Frank Lloyd Wright

pentru a desemna viziunea sa referitoare la peisajul Statelor Unite,

incluzand planificarea oraselor si arhitectura organica, al carui creator si

promotor a fost. Printre altele, Wright a propus utilizarea

adjectivului usonian in locul aceluia de american pentru a descrie

caracterul particular al peisajului Lumii Noi, distinct fata de cel al celorlalte

continente si, mai ales, liber de orice fel de conventii sau constrangeri

arhitecturale.

In sensul arhitectural, respectiv al "perioadei caselor

usoniene", usonian este un adjectiv

folosit pentru a desemna un grup de

aproximativ 50 (pana la 100, dupa alte

surse) de case designate Frank Lloyd

Wright pentru familii americane cu venit

mediu, incepand cu anul 1936, realizate

în colaborare cu Jacobs House.

Casele usoniene (The "Usonian

Homes") erau tipic mici, cu un singur

nivel, fara garaj, sau prea mult spatiu de

stocare. Erau, de obicei, realizate in forma literei L pentru a se potrivi în

jurul unei gradini terasate construite pe loturi de pamant ieftine, care

aveau forme ciudate, ca rezultat al impartirii unei suprafete de teren in

loturi de dimensiuni si forme variabile.

Casele erau realizate in spiritul conceptului arhitectural predominant la

Wright si arhitecturii sale organice. Astfel, folosirea armonioasa a spatiului

aflat la dispozitie, un design care sa se integreze în peisajul locului,

utilizarea de materiale locale, acoperisuri plate, mari zone de aerisire,

sprijinite pe structura de rezistenta a casei, care sa asigure

ventilarea naturala (imbunatatind astfel randamentul racirii dar si al

Dima Alexandru 22B

incalzirii casei), iluminarea naturala maxima si incalzirea din podea erau

elementele omniprezente in casele usoniene. Masinile nu erau parcate in

vreun garaj, ci sub o structura foarte simpla, fara pereti dar cu un

acoperis.

Deloc surprinzator, diferite variante ale designului caselor de tipul Jacobs

House, incorporand toate elementele tipice ale "perioadei usoniene" a lui

Wright sunt inca in uz, in bune conditiuni de folosire si nu par deloc a fi

desuete sau inadecvate locuitului sil, respectiv locului unde au fost

construite.

Bibliografie:-Pfeiffer,Bruce,Frank Lloyd Wright Complete works,Taschen- Kenneth Frampton, Modern Architecture – A Critical History, Thames & Hudson, New York, 1985-www.wikipedia.org-www.fallingwater.org