Caron

4
Cronica Ideilor: Iremediabil liric de Sorin Lavric Dacă citeşti Luntrea lui Caron fără să ştii cine este autorul romanului, nu vei parcurge mai mult de jumătate din el. Fie îl vei închide după cîteva pagini, fie îl vei citi pe sărite, contrariat de gustul nefiresc al lumii ce răzbate din el. Cauza acestei neputinţe nu va sta neapărat într-o lacună legată de reperele vieţii lui Blaga, deşi în acest caz nu ai putea înţelege cadrul biografic pe fundalul căreia se petrece povestea, ci într- o vulnerabilitate empatică: nu ţi-ai putea trezi în memorie tipul de sensibilitate cu care Blaga a privit lumea. Aşadar, dacă nu ştii că Blaga a scris cartea, nu vei şti cum s-o citeşti. Altfel spus, un anumit tip de autor cere un anumit tip de lectură. În cazul de faţă, cine nu cunoaşte structura interioară a autorului va citi romanul cu ochii închişi, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul ştie esenţialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poţi intui optica lui Blaga nu poţi citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul, dacă excelează prin ceva, acel ceva nu este în nici un caz virtutea construcţiei epice. În seama fiinţei lui Blaga putem pune toate calităţile din lume - umoare poetică, gîndire speculativă, vînă dramatică, sfială contemplativă -, numai una singură nu i-o putem atribui: aplecarea spre naraţiunea romanescă. Sînt structuri umane care, oricît s-ar strădui să se exprime epic, nu-şi vor putea turna substanţa interioară în forma convenţională a romanului obişnuit. E ceva în ei care se opune matriţei prelungi a întinderii narative, un fel de gamă afectivă ce nu rabdă urcarea treaptă cu treaptă şi pagină cu pagină a unei scări diegetice. Pentru astfel de oameni, tiparul discursiv acţionează ca un inhibitor: le taie suflul şi le ucide coerenţa, preschimbîndu-i în făcători seci de texte inerte. Din acest motiv, valoarea Luntrei lui Caron vine întîi de toate din fibra celui care a scris-o, şi nu din stofa epică a produsului literar. Toate episoadele cărţii, atît de disparate şi de diferite în tematica lor, îşi trag unitatea dintr-un singur focar: temperamentul lui Blaga. Un temperament melancolico-contemplativ ieşind la suprafaţă sub forma unei sensibilităţi lirice. Blaga are o structură fatal lirică. Lirismul e osînda şi binecuvîntarea lui: osîndă fiindcă nu poate scăpa de modulaţia poetică; binecuvîntare, fiindcă acesta e elementul predilect în care şi-a dus viaţa. Din acest element a luat naştere trăsătura de căpetenie a omului Blaga: sfiala constituţională în faţa lumii, înclinaţia irepresibilă de a se mira în faţa misterului existenţei. Toate cele patru tetralogii Blaga şi le-a construit în jurul leitmotivului misterului cosmic, iar viaţa omului, în concepţia filozofului, nu e nimic altceva decît o existenţă dusă în orizontul misterului şi în vederea dezvăluirii lui. şi astfel, toate însuşirile definitorii ale etosului uman, de la frică şi foame pînă la eros şi muncă, toate se mişcă pe placa turnantă a

