CARAGH M. O’BRIEN · exagerase deloc. Pentru anumite picturi care-l impresionau profund, tat`l ei...

$: CARAGH M. O’BRIEN · exagerase deloc. Pentru anumite picturi care-l impresionau profund, tat`l ei [i-ar fi dat \ntr-adev`r via]a. Arta era ca un drog pentru el, sau chiar mai mult$

CARAGH M. O’BRIEN

Maestrul

mângâierilor

ALCRIS

user

Formato

gianninajollys

Prolog

Când Therese Caroll intr` \n \nc`pere, A.K. Lewison se ridic` dela birou [i se \ndrept` spre ea cu bra]ele deschise. Ochelarii lui culentile groase \i m`reau ochii [i-i f`cea restul fe]ei s` par` foarte mic`.

O \ntâmpin` cu bucurie [i c`ldur`.– |mi pare bine c` te v`d, spuse el. Aceia sunt cercei sau momeli

pentru pe[te?Therese râse cl`tinând din cap, iar lumina se reflecta \n cerceii de

argint ce se asortau cu desenul de pe jacheta ei albastr` de m`tase.– M`tu[a mea mi i-a trimis din Sao Paulo, r`spunse ea. Vrei s` ]i-i

\mprumut când te duci la pescuit?A.K. râse amuzat.– A[ ar`ta caraghios.– Numai dac`-l vei purta, spuse Therese vesel`.De câte ori \l vedea pe vechiul prieten al tat`lui ei, bucuria \i era

umbrit` de o oarecare triste]e. |n acele momente, i se p`rea c` tat`ls`u ar fi trebuit s` fie al`turi de ei.

De[i cei doi prieteni, fo[ti colegi de facultate, locuiser` la maredistan]` unul de cel`lalt, p`straser` \ntotdeauna leg`turi strânse,f`cuser` schimb de p`reri, \[i povestiser` diverse aventuri.

Therese \i zâmbi lui A.K., ghicind c` [i acesta \i sim]ea lipsa tat`lui ei.– Ei bine, mai e[ti curioas`? \ntreb` A.K. Te-ai gândit vreodat` c`

vei primi un astfel de fax?

user

Formato

gianninajollys

Therese primise un fax foarte succint care, \n propozi]ii foartescurte, aproape cifrate, spunea urm`toarele: „M. Dansforth, parizian,om de afaceri \n domeniul artei, fost prieten al lui Harry Caroll. Pe13 februarie, la prânz, la Lewison.“

Fusese intrigat` [i oarecum amuzat` de acest fax care sem`na maidegrab` cu o telegram`.

– Chiar l-a cunoscut pe tat`l meu? \ntreb` ea.– Se pare c` da. Are un proiect de restaurare pentru tine. Dup`

câte am \n]eles, este vorba de un proiect destul de interesant.Therese \ncepuse colaborarea la renovarea muzeului de art`

Bay State cu cinci ani \n urm`, la scurt timp dup` moartea tat`luiei. Curând dup` aceea, fusese cotat` drept una dintre cele maitalentate restauratoare de art` pe care le avusese vreodat`muzeul.

|n timp ce majoritatea colegilor s`i treceau de la un serviciu laaltul, ea fusese angajat` permanent [i realiza cât de mult \i surâsesenorocul. |ndemnat` de r`bdare [i devotat` restaur`rii vechilor pic-turi, Therese lucra deseori ore \ntregi, [i chiar la sfâr[it de s`pt`mân`.Altfel, nu prea \i r`mânea mult timp liber pentru plimb`ri [i distrac]ii.Nici nu-[i amintea de când nu mai privise stelele sau de când nu serelaxase citind o carte bun`.

– Ei bine, dar el unde este? \ntreb` ea, netezindu-[i cu palmap`rul negru.

A.K. deschise bra]ele \ntr-un gest neajutorat.– Nu [tiu. Poate caut` un loc de parcare.– |nseamn` c` va dura o eternitate, spuse Therese strâmbându-se.– De fapt, a durat o jum`tate de or`, spuse un b`rbat care tocmai

intra pe u[`.Auzind vocea rezonant`, Therese se \ntoarse, ridicând b`rbia

\ntr-un gest incon[tient de iritare.Milo Dansforth \nchise u[a [i, din trei pa[i mari, ajunse lâng` ea,

\ntinzându-i mâna. Ea i-o \ntinse la rândul ei, sim]ind apoi o strân-gere cald` [i puternic`. |n sinea ei, r`mase surprins`. Crezuse c` Miloera mai b`trân, cam de vârsta lui A.K., dar el p`rea s` aib` mai multde treizeci [i cinci de ani.

6 CARAGH M. O’BRIEN

El \i eliber` mâna [i se \ndrept` spre cuierul de lemn s`-[i scoat`haina. Therese folosi aceast` ocazie pentru a-l studia pu]in.

Avea un profil obi[nuit, cu nasul pu]in neregulat, [i era destul de\nalt. |n timp ce-[i scotea haina, ea observ` umerii largi, puternici [imi[c`rile aproape gra]ioase. P`rul castaniu era piept`nat \ntr-o parte,iar câteva [uvi]e sub]iri \i c`deau pe frunte. Purta o pereche de pan-taloni c`lca]i impecabil [i un sacou de lân`. Nu avea o \nf`]i[are con-servatoare, dar totu[i clasic`. Privindu-l, Therese sim]i o atrac]ienea[teptat` fa]` de el. Se a[tepta ca el s` se \ntoarc` [i s` zâmbeasc`.

Milo nu zâmbi \ns`. O studia atât de intens \ncât putea p`reaaproape nepoliticos. Therese gândi c` era probabil surprins deculoarea pielii ei, ce reflecta originea pe jum`tate brazilian`. Tat`l eiprovenea din Minnesota, dar Therese prefera rudele din parteamamei, din Brazilia. Dac` Milo cùta vreo asem`nare cu tat`l ei, cusiguran]` c` era dezam`git.

Therese adopt` o ]inut` mândr`, provocându-l parc` s`recunoasc` feminitatea \nf`]i[`rii ei. Observ` c` privirea lui devinemai intens`, iar ochii \i fixau pe ai ei. Brusc, sim]i cum un fior \istr`bate \ntreg trupul. Pentru o clip`, i se p`ru c`-l cuno[tea, dar apoidecise c` acest lucru nu era posibil.

– |mi face pl`cere s` te cunosc \n sfâr[it, spuse el.– Mai ales dup` ce ai petrecut o jum`tate de or` cùtând un con-

toar liber, r`spunse ea zâmbind.Milo p`rea surprins.– Pân` la urm` am g`sit un loc de parcare f`r` contoar, explic` el.Ea râse.– Norocul tù. Contoarul meu o cam ia razna. Este blestemat s`

expire, indiferent despre ce este vorba.A.K. chicoti din col]ul cel`lalt al biroului, dar Milo \i arunc`

Theresei o privire nedumerit`, dovedindu-i acesteia c` nu aveasim]ul umorului.

Chiar \n acel moment, dup` ce cioc`ni scurt la u[`, secretara luiA.K. intr` [i i se adres` acestuia:

– Ierta]i-m` c` v` \ntrerup. Ave]i o clip` liber`? Persoana cu caretrebuia s` v` \ntâlni]i la ora unu a sosit deja.

MAESTRUL MÂNGÂIERILOR 7

A.K. r`mase o clip` surprins, apoi bomb`ni, adresându-seTheresei [i lui Milo:

– V` rog s` m` scuza]i. Nu voi lipsi mult.Spunând acestea, \[i a[ez` mai bine ochelarii [i p`r`si \n grab`

biroul.O dat` cu plecarea lui, Therese sim]i c` tensiunea crescuse \n

\nc`pere. |l urm`ri pe Milo care se apropia de fereastr`.– Din moment ce contoarul tù func]ioneaz` continuu, iar tim-

pul poate expira dintr-o clip` \n alta, d`-mi voie s`-]i explic câtevalucruri [i apoi s` trecem la subiect, \ncepu el. L-am cunoscut pe tat`ltù acum cincisprezece ani, când scotea pe ascuns din ]ar` obiectede art`.

Therese ridic` din sprâncene. Nu era ceva obi[nuit s` afle c` tat`lei, respectat cunosc`tor de art`, fusese timp de doi ani contrabandist.Acesta considerase \ntotdeauna c` operele de art` cele mai impor-tante din Europa se aflau \n primejdie. |nc` de când Therese eracopil, el lucrase din greu s` restaureze anumite picturi pentru pro-prietarii lor. Acest lucru \l [tia [i, indiferent ce grani]e fusese nevoits` treac`, era convins` c` tat`l ei nu f`cuse niciodat` ceva lipsit deetic`.

– Cred c` pe atunci, tat`l meu se afla \n România cu o burs` destudii, spuse ea.

– F`cea contraband` cu picturi [i avea nevoie de un ghid.Therese râse.– Vrei s` spui c` ai fost ghidul tat`lui meu atunci când a scos ilegal

picturi din România? Scuz`-m` dac` par sceptic`. |n primul rând, tue[ti american, nu-i a[a? Pe de alt` parte, acum cincisprezece ani nucred c` terminase[i \nc` liceul.

– Mai exact, aveam [aptesprezece ani, r`spunse el. Am locuit \nRomânia timp de mai mul]i ani. Cuno[team foarte bine locurile. Tat`ltù a considerat c`-l pot ajuta [i, \ntr-un fel, chiar am f`cut-o.

Therese se \ntoarse spre el ca s`-l poat` vedea mai bine.– S` auzim, spuse ea. Mai ales ce \nseamn` „\ntr-un fel“.– Cred c` ar fi trebuit s` \ncep cu sfâr[itul. Acum cincisprezece

ani, am lucrat cu tat`l tù la Bucure[ti. Era \n perioada solsti]iului de


iarn` [i afar` era foarte frig. |n ora[ se oprea deseori curentul electric[i mereu se \ntâmpla s`-l \ntâlnesc pe dânsul pe \ntuneric. Din acestmotiv, cel mai bine \mi amintesc vocea lui.

Milo privi \ngândurat plantele de la fereastr`. Therese auzeaparc` ecoul vocii tat`lui ei [i sim]i cum trupul \i este str`b`tut de fiori.

– Continu`, spuse ea.– |ntr-o noapte, m` aflam \mpreun` cu Harry Caroll \n subsolul

unui depozit p`r`sit. Ascunsesem acolo vreo zece picturi, gata s` fiescoase din ]ar`. Cel pu]in dou` dintre ele sunt acum nepre]uite,dar atunci erau total necunoscute, dar incredibil de frumoase.Vocea lui deveni mai blând`. |ntoarse fa]a din nou spre ea, iarTherese sim]i intensitatea privirii lui. Tat`l tù [i-ar fi dat via]a pen-tru acele picturi.

Therese cobor\ privirea, mi[cat` de cuvintele lui. {tia c` nuexagerase deloc. Pentru anumite picturi care-l impresionau profund,tat`l ei [i-ar fi dat \ntr-adev`r via]a. Arta era ca un drog pentru el, sauchiar mai mult – un element f`r` de care nu putea trì.

Milo Dansforth, acest individ \mpietrit [i f`r` sim]ul umorului,cunoscuse [i \n]elesese pasiunea tat`lui ei. Considera acest lucru ocontradic]ie.

– Se pare totu[i c` n-a murit pentru acele picturi, spuse ea. Ces-a \ntâmplat?

– Autorit`]ile au \nconjurat depozitul. {tiam c` vor cùta pân` vorg`si pe cineva, dar nu era nevoie s` ne prind` pe amândoi. Cine erameu? Doar un copil \n \ncurc`tur`. Harry, \ns`, avea familie, te avea petine.

Therese se sim]i pierdut`. |i era dor de tat`l ei, iar cuvintele luiMilo redeschideau o ran` nevindecat` \n \ntregime. Instinctul \ispunea s`-[i mascheze suferin]a printr-o glum`.

– Pe atunci eram tare n`zdr`van`, spuse ea. Aproape c` i-amb`gat \n mormânt pe bunicii mei.

– Vorbea tot timpul despre tine.– Orice tat` vorbe[te despre copiii sì.– Spunea \ntruna c` nu va putea fi prezent la un spectacol \n care

urma s` joci.


Auzind ultimele lui cuvinte, Therese se sim]i cuprins` de un fiorde ghea]`. De[i \i promisese c` va veni, tat`l ei lipsise de la piesa„Vr`jitorul din Oz“, \n care ea interpretase rolul Sperietoarei de ciori.Acest lucru \i r`m`sese \ntip`rit \n memorie [i apoi, \n scurt timp,dezam`girea sa se transformase \ntr-o team` crescând` c` nu-l va maivedea niciodat`.

Trecuser` multe s`pt`mâni [i chiar luni f`r` nici o veste de la tat`lsù. |i asaltase pe bunici cu \ntreb`ri la care nu puteau r`spunde.Apoi, \n sfâr[it, tat`l ei venise acas` bolnav, dar viu.

Therese se cufundase \n amintiri. Totu[i, exista o \ntâmplare pecare nu [i-o amintea prea bine. Era legat` de un bìat numit Peter sauPablo. Povestea lui Milo putea oare s` fie adev`rat`?

– |ntr-adev`r, a lipsit de la spectacol, spuse ea \ncet. Ce s-a \ntâm-plat \n noaptea aceea, \n subsol?

Milo se apropie pu]in. Chipul \i era luminat de soarele ce p`trun-dea prin fereastr`, iar ochii lui p`reau mult mai expresivi.

– I-am spus tat`lui tù s` se ascund` \n pivni]a pentru vinuri. Arefuzat. Era prins \ntre dorin]a de a salva tablourile [i aceea de a se\ntoarce acas`, la fiica sa. Auzeam sirenele [i vedeam luminilema[inilor de poli]ie care se \ndreptau spre noi. L-am lovit pe Harry\n cap [i l-am ascuns \n pivni]`. Chiar \nainte de a sosi poli]ia, amreu[it s` ascund lâng` el [i unul dintre tablouri.

Therese cl`tin` din cap, nevenindu-i s` cread` o asemeneapoveste nebuneasc`. Când se \ntoarse din România, tat`l sù erabolnav [i nu prea vorbise despre ce i se \ntâmplase acolo.Men]ionase doar c` fusese unul dintre marile lui e[ecuri. |[i aminteac` bunicii ei erau foarte \ngrijora]i pentru c` avea mereu co[maruri.Totu[i, nimic din toate astea nu confirma povestea lui Milo.

– |mi pare rù, spuse ea. A.K. trebuia s`-]i spun` c` sunt foarteocupat` la muzeu. Chiar dac` l-ai cunoscut pe tata, eu nu...

El o \ntrerupse.– Am localizat pictura pe care am ascuns-o cu tat`l tù \n

România.Therese \l privi surprins`.– Unde? Cum?


– N-are importan]`. Ceea ce conteaz` este faptul c` o am [inimeni n-o va mai lua.

Tonul lui solemn o amuz` pe Therese.– Mul]umesc pentru avertisment. Deci, s` \n]eleg c` dore[ti s-o

restaurez eu?– Nu „doresc“ s-o restaurezi, spuse el calm. „Trebuie.“Ea râse. Probabil c` dintre to]i b`rba]ii autoritari [i lipsi]i de

sim]ul umorului, el era cel dintâi.– „Trebuie“, repet` ea. E un cuvânt foarte folosit de tirani.

„Trebuie“ \nseamn` c` \ntotdeauna este pielea cuiva \n joc.El p`rea c`-[i st`pâne[te cu greu iritarea.– Po]i s` m` scute[ti de sarcasm. Am \n]eles ideea. Te rog s`

restaurezi pictura. Este mai bine?– „Te rog“ sun` \ntotdeauna mai frumos, r`spunse ea. F`r` s`

vrea, vorbise pe un ton oarecum ispititor.O clip`, ochii lui str`lucir` ciudat, apoi se \ntoarse din nou s`

priveasc` pe fereastr`.Therese dorea cu orice pre] s` risipeasc` tensiunea ce plutea \ntre

ei. Era sigur` c` el nu-i povestise totul, dar nu asta o deranja. Milo\nsu[i, cu magnetismul lui irezistibil, era motivul \ngrijor`rii ei. Ar fidorit s`-l tachineze sau chiar \i venea s`-l strâng` de gât. Ambeleimpulsuri erau periculos de intense.

Când Milo se \ntoarse din nou spre ea, ochii \i erau plini dehot`râre.

– Am suficien]i bani pentru a face o dona]ie semnificativ` muzeu-lui din partea ta, spuse el. A[ putea chiar s` pl`tesc un \nlocuitor lamuzeu. |]i po]i stabili singur` salariul. Poate s` fie oricât de mare.

Schimbarea lui de tactic` o lu` total prin surprindere. |l privea,c`utând s` descopere pe chipul lui o dovad` c` nu vorbea serios. |nschimb, ceea ce observ` o f`cu s` \nghe]e.

– V`d c` \n sfâr[it am trecut la subiect, remarc` ea pe un ton deaparent` indiferen]`. Pictura se afl` \n Fran]a?

– Da. Eu locuiesc \n Paris, r`spunse el. Vreau s` vii cu mine acolo.– Bine\n]eles. {i când va \ncepe restaurarea?Milo p`rea satisf`cut.


– |n aceast` dup`-amiaz` sau, cel mai târziu, luni.Therese se str`duia s`-[i p`streze atitudinea neutr` [i s` continue

farsa, dar \n sinea ei se sim]ea dezam`git` [i r`nit`.Toat` atrac]ia pe care o exercitase Milo asupra ei atunci când \i

povestise despre tat`l ei disp`ruse imediat ce vorbise de bani.El credea probabil c` banii erau singurul lucru care ar putea s-o

conving`. |l privi din nou, cùtându-i ochii reci a c`ror expresie erade nep`truns [i apoi, se \ntoarse \n alt` parte.

– |mi pare rù, spuse ea. Este imposibil. Va trebui s` cumperi pealtcineva.

Dintr-un singur pas, Milo veni lâng` ea [i o apuc` de bra].Therese sim]ea atingerea mâinii lui puternice prin bluza sub]ire dem`tase.

– Faci o gre[eal`, spuse el pe un ton imperios. Am nevoie de aju-torul tù. Am nevoie acum!

Therese se sim]i cuprins` de un amestec de mândrie [i demnitate.Era hot`rât` s` nu-i dea satisfac]ie. Voia s`-[i elibereze bra]ul dinstrânsoarea lui u[oar`, dar atingerea lui \i r`spândise parc` un val dec`ldur` \n \ntreg trupul.

– D`-mi drumul, \i ceru ea cu ochii plini de mânie.Dup` un moment ce i se p`ruse o eternitate, el o eliber`, punân-

du-[i ambele mâini \n buzunare.Therese se retrase câ]iva pa[i. Obrajii \i ardeau de furie. Scutur`

bra]ul pe care o atinsese el, \nc` sim]indu-i atingerea. Figura lui Milor`m`sese tot ca o masc` de nep`truns.

Chiar atunci, A.K. se \ntoarse \n birou, mormìnd o scuz`.Therese observ` o u[oar` expresie de nemul]umire pe chipul luiMilo, dar ea se sim]ea u[urat` de apari]ia b`trânului.

– Pân` la urm` vei restaura pictura lui Milo? \ntreb` A.K. Nu ]i separe ceva fascinant?

– Nu, r`spunse ea scurt, luându-[i apoi geanta.A.K. \[i plimb` nel`murit privirea de la ea la Milo.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.– Domnul Buldozer are nevoie de câteva lec]ii pentru a-l ini]ia \n

arta convingerii. Asta e tot, r`spunse Therese.


– A[teapt`, \i ceru Milo.Ea se \ntoarse s`-l \nfrunte, controlându-[i cu greu mânia.– Nu mai am nimic s`-]i spun. Nu meri]i s`-]i mai acord aten]ie.Milo se apropie pu]in, l`sând la o parte orice formalism, cu o dis-

perare evident` \n privire. Therese observ` expresia de pe chipul lui,dar nu mai avea deloc \ncredere \n el.

– Nu, te rog s` te mai gânde[ti, o rug` el. |mi pare rù. N-am vruts`... |mi este greu s` cred c` fiica lui Harry Caroll ar putea refuza s`m` ajute. El ar fi murit dac` ar fi fost prins [i dus la \nchisoare!

– Chiar a[a? Tat`l meu era un supravie]uitor. Probabil i-ar fi fostmai bine \n \nchisoare dac` nu l-ai fi lovit tu. Asta \n cazul \n care a[putea crede c` l-ai ascuns \n pivni]`.

– Chiar a[a s-a \ntâmplat! N-ar fi supravie]uit trei ani \n\nchisoarea de acolo.

Ea râse sarcastic.– Ei nu \ntemni]eaz` trei ani strìnii veni]i la studii. Ambasada

l-ar fi eliberat.– Atunci pe mine de ce nu m-au eliberat?Ea \l privi lung.– Vrei s` spui c` ai petrecut trei ani \ntr-o \nchisoare din România,

pentru tat`l meu? {i el nu s-a obosit niciodat` s`-]i pomeneasc`numele? Asta dovede[te c` nici m`car nu l-ai cunoscut. N-ar fi fostniciodat` atât de nerecunosc`tor.

Milo se apropie mai mult de ea [i p`rea c` ar fi devorat-o dinpriviri. Therese se retrase cu un pas \napoi.

– Pablo, spuse el. Tat`l tù \mi spunea Pablo.Auzind acest nume, mintea Theresei se lumin` brusc. |[i aminti

c` tat`l ei \i povestise \n copil`rie despre salvatorul sù – Pablo.Amintirile \i revenir` una dup` alta.

„M` aflu aici datorit` lui Pablo“, \i spusese tat`l ei, chiar \nnoaptea \ntoarcerii sale.

Ea adormise \n camera ei din casa bunicilor, dar sim]ise când tat`lei intrase \n \nc`pere. Acesta se a[ezase pe marginea patului [i o\mbr`]i[ase strâns.

– Nu uita, draga mea, \i spusese el. Datorit` lui Pablo m-am \ntors.


|ncet, Therese se \ndrept` spre Milo, \ncercând parc` s`-l vad`mai bine, s`-[i dea seama ce fel de om era cu adev`rat. Dac` ar fiputut [terge urmele l`sate de trecerea anilor de pe chipul acestuib`rbat, dac` ar fi putut vedea dincolo de aparen]a lui dur`, poate arfi descoperit bìatul entuziasmat care-i salvase tat`l.

– Pablo, murmur` ea pentru sine. Datorit` lui Pablo.Chipul lui se luminase de o nou` speran]` \n timp ce o urm`rea.

|ndr`zneala cu care o apucase mai devreme de bra] se potrivea cuimpetuozitatea bìatului care se sacrificase pentru tat`l ei. {i numele,Pablo, era o dovad`. Toate se potriveau, deci trebuia s`-l cread`.

Therese se a[ez` \ncet pe un scaun, capitulând \n sfâr[it.– Te voi ajuta de dragul tat`lui meu.A.K. se apropie de ea, punându-i mâna pe um`r.– M` bucur, spuse el. {tiam eu c` despre el trebuie s` fie vorba.

Tat`l tù mi-a vorbit despre el, chiar dac` ]ie nu ]i-a povestit preamulte. De aceea am acceptat s` vin` aici.

Therese \l privi pe Milo, a c`rui figur` sever` era acum \nsufle]it`.Citi pe chipul lui u[urare [i mul]umire. De fapt, gândi ea, \n acestmoment, Milo p`rea periculos de uman.

– E minunat, spuse el. Putem pleca la Paris imediat ce e[ti gata.Am un atelier preg`tit pentru tine [i un apartament cu femeie de ser-viciu [i buc`tar...

– Stai pu]in, \l \ntrerupse Therese. Te voi ajuta, dar n-am spus c`voi merge la Paris. Nu-mi pot abandona obliga]iile de la muzeu. Adutabloul aici, la Boston, iar eu m` voi ocupa de el atunci când voiputea. Asta-i tot ce pot promite.

|ncurcat, Milo \[i trecu o mân` prin p`rul castaniu.– Pictura nu poate fi adus` aici, la muzeu, spuse el.– De ce? Laboratoarele sunt dotate cu tot ce le trebuie [i va fi \n

deplin` siguran]`.– Pentru c` este un loc public.– Da, dar este p`zit \n permanen]`. Dac` toate tablourile lui

Sargents [i Matisse sunt \n siguran]` \n muzeu, \nseamn` c` [i tabloultù necunoscut din România va fi, de asemenea.

Milo cl`tin` din cap, \n semn de refuz.


– Nu, \mi pare r`u. Dac` nu vii la Paris, voi \nchiria un atelier aici,\n Boston. Pictura nu poate fi adus` \n laboratoarele muzeului undeo poate vedea oricine.

Therese ridic` exasperat` privirea spre tavan.– Ar fi trebuit s`-mi imaginez c` ne vom contrazice \n continuare.

Nu este suficient c` am acceptat s` te ajut.El o urm`rea cu o expresie nedumerit`.– N-o s` ne contrazicem tot timpul, spuse el.Aceste cuvinte p`reau atât de nea[teptate din partea lui \ncât ea

râse \ncet.– M` bucur c` gânde[ti astfel. Mai ales c` mi se pare \ngrozitor s`

ne contrazicem de la mare distan]`.Milo ezit` o clip` [i apoi \i explic` pe scurt:– Exist` [i alte persoane interesate de tablou. Ar putea \ncerca s`-l

fure. Dac` l-ar vedea expus \ntr-un loc public, ar fi periculos. Deaceea, insist asupra p`str`rii secretului. Voi veni la Boston s`supraveghez personal restaurarea lui.

Dup` aceea, Milo \i povesti despre tabloul ce reprezenta unportret de la \nceputul secolului optsprezece. Era vorba despre ocopil`, pe nume Louisa de Plentagon, care pozase \mbr`cat` \nmireas`, chiar \nainte de nunta sa. Se c`s`torise la vârsta de trei-sprezece ani [i avusese apoi cincisprezece copii.

