COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE

Bruxelles, 3 mai 1995

CARTEA ALBĂPREGĂTIREA ŢĂRILOR ASOCIATE DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST

PENTRU INTEGRAREA ÎN PIAŢA INTERNĂ A UNIUNII

(prezentată de către Comisie)

REZUMAT

Prezenta Carte Albă face parte din strategia de pre-aderare adoptată de către Consiliul European de la Essen, din decembrie 1994, pentru ţările asociate din Europa Centrală şi de Est. Scopul său este de a ajuta aceste ţări să-şi pregătească economia pentru a funcţiona în conformitate cu regulile pieţei interne ale Uniunii Europene. Trebuie să se facă distincţia între alinierea pe piaţa internă şi aderarea la Uniune, care implică acceptarea "acquis-ului comunitar" în totalitate.

Cartea Albă identifică măsurile cheie din fiecare sector al pieţei interne şi propune o ordine în abordarea apropierii legislative. Totuşi, o transpunere pur formală a dispoziţiilor comunitare nu va fi suficientă pentru a se obţine efectul economic dorit, nici pentru a garanta buna funcţionare a pieţei după noua lărgire. În consecinţă, se acordă o importanţă tot atât de mare creării unor structuri care vor permite să se pună în aplicare şi să se facă respectate prevederile legislaţiei, această sarcină fiind probabil cea mai dificilă. Includerea unor domenii legislative care ţin de politica socială, de concurenţă sau referitoare la mediu, domenii care sunt esenţiale pentru funcţionarea pieţei interne, va asigura o abordare echilibrată.

Ţărilor asociate le va reveni responsabilitatea alinierii la piaţa internă, tot aşa cum le va reveni şi responsabilitatea stabilirii propriilor priorităţi între diferite sectoare. Uniunea acordă deja asistenţă, în special prin intermediul programului PHARE, în favoarea apropierii legislaţiilor; aceasta ar trebui să fie în prezent întărită şi adaptată la recomandările Cărţii Albe.

Un ajutor suplimentar va fi furnizat, mai ales datorită unui nou birou de schimb de informaţii cu privire la asistenţa tehnică care va fi gestionat de către Comisie şi susţinut printr-un program PHARE multinaţional. Acest birou va facilita furnizarea de asistenţă punând la dispoziţia tuturor părţilor interesate o bază de date cu privire la alinierea la piaţa internă şi la asistenţa conexă şi servind drept loc în care se vor întâlni cererile de asistenţă ale ţărilor asociate cu consultanţa şi competenţele de care dispune Uniunea. Această asistenţă va proveni de la Uniune, de la statele membre şi de la instituţiile private. Cartea Albă prevede o coordonare a asistenţei şi controlul progreselor realizate în aplicarea acestor recomandări.

Este de aşteptat ca piaţa internă să consolideze reformele economice şi restructurarea industrială şi să stimuleze schimburile şi comerţul. Cartea Albă enumeră măsurile care trebuie să fie luate de către Comisie, de către ţările asociate şi de către statele membre pentru ca aceste avantaje să se concretizeze.

2

SUMAR

Rezumat

VOLUMUL I

1. Introducere

2. Piaţa internă şi etapa de pre-aderare

3. Legislaţia comunitară cu privire la piaţa internă

4. Situaţia în ţările Europei Centrale şi de Est

5. Asistenţa tehnică specializată

6. Concluzii

ANEXĂ

3

1. INTRODUCERE

Contextul pre-aderării

1.1. Pentru a ajuta ţările asociate din Europa Centrală şi de Est să-şi pregatească aderarea la Uniunea Europeană, Consiliul European de la Essen din decembrie 1994 a adoptat o strategie ambiţioasă pentru pre-aderare. Consiliul a definit pregătirea statelor asociate pentru integrarea în piaţa internă ca fiind "elementul esenţial al strategiei care trebuie să permită reducerea diferenţelor" şi a invitat Comisia să redacteze o Carte Albă. Pentru Uniune, importanţa acestui proces decurge din necesitatea de a face astfel încât piaţa internă să poată continua să funcţioneze într-un mod convenabil după lărgirea sa, în beneficiul tuturor statelor membre.

1.2. Cartea Albă nu este decât un element al strategiei de pre-aderare stabilite la Consiliul European de la Essen. Această strategie se bazează pe două instrumente principale: Acordurile Europene şi relaţiile structurate între ţările asociate şi instituţiile Uniunii Europene. Pentru părţile semnatare, asocierile create prin Acordurile Europene vor ajuta ţările din Europa Centrala şi de Est să atingă obiectivul final al aderării la Uniunea Europeană. Aceste acorduri vizează stabilirea progresivă, între părţi, a libertăţilor economice fundamentale ale Uniunii şi, în special, crearea pieţei interne. Sunt prevăzute măsuri speciale în scopul alinierii acestor ţări la Uniunea Europeană şi pentru adoptarea de dispoziţii cu privire la apropierea legislaţiilor.

1.3. Relaţiile structurate cu instituţiile Uniunii completează Acordurile de Asociere bilaterale furnizând un cadru multilateral propice întăririi dialogului şi consultărilor. Consiliul European de la Essen a subliniat că acest dialog structurat ar trebui să permită dezvoltarea cooperării pe teren între statele membre şi ţările asociate. Această cooperare, care va oferi posibilitatea unui dialog permanent, va facilita foarte mult procesul de pregătire a ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru integrarea lor în piaţa internă.

Fundamentele şi obiectivele Cărţii Albe

1.4. Redactarea unei Cărţi Albe în legătură cu pregătirea pentru integrarea în piaţa internă a fost propusă pentru prima dată în două comunicări ale Cosiei din iulie 19941. Obiectivul era de a se stabili un program care să permită fiecărei ţări asociate să se pregătească, cu ajutorul Uniunii, să

1 Documentele COM(94) 320 final, din 13 iulie 1994 şi COM(94) 361/3, din 26 iulie 1994.

4

îndeplinească obligaţiile implicate de piaţa internă. Se sublinia că aceasta se va face în colaborare cu ţările asociate, fiecare dintre ele trebuind să-şi stabilească propriul său calendar şi programul de priorităţi. Comisia punea, de asemenea, accent pe amploarea apropierii care trebuie efectuată şi pe necesitatea unei asistenţe tehnice şi a unei strânse coordonări. Statele membre şi, în special, cele care de curând au trebuit să procedeze la adaptarea legislaţiilor lor în perspectiva aderării la Uniune, ar putea să le ofere noilor candidaţi experienţa pe care o posedă.

1.5. Munca de apropiere a legislaţiilor nu poate fi efectuată decât de către ţările asociate ele însele. În efortul de a le ajuta, Cartea Albă recunoaşte progresele care au fost deja făcute în toate ţările Europei Centrale şi de Est, în special sub impulsul Acordurilor Europene. Ţările din Europa Centrală şi de Est pun la punct mecanisme de coordonare care să stimuleze şi să supravegheze procesul de apropiere şi stategii legislative complete care reflectă propriile lor interese şi priorităţi. Pentru a le ajuta în planificarea şi programarea acţiunilor lor, Cartea Albă nu se mulţumeşte să facă o listă a legislaţiilor pertinente, ea indică măsurile esenţiale din fiecare sector şi propune o ordine pentru realizarea procesului de apropiere. Aceasta este o primă contribuţie concretă a Carţii Albe la apropierea legislaţiilor din ţările Europei Centrale şi de Est.

1.6. Aprobând propunerea unei Carţi Albe asupra pregătirii ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru integrarea în piaţa internă, Consiliul European a subliniat faptul că această integrare nu implică numai o apropiere a legislaţiilor. Concluziile Consiliului European de la Essen se referă la "crearea unor condiţii propice pentru realizarea unei pieţe unice" şi descriu sarcinile care se impun ţărilor asociate, inclusiv punerea în aplicare a unor "sisteme legislative şi de reglementări, a unor standarde şi metode de certificare compatibile cu cele ale Uniunii Europene". În consecinţă, dincolo de apropierea legislaţiilor, Cartea Albă subliniază şi descrie structurile care vor fi necesare pentru o punere în aplicare eficace a acestei legislaţii. Este vorba de cea de-a doua contribuţie a Cărţii Albe.

1.7. În plus, Consiliul de la Essen a stabilit că ţările Europei Centrale şi de Est ar avea nevoie de ajutor pentru a duce la bun sfârşit această sarcină. Uniunea furnizează deja ţărilor asociate o asistenţă în ceea ce priveşte apropierea legislaţiilor prin intermediul programului PHARE, în cadrul Acordurilor Europene. Cartea Albă arată cum poate fi întărită şi adaptată această asistenţă pentru a se susţine procesul de pre-aderare şi pentru ca aceasta să reflecte propriile sale recomandări. Ea defineşte, în linii mari, conţinutul şi organizarea unui program intensiv şi coerent în cadrul căruia ţările membre sunt invitate să joace un rol important. Aceasta este cea de-a treia contribuţie concretă a Cărţii Albe.

5

Contextul juridic

1.8. În calitatea sa de element al strategiei de pre-aderare, Cartea Albă nu face parte din negocierile de aderare propriu-zise şi nu se referă nici la vreun aspect al acestora, nici la eventualele dispoziţii tranzitorii. În timp ce negocierile se vor axa pe ansamblul domeniilor acoperite de către legislaţia şi politicile comunitare, Cartea Albă se concentrează asupra măsurilor comunitare care sunt de natură să creeze şi să menţină piaţa internă.

1.9. Cartea Albă nu schimbă nici relaţiile contractuale dintre Uniune şi ţările din Europa Centrală şi de Est, care se bazează pe Acordurile Europene. Acestea prevăd că apropierea legislaţiilor este supervizată de către un sub-comitet specific. Acordurile Europene sunt nişte acorduri dinamice, care prevăd o progresie automată către o mai mare integrare, după o anumită perioadă în anumite cazuri şi o progresie negociată în alte cazuri, de exemplu semnarea acordurilor de recunoaştere reciprocă.

Contextul economic

1.10. Consiliul European a subliniat, de asemenea, faptul că adoptarea unor politici macro-economice bine concepute este esenţială pentru succesul reformelor şi al strategiei de pre-aderare. O aliniere progresivă la politicile comunitare care vizează construcţia pieţei interne va întări competitivitatea economiilor ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi va mări beneficiile tranziţiei, contribuind astfel la instaurarea şi consolidarea stabilităţii macro-economice. Important, în plan imediat, este ca ritmul măsurilor de apropiere legislativă din fiecare ţară să fie astfel încât să susţină reforma economică.

1.11. Odată cu reformele, în ţările din Europa Centrală şi de Est se crează instituţiile care stau la baza economiei de piaţă. Acestea cuprind, în special, un sistem de reguli juridice şi comerciale (de exemplu, codul comercial, legea asupra proprietăţii, legislaţia referitoare la faliment, dreptul contractelor, protecţia consumatorilor), care garantează pentru agenţii eocnomici atât securitatea cât şi transparenţa. Dintre aceste instituţii fac parte şi întreprinderile, pieţele şi organele de control care fac posibilă o descentralizare a operaţiunilor financiare către operatorii privaţi. În această privinţă este esenţial să se progreseze în continuare pe calea privatizării. Eforturile care vizează crearea unei forţe de muncă mai calificate sunt de asemenea un element cheie pentru reformele economice şi pentru tranziţia către economia de piaţă

6

1.12. Alinierea la legislaţia Uniunii cu privire la piaţa internă merge dincolo de adoptarea reformelor necesare realizării unei economii de piaţă. Este vorba, de fapt, de facilitarea integrării în economiile de piaţă industrializate din Uniunea Europeană a economiilor ţărilor din Europa Centrală şi de Est, care au atins stadii diferite de dezvoltare economică, dar sunt încă toate în tranziţie. Va fi nevoie, deci, de mai mult timp pentru a se legifera şi crea instituţiile necesare aplicării concrete a noilor legi şi controlului progreselor realizate. Consolidarea reformelor sistemului juridic al ţărilor din Europa Centrală şi de Est face, de asemenea, parte din acest proces. Fără aceste necesare schimbări instituţionale, adoptarea legislaţiei relative la piaţa internă riscă să se limiteze la un exerciţiu pur formal de transpunere. Acesta nu ar fi o bază adecvată pentru încrederea reciprocă dintre participanţi, încredere de care depinde, totuşi, piaţa internă. Nu astfel vor obţine ţările asociate impactul economic real şi avantajele pe care le doresc.

1.13. Ordinea şi ritmul de aplicare a strategiei adoptate de către fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est pentru alinierea sa progresivă la legislaţia Uniunii cu privire la piaţa internă vor trebui să facă obiectul unei reexaminări periodice care vizează asigurarea unei concordanţe cu eforturile făcute în direcţia reformei economice. Vor fi, de asemenea, necesare politici comerciale şi referitoare la concurenţa mai transparente cât şi o armonizare pe termen mediu a acestor politici cu cele ale Uniunii pentru a se facilita integrarea progresivă a economiilor Uniunii Europene şi a ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi pentru a se favoriza, în acelaşi timp, reformele economice.