description

blaga

Transcript of Caron

Cronica Ideilor:Iremediabil liricde Sorin LavricDac citeti Luntrea lui Caron fr s tii cine este autorul romanului, nu vei parcurge mai mult de jumtate din el. Fie l vei nchide dup cteva pagini, fie l vei citi pe srite, contrariat de gustul nefiresc al lumii ce rzbate din el. Cauza acestei neputine nu va sta neaprat ntr-o lacun legat de reperele vieii lui Blaga, dei n acest caz nu ai putea nelege cadrul biografic pe fundalul creia se petrece povestea, ci ntr-o vulnerabilitate empatic: nu i-ai putea trezi n memorie tipul de sensibilitate cu care Blaga a privit lumea. Aadar, dac nu tii c Blaga a scris cartea, nu vei ti cum s-o citeti. Altfel spus, un anumit tip de autor cere un anumit tip de lectur. n cazul de fa, cine nu cunoate structura interioar a autorului va citi romanul cu ochii nchii, ca pe o radiografie narativ, pe alocuri modest, a unor vremuri despre care oricum cititorul tie esenialul mai nainte de a deschide cartea.nc o dat: dac nu poi intui optica lui Blaga nu poi citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e att o oper de sine stttoare, ct mai curnd expresia unei drame biografice n care protagonistul, dac exceleaz prin ceva, acel ceva nu este n nici un caz virtutea construciei epice. n seama fiinei lui Blaga putem pune toate calitile din lume - umoare poetic, gndire speculativ, vn dramatic, sfial contemplativ -, numai una singur nu i-o putem atribui: aplecarea spre naraiunea romanesc. Snt structuri umane care, orict s-ar strdui s se exprime epic, nu-i vor putea turna substana interioar n forma convenional a romanului obinuit. E ceva n ei care se opune matriei prelungi a ntinderii narative, un fel de gam afectiv ce nu rabd urcarea treapt cu treapt i pagin cu pagin a unei scri diegetice. Pentru astfel de oameni, tiparul discursiv acioneaz ca un inhibitor: le taie suflul i le ucide coerena, preschimbndu-i n fctori seci de texte inerte.Din acest motiv, valoarea Luntrei lui Caron vine nti de toate din fibra celui care a scris-o, i nu din stofa epic a produsului literar. Toate episoadele crii, att de disparate i de diferite n tematica lor, i trag unitatea dintr-un singur focar: temperamentul lui Blaga. Un temperament melancolico-contemplativ ieind la suprafa sub forma unei sensibiliti lirice. Blaga are o structur fatal liric. Lirismul e osnda i binecuvntarea lui: osnd fiindc nu poate scpa de modulaia poetic; binecuvntare, fiindc acesta e elementul predilect n care i-a dus viaa. Din acest element a luat natere trstura de cpetenie a omului Blaga: sfiala constituional n faa lumii, nclinaia irepresibil de a se mira n faa misterului existenei. Toate cele patru tetralogii Blaga i le-a construit n jurul leitmotivului misterului cosmic, iar viaa omului, n concepia filozofului, nu e nimic altceva dect o existen dus n orizontul misterului i n vederea dezvluirii lui. i astfel, toate nsuirile definitorii ale etosului uman, de la fric i foame pn la eros i munc, toate se mic pe placa turnant a misterului lumii. i cum misterul lui Blaga nu e un concept abstract, ci o intuiie sensibil pe care o tria zilnic, numai aa vom putea intui de ce filozoful era un liric stpnit de o sfial spontan n faa lumii.ntruct trim ntr-o lume n care cuvinte precum "sfial" i "lirism" au nceput s capete tenta unor handicapuri psihice, fraze precum cele de mai sus par s fie semnele unei naiviti ieite din uz. Dac aa stau lucrurile, atunci legtura noastr cu Blaga s-a rupt de tot. Dac nu aa stau lucrurile, atunci ansa de a intui lumea lui Blaga va cere un efort sau, mai precis, o afinitate luntric. Iar articolul de fa se sprijin pe cea de-a doua posibilitate.Dac nu ncercm s asociem fondul liric al scriitorului cu acea dispoziie mirabil graie creia omul acesta putea sta ncremenit ntr-o livad, privind zburtceala vrbiilor, cercetnd cltinarea crengilor de viin i contemplnd volbura norilor aductori de furtun, i toate acestea cu o atenie de copil absorbit care uita pentru o vreme c triete ntr-o epoc cnd ara duhnea sub cizma soldailor rui, dac uitm apoi c postura aceasta de copil absorbit Blaga nu o arbora din incontien, dintr-un egoism de intelectual anahoret sau din nepsarea cinic a unui filozof mizantrop, ci tocmai dintr-un instinct de conservare care i optea c, dac nu procedeaz astfel, i va pierde minile, dac aadar uitm s asociem vibraia lui artistic cu acuitatea nefiresc de mare cu care simea i nregistra lumea, atunci nu vom putea intui regimul de lucru al minii filozofului din Lancrm.Cine are o natur ca cea a lui Blaga nu trebuie s se chinuie ca s simt poetic sau ca s gndeasc filozofic. Strile vin de la sine n virtutea unui temperament care aproape c face el totul n locul celui care l posed, singura