– Cine a pictat tabloul? \ntreb` Therese.– Un francez, Soupçon, sau poate elvul s`u, Malgré, r`spunse

Milo, pronun]ând cu u[urin]` numele. Soupçon era un maestru [imajoritatea picturilor lui Malgré i-au fost atribuite lui, chiar dac` n-af`cut decât s` execute retu[urile finale.

Therese consider` c` a[a ceva era tipic pentru perioada respectiv`.– Retu[urile maestrului, spuse ea absent`. {i de ce este atât de

special acest tablou?Milo arunc` o privire spre fereastr`. P`rea mult mai destins.

Therese observ` pe chipul lui un fel de a[teptare, de bucurie ce-itransformase figura dur`. P`rea un copil care primise pe nea[teptateun dar frumos. Nu era un zâmbet, dar o intriga teribil pe Therese.Când o privi din nou, el oft` [i ridic` din umeri.


– Nu [tiu cum s`-l descriu, spuse el. Pictura aceasta are ceva unic\n ea. Vei vedea.

– Am \n]eles. Tat`l meu avea aceea[i pasiune. Era un \mp`timit alartei.

El n-o contrazise.– Exist` multe lucruri mult mai grave de care s` fii dependent.Ea râse.– {tiu. Acum \mi dau seama de ce te-a simpatizat tata.O umbr` trec`toare \ntunec` chipul lui Milo, dar disp`ru \nainte

ca Therese s`-[i dea seama ce \nsemna. El cobor\ solemn privirea [iapoi \i \ntinse mâna.

Ea i-o \ntinse pe a ei cu un gest aproape brusc, amintindu-[i deultima lui atingere. El abia dac`-i lu` degetele \ntr-ale lui. Therese seridic` instinctiv de pe scaun pentru a fi la acela[i nivel cu el, dar Milo\i duse mâna la buze [i o s`rut`.

Un fior de pl`cere str`b`tu \ntreg bra]ul Theresei [i sim]i cumro[e[te sub intimitatea nea[teptat` a privirii lui. El \i cobor\ mâna,f`r` s-o elibereze, [i zâmbi enigmatic.

Therese sim]i o c`ldur` pl`cut` invadându-i trupul [i cu greu \[ist`pâni tremurul mâinilor. Ridicând nedumerit` din sprâncene,a[tepta o explica]ie din partea lui Milo. Ce \nsemnase gestul luicurtenitor [i privirea aceea intens`? Privindu-l, remarc` faptul c`ochii lui erau gri, asemeni cenu[ii.

– Poate c` exist` o speran]` s` m` simpatizezi [i tu, spuse Milo,eliberându-i \n sfâr[it degetele.

„O, acum este foarte mieros. Poate chiar prea mieros“, \[i spuseea. Dac` n-ar fi avut aversiunea fa]` de genul autoritar, acum ar fi fost\n mare \ncurc`tur`.


Capitolul 1

|ntr-o diminea]` rece de sâmb`t`, dup` dou` s`pt`mâni de la\ntâlnirea extraordinar` din biroul lui A.K., Therese se preg`tea s`-l\ntâlneasc` din nou pe Milo Dansforth.

|n urm` cu dou` zile, acesta \i l`sase o cheie la muzeu, \nso]it`de un bile]el \n care o anun]a c` pictura sosise, c` \nchiriase unatelier pe bulevardul Commonwealth, \n Brooklin [i o ruga s` vin`acolo sâmb`t`.

|n timp ce urca treptele spre apartament, Therese se \ntrebadac` tat`l ei [i-ar fi imaginat vreodat` c` ea \i va face un serviciu luiPablo. Chipul i se lumin` la gândul unui nou proiect interesantcare avea, \ntr-un fel, leg`tur` cu tat`l ei. Ar fi dorit s`-[i aminteasc`mai mult din cele povestite de el, dar nu reu[ea. Tot ce [tia era c`Pablo, adic` Milo Dansforth, câ[tigase afec]iunea, respectul [irecuno[tin]a tat`lui ei.

Therese privi bile]elul. |n el nu era men]ionat` nici o or`, daracum se f`cuse zece [i i se p`rea un moment destul de potrivitpentru \ntâlnirea cu Milo. Dac` i-ar fi l`sat un num`r de telefonar fi sunat, dar pe bile]el nu era scris nici unul. Ajungând sus,observ` o u[` masiv` din lemn de stejar. Gândi c` Milo alesese ocl`dire dr`gu]`, aparent recent renovat`. Scoase cheia [i \ncerc`s` descuie, f`r` s`-[i dea seama c` poate ar fi trebuit s` bat` la

u[`. U[a se deschise [i din interior se auzi un zgomot. Thereser`mase nemi[cat`.

– Este cineva acolo? \ntreb` ea.– Therese, tu e[ti?Dup` voce, Milo p`rea somnoros.– S` vin mai târziu?– Nu. A[teapt` o clip`. Cât este ceasul?– Zece, spuse ea, realizând c` \l trezise din somn. M` voi

\ntoarce mai târziu.– Nu, insist` el, sco]ând capul pe u[`.Cu p`rul r`v`[it [i cu o figur` somnoroas`, Milo nu ar`ta deloc

asemeni b`rbatului distant [i formal pe care-l cunoscuse Therese \nbiroul lui A.K. Nu se putea ab]ine s` nu-l priveasc` fix. Ei bine, elera \ntr-adev`r incredibil. Mai mult decât atât, era extraordinar. {ist`tea atât de aproape de ea. Ochii lui mari [i gri, umbri]i de genelungi [i negre, erau somnoro[i. Ea nu se a[teptase s`-l vad` \ntr-oasemenea ipostaz`.

Milo zâmbi u[or, descoperind dou` [iruri de din]i albi.Impresionat`, Therese se str`dui cu greu s` nu-[i piard` echilibrul.

– Pari uluit`, spuse el. Probabil c` abia te-ai trezit.– Da, adic` nu, murmur` ea. Cum Dumnezeu nu observase

pân` acum cât de chipe[ era? Ochii lui larg deschi[i o urm`reau cuaten]ie, iar zâmbetul \i d`dea un aer vesel, molipsitor.

– Foarte bine, spuse el. Eu abia m-am trezit [i mi se pare sufi-cient c` unul dintre noi este somnoros. Haide, intr`.

Spunând acestea, el deschise larg u[a. Therese intr`, trecând pelâng` el. Observ` c` purta doar o pereche de pantaloni negri, iarpieptul \i era dezgolit. Ro[ind, ea \ntoarse privirea \n alt` parte, darnu \nainte de a-[i forma o prim` impresie asupra bustului zvelt,musculos [i pu]in bronzat. Privind \n jur, aten]ia i se \ndrept` spreun pat dublu, cu o cuvertur` aruncat` \ntr-o dezordine provoca-toare pe un col]. Patul se afla chiar lâng` fereastr` [i aceasta nicim`car nu avea perdele.

– |]i place? \ntreb` el.Se refer` la pat? Nu, la bustul s`u. Ba nu, la camer`.


– Bine\n]eles, r`spunse ea, aruncând o privire spre parteacamerei ce fusese transformat` \n atelier.

– Te rog s` scuzi dezordinea. Am dormit prea mult.Milo lu` un tricou [i se \mbr`c` cu el. Astfel, Therese se putea

uita la el f`r` ca privirile s`-i fie atrase de pieptul lui. Cu toate aces-tea, tricoul de bumbac era foarte strâmt [i nu reu[ea s`-i ascund`prea bine liniile trupului.

– Vom avea nevoie de ni[te jaluzele, spuse ea, \ncercând s`improvizeze o conversa]ie. Lumina este minunat`, dar pentrutablou nu este bine s` fie expus str`lucirii soarelui.

– Jaluzele, desigur.Therese se \ntreba dac` el se gândise de asemenea la pat [i

privirea \i era atras` irezistibil \n direc]ia aceea. {i-l putea imaginacu u[urin]` dormind adânc \n patul acela mare [i confortabil.Aruncând o privire scurt` spre Milo, observ` c` acesta zâmbea dinnou [i o privea curios.

– Te-ai r`zgândit? \ntreb` el.– Nu [tiam c` vei locui aici, reu[i ea s` r`spund`.– Nici nu va fi a[a. Voi r`mâne aici doar dou` zile. Am angajat

un paznic, dar el poate veni abia luni [i...Milo \[i trecu mâna prin p`rul castaniu [i des, apoi buzele i se

\ntredeschiser` din nou \ntr-un zâmbet.– Therese, \ncepu el.Uimit` de tonul lui intim, ea a[tept` \ngrijorat`. El puse mâinile

\n [olduri [i scutur` din cap.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.– Nu mi-am cerut suficiente scuze pentru c` te-am apucat de

bra] \n biroul lui A.K. De atunci, m-a fr`mântat acest gând [i mi-ampromis c` prima oar` când te voi \ntâlni, \]i voi cere scuze. N-a[ vreas` crezi c`...

Therese \l \ntrerupse cu un gest al mâinii.– Nu este nevoie, spuse ea.Milo p`rea c` ar fi vrut s` mai adauge câteva scuze, dar ea se

sim]ea stânjenit` de felul lui de adresare. |n ultimele dou`s`pt`mâni, \[i amintise de nenum`rate ori acel moment. De[i n-o


strânsese cu putere, senza]ia atingerii lui era \nc` prezent`. La felse \ntâmpla [i cu mâna pe care el i-o s`rutase. Urmele buzelor luiparc` se \ntip`rir` pe pielea ei pentru totdeauna.

– Nu vreau s` crezi c` sunt o persoan` care se bazeaz` pe for]afizic`, spuse el.

Ea \l privi lung, studiindu-i constitu]ia atletic`, b`rbia mândr`,umerii largi [i râse.

– Nu e[ti? Nici un pic?Obrajii lui neb`rbieri]i se \mbujorar` [i Milo respir` adânc.– Nu, r`spunse el. {i acum, ar fi mai bine s` fac un du[. |ntre

timp, arunc` o privire prin camer` s` vezi dac` am adus tot ce tre-buia. S` nu deschizi cutia. Vreau s` ]i-o ar`t chiar eu pe Louisa.

Spunând acestea, Milo disp`ru \n spatele unei u[i. Therese sim]ic` putea respira \n voie când auzi zgomotul prozaic al apei curgând.

A[a nu mai mergea, gândi ea. Dac` \ncepea s` se lase \n voiapasiunii pe care i-o inspira acest b`rbat, chiar dac` doar \n imagi-na]ia ei, era pierdut`. Se sim]ea stânjenit` c` \l \ntrebase dac` esteo persoan` care-[i folose[te for]a fizic` pentru a ob]ine ceea cedore[te. Era evident c` trupul lui emana virilitate [i putere. Milo erao combina]ie \ntre Peter Weller [i James Dean, cu ochi negri,p`trunz`tori, [i cu o senzualitate debordant`.

Therese se dojeni \n sinea ei, spunându-[i c` nu avea nici unrost s` se am`geasc`. Cu toate acestea, nu fusese preg`tit` s`-l vad`\n postura aceea care-i trezise sim]urile. Oare ce va face \n conti-nuare? Cum \[i va st`pâni fiorul de senzualitate care o str`b`tea decâte ori \l privea? Putea doar s` spere c` atunci când va ie[i de ladu[, Milo i se va p`rea mai pu]in atr`g`tor.

|ncepu s` se plimbe nelini[tit` prin camer`, a[teptând ca zgo-motul apei ce curgea s` se opreasc`.

Jum`tate din camer` fusese amenajat` ca atelier [i se aflau acoloaproape toate instrumentele cu care ea era obi[nuit` \n laboratorulmuzeului. |nc`perea era foarte luminoas`, spa]ioas`, [i avea podelede culoare deschis` din lemn de stejar. |ntr-un col], era a[ezat unbirou cu un computer pe el, iar al`turi se afla o buc`t`rie mic`,improvizat`. |n rest, pe lâng` patul mare [i confortabil, camera era


mobilat` simplu, dar viu colorat. Pe jos se afla un covor oriental cudungi turcoaz [i indigo. Nu departe de pat, erau a[ezate dou`scaune [i o m`su]a de lemn. Pe m`su]`, un set de [ah din lemn,al`turi de o revist` aranjat` cu grij`, d`deau impresia c` cineva toc-mai jucase o partid`.

Therese \[i scoase haina [i o puse pe sp`tarul unuia dintrescaune. |[i netezi pu]in hainele cu mâinile [i apoi scutur` din umeripentru a alunga tensiunea ce o st`pânea. |[i aranj` câteva [uvi]e dinp`rul negru, prins cu o agraf` albastr`. Era \mbr`cat` cu o perechede pantaloni negri mula]i, un pulov`r gri de ca[mir [i \n picioarepurta o pereche de cizme albastre. Aceast` combina]ie de culori ise p`ruse potrivit`, mai ales c` \i scotea \n eviden]` albastrul intensal ochilor.

De[i ei i se p`ruse c` trecuse o ve[nicie, \[i d`dea seama c`du[ul lui Milo nu dura chiar atât de mult. Continu` s` se plimbeprin camer`, iar la fiecare pas, sunetul cizmelor sale pe podeaua delemn r`suna ca un ecou. Apoi, se \ndrept` spre col]ul unde eraamenajat atelierul. Arunc` o privire pe etichetele sticlu]elor aflateacolo [i recunoscu diverse solu]ii necesare restaur`rii: etanol,alcool izopropilic [i a[a mai departe. |n spatele lor era o cutie cubuc`]i de bumbac pe care ea le folosea la cur`]atul pensulelor [ivopselelor. Toate celelalte materiale [i accesorii pe care le solicitasefuseser` aduse acolo. Chiar [i o lamp` cu ultraviolete. Se vedea c`Milo nu precupe]ise nici un efort [i nici o cheltuial`.

Pe o mas` imens` se afla o cutie de lemn. Cuiele cu care fusese\nchis` erau desprinse. Therese se aplec` s` se uite \n`untru, darnu reu[i s` vad` nimic. Cutia avea un miros pl`cut de brad. Eainhal` adânc [i apoi r`mase brusc nemi[cat`, ascultând.

Apa de la du[ se oprise, iar \n jur se instalase o lini[te plin` deanticipare, care i se p`rea Theresei chiar mai \ngrijor`toare. Cându[a de la baie se deschise \n sfâr[it, ea se temu o clip` c` el vaap`rea \mbr`cat doar \ntr-un prosop. Temerile sale se dovedir`nefondate pentru c` Milo \[i f`cu apari]ia complet \mbr`cat,\ncheindu-[i nasturii de la c`ma[a alb` de bumbac. P`rul s`u casta-niu [i \nc` ud era piept`nat pe spate.


– Scuz`-m` c` te-am f`cut s` a[tep]i atât, spuse el.Ve[ti proaste, gândi Therese. Milo era la fel de atr`g`tor [i com-

plet \mbr`cat.– Nici o problem`, r`spunse ea.C`ma[a alb`, curat` [i c`lcat` frumos dovedea c` nu se ocupa

singur de propria lenjerie, dar blugii p`reau foarte purta]i [icomozi. Când Milo se aplec` s` se \ncal]e, Therese observ` c` erauchiar cusu]i \n spate. Nu purta nici un ceas elegant [i nici alte acce-sorii care s` tr`deze faptul c` era un om bogat.

Dup` ce se \nc`l]`, el se ridic` [i se apropie de ea. Un miros dement` [i de curat veni o dat` cu el. Ea observ` c` se b`rbierise.

– Când ai sosit de la Paris? \ntreb` ea.– Acum dou` zile, atunci când ]i-am l`sat cheia. Inten]ionam s`

te sun ca s` stabilim ora pentru \ntâlnirea de ast`zi, dar am avut oproblem` cu transportul [i tabloul a sosit abia asear` târziu.

– Este \n regul`.Therese ar fi dorit s`-l \ntrebe de ce p`rea atât de diferit [i ce-l

determinase s` se schimbe \n ultimele dou` s`pt`mâni, astfel c`acum putea s` zâmbeasc`.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.Ea cl`tin` din cap.– Pari mult mai relaxat decât atunci când ne-am \ntâlnit \n

biroul lui A.K.– |n schimb, tu pari mult mai stânjenit`.Ea râse.– M-ai prins.Milo \[i mângâie b`rbia cu un gest al mâinii, verificând parc`

dac` s-a b`rbierit corespunz`tor, \n timp ce ochii lui o studiau cucuriozitate.

– Tu râzi de câte ori te sim]i stânjenit`, remarc` el.– Asta ar trebui s` m` fac` s` m` simt mai bine, dar nu reu[e[te

\ntotdeauna.El oft`, coborându-[i privirea. Apoi, \ndreptându-se spre cutia

de lemn, \ntreb`:– Ei bine, vrei s-o vezi?


U[urat`, ea i se al`tur`. Tabloul, pe care Milo \l personificase,reprezenta un teren neutru care o putea face pe Therese s`-[i con-centreze mintea asupra muncii.

Milo apuc` cu grij` capacul cutiei. Therese st`tea \n parteaopus` a mesei [i \mpreun` ridicar` capacul, de sub care ie[i laiveal` un ambalaj protector de plastic. Puser` capacul la o parte [iridicar` tabloul pentru a-l a[eza pe mas`. O bucat` sub]ire de hâr-tie acoperea pictura. Therese a[tept` r`bd`toare lâng` Milo, pân`ce acesta o \ndep`rt` cu grij`. |n câteva clipe, portretul Louisei dePlentagon se afla \n fa]a lor.

Therese privi cu un ochi critic p`r]ile deteriorate ale picturii.Aceasta era \nnegrit`, dovedind c` fusese afectat` de prezen]afumului. |n col]ul din stânga sus, observ` c` pânza nu fusese bine\ntins`, ceea ce \nsemna c` cineva o desf`cuse de pe suportul s`uoriginal. Pe lâng` acestea, mai existau [i câteva perfora]ii \n pânz`,mai ales \n zona mâinii drepte a Louisei. Therese decise c` o vainspecta mai târziu pentru a-[i forma o impresie mai exact`, darpentru moment era optimist`. V`zuse alte picturi \n stare mult maiproast`.

Dup` aceste prime constat`ri critice, a[ez` tabloul pe mas` [i seretrase câ]iva pa[i pentru a privi portretul. P`rea c` artistul \ncer-case s` imortalizeze reflexia fetei \n oglinda toaletei \n fa]a c`reiast`tea aceasta.

Frumoasa copil` era a[ezat` \n centrul picturii, cu mâinile\ndoite \n fa]`. Pielea obrajilor ei era moale [i radia de tinere]e, iarbuzele i se \ngustaser` \ntr-o expresie de acceptare stoic`. P`rulcastaniu-\nchis era piept`nat \ntr-un coc elegant, \ncercând parc`f`r` succes s` maturizeze copila c`reia i s-ar fi potrivit mai binedou` codi]e \mpletite. Ochii ei alba[tri erau blânzi, netem`tori,umbri]i de gene lungi [i negre. Purta o singur` bijuterie \n jurulgâtului: un l`n]i[or cu o perl` imens`. Aceasta era Louisa dePlentagon.

Therese se retrase \nc` un pas, stând acum um`r lâng` um`r cuMilo. Abia acum observ` cu adev`rat frumuse]ea picturii [i sim]i c`i se taie r`suflarea. De la aceast` distan]`, toate am`nuntele portre-


tului – tr`s`turile Louisei, fundalul, rochia, pozi]ia copilei – seuneau \ntr-o imagine luminoas` a inocen]ei. Therese \[i plimbaprivirea asupra potretului, \nc` nevenindu-i s` cread` ceea cevedea. Pictura emana puritate [i gra]ie. Nici o urm` de naivitate sauignoran]`, doar adev`rat` inocen]`. Copila p`rea neobi[nuit de vie,iar Theresa sim]i nevoia s` \ntind` mâna pentru a se convinge c`Louisa nu era real`.

– {i spui c` a avut cincisprezece copii? \ntreb` ea.– }i se pare incredibil, nu-i a[a?Therese cl`tin` din cap, captivat` \nc` de expresia dulce a

chipului Louisei.– O po]i restaura? \ntreb` Milo.Therese se apropie din nou de tablou [i toat` inocen]a emanat`

de acesta disp`ru, dezv`luind o mul]ime de pete [i de defecte.P`rea c` numai de la o anumit` distan]` puteai p`trunde ca pe ou[` magic` \n lumea inocent` a Louisei. Se \ntoarse s` vad` dac`Milo era con[tient de acest lucru, dar el privea \nc` vr`jit portretul.Expresia ochilor lui \i spunea Theresei c` Milo tânjea dup` ceva.Era atât de intens` [i de evident` \ncât Therese sim]i o durerebrusc` \n piept.

Realiz` c` exista o porti]` secret` spre sufletul lui Milo, iar ea odescoperise. O, Milo, gândi ea, sim]ind strig`tul singur`t`]ii din el.Oare tânjea dup` propria sa inocen]`, sau dup` a altcuiva?

Când Milo se uit` la ea, expresia i se \n`spri brusc pentru aascunde vulnerabilitatea pe care o expusese \n mod incon[tient.

– Ei bine? Te-am \ntrebat dac` o po]i restaura.– Doar ]i-am spus c` pot, chiar \nainte de a o vedea, r`spunse

Therese. Am avut dreptate. Voi avea nevoie de câteva lucruri de lamuzeu, iar restul le g`sesc aici.

El p`rea mul]umit.– |n cazul acesta, po]i \ncepe chiar acum?Ea zâmbi.– Aproape. Prive[te aici. |i ar`t` un semn abia vizibil \n partea

stâng` a pânzei. |nainte de a se apuca de lucru, un artist constru-ie[te o ram` de lemn [i \ntinde pânza foarte bine pe ea. Acum, pen-


tru a fixa pânza pe ram` se folosesc instrumente mai moderne, dar\nainte se foloseau cuie. Spunând acestea, Therese ridic` tabloul cugrij` pentru a-i ar`ta partea din spate. Odat`, pânza a fost desprins`de pe rama original`. Poate pentru c` a[a a fost mai u[or de trans-portat. Din punctul de vedere al picturii, nu este o idee prea bun`.|n orice caz, mai târziu, cineva a f`cut o nou` ram` [i a \ntins dinnou pânza. |i ar`t` vechile g`uri ale cuielor, vizibile pe partea dinspate a pânzei, iar apoi pozi]ia noilor cuie.

– |n]eleg, spuse el apropiindu-[i capul de al ei pentru a vedeamai bine. {i aceste semne \nseamn` c` rama n-a avut chiar m`rimeapotrivit`?

Therese \i sim]ea c`ldura respira]iei \n dreptul urechii, iar mânalui trecu la câ]iva centimetri de a ei când o \ntinse s` arate semneler`mase de la cuie. Se \ntreb` ce ar sim]i dac` mâna lui ar alunecacu aceea[i grij` de-a lungul pielii ei. La gândul acesta, inima \ncepus`-i bat` cu putere.

– Sau n-a avut forma potrivit`, r`spunse ea \ncet.El \ntoarse capul spre ea, dar Therese continu` s` priveasc`

tabloul.– Observi c` pânza atârn` pu]in? Este foarte fragil`. Pentru a o

pune cum trebuie, voi scoate cuiele, voi m`ri pu]in rama [i apoi voifixa pânza la loc, bine \ntins`.

Milo \[i plimb` degetele de-a lungul ramei, pân` ce ajunsefoarte aproape de mâna Theresei.

– Acest lucru este greu de f`cut?Ea se \ntoarse spre el, constatând c` \i desp`r]eau doar câ]iva

milimetri. Avea impresia c` \mp`rt`[eau un secret, secretulapropierii lor, al dorin]ei nerostite de a vedea cât de aproapeputeau sta f`r` s` se \ntâmple nimic \ntre ei. Respir` adânc \na[teptare, iar degetele lui abia le atinser` pe ale ei când [i le retrasede pe ram`.

|n adâncul sufletului, Therese sim]i aprinzându-se o flac`r`.Dac` Milo o putea face s` se simt` astfel de[i abia o atinsese, ces-ar \ntâmpla dac` ar s`ruta-o? Râse \ncet, \ndep`rtându-se pu]in deel [i punând tabloul culcat pe mas`.


– Nu este greu. Trebuie doar s` ai experien]` [i s` fii atent.Spunând acestea, se \ndrept` spre lampa cu ultraviolete.– Ai o debara?El r`mase pu]in surprins de \ntrebarea ei.– Da, dar nu este prea mare.– Nu trebuie decât s` \ncap` tabloul \n ea.Milo deschise o u[` de lâng` baie, unde se afla o debara mic`.– E perfect`, spuse Therese. Restauratorii de art` petrec mult`

vreme \n asemenea c`m`ru]e. Vrei s` m` aju]i?|mpreun` cu Milo, ridic` tabloul [i \l duse \n debara, sprijinin-

du-l pe un scaun. Therese se preg`tea s` \nchid` u[a, dar Milo oopri.

– Pot s` m` uit [i eu? \ntreb` el.Inima Theresei tres`lt` când auzi rug`mintea lui. Privi spa]iul

strâmt din debara. Abia dac` avea loc o persoan`, darmite dou`.– Doar o clip`. Te rog, insist` el.– Bine, consim]i Theresa \nghesuindu-se \ntr-un col] pentru a-i

face loc. Aprinse apoi lampa [i se uit` spre el.Milo intr` [i \nchise u[a. |n acest spa]iu restrâns, ea \i putea auzi

respira]ia [i se ruga ca el s` nu-i aud` b`t`ile accelerate ale inimii.Dac` s-ar fi mi[cat pu]in, cotul lui s-ar fi atins de bra]ul ei. Razeleluminii ultraviolete se reflectau ciudat pe c`ma[a lui alb`, dându-iparc` o nuan]` purpurie. Pictura c`p`tase o culoare verde fos-forescent, dizolvând silueta Louisei.

