Bd. Magheru, nr. 20, 010334 Bucureşti

tel.: 021.318.89.00 / 021.318.89.01; fax: 021.312.44.80

e-mail: marketing@nottara.ro

Casa de bilete: 021 317 41 01

Dosar de prezentare

Sala Horia Lovinescu

Premiera: 19 ianuarie 2006

Scandal la operă

de Ken Ludwig

traducerea şi adaptarea: Petre Bokor

Distribuţia:

Tito Merelli - Alexandru Jitea

Maria Merelli - Luminiţa Erga

Saunders - Mircea Diaconu

Julia - Victoria Cociaș

Max - Ion Grosu / Adrian Văncică

Maggie - Raluca Gheorghiu

Liftierul - Alexandru Mike Gheorghiu

Diana - Cerasela Iosifescu / Cristina Stoica Ivanciuc

Julia - Mihaela Subţirică

Costumele: Anca Marcu

Decorul: Puiu Antemir

Consilier muzical: Constanţa Câmpeanu

Regia: Petre Bokor

Durata: 2 h 30 minute (cu pauză)

Producţie a Teatrului Nottara

SINOPSIS

În 1934, spectacolul omagial al Operei Mari din Cleveland, Ohio, (la care s-au vândut

1000 de bilete şi s-a organizat o recepţie cu 25 de kilograme de crabi în maioneză)

este în pericol!

Saunders, directorul instituţiei este mândru să îl întâmpine pe faimosul Tito Merelli, Il

Stupendo, cel mai faimos tenor al generaţiei sale, pentru a susţine o reprezentaţie

unică, excepţională, în rolul lui Othello. Cu toate astea, vedeta serii ajunge târziu,

cufundat într-o stare de beţie letargică, şi este crezut mort (în urma unei doze de

sedative greşit administrate).

Pentru a salva seara, docilul asistent al directorului, Max, un cântăreţ amator de

operă, ia locul celebrului invitat şi e aclamat în rolul lui Othello. Între timp însă,

adevăratul Il Stupendo îşi revine din amorţeală şi vrea să îşi îmbrace costumul de

scenă pentru a intra în spectacol.

Din momentul acesta, cei doi Othello vor fi confundaţi, urmăriţi de două femei,

Maggie Saunders (fiica directorului şi logodnica lui Max) şi Diana, pasionala soprană

a Operei Cleveland, fiecare dintre ele crezând că ea este cea aleasă de adevăratul

Tito.

Totul se transformă într-o cavalcadă hilară a încurcăturilor, în cursul cărora cei doi

Mauri, sunt tot mai grav confundaţi de către două tinere îndrăgostite.

La acestea se adaugă o nevastă italiancă plină de capricii, un liftier neruşinat şi un

impresar inventiv şi cinic – pentru a obţine o comedie pe măsura marilor farse

clasice.

EXTRASE DIN TEXT

SAUNDERS: Peste fix şase ore, o mie de aşa-zişi melomani din Cleveland în haine

de gală, vor veni la Operă, unde vor găsi treizeci de orchestranţi, douăzeci şi patru

de corişti, cincisprezece maşinişti de scenă, şapte solişti… Plus 20 kile de crabi cu

maioneză, care dospesc în culise, aşteptând să facă din Gala de astă-seară un

asasinat în masă… Nu va lipsi decât un tenor. Cât e?

MAX: Unu şi un sfert. Îmi pare… îmi pare rău, domnule. Nu ştiu ce aş putea să fac,

ca să vă ajut.

SAUNDERS: Nu e vina ta, Max. Mi-ar fi plăcut să fie. Întrebarea e: ce ne facem,

dacă nu vine banditul ăla de Italian?

MAX: Eu… am o idee.

SAUNDERS: Dă-i drumul.

MAX: Mă gândeam… treaba e... poate… să fac eu.

SAUNDERS: Să faci, ce?

MAX: Adică… să intru eu. Am fost la toate repetiţiile, cunosc partitura, şi aş putea,

dacă vreţi, adică pot să cânt eu… Othello...

Scandal la operă, Actul I, Scena 1

MARIA: Cine eşti?!

DIANA: O prietenă de familie. Dar tu cine eşti?

MARIA: Io sono famiglia!

DIANA: Soţia lui Tito?

MARIA: Exact.

DIANA: Maggie, scumpo, ghici cine e sosit? Se îmbracă şi vine imediat.