Demersul şi structura Cărţii Albe

1.14. Cartea Albă tratează în principal despre legislaţia care este esenţială pentru funcţionarea pieţei interne. Ea prezintă această legislaţie astfel încât să fie puse în relief măsurile cheie pentru fiecare sector, măsurile care ar trebui să fie tratate cu prioritate, dar fără a încerca să stabilească o ordine de prioritate între sectoare. De asemenea, ea descrie cu unele detalii structurile administrative şi organizarea care trebuie realizată în fiecare sector pentru ca această legislaţie să fie implementată şi aplicată efectiv.

1.15. Cartea Albă se adresează celor şase ţări cu care au fost încheiate deja Acorduri de Asociere (Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria şi Roman7ia), dar ea se va aplica şi ţărilor care negociază în prezent Acorduri Europene cu Uniunea (este vorba, deocamdată, de cele trei republici baltice care au semnat acorduri şi de Slovenia). Cartea Albă este un document de referinţă general care nu îşi adaptează recomandările la nevoile particulare ale unei ţări anume. Fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est îşi va defini propriile sale priorităţi şi va redacta propriul său

7

calendar în funcţie de propria sa situaţie economică, socială şi politică, cât şi de progresele deja realizate

1.16. Cartea Albă cuprinde două părţi. Prima parte analizează, în termeni poltici, obiectivul, contextul şi natura acestui exerciţiu şi indică urmările posibile. Cea de-a doua parte, care constituie anexa, conţine o prezentare detaliată a legislaţiei comunitare în domeniul pieţei interne.

Capitolul 1 descrie contextul, extinderea şi demersul Carţii Albe.

Capitolul 2 prezintă cadrul general al exerciţiului. În el se subliniază caracteristicile esenţiale ale pieţei interne şi se explică importanţa acesteia. De asemenea, se descrie modul în care dreptul comunitar a permis eliminarea diferitelor bariere din calea liberei circulaţii şi se examinează rolul fundamental al politicii de concurenţă în cadrul pieţei interne.

Capitolul 3 descrie modul în care au fost selectate şi aranjate într-o ordine de priorităţi dispoziţiile legislative necesare pentru crearea şi menţinerea pieţei interne pentru nevoile Cărţii Albe. Se explică, de asemenea, modul în care au fost stabilite, sector cu sector, fişele din anexă şi care este obiectivul lor.

Capitolul 4 descrie în termeni generali situaţia din ţările din Europa Centrală şi de Est, în ceea ce priveşte legislaţia şi structurile şi evidenţiază anumite dificultăţi speciale cu care aceste ţări se vor confrunta în procesul de aliniere la reglementările şi practicile comunitare.

Capitolul 5 tratează despre asistenţa pe care Uniunea va continua să o furnizeze ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru a le ajuta să se pregătească pentru piaţa internă şi are în vedere un nou sistem de îndrumare care va permite ca măsurile comunitare actuale să fie întărite, completate şi, în acelaşi timp, să devină mai coerente. O atenţie deosebită se acordă întăririi coordonării cu programele de asistenţă tehnică ale statelor membre.

Capitolul 6 indică avantajele de care se speră că vor beneficia ţările din Europa Centrală şi de Est în urma aplicării recomandărilor Cărţii Albe şi măsurile care vor trebui să fie luate de către Comisie, ţările asociate şi statele membre pentru ca aceste avantaje să se concretizeze.

Anexa

Cel de-al doilea tom, mai voluminos, conţine o analiză sector cu sector a elementelor cheie ale legislaţiei comunitare respective, care explică obiectivul şi dezvoltarea legislaţiei în fiecare sector, descrie structurile care sunt necesare pentru aplicarea ei efectivă şi propune o ordine pentru adoptarea măsurilor din fiecare sector. Comisia este convinsă că, punându-se accentul pe modul de a se asigura aplicarea efectivă a legislaţiei, se trimite ţărilor asociate un mesaj

8

important care le va ajuta şi care va ajuta, în definitiv, şi Uniunea largită să realizeze o aliniere care să fie reală şi nu pur formală.

9

2. PIAŢA INTERNĂ ŞI FAZA DE PRE-ADERARE

Importanţa pieţei interne pentru realizarea obiectivelor Uniunii

2.1. Piaţa internă a Uniunii Europene nu reprezintă un obiectiv în sine, ci unul dintre principalele instrumente de care aceasta dispune pentru a atinge o întreagă serie de obiective: o creştere durabilă, echilibrată şi care să respecte mediul înconjurător, un nivel ridicat al locurilor de muncă şi al protecţiei sociale, un nivel şi o calitate a vieţii superioară, o mai mare coeziune economică şi socială.

2.2. De fapt, piaţa internă îmbunătăţeşte performanţa economică a statelor membre ale Uniunii. Şi aceasta datorită faptului că favorizează o alocare mai eficace a factorilor de producţie, dând întreprinderilor posibilitatea de a produce la o scara mai mare şi de a exploata economiile care rezultă făcându-le, de asemenea, să-şi îmbunătăţească performanţele în confruntarea cu o concurenţă mai dură şi stimulând investiţiile.

2.3. Integrarea economică într-o piaţă internă fără frontiere este mai profundă decât alte forme de cooperare cum ar fi zonele de liber schimb, uniunile vamale şi pieţele comune care, toate, menţin frontierele fizice. Ea măreşte la maximum propriul impact pozitiv asupra economiei. Legislaţia care, la modul global, furnizează cadrul juridic necesar obţinerii unor astfel de efecte economice a fost reţinută, deci, ca reprezentând un domeniu căruia ţările asociate trebuie să-i acorde o atenţie deosebită în cursul pregătirii pentru aderare.

2.4. O piaţă unică fără frontiere interne necesită un nivel înalt de încredere reciprocă şi o apropiere echivalentă a reglementărilor. Orice discordanţă importantă faţă de regulile comune pe o porţiune oarecare a pieţei interne duce la riscuri în întregul sistem şi dăunează integrităţii sale. Aceasta este încă o cauză pentru care este necesar să se facă eforturi pentru a se crea condiţiile propice aplicării acestei legislaţii.

2.5. Obiectivul alinierii la regulile şi practicile în vigoare în cadrul pieţei interne nu exclude o apropiere selectivă şi progresivă care să fie adaptată situaţiei fiecărei ţări din Europa Centrală şi de Est şi care să micşoreze eforturile pe care acestea le fac pentru a duce la bun sfârşit procesul de tranziţie economică şi pentru a realiza stabilitatea macro-economică. De fapt, este esenţial ca ţările asociate să-şi adapteze ritmul programului lor de apropiere legislativă la progresele reformei economice.

10

Principii

2.6. Piaţa internă a Uniunii este definită de către articolul 7A al Tratatului ca un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului. De asemenea, ea este o piaţă care are o dimensiune socială şi în care concurenţa activă este încurajată. Toate controalele şi verificările sistematice necesare pentru garantarea bunei aplicări a regulilor se fac în interiorul pieţei şi nu la trecerea frontierelor naţionale. Tratatul instituie pentru aceasta un număr de reguli fundamentale:

l articolul 6 interzice orice discriminare bazată pe naţionalitate, atât între statele membre cât şi între resortisanţii acestora;

l articolul 8a conferă cetăţenilor Uniunii dreptul de libera circulaţie şi de sejur pe teritoriul statelor membre;

l articolele 9 - 12 prevăd suprimarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent aplicate schimburilor de mărfuri dintre statele membre;

l articolele 30 - 36 interzic restricţiile cantitative şi măsurile cu efect echivalent referitoare la schimburile de mărfuri şi precizează condiţiile în care pot fi avute în vedere eventuale derogări;

l articolul 37 interzice orice discriminare din partea monopolurilor naţionale;

l articolele 48 - 51 prezintă principiile care stabilesc libera circulaţie a muncitorilor, articolele 52 - 57 garantează libera circulaţie şi libertatea de stabilire a profesiunilor independente, iar articolul 58 prevede acelaşi lucru pentru societăţi;

l articolele 59 - 66 instaurează libertatea prestării de servicii;

l articolul 67 înlocuit ulterior cu articolul 73 B, prevede eliminarea restricţiilor referitoare la libera circulaţie a capitalurilor;

l articolele 85 - 86 interzic întreprinderilor să adopte comportamente anti-concurenţiale care ar putea anula efectele pieţei interne; articolul 90 prevede că regulile referitoare la concurenţă se aplică întreprinderilor publice şi întreprinderilor care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive;

l articolul 92 stabileşte, pentru a proteja integritatea pieţei interne, condiţii riguroase referitoare la ajutoarele pe care statele membre le acordă propriilor întreprinderi;

l articolul 95 impune statelor membre să nu facă nici o discriminare în domeniul fiscal.

11

2.7. Principiile stabilite de către Curtea Europeană de Justiţie în hotărârile sale care interpretează Tratatul joacă, de asemenea, un rol fundamental în evoluţia structurii juridice a Uniunii. Unul dintre aceste principii, enunţat de către Curte într-o sentinţă care a intrat în jurisprudenţa, decizia "Cassis de Dijon" din 1979, este principiul recunoaşterii reciproce. Orice marfă care circulă în mod legal într-un stat membru trebuie să poată circula liber în orice altă parte a Comunităţii, în afara cazului în care un stat membru poate demonstra că regulile statului membru de origine nu oferă o protecţie echivalentă a intereselor esenţiale ale publicului. Aplicarea acestui principiu asigură libera circulaţie a numeroase tipuri de mărfuri şi de servicii în cadrul Comunităţii fără să fie necesar să se legifereze la nivel comunitar.

2.8. Deciziile Curţii au adus o contribuţie importantă la interpretarea anumitor termeni ai Tratatului cum ar fi măsurile "cu efect echivalent" cu cel al restricţiilor cantitative (art. 30 şi următoarele) şi interdicţiile, restricţiile şi limitările liberei circulaţii a mărfurilor autorizate din diferite raţiuni de interes public (art. 36, art. 48.3 etc.). Aceste interpretări au favorizat crearea şi menţinerea pieţei interne, într-un mare număr de sectoare nearmonizate fără a fi necesară adoptarea unei legislaţii.

2.9. Aplicarea acestor principii a antrenat eliminarea barierelor fizice, tehnice, fiscale şi tarifare. Tratatul însuşi prevede faptul că crearea pieţei interne trebuie să fie un proces progresiv. Eliminarea controalelor fizice la frontierele interne (care de altfel nu a fost încă finalizată în ceea ce priveşte libera circulaţie a persoanelor) nu a devenit posibilă decât atunci când statele membre s-au înţeles asupra dispoziţiilor care le permit să înlocuiască aceste controale, care cel mai adesea aveau loc chiar la frontiere, prin alte modalităţi sau alte locuri de control.

2.10. Totuşi, aplicarea Tratatului, a interpretărilor pe care le dă Curtea şi a principiului recunoaşterii mutuale nu este suficientă pentru a se crea condiţiile care să garanteze libera circulaţie în cadrul Comunităţii a bunurilor şi serviciilor şi, într-o mai mică măsură, a persoanelor şi capitalurilor. S-a impus, de asemenea, adoptarea unei legislaţii secundare mai detaliate atunci când există diferenţe notabile între regulile şi practicile în vigoare în statele membre, diferenţe care împiedică libera circulaţie. Legiuitorul comunitar trebuie să respecte principiul subsidiarităţii şi să reglementeze la nivel comunitar doar în cazul în care acelaşi rezultat, sau unul mai bun, nu poate fi obţinut la nivel naţional sau regional.

2.11. În general, reglementările naţionale urmăresc obiective legitime, comune tuturor statelor membre, cum ar fi securitatea publică (şi în special lupta împotriva criminalităţii, fraudei şi traficului ilegal), protecţia sănătăţii publice, protecţia mediului înconjurător, protecţia consumatorului, păstrarea încrederii publice în sectoarele serviciilor financiare şi garantarea calificarii corespunzătoare la persoanele care exercită anumite

12

profesiuni specializate. Aceste obiective trebuie să fie menţinute şi, în multe cazuri, regulile naţionale pot fi armonizate în vederea creării unei reglementări comunitare sau trebuie să fie suficient de apropiate unele de altele încât statele membre să accepte aplicarea principiului recunoaşterii reciproce. Pentru a se realiza această sarcină de legiferare la nivel comunitar a trebuit să se repună în discuţie multe reglementări şi practici naţionale.

2.12. Comisia este obligată, în virtutea articolului 100 A, paragraful 3 al Tratatului, să ia ca bază un nivel înalt de protecţie atunci când pregăteşte propunerile sale de armonizare a legislaţiilor naţionale, referitoare la sănătate, siguranţă, protecţia mediului încojurător şi a consumatorului. Cu toate acestea, anumite state membre doresc ca, odată realizată armonizarea, să păstreze standardele naţionale care acordă o protecţie mai mare, ceea ce este permis conform articolului 100 A, paragraful 4. În acest caz şi în alte cazuri excepţionale, pot fi justificate anumite limitări ale liberei circulaţii, cu condiţia ca acestea să nu fie restricţii deghizate impuse schimburilor şi să fie proporţionale şi adecvate scopului vizat.