– De ce se vede totul verde? \ntreb` Milo.– Din cauza unei solu]ii naturale din r`[in`, r`spunse ea.

Artistul a ad`ugat acest strat protector dup` ce a terminat pictura.Vezi aceste pete? \ntreb` ea ar`tând spre câteva suprafe]e\ntunecate. Cineva a pictat peste original [i l-a acoperit cu un stratnou. Nu sunt prima care-l restaureaz`. Probabil c` persoana care l-a\ntins pe noua ram`, l-a [i ref`cut.

Therese se aplec` mai aproape s` vad` pata \nchis` din dreptulmâinii Louisei. Retu[urile erau atât de clasice \ncât avea impresia c`mai v`zuse cândva acest tablou. Dintr-o dat`, o cuprinse un senti-ment ciudat de déjà-vu. Privi din nou pictura, oftând.


– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Milo.– Nimic, \l asigur` ea.Suprafa]a \ntunecat` avea forma unui mic trifoi, aflat chiar pe

mâna stâng` a Louisei.Milo se \ntinse s` vad` mai bine [i o atinse din gre[eal` cu cotul

pe bra], distr`gându-i aten]ia. Therese aproape tres`ri.– S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` el.Ea se \ndep`rt` pu]in de el, constrâns` de spa]iul strâmt [i

\ntunecat. Milo era atât de aproape de ea \ncât sim]ea mirosulc`m`[ii lui curate [i c`ldura emanat` de trupul lui. El \ntoarse capulspre ea [i Therese \i observ` chipul atr`g`tor, \n care se reflectalumina verde. Privirea \i z`bovi poate prea mult asupra curbei sen-zuale a buzelor lui. I se p`rea atât de u[or s` \ntind` degetele prin\ntuneric [i s`-l ating`. Probabil \nnebunise, gândi ea.

– Po]i s` deschizi u[a, te rog? [opti ea.|ntr-o clip`, lumina inund` debaraua, aproape orbind-o. Milo se

duse \n camer`, iar Therese r`sufl` u[urat`.„Lini[te[te-te!“ se avertiz` ea, dar nu \ndr`znea s` se uite la Milo.

|i era team` c` acesta va observa cât de mult o tulburase apropierealui.

|ncerc` s`-[i fac` de lucru ducând tabloul afar` din debara. Segândi c` era mai bine s` termine treaba cu ultravioletele mai târziu,când va fi singur`.

– De ce ar acoperi cineva suprafa]a unei picturi? \ntreb`Milo.

– Din mai multe motive. Unele persoane doresc s` adauge unam`nunt sau o \mbun`t`]ire picturii. Exist` bine\n]eles [i motivepractice. S` presupunem c` cineva a sc`pat tabloul [i l-a deteriorat\ntr-o oarecare m`sur`. O persoan` total lipsit` de experien]` nul-ar putea repara, dar un artist, chiar [i unul mediocru, poate refacesuprafa]a deteriorat`. Astfel, cel pu]in defectul nu va mai s`ri \nochi ca [i cum ar fi o pat` de vin. Parc` spuneai c` tabloul a fostag`]at pe peretele unei buc`t`rii, nu-i a[a? Asta ar putea fi o alt`explica]ie a petelor de culoare \nchis`.

Milo o urm`rea cu aten]ie [i interes.


– N-am spus c` a stat \ntr-o buc`t`rie.Pentru o clip`, Therese r`mase descump`nit`.– Probabil a[a mi-am imaginat eu – deasupra unui [emineu

mare de piatr`, \ntr-o buc`t`rie, spuse ea râzând. {tii tu, o buc`t`rie\n care st`teau fermierii [i beau rachiu, [i cu copii alergând \n jurulunei mese mari. Cred c` aceast` imagine este inspirat` din po-vestirea ta despre case p`r`site [i pivni]e de vinuri.

Milo nu p`rea deloc amuzat de mica ei glum`.– Chiar a stat \ntr-o buc`t`rie. Aproape a[a cum ai descris-o tu.

Acolo a l`sat-o tat`l t`u.Un fior de ghea]` str`b`tu \ntreg trupul Theresei.– Vrei s` spui c` tat`l meu mi-a povestit aceste am`nunte?– Nu [tiu. E posibil. }i-ar fi putut spune o poveste despre o pic-

tur` ca aceasta.Ea cl`tin` din cap.– |ntotdeauna \mi spunea o mul]ime de pove[ti. Pe atunci eram

copil. Acum, toate s-au pierdut \n negur`.Therese observ` ceva ciudat \n ochii lui Milo [i o oarecare ten-

siune tr`dat` de linia b`rbiei lui.– De ce este atât de important` restaurarea \n acest moment?

\ntreb` ea. Este evident c` pân` acum a fost neglijat`.Milo se retrase un pas, urm`rind-o. Ea se \ntreb` dac` el r`spun-

dea vreodat` la o \ntrebare f`r` s` se gândeasc` prea mult. Cesecret \l \ndemna s` fie atât de rezervat? {i de ce avea sentimentulc` o va min]i?

– Exist` o femeie care trebuie s` vad` tabloul [i nu mai poatea[tepta, spuse el \n cele din urm`.

– De ce nu poate a[tepta?– Pentru c` e pe cale s` orbeasc`.Therese r`mase sincer surprins` de r`spunsul lui.– De ce nu i-l ar`]i a[a cum este acum? Oare poate cineva s`

orbeasc` atât de repede?– Da, se poate, r`spunse el [i apoi se \ntoarse s` strâng`

r`m`[i]ele cutiei de lemn \n care fusese transportat tabloul.– Cine este aceast` femeie?


– Se nume[te Beatrice de Blanc. Este o foarte important` pri-eten` a mea. De fapt, tabloul \i apar]ine ei.

– Deci nu este al tù? \ntreb` Therese extrem de surprins`. {i aidreptul s` autorizezi restaurarea lui?

Milo o privi direct.– Da, r`spunse el pe un ton rece. Mai ai de pus [i alte \ntreb`ri

impertinente?De când sosise, Milo i se p`ruse Theresei foarte schimbat fa]` de

prima dat` când \l \ntâlnise. Gesturile [i felul sù de a vorbi \lf`cuser` s` par` mai firesc, mai abordabil. Acum \ns`, \[i reluase ati-tudinea formal` [i serioas`, \ndep`rtându-se parc` de ea. Theresear fi dorit s`-l vad` din nou pe b`rbatul ascuns sub aceast` masc`rece. {i pentru c` el \i oferise prin \ntrebarea sa aceast` posibilitate,ea se hot`r\ s`-[i \ncerce norocul.

– De fapt, a[ vrea s` te mai \ntreb ceva. E[ti c`s`torit?Expresia chipului lui r`mase neclintit`, de nep`truns.– Nu. Dar tu?Ea zâmbi, plesnindu-se u[or cu palmele pe fa]`.– Ar`t eu ca o persoan` care ascunde o verighet`?Privirea lui cobor\ spre degetele ei, observând c` nu purta

verighet`.– Mi se pare greu de crezut c` nu ai nici m`car un pretendent,

spuse el.Therese oft`, \ntorcându-se spre portretul aflat pe mas`.– Am fost logodit`. Logodnicul meu a murit. De atunci, nu prea

am mai avut tragere de inim` s` m` \ntâlnesc cu al]i b`rba]i.– |mi pare rù, spuse \ncet Milo.– Nu este nimic. S-a \ntâmplat acum opt ani. Majoritatea priete-

nilor mei din Boston nici nu [tiu despre asta. Dar cu tine ce s-a\ntâmplat de nu e[ti c`s`torit?

El zâmbi evaziv.– Presupun c` nu sunt genul de b`rbat f`cut pentru c`snicie.

Nici o femeie \ntreag` la minte nu s-ar apropia de mine.Acest lucru i se p`rea Theresei foarte greu de crezut, mai ales

dac` se gândea cât de mult o afectase pe ea prezen]a lui \n debara.


– Vrei s` spui c` femeile care se apropie de tine \[i pierdmin]ile? \ntreb` ea vesel`.

Milo râse.– Chiar vrei s` afli?Therese crezu c` era o glum`, dar Milo se apropie din ce \n ce

mai mult de ea pân` ce aproape o atinse.– Therese, n-ar trebui s` st`m \n debara pentru a vedea ce se

\ntâmpl` \ntre noi, murmur` el.Ea \[i ]inea respira]ia, preg`tindu-se s` i se \mpotriveasc`, dar

când se uit` la el, observ` c` privirea lui era cald` [i \ntreb`toare.|ncet, f`r` s`-[i ia ochii dintr-ai ei, Milo \ntinse un deget [i o

mângâie u[or pe b`rbie, sensibilizându-i parc` pielea \n urma atin-gerii lui. Era aceea[i mângâiere blând` [i c`ut`toare cu care atin-sese portretul Louisei mai devreme. |n clipa aceea, Therese \[idorise s` simt` mâna lui pe propria ei piele, dar acum constata c`efectul se dovedea mult mai puternic decât [i-l imaginase.

Therese r`mase nemi[cat`, \n timp ce un [uvoi de emo]ii on`p`dea. Privirea lui alunec` u[or spre gura ei, iar ea observ`buzele lui frem`tând. Apoi, cu un efort evident, Milo p`ru s` revin`la realitate [i se retrase un pas. Ea \i privi chipul [i remarc` o u[oar`ro[ea]` pe obrajii lui bronza]i.

– Trebuie s` recunosc faptul c` acesta se num`r` printrepu]inele experimente e[uate, spuse el pe un ton nep`s`tor.

„Nu \n \ntregime“, gândi ea, luând \n considerare ceea cesim]ea.

– Trebuie s` \mprumut câteva lucruri de la muzeu, spuse easchimbând subiectul.

El bomb`ni ceva de ne\n]eles [i \ncepu s` scotoceasc` printrehârtiile aflate pe birou.

– Foarte bine. Eu trebuie s` r`mân aici pentru a p`zi tabloul,r`spunse \n cele din urm`.

Se gândise c` el se va oferi s-o conduc` sau c` o va invita s`m`nânce \mpreun` de prânz.

– Vorbe[ti serios?El ridic` mirat din sprâncene.


– Bine\n]eles. Este o pictur` foarte important`. Trebuie prote-jat` tot timpul.

– Nu inten]ionezi s` p`r`se[ti apartamentul pân` luni, când vasosi paznicul? {i cum vei mânca?

– Voi comanda pizza.– Nu te po]i hr`ni trei zile numai cu pizza. Dar cafeaua?El oft`, iar Therese \ntinse bra]ele \ntr-un gest de exasperare.– Când ai mâncat ultima oar`?El \i evit` privirea, ridicând din umeri [i b`gându-[i mâinile \n

buzunarele de la pantaloni. Gestul lui neajutorat trezi \n Thereseun instinct protector.

– Ieri? insist` ea.El \[i trecu o mân` prin p`r. Ar`ta ca un [colar prins când f`cea

o prostie.– Ieri am dormit.– N-ai mâncat de dou` zile? \ntreb` ea uimit`. {i vrei ca eu s`

lucrez \n continuare, \n timp ce tu mori de foame? Dintre to]ioamenii \nc`p`]âna]i, obseda]i de un lucru, masochi[ti...

– Ai uitat de „buldozer“. A[a mi-ai spus prima oar` când ne-am\ntâlnit \n biroul lui A.K.

El rostise ultimele cuvinte pe un ton foarte serios, dar privirea\i era amuzat`.

Therese se \ntinse s`-[i ia haina, refuzând s` se lase ispitit`.– Stai aici [i joac`-te de-a paznicul. Eu voi aduce ni[te provizii.


Capitolul 2

Aflat` \ntr-un magazin, Therese tocmai alegea ni[te mere,gândindu-se \n acela[i timp la \ntâlnirea ei cu Milo.

Dac` nu g`sea o modalitate s` stabileasc` ni[te limite \n privin]alui, cu siguran]` va fi \n mare \ncurc`tur`. Nu prea avea acum timpde \ncurc`turi, mai ales din cauza muncii de la muzeu. Pentruprima dat` dup` mult` vreme, \[i aminti de Josh, logodnicul ei caremurise de leucemie. |n perioada aceea, Therese era \nc` la colegiu.|[i amintea foarte vag tr`s`turile lui, dar re]inuse râsul [i s`rut`rilelui tinere[ti. Era [i ea foarte tân`r`. Tr`ia \n alte vremuri [i \n alt locdecât acum – Saint Paul, Minnesota. Pe atunci, tat`l ei tr`ia \nc`, iar\n casa bunicilor se sim]ea \n deplin` siguran]`. Numai boala luiJosh \i umbrise fericirea, aducând triste]e \n via]a ei. Pân` \n ultimaclip`, to]i speraser` c` va supravie]ui.

Therese oft`, punând alte câteva mere \n saco[`. Crezuse atât demult \n puterea dragostei ideale, romantice. Acum \l cunoscuse peMilo, un b`rbat care p`rea s` nu aib` nici o leg`tur` cu roman-tismul, dar cu toate acestea, \i asaltase sim]urile prin simpla luiprezen]`. {i nici m`car nu o s`rutase. Dar trebuia s-o s`rute la unmoment dat. Trebuia neap`rat.

|n minte \i reveni imaginea lui Milo cu pieptul gol, cu trupulacoperit doar de pantalonii negri de pijama, cu [uvi]ele de p`r cas-

taniu c`zându-i \n dezordine pe frunte, cu obrajii bronza]i [i ochiip`trunz`tori. Tot ce-i lipsea era zâmbetul. Dac` ar fi zâmbit mai des,ar fi fost... Cum? Perfect?

„Treze[te-te la realitate, Therese!“ se dojeni \n sinea ei.B`rbatul acesta avea o mul]ime de m`[ti. |[i aminti expresia de

pe chipul lui când privise tabloul Louisei. I se p`ruse asemeni unuisinguratic trist care tânjea dup` ceva.

Din nefericire, tocmai acea expresie de singur`tate interioar` oimpresionase chiar mai mult decât \nf`]i[area lui. Cu toate acestea,Milo avea \ntr-adev`r un corp uimitor.

Therese lu` o pung` de cafea [i o arunc` mecanic al`turi decelelalte cump`r`turi. Indiferent cât de atr`g`tor i se p`rea Milo, nutrebuia s` se lase purtat` de val. Pierduse prea mul]i dintre oameniila care ]inuse din motive pe care nu le putuse controla. Totu[i,inima ei se afla sub control. Trebuia doar s-o ]in` sub observa]ie.

** *

Când se \ntoarse la atelier, Milo \i deschise u[a [i o ajut` cusaco[ele.

– Ai fost plecat` ore \ntregi, remarc` el.Ea \i arunc` o privire iritat` \n timp ce-[i scotea e[arfa de la gât.

Dup` ce \nfruntase traficul din Brooklin, dup` ce a[teptasedou`zeci de minute s` se elibereze un loc de parcare \n fa]a unuimagazin, ultimul lucru de care avea nevoie era ner`bdarea lui.

– Cât` recuno[tin]`! Sunt absolut cople[it`. Nu trebuia s` tederanjezi s`-mi iei flori [i bomboane de ciocolat`, spuse ea ironic.

El o privi \n]eleg`tor.– Scuz`-m`. Mul]umesc pentru mâncare. Te numeri printre per-

soanele preten]ioase care prefer` trufele, sau te mul]ume[ti [i cubomboanele M&M?

Ea ridic` privirea spre el [i observ` surprins` c` ]inea \n mân` ocutie cu bomboane de ciocolat` pe care i-o oferea \n \ntregime.|ntr-o clip`, toat` iritarea \i disp`ru.


– Prefer pr`jiturile, r`spunse ea. Cel mai mult \mi plac pl`cin-tele cu brânz` [i cu glazur` de ciocolat`. A[ mânca oricând.

|n timp ce a[eza cump`r`turile pe o mas`, Milo i se p`ru pentruprima dat` \ntr-adev`r \nfometat.

– Ai adus [i pr`jituri din acestea? \ntreb` el.Ea r`spunse cu regret:– O, \mi pare r`u! Credeam c` voiai doar cereale pentru micul

dejun [i mâncare rece.El o privi ne\ncrez`tor, iar ea zâmbi [treng`re[te.– Ai luat o gr`mad` de provizii, nu-i a[a? \ntreb` el.– Doar câteva.– Nu sunt de aceea[i p`rere.Ea râse.– Mai am [i alte cump`r`turi \n ma[in`, spuse ea ie[ind din nou

din apartament. Spre surprinderea ei, el o urm`.– |ndr`zne[ti s` p`r`se[ti câteva clipe tabloul? \ntreb` ea când

ajunser` deja jos.– De aici pot supraveghea intrarea \n cl`dire, r`spunse el

\ndreptându-se spre Toyota ei [i ridicând capacul portbagajului.|n afar` de zarzavaturi, Therese adusese dou` linguri, o cutie cu

vas de ceramic` [i un filtru de cafea.– Ai f`cut treab` bun`.– De fapt, cred c` am fost vr`jit`. Niciodat` n-am dus m`car o

cea[c` cu cafea [efilor mei, iar tu m-ai f`cut s` cump`r tot filtrul.– Hei, n-a fost ideea mea!Ea râse, apucând dou` saco[e.– Dar nici nu m-ai implorat s` nu fac asta. Dac`-mi amintesc

bine, ai \nceput s` fantazezi atunci când am sugerat s` aduc ceva demâncare.

El lu` saco[ele r`mase [i apoi \nchise portbagajul.– Nu prea pare s` te preocupe securitatea ma[inii tale.– A[a, ceart`-m`, spuse ea luând-o \nainte pe sc`ri. Oricum,

bine c` m`car sunt supercalificat` pentru meseria de cump`r`tor.Therese se opri pu]in la etajul \ntâi [i se \ntoarse spre Milo.

Acesta tocmai \[i aranja mai bine saco[ele. O privi cu o expresie ciu-


dat`. Lumina soarelui p`trundea pe fereastr` chiar \n spatele lui [i\i scotea \n eviden]` tinere]ea, energia [i chiar mai mult decât atât.Therese remarc` faptul c` Milo p`rea surprins.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea.– Nimic. Doar c` uitasem.– Ce anume?– Cum este s` glume[ti. La Paris totul... ei bine, m`car... To]i pri-

etenii mei sunt mai \n vârst`, mai serio[i, mai formali. Via]a desocietate este altfel acolo.

– Fii atent! |]i pierzi merele din saco[`, \l avertiz` Therese.Unul dintre mânerele saco[ei alunecase \ntr-o parte [i trei mere

se rostogolir` pe podea. El se aplec` s` le ia, dar celelaltecump`r`turi din saco[` \ncepur` s` se \mpr`[tie [i ele. Theresepuse saco[ele jos [i cobor\ s`-l ajute.

|n locul strâmt, ei se str`duiau s` adune legumele [i fructele,aproape lovindu-se unul de cel`lalt. |n sfâr[it, Milo apuc` din nousaco[ele \n mâini, dar Therese \l privi cu scepticism.

– Gata. De data asta le ]in bine, spuse el [i chiar \n acel moment,unul din mere alunec` din nou.

Therese \ntinse instinctiv mâna [i \l prinse. |l privi apoi zâm-bind, con[tient` brusc de apropierea lui. Acum p`rea atât de cald [iabordabil, \nv`luit \n mirosul fructelor proaspete [i al cafelei dinsaco[e. Ochii ei se aflau \n dreptul b`rbiei lui [i Therese observ`astfel o mic` cicatrice deasupra buzelor lui. |[i retrase mâna cu careprinsese m`rul, sim]ind cum privirea lui \i urm`re[te mi[carea.Apoi, ochii lor se \ntâlnir` din nou. O senza]ie pl`cut` o \nv`lui [ib`nuia c` Milo sim]ea [i el energia luminoas` ce se degaja \ntre ei.Curioas`, ea se uit` adânc \n ochii lui.

El o privea cu intensitate de parc` l-ar fi surprins prin simpla eiexisten]`. Obrajii Theresei se \mbujorar` brusc.

– Reu[it` prindere, murmur` el, aparent neafectat de greutateasaco[elor pe care le ]inea \n mâini.

Apoi, pe nea[teptate, se aplec` spre ea [i o s`rut` u[or. Thereseavea impresia c` podeaua \i fugise de sub picioare [i se str`duia cugreu s` nu se pr`bu[easc`. De[i s`rutul fusese foarte blând, abia


dac`-i atinsese buzele, totu[i Milo st`ruise apoi pu]in, privind-ocurios \n a[teptarea reac]iei ei.

Nu era corect, gândi ea. Cum putea el s` se joace astfel când ea\[i dorea mult mai mult?

Dorin]a ei ascuns` o [oc` [i o f`cu s` ro[easc`. Zâmbetul luiMilo dovedea c` el \i \n]elesese foarte bine gândurile.

|n acel moment, se auzi un zgomot [i cineva intr` \n cl`dire.Therese se r`suci repede [i urc` treptele, apucând saco[ele [i \ncer-când s`-[i lini[teasc` b`tìle puternice ale inimii. Oare ce gândea el\n acest moment? se \ntreba. |nchise ochii, a[teptându-l s` urce [is` descuie u[a. Când \i deschise, Milo \i ]inu u[a, invitând-o politi-cos s` intre.

Therese realiz` cu oarecare dezam`gire c` el nu va comenta \nnici un fel cele \ntâmplate. Probabil c` s`rutul acela fusese pentruel ceva atât de obi[nuit [i lipsit de importan]` \ncât nu merita s`vorbeasc` despre el.

„Chiar c` am luat-o razna“, gândi ea. Travers` apoi atelierul, \[iscoase haina, l`sându-l inten]ionat pe Milo s` se descurce cusaco[ele.

|ntr-o clip`, \[i revenise complet [i se felicita \n sinea ei c` nuf`cuse prostia s` se arunce \n bra]ele lui când o s`rutase. Poate cèl dorea o simpl` aventur` pe perioada \n care st`tea aici. Poate càsta urm`rea \n ceea ce o privea. Therese ar fi dorit s` [tie maimulte despre via]a lui intim` [i despre leg`turile lui anterioare. Cusiguran]` pân` acum avusese rela]ii cu alte femei, chiar dac` spu-sese c` nici o femeie \ntreag` la minte nu s-ar apropia de el.

– De când locuie[ti la Paris? \ntreb` ea.– De suficient timp pentru a fi r`sf`]at cu cafea?– Cât \nseamn` asta? Cincisprezece minute?– Doisprezece ani, r`spunse el zâmbind. F`r` s` mai pun la

socoteal` perioada petrecut` la Cambridge. Tu c`l`tore[ti mult?– Tat`l meu obi[nuia s` c`l`toreasc`. |n fiecare var` m` ducea

la Sao Paulo s`-mi vizitez rudele din partea mamei mele. |n timpulcolegiului, am studiat un an la Madrid. Era vorba de anul \n caremurise Josh, \[i aminti ea. Sim]ise atunci nevoia de o schimbare, de


ceva nou care s-o ajute s` dep`[easc` acel moment dureros. Maitârziu, am stat jum`tate de an la Paris pentru un proiect de restau-rare. Cu toate acestea, \mi place \n Boston. Mai ales prim`vara.

– Deci tat`l tù nu te-a dus niciodat` \n România?Therese \l urm`ri cum deschidea o cutie cu sup`, \ncercând s`

par` cât mai formal. Era sigur` \ns` c` el avea impresia c` ea [tiamai mult despre munca tat`lui sù \n România.

– |]i voi spune dac`-mi voi aminti ceva, spuse ea \ncet. Nu tre-buie s` te prefaci interesat doar ca s` po]i afla mai multeam`nunte.

El se \ntoarse spre ea, iar Therese observ` dup` expresia lui cìntuise corect. |ncepuse s`-i poat` citi gândurile, dar asta n-o f`ceaprea fericit`. Se \ntreba cât timp va continua el s-o manipulezeastfel.

– Nu m` prefac interesat, r`spunse Milo.Therese sim]ea c` buzele \i ard sub intensitatea privirii lui.

Foarte bine, gândi ea. Deci nu se pref`cea \n totalitate. |n cazulacesta, ce urm`rea?

Zâmbetul reveni pe buzele lui Milo.– |]i propun ceva. De ce nu-mi pui [i tu câteva \ntreb`ri? Dup`

aceea, vom fi chit.Ea zâmbi [i se \ndrept` spre masa unde era a[ezat portretul

Louisei. |n fa]a ei se aflau ferestrele, iar \n spate \l auzi pe Miloaprinzând aragazul.

– Cu ce te ocupi de fapt? \ntreb` ea.– Sunt un fel de negustor de art`. Colec]ionez tablouri [i apoi

le revând. Acum lucrez la un catalog al unor opere de art` private.– Louisa este men]ionat` \n el?– Bine\n]eles.– Dar proprietara portretului?Sprâncenele lui Milo se ridicar` \ntr-o expresie de mirare, dar

continu` s` se ocupe de sup`.– Beatrice? Da, este [i ea men]ionat`.Therese lu` o lup` [i se aplec` asupra tabloului. De[i p`rea con-

centrat` asupra lui, se gândea la Milo [i la tonul lui schimbat atunci


când pomenise de Beatrice. Rostise numele ei de parc` ar fi fostvorba de un mit, de o persoan` pe care to]i ar fi trebuit s-ocunoasc`.

Beatrice, gândi ea. O femeie parizian` care de]inea portreterare. |ncerc` s` pronun]e Beatrice cu accent fran]uzesc, dar nureu[i s` spun` decât un fel de „Pay-a-trees“.

– O voi cunoa[te [i eu? \ntreb` Therese.– Nu.Ca [i cum ar fi dorit s` compenseze tonul t`ios cu care rostise

ultimul cuvânt, Milo o privi, explicându-i:– Beatrice este str`-str`nepoata Louisei.– Adev`rat? Ce interesant!Milo zâmbi, aplecându-se s` deschid` un dulap. Ea \l urm`rea,

observând ce bine i se potriveau c`ma[a de bumbac [i pantaloniice-i scoteau subtil \n eviden]` formele masculine ale trupului.