MARIA: Îl omoarte.

DIANA: Te înţeleg.

MAGGIE: Bună.

MARIA: Tot tu?

DIANA: V-aţi mai întâlnit?

MAGGIE: Numai odată. În dulap.

DIANA: Tu ştiai că e nevasta lui Tito?

MAGGIE: Da, dar nu de-a adevăratelea. Mi-a spus Tito. Ei îi place să pretindă că-i

soţia lui, iar el n-o contrazice, ca să n-o facă să sufere.

MARIA: Tito spus asta?

MAGGIE: Bineînţeles.

MARIA: Îl ucid. Jur lui Dumnezeu, pe tot ce mai sfânt, sucesc de gâtul!

DIANA: Vorbeşte ca o nevastă adevărată.

MARIA: Cu mâinile mele!!

Scandal la operă, Actul II, Scena 2

Despre piesă:

Farsa Scandal la operă (cu titlul original Opera Buffa) a avut premiera la Londra, pe

West End, în 1986, iar pe Broadway, doi ani mai târziu. Piesa lui Ken Ludwig a

câştigat 3 premii Tony, 4 premii Drama Desk şi a fost nominalizată pentru un premiu

Laurence Olivier. Jurnaliştii de la New York Times au numit-o „una dintre cele mai

amuzante farse reprezentate pe Broadway”, iar cei de la USA Today le-au făcut

cititorilor lor invitaţia de a „râde în hohote” la o comedie „excelentă”!

Ken Ludwig a semnat şi scenariul filmului Scandal la operă (Land me a tenor),

produs de Studiourile Columbria Pictures.

Gânduri ale autorului:

„Când l-am întâlnit pe minunatul regizor britanic David Gilmore, aveam deja câteva

piese care se jucau pe Off-Off Broadway şi la mici teatre de provincie. David îşi

dorea să monteze Sullivan&Gilbert şi în ziua în care urma să se întoarcă în Anglia,

m-a întrebat dacă scrisesem şi ceva recent, pentru că îşi dorea să îmi cunoască mai

bine stilul. Aşa că i-am dat un exemplar din Scandal la operă, piesă pe care tocmai o

terminasem şi care tocmai era în repetiţii la un mic teatru estival din New Hampshire,

numit The American Stage Festival.

După câteva zile, David m-a sunat, mi-a spus că îi plăcuse foarte mult noua piesă, că

ar fi vrut să o regizeze şi că îşi dorea să i-o prezinte şi unui prieten de-al lui

producător. Fiind un nesuferit, am vrut să fac pe importantul, aşa că i-am spus: „Nu

ştiu dacă ar fi bine să faci asta. Am primit câteva oferte din partea producătorilor de

aici, din America. Apoi, absent, l-am întrebat: „Totuşi, care e numele prietenului tău

producător?”. Iar el mi-a răspuns: „Andrew Lloyd Webber”. Atunci am coborât din nori

şi i-am spus: „Bine. Hai, arată-i piesa”.

Două zile mai târziu eram acasă, începusem să scriu şi a sunat telefonul. Era

Andrew Lloyd Webber. Vorbesc serios. Şi mi-a spus că vrea să-mi producă piesa

pentru West End. În două săptămâni eram la Londra, iar peste doua 6 luni

spectacolul a avut premiera la Teatrul Globe (actualul Gielgud), în regia lui David

Gilmore. Andrew Lloyd Webber a produs spectacolul din New York.

Sunt mândru de faptul că Andrew a fost atât de interesat de una dintre primele mele piese şi sunt la fel de mândru de faptul că meritase să muncesc din greu până atunci, scriind atât de multe piese.” sursă: www.kenludwig.com

Argumentul regizorului

„Ţin să mulţumesc Teatrului Nottara - în numele meu personal, în numele tuturor

celorlalţi: tenori, soprane, baritoni, alto, solişti de vază, sau debutanţi; în numele lui

Puccini, Verdi, Rossini, Bizet, Mascagni şi al Liftierului, precum şi în numele celor 24

balerini, 36 corişti, 42 orchestranţi, 15 maşinişti, 6 tehnicieni, 1 secretar, 9

administratori şi a 20 de kilograme de crabi - pentru amabilitatea cu care a găzduit

astă-seară gala aniversară a renumitei Grand Opera din Cleveland, Ohio!