2.13. Un alt motiv pentru elaborarea legislaţiei la nivel comunitar a fost preocuparea de a se crea şi menţine condiţii de concurenţă echivalente pentru agenţii economici. Concurenţa ar putea fi distorsionată dacă întreprinderile ar suporta costuri mai ridicate în unele părţi ale Comunităţii decât în altele şi ar apărea riscul ca activitatea economică să se deplaseze către zonele în care aceste costuri sunt mai scăzute. Aceste costuri cuprind, în special, pe acelea impuse autorităţilor şi agenţilor economici de măsuri de protecţie socială, de protecţie a mediului sau a consumatorului. Stabilirea unor standarde comune ridicate de protecţie se numără printre obiectivele Uniunii şi, în acelaşi timp, ajută la crearea unor condiţii echivalente pentru toţi.

2.14. Piaţa internă este de asemenea strâns legată de alte domenii ale politicii comunitare. Ea nu ar fi putut fi realizată fără înăarirea, cu ocazia revizuirilor succesive ale Tratatului, a dispoziţiilor cu privire la alte domenii importante. Este vorba, în special, de politicile care vizează întărirea coeziunii economice şi sociale şi de politica de protecţie a mediului şi a consumatorului. Concentrarea doar asupra aspectelor pur economice sau comerciale ale integrării ar fi creat o comunitate dezechilibrată, inacceptabilă pentru majoritatea statelor membre. Relaţiile dintre piaţa internă şi celelalte domenii de acţiune comunitare sunt examinate într-un mod mai aprofundat în capitolul 3.

Legislaţia comunitară secundară - mijloc de eliminare a barierelor

2.15. În consecinţă, legiferarea la nivel comunitar a fost necesară atunci când diferenţele dintre statele membre erau prea mari pentru a se putea aplica

13

direct principiile fundamentale ale libertăţii de circulaţie şi ale recunoaşterii reciproce. Această Carte Albă vizează, în principal, prezentarea şi clarificarea, în atenţia ţărilor asociate, a ansamblului dispoziţiilor legislaţiei secundare rezultate din această activitate de reglementare. Metoda utilizată este descrisă în capitolul 3, iar în Anexă se prezintă în detaliu aceste dispoziţii.

2.16. În conformitate cu articolele Tratatului pe care se bazează, legislaţia secundară referitoare la piaţa internă este, în general, sub forma de directive. Acestea sunt obligatorii pentru statele membre, care trebuie să ia măsurile necesare de punere în aplicare. (Atunci când statele membre nu iau măsurile de implementare necesare într-un interval anume, sau dacă fac aceasta într-un mod incomplet sau neadecvat, cetăţenii îşi pot impune drepturile invocând în mod direct directiva respectivă, cu condiţia ca aceasta să fie formulată îndeajuns de clar pentru a nu lăsa statului membru nici o marjă discreţionară, aşa cum indică mai multe decizii ale Curţii de Justiţie). Directivele sunt uneori destul de detaliate şi nu lasă decât un spaţiu limitat de manevră pentru legiuitorul naţional. În alte cazuri, directivele se mulţumesc să stabilească doar obiective generale sau un număr de condiţii considerate esenţiale, pe care legislaţia naţională le poate încorpora în moduri diferite. Se menajează astfel pe cât posibil obisnuinţele şi preferinţele statelor membre.

2.17. Regulamentele, care sunt reguli comunitare direct aplicabile în statele membre, fac parte şi ele din corpul de legi referitoare la piaţa internă, în special în domeniul agricol, sau, de exemplu, în domeniul coordonării dispoziţiilor cu privire la securitatea socială a muncitorilor care migrează. Există, de asemenea, unele decizii care sunt obligatorii pentru aceia cărora le sunt adresate.

Legislaţia care garantează libera circulaţie a mărfurilor

2.18. Cea mai mare parte a dispoziţiilor legislaţiei secundare din domeniul pieţei interne se referă la producţie şi la comercializarea mărfurilor. Aceste legi acoperă domenii în care principiul recunoaşterii reciproce nu se putea aplica pentru că divergenţele dintre legislaţiile naţionale erau prea mari şi, în consecinţă, aveau "un efect echivalent" taxelor vamale sau restricţiilor cantitative, considerate conventional ca fiind bariere tehnice în calea schimburilor comerciale. Primele directive au tendinţa de a înlocui regulile naţionale cu nişte seturi detaliate de reguli comunitare. Mai recent s-au limitat, în cadrul "noii abordări" din domeniul armonizării tehnice, la definirea unui număr limitat de cerinţe esenţiale şi au lăsat grija unei reglementări mai detaliate în seama altor organisme de standardizare, pe bază de voluntariat.

14

2.19. Pentru anumite produse, în special alimente şi medicamente, ca şi pentru produsele care sunt potenţial riscante dar sunt în folosinţă generală, cum ar fi vehiculele cu motor, vechea abordare a armonizării totale este considerată încă a fi mai corespunzătoare. Legislaţia adoptată în acest cadru impune, de asemenea, proceduri riguroase de testare şi certificare şi măsuri de supraveghere a pieţei în anumite cazuri. În sfârşit, legislaţia comunitară face eforturi pentru a se armoniza dispoziţiile naţionale divergente cu privire la denumirea anumitor produse, etichetarea şi/sau ambalarea.

2.20. Aceste reguli, combinate cu principiul recunoaşterii reciproce, garantează oricărui producator, fabricant sau importator din Comunitate că va putea introduce pe piaţă şi comercializa un produs fără teama că va intra sub incidenţa reglementărilor locale. Un stat membru, ca parte integrantă a pieţei interne, trebuie nu numai să fie capabil să creeze condiţii pentru producerea mărfurilor conform standardelor comunitare (acest lucru este valabil pentru orice ţară care exportă către Uniune), dar trebuie, de asemenea, să fie capabil să garanteze că toate produsele introduse pe această piaţă corespund acestor standarde. Fiecare stat membru trebuie, de asemenea, să poată garanta libera circulaţie pe teritoriul său a tuturor mărfurilor provenind din celelalte state membre. Deci, acest sistem impune nu numai adoptarea de către toate statele membre a legislaţiei potrivite, dar şi crearea tuturor structurilor, tehnicilor, etc. necesare aplicării efective a acestei legislaţii. Toate aceste structuri - fie ele laboratoare de testare, institute de metrologie, sau puncte vamale la frontierele exterioare ale Comunităţii - trebuie să caştige încrederea Comunităţii în totalitatea ei, dacă se doreşte aplicarea principiului recunoaşterii reciproce.

Legislaţia care garantează libera circulaţie a serviciilor

2.21. O altă categorie majoră de legislaţie secundară se referă la condiţiile în care pot fi oferite anumite servicii. Această categorie a fost necesară întrucât legislaţiile statelor membre - chiar dacă nu discriminau în mod direct cetăţenii străini - prezentau diferenţe prea mari pentru a permite libera circulaţie bazată pe aplicarea principiului recunoaşterii reciproce. O mare parte a legislaţiei adoptate se referă la sectorul serviciilor financiare, pentru care se stabilesc cerinţe prudenţiale minime, de exemplu, pentru autorizarea băncilor sau a societăţilor de asigurări. Ea serveşte, de asemenea, la deschiderea pieţelor naţionale în domenii care, în mod tradiţional erau dominate de monopoluri naţionale, cum ar fi telecomunicatiile şi anumite părti ale sectoarelor transporturilor şi energiei.

15

Legislaţia care asigură libera circulaţie a persoanelor

2.22. Articolul 8 A al Tratatului face din conceptul larg al "liberei circulaţii şi dreptului de rezidenţă al persoanelor" un drept fundamental care, deşi nu este legat de vreun obiectiv economic urmărit de către cetăţean, ţine de legislaţia secundară aplicabilă în domeniu. Această legislaţie cuprinde reguli care asigură dezvoltarea armonioasă a pieţei forţei de muncă şi împiedică distorsionarea concurenţei, dar şi reguli care precizează condiţiile de acces pentru cetăţenii altor state membre. Cea mai mare parte a legislaţiei comunitare la care ne referim se ocupă de acest al doilea aspect, tratând subiecte cum ar fi permisele de sejur, dreptul de intrare, restricţii pentru extrădare şi alocaţii familiale. ( Această parte a "acquis"-ului comunitar nu poate fi considerată ca parte a prezentului exerciţiu de aliniere progresivă, deşi este incontestabilă importanţa ei pentru crearea pieţei interne după aderare).

2.23. O parte a legislaţiei referitoare la libera circulaţie a persoanelor este strâns legată de libertatea prestării de servicii, mai ales serviciile care necesită un minimum de calificare profesională. Ca şi în cazul mărfurilor, Comunitatea a făcut întâi eforturi pentru a armoniza cât mai strict posibil profesiuni ca arhitecţii, medicii şi infirmierele, pentru ca regulile comunitare să poată înlocui dispoziţiile naţionale. În schimb, directivele mai recente adoptă o abordare orizontală şi stabilesc condiţii generale care permit să opereze principiul recunoaşterii reciproce.

2.24. Este, de asemenea, necesară o legislaţie care să dea muncitorului care se deplasează în cadrul Comunităţii posibilitatea de a continua să beneficieze pe deplin de drepturile sale sociale. Nu este vorba numai de drepturi pecuniare ci şi de drepturi în domeniul educaţiei şi al sănătăţii. Sistemele de asigurari sociale ale statelor membre nu au fost armonizate, dar, în virtutea articolului 51 al Tratatului, ele trebuie să fie coordonate pentru ca muncitorii care migreaza să nu fie niciodată privaţi, din cauza mobilităţii lor, de drepturile pe care le-au câştigat.

2.25. Dreptul societăţilor face parte şi el din această sectiune. Articolul 58 al Tratatului impune, de fapt, asimilarea societăţilor cu persoanele fizice în ceea ce priveşte libertatea de circulaţie. Dacă dreptul comunitar sterge unele dintre diferenţele esenţiale dintre legislaţiile naţionale care reglementează crearea şi gestionarea întreprinderilor, în schimb el nu asigură pentru întreprinderi "libertatea totală de mişcare" în domenii cum ar fi fuziunile, preluările de control transfrontaliere şi transferurile de sediu.

Legislaţia care garantează libera circulaţie a capitalurilor

16

2.26. Libera circulaţie a capitalurilor nu se justifica numai din punct de vedere economic, ci şi pentru că este o condiţie a liberei circulaţii a serviciilor financiare şi a persoanelor. Liberalizarea totală a mişcărilor de capital nu a fost totuăi realizată decât recent în interiorul Comunităţii căci controalele la care erau supuse aceste mişcări de capital constituiau un instrument al politicii macro-economice pentru majoritatea statelor membre. Articolele 67 - 73, care au reglementat acest domeniu până la sfârşitul anului 1993, sunt redactate în termeni mai prudenţi decât celelalte dispoziţii cu privire la libera circulaţie, iar articolul 73 instituie chiar un mecanism de salvgardare în cazul unor perturbări apărute pe piaţa capitalului. Adoptarea unor măsuri de legislaţie secundară a permis eliminarea progresivă a controalelor în statele membre. Din 1994, articolele 73 B - 73 G, care lasă mai puţin la latitudinea statelor membre domeniul restrictiilor, inlocuiesc dispoziţiile citate mai sus şi sunt aplicabile în mod direct.

Politica în domeniul concurenţei

2.27. Politica în domeniul concurenţei joaca un rol fundamental în realizarea pieţei interne. Fără instituirea unui "sistem care să asigure o concurenţă nedistorsionată în cadrul pieţei comune" (articolul 3g), piaţa internă ar fi nefuncţională.

2.28. Eliminarea barierelor comerciale necesită elaborarea şi punerea în aplicare a unui nou set de reguli transparente pentru reglementarea concurenţei. În absenţa unor astfel de reguli, dorita alocare optimă a resurselor ar fi împiedicată de către practicile anti-concurenţiale. Regulile concurenţei trebuie să reglementeze atât comportamentul companiilor cât şi pe cel al statului în patru domenii principale:

- Acolo unde barierele administrative care impiedică schimburile comerciale sunt înlăturate, companiile ar putea fi tentate să se pună de acord pentru a-şi împărţi piaţa şi pentru alte întelegeri restrictive, sau să abuzeze de poziţia lor dominantă spre a înlătura concurenţa. Economia va fi lipsită astfel de beneficiile comerţului liber şi ale unei concurenţe dinamice. Cu toate acestea, beneficiile generate de barierele comerciale, care anterior reveneau statului (de exemplu sub forma taxelor vamale la import), revin acum întreprinderilor private care încheie astfel de înţelegeri între ele. De unde reiese importanţa unor reguli eficace de prevenire a acestui tip de comportament abuziv al companiilor.