– Este o poveste lung`, spuse el de parc` ea n-ar fi avut r`bdares`-l asculte.

– Avem toat` dup`-amiaza la dispozi]ie.– Dore[ti sup`? \ntreb` el.– Am mâncat deja.El o privi o clip` cu un aer impersonal, studiind-o din cap

pân`-n picioare.– Ar`]i de parc` ai mai avea nevoie s` m`nânci ceva, constat` el.– Este un comentariu strict personal? \ntreb` ea.Milo amestec` supa [i o privi din nou, de data asta z`bovind mai

mult asupra formelor ei feminine. Therese ro[i brusc. Când ochiilui revenir` asupra chipului ei, ea ar fi dorit s` moar` de ru[inepentru c`, de data asta, privirea lui nu fusese deloc impersonal`.Cu aceast` ocazie, se pare c` descoperise o nou` porti]` secret`spre sufletul lui.

– Presupun c` a fost \ntr-adev`r un comentariu personal,r`spunse el. Vrei s`-l retrag?

Ea \[i mu[c` buzele, dar apoi izbucni \n râs, cl`tinând din cap.– Oare de ce am impresia c` tu nu retragi nimic?Zâmbetul lui o f`cu s` simt` c` i se \nmoaie genunchii.


– Poate pentru c` a[a este.Inima ei b`tea cu putere. |ntoarse capul spre tablou pentru a nu

l`sa s` i se vad` tulburarea. |n spatele ei, auzi zgomotul ritmic allingurii ce se lovea de pere]ii crati]ei [i apoi sunetul supei turnate\n farfurie.

– Dac`-]i povestesc despre Beatrice, vei \nceta s` stai ca [i cumai vrea s-o snope[ti \n b`taie pe Louisa cu lupa aceea?

– Da, ar fi bine, r`spunse ea.– Bine.Milo \[i trase un scaun [i se a[ez` fa]`-n fa]` cu ea.– Beatricei \i plac lucrurile frumoase, \ncepu el. |[i permite s` le

[i cumpere. Tat`l ei i-a l`sat o mic` avere, dar ea a f`cut câtevainvesti]ii inspirate pe vremea când un milion de dolari \nsemnauceva.

Foarte bogat`, gândi Therese. {i orfan`, pe deasupra.– Un milion de dolari este [i acum o sum` important` pentru

mul]i oameni, remarc` ea.Milo o aprob` cu o \nclinare a capului.– Da, dar ea doneaz` o mul]ime de bani f`r` s` se gândeasc`.

Dona]iile ei sunt anonime. E ca un fel de subterfugiu.– Halal subterfugiu! Pare o persoan` demn` de a fi cunoscut`.– Chiar a[a este. Când am fost eliberat din \nchisoare, aveam un

singur lucru \n favoarea mea, care din fericire conta foarte multpentru Beatrice – faptul c` lucrasem cu tat`l t`u.

Surprins`, Therese ridic` privirea de la tablou.– Vrei s` spui c` tata a cunoscut-o pe Beatrice?– Cum s` nu. Cred c` el cuno[tea orice persoan` interesat` de

art`. |n perioada petrecut` \n România, a recuperat peste dou`zecide picturi fran]uze[ti [i le-a \napoiat proprietarilor \n schimbul unuicomision modest. Ai auzit de galeriile Ermitaj din St. Petersburg, nu-ia[a?

Ea bomb`ni aprobator. Care istoric de art` nu auzise? Al`turi depicturile obi[nuite ale colec]iei, acolo se aflau tablouri care au fostfurate de oamenii lui Hitler \n timpul r`zboiului – Matisse, Gauguin[i o mul]ime de tablouri ale unor pictori impresioni[ti.


– Tat`l meu nu avea nici o leg`tur` cu Ermitajul.– Bine\n]eles c` nu, dar \n estul Europei exist` [i alte expozi]ii

\n care sunt ascunse tablouri ca acelea. Tat`l tù cuno[tea câtevadin aceste ascunz`tori. Beatrice a auzit despre tat`l tù. Dorea s`recupereze pentru sine un portret de familie, iar el a fost de acords` \ncerce.

Therese cl`tin` din cap, nevenindu-i s` cread`.– Dar asta era ceva aproape imposibil!Milo zâmbi.– Dac` exist` cineva care putea face acest lucru, acela era Harry.

{i a \ncercat \ntr-adev`r s` recupereze tabloul. Totu[i, dup` \ntâm-plarea aceea din beciul casei p`r`site, s-a r`zgândit. {tiu c` maitârziu, Beatrice a \ncercat s`-l conving` s`-i \napoieze tabloul, dar ela refuzat.

Vocea lui Milo coborâse \n intensitate, iar Therese observ` c` segândea probabil la ceva trist. Se \ntreba dac` Milo fusese vreodat`nevoit s-o refuze pe Beatrice.

El se duse din nou spre micu]a buc`t`rie [i puse farfuria \nchiuvet`. Apoi, lu` detergentul de vase de pe un raft.

Therese respir` adânc [i se aplec` asupra portretului.– Unde erau p`rin]ii tì \n perioada aceea? \ntreb` ea, \ncercând

s` acopere cu vocea zgomotul apei care curgea la chiuvet`. N-au\ncercat s` te elibereze atunci când ai fost arestat?

– Poftim?– Te \ntrebam despre familia ta, repet` ea.El \nchise robinetul.– Ne-am mutat \n România când aveam zece ani. Asemeni tat`lui

tù, p`rin]ii mei ob]inuser` o burs` la universitate. Mi-i amintescmereu cum st`teau \mpreun`, mâncau pere [i citeau c`r]i cu glastare. Erau atât de \ncânta]i [i bucuro[i \ncât \[i citeau amândoi \nacela[i timp [i p`reau c` pot asculta [i citi \n acela[i timp. |ntot-deauna sfâr[eau printr-o \mbr`]i[are [i m` \mbr`]i[au [i pe mine.Uneori \i credeam nebuni. Tot ce-mi doream eu era s` chiulesc dela [coal` [i s` joc fotbal.

Therese râse amuzat`.


– Ce s-a \ntâmplat? Unde sunt ei acum?Milo se \ntinse dup` un prosop [i se [terse pe mâini. P`rea

adâncit \n gânduri.– Au murit \ntr-un incendiu care a izbucnit \n casa unor pri-

eteni. Se duseser` acolo \n vizit`.Therese r`mase nemi[cat`, sugrumat` de emo]ie.– Ce \ngrozitor!Milo respir` adânc privind pe fereastr`. Vocea \i era acum mai

slab`, aproape lipsit` de expresivitate.– De atunci, via]a mea s-a schimbat complet. Nu aveam la cine

s` m` \ntorc \n Statele Unite [i nu aveam nici o rud` \n România.{coala m-a primit la internat ca pe un orfan, dar n-am vrut s` acceptmila nim`nui. Am \nceput s` chiulesc, s` m` \ntorc doar la cin` [ica s` am unde dormi. Directorului nu i-a pl`cut atitudinea mea. |ncâteva cuvinte, eram pe cale de a m` autodistruge. Apoi, \ntr-o zi,l-am \ntâlnit pe tat`l tù \n fa]a unei galerii de art`. El \i cunoscusepe p`rin]ii mei [i [tia c` muriser`. M-a invitat la cin`. Mi-a vorbitmult [i m-a f`cut s`-mi vin \n fire. Mi-a pl`tit internatul ca s` nu m`mai simt un milog, cu condi]ia s` r`mân acolo pân` la absolvirea[colii. Spunea s` nu-mi fac probleme \n privin]a banilor. Puteam s`-idau \napoi alt` dat`.

Therese nu r`mase deloc surprins` de gestul tat`lui sù.– Era ceva obi[nuit pentru el.– Eu a[ fi f`cut orice pentru Harry, spuse Milo cu un zâmbet

pierdut. El nu dorea s`-mi pierd timpul pe lâng` el. Apoi, am auzitceva de la unul dintre partenerii mei de fotbal [i am considerat c`-ipot fi de folos lui Harry. El m-a l`sat s`-l ajut pu]in la traduceri,h`r]i, dar nimic periculos.

– Pân` \n noaptea aceea când v` afla]i \n beci? \ntreb` Therese.Milo pusese prosopul la loc [i acum se plimba prin camer`.

Therese vedea pe chipul lui c` nu-l \nvinov`]ea pe tat`l ei pentru c`fusese arestat. |n acela[i timp, \i p`rea rù pentru el.

– Pân` \n noaptea aceea, confirm` el. M-au prins [i m-au arestat.Ei au numit-o „deten]ie“ [i n-a fost chiar atât de rù. Eram strìn [iminor pe deasupra. Mi-au dat de f`cut diverse treburi pentru ei ca


s` m` ]in` ocupat [i departe de alte necazuri. M-au \nv`]at s` joc[ah. Râse, ar`tând spre masa unde era a[ezat setul de [ah.

– {i tat`l meu? N-a \ncercat s` te scoat` din \nchisoare?– A f`cut tot ce a putut, dar nici dosarul lui nu era tocmai curat.

Apoi, s-a \ntors \n Statele Unite.Therese b`nuia c` Milo nu-i povestise tot. |ncerca s` [i-l

imagineze dup` trei ani de „deten]ie“, f`r` studii, f`r` bani [i f`r`p`rin]i. Cu siguran]` nu-i fusese deloc u[or. Probabil c` \n perioa-da aceea \nv`]ase s` fie atât de dur [i adunase triste]ea pe care ocitea acum uneori pe chipul lui. Nu era de mirare c` p`rea atât dest`pân pe el [i de intangibil.

– Ce s-a \ntâmplat cu tine dup` ce ai fost eliberat?El se \ndrept` spre fereastr`, oftând [i privind absent afar`.– M-am mutat la Paris [i am muncit ca s` câ[tig bani pentru

[coal`. Am candidat pentru o burs` sponsorizat` de Beatrice.Imediat ce m-a cunoscut la interviu, ea a devenit ca un \nger p`zitorpentru mine. Nu-mi venea s` cred c` eram atât de norocos.Bine\n]eles, totul se datora faptului c`-l cunoscusem pe Harry.Beatrice [i fiica sa mi-au oferit chiar [i un loc unde s`-mi petrecvacan]ele. Când am vrut s` \nfiin]ez prima mea galerie de art`,Beatrice m-a finan]at la \nceput [i a trimis to]i prietenii s`i boga]i s`viziteze expozi]ia. M-a salvat de la ani \ntregi de munc` [i efort. Aiauzit de galeriile Alvina?

Therese zâmbi, amintindu-[i ceva pl`cut.– Când am fost la Paris, exista o galerie Alvina pe strada du Bac.

Obi[nuiam s` trec zilnic prin fa]a ei \n drum spre cas`. |n]elegândbrusc la ce se referise el, Therese \l privi cu ochii mari de uimire.Tu e[ti proprietarul acelei galerii de art`?

El d`du din cap aprobator.Therese realiz` c` el vorbise despre mai multe asemenea galerii.

„Dumnezeule!“ exclam` \n sinea ei. Existau o mul]ime de galeriiAlvina \n Europa, cunoscute mai ales prin faptul c` majoritatea pic-turilor expuse apar]ineau unor pictori noi [i destul de controver-sa]i. Oare Milo le de]inea pe toate? Probabil c` da.

– Sunt impresionat`, spuse ea.


– Prima expozi]ie a avut succes datorit` Beatricei. Singurullucru pe care l-a cerut \n schimb a fost s`-i recuperez tabloul,acela[i pe care-l ascunsesem cu tat`l t`u \n pivni]a din România.Voiam s` fac asta pentru ea. Reprezenta o ultim` provocare.Trebuia doar s` a[tept un timp, s` se mai schimbe atmosfera \nRomânia. Acum lucrurile s-au schimbat radical acolo, iar eu am avutnoroc acum dou` luni.

– Probabil c` Beatrice s-a bucurat enorm când a aflat c` ai recu-perat tabloul.

– |ntr-adev`r. Abia a[teapt` s`-l vad`.Therese oft`.– Parc` spuneai c` e pe cale s` orbeasc`.– A[a este. Sufer` de glaucom. |[i pune zilnic pic`turi \n ochi,

dar a \nceput tratamentul prea târziu.– Atunci de ce nu-i duci acum tabloul? \ntreb` nedumerit`

Therese. E \ntr-o stare suficient de bun` pentru a-l putea vedea.– Nu, r`spunse el ferm. Mai \ntâi trebuie restaurat. Aici intervii

tu.Therese se ridic` de pe scaun [i-l privi prin lup`, dorind parc`

s`-i p`trund` adânc \n suflet.– Deci Beatrice [i fiica sa reprezint` o familie pentru tine?– Nu. O respect enorm pe Beatrice [i-i sunt recunosc`tor. |i voi

r`mâne loial indiferent de pre], dar ele nu-mi sunt ca o familie. Estegreu de explicat. Oft`, dovedindu-i Theresei c` nu era obi[nuit s`vorbeasc` despre via]a sa particular`. Pui \ntreb`ri prea personale.

Therese \[i sim]i brusc obrajii cuprin[i de fl`c`ri, iar privirea i setulbur`. Fusese atât de prins` de povestirea lui \ncât uitase c` abia\l cunoscuse [i c` nu avea dreptul s` pun` atâtea \ntreb`ri indis-crete.

– Vrei s`-mi retrag \ntrebarea?El veni spre ea pân` ce ajunse foarte aproape. Se \ntinse [i trase

pu]in de panglica ce-i prindea p`rul. Uimit`, ea privi degetele lui [iobserv` c` panglica albastr` se desf`cuse. El o leg` la loc cu grij`.

– Voiam s` fac asta de mai bine de o jum`tate de or`, explic` el.Therese r`m`sese nemi[cat`, \ncle[tându-[i mâinile pe mânerul


lupei. Un [uvoi de emo]ie \i str`b`tea \ntreg trupul, iar obrajii i se\mbujorar`. |l privi cum \[i aranja cu mare aten]ie p`rul.

– E[ti foarte precis, murmur` ea.El netezi cu degetele cap`tul panglicii.– De ce te intereseaz` familia mea?– Nu [tiu, r`spunse ea cu sinceritate. Probabil pentru c` unele

am`nunte m-ar ajuta s` cunosc mai bine o persoan`.– Deci \i \ntrebi pe to]i cei pe care-i \ntâlne[ti despre familiile lor?Ea cl`tin` din cap \n semn de nega]ie.– Doar pe mine?Therese observ` c` privirea lui coborâse spre buzele ei [i brusc,

o cuprinse un val de dorin]`. „S`rut`-m`“, \[i spuse \n sinea ei, tân-jind dup` atingerea lui.

El se apropie cu ochii adânci]i \ntr-ai ei pân` ce Therese \ncepus` simt` cum c`ldura respira]iei lui \i mângâie buzele. Milo traseu[or de panglica ce strângea p`rul Theresei, iar ea se sprijini de el,ridicând buzele [i suspinând u[urat` când o s`rut` \n sfâr[it.

|n timp ce primul s`rut fusese scurt, acesta \i \ndeplinea dorin]ace se trezise \n adâncul fiin]ei sale. Buzele lui erau incredibil desenzuale [i calde, revendicatoare, dar \n acela[i timp atente lar`spunsul ei. Therese \l s`rut` la rândul ei cu pasiune, cedândatrac]iei care o \mpinsese spre el \nc` din prima zi când \lcunoscuse. Ridic` un bra] spre gâtul lui [i sim]i apoi bra]ele luiputernice \ncol`cind-o [i strângând-o pân` ce piepturile lor seunir`. Cu vârful limbii, Milo \i mângâia u[or buzele, iar Therese setopi parc` sub atingerea lui. Se \n`l]` pu]in pe vârfuri pentru aajunge mai aproape de el [i pentru a spori intimitatea \mbr`]i[`riilor.

Când buzele lor se desp`r]ir`, ochii lui Milo str`luceau de pasi-une, dorin]` [i \n acela[i timp de curiozitate. Aceast` curiozitatespunea multe despre ceea ce gândea el. Pe de o parte, p`rea sur-prins de r`spunsul ei [i de tr`irile pe care le trezise \n el, dar pe dealt` parte p`rea \ncântat de senzualitatea Theresei.

Ea zâmbi, sim]indu-[i buzele foarte u[oare, ca [i cum ar fi fosteliberate de o povar`.


– M` bucur c` \n sfâr[it am clarificat aceast` situa]ie, spuse el cuvoce cald`.

– Ce situa]ie?– Cea legat` de dorin]a noastr` reciproc` de a ne s`ruta.Auzind r`spunsul lui, Therese ro[i.– O, despre asta era vorba.– Abia a[tept s` lucrezi aici \n fiecare sear`, spuse el. Crezi c`

din când \n când po]i face o pauz` ca s` putem relua ceea ce am\nceput?

Ea se sim]i brusc foarte nesigur`. Nu gândise clar. Urma s` fiefoarte dificil pentru ea s` se concentreze asupra lucrului dac` Milose va afla \n preajm`. Putea s` dea gre[. Nu era bine s` amestecepl`cerea cu munca. Condamnase aceast` gre[eal` la al]i colegi de-ais`i de la muzeu [i acum era pe care s-o fac` ea \ns`[i.

|[i prinse la loc panglica \n p`r, iar el o eliber` imediat,retr`gându-se un pas.

– Ce zici, Therese? \ntreb` el urm`rind-o cu o expresie care-ispori confuzia.

– Poate c` n-a fost o idee prea bun`.– Eu consider c` era ceva inevitabil.Ea cl`tin` din cap. |ncepu s` se plimbe de colo-colo pentru a-[i

ascunde nelini[tea, dar f`r` succes.– Nu te scuza fa]` de mine, indiferent de ceea ce faci, spuse el.– Nu asta inten]ionam.Milo ridic` sceptic din sprâncene.– Atunci?– Ascult`, domnule Dansforth, \ncepu ea. |n urm`toarele dou`

luni va trebui s` m` concentrez asupra restaur`rii tabloului, iar tu\mi stai \n cale... Se opri, ro[ind de iritare. |mi distragi considerabilaten]ia.

Milo \[i \ncruci[` bra]ele la piept, aparent amuzat.– {i ce propui \n leg`tur` cu aceast` situa]ie?Therese nu mai fusese niciodat` \ntr-o astfel de situa]ie. {i la

urma urmei era vorba doar de un s`rut! De ce trebuia s` continuepe aceast` tem`? Totu[i, era suficient s`-l priveasc` pe Milo ca s`-[i


dea seama c` ceea ce se \ntâmplase \ntre ei nu se reducea la acels`rut. Privirea lui era pe jum`tate ironic`, pe jum`tate\n]eleg`toare, dar devastatoare. Milo reprezenta o adev`rat`amenin]are pentru ea.

– Mi-ai explicat c` aceast` restaurare este foarte important`.Foarte bine. Dac` vrei s` lucrez cât pot de bine, trebuie s` stabilimni[te reguli. |i evit` privirea, \ncercând s`-[i aminteasc` ni[te reperepe care [i le stabilise la muzeu. |n primul rând, nu te a[tepta s`r`spund la telefon sau la u[` atunci când lucrez. De obicei nici nuaud soneria. Nu \ncerca s` m` \ntrerupi dac` sunt concentrat`, pen-tru c` sunt \n stare s` te strâng de gât. {i, \n sfâr[it, asigur`-te c`exist` \n permanen]` suficient` cafea pe aici.

O lic`rire amuzat` lumin` ochii lui Milo.– {i eu care credeam c` filtrul de cafea era pentru mine. Mai ai

[i alte reguli?Therese se \ndrept` spre fereastr`, \ntorcându-se apoi din nou

cu fa]a spre camera luminoas`. Se uit` pe rând la portretul Louisei,la micu]a buc`t`rie [i la patul acela ispititor. Respir` apoi adânc.

Acesta urma s` fie cel mai dificil proiect la care participasevreodat`, mai ales c` trebuia s` lucreze seara târziu, când era dejaobosit`. Sim]ea deja presiunea creat` de aceast` situa]ie. Totu[i,doar un singur lucru putea sabota cu adev`rat munca ei. Miloa[tepta un r`spuns, iar ea \l privi direct.

– Cred c` ar fi mai bine s` evit`m \ntreb`rile prea personale,spuse ea. {i \nc` ceva. Nu mai r`spunde la u[` \mbr`cat doar cupantalonii de pijama.

Ochii lui str`lucir` amuza]i, dar Therese nu spera ca el s`-iaccepte regulile.

– Ultimul lucru pe care-l doresc este s` \ncetinesc restaurarea,spuse el. Vom acorda regulilor tale o perioad` de prob`, ]inândcont de experien]a ta profesional`. Totu[i, dac` voi considera c` nusunt bune [i c` trebuie \nlocuite cu altele, atunci te avertizez c`s-ar putea s` r`spund la u[` \mbr`cat cum vreau.


Capitolul 3

|n urm`toarele trei s`pt`mâni, Milo o a[tepta pe Therese \nfiecare sear` la muzeu, o conducea la atelier [i apoi, mai târziu,când era prea obosit`, o ducea acas`. La un moment dat, Therese\ncepuse s` se simt` extenuat` [i tânjea dup` câteva ore deodihn`, dar nu avea timp. Abia reu[ea s` m`nânce, dar s` se mai[i odihneasc`. Cu toate acestea, considera c` merita efortul.|nregistrase progrese importante \n restaurarea portretuluiLouisei, iar \ntâlnirile cu Milo deveniser` atât de indispensabile\ncât nu-[i putea imagina o zi f`r` s`-l vad`.

}inându-se de cuvânt, el nu mai pusese \ntreb`ri personale [inici nu \ncercase s-o mai s`rute. Cu toate acestea, o urm`rise cuaten]ie. Uneori, ridicând privirea de la tablou, Therese \l observastând concentrat \n fa]a calculatorului, r`spunzând la mesaje [ilucrând la catalogul de art`. El sim]ea imediat privirea ei, se uitaspre ea [i-i zâmbea.

– E[ti gata pentru o pauz` de cafea? o \ntreba.De[i atrac]ia Theresei fa]` de el era departe de a se fi risipit, ea

\ncerca s-o ignore. |i r`spundea la \ntrebare cu un zâmbet,refuzând cafeaua [i reluându-[i lucrul. Apoi, mai târziu, observasurprins` c` el \i pusese al`turi o cea[c` cu cafea [i câteva bom-boane de ciocolat`.

Era impresionat` de micile lui aten]ii, dar \n acela[i timp deve-nea din ce \n ce mai stânjenit` de prezen]a lui. Milo p`rea mailini[tit, poate chiar prea lini[tit, de parc` \l pusese pe adev`ratulMilo \ntr-o stare de a[teptare. Therese cuno[tea latura pasional`ce se ascundea sub aceast` aparen]`, dar el o controla atât de bine\ncât \i amintea de un vulcan \nainte de erup]ie. Un vulcan alc`rui exterior era acoperit cu tufi[uri verzi, cu copaci \nflori]i, \ntimp ce \n interiorul sù lava fierbea, preg`tind o erup]ieputernic`.

La rândul ei, Therese trecea printr-o schimbare interioar` pecare n-o putea defini. |[i d`dea seama de acest lucru dup` nop]ilenedormite [i dup` frânturile de vise ce-i ap`reau \n zori. De[i \ntimpul zilei Louisa \i ap`rea mereu \naintea ochilor, noaptea \irevenea \n minte imaginea lui Milo. De[i \ncercase s` ignore acestfapt, nu putea nega c`-i lipsea b`rbatul plin de pasiune care os`rutase. Nu putea ignora nici dezam`girea provocat` de ati-tudinea lui neutr` fa]` de ea.

„Doar tu ai cerut aceast` atitudine“, \[i reamintea ea. „Tu i-aicerut s` fie b`rbatul neutru care nu te va deranja \n timpulrestaur`rii. Oare atrac]ia pe care o simt fa]` de el este doar \nimagina]ia mea?“

|ntr-o sear`, când privea pe fereastr`, observ` imaginea luiMilo reflectat` \n geam [i se uit` la el cu aten]ie. El era concentratasupra lucrului, cu capul sprijinit \n palm`, cu p`rul castaniustr`lucindu-i \n lumina l`mpii. |n reflexia din oglind`, el ap`rea caun b`rbat puternic [i inteligent. Chiar dac` nu o privea, chiar dacàten]ia \i era \ndreptat` spre ecranul calculatorului, Theresesim]ea fa]` de el aceea[i atrac]ie magnetic` [i, f`r` s`-[i dea seama,aproape c` se ridic` de pe scaun.

El \i auzi mi[carea [i se \ntoarse spre ea, dar Therese cobor\privirea \nainte ca el s` observe c` \l privea \n geam. R`mase oclip` nemi[cat`, sim]indu-i privirea \ndreptat` asupra ei, crezândc` va spune ceva. El \[i relu` lucrul f`r` s` scoat` nici un cuvânt.

„Aceast` situa]ie nu mai poate continua mult` vreme“, \[ispuse ea, \ncercând s`-[i lini[teasc` b`tìle puternice ale inimii.


** *

|n seara urm`toare, \n timp ce-l a[tepta pe Milo la muzeu,Therese se sim]i din nou cuprins` de nelini[te. Oare aceste treis`pt`mâni petrecute lucrând al`turi de Milo puteau \nsemnaceva? Oare el folosea o tactic` ascuns` pentru a o determina s`fac` primul pas? Dar, de fapt, ce a[tepta de la ea? Dorea acela[ilucru ca [i ea?

„Nu, Therese. Opre[te-te“, se dojeni, dar gândurile p`reau s`aib` o voin]` proprie. O dorin]` aprins` o cuprinse ca de fiecaredat` atunci când [tia c`-l va vedea curând pe Milo.

|n câteva minute, ma[ina lui se opri \n fa]a muzeului. Thereseie[i, ferindu-se de ploaia deas`, [i se urc` \n ma[in`. |[i [terserâzând pic`turile de ploaie ce-i udaser` fruntea. Sunetul ritmic alploii acompania parc` bucuria ei de a petrece \nc` o sear` \mpre-un` cu Milo. Observ` \ns` \n semi\ntuneric c` figura lui p`reafoarte serioas` [i intui c` ceva nu era \n regul`.