P.S. Sperăm ca spectacolul nostru să vă facă tot atâta plăcere, cât ne-a făcut nouă

munca de a-l pregăti!”

REPERE BIOGRAFICE

AUTORUL

Născut pe 15 martie 1950, în Pennsylvania, Ken Ludwig este unul dintre cei mai

importanţi dramaturgi şi regizori americani, ale cărui piese au fost puse în scenă în

peste 30 de ţări şi reprezentate în mai mult de 20 de limbi.

Primul lui text montat pe Broadway a fost Scandal la opera (1989), a urmat Nebun

din iubire (1992), Buffalo în lumina lunii (1995), o adaptare după Aventurile lui Tom

Sawyer (2001), precum şi a piesei clasice Secolul XX.

Printre piesele sale se numără şi Sullivan & Gilbert (1988), Unde este Charlie, Focul

divin, Postmortem, Shakespeare la Hollywood (2003), Actriţele principale (2004),

Vulpea pe terenul de golf (2010), Ajun de Crăciun (2011 – pentru copii), Baskerville.

Un mister al lui Sherlock Holmes (2015).

De-a lungul carierei sale, Ludwing a câştigat premiile Laurence Olivier, Tony, Helen

Heyes, Edgar, Edwin Forest şi un titlu de doctor honoris causa de la Universitatea

York. Este artist asociat la Teatrul Alley, din Houston, membru în comitetul director al

Teatrului Shakespeare din Washington şi membru de onoare al Shakespeare Guild.

De curând, a înfiinţat bursa Ken Ludwig pentru scriere dramatică, iar în 2013 i-a fost

publicat volumul Cum să le vorbeşti copiilor tăi despre Shakespeare.

REGIZORUL

Petre Bokor (1940 –2014) a iubit literatura, filmul şi teatrul. A fost creator în toate

aceste domenii şi a împărtăşit din cunoştinţele sale în calitate de profesor de teatru la

Edmonton, în Canada.

Deşi a plecat din ţară în urmă cu mulţi ani, nu a fost niciodată cu adevărat departe de

meleagurile natale, profitând de orice prilej să revină în România. Aceste reîntoarceri

au dat naştere unor colaborări care au stat la baza unor spectacole de succes pe

scenele teatrelor din Bucureşti: Leul în iarnă, de James Goldman (Teatrul Naţional

I.L. Caragiale), Cumetrele, de Michel Tremblay (Teatrul Odeon), A fi sau ce va fi…,

de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), Nebunia regelui George, de Alan Bennett

(Teatrul Bulandra), Vrăjitorul din Oz, după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul

Excelsior).

La Teatrul Nottara a realizat montări memorabile, precum: Scandal la Operă! de Ken

Ludwig, Ultimul Don Juan de Neil Simon, Blues de Arthur Miller (2008), Război şi

pace, adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), Miresele căpitanului de Larry

Gelbart (2002) sau Operele complet prescurtate ale lui WLM SXPR de J. Borgeson,

A. Long şi D. Singer (2001) – un spectacol care şi-a atras succesul, poate şi datorită

aurei de fantezie pe care Petre Bokor a aprins-o în jurul celor trei actori apropiaţi

sufletului său: Mircea Diaconu, Emil Hossu şi Constantin Cotimanis, Două femei

celebre (“Conferinţă la nivel înalt”) de M. Donald şi R. David (1996).

Dintre montările sale în teatrele din ţară, amintim: Linişte în culise! de Michael Frayn

(2008, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj), Cyrano de Buffalo de Ken Ludwig (2007,

Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Timişoara), Aţi auzit ce s-a întâmplat în drum spre

forum? de Plaut (2006, Teatrul Naţional Târgu Mureş), Cumetrele de Michel

Tremblay (2001, Teatrul Naţional Marin Sorescu, Craiova), Jack şi femeile lui de Neil

Simon (Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov).

PREZENTAREA ACTORILOR

ALEXANDRU JITEA

Alexandru Jitea, născut pe 15 septembrie 1970 la Constanța, a absolvit Academia de

Teatru și Film, secția Actorie la clasa Mircea Albulescu și Cătălin Naum, promoția

1995. A continuat studiile de masterat și de doctorat în cadrul aceleiaşi instituţii.

Este el însuși profesor în cadrul Universității Naţional de Artă Teatrală şi

Cinematografică I.L. Caragiale, la secția Actorie.