- Piaţa internaţională obligă întreprinderile să facă faţă la noi provocări; ele le-ar putea face faţă mai bine încheind alianţe strategice sub forma fuziunilor şi achizitiilor. Cu toate că acest lucru este, în principiu, o strategie de afaceri legitimă, totuşi trebuie avută în atenţie păstrarea unor structuri concurenţiale ale

17

pieţei. Absenţa reglementărilor poate conduce la crearea şi la abuzul de poziţie dominantă si, de aici, la reducerea bunăstării generale.

- Atunci când graniţele sunt deschise, guvernele ar putea fi de asemenea tentate să acorde ajutoare de stat spre a-şi proteja întreprinderile împotriva intensificării concurenţei. Atunci când ajutoarele de stat sunt acordate pentru promovarea unor obiective generale cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea, protecţia mediului sau asigurarea coeziunii regionale, aceste ajutoare pot fi acceptate în măsura în care investiţiile făcute au un efect pozitiv pentru societate, efect care nu poate fi deturnat de către întreprindere în propriul său folos. În schimb, alte forme de ajutor oferit de stat care au ca efect distorsionarea concurenţei fără a fi însoţite de aceste beneficii, pot fi interzise. Aceste considerente justifică un control riguros al ajutorului de stat în cadrul pieţei interne;

- Monopolurile de stat cu caracter comercial, întreprinderile publice şi întreprinderile cu drepturi speciale sau exclusive prezintă, de asemenea, un risc pentru concurenţa liberă. Se crează, în mod deliberat, rente economice pentru anumiţi agenţi economici, pornind de la prezumţia că acest avantaj va fi folosit pentru furnizarea de servicii publice, sau că el va reveni statului ca venituri. Deşi acest principiu nu are nimic condamnabil în sine, nu este deloc uăor să se limiteze distorsionarea pieţei la ceea ce este strict necesar pentru interesul general, de exemplu asigurarea serviciilor publice în zonele izolate.

2.29. O politică activă în domeniul concurenţei permite crearea unor structuri economice sănătoase şi împiedică realizarea de profituri exagerate. Ea este esenţială pentru crearea pieţei interne în sectoare ca cel al energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor. Totusi, în domeniul concurenţei, ca şi în alte domenii, cerinţele nu se limitează doar la adoptarea legislaţiei şi la crearea structurilor. Trebuie să se facă un efort continuu de punere în aplicare a măsurilor pentru ca ele să fie larg cunoscute şi acceptate şi pentru ca toată lumea să se aştepte ca ele să fie efectiv puse în aplicare. Doar atunci piaţa internă îşi va arăta pe de-a-ntregul avantajele.

Aplicarea şi începerea acţiunii

2.30. La nivelul Comunităţii, aplicarea legii comunitare este responsabilitatea Comisiei şi a Curţii de Justiţie, dar, în prezent, implementarea şi punerea efectivă în aplicare a dreptului comunitar, fie că este direct aplicabilă în statele membre, fie că este transpusă în legislaţiile naţionale, depinde de existenţa unor structuri juridice şi administrative adecvate în statele membre. Pe plan constituţional, acestea sunt reprezentate de statele de

18

drept, în care separaţia puterilor garantează independenţa puterii judecătoreşti. Sistemul judecătoresc trebuie să garanteze accesul cetăţenilor la justitie, în special în ceea ce priveşte deciziile autorităţilor publice. Sistemul economic descentralizat caracteristic economiilor de piaţă, necesită, de asemenea, ca accesul la justiţie să fie rezonabil de rapid. Aplicarea efectivă a dreptului comunitar depinde, de asemenea, de un număr de structuri administrative şi tehnice specifice şi de organisme profesionale din sectorul privat.

Concluzii

2.31. Principiile care guvernează piaţa internă sunt, în esenţă, simple, dar regulile şi structurile necesare funcţionării lor efective sunt numeroase şi complexe. Ele permit eliminarea barierelor din calea liberei circulaţii, fac ca alte obiective importante să nu fie neglijate, previn crearea unor noi obstacole şi impiedică autorităţile publice şi organismele private să dăuneze, prin acţiuni egoiste sau fără orizont, dinamicii şi echităţii concurenţei. Desigur, acest ansamblu nu este încă perfect, dar Uniunea este hotărâtă să definitiveze piaţa internă şi să asigure buna ei funcţionare.

19

3. LEGISLAŢIA COMUNITARĂ REFERITOARE LA PIAŢA INTERNĂ

3.1. Cartea Albă cuprinde o prezentare completă şi detaliată a legislaţiei comunitare actuale referitoare la piaţa internă. Sunt examinate pe rând 23 de domenii diferite ale activităţii legislative comunitare. Acest capitol prezintă concepţia Comisiei şi atrage atenţia asupra anumitor aspecte ale informaţiilor din Anexă.

3.2. Această prezentare detaliată a legislaţiei, cuprinsă în Cartea Albă se bazează pe patru principii:

- Cartea Albă trebuie să se concentreze asupra pieţei interne şi să nu încerce să acopere întreg "acquis-ul comunitar";

- În cadrul domeniilor selectate, legislaţia nu trebuie prezentată în bloc sau sub formă de listă; din contră, este bine să pună în relief măsurile cele mai importante şi cele care ar trebui în mod logic să fie aplicate mai întâi;

- Cartea Albă va trebui să servească drept document de referinţă pentru actualele ţări asociate şi pentru cele care urmează să devină asociate; recomandările pe care le formulează nu sunt adaptate la nevoile specifice ale nici uneia dintre aceste ţări;

- Legislaţia trebuie să fie prezentată ţărilor din Europa Centrală şi de Est într-un mod din care să reiasă clar măsurile şi structurile necesare pentru ca aceste dispoziţii să fie aplicate în mod efectiv.

Delimitarea legislaţiei pieţei interne

3.3. Redactarea Cărţii Albe, a facut necesară stabilirea limitelor "pieţei interne" în plan legislativ. Aşa după cum s-a explicat în capitolul precedent, funcţionarea cu succes a pieţei interne nu se bazează numai pe existenţa unui cadru legislativ detaliat şi exhaustiv care să permită eliminarea barierelor formale, dar presupune, totodată, îndeplinirea unei game largi de condiţii economice fundamentale, printre care şi existenţa concurenţei deschise şi loiale între agentii economici. Aceasta presupune introducerea unor reguli formale şi transparente ale concurenţei si, de asemenea, adoptarea unui cadru legislativ comun care să garanteze aplicarea pe întreg teritoriul Uniunii a unor standarde sociale minime şi a unei protecţii adecvate a mediului.

3.4. Tratatul însuşi se străduie să concilieze diferite obiective şi politici. Din această cauză, nici una din părţile "acquis-ului comunitar" nu poate fi separată în practică de restul dispoziţiilor. Tratatul subliniază în mod expres această interdependenţă, de exemplu, în articolul 130 R care

20

prevede ca cerinţele în domeniul protecţiei mediului trebuie să fie integrate în definirea şi implementarea celorlalte politici comunitare. Negocierile pentru aderare cu ţările din Europa Centrală şi de Est vor acoperi întreaga legislaţie comunitară. Activitatea de apropiere a legislaţiei în toate domeniile este, de aceea, foarte importantă. Acordurile Europene prevăd deja această apropiere şi identifică un mare număr de domenii cărora este bine să li se acorde o atenţie specială, printre care politica în domeniul concurenţei, protecţia mediului înconjurător, politica socială şi protecţia consumatorului.

3.5. Cartea Albă adoptă în mod voit o abordare selectivă pentru a descrie legislaţia relevantă. Articolele Tratatului şi legislaţia secundară, prezentate în Anexa, sunt acelea care afectează în mod direct libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. Este o legislaţie fără de care ar continua să existe sau ar reapare obstacole în calea liberei circulaţii. Alte legislaţii care afectează indirect funcţionarea pieţei unice, de exemplu cele care afectează competitivitatea firmelor, nu au fost cuprinse în această prezentare detaliată.

3.6. Această abordare oferă avantaje practice, mai ales datorită volumului mare al legislaţiei secundare implicat. Ea va permite organizarea mai sistematică a eforturilor în sensul apropierii legislaţiilor în cadrul unui program de lucru coerent şi va sprijini aceste eforturi printr-o asistenţă tehnică specializată. Apropierea în alte domenii va continua să fie subiectul unor iniţiative distincte în cadrul strategiei de pre-aderare.

3.7. Elaborarea legislaţiei fundamentale pentru funcţionarea pieţei interne a impus examinarea foarte atentă a politicii sociale şi a celei din domeniul protecţiei mediului înconjurător, în vederea găsirii echilibrului corect. Şi în alte domenii "linia despărţitoare" cere unele explicaţii.

3.8. Dimensiunea socială este un element esenţial al politicii pieţei interne. Acest lucru este prevăzut în mod explicit în Tratat. Tot piaţa internă stă la originea a numeroase dispoziţii cu caracter social. O abordare diferită în legislaţiile naţionale a drepturilor muncitorilor, a sănătăţii, sau a siguranţei la locul de muncă, ar putea avea drept rezultat costuri inegale pentru agenţii economici şi riscă să distorsioneze concurenţa. Din acest motiv, o mare parte din legislaţia socială adoptată înainte de 1985 are ca bază legală Articolul 100 al Tratatului.

3.9. De asemenea, anumite dispoziţii cu caracter social nu vizează numai crearea condiţiilor pentru o concurenţă egală pentru toţi. Un scop fundamental al Uniunii este atingerea unui nivel înalt de protecţie socială. Astfel de nivele sunt favorizate, printre altele, de beneficiile economice decurgând din piaţa internă. Cartea Albă cuprinde în prezentarea legislaţiei cu privire la piaţa internă şi acea parte a legislaţiei sociale care influenţează funcţionarea pieţei interne sau care reprezintă o completare indispensabilă pentru alte măsuri considerate fundamentale, în special în

21

domeniul legislaţiei societatilor. Consiliile Europene precedente au precizat faptul că apropierea legislaţiilor în domeniul social nu trebuie să fie neglijată de către ţările asociate şi că aceasta constituie o parte esenţiala a pregătirilor acestora pentru viitoarea aderare.

3.10. Considerente similare se aplică legislaţiei cu privire la mediu. Politica din domeniul mediului şi piaţa internă se sprijină reciproc. Tratatul vizează o creştere durabilă şi nivele ridicate ale protecţiei mediului înconjurator şi prevede ca cerinţele de mediu să fie integrate în definirea şi implementarea altor politici. O abordare integrată vizând o dezvoltare economică şi socială mai durabilă este vitală atât pentru mediu ca atare, cât şi pentru succesul pe termen lung al pieţei interne.

3.11. Cartea Albă include legislaţia care afectează în mod direct libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, dar lasă la o parte legislaţia care se referă la poluarea din surse staţionare şi din procese şi se referă doar indirect la piaţa internă. Rezultatul este că majoritatea legislaţiei în domeniul mediului nu este acoperită. O importantă legislaţie, cea cu privire la standardele de calitate a aerului şi apei şi de protecţie a naturii nu sunt de loc incluse în Cartea Albă, iar strategia referitoare la prelucrarea deşeurilor nu figurează decât cu anumite aspecte. Deci, acest exerciţiu cu privire la piaţa internă, va trebui completat de o abordare mai largă în domeniul mediului a cărui protecţie este un obiectiv important în sine.

3.12. În ceea ce priveşte sectorul energiei, apropierea legislaţiilor în acest domeniu nu poate fi separată de aplicarea regulilor concurenţei. De exemplu, cadrul comunitar al ajutorului de stat este esenţial dacă se urmăreşte evitarea distorsionării competiţiei într-o piaţă integrată a energiei. Legislaţia în domeniul transparenţei preţurilor trebuie, de asemenea, să fie insoţită de aplicarea regulilor concurenţei, inclusiv a sancţiunilor. De altfel, politica în domeniul energiei este strâns legată de alte politici, printre care cea referitoare la mediu. Va fi dificil, de exemplu, să se accepte importul de electricitate dacă producţia de electricitate în ţara exportatoare nu respectă aceleaşi nivele de protecţie a mediului sau de siguranţă nucleară.

3.13. Agricultura este un alt domeniu important, atât prin amploarea legislaţiei cât şi prin locul pe care ea îl ocupă în economia multor ţări din Europa Centrala şi de Est. Multe aspecte ale politicii şi ale legislaţiei din domeniul agricol, care se referă la susţinerea pieţelor şi nu la libera circulaţie a mărfurilor, nu au fost cuprinse în Cartea Albă. Cu toate că amploarea şi mecanismele de sprijin ale agriculturii au un impact asupra pieţei interne a produselor agricole, ele nu sunt esenţiale pentru realizarea şi mentinerea liberei circulaţii. Comisia va prezenta o comunicare separată asupra agriculturii în cadrul strategiei de pre-aderare înainte de sfârşitul acestui an. Cartea Albă acoperă, deci, domeniul controalelor veterinare, fitosanitare şi relative la hrana animalelor, ca şi cerinţele în materie de introducere pe piaţă pentru anumite mărfuri. Scopul acestei legislaţii este

22

de a proteja consumatorul, sănătatea publică şi sănătatea plantelor şi animalelor.