– Unde \]i este salutul plin de entuziasm? \ntreb` ea.– Ai mâncat de sear`? o \ntreb` el, ignorându-i remarca.Uimit`, Therese reflect` o clip`.– Nu, r`spunse ea \n cele din urm`. Am \ns` la mine dou`

brio[e r`mase de diminea]`.– Spune-mi, Therese, \ncepu el pe un ton nea[teptat de blând,

nu-i a[a c` \n ultimele trei s`pt`mâni n-ai mâncat nimic seara?Auzind \ntrebarea lui, pe Therese o cuprinse \n acela[i timp o

stare de panic`, vinov`]ie [i apoi iritare.– }i se pare c` ar`t ca o persoan` \nfometat`?– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare.Cu un gest aproape brutal, ea \[i puse centura de siguran]`.– Tu e[ti cel care n-a mâncat timp de dou` zile când ai venit aici.– Asta pentru c` nu puteam l`sa tabloul nesupravegheat.– Dar eu la ce crezi c` am lucrat?El oft` [i se \ntoarse spre ea.


– Niciodat` n-am crezut c` voi spune asta cuiva, dar tu lucrezichiar mai mult decât mine. E[ti extenuat` [i pe jum`tatefl`mând`. Ai ni[te cearc`ne cât toat` fa]a. Când ai de gând s` facio pauz`?

Therese era absolut uimit`. O parte din ea considera foartedr`gu] din partea lui c`-i purta de grij`, dar latura sa indepen-dent` era revoltat` c` \ndr`znise s-o critice. |n sinea ei, \i acord`zece secunde pentru a se scuza, dar el r`mase t`cut, privind-o cuun aer superior.

– Cine ]i-a cerut p`rerea? izbucni ea.El \[i \ncord` mâinile pe volan.– Nu vrei s`-mi r`spunzi totu[i?– Dac` te intereseaz`, \mi voi lua liber sâmb`t` diminea]a. Mai

târziu, când ajung acas`, voi mânca o gustare. Ce \nseamn` asta,Milo? Credeam c` te gr`be[ti cu restaurarea?

– |ntr-adev`r, dar nu vreau s` rezulte vreun cadavru \n urmaei.

– Ha! râse ea ironic. Sunt departe de a ar`ta ca un cadavru!– Te-ai uitat \n oglind` \n ultima vreme?– O, foarte dr`gu]. Mul]umesc pentru compliment.Milo p`rea exasperat.– Tu n-ai niciodat` grij` de tine?Therese oft`, privind pe geamul stropit de ploaie. O t`cere

tensionat` se l`s` \ntre ei, accentuat` parc` de zgomotul ploii.Therese sim]ea mirosul de ment` pe care-l asocia cu Milo. |[i stre-cur` mâinile sub genunchi pentru a le opri tremuratul. Refuza s`-idea satisfac]ia unui r`spuns.

– {i \n leg`tur` cu regula aceea despre \ntreb`rile personale,ad`ug` el \ncet. Trebuie s` \nceteze.

Therese \[i mu[c` alarmat` buzele.– Milo, nu am nevoie de asta acum.Cuvintele ei pline de hot`râre se contraziceau cu tonul vul-

nerabil pe care le rostise. |nchise ochii, rugându-se ca el s`renun]e, de[i [tia c` nu va face acest lucru.

Sim]i o atingere u[oar` pe obraz [i se \ntoarse imediat. El


\ntinsese mâna spre ea [i o apucase u[or de b`rbie, for]ând-o ast-fel s`-l priveasc` direct. Pielea ei vibr` sub degetele lui, aproapearzând-o, dar nu se \ndur` s`-l \ndep`rteze.

– Poate c` tu nu ai nevoie, Therese, dar eu am, spuse el.Apoi, \ntr-o frac]iune de secund`, buzele lui erau lipite de ale

ei \ntr-un s`rut dulce. Therese era incapabil` s` gândeasc` sau s`se opun`. |i r`spunse la s`rut cu o intensitate care o surprinsechiar [i pe ea. De[i \ncercase s` ascund` fa]` de sine faptul c` tân-jise dup` atingerea lui, acum totul ie[ea la iveal`. |ntreg trupul \iera cuprins de c`ldura pl`cut` a dorin]ei.

Suspin` \ncet, iar el se retrase pu]in, privind-o adânc \n ochi.– |]i vei lua chiar ast`zi o sear` liber`, spuse el hot`rât.Ea se str`duia s`-[i recapete controlul asupra sim]urilor tulbu-

rate. Primul gând ra]ional care-i \ncol]i \n minte era c`, \n searaaceasta, el n-o dorea al`turi de el \n atelier. Un [uvoi nea[teptatde triste]e [i suferin]` \i inund` sufletul.

– Este un ordin? \ntreb` ea.– Ai accepta un ordin din partea mea?Ea râse for]at.– Nu, probabil c` nu.El o privi serios, dar cu c`ldur`.– Nici dac` te rog frumos?Dezarmat` de ultimele lui cuvinte, Therese sim]i c` inima sa \[i

accelerase din nou ritmul. Ar fi dorit s`-i spun` s` nu se mai pre-ocupe de ea. Dac` o s`ruta astfel [i dac` \[i f`cea griji pentru ea,cu siguran]` o punea \ntr-o mare \ncurc`tur`.

– Acum putem pleca? \ntreb` ea.El \[i trecu exasperat mâna prin p`rul castaniu.– E[ti cea mai \nc`p`]ânat` [i mai obsedat` persoan` pe care

am cunoscut-o, spuse el vizibil frustrat.Therese râse ironic.– Din partea ta este un adev`rat compliment. Doar ]i-ai petre-

cut toat` via]a de adult \ncercând s` recuperezi un tablou.– Un tablou la care tu nu vei lucra \n seara asta.– Pentru c` tu ai decis c` am nevoie de o lec]ie despre via]a


moderat`, spuse ea. {i anumite s`rut`ri [i \ntreb`ri personale nuau nici o leg`tur` cu asta? Este doar un ordin din partea [efului?

– Corect.|n ciuda r`spunsului, Therese observase pe chipul lui c`

s`rut`rile [i \ntreb`rile personale aveau mare leg`tur` cu grija lui.Nu inten]ionase nici o clip` s`-i dea o lec]ie.

– Mincinosule, spuse ea \ncet.El r`mase o clip` nemi[cat. Apoi, r`suci cheia \n contact cu o

mi[care brusc` [i porni \n tromb` \n mijlocul traficului.– Foarte masculin, n-am ce zice, remarc` ea. Totu[i, ai grij` s`

nu murim din cauza ta.El nu r`spunse. Conducea ca un [ofer profesionist, sigur pe

sine, strecurându-se cu u[urin]` printre celelalte ma[ini [il`sându-le \n urm`. Luminile de pe strad`, vitrinele magazinelor[i copacii de pe marginea [oselei treceau pe lâng` ei cu o vitez`ame]itoare. Therese nu se temea [i nu era impresionat`. {tia c` seputea descurca ea \ns`[i destul de bine \n traficul infernal dinBoston. Totu[i, realiz` c` prin felul s`u de a conduce, Milo \ncer-ca s`-i arate c` era furios. |ncepu s` regrete c`-l f`cuse mincinos.Dorise doar s`-i dea de \n]eles c` nu se l`sa u[or p`c`lit`, darp`rea evident c` atinsese o coard` sensibil` a sufletului lui.

La un moment dat, Milo opri ma[ina \n fa]a unui restaurantchinezesc.

– A[teapt`-m` aici, \i spuse el sec.Trânti apoi u[a \n urma lui [i disp`ru \n restaurant. De[i ploua

des, Therese observ` firma restaurantului, scris` cu caractereluminoase, [i \ncerc` s-o descifreze. Nici nu apuc` s` citeasc`bine, c` Milo deschise u[a, aruncându-i \n bra]e o saco[` cu mân-care.

– Cum de ai venit a[a repede? Ai furat mâncarea de pe farfuriacuiva, sau i-ai pus buc`tarului un pistol la tâmpl`?

– Am f`cut comanda mai devreme, r`spunse el sec. De obiceieste mai comod pentru mine.

Therese chicoti \ncet, pref`cându-se c` nu observ` privirea lui\ndreptat` spre ea.


Interiorul ma[inii \ncepuse s` se umple de mirosul pl`cut almânc`rii chineze[ti, iar Therese \l inhal` adânc. Cel pu]in Milo ova hr`ni \nainte de a o duce acas`, gândi ea. Astfel, seara nu vamai fi \n \ntregime un fiasco. C`ldura emanat` de saco[a pe careo ]inea sprijinit` de picioare \i d`dea o senza]ie pl`cut` derelaxare. Milo conducea mai \ncet acum [i mi[carea lin` a ma[iniiproducea un efect lini[titor asupra Theresei. |nchise ochii [i sim]ic` toat` tensiunea acumulat` \n decursul ultimelor s`pt`mâni\ncepea s` se risipeasc`. |[i sprijini confortabil capul de sp`tarulscaunului pentru a se relaxa cât mai bine.

Poate c` totu[i era pu]in obosit`, gândi ea. Prea obosit` ca s`se mai contrazic` cu Milo. Ce bine ar fi fost dac` ar fi reu[it s` fiem`car prieteni.

La un moment dat, Milo opri ma[ina \n fa]a unei case. Cu unefort, Therese deschise ochii. El coborâse deja [i tocmai \ideschidea u[a.

– Unde suntem? \ntreb` ea nedumerit`, nerecunoscând stradape care se aflau.

– Hai, coboar`, somnoroaso! o \ndemn` el.Therese nu-[i d`dea seama dac` el era sup`rat sau amuzat, dar

\[i desprinse centura de siguran]` [i cobor\ ascult`toare.El \nchise u[a [i apoi se \ndreptar` \mpreun` spre u[a unei

case de c`r`mid`. Curând, intrar` \ntr-un hol, iar u[a se trânti \nurma lor.

Milo se \ntinse s` aprind` lumina [i \ntr-o clip`, Therese setrezi condus` \ntr-o sufragerie mic`, dar frumos mobilat`, cu omul]ime de rafturi cu c`r]i de-o parte [i de alta. Se \ntoarse cuochii mari de mirare spre Milo.

Acesta tocmai \[i scotea haina, cu acelea[i gesturi pe care leremarcase \ntâia oar` când \l cunoscuse, \n biroul lui A.K. De dataaceasta \ns`, umerii s`i puternici se aflau ispititor de aproape de ea.De[i Milo era \mbr`cat obi[nuit, cu pantaloni negri, c`ma[` verde debumbac [i cravat` neagr`, degetele ei tânjeau s`-l ating`. Realiz`imediat c` aceasta era casa lui [i c` nu se mai afla nimeni acolo.

Milo se \ntinse s`-i ia haina.


– Doar dac` nu cumva inten]ionezi s` pleci, spuse el,observându-i ezitarea.

Therese \[i scoase gr`bit` haina.– Aici locuie[ti tu? \ntreb` ea, privind din nou \n jur. Pe hol se

afla o m`su]` pe care z`cea un teanc de scrisori [i un bile]el l`satprobabil de \ngrijitoare.

– Da, atunci când nu stau la atelier.O conduse sus, pe sc`ri, [i deschise u[a unei \nc`peri

spa]ioase, cu un miros \mbietor de verdea]` proasp`t`. Therese seopri \n dreptul u[ii, a[teptând ca el s` aprind` lumina.

|nc`perea era un fel de ser`, cu o mul]ime de plante, arbu[timicu]i [i gardenii \nflorite. Ploaia c`dea ritmic pe tavanul de sticl`[i se scurgea \ncet pe ferestre. Lumina era difuz`, r`spândindu-sedintre plante. |ntr-o parte erau aranjate o canapea mic`, dou`scaune [i o mas`. Podeaua era acoperit` de un covor viu colorat\n mijlocul c`ruia fuseser` a[ezate o p`tur` ro[ie [i o mul]ime deperne. Lâng` ele, Therese observ` câteva farfurii albastre dinpor]elan chinezesc, un castron cu felii de pepene, dou` pahare [io sticl` de vin \ntr-un suport cu ghea]`. P`rea un adev`rat picnic.

Milo a[ez` saco[a cu mâncare pe mas`.– Tu ai preg`tit toate astea? \ntreb` ea nevenindu-i s` cread`.– Cine altcineva? r`spunse el a[ezându-se comod pe p`tur` [i

sprijinindu-se pe perne.Ea \l privi, observând cât de puternic p`rea, cât de masculin [i

ispititor ar`ta \mbr`cat \n c`ma[a sa verde-\nchis. |nconjurat deverdea]a din ser`, cu p`rul castaniu [i des, cu ochii p`trunz`tori,Milo era asemeni unui animal s`lbatic.

– Nu intri? \ntreb` el zâmbindu-i cald.– De ce nu mi-ai spus c` m` invi]i la un picnic? |]i era fric` s`

nu te refuz?– Cam a[a ceva. Apoi m-ai f`cut mincinos [i mi-am dat seama

c` \nceputul n-a fost prea promi]`tor.Ea râse.– Ce consideri tu un \nceput nu prea promi]`tor?– Nu [tiu.


Therese se desc`l]` [i se a[ez` pe p`tur`, cu picioarele sub ea.Lu` o pern` [i o puse la spate s` se sprijine confortabil.Con[tient` c` el o urm`rea cu aten]ie, \[i aranj` fusta pentru a fisigur` c` nu-i oferea o priveli[te nepotrivit`.

– Ce-i cu casa asta? \ntreb` ea. Parc` spuneai c` locuie[ti laParis.

El desf`cu sticla de vin [i turn` \n pahare.– |mi place s` m` simt confortabil [i [tiam c` va trebui s`

r`mân o vreme aici. Am \nchiriat casa, dar m` gândesc s-ocump`r. |]i place? o \ntreb` \ntinzându-i un pahar.

Therese \[i aminti camerele prin care trecuse. Dac` dormi-toarele erau la fel de primitoare, casa era perfect`. Totu[i, i sep`rea mare comparativ cu altele pe care le v`zuse.

– Mi se pare c` este foarte mult spa]iu pentru un b`rbat sin-gur, spuse ea.

El o str`fulger` cu privirea, iar ea se sim]i stânjenit`. Se doje-nea \n sinea ei c` nu se gândise la faptul c` Milo \[i putea permiteo astfel de cas`.

– Scuz`-m`. M` gândeam doar c` b`rba]ii pe care i-am cunos-cut eu... Se opri brusc, ro[ind.

– Ce se \ntâmpl` cu b`rba]ii pe care-i cuno[ti?Ea cl`tin` din cap.– Au case mai mici? \ntreb` el. Ai v`zut multe pân` acum?Therese fixa cu privirea vinul ro[u din pahar. |ntrebarea lui o

stânjenise [i mai mult. I se p`rea c` el nu-[i d`dea seama c` era vir-gin`. Mai devreme nu dorise decât s` spun` c` b`rba]ii pe care-icuno[tea se \nsuraser` [i apoi \[i cump`raser` case mai mari. Darnu putea s`-i spun` a[a ceva lui Milo. Probabil interpretase gre[itcuvintele ei. Totu[i, \i m`rturisise la un moment dat c` dup`moartea lui Josh nu se mai \ntâlnise cu al]i b`rba]i. Se putea s` fiuitat?

Therese ar fi dorit s`-i r`spund` tachinându-l la rândul ei, darnu reu[i.

– Cred c` asta \nseamn` \ntr-adev`r un \nceput delocpromi]`tor, spuse ea \n sfâr[it.


Pentru o clip`, Milo r`mase nemi[cat. Apoi puse paharul jos,trecându-[i mâinile prin p`r.

– |mi pare rù, spuse el repede cu glas coborât. N-am vrut sìnsinuez c`...

Se opri, iar Therese realiz` c` era cu adev`rat tulburat. Milorespir` adânc [i continu`:

– Toat` ziua nu m-am gândit decât cum s` te conving s` vii laacest picnic. Pân` la urm` a trebuit aproape s` te r`pesc, iar acumte-am f`cut nefericit`.

Therese sim]i c` inima i se umple de suferin]`. Se uit` la Milo,cùtându-i privirea. I se p`rea atât de apropiat de ea. Problemaera c` nu-l putea compara pe Milo Dansforth cu ceilal]i b`rba]i pecare-i cunoscuse. Se obi[nuise cu studen]i, arti[ti, prieteniapropia]i [i f`r` preten]ii, dar el era Milo Dansforth, om de afaceri\n domeniul artei, cunoscut \n toat` lumea. Therese uita mereuacest am`nunt poate tocmai pentru c`-l sim]ea atât de apropiat.Cu toate acestea, nu [tia prea multe despre el, de[i ar fi dorit sàfle. Dar oare ce se \ntâmpla cu ea? Ce \nsemna tulburarea pe careo sim]ea de câte ori se afla \n preajma lui?

– Nu sunt nefericit`, spuse Therese. Sunt doar preg`tit` s`-miiau revan[a.

El zâmbi, pu]in mai relaxat.– Cred c` am aflat deja ce \nseamn` pentru tine s`-]i iei

revan[a. Nimeni nu m-a f`cut mincinos, din clasa a treia.– De ce nu?El se lovi cu pumnul \n piept, pref`cându-se r`nit.– Au!Ea râse.– Voiam s` [tiu dac` de atunci ai \nceput s` spui adev`rul, sau

ai b`tut pe cineva ca s` nu te mai fac` mincinos.– Tu ce crezi?Privirea ei cobor\ spre umerii lui [i apoi spre trupul puternic,

cùtând parc` acolo un r`spuns.Milo p`rea foarte cald, ca [i cum ar fi fost str`b`tut de energie.

Degetele Theresei tânjeau s`-l ating`, anticipând senza]ia cald`


produs` de pielea lui. Ar fi dorit s`-i ating` umerii, iar apoi s`alunece u[or spre gât [i chiar mai departe, spre pieptul puternic.

St`pânit` de emo]ie, Therese nu putea ridica privirea spreochii lui.

– Cred c` ai \nceput s` spui adev`rul, zise ea cu voce slab`.Milo r`mase t`cut, iar ea \l privi. Sprâncenele \i erau ridicate

\ntreb`tor, de parc` ar fi a[teptat un r`spuns.Probabil credea c` ea regreta faptul c`-l f`cuse mincinos. Poate

c` avea dreptate.– |mi acorzi mai mult` \ncredere decât merit, spuse el \n cele

din urm`, \ntinzându-se dup` saco[a cu mâncare. |]i este foame?– Sigur c` da.– Vrei be]i[oare sau furculi]`?– Furculi]`.Therese era con[tient` de faptul c` el schimbase inten]ionat

subiectul.Milo \i \ntinse o farfurie cu mâncare chinezeasc` mirosind

foarte \mbietor. Nici nu a[tept` ca Milo s` se serveasc` [i \ncepus` m`nânce cu poft`. Nu se opri pân` ce nu termin` tot. Arunc`o privire spre farfuria lui Milo [i observ` c` acesta abia se atinsesede ea. Privi apoi spre cutiile de carton, sperând c` mai r`m`seseceva \n ele, dar acestea erau goale.

Milo chicoti observând-o.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Therese.– Ia-o pe a mea dac` mai vrei, r`spunse el, oferindu-i farfuria.Era o ofert` foarte tentant`, mai ales c` Theresei \i era \nc` foame.– {i dac` ai vreo boal`? \ntreb` ea.– E pu]in cam târziu s` te gânde[ti la asta, nu ]i se pare?Ea ridic` privirea spre el [i ro[i, observând c` ochii lui erau

a]inti]i asupra buzelor ei. Se a[ez` mai comod pe pern` [i se\ntinse dup` farfuria lui Milo. Degetele lui o atinser` u[or, trezind\n ea o senza]ie ciudat`.

– Mul]umesc, murmur` ea.– Cu pl`cere.Therese observ` c` \i f`cuse \ntr-adev`r pl`cere, mai ales c`-i


urm`rea fiecare mi[care cu mare aten]ie. Culese din farfurieultimele boabe de orez, apoi se opri brusc.

– E[ti sigur c` nu mai vrei?El chicoti.– Foarte sigur.Ea zâmbi satisf`cut`.– Ar trebui s` m`nânc mai des.– Vezi c` am avut dreptate?– Avem [i pr`jituri cu r`va[?– Cred c` da, r`spunse el oferindu-i una.Therese o rupse \n dou`, scoase micul sul de hârtie [i-l mototoli

repede. Milo o opri chiar când era gata s`-l bage \n gur`.– Ce faci?– |mi m`nânc r`va[ul.– Nu po]i face asta.– De ce?– Nu vrei s`-l cite[ti mai \ntâi?– Poart` ghinion.El râse, amuzat de r`spunsul ei.– Las`-m` pe mine s`-l citesc.Ea cl`tin` din cap.– Nu. Dac`-l cite[ti tu, s-ar putea adeveri.El \ntinse palma deschis` spre ea.– Dac` m` iau dup` supersti]iile tale copil`re[ti, ai fi capabil`

s`-]i m`nânci r`va[ul f`r` s` afli ce con]ine. Vei vedea c` nu se vaadeveri. Dac` citesc f`r` s`-]i spun ce scrie?

– Nu [tiu, r`spunse ea cu \ndoial`. |ntotdeauna \l m`nânc. A[af`cea tat`l meu.

– |]i promit c` nu spun ce scrie, o rug` el, apropiindu-se.Therese \i \ntinse r`va[ul, preg`tit` s` se predea.– Mi-l dai [i tu pe al t`u?– Sigur c` da.Milo \i \ntinse peticul de hârtie, iar ea \l lu` f`r` s`-l citeasc`.

Apoi, \ncet, i-l \ntinse pe al ei. El \l \mp`turi repede [i-l puse \nbuzunarul c`m`[ii.


– Nici m`car nu l-ai citit.– Mai târziu.Therese nu [tia ce s` fac`. |mp`turi cu grij` r`va[ul [i apoi

mânc` pr`jitura.– Pot s` te \ntreb ceva? i se adres` Milo.– O \ntrebare personal`?Milo nu r`spunse imediat. Turn` vin \n paharul ei [i apoi \l

umplu pe al lui, \n timp ce Therese a[tepta, urm`rindu-l cuaten]ie. Acum i se p`rea c`-i poate citi mai u[or gândurile.Dac` \nainte chipul lui era de nep`truns, acum \i recuno[teast`rile de spirit dup` schimb`rile aproape imperceptibile aleexpresiei. Sup`rarea era exprimat` prin \ncruntareasprâncenelor, \ngrijorarea printr-o privire pierdut` [i a[a maideparte. |n acest moment, ezitarea lui inten]ionat` \i dovedeaTheresei c` Milo \[i cùta cu grij` cuvintele pentru a-ir`spunde.

Când vorbi \n sfâr[it, vocea lui era cald` [i blând`.– Tat`l tù te-a \nv`]at c` r`va[ele te p`c`lesc. Demult, m-a

\nv`]at [i pe mine o mul]ime de lucruri, dar nu [tiu nimic despreultimii sì ani de via]`, despre felul \n care a murit. A[ dori s`-mipoveste[ti despre el.

Therese privi \ngândurat` spre fereastr`, amintindu-[i cutriste]e de tat`l sù [i sim]ind golul l`sat \n sufletul ei de moarteaacestuia.

– Tata [i bunicii mei se aflau \mpreun` \ntr-o c`l`torie atuncicând au murit. Pe atunci, eu eram \n ultimul an de colegiu. Darnu \n]eleg un lucru, Milo. Credeam c` tu [i tata era]i prieteni.

El zâmbi.– Dup` ce am plecat din România, l-am sunat. Când a auzit c`

Beatrice m` luase sub protec]ia ei, Harry a devenit foarte re]inutfa]` de mine. Era \nc` furios pe ea [i considera c` fac o maregre[eal`. Apoi, am mai vorbit doar de câteva ori, f`r` s` nespunem prea multe. El nu-[i putea ascunde dezaprobarea. Credc` l-am dezam`git.

Therese p`ru surprins`.


– Nu mi-ai mai spus asta pân` acum.El zâmbi, ridicând nevinovat din umeri.– N-am considerat c` erau am`nunte care te-ar fi putut

convinge s` efectuezi restaurarea.Urm`rindu-l [i observându-i privirea \ngrijorat`, Therese se

sim]ea tr`dat`, manipulat`.Un glas abia auzit din sufletul ei \i spunea s` fie atent`. De[i

Milo nu era un mincinos \n adev`ratul sens al cuvântului, se pri-cepea foarte bine s` omit` anumite lucruri.

– Aveai dreptate s` gânde[ti astfel, spuse ea.– Nu fi sup`rat` pe mine, o rug` Milo. Cu siguran]` c` tat`l tù

s-a \n[elat \n privin]a Beatricei. Eu nu puteam r`mâne loial decâtunuia dintre ei [i a trebuit s-o aleg pe Beatrice.

Therese oft`, privind \n jos. Toat` pl`cerea provocat` depicnic disp`ruse acum [i se sim]ea dezam`git`.

– Totu[i, spuse ea \ncet, ai vrea s` sco]i la iveal` orice amintirea mea [i s-o folose[ti \mpotriva dorin]elor exprimate de tat`l meu.

Auzind aceast` acuza]ie destul de nepl`cut`, Milo se schimb`la fa]`. |[i trecu nelini[tit o mân` prin p`r. P`rea c` ar fi vrut s-oasigure c` se \n[elase \n privin]a lui, dar st`tea nemi[cat [i t`cut,parc` [tiind c` nu avea rost s` se disculpe.