Despre teatru el spune că ”poate schimba sau poate declanşa o schimbare în fiecare

dintre noi luat separat, dar nu în noi, indivizi priviţi ca o colectivitate. Aşa poate

recunoşti ceva din tine într-un personaj, poate te întorci puţin spre tine însuţi.

Învăţământul artistic de azi este ca societatea: alert, contra cronometru, vrea să

obţină mult în cel mai scurt timp posibil şi cu minim de efort. Este un învăţământ care

aleargă, ca şi lumea noastră.” (interviu realizat de Dana Ionescu, yorick.ro, 2012)

La Teatrul Nottara joacă încă din 1995. Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett

(regia: Dan Dembinski), Doi tineri din Verona de William Shakespeare (regia: Cătălin

Naum), Lungul drum al zilei către noapte de Eugen O`Neil (regia: Alexandru Dabija),

Îngeri în America de Tony Kushner (regia: Cristian-Theodor Popescu), Leonce și

Lena de Georg Büchner (regia: Felix Alexa), Război și pace de Lev Tolstoi (regia:

Petre Bokor) sunt câteva dintre montările de succes în care a fost distribuit.

LUMINIȚA ERGA

Sub îndrumarea profesorului său, Mircea Albulescu, şi-a cizelat talentul, şi-a cultivat

nuanţele în joc şi a dezvoltat un control deosebit asupra construcţiei rolurilor.

A abordat de-a lungul carierei numeroase personaje dintre cele mai diferite şi

neaşteptate. Printre regizorii cu care a colaborat se numără: Victor Ioan Frunză,

Alexandru Dabija, Beatrice Rancea, Petre Bokor, Dinu Cernescu sau Teodora

Câmpineanu.

Cu o inepuizabilă energie a lucrat la o serie de roluri care sunt încadrate în registre

aproape opuse – de la un comic debordant, până la o intimidantă tărie de caracter,

fiind distribuită în montări bazate pe textele unor autori cunoscuţi (Yasmina Reza,

Tudor Muşatescu, Bertolt Brecht, Jean Anouilh ş.a.).

A realizat cu precizie şi succes personaje precum: Veta din O noapte furtunoasă de

I.L. Caragiale, Ma’am din Macbett de Eugène Ionesco, Ileana Cosânzeana din Înşir-

te mărgărite de Victor Eftimiu, Andromaca din Teatru Antic de Eschil, Doamna Griffin

din Blocaţi în dormitor de John Tobias, Lady Capulet din Romeo și Julieta de William

Shakespeare, Sylvia din Sylvia de A.R. Gurney sau Doamna Paliveca din Bravul

Soldat Švejk de Jaroslav Hašek.

Mircea Diaconu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L.

Caragiale din Bucureşti, în anul 1971, specializarea actorie, la clasa profesoarei

Sanda Manu. A debutat pe o scenă profesionistă în 1970, la Teatrul Bulandra, în

Harfa de iarbă de Truman Capote, regia: Crin Teodorescu. La un an după terminarea

facultăţii, Mircea Diaconu a fost angajat în acest teatru, unde a lucrat până în anul

1982, când s-a transferat la Teatrul Nottara. Între 1990 şi 2001 a fost liber

profesionist, iar din 2001, timp de un deceniu, a fost directorul Teatrului Nottara.

De-a lungul anilor, Mircea Diaconu a lucrat şi pe alte scene ale capitalei: la Teatrul

de Comedie, în Fata morgana de Dumitru Solomon, regia: Mihai Dimiu (1971); la

Teatrul Naţional I.L. Caragiale, în: Noaptea regilor de William Shakespeare, regia:

Andrei Şerban (1991); Ghetou de Joshua Sobol, regia: Victor Ioan Frunză (1993); la

Teatrum Mundi, Teatru descompus de Matei Vişniec, regia: Cătălina Buzoianu

(1990).

Ca scriitor, Mircea Diaconu a avut un debut remarcabil, volumul său, Şugubina, fiind

premiat de Uniunea Scriitorilor din România. Volumul său La noi când vine iarna a

fost tradus în germană şi rusă (1980). A scris eseuri profesionale, toate adunate în

Scaunul de pânză al actorului (1985).