Prezentarea legislaţiei referitoare la piaţa internă în Anexă

3.14. În Anexa sunt prezentate informaţii relative la legislaţia comunitară intr-o serie de analize împărţite pe 23 de capitole "sectoriale". Unele sectoare, care reprezintă zone vaste ale politicilor, au fost împărţite pe sub-sectoare. Fiecare capitol începe cu o introducere generală a sectorului, care descrie obiectivele de bază şi metodologia respectivă. Se explică de ce este necesară legislaţia şi, în cele mai multe cazuri, evoluţia acesteia în timp. Este de asemenea explicată relaţia dintre dreptul naţional şi cel comunitar.

3.15. Prezentarea mai detaliată în cadrul fiecărui sector este concepută pentru a ghida ţările asociate în elaborarea strategiei proprii de aliniere progresivă la legislaţia comunitară şi de implementare a acesteia. În mod deosebit, fiecare analiză conţine indicaţii privind succesiunea în care ţările asociate pot aborda apropierea şi o secţiune asupra condiţiilor necesare pentru aplicarea legislaţiei.

Priorităţi propuse pentru apropiere

3.16. Cu toate că fiecare parte a legislaţiei Comunitare este importantă în principiu şi că accesul la Uniune presupune preluarea întregului set legislativ al Comunităţii, Comisia consideră că este potrivit ca, pentru etapa de pre-aderare, să se propună o succesiune adecvată în care ţările asociate să preia dispoziţiile necesare pentru fiecare domeniu important. Resursele de care dispune atât Comunitatea cât şi ţările asociate sunt limitate, fie că este vorba de compeţentele juridice sau tehnice, de timpul disponibil al parlamentarilor, sau de acţiunile de formare. Aceste resurse ar trebui să fie focalizate pe domenii în care ar avea cea mai mare eficienţă.

3.17. Comisia a prezentat, prin urmare, legislaţia pentru fiecare domeniu într-un mod în care se disting "măsurile cheie" de ansamblul măsurilor aplicabile şi apoi împarte aceste măsuri cheie în două grupe. Împărţirea în măsuri ale primei etape şi măsuri pentru cea de-a doua etapă scoate în evidenţă priorităţile, aşa cum apar ele din însăţi logica internă a legislaţiei şi care devin un ghid pentru ţările asociate pentru ordinea cea mai eficientă în care ar trebui să se deruleze programele lor de apropiere, de implementare şi de control al aplicarii legislaţiei.

3.18. În general, măsurile pentru faza I au fost selectate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:

23

l măsuri care să servească drept cadru general pentru alte dispoziţii mai detaliate;

l măsuri care să se refere la principiile fundamentale sau care să definească procedurile de bază care guvernează sectorul respectiv;

l măsuri care sunt o pre-condiţie pentru funcţionarea eficientă a pieţei interne în acest sector.

În unele domenii, măsurile din Faza I pot include, de asemenea, pe cele care necesită o deosebit de lungă perioadă de timp pregătitoare pentru implementarea lor eficientă.

3.19. Trebuie să reţinem, de asemenea, în ceea ce priveşte abordarea Comisiei, următoarele puncte generale. În primul rând, măsurile cheie includ în unele sectoare măsuri care nu au fost încă adoptate de Comunitate, dar pentru care procesul legislativ a fost deja iniţiat. Au fost incluse în faza I, de asemenea, multe măsuri, care au fost adoptate abia recent. Faptul că aceste măsuri nu au fost încă adoptate de către Comunitate sau nu vor fi adoptate decât la o dată relativ tardivă în evolutia pieţei interne nu reduce în mod necesar importanţa lor pentru ţările din Europa Centrală şi de Est. Măsurile care sunt pe cale de a fi adoptate vor face parte, probabil, din "acquis-ul comunitar" care va trebui să fie acceptat de viitoarele state membre.

3.20. În al doilea rând, criteriile folosite pentru stabilirea succesiunii recomandate pentru apropierea legislativă în cadrul fiecărui domeniu al legislaţiei se bazează pe o abordare coerentă a legislaţiei însăşi, fără a se ţine cont de costurile economice sau de beneficiile adoptării lor. Dimensiunea economică este un element pe care fiecare stat asociat va trebui să-l stabilească atunci când elaborează strategia pentru apropiere.

3.21. În al treilea rând, priorităţile sugerate au valoare doar în cadrul fiecărei analize sau fiecărui domeniu de referinţă. Nu s-a încercat prezentarea unei ordini globale a priorităţilor, însoţite de consideraţii asupra interesului unei acţiuni rapide în diferite domenii. Aceasta este într-o mare masură consecinta logică a abordarii descrise în paragraful anterior. În absenţa unei analize economice globale, nu există nici un set de criterii obiective care ar putea fi folosite pentru stabilirea priorităţilor între sectoare. Oricum, anumite părţi ale legislaţiei la care se referă Cartea Albă, ca de exemplu dispoziţiile fundamentale din domeniul dreptului societăţilor, trebuie să fie considerate drept elemente esenţiale pentru funcţionarea unei economii de piaţă şi, din această cauză, au fost deja abordate de ţările asociate în etapele de început ale tranziţiei lor economice. Prioritatea pe care fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est o va acorda diferitelor sectoare va depinde de situaţia politică şi economică a fiecărei ţări asociate. Lor le revine posibilitatea alegerii şi nu Uniunii.

24

3.22. În al patrulea rând, într-un număr limitat de domenii, nu este posibil să se prevadă faze distincte, pentru că legislaţia respectivă formează un tot, iar adoptarea numai a unei părţi a ei ar putea să fie fără efect.

3.23. În al cincilea rând, trebuie notat că diferitele dispoziţii sunt enumerate indiferent de situaţia înregistrată de procesul de apropiere din ţările asociate, chiar în cazurile în care se poate considera că toate ţările au adoptat deja legislaţia respectivă. Aceasta este în concordanţă cu abordarea Comisiei care doreşte să furnizeze un document de referinţă general care poate fi folosit de toate viitoarele state membre. De altfel, nu este sarcina Cărţii Albe să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiilor naţionale specifice.

3.24. În final, nu a fost stabilit nici un calendar. Asupra acestui punct va trebui să decidă fiecare ţară asociată ţinând cont de propria sa situatie şi strategie.

Condiţii necesare implementării şi aplicării efective a legislaţiei

3.25. Principala dificultate pe care o ridică adoptarea legislaţiei referitoare la piaţa internă de către ţările asociate nu rezidă atât în apropierea textelor lor legislative cât în adaptarea societăţii şi a aparatului administrativ la condiţiile care sunt necesare bunei funcţionări a acestei legislaţii. Este vorba de un proces complex care impune crearea sau adaptarea structurilor şi a instituţiilor necesare şi implică o schimbare radicală a responsabilităţilor, atât a structurilor administrative şi juridice naţionale cât şi a sectorului privat care începe să apară. Pentru a oferi ţărilor din Europa Centrală şi de Est un ghid în îndeplinirea acestei sarcini, Anexa prezintă, în introducere, o recapitulare a diferitelor tipuri de structuri care asigură o aplicare efectivă a legislaţiei comunitare, iar fiecare analiză precizează care sunt structurile naţionale (sau internaţionale) pertinente din sectorul respectiv, în funcţie de experienţa acumulată în interiorul Uniunii.

3.26. Crearea autorităţilor necesare pentru control este crucială pentru a dovedi în mod cert altor membri ai Comunităţii că legislaţia este aplicată corect. Buna funcţionare a acestor structuri administrative, juridice sau private depinde, la rândul ei, de existenţa unor structuri educaţionale şi de formare pentru personalul implicat. Organizarea acestui training şi transferul de experienţă Comunitară în acest domeniu va fi una din sarcinile principale ale exerciţiului apropierii. Se revine asupra acestui punct în continuare, la capitolul 5.

Concluzii

25

3.27. Anexa conţine o serie de recomandări detaliate pentru ţările asociate privind modul în care să procedeze pentru apropierea legislativă şi implementarea în fiecare domeniu a dreptului comunitar relativ la piaţa internă. Recomandările nu au un caracter obligatoriu. Pot fi motive solide politice, economice sau comerciale pentru ca o ţară asociată să acţioneze într-o ordine diferită. Analizele sunt folositoare în orice caz, ele arătând "măsurile cheie" şi structurile necesare pentru ca ele să devină efective.

26

4. SITUAŢIA DIN ŢĂRILE EUROPEI CENTRALE şi DE EST

Introducere

4.1. Comisia a întreţinut contacte regulate cu ţările asociate în timpul pregătirii Cărţii Albe. Ea a organizat o reuniune a celor şase ţări din Europa Centrală şi de Est în noiembrie 1994, cu care ocazie a explicat propria sa abordare. În schimb, ţările asociate au informat Comisia asupra situaţiei propriilor progrese din domeniul apropierii legislative şi i-au împărtăşit observaţiile lor cu privire la strategia pe care Cartea Albă trebuie să o urmeze. În februarie şi martie a.c., în conformitate cu concluziile adoptate la Essen, Comisia a consultat în mod individual fiecare dintre aceste ţări. Funcţionari ai Comisiei au vizitat fiecare capitală şi au avut discuţii sector cu sector punând la curent autorităţile din ţările din Europa Centrală şi de Est cu stadiul în care se află Cartea Albă. Discuţiile s-au axat în principal pe măsurile care trebuie luate în prima etapă şi pe necesitatea creării structurilor care să implementeze şi să controleze aplicarea acestora.

4.2. De altfel, Comisia se află în contact permanent cu fiecare ţară asociată prin intermediul unor sub-comitete de apropiere legislativă instituite prin Acordurile Europene. Reuniunile acestor instanţe dau ocazia să se cumuleze informaţiile în legatură cu progresele realizate în aceste ţări. Totuşi, datele de care dispune Comisia sunt încă incomplete. Mare parte din noua legislaţie a ţărilor din Europa Centrală şi de Est nu a fost tradusă în nici o limbă comunitară. Deseori aceste dispoziţii nu coincid în totalitate cu legislaţia comunitară corespunzătoare, ceea ce face dificilă comparaţia. Acest capitol nu încearcă, deci, să prezinte o analiză detaliată a legislaţiei deja adoptate în fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est.

4.3. Totusi, pentru a se putea planifica viitoarele acţiuni de asistenţă tehnică din această regiune, cât şi pentru a se putea prevede problemele cu care se vor confrunta aceste ţări, este necesar să avem o idee generală asupra măsurii în care ţările din Europa Centrală şi de Est şi-au adaptat legislaţia la legislaţia comunitară şi au creat structurile necesare implementării şi respectării acesteia. Aceasta este viziunea generală pe care primul capitol încearcă să o prezinte.

Stadiul procesului de apropiere

4.4. În prezent, ţările asociate lucrează la elaborarea şi adoptarea unui mare număr de dispoziţii noi pe care, în general, le doresc conforme dispoziţiilor corespunzătoare ale Comunităţii Europene. De altfel, ele sunt

27

obligate de către Acordurile Europene să facă totul pentru aceasta. Numai că fiecare ţară din Europa Centrală şi de Est are propriile sale priorităţi în domeniul apropierii legislative.

4.5. Aceste priorităţi reflectă atât realităţile economice şi politice, şi în special creşterea schimburilor comerciale ale ţărilor din Europa Centrală şi de Est cu Uniunea Europeană, cât şi aprecierea asupra importanţei diferitelor legislaţii în contextul tranziţiei economice şi/sau a pregătirii pentru o viitoare aderare. Ele corespund, de asemenea, listei de priorităţi care apare în Acordurile Europene. Unele ţări şi-au asumat şi alte obligaţii internaţionale, ceea ce le-a influenţat priorităţile. În plus, unele dintre ele au iniţiat cu mult înaintea altora procesul de armonizare legislativă în perspectiva aderării lor la Comunitate. Toate acestea duc la existenţa unor mari diferenţe între ţările din Europa Centrală şi de Est în ceea ce priveşte cantitatea şi tipul de dispoziţii adoptate ca şi în ceea ce priveşte ordinea priorităţilor.

4.6. În toate cazurile, ţările din Centrul şi Estul Europei au început să facă un efort sistematic pentru elaborarea de programe de apropiere legislativă, pentru stabilirea priorităţilor şi pentru verificarea conformităţii cu legile Comunitare relevante. Cele mai multe au deja în funcţiune un mecanism general de coordonare în cadrul administraţiilor lor. Ele sunt, de altfel, în stadii diferite de programare şi stabilire a priorităţilor. Majoritatea vor fi stabilit deja anumite priorităţi la nivel naţional înainte de publicarea Cărţii Albe. Priorităţile indicative prezentate în Anexa acestui document trebuie, prin urmare, să permită fiecărei ţări să facă o comparaţie şi o reevaluare.