Therese nu mai avea nevoie de nici o dovad` \n leg`tur` cuinten]iile lui. Cuprins` de triste]e, ea spuse:

– Cred c` ar fi cazul s` plec.– Nu, Therese. A[teapt`. Milo se aplec` mai aproape de ea. Tat`l

tù nu a fost niciodat` de acord cu efortul meu de a g`si tabloulBeatricei, dar a respectat dreptul meu de a \ncerca. M-a avertizat c`voi regreta dac` voi duce portretul \napoi Beatricei, dar s-a \n[elat.Acesta \i apar]ine pe bun` dreptate [i merit` s`-l aib`.

– Dar tata nu era de aceea[i p`rere. De ce? \ntreb` Therese.Privirea lui Milo se tulbur` o clip`, dar apoi redeveni sincer` [i

sigur`.– Nu [tiu. Asta este problema. Nu mi-a spus niciodat`.|n aer plutea o \ntrebare nerostit`. Cuno[tea oare Therese

secretul tat`lui sù?


Therese ]inea \n mân` paharul cu vin, plimbându-[i degetelepe cristalul fin. |ncerca s` reziste impulsului de a se ridica [i de apleca.

– Nu are sens, spuse ea.Mai exista [i altceva care i se p`rea de ne\n]eles – faptul c` voia

\nc` s`-l cread`, de[i \i dovedise cât de viclean era. Preg`tise acestpicnic cu scopul de a o seduce [i de a afla câteva informa]ii.Gândul acesta \i provoca suferin]`.

– Nu m` privi astfel, spuse el.Therese \nchise o clip` ochii, sperând c` nu va mai sim]i neli-

ni[tea [i tulburarea ce o st`pânea.– }i-am spus deja c` nu cunosc secretele tat`lui meu.– Crezi c` acesta este motivul pentru care te-am adus aici?– Nu este a[a?Când \l auzi chicotind, Therese deschise ochii [i se sim]i

u[urat` observând c` Milo zâmbea. Ochii lor se \ntâlnir`, iar el\ntinse mâna [i-i aranj` o [uvi]` rebel` ce-i c`zuse pe obraz.

– Tat`l t`u este doar un pretext, spuse el. Voiam s`-mi vorbe[tidespre tine [i am crezut c` amintirea lui te va stimula.

– Dar exist` o problem`. Tata nu voia s`-i \napoieze Beatriceitabloul.

– |ntr-adev`r, exist` aceast` problem`. Poate vom reu[i s-orezolv`m \mpreun`.

Dup` ce-i aranj` [uvi]a de p`r, descoperi alta [i alta, iar pieleaTheresei p`rea electrizat` de atingerea lui. |i urm`rea privirea,a[teptând s` se uite la ea, dar el era concentrat asupra [uvi]elorrebele de p`r.

– Poate c` totu[i \mi vei vorbi despre tine, spuse el. De exem-plu, câ]i ani aveai când ai \nv`]at s`-]i prinzi p`rul?

Therese ridic` mirat` din sprâncene, cu privirea a]intit` asupradegetelor lui ce alunecau \ncet pe p`rul ei.

– Aveam unsprezece ani. Dar tu la câ]i ani ai \nv`]at s`-]i legi[ireturile?

– B`ie]ii \nva]` mai târziu decât fetele, pentru c` sunt maine\ndemânatici, r`spunse Milo.


– Hai, spune. Câ]i ani aveai? Cinci? {ase?– {apte. Eram cel mai bun juc`tor de fotbal din echip`, dar

mama trebuia \nc` s`-mi lege [ireturile.– Acum mai joci fotbal?El o privi direct [i zâmbi când realiz` c` era sincer`.– Acum pot s`-mi leg singur [ireturile, dac` asta voiai s`

insinuezi.Ea râse, amuzat` de r`spunsul lui.Degetele lui Milo, aflate pân` atunci pe p`rul ei, alunecar` pe

bra], mângâind-o \ncet [i parc` precaut, ca [i cum ar fi vrut s`-iobserve reac]ia.

– E rândul meu, spuse Therese.Milo ridic` privirea, iar ochii lui se aflau acum la acela[i nivel

cu ai ei.– Rândul t`u la ce? \ntreb` el.Therese sim]i c` obrajii \i sunt cuprin[i de o c`ldur` pl`cut`.– S` pun o \ntrebare. }i-am spus deja c` b`rba]ii nec`s`tori]i

pe care-i cunosc eu au apartamente mici. Totu[i, de ce tu faciexcep]ie? |ntotdeauna e[ti nevoit s` r`pe[ti persoanele cu care ai\ntâlnire?

Milo se ridic` pu]in de pe p`tur`, apropiindu-se [i mai mult.– Ultima femeie cu care m-am \ntâlnit mi-a spus c` nu am

suflet, zise el mic[orând mai mult distan]a dintre ei. Cea dinain-tea ei mi-a spus c` nu am inim`.

– {i cea dinaintea acesteia? Sunt sigur` c` a existat.Milo se apropie [i mai mult, ajungând la câ]iva centimetri de

ea.– Mi-a spus c` nu am suficien]i bani.Therese \l privi cu aten]ie, \ncercând s`-[i dea seama dac` vor-

bea serios sau glumea.– |n cazul acesta, ce au v`zut la tine?Parc` sugerându-i un r`spuns, privirea lui se \ndrept` spre

buzele ei. Therese sim]i c` i se taie respira]ia, cuprins` \n acela[itimp de team` [i dorin]`. Se \ntreba dac` era posibil ca rela]iile luianterioare s` se fi bazat doar pe atrac]ie fizic`. Nu-i venea s`


cread`. Totu[i, Milo era cel mai senzual [i atr`g`tor b`rbat pecare-l cunoscuse. Chiar [i \n acest moment, el r`spândea \n jur ogra]ie animalic`, o s`lb`ticie ce amenin]a s`-i devoreze inima.

– Probabil c` au v`zut \n mine propria lor reflexie, spuse elprivind-o direct. Dup` o vreme, nu le-a mai pl`cut \ns` ce vedeau.

Therese sim]i c` inima \ncepe s`-i bat` cu putere. Cobor\privirea, observând c` din cauza emo]iei mototolise r`va[ul luiMilo. Dintr-o inspira]ie de moment, ridic` peticul de hârtie, \lpuse pe vârful limbii [i-l \nghi]i.

Ochii lui Milo str`lucir` ciudat \n timp ce o urm`rea zâmbind.– |n sfâr[it, spuse el. {tiuse de la \nceput ce va face ea cu

r`va[ul. E[ti cea mai ciudat` persoan` pe care am cunoscut-o.Milo era atât de aproape \ncât ea avea impresia c`-i poate sim]i

gustul buzelor senzuale. |l v`zu aplecându-se pu]in [i apoi sim]io mângâiere pe bra].

– Iar tu e[ti \nnebunitor de integr`, replic` el aplecându-sedin ce \n ce mai mult spre ea, fermecând-o din priviri pân` cebuzele lor se unir` \ntr-un s`rut.


Capitolul 4

Therese \nchise ochii [i l`s` pl`cerea provocat` de s`rutul luicald s-o \nv`luie. Cuprins` de emo]ie, ea se aplec` \nainte, foartepu]in con[tient` de faptul c` p`[ea \ntr-o pr`pastie, f`r` sc`pare.De[i trupurile lor se atingeau doar la nivelul buzelor, ea era atras`extrem de puternic spre el. |i sim]ea c`ldura trupului, focul ce seaprinsese \n el ca r`spuns la propria ei dorin]`. Uitase c` Milo eraprobabil expert \n arta seduc]iei. Uitase c` mai devreme ea dorises` plece. Uitase totul [i era con[tient` doar de fiorul cald ce-istr`b`tea \ntregul trup, trezindu-i sim]urile a[a cum nu i se mai\ntâmplase niciodat`.

Milo \[i strecur` bra]ul \n jurul taliei ei, iar ea se aplec` spre el,lipindu-[i trupul de pieptul lui puternic. C`ma[a lui de bumbac [ibluza ei de m`tase se uniser` acum \ntr-o barier` sub]ire, chinu-itoare. El era la fel de cald [i puternic precum [i-l amintea de las`rutul lor anterior, dar ea sim]ea acum \n plus o tensiune, oa[teptare a intimit`]ii. El o trase mai aproape, s`rutând-o din ce \nce mai \nfocat. Therese \i \ncol`ci gâtul cu bra]ele [i apoi, ca [i cumar fi avut o voin]` proprie, degetele ei \i mângâiar` p`rul castaniu.

|n sinea ei nu mai exista nici un fel de re]inere. Eracon[tient` doar de corpul lui Milo, lipit de al ei. Mâinile lui

alunecar` u[or pe bluza ei de m`tase, iar ea se sim]i str`b`tut`de un fior pl`cut. Când degetele lui descoperir` o cale de ap`trunde sub bluz`, Therese frem`t` anticipând atingerea lor,iar când ele ajunser` \n dreptul sânilor, un [uvoi \ntreg desenza]ii se rev`rs` \n trupul ei.

Con[tient de r`spunsul ei, Milo se l`s` pe spate, sprijinindu-sepe perne, \ndep`rtându-se astfel pu]in de ea. Therese se lipi dinnou de el, strivindu-[i sânii de pieptul lui puternic, sim]ind c` numai poate rezista acestei pl`ceri extrem de intense. Cu ochii\nchi[i, ea \i s`rut` b`rbia [i apoi buzele \i alunecar` pe gât,\mplinindu-[i astfel o dorin]` ascuns`. Pielea lui cald` emana unmiros profund masculin, incitant [i provocator. Therese se \ntrebace ar sim]i dac` [i-ar atinge obrajii de pieptul lui gol. Cu degeteletremurânde, ea sl`bi nodul cravatei lui [i o scoase. Apoi, \idescheie \ncet primul nasture al c`m`[ii, a[teptând o clip`nemi[cat` s`-i vad` reac]ia. El \[i \ngrop` fa]a \n p`rul ei, iarTherese \ndr`zni s`-i strecoare degetele sub c`ma[`, l`sându-le s`alunece \n voie pe pielea cald` a pieptului. Re]inerea i se risipi odat` ce \l auzi gemând surd de pl`cere.

Sim]i mâinile lui strecurându-i-se sub fust`, mângâindu-ipicioarele [i \naintând \ncet spre [olduri. R`mase câteva clipe \na[teptare, pe jum`tate sperând [i pe jum`tate temându-se c` vorajunge deasupra dresului ei de m`tase. |ndoi un picior [i palma luip`trunse sub el, \ntr-o mângâiere \nnebunitoare. |ntr-o clip`,degetele lui ajunseser` deja deasupra ciorapilor, atingându-ipielea dezgolit` [i z`bovind pu]in la câ]iva centimetri de zona ceamai intim`.

Milo gemu s`lbatic [i o trase mai aproape, lipindu-i [oldurile deale lui astfel \ncât Therese sim]i sexul lui tare strivindu-se deabdomenul ei.

Deschise ochii, ridicând cu greu pleoapele, [i v`zu c` el oprivea cu o intensitate crescând`, aproape feroce, ca [i cum ar fidorit s-o devoreze. Brusc, o cuprinse un moment de fric`. Pieptullui se ridica [i cobora ritmic din cauza respira]iei accelerate,dovedindu-i Theresei c` Milo era la fel de \nfierbântat ca [i ea.


– Vino cu mine, spuse el.Auzindu-l, de[i \ntreg trupul \i tânjea de dorin]`, mâinile i se

oprir` din mângâiere, una \nc` \ncol`cind gâtul lui, iar cealalt`sprijinit` pe pieptul lui. El \i apuc` degetele, presându-le de piept\n dreptul inimii ce b`tea cu putere.

– Spune-mi c` vei veni cu mine, o rug` el \ncet.Ea cl`tin` din cap, privind \n alt` parte. Obrajii \i ardeau, iar

buzele i se p`reau grele din cauza s`rut`rilor.Tânjea s` mearg` cu el, s` finalizeze acest moment de intimi-

tate, s` sting` focul care se aprinse \n ea [i o mistuia. Totu[i, \i erateam`. |ntotdeauna crezuse c`-[i va da seama când va \ntâlnib`rbatul potrivit [i c` atunci nu va ezita s` i se d`ruiasc` \n\ntregime. Niciodat`, \ns`, nu i se \ntâmplase s` se lase condus` dedorin]ele corpului ei. Acum, acesta o implora parc` s` mearg`\nainte \n timp ce mintea ei era nesigur`. Nu putea gândi clar, nuputea explica exact ce i se \ntâmpla, dar sim]ea c` \n inima ei exista\ndoial`. Poate c` n-ar fi trebuit s` lase lucrurile s` mearg` atât dedeparte.

Bra]ele lui o eliberar` din strânsoare, iar degetele se retraser`de pe ale ei. Therese se uit` din nou spre el [i observ` c` o urm`reacu aten]ie. Vedea clar c` o dorea \nc`, dar interpretase corectezitarea ei. Cu c`ma[a descheiat`, cu p`rul castaniu r`v`[it, Miloar`ta ca un zeu al virilit`]ii [i ispitei. Therese era \n acela[i timpuimit` [i \nspìmântat` de efectul pe care-l produsese asupra lui.

– Din moment ce r`spunsul tù este negativ, spuse el pe unton sup`r`tor de rezonabil, poate c` nu te deranjeaz` s` te dai lao parte de pe mine.

Ro[ind stânjenit`, Therese se retase, \ncheindu-[i bluza.– |mi pare rù, spuse ea.Ochii lui sclipir` ciudat.– Niciodat` s` nu-mi ceri scuze.– N-a[ vrea s` crezi c` sunt genul de femeie care te provoac` [i

apoi bate \n retragere.El zâmbi ciudat, dar r`mase nemi[cat, \nc` sprijinit cu spatele

de perne.


– Ai dori mai degrab` s` cred c` ai putea continua, de[i ai\ndoieli? Ai dori s` te corup? Mul]umesc, dar nu m` v`d \n postu-ra b`rbatului care deruteaz` o femeie pentru a o seduce. Nicim`car o femeie atât de ispititoare ca tine.

Therese ridic` mândr` capul, de[i \n sinea ei o atinsese sarcas-mul lui. Nu se sim]ea inocent` când era \n preajma lui Milo, darnici nu putea pretinde c` avea experien]` \n privin]a sexului.Pentru c` probabil asta dorea el – relaxare prin sex.

– Nu \n]eleg, spuse ea \n sfâr[it. Ar`t` spre \nc`perea plin` deplante, cu picnicul preg`tit [i cu atmosfera intim` inten]ionatcreat` de Milo.

Milo se ridic`.– S` spunem doar c` am sperat. De când ne-am cunoscut, a

existat o atrac]ie irezistibil` \ntre noi. Nu \ncerca s` negi acestlucru. M-am gândit c` poate dac` vom... Se \ntrerupse pu]in [ioft`. Am crezut c` dac` vom face dragoste, se va mai risipi pu]intensiunea dintre noi. Totu[i, se pare c` n-a mers.

Therese nu r`spunse. Milo se ridic` [i \ntinse o mân` spre ea.Therese \[i puse instinctiv mâna \ntr-a lui, sim]indu-i c`ldura, iar elo ridic`. St`teau din nou unul lâng` altul, atât de aproape \ncâtbuzele lor se puteau atinge cu u[urin]`.

– Asta, bine\n]eles, dac` nu vrei s` te r`zgânde[ti, spuse Milocu o voce periculos de seduc`toare. Am fi foarte potrivi]i unulpentru cel`lalt, Therese. Nu trebuie decât s`-]i la[i la o partere]inerile.

|n sufletul ei se d`dea o lupt` \ntre emo]ii diferite. Chiar [iacum, \n ciuda faptului c` st`teau foarte aproape, tânjea s`mic[oreze aceast` distan]`, s`-[i lipeasc` trupul de al lui [i s` fac`dragoste \mpreun`. Ar fi fost atât de simplu, dar totu[i imposibil.

– Nu cred c` ar diminua tensiunea dintre noi, dac` acesta estescopul t`u, spuse ea \ncet.

Observ` o u[oar` mi[care a buzelor lui [i realiz` c` nu [tia dac`s-o s`rute sau nu. Se temea c` dac` Milo ar fi f`cut acest gest, ean-ar mai fi fost capabil` s`-l opreasc`. Ar fi putut s-o seduc` foartesimplu dac` dorea.


Milo puse mâinile pe umerii ei [i o \ntoarse cu spatele la el.Therese \[i mu[c` buzele, str`duindu-se s`-[i ascund`

dezam`girea [i frustrarea. Aproape c` \i venea s` plâng`. Sim]i res-pira]ia lui cald` pe gât [i apoi un s`rut tandru.

– N-am mai f`cut dragoste pân` acum, spuse ea [i-l auzi râzând\ncet.

– Crezi c` nu mi-am dat seama?Ea zâmbi, bucurându-se de tandre]ea din glasul lui.– Nu vreau s` crezi c` am ceva \mpotriva ta, personal.– O, asta clarific` totul. Inclusiv aerul tensionat dintre noi.Therese râse, sprijinindu-[i capul de um`rul lui.– Mai devreme, speram s` putem fi prieteni.El cl`tin` din cap.– |mi pare rù. Este imposibil.– {tiu, murmur` ea.El o \ncol`ci cu bra]ele, leg`nând-o \ncet. Therese sim]i

puterea lui de a-[i st`pâni dorin]a ce se n`scuse \n el. Un nou valde c`ldur` \i str`b`tu trupul, anun]ând-o c` dorin]a ei va lupta\mpotriva re]inerilor, convingând-o c` locul sù era \n bra]ele luiMilo.

Acest adev`r nerostit plutea \ntre ei \n a[teptare. Nu se maipunea problema dac` vor face dragoste, ci când.

** *

Milo era diferit de toate persoanele pe care Therese lecunoscuse pân` atunci.

Blând [i amuzant atunci când nu se a[tepta, inteligent, pasio-nal [i atr`g`tor, alteori. De fapt, era devastator de atr`g`tor [i sexy.Când se gândea la noaptea petrecut` \n micu]a ser`, Theresesim]ea c` \ntreg trupul i se \nmoaie, devenind parc` lichid. Nimeninu produsese un asemenea efect asupra ei, nici m`car Josh,logodnicul sù. Cu ceilal]i b`rba]i cu care se \ntâlnise dup` aceea,\i fusese foarte u[or s` p`streze distan]a [i s` evite manifest`rile


fizice. Se \ntrebase deseori dac` nu cumva era natura ei s` fie opersoan` singuratic`, [i nu avea nevoie de pasiune fizic`.

Acum nu mai gândea astfel pentru c` descoperise pasiunea cez`cuse latent` \n ea.

Aflat` \n mica buc`t`rie de la serviciu, Therese \[i pr`jise o feliede pâine [i o mânca acum cu unt [i gem. Kate, asistenta sa, ourm`rea din dreptul u[ii cu un zâmbet curios.

– Te caut` cineva la telefon, Therese. Vrei s` preiau eu mesajul?– Este b`rbat sau femeie? \ntreb` Therese.Kate ridic` mirat` din sprâncene.– B`rbat. Are o voce foarte cald`. Pare ner`bd`tor. Cred c` este

\n zodia Gemenilor.Brusc, Therese sim]i c` i se \nmoaie genunchii. Era sigur` c` o

c`uta Milo. Conform primului impuls, ar fi vrut s` se repead` latelefon, dar se st`pâni.

– |ntreab`-l dac` poate s` a[tepte pu]in.Kate o privi nedumerit` [i apoi disp`ru pe u[`.Therese arunc` o privire spre oglind`, studiindu-[i chipul. Se

atinse cu degetele pe obraz, acolo unde o s`rutase Milo. El a[teptaacum la telefon, dar ea nu se sim]ea capabil` s`-i r`spund`.

Privi din nou reflexia din oglind`, studiindu-se din toatep`r]ile. Voia s` arate cât mai bine, de parc` Milo ar fi putut s-o vad`prin telefon.

Pân` la urm`, prinzând curaj, se hot`r\ s` se duc` [i s`-ir`spund`.

– Scuz`-m` c` te-am f`cut s` a[tep]i, spuse ea \ncet.– Sunt Milo. |ntotdeauna la[i oamenii s` te a[tepte atât de mult

la telefon?Ea râse, oarecum \ncântat` de efectul \ntârzierii sale.– Numai pe tine. Ce s-a \ntâmplat? Suni de la atelier?– Nu, de acas`. Cum ai dormit?– Bine. De ce?– Eu abia am reu[it s` \nchid ochii. Parc` eram paralizat. Cu

greu te-am l`sat s` pleci asear`. Therese zâmbi.


– Mul]umesc pentru picnic.– Numai la mâncare ]i-e gândul?|i pl`cea cum suna vocea lui, pe jum`tate sup`rat`, pe jum`tate

glumea]`. P`rea c` se sim]ea singur.– Bunica m-a \nv`]at s` fiu \ntotdeauna politicoas` dup` prima

\ntâlnire. Spunea c` pe a doua o pot refuza, dar trebuie s` fiupoliticoas`.

Milo mormì ceva de ne\n]eles.– Ce-ai spus? \ntreb` Therese.– Nimic. Te-am sunat s`-]i spun câteva nout`]i. Beatrice [i fiica

sa sosesc ast`zi aici.Therese r`mase surprins`.– Te a[teptai s` vin`? \ntreb` ea.– Nu. Cel pu]in nu acum.Therese privea absent` o coal` de hârtie aflat` pe birou, \ncer-

când s`-[i dea seama ce putea \nsemna vizita Beatricei [i cum vainfluen]a rela]ia ei cu Milo.

– Vii disear` la atelier? \ntreb` ea.– Tocmai asta este problema. Va trebui s` iei un taxi. Bert va sta

cu tine.Ea \ncerc` s`-[i st`pâneasc` dezam`girea. Bert era unul dintre

paznicii care r`mâneau \n atelier atunci când Milo nu se afla acolo.Nu prea \i acordase mare aten]ie, \n afar` de obi[nuitul salut.Compania lui nu se putea compara \n nici un caz cu a lui Milo.

– Therese?– Sunt aici.– |mi pare rù. Beatrice este b`trân` [i probabil se va sim]i

obosit` dup` c`l`torie. Trebuie s` o duc la un hotel [i s` m` asigurdac` are nevoie de ceva. Vrea s` iau leg`tura cu ni[te prietenide-ai sì [i s` le fac rezervare la un restaurant.

Therese râse.– N-ar fi mai bine s` stea la tine acas`?– F`r` serviciile oferite la hotel? M` tem c` nu. De fapt, e mai

bine a[a. |ngrijitoarea vine la mine abia disear`, iar sera este \nc`...Ei bine, are nevoie de pu]in` ordine.


Therese \[i putea imagina cum ar`ta sera la lumina zilei, cu per-nele aruncate pe jos [i cu mobila mutat` pe margini.

– A[ fi putut r`mâne s` te ajut s` faci ordine, spuse ea.– Dac` ai fi r`mas, am fi f`cut [i mai mult` dezordine. Probabil

c` acum ai mai fi \nc` acolo.Ea zâmbi la gândul c` ar fi petrecut o noapte [i o diminea]`

\mpreun` cu Milo. Ar fi fost interesant s` se trezeasc` al`turi de el,s`-i vad` chipul somnoros [i p`rul \n dezordine.

Therese se mi[c` \ncet pe scaun, uimit` de direc]ia \n care i se\ndreptau gândurile.

– Deci cum r`mâne cu ziua de mâine? Te voi vedea?– Beatrice a invitat ni[te prieteni [i trebuie s` m` duc la ea.Therese se sim]i cuprins` din nou de dezam`gire.– Dar sâmb`t`?– Mergem la un concert.Situa]ia devenea aproape amuzant`.– Dar duminic`?– Mergem la prietenii Beatricei, care locuiesc \n Newport.– Te referi la Newport, Rhode Island? La acel or`[el frumos

unde se afl` o mul]ime de case [i vile vechi?– Prietenii Beatricei au o cas` de var` acolo. Are zece

camere.– Un loc mic [i intim, spuse Therese pe un ton \n]eleg`tor.{i-l putea imagina pe Milo stând \n salon \mpreun` cu prietenii

boga]i ai Beatricei. Nu-i trebuise prea mult pentru a reveni lavechile obiceiuri: program \nc`rcat, prieteni de elit`, stil de via]`sofisticat. La un moment dat, caracterizase acest stil drept formal[i lipsit de umor. Cu toate acestea, se \ncadra \n el. Therese nu tre-buia s` fie geniu pentru a-[i da seama c` ea nu avea nici un loc \naceast` lume.

– Vei vedea oceanul? \ntreb` ea.– O, Therese!Ea \[i mu[c` buzele, con[tient` c`-[i tr`dase singur`tatea. {i-ar

fi dorit s` petreac` m`car o jum`tate de or` plimbându-se cu Milope plaj`, admirând valurile ce se sp`rgeau de ]`rm, mergând


al`turi, ]inându-se de mân`. A[a ar fi petrecut o zi la Newport, dac`ar fi ajuns acolo. Bine\n]eles, dac` el ar fi invitat-o.

– Hai s` ne \ntâlnim luni seara, la cin`, spuse el.Therese nu-[i d`dea seama \n ce fel, dar realiz` c` situa]ia se

schimbase de când era vorba s` vin` Beatrice [i Veronique.– Am mai ie[it o dat` \mpreun`, \]i aminte[ti? Atunci când voiai

s` diminuezi tensiunea ce plutea \ntre noi.– De data asta ne vom \ntâlni \ntr-un restaurant adev`rat. Doar

noi doi. F`r` tensiune. |]i promit.– Spune-mi un motiv \ntemeiat pentru care a[ accepta invita]ia

ta.– |]i place s` m`nânci.Ea zâmbi.– E adev`rat.– Po]i mânca pr`jituri cu brânz` [i glazur` de ciocolat` câte

vrei.Therese r`mase impresionat` de faptul c`-[i amintise

preferin]ele sale.– Ai o memorie bun`.– Pe deasupra, nu trebuie s` pl`te[ti partea ta de consuma]ie,

ad`ug` el.– O, acesta este \ntr-adev`r un motiv conving`tor.– Te a[tept la muzeu, la ora [ase.– Ce-i cu tonul acesta autoritar? obiect` ea. Vrei s` pari dur? A[a

procedezi de obicei? Vorbe[ti la fel cum conduci?– Nu vrei s` spui odat` da?– Nu, r`spunse Therese, dar [tia c` el \n]elesese ideea.