condiie pe care trebuie s-o ndeplineti fiind aceea de a fi un atent observator al propriilor stri de spirit. Filozoful e omul care privete lumea cu ochii ntori ctre sine. i atunci, ca ntr-un joc de dedublare n care, pe msur ce priveti detaliile lumii, ncerci s descrii fidel reacia pe care ele i-au provocat-o, tot aa Blaga nu trebuie dect s-i scruteze cu atenie tresririle cu care sensibilitatea lui rspunde la fenomenele din jur. Poezia i filozofia nu se deosebesc n aceast privin, cci ambele reprezint arta de a vedea ce se ntmpl n tine n cursul ntmplrilor prin care treci. Fondul amndurora este acelai: tresrire afectiv la ntlnirea cu lumea, dublat de ncercarea de a pstra un echilibru statornic ntre evenimentele exterioare i trepidaiile interioare."Exist ceva iremediabil liric la nceputul oricrei reflexii filozofice"- vorba aceasta a lui Noica din Pagini despre sufletul romnesc i se potrivee ntocmai lui Blaga. Ba mai mult, ele se potrivesc deopotriv dramaturgului, filozofului i de ce nu, romancierului Blaga, att ct este el de gsit n Luntrea lui Caron. Lectura crii e contagioas, cci, citind-o, te molipseti de candoarea lui Blaga, de forma aceea unic de blndee contemplativ i de gingie lipsit de agresivitate cu care i scria crile. Iari, cuvinte precum "candoare", "gingie" i "blndee" au dobndit astzi o tent de debilitate suspect, dar numai ele pot surprinde ceva din universul lui Blaga. Citindu-l, aproape c te simi primenit, ba chiar ruinat la gndul c viaa ta abia dac mai are ceva n comun cu a lui. Dar primenirea nu o simi dect cu o condiie: ca ambiana s nu fie una oreneasc. Luntrea lui Caron nu poate fi citit ntre pereii unui bloc de locuine dintr-o urbe contemporan. E ca i cum ai vrea s asculi o simfonie ntr-o min de crbuni. Sau e ca i cum ai vrea s savurezi o mncare rafinat plimbndu-te printr-o pia nesat cu oameni. Sunt cri care, pentru a fi gustate, cer o anumit ambian: acesta e cazul Luntrei lui Caron. E prea mult natur n acest tom ca paginile lui s nu cear, ca o condiie a receptrii adecvate, un pic de natur nconjurtoare pentru cel care l citete. Iar dac nu ai proaspete n minte amnuntele de decor ale unei naturi ca cea n care se mica Blaga, atunci pe multe din paginile crii le vei sri n mod obligatoriu. La urma urmelor, Luntrea lui Caron este un etalon cu ajutorul cruia ne putem da seama ct de atrofiat ne-a devenit sensibilitatea n condiiile civilizaiei citadine. Ideea c poi deschide cartea cuplndu-te spontan la atmosfera ei este fals: un cititor nu poate scoate din laten dect acele triri a cror amintire o mai are nc. n cazul crii lui Blaga, amintirile a cror evocare este obligatorie pentru gustarea crii sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici i dificultatea de a citi un asemenea volum. Dac la ea adugm neputina de care pomeneam la nceputul acestor rnduri, i anume c, n lipsa unei minime intuiii privind lumea interioar a filozofului, cartea va fi nchis la jumtate, ne putem da seama de proba creia i se supun cei care deschid Luntrea lui Caron. Aproape c i vine s spui c, aa cum cei care scriu astzi poezie o fac exclusiv pentru uzul lor personal, cci aproape nimeni n afara lor nu mai poate vibra la constelaia de emoii pe care o zugrvesc ei nii, tot aa Luntrea lui Caron, n lipsa unei prealabile acomodri cu optica lui Blaga, risc s rmn o scriere pentru uzul foarte strmt al cunosctorilor operei sale. Pentru ei ns, Luntrea lui Caron e ca o edin lung de iniiere ntr-un mister: simi cum iei contact cu buchetul de nuane i mirri al unui poet care, temperamental vorbind, nu putea fi dect poet.n privina laturii autobiografice, despre cartea aceasta s-a spus totul la vremea apariiei celei dinti ediii. Romanul e istoria unei scufundri treptate ntr-o bolgie romneasc din al crei trm filozoful nu a putut scpa dect prin dou supape: dragostea fa de femeie i admiraia fa de natur. Fr ntlnirea cu cele dou femei ce in capul de afi al romanului - Octavia i Ana -, i fr contactul viu cu natura Ardealului, Blaga s-ar fi surpat luntric sub vexaiunile ndurate. De aceea, descrierile de natur i scenele erotice ale crii cntresc ct tot attea leacuri prin care filozoful ncerca s se rup de prbuirea social a Romniei anilor '50.Fraza lui Blaga curge n acelai ritm ca temperamentul lui: nceat i molcom, cu amprente stilistice ce amintesc de flerul unui poet i de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv n alctuirea expresiilor ca s poat fi un prozator propriu-zis. Nu pui un bijutier s cldeasc o cas, cum nici nu ceri unui arhitect s cizeleze n btaia lupei pietre preioase. Blaga e un fctor de pietre preioase, dar nu un arhitect de edificii romaneti. De aici i gustul nefiresc, extrem de rafinat, al acestui volum autobiografic.