4.7. În general, în toate aceste ţări, legislaţia veche, uneori datând de mulţi ani, coexistă alături de cea nouă. Într-un număr limitat de sectoare, noua legislaţie este aproape completă, în timp ce în altele legislaţia este conturată, dar nu este încă redactată. Sunt foarte numeroase noile dispoziţii în curs de elaborare sau care aşteaptă să fie adoptate de către parlamentele naţionale. Stadiul dintr-un sector dat nu reflectă în mod necesar importanţa lui pe plan economic.

4.8. În unele domenii, ţările din Centrul şi Estul Europei recunosc că legislaţia adoptată sau elaborată nu este pe deplin conformă cu dispoziţiile corespunzatoare ale Uniunii Europene, fie ca o alegere deliberată (armonizare pas-cu-pas), fie ca rezultat al amendamentelor datorate parlamentului. În unele cazuri, s-a hotărât suspendarea adoptării unei noi legislaţii, aşteptându-se o legislaţie Comunitară nouă sau modificări în domeniu.

4.9. În majoritatea domeniilor, ţările din Europa Centrala şi de Est au primit consultanţă din afară, adesea prin Programe PHARE. Ele tind să caute modele în una sau mai multe ţări membre. Consultanţa referitoare la elaborarea şi redactarea textelor legislative este uneori acordată de funcţionari comunitari şi naţionali, dar şi de către consultanti.

28

4.10. În cele mai multe, dar nu în toate ţările asociate, calendarele parlamentare sunt supraîncărcate şi rezultă întârzieri. Sarcina legislativă este uriaşă, schimbările sunt, adesea, radicale, subiectele sunt uneori nefamiliare, amendamentele sunt numeroase, iar progresele sunt încete. Mai mult, în aceste ţări, ca de altfel oriunde, guvernele şi priorităţile politice se schimbă, ceea ce poate, de asemenea, să complice şi să prelungească procesul de apropiere legislativă.

Apropierea legislaţiilor şi reforma economică

4.11. Ţările asociate nu au rezolvat încă pe deplin problema delicată a adaptării programelor lor de aliniere legislativă la nevoia de consolidare a reformelor economice. Dificultăţile cu care se confruntă aceste ţări pot fi ilustrate prin câteva exemple:

l În domeniul serviciilor financiare, legislaţia relativă la piaţa internă accentuează cerinţele prudenţiale şi tinde să lipsească aceste pieţe de reglementări. Asemenea schimbări, dacă au loc prea devreme, ar putea să slabească în mod serios instituţiile financiare din ţările din Centrul şi Estul Europei, întrucât cele mai multe dintre ele trebuie încă să facă faţă unor creanţe indoielnice pe care le-au moştenit;

l În domeniul impozitării, ritmul armonizării fiscale va trebui să fie corelat cu dezvoltarea unor baze de impozitare diferite şi, poate, să ţină cont de necesitatea de a se prevedea unele stimulente fiscale temporare pentru a se corecta distorsiunile care afectau alocarea de resurse;

l Liberalizarea fluxurilor de capital va fi subordonată stabilizării globale a situaţiei macro-economice, pentru a se evita ieşirea peste graniţe a capitalului şi dificultăţi ale balanţei de plăţi. Desigur, această stabilitate macro-economică este strâns legată de mai multe aspecte cheie ale procesului de tranziţie, cum ar fi întarirea finanţelor publice sau succesul procesului de restructurare.

Sectoare specifice

4.12. Nu avem intenţia să trecem în revistă toate sectoarele, dar un număr de succese sau de probleme specifice merită să fie menţionate.

4.13. Toate ţările din Centrul şi Estul Europei au adoptat o legislaţie de bază în domeniul dreptului societăţilor ca parte a tranziţiei lor la economia de piaţă. Aceasta a urmat de obicei modelul uneia sau alteia dintre ţările membre şi, deci, este în linii mari în conformitate cu cerinţele comunitare, dar rămâne incompletă în majoritatea cazurilor. Tratamentul nediscriminatoriu al persoanelor şi al companiilor străine este, în general asigurat, dat fiind interesul acestor ţări pentru atragerea de investiţii

29

străine. Situaţia este aceeaşi în ceea ce priveşte informarea financiară, domeniu în care multe din cerinţele celor trei directive principale ale Uniunii Europene sunt îndeplinite, chiar dacă procesul nu a fost finalizat.

4.14. Din motive similare a fost acordată prioritate creării unui cadru legislativ de bază în sectorul serviciilor financiare. Domeniul bancar este, în general, înaintea asigurărilor, dar ţările din Europa Centrală şi de Est nu pot depăşi anumite stadii atât timp cât restricţiile impuse mişcărilor de capital rămân necesare din raţiuni macro-economice şi cât timp băncile rămân încărcate cu împrumuturi neproductive moştenite din trecut. Sunt în curs de a fi adoptate, în acest sector, numeroase texte de legi.

4.15. Două domenii în care au fost făcute mari progrese sunt impozitarea indirectă şi vama. Toate ţările din Centrul şi Estul Europei au introdus taxa pe valoarea adaugată şi, în majoritatea cazurilor, aceasta pare a fi, în mare, în conformitate cu cerinţele comunitare. Fiscalitatea indirectă reprezintă un exemplu de sector în care s-a realizat mai mult tocmai din cauză că s-a pornit de la zero. Taxele pe accize, în cele mai multe ţări din Centrul şi Estul Europei cuprind principalele produse prevăzute de legislaţia comunitară. Unele taxe vor trebui să fie reduse, dar cu prudenţă din considerente de venituri.

4.16. În domeniul vamal, armonizarea a urmat dezvoltării rapide a comerţului cu Uniunea Europeană. Au fost adoptate nomenclatoare naţionale bazate pe sistemul armonizat şi este în curs de desfăşurare, în cadrul Acordurilor Europene, o armonizare mai strictă cu nomenclatorul combinat. Contacte strânse între autorităţile vamale au fost deja stabilite atât sub auspiciile sub-comitetelor de cooperare vamală instituite prin Acordurile Europene cât şi ca rezultat al acţiunilor de asistenţă tehnică din cadrul programului PHARE. Deplina aliniere nu este utilă înainte de aderare.

4.17. Considerentele comerciale au stimulat, de asemenea, eforturile de armonizare în domeniul standardelor industriale. Cerinţele legislative în acest domeniu par să fie bine cunoscute şi toate ţările din Europa Centrală şi de Est au început procesul de adaptare la standardele comunitare. Totuşi, ele utilizează pentru aceasta mecanismele existente, create de fapt pentru elaborarea de reglementări tehnice obligatorii, mai degrabă decât de standarde liber consimţite. Rămâne de facut o muncă grea, în special la nivelul întreprinderilor, înainte de a fi atinsă deplina convergentă. Încercarea de a prelua seturi întregi de legislaţie cu ajutorul unui singur instrument încetineşte procesul în multe cazuri. În plus, considerabilul decalaj existent încă în domeniul stabilirii conformităţii tinde să împiedice eforturile de aliniere. Posibilitatea încheierii de acorduri de recunoaştere reciprocă prevazută de Acordurile Europene va încuraja eforturile din acest domeniu. (Alte consideraţii asupra acestui subiect sunt formulate în secţiunea următoare privind progresele în crearea de structuri pentru implementarea şi respectarea legislaţiei.)

30

4.18. Progresele realizate în domeniul agriculturii (legislaţia relativă la piaţa internă se referă la îngrijirea veterinară, sănătatea plantelor şi hrana animalelor, ca şi la produsele agricole supuse unor norme de comercializare speciale, cum ar fi vinul) reflectă importanţa sectorului în economia ţărilor asociate respective, dar şi faptul că aceste produse prezintă pentru ele un interes deosebit. În mai multe ţări asociate, priorităţile imediate sunt probleme de bază cum ar fi reforma funciară, deşi apropierea legislativă care va permite îmbunătăţirea condiţiilor de comerţ este, în general, considerată ca o prioritate. Privatizarea a început în toate ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv privatizarea activităţilor din amonte şi aval de agricultură, dar trebuie să fie dusă pană la capat. Cele mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est îşi sustin, într-o oarecare masură, agricultura, dar protecţia la frontiere este încă slabă. Această situaţie se va putea schimba atunci când acordul GATT va fi pus în aplicare. Toate ţările din Europa Centrală şi de Est au purtat discuţii, mai mult sau mai puţin aprofundate, cu Comisia în vederea stabilirii unor echivalente în domeniul controalelor veterinare, fitosanitare şi cu privire la hrana animalelor. Deşi sunt încă insuficiente în raport cu cerinţele pieţei interne fără frontiere, acordurile care stabilesc aceste echivalente vor reprezenta un pas important în direcţia corectă. Comunitatea negociază în prezent adaptarea Acordurilor Europene pentru a le corela cu lărgirea şi cu rezultatele Rundei Uruguay.

4.19. În domeniul transporturilor impulsul dat de Acordurile Europene este deosebit de marcat. Mandate specifice pentru încheierea de acorduri bilaterale cu unele ţări din Europa Centrală şi de Est într-un sector sau altul de transport au fost solicitate Consiliului şi, în unele cazuri, au fost acordate. Aceste acorduri vor oferi posibilitatea accesului pe piaţă şi vor stabili condiţiile în care pot fi oferite servicii de transport internaţional. Ele vor incita, deci, puternic ţările respective să-şi adapteze legislaţia în vederea aderării. Participarea ţărilor Europei Centrale şi de Est la diferite acorduri internaţionale tinde să faciliteze procesul de apropiere legislativă.

4.20. Situaţia din sectorul energetic variază în functie de ţară, dar acest sector rămâne, în general, dominat de monopolul de stat. Deşi un mare număr de dispoziţii sunt deja programate sau în curs de elaborare, mai sunt multe de făcut în domeniu, iar reforma structurilor juridice şi industriale existente va avea consecinţe economice şi sociale foarte importante.

4.21. Situaţia din sectorul telecomunicaţiilor diferă cu puţin, în acest sector fiind create autorităţi distincte şi deja au fost introduse anumite măsuri de liberalizare, cel puţin în unele din ţările asociate. Practica investitorilor de a solicita şi, în multe cazuri, de a obtine, de la guverne garanţii ale statului pentru împrumuturile lor, cât şi condiţiile generoase cu privire la drepturile speciale sau exclusive, pot întârzia adaptarea la regulile de concurenţa ale Comunităţii. Participarea la lucrările organismelor

31

internaţionale facilitează deseori eforturile de armonizare cu legislaţia comunitară. Progrese similare au fost înregistrate în sectorul audiovizual.

4.22. Politica din domeniul concurenţei este de o importanţă deosebită în perioada de tranziţie economică. Regulile de bază sunt definite în Acordurile Europene. Acestea stabilesc, de asemenea, termene pentru adoptarea regulilor de implementare şi precizează faptul că ţările asociate vor trebui să continue adaptarea legislaţiei lor din domeniul concurenţei la cea a Uniunii. În acest context, ţările Europei Centrale şi de Est sunt obligate să preia principiile politicii comunitare, dar ele pot să aleagă structurile de monitorizare şi control care le convin. La aderare, unele din sarcinile care, pentru moment rămân în responsabilitatea ţărilor asociate, vor fi preluate de Comisie.

4.23. În domeniul proprietăţii intelectuale progresele sunt inegale, chiar dacă ţările Europei Centrale şi de Est au arătat interes pentru evoluţia legislaţiei referitoare la acest subiect în cadrul Uniunii şi ţin să-şi modernizeze legislaţia. Progrese semnificative au fost făcute în domeniul proprietăţii industriale, în special în domeniul brevetelor şi mărcilor. Dispoziţiile relative la dreptul de autor şi la legislaţia adiacentă au făcut obiectul unor preocupări.

4.24. În ceea ce priveşte legislaţia referitoare la mediul înconjurător situaţia este pentru moment diferită, ţările asociate fiind conştiente de costurile pe care le implică alinierea nivelurilor lor de protecţie la cele ale Comunităţii. Totuşi, în unele cazuri, inclusiv cazul produselor specifice, lucrările pregătitoare ale adoptării unei noi legislaţii sunt relativ avansate.

4.25. În domeniul politicii sociale, ţările asociate consideră că o mare parte din legislaţia lor este aproape de standardele din Uniunea Europeană şi par să acorde o importanţă considerabilă acestor probleme. Majoritatea pun accentul pe legislaţia din domeniul sănătăţii şi al siguranţei la locul de muncă. Problema costurilor este, totusi, un factor determinat şi rămâne să se vadă în ce măsură ţările Europei Centrale şi de Est sunt capabile să aplice în practică măcar dispoziţiile care sunt deja în vigoare.