** *

Therese petrecu serile urm`toare lucrând \n atelier. Bert \i]inea companie. Era prima oar` când unul dintre paznici st`tea cuea. Pân` acum, Milo fusese mereu prezent, iar ea v`zuse paznicii,de obicei pe Bert, doar la plecare.


Bert era un b`rbat lini[tit, t`cut, \n vârst` de aproximativpatruzeci de ani. |i pl`cea s` tricoteze. So]ia sa era \ns`rcinat` [i ellucra acum la un pulov`r alb pentru copil.

Theresei i se p`rea ciudat s` vad` un b`rbat atât de robust [irezervat tricotând. Cu toate acestea, nu se \ndoia de faptul c` el lua\n serios treaba de paznic. Intra \n alert` la fiecare zgomot care seauzea [i pusese jaluzele la [ase dintre cele opt ferestre. Celelaltedou` aveau nevoie de jaluzele diferite, iar Therese [tia c` Bert \imen]ionase lui Milo acest lucru. Ei personal, \i pl`cea ca jaluzeleles` fie ridicate chiar [i noaptea. |i pl`cea s` vad` ferestrele cl`diriidin fa]`, care-i aminteau de oamenii care lucrau [i tr`iau acolo.Astfel, atelierul nu mai p`rea atât de pustiu.

I se p`rea \ngrozitor s` stea acolo f`r` Milo. |ncerca s` se con-centreze asupra portretului. Cu toate acestea, \i lipsea prezen]a luiMilo, cafeaua oferit` de el, micile sunete scoase de el când lucraconcentrat la calculator.

Spera ca Beatrice s` se \ntoarc` mai repede la Paris, pentru caea [i Milo s` poat` fi din nou \mpreun` \n atelier.

|n cea de-a treia sear`, când sosi la atelier, Therese \l g`si peBert \mbr`cat cu haina [i stând \n picioare, cu telefonul \nmân`.

– Slav` Domnului c` ai venit, spuse el. So]ia mea trebuie s`nasc`. Am \ncercat zadarnic s`-l g`sesc pe Milo. |mi r`spundenumai robotul. Nu l-am g`sit nici pe cel`lalt paznic. Trebuie s`plec. Orice ai face, nu sc`pa tabloul din ochi, da?

Therese râse.– Tabloul este ultimul lucru pentru care trebuie s`-]i faci griji

acum. Hai, du-te!Bert o privi cu un aer z`p`cit [i apoi plec` gr`bit. Therese \l

auzi alergând pe sc`ri [i sper` s` ajung` \ntreg la spital.Entuziasmul lui o f`cu s` zâmbeasc` mult` vreme dup` ce Bert

plecase.Na[terea primului copil era \ntr-adev`r un eveniment impor-

tant, gândi ea. St`tea la mas` \ncercând s` lucreze, dar nu sesim]ea \n largul ei. Era prima oar` când st`tea singur` \n atelier.


Amintindu-[i avertismentul lui Bert \n leg`tur` cu tabloul, spera canimeni s` nu \ncerce s`-l fure.

La un moment dat, telefonul sun`, iar Therese tres`ri speriat`.– Milo? \ntreb` ea, ridicând receptorul.Linia era \ns` moart` [i nu-i r`spunse nimeni.Nelini[tit`, c`ut` num`rul lui Milo [i \l sun`, dar \n locul lui

r`spunse robotul. Oare se afla la concert sau \n Newport? se\ntreb`, \ncercând s`-[i aminteasc`.

– Te rog, sun`-m` când te \ntorci, spuse ea robotului. Esteimportant.

Spera c` nu exagereaz`.Se plimb` apoi prin atelier, asigurându-se c` u[a era \ncuiat` [i

privind pe fereastr` s` vad` dac` remarca ceva neobi[nuit. L`s`jaluzelele ce acopereau cele [ase ferestre din dreptul patului.

|[i spuse c` nu se \ntâmpla nimic [i c` nu avea nici un motiv de\ngrijorare.

Privi cu aten]ie pe una din ferestrele neacoperite. Fiind martie,copacii \ncepuser` s` \nmugureasc`. De[i crengile lor ajungeaupân` \n dreptul geamului, Therese putea vedea destul de binestrada [i cl`direa de vizavi. Majoritatea ferestrelor erau luminate [iasta o \ncuraj` pu]in. Apoi, la una dintre ele, observ` un telescop\ndreptat spre cl`direa \n care se afla ea. Prezen]a acestuia o f`ceas` se simt` stânjenit`.

Arunc` o privire spre patul lui Milo, gândindu-se s` acoperecele dou` ferestre cu cuvertura acestuia. Râse \n sinea ei de aceast`idee.

„Acum chiar c` exagerezi“, se dojeni ea. „G`se[te-]i o ocupa]ie[i nu te mai gândi atât.“

Se a[ez` \n fa]a portretului, apucându-se de lucru. Din când \ncând, nelini[tea o cuprindea din nou [i se ducea s` priveasc` pefereastr`. |n apartamentul unde era instalat telescopul lumina erastins` [i asta i se p`rea un semn bun.

Dou` ore mai târziu, chiar atunci când Therese ar fi dorit s`plece acas`, cineva cioc`ni la u[`. O senza]ie pl`cut` de u[urare ocuprinse. Se gândi c` poate Milo \[i uitase cheia, sau poate se


user

Formato

gianninajollys

\ntorsese Bert. Abia a[tepta s` vad` expresia de pe chipulproasp`tului t`tic.

Se uit` pe vizor [i r`mase \mpietrit` de uimire. |n fa]a u[ii seafla un b`rbat necunoscut. Era \nalt, cu p`rul blond, \mbr`cat cuun costum. Inima Theresei \ncepu s` bat` cu putere.

– Cine este? \ntreb` ea.– Numele meu este Tony Miller. Lucrez uneori \mpreun` cu

Bert Winston. M-a rugat s`-l \nlocuiesc \n seara asta. So]ia lui toc-mai a n`scut o feti]`.

– Grozav, spuse Therese, ezitând \nc`. Bert nu-i pomenise denici un Tony, de[i men]ionase faptul c` \ncercase s`-l g`seasc` pecel`lalt paznic. Totu[i... Poate c` v` par paranoic`, dar ave]i vreunact de identitate? \l \ntreb` pe strìn.

– Sigur c` da, r`spunse b`rbatul, ducând mâna la buzunar.Oarecum u[urat`, Therese privea prin vizor. B`rbatul disp`ru

din fa]a ei [i \ntr-o clip` ap`ru pe sub u[` permisul de conducere.Ea \l ridic`, verificând fotografia. Era \ntr-adev`r Tony Miller.

Chiar \n acel moment, sun` telefonul.– A[tepta]i o clip`, spuse ea, adresându-se strìnului.Ridic` receptorul [i se \ndrept` din nou spre u[`, deblocând

iala.– Alo?– Este bìat! \l auzi pe Bert.Nu era fat` a[a cum spusese b`rbatul aflat la u[`. Realizând

acest lucru, pentru o frac]iune de secund`, Therese r`mase para-lizat`. Apoi, revenindu-[i din surprindere, bloc` din nou gr`bitù[a, \mpiedicându-l pe strìn s` intre.


Capitolul 5

Therese lu` din nou receptorul.– Bert? [opti ea.– E b`iat! strig` el. |]i dai seama? {i Nancy se simte foarte bine!

E incredibil`! N-ai mai v`zut a[a ceva!– Bert! spuse Therese, urm`rind cu groaz` u[a de la intrare. |i

era team` c` b`rbatul aflat de cealalt` parte a ei \[i va da seamadintr-o clip` \n alta ce se \ntâmpla. Spune-i lui Milo s` vin` aici,acum. La u[` se afl` un b`rbat pe nume Tony Miller. Spune c` l-aitrimis tu.

– N-am trimis pe nimeni. Stinge luminile [i stai lini[tit`. Vei fi \nsiguran]`. Nu-]i va face nici un r`u. Probabil c` dore[te doartabloul.

– Hei? Sunte]i acolo? se auzi vocea b`rbatului de afar`.– O, Bert, te rog! Therese se l`s` \n jos [i se \ndep`rt` ghemuit`

de u[`.– Nu vre]i s`-mi da]i voie s` intru? \ntreb` b`rbatul.– Imediat! strig` Therese \ncercând s` par` cât mai fireasc`.

Bert, [opti ea. Ce m` fac? – |ncearc` s`-l re]ii. Vin acolo \n cinci minute, spuse Bert [i \nchise.„E nebun?“, gândi ea.

Se târ\ c`tre cel mai \ndep`rtat col] al apartamentului [i se ridic`o clip` s` sting` lumina. Asculta nelini[tit`, a[teptând [i \ncercânds` se obi[nuiasc` cu \ntunericul. Nu auzea \ns` nimic.

Oare se mai afla \nc` acolo? Nu-l auzise \ndep`rtându-se.}inea telefonul \n mân` [i reu[i s` formeze 911.– Trebuie s` m` ajuta]i, [opti ea când cineva r`spunse.Dintr-o dat`, se auzi un zgomot la u[`, de parc` b`rbatul ar fi

b`tut cu putere. Therese ]ip`. U[a nu se deschise.– Este un b`rbat care \ncearc` s` intre \n cas`! strig` ea la tele-

fon. Trimite]i repede pe cineva!– Vom trimite o ma[in` imediat, spuse dispecerul poli]iei. Sta]i

lini[tit`. Trebuie doar s`-mi da]i adresa.– Lini[tit`? izbucni ea, dup` care \i spuse repede adresa.Privi \ngrozit` \n jur, amintindu-[i brusc de ie[irea de incendiu.

Travers` \n grab` camera [i \ncerc` s` deschid` fereastra. Se a[teptaca dintr-o clip` \n alta u[a s` se deschid`. L`s` telefonul jos pentrua se folosi de ambele mâini.

Ridic` fereastra [i o adiere rece intr` \n apartament. Se \ntinsedin nou dup` telefon [i-l lu` cu ea când ie[i pe fereastr`. Arunc` oprivire \n camer`, dar u[a era \nc` \nchis` [i nu se mai auzea niciun zgomot.

– Mai sunte]i la telefon? \ntreb` poli]istul.– Sunt la ie[irea de incendiu! O, v` rog! Trimite]i pe cineva

repede!Therese auzi sunetul sirenei \nainte ca poli]istul s`-i r`spund`.

Se sim]i atât de u[urat` \ncât era gata s` cad` de pe scara deincendiu. Vedea luminile ma[inii de poli]ie reflectându-se pecl`diri \n timp ce se apropia. „Slav` Domnului!“ \[i spuse \n sineaei [i \l anun]` pe dispecerul poli]iei c` soseau. A[tept` pân` cepoli]i[tii ajunser` la u[` [i apoi intr` din nou \n camer` s` ledeschid`.

Nu fusese niciodat` mai fericit` s` vad` pe cineva.– Bun` ziua, \i salut` cu vocea tremurând`.


– V` sim]i]i mai bine? A plecat intrusul? \ntreb` unul dintrepoli]i[ti.

Ea morm`i aprobator [i apoi aprinse lumina. Tremura din totcorpul, dar \n sinea ei se mai lini[tise.

– A venit un b`rbat [i a spus c` este \nlocuitorul paznicului nos-tru. Mi-a ar`tat actele.

Ofi]erii intrar` \n apartament. Unul dintre ei lu` permisul deconducere l`sat de intrus [i-l puse \ntr-o pung`.

Therese tremura din ce \n ce mai tare. Sim]ea nevoia s` stea jos.Se \ndrept` spre pat [i se a[ez` pe margine, \mpreunându-[imâinile pentru a le opri tremuratul.

La un moment dat, pe sc`ri se auzi zgomot de pa[i. Cei doipoli]i[ti se preg`tir` s`-l \ntâmpine pe eventualul atacator, dar \napartament intr` gr`bit Milo. P`rea furios [i \ngrozit, de parc` eragata s` omoare pe cineva. Când v`zu poli]i[tii, se opri [i le ar`t` c`nu era \narmat. Poli]i[tii \[i l`sar` pistoalele jos, iar Milo, dintr-omi[care rapid`, o lu` pe Therese \n bra]e.

– Te sim]i bine? o \ntreb` el nelini[tit.Ea d`du din cap [i apoi \nchise ochii. Nu dorea decât s`-[i scoat`

din cap aceast` \ntâmplare.Milo o strânse cu putere \n bra]e.– Ce s-a \ntâmplat? Tocmai am vorbit cu Bert. Cât ai stat aici singur`?Therese se retrase un pas, iar Milo o eliber` din bra]e.Unul dintre ofi]eri luase o hârtie [i un pix [i \ncepuse s`-i pun`

\ntreb`ri. Ea se a[ez` din nou pe pat [i-i relat` poli]istului \ntreaga\ntâmplare. |i explic` de ce era deschis` fereastra de la ie[irea deincendiu. Pe u[` se afla un semn de noroi, l`sat de pantoful str`inu-lui, dar \n rest nu existau alte urme.

Theresei nici nu-i venea s` cread` c` se \ntâmplase cu adev`rat.|[i duse o mân` la gât, sim]indu-[i pulsul \nc` accelerat. Nu\ndr`znea s` se uite la Milo pentru c` furia de pe chipul lui ar fisperiat-o [i mai tare.

– Dac` mai vine, suna]i-ne, spuse ofi]erul. Vom supraveghea


apartamentul cu un telescop instalat peste drum. Poate ar fi maibine s` sta]i \n alt` parte câteva zile. Dac` individul revine pentrutablou, a[a cum a sugerat domnul Dansforth, ar trebui s` muta]i [itabloul. Vom cerceta dac` acest Tony Miller are cazier [i vom\ncepe investiga]iile. Vom pune o patrul` s` supravegheze cl`direa,dar lua]i-v` [i dumneavoastr` m`suri de prevedere.

Therese d`du din cap. Se sim]ea parc` violat`, de[i b`rbatulacela nici nu intrase \n apartament. Dac` poli]ia n-ar fi venit atât derepede? Dac` ar fi fost nevoit` s` coboare pe scara de incendiu?Dac` ar fi deschis u[a de la \nceput, a[a cum fusese gata s-o fac`?

Ofi]erul cl`tin` din cap \n]eleg`tor, de parc` i-ar fi citit gândurile.– |mi pare r`u, domni[oar` Caroll. Ne vom da silin]a s` avem

grij` de dumneavoastr`.Therese se ridic` [i \ntinse mâna.– V` mul]umesc pentru promptitudine, spuse ea.Poli]i[tii testar` \ncuietoarea u[ii \nainte s` plece. Dup` aceea,

\nchiser` u[a, l`sându-i pe Therese [i Milo singuri \n apartament.Vântul intra \nc` pe fereastra deschis`, iar Milo se duse repede

s-o \nchid`. Lini[tea domnea acum din nou \n apartament, daratmosfera nu mai era la fel ca \nainte.

Therese \nchise ochii, \ncercând s` alunge teama ce \nc` o maist`pânea. Respir` adânc pentru a se lini[ti.

– Aproape c` s-a \ntâmplat, spuse ea.– Unde este Bert? \ntreb` Milo cu voce calm`, de[i pe chipul lui

se citea \nc` mânia.– La spital cu so]ia sa, care tocmai a n`scut. Parc` spuneai c` ai

vorbit cu el.– I-am \nchis telefonul. Trebuia s` r`mân` aici.Therese r`mase surprins` de cuvintele lui [i apoi o cuprinse

mânia.– Dar tu unde erai? \ntreb` ea. Eu [i Bert am \ncercat s` te g`sim

toat` seara. {tiai c` so]ia lui este \ns`rcinat`. Doar nu te a[teptais-o lase singur` tocmai \ntr-un astfel de moment, nu-i a[a?


– Nu [tiam c` so]ia lui na[te \n seara asta.– A[a ceva nu po]i programa! izbucni Therese.El \[i pusese mâinile \n [olduri [i se uita la ea.Dintre to]i oamenii, Milo i se p`rea acum cel mai r`u. |l acuza

pe Bert pentru c` era un so] bun.– Tu e[ti cel mai interesat de acest tablou, spuse ea dând

frâu liber mâniei. Tu ar fi trebuit s`-l p`ze[ti \n seara asta, nueu!

– Oricum tocmai veneam aici atunci când m-a sunat Bert.Ea continu` la fel de furioas`.– Puteam s`-mi rup gâtul \ncercând s` scap pe ie[irea de

incendiu. Ce s-ar fi \ntâmplat atunci cu tabloul?Milo f`cu câ]iva pa[i spre ea.– Dac` a[ fi ajuns aici cu zece minute mai devreme, nimic din

toate astea nu s-ar mai fi \ntâmplat.– Ur`sc \n`l]imea! {i dac` l-a[ fi l`sat s` intre? Aproape c` i-am

deschis u[a.– Bert primise instruc]iuni s` nu te lase singur`.– |nceteaz` s` mai dai vina pe Bert! izbucni ea. E vorba de un

simplu tablou!Ochii lui Milo o fixau cu intensitate.– Bert ar fi trebuit s`-]i spun` s` pleci o dat` cu el. Nu pentru

tablou \mi fac griji, ci pentru tine.Inima Theresei tres`ri brusc.– Cum? murmur` ea.El se apropie, \nc` furios.– Ai auzit ce am spus. Ar fi trebuit s` la[i tabloul nesupravegheat

decât s` te pui \n pericol.Therese r`mase cu gura c`scat`. Nu-i venea s` cread` c` era mai

important` pentru el decât portretul Louisei de Plentagon. OareMilo \[i d`dea seama ce spunea?

Ea observa mânia [i teama \ntip`rite \nc` pe chipul lui.Maxilarele \i erau \ncordate, iar privirea t`ioas` [i \ntunecat`.


Therese l`s` privirea \n jos, inima b`tându-i cu putere. I se\ntâmplau prea multe. Mâinile \ncepuser` s`-i tremure din nou.

La un moment dat, Milo stinse luminile. Therese \[i ridic`privirea [i-l v`zu cum st`tea \n \ntuneric, a[teptând.

– |nc` mai e[ti speriat`? \ntreb` el.„Pu]in“, \[i spuse \n sinea ei, dar nu-i r`spunse.– Thomas este nebun, continu` Milo. Nu am nici cea mai mic`

\ndoial` c` el este \n spatele acestei \ntâmpl`ri. |l voi suna chiarmâine pentru a-l opri de la asemenea gesturi necugetate. Nu tre-buie s`-]i faci griji, Therese. Acum e[ti \n siguran]`. |]i promit.

Therese oft` [i sim]i c` ultimele r`m`[i]e de spaim` i se risipesc.Indiferent cine era Thomas, Milo putea s` se descurce cu el.

– {tiu, murmur` ea.Era \n siguran]` pentru c` se afla al`turi de el.Toate jaluzelele erau l`sate \n afar` de ultimele dou`. Pe m`sur`

ce ochii i se adaptau la \ntuneric, Therese \ncepea s` disting` dince \n ce mai bine silueta lui Milo, care a[tepta \nc` nemi[cat.Tensiunea dintre ei se diminuase, dar nu disp`ruse \n \ntregime.

– Nu vreau s` fim urm`ri]i prin telescop, spuse el \ncet,explicând astfel de ce stinsese lumina.

Therese sim]i inima cum \i bate din ce \n ce mai tare. |l urm`reacum se \ndreapt` spre ea, lumina de afar` relfectându-se pe corpullui. El \[i l`s` haina de piele pe scaun [i se apropie câ]iva pa[i.

– Te-am dorit ne\ncetat \n ultimele trei zile, spuse el \ncet.Acum [tiu de ce.

Therese sim]i c` pieptul \i explodeaz` de team` amestecat` cusperan]`.

– De ce?– Chiar nu [tii?Ea cl`tin` din cap, iar el se apropie [i mai mult, f`r` s` fac` nici

un zgomot. P`rea ca o umbr`. Degetele lui calde [i puternice \imângâiar` obrajii, iar Therese se aplec` instinctiv spre el. Nu era \nbra]ele lui, dar totu[i atât de aproape...


– Spune-mi sincer, chiar nu sim]i ce se petrece \ntre noi?– Nu... \ncepu ea, dar \nainte s`-[i poat` exprima \ndoielile,

buzele lui erau pe ale ei [i se trezi \mbr`]i[at` cu putere.|n acel moment, Therese sim]i dorin]a z`vorât` \n adâncul

fiin]ei sale ie[ind la iveal` ca un strig`t disperat. |[i \ncol`ci bra]ele\n jurul gâtului lui, lipindu-se de el [i s`rutându-l cu intensitate.Buzele ei se deschiser`, l`sând limba lui s` le mângâie [i sim]indfiori de pl`cere.

– Trupul tù nu minte, Therese, spuse Milo, privind-o \n ochi,cerându-i parc` s` recunoasc` adev`rul. Trebuie s` fim \mpreun` \nseara asta.

Therese schi]` o mi[care pentru a se retrage, dar bra]ele luiputernice refuzar` s-o elibereze. O uimea u[urin]a lui de a-i citigândurile [i felul \n care se opunea retragerii ei. |ncerc` s`-[i punòrdine \n amestecul de senza]ii [i sentimente ce o st`pâneau. Nu sepunea problema c` Milo n-o atr`gea. Dimpotriv`. Nici nu aveaimpresia c` nu ]ine la ea. {tia c` cele petrecute \ntre ei produseserùn efect puternic asupra lui. Propria sa minte era ceane\ncrez`toare. Atâ]ia ani se bazase doar pe sine [i se retr`sese \ncarapacea sa atunci când se sim]ise vulnerabil`. Acum devenise cuadev`rat vulnerabil`.

– Trupul meu trebuie s` convie]uiasc` [i de acum \ncolo cumintea mea, spuse ea, \ncercând s` par` lini[tit`.

El oft`.– {i crezi c` vei regreta dac` vei petrece noaptea cu mine? De

ce?– Nu sunt sigur`, r`spunse ea cu sinceritate.– |]i este team` s` nu te r`nesc?– Nu din punct de vedere fizic.Fizic, era chiar foarte curioas`, iar el probabil [tia acest lucru.

Emo]ional, \ns`, nu [tia dac` era preg`tit` s` ri[te, s`-[i\mp`rt`[easc` intimitatea cu el. De fapt aceasta era principalaproblem`.


– Dar te-a[ putea r`ni \n alt fel doar dac` ar conta foarte multpentru tine, spuse el.

Ea bomb`ni ceva de ne\n]eles, iar Milo o trase mai aproape,sprijinindu-i capul pe um`rul sù.

Therese \nchise ochii, str`b`tut` de un fior provocat deatingerea lui tandr`.

– De aceea trebuie s` fim \mpreun`, Therese. Pentru c` [i pen-tru mine conteaz`.

|i ridic` b`rbia cu un deget, cùtându-i privirea. Therese citi \nochii lui profunzimea ascuns` \n spatele pasiunii, asemeni uneipietre \ntunecate pe fundul unui râu \nvolburat.

Milo z`bovi câteva clipe, l`sând-o s` se gândeasc`, apoi buzelelui se \ndreptar` spre ale ei. Therese realiz` c` nu mai exista cale de\ntoarcere.

Ultima r`m`[i]` de ezitare ced`, iar Therese se sim]i inundat` deun val de dorin]`. Era sigur` c` f`cuse alegerea potrivit`, chiar dac`nu cuno[tea \nc` motivele. Toat` pasiunea z`vorât` pân` atunci \nadâncul fiin]ei sale ie[i la suprafa]`. Se ag`]` de Milo [i-l s`rut` cuo intensitate aproape disperat`. |l dorea atât de mult \ncât parcàceast` dorin]` o mistuia pe dinùntru. Ar fi vrut ca totul s` sepetreac` foarte repede \ntre ei, pentru c` nu mai avea r`bdare sà[tepte.

Milo, \ns`, p`rea s` aib` alte idei. Buzele lui alunecau pe chipulei, pe tâmple, spre b`rbie [i apoi cùtând zona sensibil` a gâtului.Therese suspin` \ncle[tându-[i mâinile pe spatele lui, pipìndmu[chii \ncorda]i sub materialul sub]ire al c`m`[ii. Nu avea nici o[ans` \n fa]a lui. Trebuia s`-[i adapteze ritmul dup` al lui, s` sebucure de fiecare mângâiere subtil`, chiar dac` voia sau nu.

Therese \[i strecur` degetele sub gulerul c`m`[ii lui Milo,atingându-i pielea cald` [i apoi s`rutând-o. {tia c` acum puteaexplora \n detaliu trupul lui [i asta \i producea o infinit` pl`cere.

Milo \ntinse o mân` spre a ei, iar cu cealalt` \i explora [oldurile,talia... Therese era \mbr`cat` cu o pereche de blugi negri, o bluz`


simpl` de m`tase neagr` [i deasupra o jachet` albastr` de ca[mir.Milo strecur` degetele sub jachet`, \ntr-o mângâiere tandr` [ir`scolitoare.

– Nu te-am mai v`zut \n blugi pân` acum, murmur` el.– Suntem la sfâr[it de s`pt`mân`.O s`rut` din nou, provocându-i o senza]ie pl`cut` de c`ldur`.

Sânii Theresei tres`ltau sub bluza sub]ire, iar jacheta \ncepea s-ostânjeneasc` din ce \n ce mai mult. |ntinse o mân` pentru a oscoate, iar el o ajut`.

P`rul strâns \n coad` se desf`cu. Therese oberv` c` privirea luiurm`rea fiecare mi[care cu aten]ie. |n lumina difuz`, chipul lui eraumbrit, dar ochii o urm`reau posesiv, cu o dorin]` nerostit`.