În cei peste 45 de ani de teatru, Mircea Diaconu a jucat foarte mult pe două

importante scene ale teatrului românesc: Bulandra şi Nottara. Astfel, la primul

amintim spectacolele: Mincinosul de Carlo Goldoni, regia: Sanda Manu (1971); O

scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia: Liviu Ciulei (1972); Revizorul de N.V.

Gogol, regia: Lucian Pintilie (1972); Furtuna de William Shakespeare, regia: Liviu

Ciulei (1978); O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia: Liviu Ciulei (1979); Barbul

Văcărescu, vânzătorul ţării; Occisio Gregorii de Iordache Golescu şi Samuil Vulcan,

regia: Alexandru Tocilescu (1982).

La Teatrul Nottara: Pădurea de Aleksandr Nikolaevici Ostrovski, regia: Costin

Marinescu (1984); Cuminţenia pământului de Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ion

Gheorghe, Adrian Păunescu, Marin Sorescu (1984); Cum vă place de William

Shakespeare, regia: Dan Micu (1985); Burghezul gentilom de J.B.P. Molière, regia:

Alexandru Dabija (1989); Operele complete ale lui WLM ŞXPR (prescurtate) de Jess

Borgeson, Adam Long şi Daniel Singer, regia: Petre Bokor (2001); Castelul de Franz

Kafka, regia: Tino Geirun (2003); Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt,

regia: Claudiu Goga (2003); Scandal la Operă! de Ken Ludwig, regia: Petre Bokor

(2006).

În această stagiune, Mircea Diaconu poate fi văzut pe scena Teatrului Nottara în

Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga (2003);

Scandal la Operă! de Ken Ludwig, regia: Petre Bokor (2006) şi Vacanţă în

Guadelupa de Pierre Sauvil şi Éric Assous, regia: Diana Lupescu (2011).

VICTORIA COCIAŞ

În 1980 Victoria Cociaş a absolvit I.A.T.C. I.L. Caragiale din Bucureşti, la clasa

profesorilor Beate Fredanov, Ion Caramitru şi Sanda Manu. La începutul carierei sale

a lucrat la Teatrul Mihai Eminescu din Botoşani, apoi la Teatrul Dramatic Sică

Alexandrescu din Braşov.

Însă cariera sa a câştigat în profunzime şi diversitate odată cu angajarea la Teatrul

Nottara, de care o leagă profesionalismul şi pasiunea pentru teatru - o relaţie care,

în prezent, împlineşte 28 de ani. În această perioadă de timp, numeroşi regizori de

succes au descoperit în ea energia potrivită pentru proiectele lor. Dintre aceştia îi

amintim pe: Alexandru Dabija, Petre Bokor, Mircea Cornişteanu, Ada Lupu, Radu

Afrim, Radu Gabrea, Claudiu Goga, Vlad Massaci sau Horaţiu Mălăele.

Rolurile sale au rămas pentru multă vreme în memoria publicului, în spectacole dintre

cele mai variate, demonstrând calitatea sa de a se adapta oricărei cerinţe pe scenă.

Iată câteva dintre montările în care a jucat Victoria Cociaş : Taifun, de Tzao Yui,

Scapino şi Burghezul gentilom, de Molière, Puricele, de Georges Feydeau,

Revizorul, de Gogol, Cui i-e frică de Vriginia Woolf? de Edward Albee, Două femeie

celebre, de M. Donald şi R. David, D`ale carnavalului, de I.L. Caragiale, Cheek to

cheek, de Jonas Gardell, Prinţul Negru, de I. Murdoch, Scrisoare de dragoste, de

Fernando Arrabal, Special sânge, de Guy Foissy, Antigona, de Sofocle, Maria Callas

– La Divina, de Terrence McNally, regia Radu Gabrea şi multe altele.

A făcut parte din proiectele unora dintre cei mai apreciaţi regizori români: Noiembrie,

ultimul bal, în regia lui Dan Piţa, Crucea de piatră, în regia lui Andrei Blaier, E

pericoloso sporgersi şi Asfalt tango, în regia lui Nae Caranfil, Faimosul Paparazzo şi

Binecuvântată fii, închisoare, în regia lui Nicolae Mărgineanu, Cocoşul decapitat şi

Trei zile până la Crăciun (alături de Constantin Cojocaru a fost distinsă cu o

Menţiune Specială pentru interpretare, în cadrul TIFF 2012), în regia lui Radu

Gabrea.