4.26. Toate ţările Europei Centrale şi de Est sunt conştiente că protecţia consumatorilor necesită unele intervenţii din partea lor pe plan legislativ în cadrul trecerii la economia de piaţă. Funcţionarea pieţei interne este legată, cel puţin în parte, de armonizarea regulilor din acest sector. Mai mult, această recunoaştere a drepturilor consumatorilor, asigurând participarea lor la luarea deciziilor, este, de asemenea, percepută în ţările asociate ca o contribuţie la consolidarea societăţii democratice. O legislaţie specifică protectiei consumatorului a fost adoptată, sau este în curs de elaborare, în toate ţările Europei Centrale şi de Est şi aceste aspecte sunt adesea cuprinse în alte legislaţii sectoriale sau orizontale.

Structuri de implementare şi control

32

4.27. Este deosebit de dificil de obţinut o imagine precisă a progreselor ţărilor Europei Centrale şi de Est în crearea structurilor necesare pentru implementarea legislaţiei şi controlul aplicării sale. În contactele avute cu ţările asociate, Comisia a pus un accent considerabil pe acest aspect al procesului de pre-aderare. Îmbunătăţirea informaţiilor de care Comisia dispune în acest domeniu va fi o importantă sarcină de realizat după publicarea Cărţii Albe şi în contextul elaborării şi punerii în practică a măsurilor de asistentă tehnică.

4.28. Prin urmare, în etapa actuală nu se pot face decât câteva consideraţii generale asupra a ceea ce ţările Europei Centrale şi de Est au realizat până acum şi asupra unora din dificultăţile cu care ele s-au confruntat. În general, se pare că procesul de creare a structurilor administrative necesare, de recrutare a personalului şi de demarare a acţiunilor, este întârziat faţă de însăşi procesul legislativ. Situaţia diferă de la ţară la ţară şi de la sector la sector, dar, în general, este necesar un efort sporit în acest domeniu.

4.29. O dificultate deosebită cu care se confruntă ţările Europei Centrale şi de Est, care nu a fost cunoscută de ţările membre, este tranziţia spre o economie de piaţă. În economiile de piaţă care au atins un grad de dezvoltare, există deja multe din structurile menite să asigure că obligaţiile izvorâte din legislaţia comunitară sunt îndeplinite. Cetăţenii sunt, în general, conştienţi de drepturile lor, iar accesul la justiţie este garantat. În schimb, în ţările asociate sunt adesea necesare structuri noi sau adaptate, inclusiv schimbări ale sistemului juridic.

4.30. La începutul anilor '90 au fost puse pietrele de temelie ale economiei de piaţă în toate ţările Europei Centrale şi de Est. Schimbări constituţionale au creat organisme judiciare independente care au fost progresiv reorganizate. În unele cazuri sunt necesare schimbări ulterioare în vederea asigurării imparţialităţii şi calităţii numirii magistraţilor. În plus, toate ţările Europei Centrale şi de Est se confruntă cu problema unei lipse de resurse în domeniul juridic, tribunalele sunt toate supraaglomerate, iar accesul rapid la justiţie este departe de a fi asigurat. De asemenea, sistemul juridic din ţările asociate este confruntat cu noi sarcini. Proprietatea intelectuală este adesea citată ca un domeniu care va crea noi cerinţe, atât în termeni de formare a personalului, cât şi de adaptare a procedurilor juridice pentru a permite cazurilor să ajunga mai repede în fata tribunalelor. De asemenea, unele administratii din ţările Europei Centrale şi de Est recunosc ca este necesar să schimbe regulile privind accesul la justitie pentru a se implementa legislaţia în domenii cum ar fi protecţia consumatorilor.

4.31. În ce priveşte structurile economice fundamentale, toate ţările Europei Centrale şi de Est au registre publice ale întreprinderilor şi ziare în care

33

sunt publicate informaţii despre acestea. De asemenea, unele au organisme de supraveghere în domeniul bancar, oficii pentru înregistrarea drepturilor de proprietate intelectuală s.a.m.d., dar situaţia este inegală şi, chiar atunci când instituţiile au fost create, personalul calificat necesar nu poate fi întotdeauna găsit. În general, aceste instituţii suferă în mod inevitabil de o lipsă de experienţă. În acest context, asistenţa acordată prin TEMPUS, activităţile Fundaţiei Europene pentru Formare şi participarea ţărilor Europei Centrale şi de Est la programele LEONARDO şi SOCRATES, le vor ajuta să-şi dezvolte competenţele necesare.

4.32. În unele cazuri, structurile existente pot fi folosite. Inspectoratele veterinare şi fitosanitare sunt exemple în acest sens. Mai multe dintre ţările asociate sunt bine dotate în aceste domenii. Totuşi, chiar şi în acest caz, este necesară modernizarea echipamentelor şi extinderea lor în teritoriu. Aceste ţări au deja laboratoare de testare şi de măsurări pentru produsele industriale, dar acestea au adesea nevoie de echipament modern. În ce priveşte exporturile actuale orientate spre Uniunea Europeană structurile identificate au fost deja verificate pentru a corespunde standardelor Comunitare - de exemplu, abatoarele pentru exportul de carne şi produsele de carne - dar pregatirea pentru integrarea în piaţa internă va face obligatorie aducerea tuturor acestor structuri la nivelul cerut.

4.33. În domeniul standardelor industriale, trecerea de la un sistem obligatoriu la un sistem voluntar, bazat pe legislaţia care stabileşte cerinţele esenţiale, poate cauza dificultăţi ca, de altfel, şi sistemele care lasă în seama producătorilor responsabilitatea de a atesta ei înşişi conformitatea produselor lor. Aceste schimbări cer nu numai structuri noi, ci şi mentalităţi noi. Atât timp cât atitudinile nu se vor schimba, atât la nivelul autorităţilor cât şi la cel al agenţilor economici, evoluţia va rămâne pur formală şi nu va avea efectul dorit.

4.34. Într-un număr de domenii cea mai mare dificultate va consta în a face ca noul sistem să fie înţeles de către publicul larg. În domeniul achiziţiilor publice, de exemplu, pieţele nu au fost deschise în practică, în pofida faptului că legislaţia de bază a fost adoptată, întrucât întreprinderile nu au înţeles încă faptul că ele au o şansă reală de a obţine contracte sau, din contra, vechile monopoluri nu au acceptat încă faptul că pot pierde un contract. În ambele cazuri nici o ofertă nu este prezentată. În mod similar, legislaţia referitoare la consumator, care începe să fie adoptată, tinde să rămână literă moartă atâta timp cât consumatorii nu sunt conştienţi de drepturile pe care le au, sau cât timp nu există mecanisme care să le permită exercitarea acestora.

Concluzie

34

4.35. Toate ţările asociate fac un serios efort pentru a organiza apropierea legislaţiei lor de cea a Uniunii Europene şi pentru a o pune în aplicare, în special în domeniul pieţei interne. Sarcina ce le stă în faţă este complexă şi greu de realizat şi, de aceea, necesită un efort excepţional de coordonare şi un angajament susţinut. Este posibilă atât întărirea rolului diverselor mecanisme de coordonare interministeriale care au fost create, cât şi o mai riguroasă programare şi stabilire a priorităţilor.

4.36. Este necesar ca Uniunea să-şi intensifice şi să-şi adapteze asistenţa tehnică drept răspuns la dificultăţile pe care le implică pregătirea ţărilor asociate pentru integrarea în piaţa internă. În special din acest motiv Comunitatea trebuie să-şi îmbunătăţească cunoştinţele asupra situaţiei de la faţa locului. Aceasta va necesita un efort coordonat, bazat pe întreaga gamă de mijloace disponibile atât din partea ţărilor asociate cât şi din partea Comisiei şi a statelor membre. Aceste probleme vor fi luate în considerare în următoarele capitole.

35

5. ASISTENŢA TEHNICĂ DE SPECIALITATE

Introducere

5.1. Prin prezentarea legislaţiei comunitare în vigoare, această Carte Albă vizează, în primul rând, să asigure un ghid pentru ţările asociate în organizarea activităţii legislative şi, în al doilea rând, să descrie şi să explice funcţiile structurilor necesare implementării efective a legislaţiei naţionale. Aceasta va ajuta ţările Europei Centrale şi de Est să-şi focalizeze eforturile de integrare în piaţa internă şi să se asigure că schimbările legislative au un impact real asupra economiei. Ţările asociate şi-au exprimat dorinţa de a ţine cont de recomandările Cărţii Albe în finalizarea strategiilor naţionale de aliniere la piaţa internă şi în stabilirea priorităţilor.

5.2. Aşa cum este indicat în capitolul 1 şi cum s-a cerut, de altfel, la Consiliul European de la Essen, o altă contribuţie a Cărţii Albe este aceea de a defini orientările în legătură cu conţinutul şi organizarea asistenţei tehnice. Ea va propune metode concrete de cooperare, iar "Comisia va pune la punct aranjamentele organizatorice necesare acordării de asistenţă tehnică specializată, pentru a asocia statele membre la aceste eforturi ori de câte ori acest lucru este posibil şi pentru a asigura coordonarea." Acest capitol vizează convertirea contribuţiei teoretice a Cărţii Albe în măsuri coerente şi eficace de asistenţă tehnică în ceea ce priveşte legislaţia şi structurile pentru a se răspunde necesităţilor apărute datorită elaborării strategiilor naţionale ale ţărilor Europei Centrale şi de Est.

Strategii pentru ţările asociate

5.3. Ţările asociate sunt singurele în măsură să adopte şi să pună în aplicare legi care să raspundă la exigentele pieţei interne. În acest scop, ele pregătesc programe de lucru în cadrul strategiilor lor de pre-aderare şi de apropiere legislativă. Aceste programe de lucru trebuie să fie compatibile cu politicile economice, cu programul de reformă al fiecărei ţări şi cu alte aspecte ale strategiei de pre-aderare. Ele trebuie să ia în considerare recomandările Cărţii Albe, să acopere toate sectoarele importante pentru funcţionarea pieţei interne şi să dea atenţie aspectelor administrative şi organizatorice ale aplicării şi controlului aplicării legislaţiei.

5.4. Este responsabilitatea fiecărei ţări asociate de a-şi coordona cererile de asistenţă şi de a furniza informaţii referitoare la progresele realizate în implementarea Cărţii Albe, astfel încât asistenţa Uniunii, a statelor membre şi a altor organisme să fie coerentă, susţinându-se reciproc.

Un răspuns coordonat al Uniunii

5.5. Obiectivul cheie al Uniunii trebuie să fie organizarea asistenţei tehnice în aşa fel încât resursele modeste de care dispune să capete cea mai eficientă utilizare posibilă. Resursele financiare nu sunt nelimitate şi expertiza necesară ţărilor asociate este limitată la un număr mic de funcţionari şi specialişti, majoritatea din statele membre. Uniunea acordă deja asistenţă tehnică, mai ales prin programul PHARE, asistenţă care trebuie să fie acum intensificată şi adaptată recomandărilor Cărţii Albe. Alte programe comunitare deschise ţărilor asociate, ca şi asistenţa din partea statelor membre şi a organismelor private au, de asemenea, o contribuţie utilă. Trebuie, deci, ca toate aceste eforturi să se susţina reciproc şi să fie bine dirijate. Îmbunătăţirea transparenţei şi a schimburilor de informaţii cu privire la evoluţiile din ţările asociate şi asistenţa disponibilă vor contribui la armonizarea cererii şi ofertei şi la satisfacerea nevoilor comune prin acţiuni comune.

Asistenţa tehnică de specialitate

5.6. Asistenţa tehnică a Uniunii trebuie să acopere atât elaborarea şi aplicarea cât şi controlul aplicării legislaţiei. Această asistenţă ar putea lua următoarele forme:

- evaluarea costurilor şi avantajelor diferitelor proceduri de apropiere a legislaţiilor;

- acces direct şi rapid la toate textele legislative, la jurisprudenţa comunitară şi la serviciile de traducere;

- crearea unui "ghişeu unic" al Uniunii unde pot fi adresate cereri de asistenţă pentru rezolvarea unor probleme referitoare la legislaţie şi la aplicarea ei;

- consultanţa de la jurişti şi experţi tehnici referitoare la sistemul juridic al Uniunii şi, pe sectoare, interpretarea textelor comunitare şi elaborarea de legi naţionale;

- informaţii referitoare la mecanismele de implementare şi control al aplicării legilor adoptate de către statele membre şi familiarizarea cu funcţionarea lor prin participarea la programe de schimburi de personal;

- pregătire administrativă, lingvistică şi tehnică de specialitate;

- difuzarea de informaţii referitoare la funcţionarea pieţei interne pentru agenţii economici din anumite sectoare şi pentru publicul larg.

37

Parlamentarii şi funcţionarii parlamentari trebuie să fie informaţi asupra structurilor necesare pentru implementarea noilor legi şi asupra legislaţiei comunitare care trebuie transpusă în dreptul naţional.

5.7. De asemenea, ar fi bine ca Uniunea să invite ţările Europei Centrale şi de Est să participe la diferite programe comunitare special concepute pentru a susţine funcţionarea pieţei interne, în special programele KAROLUS (schimburi de funcţionari responsabili cu implementarea legislaţiei comunitare) MATTHAEUS (un program similar referitor la vamă), sau MATTHAEUS TAX (referitor la taxa pe valoarea adaugată). Modalităţile precise ale acestei deschideri şi implicaţiile bugetare vor fi analizate în detaliu în propunerile separate ale Comisiei. Proiectele de pregătire dezvoltate în contextul programului LEONARDO şi în cadrul Fundaţiei Europene pentru Pregătire vor contribui, de asemenea, la pregătirea ţărilor Europei Centrale şi de Est pentru piaţa internă.

Mecanisme de acordare a asistenţei

Programe naţionale

5.8. Pentru fiecare ţară asociată pot fi elaborate programe - cadru pentru apropierea legislaţiei naţionale de cea referitoare la piaţa internă, care să asigure complementaritatea tuturor programelor PHARE relevante pentru obiectivele Cărţii Albe.

5.9. Programul naţional al fiecărei ţări asociate ar trebui să fie plasat sub autoritatea unui organism responsabil cu asistenţa şi coordonarea în cadrul strategiei de pre-aderare. Consiliul de Asociere şi structurile care au competenţe în implementarea Acordurilor Europene vor trebui să fie informate în mod regulat în legătură cu realizarea programelor naţionale.

5.10. Programarea PHARE pentru următorii cinci ani este deja destul de avansată. Comisia va invita fiecare ţară asociată, cât mai curând posibil după publicarea Cărţii Albe, pentru a se discuta programul şi priorităţile fiecărei ţări în lumina Cărţii Albe. Programele - cadru de reformă şi apropiere legislativă vor putea fi ajustate corespunzator.

Birou de informare asupra asistenţei tehnice

5.11. Anumite nevoi de asistenţă sunt comune tuturor ţărilor asociate. Pentru a răspunde acestor nevoi, Comisia intenţionează să creeze un birou de informare în legătură cu asistenţa tehnică susţinut printr-un program

38

PHARE multinaţional. Acest birou, cu sediul la Bruxelles şi gestionat de către Comisie, va reprezenta locul în care se vor schimba informaţii şi el va facilita furnizarea de servicii pentru ţările asociate. El va permite acordarea, la preţul cel mai convenabil, a unei asistenţe de maximă calitate provenind de la diferite organisme publice şi private.

5.12. Asistenţa acordată de către acest birou va include legislaţia comunitară, transpunerea ei în legislaţia naţională, terminologie legislativă, traduceri, pregătire şi schimburi inclusiv detaşări pe termen scurt în serviciile Comisiei şi în organismele competente din statele membre. În plus, biroul va răspunde şi cererilor de asistenţă pentru recrutarea unor jurişti specializaţi în acordare de consultanţă.

5.13. Biroul va fi punctul de convergenţă al consultanţei şi expertizei în domeniul legislaţiei şi structurilor de implementare, datorită faptului că PHARE stabileşte, printr-un acord-cadru, un număr de experţi din Comisie şi statele membre specializaţi în diferite sectoare de activitate. Serviciile sale vor fi de asemenea la dispoziţia programelor iniţiate de către autorităţile naţionale.

5.14. O bază de date conţinând informaţii primite de la Comisie, de la statele membre, de la ţările asociate şi de la sectorul privat, va fi creată pentru a se asigura transparenţa şi a se evita suprapunerea eforturilor. Aceasta va fi accesibila tuturor părţilor interesate.

5.15. Comisia va pune la dispoziţie, prin baza de date, toate informaţiile relevante referitoare la asistenţa prin programul PHARE şi alte programe comunitare deschise ţărilor Europei Centrale şi de Est. Comisia va transmite tot acestei baze de date informaţiile de care dispune cu privire la progresele ţărilor asociate în implementarea Cărţii Albe, în special în domeniile în care Comisia acordă asistenţă tehnică. Comisia invită ţările asociate, statele membre şi alte instituţii care acordă asistenţă să faca acelasi lucru.

Coordonare şi monitorizare

5.16. Comisia va raporta în mod regulat asupra activităţilor biroului Comitetelor de Asociere sau Subcomitetelor înfiinţate prin Acordurile Europene.

5.17. Luând în considerare rapoartele asupra activităţii biroului şi informaţiile din baza de date, coordonarea şi monitorizarea asistenţei se vor desfăşura cu statele membre prin Comitetul de gestionare a programului PHARE, iar cu ţările asociate la nivel bilateral în cadrul structurilor competente ale Acordurilor Europene şi, în cazul unor probleme care privesc mai multe sau toate ţările asociate, în cadrul relaţiilor structurale.

39

6. CONCLUZII

6.1.Tranziţia ţărilor din Europa Centrală şi de Est către sisteme politice şi economice compatibile cu acelea din Uniunea Europeană este un proces complex. El implică întărirea democraţiei şi a societăţii civile, implementarea unor politici macro-economice corecte, privatizarea şi restructurarea industrială, schimbări legislative şi instituţionale şi liberalizarea comerţului atât cu Uniunea cât şi cu ţările învecinate. Deşi situaţia variază de la ţară la ţară, acest proces de transformare este în prezent în curs de derulare.

6.2. Succesul acestui proces depinde, în esenţă, de ţările asociate. Totuşi, strategia adoptată la Essen asigură un sprijin suplimentar din partea Uniunii, printr-o relaţie mai strânsă cu instituţiile, prin adaptarea priorităţilor PHARE la cerinţele în schimbare şi printr-un mai mare efort de pregătire a ţărilor asociate pentru viitoarea lor integrare în piaţa internă.

6.3. Această Carte Albă marchează începutul unui proces şi doreşte să fie un ghid pentru ţările asociate în adaptarea structurilor lor juridice la imperativele dictate de viitoarea lor participare la piaţa internă. Ea stabileşte o ordine logică pentru adoptarea măsurilor necesare şi doreşte să furnizeze ţărilor asociate mijloacele necesare pentru a-şi elabora programe de lucru adaptate la propriile lor priorităţi în materie de economie şi de reformă. Cartea Albă va permite Uniunii să furnizeze tipul de sprijin cel mai potrivit, pe baza experienţei acumulate de instituţiile Uniunii, de statele membre şi de sectorul privat. Biroul de informaţii referitoare la asistenţa tehnică care a fost propus va facilita accesul la o asistenţă bine focalizată acordată prin programul PHARE şi de la alte surse de expertiză din statele membre.

6.4. Adoptarea progresivă de către ţările asociate a legislaţiei pieţei interne şi înfiinţarea structurilor necesare pentru implementarea acesteia vor sprijini procesul de reformă economică. Ar trebui să rezulte avantaje economice importante în domeniul comercial şi al afacerilor atât în ţările asociate cât şi în Uniune. Eliminarea progresivă a barierelor va mări competitivitatea şi va permite dezvoltarea comerţului. În acelaşi timp, Cartea Albă va contribui, prin recomandările sale în materie de legislaţie din domeniile concurenţei, problemelor sociale şi de mediu, care sunt esenţiale pentru funcţionarea pieţei interne, la echilibrarea procesului de aliniere. Este necesar să se facă distincţia dintre alinierea la piaţa internă şi aderarea la Uniunea Europeană, care implică acceptarea acquis-ului comunitar în întregime.

6.5. Nu numai că această Carte Albă va iniţia acest proces specific, dar ea va da un nou impuls procesului mai larg de integrare a ţărilor asociate în Uniune şi va stimula schimburile. Aşa cum Comisia a indicat în comunicarea sa din 13 iulie 1994 referitoare la strategia de pre-aderare,

40

"... de îndată ce va fi aplicată într-un mod satisfăcător politica de concurenţă şi cea referitoare la ajutoarele statului, ca şi legislaţia din alte domenii pe care le implică o piaţă largită, Uniunea ar putea decide înlăturarea progresivă a barierelor comerciale din calea produselor industriale din ţările respective, dat fiind că ea ar avea garanţia unei concurenţe comparabile cu cea care există în interiorul pieţei unice".

6.6. Procesul demarat de către Cartea Albă va facilita comerţul prin crearea de condiţii favorabile pentru încheierea de acorduri asupra recunoaşterii reciproce a controalelor conformităţii produselor cu standardele acceptate de către industrie. Scopul acestor acorduri va fi să asigure recunoaşterea reciprocă a certificatelor, a mărcilor de conformitate şi a rapoartelor - test realizate de organisme tehnice competente în materie de standarde industriale din ţările asociate şi din Uniune. Începerea negocierilor asupra recunoaşterii reciproce ar fi posibilă de îndată ce procedurile urmate de către instituţiile de certificare, de laboratoarele de testare şi de alte organisme similare din ţările asociate vor fi aliniate cu procedurile în vigoare în Uniune. Cartea Albă arată cum poate fi atins acest obiectiv. Ea va fi urmată de o întărire a asistenţei tehnice PHARE în aceste domenii specializate.

6.7. Alinierea progresivă a ţărilor asociate la piaţa internă va consolida reformele economice şi va contribui la crearea unui mediu favorabil integrării. Costurile pentru administraţiile publice şi pentru sectorul privat din ţările respective şi din Uniune vor fi, de asemenea, reduse. Comisia intenţioneză să realizeze o analiză aprofundată a acestor avantaje potenţiale şi va prezenta rezultatele acestei analize instituţiilor Uniunii şi ţărilor asociate.

6.8. Procesul de integrare în piaţa internă a fost deja lansat prin consultări şi acţiuni de cooperare şi de asistenţă realizate în cadrul Acordurilor Europene, programului PHARE şi în cadrul pregătirii acestei Cărţi Albe. După publicarea Cărţii Albe şi după examinarea ei de către Consiliul European, Comisia consideră că se va trece la traducerea în fapte a recomandărilor sale prin măsurile pe care le propune în continuare.

6.9. Comisia:

- va transmite ţărilor asociate Cartea Albă tradusă în limbile respective şi concluziile Consiliului European;

- se va consulta cu fiecare ţară asociată în legatură cu programele naţionale de implementare a recomandărilor Cărţii Albe asupra adoptării şi intensificării asistenţei tehnice şi asupra coordonării interne pe care fiecare ţară asociată trebuie să o realizeze în toate problemele legate de Cartea Albă,

- va înfiinţa biroul de informaţii referitoare la asistenţa tehnică la care s-a făcut referire în capitolul 5, cu sprijinul unui nou program PHARE multinaţional,

41

- va coordona asistenţa tehnică şi va supraveghea punerea în practică a recomandărilor Cărţii Albe în cadrul Uniunii prin intermediul comitetului consultativ pentru piaţa internă şi prin comitetul de gestionare a programelor PHARE,

- va ţine la curent ţările asociate asupra modificărilor aduse legislaţiei referitoare la piaţa internă,

- va pregăti extinderea programelor KAROLUS şi MATTHAEUS la ţările asociate şi va examina posibilitatea extinderii altor programe la aceste ţări,

- va recomanda modalităţi de participare a ţărilor asociate la lucrările organelor consultative sectoriale pentru a se îmbunătăţi înţelegerea funcţionării pieţei interne;

- va menţine, în cadrul relaţiilor structurate cu instituţiile Uniunii, un dialog de politică economică cu ţările asociate asupra interacţiunii dintre alinierea la piaţa internă şi procesul mai larg de tranziţie,

- va prezenta, în mod regulat, rapoarte în faţa Consiliului "piaţa internă", Consiliului "afaceri generale" şi Consiliului European, după întâlniri prealabile cu reprezentanţii ţărilor asociate.

6.10. Ţările asociate sunt invitate:

- să desemneze un coordonator unic pentru toate problemele legate de implementarea recomandărilor Cărţii Albe;

- să elaboreze programe naţionale pentru implementarea acestor recomandări, recurgând, dacă este cazul, la consultanţa şi asistenţa prin PHARE;

- să treacă în revistă, împreună cu Comisia, lucrările care sunt în curs de desfăşurare pentru apropierea legislaţiilor şi asistenţa care le-a fost acordată în acest scop, pentru a le adapta la cerinţele programelor de lucru naţionale;

- să beneficieze din plin de facilităţile oferite de către biroul de informare asupra asistenţei tehnice pentru a intensifica efortul de armonizare, implementare şi control al aplicării legislaţiei referitoare la piaţa internă.

6.11. Statele membre sunt invitate:

- să furnizeze consultanţă de specialitate în legatură cu transpunerea legislaţiei referitoare la piaţa internă în legislaţia naţională şi în legatură cu structurile necesare pentru implementarea acesteia;

- să furnizeze informaţii asupra propriilor eforturi de asistenţă şi asupra disponibilităţii de a împartaşi din experienţa acumulată prin

42

comitetul de gestionare a programului PHARE şi prin Biroul de informaţii asupra asistenţei tehnice,

- să-şi coordoneze eforturile planificate de asistenţă cu ajutorul mecanismelor la care s-a făcut referire anterior, pentru a asigura eficacitatea şi susţinerea reciprocă a asistenţei acordate de fiecare stat.

43