În prezent Victoria Cociaş poate fi văzută în cea mai nouă producţie a Teatrului

Nottara, Poker Face, de Petr Kolečko, în regia Adelei Biţică, dar şi în Scandal la

Operă! de Ken Ludwig şi Ultimul Don Juan, de Neil Simon, ambele în regia

regretatului Petre Bokor.

ION GROSU

Este absolvent al Academiei de Teatru şi Film, Facultatea de Teatru, specializarea

arta actorului Actorie, la clasa profesoarei Sanda Manu, promoţia 1995. Pe parcursul

anilor de studiu a jucat numeroase roluri: Lomov în Cerere în căsătorie de A.P.

Cehov, Richard al III-lea, în piesa omonimă de William Shakespeare, Catindatul şi

Crăcănel în D’ale carnavalului de I.L. Caragiale. A lucrat cu regizori importanţi:

Alexandru Tocilescu, Sorana Coroamă-Stanca, Petre Bokor, Alexandru Dabija, Alice

Barb, Diana Lupescu, Ada Lupu.

La Teatrul Nottara joacă din 2001. Are roluri principale în spectacolele: Scandal la

Operă! de Ken Ludwig, în regia lui Petre Bokor şi Aniversarea de Thomas Vinterberg

şi Mogens Rukov, în regia lui Vlad Massaci – spectacol care în toamna anului 2011

s-a bucurat de un răsunător succes în turneul de la Barbican Center din Londra. Îl

puteţi vedea, de asemenea, în numeroase filme româneşti: Binecuvântată fii,

închisoare; Băieţi buni; Margo; 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile; Călătoria lui Gruber,

Despre oameni şi melci; Poziţia copilului.

Jocul său se remarcă printr-o energie aparte. Personajele pe care le interpretează,

născute din curiozitate creatoare, atrag întotdeauna atenţia publicului, prin forţa

interioară şi plasticitatea corporală.

ADRIAN VĂNCICĂ

După studiile de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.

Caragiale, București, Adrian Văncică a jucat la Studioul Casandra, apoi la Teatrul de

Comedie, unde a fost Chiriac din O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, la Teatrul

Evreiesc de Stat l-a întruchipat pe Fillipo din piesa lui Matei Vișniec, Angajare de

clovn. Regia ambelor spectacole a fost semnată de Radu Nichifor.

Regizorul Mihai Măniuțiu l-a distribuit în rolul lui Lucentio, din Îmblânzirea scorpiei, de

William Shakespeare, spectacol montat la Teatrul Bulandra. În 2003 a jucat primul

său rol la Teatrul Nottara: prințul Anatol Kuraghin, în adaptarea romanului „Război și

pace”, de Lev Tolstoi.

Au urmat partiturile scenice de succes din Hangița de Carlo Goldoni, în regia lui Tino

Geirun, și Scandal la operă, de Ken Ludwig, în regia lui Petre Bokor, spectacole cu

tradiţie în Teatrul de pe Bulevardul Magheru şi care au împlinit, deja, peste o sută de

reprezentaţii.

S-a remarcat în alte trei producţii ale Teatrului Nottara, în roluri importante precum

cele din: Metoda de Jordi Galcerán, în regia lui Theodor-Cristian Popescu, Zeul

măcelului de Yasmina Reza, în regia lui Claudiu Goga și Vacanță în Guadelupa de

Pierre Sauvil și Éric Assous, în regia Dianei Lupescu.

În spectacolul 39 de trepte, datorită celor peste zece personaje diferite, pe care le

conturează cu inventivitate, Adrian Văncică se aseamănă unui om-orchestră.

A jucat, de asemenea, în filme cunoscute și apreciate precum: Hârtia va fi albastră,

Amintiri din epoca de aur 1, Boogie sau Marți, după Crăciun şi în serialul TV Las

Fierbinţi. Umorul și spontaneitatea i-au oferit posibilitatea să abordeze şi stilul stand-

up comedy.

RALUCA GHEORGHIU

A studiat timp de doi ani Jurnalismul, la UniversitateaBabeş-Bolyai din Cluj, dar

căutările ei nu s-au oprit aici, ci a continuat drumul împlinirii sale profesionale în

luminile scenei. Astfel, în 2004 absolvă secţia de Actorie a Facultăţii de Teatru din

cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, din

Bucureşti, la clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu.

A fost distribuită în spectacole precum:Amintiri despre mine sau Ultimele zile ale

trecutei mele vieţi (regia: Mihai Lungeanu), Blues, de Arthur Miller (regia: Petre

Bokor), Deformaţii, un text colectiv şi Jacques şi stăpânul său, de Milan Kundera

(regia: Marcel Ţop).

Dintre rolurile pe care le-a interpretat de-a lungul timpului, amintim: Logodnica

din Nunta însângerată, de Frederico García Lorca (regia: Andreea Vulpe), Ileana

Cosânzeana din Înşir-te, mărgărite! de Victor Eftimiu (regia: Alexandru Dabija),

Nataşa Rostova din Război şi pace, după romanul omonim al lui Lev Tolstoi (regia:

Petre Bokor), Nina Zarecinaia din Pescăruşul, de A.P.Cehov (regia: Corina Oprea),

Hanna şi Femeia din tripticul De trei ori dragoste (regia: Ulrike Döpfer), Tatiana

din Bătrânul, de Maxim Gorki (regia: Catrinel Dumitrescu), Mingming din Rinocerul

îndrăgostit, de Liao Yimei (regia: Mihai Lungeanu). Bineînţeles că trăsăturile ei au

recomandat-o pentru rolul de Albă-ca-Zăpada din montarea Albă-ca-Zăpada şi cei

şapte pitici, o adaptare a basmului Fraţilor Grimm, în regia lui Cornel Todea, la

Teatrul Ion Creangă.

În stagiunea curentă a Teatrului Nottara, Raluca Gheorghiu joacă în spectacolele

Scandal la operă, de Ken Ludwig şi Ultimul Don Juan, de Neil Simon, ambele în

regia lui Petre Bokor, Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, în regia lui Dinu Cernescu şi

Fazanul de Georges Feydeau, regia Alexandru Mâzgăreanu.

ALEXANDRU MIKE GHEORGHIU

A absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și

Cinematografică I.L. Caragiale din București. A debutat pe scena Teatrului

Studențesc Podul, în spectacole regizate de Cătălin Naum.

Înzestrat cu simţul umorului, Alexandru Mike Gheorghiu se avântă în partituri comice

provocatoare, de mai bine de doisprezece ani dovedeşte acest fapt prin colaborarea

sa cu Teatrul Nottara.

De-a lungul timpului, a colaborat cu regizori precum Vlad Massaci, Calvin McClinton

(profesor fondator al Fundației Artele Teatrului Musical din Kent, Ohio), Yvette

Bozsik, Mihai Lungeanu, Anca Maria Colțeanu, Dan Vasile, Bogdan Hușanu.

A colaborat, de asemenea, cu Opera Națională din Iași, jucând în spectacolul de

teatru-dans Kabaret-Nostalgie în două părţi, de John Kander, Joe Masteroff, Fred

Ebb, în regia lui Yvette Bozsik.

În stagiunea curentă îl puteți vedea la Teatrul Nottara, în spectacolele: Titanic Vals

de Tudor Mușatescu, în regia lui Dinu Cernescu, Scandal la Operă! de Ken Ludwig,

în regia regretatului Petre Bokor, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, în regia lui

Alexandru Mâzgăreanu, Mult zgomot pentru nimic de W. Shakespeare, în regia

Dianei Lupescu şi Fazanul de Georges Feydeau, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu.

Cerasela Iosifescu

Pe parcursul anilor a jucat în numeroase spectacole, semnate de importanţi regizori,

în partituri precum: rolul principal din Nora de Henrik Ibsen, regia: Mircea

Cornişteanu, Antoinette din Puricele de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăele,

Maria Antonovna din Revizorul de N.V. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu, Natalia

Stepanovna din spectacolul Cerere în căsătorie de N.V. Gogol, regia: Gavriil Pinte,

Marie Curie în Laurii Domnului Schultz, regia: Mircea Cornişteanu, Angelique în Soţul

păcălit de J.-B.P Molière, regia: Mircea Cornişteanu, Contesa în Travestirea de

Mariveaux, Eliza în Avarul de J.-B.P Molière, regia: Mircea Cornişteanu, Fata în casă

în Hora iubirilor, regia: Felix Alexa, Diana în Scandal la Operă! de Ken Ludwig, regia:

Petre Bokor, Emily Shapiro în Blues, după Resurrection Blues de Arthur Miller, regia:

Petre Bokor.

În prezent, pe scena Nottara-ului o puteţi vedea în montările semnate de regizorii

Mircea Cornişteanu, Petre Bokor, Theodor-Cristian Popescu, Claudiu Goga

(respectiv în Soţul păcălit de J.-B.P Molière, Scandal la Operă! de Ken Ludwig,

Metoda de Jordi Galcerán şi Zeul măcelului de Yasmina Reza).

CRISTINA STOICA IVANCIUC

În anul 1992, Cristina Stoica Ivanciuc a absolvit Academia de Teatru şi Film din

Bucureşti, secţia actorie, la clasa profesorilor Olga Tudorache şi Adrian Pintea.

Din anul 1993, Cristina Stoica Ivanciuc este actriţă a Teatrului Nottara, unde a putut fi

văzută în: Arşiţa şi viscolul de Mihai Ispirescu, regia: Dominic Dembinski

(1993); Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăiele

(1993); Pygmalion de George Bernard Shaw, regia: Dominic Dembinski (1995); Doi

tineri din Verona de William Shakespeare, regia: Cătălin Naum (1996); Prinţul

Negru de Iris Murdoch, regia: Cornel Todea (1997); Miresele căpitanului de Larry

Gelbart, regia: Petre Bokor (2002); Doamna nevăzută de Calderon de la Barca,

regia: Alice Barb (2002); Război şi Pace de Lev Tolstoi, regia: Petre Bokor

(2003); Sub zodia turnătorului de Jean-Claude Carriere, regia: Octavian Greavu

(2003) Scandal la operăde Ken Ludwig, regia: Petre Bokor (2005), Opera de trei

parale de Bertolt Brecht, regia: Diana Lupescu (2009), Marina şi Hoţul de Valeria

Monetti, regia: Laurenţiu Calomfirescu (2012). În această stagiune o puteţi revedea

în montarea lui Petre Bokor, Scandal la Operă! de Ken Ludwig.

EXTRASE DE PRESĂ

„Scandal la operă este un fel de farsă care le permite actorilor să se dezlănţuie şi să

dea drumul cabotinului din ei, fără teamă că acesta ar putea ucide ceva, bunăoară

teatrul. Un tenor celebru cade fulgerat în preajma spectacolului cu Othello la Opera

din Cleveland, tenorul local îi ia locul, fără însă ca publicul să ştie de substituţia de

persoane, succesul acestuia e imens, iar celalalt, revenindu-şi, se vede alungat de la

uşa operei şi urmărit de poliţie. În total, o suită de extaze şi enervări uşoare, care

sfârşesc cu bine, ca totul să fie bine, dar până atunci îşi trec spectatorul prin câteva

reprize de râs în hohote. În cadrul acestei vesele poveşti dramatice, nimeni n-a fost

stânjenit sau n-a falsat. Spectacolul e uşor, are ritm şi antren, deci e necesar unui

public pus pe distracţie.”

„Scandal la operă”, râsete la teatru, Nicolae Prelipceanu,

România Liberă, 26 ianuarie 2006

„Dacă ai chef de o sesiune de râs, merită să mergi la Scandal la Operă să te destinzi

cu o piesă de teatru plină de încurcături simpatice. Comedia lui Ken Ludwig, în regia

lui Petre Bokor, funcţionează pe modelul răsturnărilor de situaţie în urma unor decizii

greşite, lucru ce stârneşte râsete în sală. Nu lipsesc micile picanterii care fac piesa şi

mai savuroasă: acrobaţii de desene animate cu uşi trântite în faţă şi personaje care

trebuie dezlipite de pe bucata de lemn à la Road Runner, pocnituri în lanţ, voci post-

heliu repetitive şi gesturi agitate care te ţin mereu în alertă. Scandalul la Operă este o

comedie pe care nu trebuie să o ratezi; o poveste care te va amuza timp de două ore

şi care îţi va lăsa un zâmbet pe faţă chiar şi după ce părăseşti Teatrul Nottara”.

Teatru: Scandal la operă,

Metropotam, 8 martie 2010

Imagini din spectacol şi programarea reprezentaţiilor: www.nottara.ro

Persoană de contact:

Paula Varga

Marketing şi Comunicare

Teatrul Nottara

e-mail: paula.varga@nottara.ro

marketing@nottara.ro