Therese \i sim]ea mâinile pe talie, ap`sând \ncet pe margineapantalonilor. Apoi, urcar` din ce \n ce mai sus, oprindu-se \n drep-tul sânilor acoperi]i de sutien.

Therese respir` adânc, arcuindu-se sub mângâierile \nnebuni-toare. Degetele lui Milo abia dac` atingeau sfârcurile sânilor,pip`indu-i prin materialul sub]ire al sutienului. Therese deveneadin ce \n ce mai ner`bd`toare. Se apropie de el, lipindu-[i trupul deal lui pân` ce sim]i sexul lui tare strivindu-se de ea. Timid`, cobor\mâinile spre cureaua pantalonilor. Trase u[or de c`ma[`, iar Milo \[isupse abdomenul, l`sând-o s` ias` cu u[urin]` din pantaloni.

O s`rut` pe ureche, murmurându-i:– M` faci s` nu mai pot sta \n picioare.Therese \l s`rut` la rândul ei, sim]ind c` propria dorin]` \i

\nmuiase genunchii.Cu un strig`t s`lbatic, Milo \[i strecur` bra]ul sub genunchii ei

[i o ridic` \ncet. For]a lui o f`cea s` aib` impresia c` era foarteu[oar` \n timp ce el o ducea spre pat. O l`s` u[or acolo, a[ezându-selâng` ea, privind-o intens. |[i scoase c`ma[a, dezvelind bustul mus-culos pe care Therese tânjea s`-l ating`.

– Nici nu-]i imaginezi \n câte nop]i am vrut s` te aduc aici, spuseel. Iar tu nu te-ai fi oprit s` bei nici m`car o cafea cu mine.


O mângâie din nou, iar Therese se \ntinse spre el, dorind s`-lsimt` mai aproape. El r`mase departe de ea, cu o mân` mângâind-o[i cu cealalt` \mpiedicând-o s` se apropie. Când \n sfâr[it \i scoasebluza [i-i atinse sânii, Therese strig` de pl`cere [i-l trase lâng` ea.|n loc s`-i s`rute buzele, Milo se opri asupra sfârcurilor, strivindu-leprin dantela sutienului. Therese avea impresia c` nu mai poaterezista.

Voia s`-l ating` peste tot, s`-i exploreze \ntreg trupul. |lurm`rise de atâtea ori \n diferite ipostaze \ncât aproape [tia cumar`ta corpul lui gol. Duse o mâna la cureaua pantalonilor lui, daraceasta rezist` \ncerc`rii de a o desface. |ntre timp, Milo desf`cufoarte u[or nasturele [i fermoarul blugilor ei, tr`gându-i apoi \n jos[i aruncându-i pe podea. Aerul rece atinse pielea cald` a Theresei\nfiorând-o.

|n sfâr[it, Milo \[i desf`cu propriii pantaloni. Se ridic` [i-i scoaseo dat` cu lenjeria intim`. Pentru câteva clipe destul de lungi, elr`mase \n picioare \n lumina difuz`, urm`rind-o.

Privirea Theresei cobor\ de la ochii lui spre piept [i apoi mai jos,spre sexul lui magnific. Milo p`rea mândru [i complet st`pân pe elsub privirile ei, iar Therese tânjea s` afle cum va reac]iona când \lva atinge.

Milo se a[ez` lâng` ea, iar Therese \ntinse mâna spre el,mângâindu-i abdomenul [i alunecând din ce \n ce mai jos. La unmoment dat, se opri [i se uit` la el pentru a-i vedea reac]ia.

Ochii lui Milo o priveau rug`tor. O atinse pe mân`, parc` \ncu-rajând-o s` continue. Therese \i mângâie sexul cu o mi[care lent`[i-l auzi suspinând, cople[it de pl`cere.

Milo r`mase o clip` nemi[cat sub atingerea ei, apoi o trases`lbatic lâng` el, asaltându-i din nou sim]urile.

Therese realiza de ce se ab]inuse Milo mai devreme. Dorin]a luiera mult mai intens` acum. Mâinile lui d`dur` la o parte sutienul,dezvelindu-i sânii rotunzi [i tari. Se lipi cu \ntreg trupul de al ei, iarTherese suspin` fericit` la atingerea pielii lui calde.


Continuând s-o mângâie, Milo ajunse \n dreptul chilo]ilor ei,z`bovind acolo pân` ce Therese desf`cu picioarele, invitându-lparc` s` mearg` mai departe. |l dorea cu o ardoare ce aproape osperia. Sim]ea c` ceva \n ea se schimbase pentru totdeauna de cândacceptase noua realitate ce i se revelase. {tia c` o dat` ce va fi a lui,via]a ei nu va mai fi niciodat` la fel ca \nainte.

|ntr-o clip`, lenjeria ei intim` disp`ruse aruncat` pe podea [inimic nu mai st`tea \n calea celor dou` trupuri ce ardeau consu-mate de dorin]`.

Therese frem`ta gr`bindu-l, \n timp ce degetele lui Milodescoperiser` feminitatea ei. El o opri cu un s`rut, \ntinzându-seapoi dup` un prezervativ aflat \n sertar.

|n câteva momente, el se afla din nou deasupra ei, privind-o cuo intensitate [i o pasiune mistuitoare. Ea \i atinse masculinitatea,sim]ind c`ldura [i intensitatea dorin]ei lui. Avea senza]ia c` nu maipoate a[tepta nici o secund`.

El o p`trunse treptat, iar Therese nu sim]i nici o durere, doardorin]a nebuneasc` de a-l sim]i adânc \n ea. Se ridic` pu]in s`-lprimeasc`, apropiindu-se din ce \n ce mai mult, [tiind c` asta i-arsatisface nevoia arz`toare ce o mistuia. Totu[i, Milo era \nc` re]inut,controlându-se.

Therese ar fi vrut s`-l aduc` mai aproape [i \[i \ncol`ci picioarele\n jurul taliei lui, \mpingându-se cu putere, strivindu-[i sânii depieptul lui. Milo nu mai era capabil s` se \mpotriveasc`. P`trunseadânc \n ea cu o intensitate ce-i provoc` Theresei un strig`t dedurere.

Observând tensiunea ei, Milo r`mase nemi[cat. Ea \[i \ncle[t`mâinile pe talia lui, \mpiedicându-l s` ias`, \ncercând s`-[ilini[teasc` tremurul trupului.

Milo a[tept`, urm`rind-o cu o grij` infinit`, privind-op`trunz`tor de parc` ar fi vrut s`-i citeasc` adânc \n suflet.

Apoi, treptat, o senza]ie minunat` \ncepu s` creasc` \n ea [i setrezi mi[cându-se ritmic sub el, invitându-l s` continue. Milo


\nchise ochii, aplecându-se s-o s`rute. Durerea disp`ruse, iar \nlocul ei ap`ruse o senza]ie nou` ce o f`cea pe Therese s` simt` c`trìe[te cu adev`rat. Strig` de pl`cere, iar Milo p`trunse mai adânc\n ea, \mpr`[tiind o c`ldur` binef`c`toare \n fiin]a ei, conducând-oprintre stele.

Dup` un dans s`lbatic [i plin de pasiune, Therese suspin`,relaxându-se brusc, savurând frumuse]ea momentului \n caretrupul ei atinsese pl`cerea maxim`. Continu` s` se mi[te ritmicpân` ce un nou val de pl`cere o inund`, anun]ând-o c` Milo atin-sese la rândul sù extazul.

** *

Câteva ore mai târziu, Therese se strecur` jos din pat [i-l \nvelicu grij` pe Milo. Se retrase un pas pentru a nu-l trezi, dar eldeschise ochii atât de repede \ncât ea crezu c` era treaz dinainte.

– Unde te duci? \ntreb` el.– M` \ntorc imediat.– Doar nu vrei s` pleci?– Nu, murmur` ea.Se duse la baie s` se spele, dup` care \[i puse pe ea un prosop

mare [i alb pe care-l g`sise ag`]at \n cuierul din spatele u[ii. Cândse \ntoarse \n camer`, Milo st`tea \nc` \n pat [i aprinsese o lamp`.

– N-ai putut s` dormi? \ntreb` el.Ea cl`tin` din cap.– Sunt prea ame]it`. E rù s` te dai jos din pat dup` ce...? {tii tu.El zâmbi [i \ntinse o mân` spre ea. Therese l`s` prosopul s`

cad` [i se \ntinse lâng` el sub p`tur`. Strecurându-[i un bra] peumerii ei, Milo o lu` \n bra]e.

– De ce nu po]i dormi? Ce te ]ine treaz`? \ntreb` el.– Totul. Seara asta. Faptul c` ]i-am cedat, c` sunt cu tine. S-au

\ntâmplat atâtea.


El o s`rut` pe um`r [i-i lu` mâna \ntr-a lui. Jucându-se cudegetele ei, spuse:

– Te sim]i bine? O \ntrebase cu voce joas`, pe un ton foartecalm.

Ea murmur` aprobator.– N-am vrut s`-]i fac rù, spuse el. |mi pare rù, Therese.– N-a durat decât o clip`. Apoi totul a fost \n regul`. Ba chiar

mai mult decât atât...El \i s`rut` degetele.– {i pentru mine a fost bine.P`rea c` ar mai fi avut ceva de adùgat. |i era team` c` dac` el

va continua s` vorbeasc` pe tonul acela seduc`tor, ar auzi ceva cenu voia s` aud`, vreo minciun` dr`gu]` pe care oricum n-ar fi pututs-o cread`. N-ar fi suportat s`-l aud` spunând cât de deosebit fusesepentru el. F`cuser` dragoste. Ceva din sufletul ei se rupsese \ndou` [i apoi se unise mult mai bine decât \nainte. Trupul ei opurtase departe, dincolo de ra]iune [i gândire.

Nu putea suporta gândul c` Milo \mp`rt`[ise aceast` experien]`minunat` cu multe alte femei.

– Mai mult decât bine, repet` ea cu glas coborât.Milo \ntoarse capul spre ea. Therese \i sim]ea privirea, dar

refuza s` se uite la el. Obrajii i se \mbujoraser` sub intensitateaprivirii lui.

– Ce s-a \ntâmplat, Therese? \ntreb` el.Ea cl`tin` din cap, dar el nu renun]`.– A fost mult mai intens decât m-am a[teptat, spuse el. Nu sunt

sigur ce s-a \ntâmplat, dar vreau s` \n]eleg.O mângâie u[or pe fa]`, oprindu-se \n dreptul b`rbiei.– Doar nu vei pretinde c` suntem din nou ca la \nceput, nu-i

a[a?Ea \[i d`du seama de nota amuzat` din vocea lui, dar nu-i

r`spunse.Ar fi dorit s`-i spun` c` o iube[te, ar fi dorit s`-l cread`. Atunci


totul ar fi c`p`tat sens. Oare asta \nsemna c` se \ndr`gostise? Inima\i tres`lta de fericire, dar mintea \i r`spundea cu un fel de spaim`.Se \ntoarse s`-l priveasc` cu ochii mari [i \ntreb`tori.

Milo o trase brusc mai aproape [i o s`rut`.– Nu te uita a[a la mine, Therese.|i netezi cu grij` zulufii de p`r ce-i c`deau pe fa]`, iar ea \nchise

ochii sim]ind atingerea palmei lui reci pe obraji.– Vino aici, murmur` el de[i se aflau aproape unul de altul.

Avem zilele urm`toare la dispozi]ie pentru a ne da seama ce s-a\ntâmplat.

O a[ez` mai bine \n bra]e [i \i sprijini umerii pe pern`. Ea \lsim]ea cum respira adânc [i [tia c` [i el \i sim]ea ritmul respira]iei.

– Hai s`-]i spun o poveste, \ncepu el.– O poveste ca s` adorm?– Da. O \ntâmplare de demult care a avut loc la mare distan]`

de aici.– Este vorba despre dragoni?– Nici chiar a[a...Ea râse, relaxându-se. |nchise ochii preg`tindu-se s`-[i ima-

gineze ceea ce-i va povesti el. Milo \i mângâie \ncet p`rul.– A fost odat` un tân`r cinic, \ncepu el. |[i pierduse p`rin]ii,

petrecuse o vreme \n \nchisoare [i nu-i p`sa c` se autodistrugea. Eibine, acest bìat avea un b`trân antrenor de fotbal care l-a oprit\ntr-o zi pe strad` [i i-a ordonat s`-[i vin` \n fire. A g`sit un serviciupentru bìat, la v`rul sù din Paris. Bìatul nu voia s` se duc`, darb`trânul antrenor l-a for]at s` plece.

Therese realiz` imediat c` povestea era desprins` chiar din tre-cutul lui Milo. Se \ntreba de ce vorbea despre asta ca [i cum s-ar fi\ntâmplat altcuiva.

– Cum s-a descurcat la Paris? \ntreb` ea.Milo respir` adânc.– La \nceput nu i-a pl`cut. Zugr`vea case [i se murd`rea. Avea

prea mult timp de gândire. Totu[i, Orrin, b`rbatul pentru care


lucra, era un om de treab`. Era scrupulos. Avea o so]ie [i dou` fiice.Erau oameni foarte deschi[i, spontani, [i se purtau de parc` toaneletân`rului ar fi fost doar o glum`. |l tachinau [i-i d`deau mult maimult de lucru. Cele dou` feti]e se ]ineau mereu dup` el.

Therese râse.– Pun pariu c` el nu [tia cum s` se poarte cu ele.Milo \[i plimb` degetele pe bra]ul ei, abia atingându-i pielea.– Da, la \nceput a[a era. Oricum, erau destul de dezghe]ate.Therese \[i imagina cum fusese impresionat de prietenia [i

afec]iunea oferit` de aceast` familie. Probabil c` ]inuse foarte mult la ei.– Povestea continu`? \ntreb` ea.– |ntr-o zi, Orrin [i tân`rul cinic zugr`veau o ferm` veche. Fiica

cea mare \i \nso]ea. Era de-a dreptul s`lbatic`. Nu avea stare deloc.Voia s` joace fotbal cu bìatul \n acea zi, dar el \i spunea c` esteocupat cu zugr`vitul. Auzindu-l, ea a cùtat o scar` [i s-a urcat s`-lajute.

– Câ]i ani avea? \ntreb` Therese.– Nu [tiu. Nou` sau zece.Milo t`cu, iar mâna sa se oprise pe bra]ul ei.Therese se \ntoarse \ncercând s`-i vad` chipul, dar el privea pier-

dut spre un col] al camerei, de parc` ar fi dorit s` vad` \n trecut.– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea \ncet.– Feti]a a c`zut. Scara a alunecat \ncet pe spate când feti]a a

ajuns \n vârful ei [i apoi s-a pr`bu[it. Nici m`car n-a apucat s` ]ipe.Therese sim]i o strângere \n stomac.– O, nu. A p`]it ceva grav?Milo cl`tin` \ncet din cap.– A trebuit s`-i duc cu ma[ina la spital. Am mers patruzeci [i

cinci de minute [i \n tot acest timp Orrin a stat \n spate, \ncercânds-o ]in` \n via]` rugându-se s` mai respire.

Therese sim]i durerea din vocea lui [i a[tepta \n t`cere conti-nuarea. Probabil c` fusese \nspìmânt`tor pentru amândoi.

|n sfâr[it, el \i oferi un zâmbet abia schi]at.


– Pân` la urm` s-a f`cut bine. A avut o contuzie [i un bra] rupt,dar apoi s-a ridicat din pat mai s`lbatic` ca niciodat`.

Therese sim]i un val de u[urare [i-i zâmbi lui Milo.– {i tân`rul cinic? \ntreb` ea. El se sim]ea bine?Milo râse, de parc` abia acum f`cea leg`tura \ntre povestire [i

propriile sale amintiri.– Credeam c` Orrin m` va \nvinui pe mine, dar n-a f`cut-o niciodat`.Therese \i privi chipul, urm`rindu-i linia b`rbiei [i bucurându-se

de tonul intim al vocii lui. {tia c` el \ncerca s`-i spun` altceva, maiimportant.

– De ce \mi spui toate acestea? \ntreb` ea.El o urm`rea cu aten]ie.– Nu voi uita niciodat` drumul spre spital, spuse el. |i vedeam

\n oglinda retrovizoare [i n-am putut uita acea imagine. Ceva dinfelul \n care Orrin o ]inea pe fiica sa m-a tulburat atât de mult \ncâtabia dac` mai puteam conduce. E greu de explicat.

Therese credea c` \n]elesese.– O iubea foarte mult [i era foarte \ngrijorat.– Da, spuse Milo. Cred c` atunci a fost prima oar` când am

realizat cu adev`rat c` p`rin]ii mei muriser`.Therese nu avea curajul s` vorbeasc`. Era ca [i cum el i-ar fi spus

c` nimeni nu-l va mai iubi niciodat`. Se \ntoarse spre el [i-lcuprinse cu bra]ele, strângându-l aproape de ea pân` ce obrajii luise sprijinir` pe pieptul ei. O durea sufletul când se gândea lasuferin]a lui.

– {tii s` ascul]i, spuse el \n sfâr[it.Ea \i s`rut` p`rul.– Probabil c` a fost o perioad` grea pentru tine.El schi]` o mi[care, iar ea \l eliber` din bra]e. Ochii lui erau calzi

[i serio[i.– Acum \n]eleg mai bine, spuse el. Cred c` pân` \n ziua aceea

nu mi-a p`sat ce se \ntâmpla cu mine pentru c` nu exista nimenic`ruia s`-i pese. Când i-am v`zut pe Orrin [i pe fiica sa, am realizat


c` p`rin]ii mei m` iubiser` la fel de mult. Am \n]eles c` le-a[ fisfâ[iat inimile dac` m-ar fi v`zut cum ajunsesem. A fost ca [i cum a[fi ap`sat pe un buton. Trebuia s`-mi asum responsabilitatea vie]iimele, nu neap`rat de dragul p`rin]ilor mei, dar mai ales pentrumine \nsumi. |ntr-un fel, trebuia s` fiu propriul meu p`rinte. Chiardac` nim`nui nu-i p`sa. Nu mai avea rost s` inventez scuze [i pre-texte.

Therese \n]elegea mai bine acum cum se transformase el dintr-unb`iat tulburat [i nesigur \ntr-un om de afaceri cu succes, [i totu[i se\ntreba dac` nu cumva pierduse ceva \n ziua aceea. Povestea lui oimpresionase [i-i amintea de p`rin]ii pe care la rândul ei \i pierduse.

|i mângâie u[or cu degetul sprâncenele [i \ncerc` s` zâmbeasc`.– Mi-ai spus foarte multe dup` o singur` privire aruncat` \n tre-

cut, spuse ea.Milo \i apuc` degetele, le duse la buze [i le s`rut`. Zâmbetul lui

era cald [i fermec`tor.– Vrei s` spui c` nu m` crezi?Therese \l credea cu adev`rat.– S-ar putea s` te cred, spuse ea.– S-ar putea?– Ai mai spus cuiva aceast` poveste?Ochii lui erau a]inti]i asupra ei. O privea direct, oferindu-i parc`

posibilitatea de a se uita adânc \n sufletul s`u.– Nu, r`spunse el.– Nici nu credeam, spuse ea \ncet.Instinctiv, Therese [tia c` intimitatea emo]ional` pe care el i-o

\mp`rt`[ise era la fel de pre]ioas` ca [i unirea trupurilor lor. {tia, \ntimp ce el \i a[eza \ncet capul pe um`rul lui, c` amintirea acestormomente n-o va p`r`si niciodat`.


Capitolul 6

– Cu mult timp \n urm`, \ntre cele dou` r`zboaie, când Beatriceera copil, trìa cu familia ei \n sudul Fran]ei, lâng` Pirinei, spuseMilo. Bunica sa din neamul Plentagon, doamna Sophie, era foarteautoritar`. |i pl`cea s` aib` \ntreaga familie \n jurul sù. To]i veriiBeatricei petreceau vacan]ele de var` la castelul doamnei Sophie.|notau, se jucau [i f`ceau tot felul de n`zdr`v`nii.

– Pare foarte distractiv, constat` Therese.Se plimbau prin parcul din fa]a muzeului unde lucra Therese.

Era ora prânzului. Theresei \i pl`cea s` se plimbe al`turi de Milo, s`se bucure de soarele ce str`lucea pe cer, \n ciuda frigului de afar`.Era suficient s` \ntoarc` ochii spre Milo ca s` vad` noua expresie achipului lui. Zâmbi [i gândi \n sinea ei: „Am f`cut dragoste cu acestb`rbat cu câteva ore \n urm`“. Era \ntr-adev`r ceva surprinz`tor.

– Doamna Sophie \l prefera pe unul dintre verii Beatricei, unbìat pe nume Thomas. Era cel mai n`zdr`van dintre to]i. Cânddoamna Sophie a murit, \n 1949, i-a l`sat aproape toat` averea luiThomas, care se c`s`torise de curând. Celorlal]i nepo]i le-a l`satfoarte pu]in [i ei s-au sim]it nedrept`]i]i. Beatrice a suferit foartemult pentru c` o adorase pe bunica sa, iar aceasta se pare c`-i l`sasemo[tenire doar o perl`.

– Se pare? \ntreb` Therese.

Milo se aplec` [i lu` o piatr` apoi o arunc` \n micul lac de lâng` alee.– Madame Sophie era nepoata Louisei, cea din tabloul la care

lucrezi. I-a l`sat prin testament portretul Beatricei. „Dragei meleBeatrice \i las mo[tenire portretul Louisei \mpreun` cu bijuteriileaflate \n interiorul lui.“ Asta a fost tot ce i-a l`sat. Nici o alt` expli-ca]ie. Cel mai r`u a fost c` portretul Louisei a disp`rut de ani dezile, \nc` din timpul primului r`zboi mondial.

Therese oft`, surprins`.– De unde [tii toate astea? \ntreb` ea.Tocmai ajunseser` pe un mic pod. Therese se opri, sprijinindu-se

de margine. Milo se opri lâng` ea.– Mi-a spus Beatrice, r`spunse el. Am v`zut [i o copie a testa-

mentului l`sat de doamna Sophie.– Dar nu are sens. De ce ar fi trecut doamna Sophie \n testa-

ment un tablou pe care nici m`car nu-l mai avea?|l vedea pe Milo contemplând str`lucirea apei de sub pod.

Povestirea era mult mai complicat` decât \[i imaginase, dar \i pl`ceas` se \ntoarc` \n alte vremuri, s` afle am`nunte despre o familiecare tr`ise pe atunci.

– Se pare c` odat`, Thomas a luat portretul ca s` fac` o glum`,explic` Milo. Când a disp`rut \n timpul r`zboiului, doamna Sophieprobabil a crezut c` Thomas l-a luat din nou. Unii dintre veriiBeatricei \[i aminteau c`-l tachina deseori pe aceast` tem`. P`rea c`\i aprecia gluma dar se a[tepta s` primeasc` tabloul \napoi atuncicând \l va cere.

Therese râse.– Pare ceva cam nebunesc.El \ntoarse capul spre ea [i-i zâmbi. Lumina soarelui i se reflec-

ta \n p`r.– |n testamente se scriu deseori lucruri tr`snite.– Deci pân` la urm` ce au f`cut? \ntreb` Therese. Cum a ajuns

Beatrice s` aib` doar o perl`?– Verii Beatricei au fost nevoi]i s` se str`duiasc` s`-[i aduc`

aminte cum ar`ta portretul. To]i [i-au amintit de colierul de perlepe care-l purta Louisa. Doi dintre veri erau de p`rere c` Louisa


purta un inel, dar nimeni nu-l putea descrie cu exactitate. Pân` laurm` to]i l-au l`sat pe Thomas s` decid`, iar el \[i amintea doarperla.

Therese \[i imagina \ncercarea lor zadarnic` de a se pune deacord \n privin]a portretului.

– {i Beatrice a fost mul]umit`? \ntreb` ea.Milo \i atinse u[or b`rbia.– E[ti foarte dr`gu]` ast`zi, spuse el. }i-am mai spus?Ea zâmbi.– |ncearc` s` te concentrezi. Ce s-a \ntâmplat cu Beatrice?– Beatrice \[i amintea de ni[te smaralde.– Smaralde? \ntreb` surprins` Therese.– Da.Milo \i mângâie din nou b`rbia, apoi se aplec` [i o s`rut` u[or

pe buze. Therese ro[i fericit`. I se p`rea foarte erotic faptul c`, de[ivorbea despre altceva, Milo \i ar`ta c` se gândea la ea.

– Smaralde? \l \ndemn` ea s` continue.Privirea lui era a]intit` asupra buzelor ei [i zâmbi.– Da, Beatrice \[i amintea despre un set cu colier [i inel,

asem`n`tor celui pe care Thomas l-a d`ruit so]iei sale.Therese ridic` din sprâncean`.– Mi se pare mie, sau era invidioas`?– Invidioas` sau nu, Beatrice a pretins c` Thomas luase colierul

[i inelul pentru a le d`rui so]iei sale.Therese fluier` \ncet.– Nu e o acuza]ie prea pl`cut`.– De atunci Beatrice a cam c`zut \n dizgra]ie. |mi place când

fluieri, spuse Milo. Ea zâmbi, dar nu mai fluier` \nc` o dat`, chiar dac` el \[i

]uguiase buzele, ca [i cum ar fi vrut s-o \ncurajeze.– Tu nu po]i s` fluieri, nu-i a[a? \ntreb` ea.– Niciodat` n-am reu[it. Nu vrei s` m` \nve]i?Ea \[i umezi buzele, privindu-l. Ochii lui era \nc` a]inti]i asupra

buzelor ei.– Poate mai târziu.


– |n schimb, te-a[ putea \nv`]a [i eu un truc.– Despre ce este vorba?El se aplec` pu]in pe spate, cu ochii str`lucindu-i, iar ea se sim]i

cuprins` de un fior ciudat.– Deci, spuse Therese foarte \ncet, de aceea dorea Beatrice s`

recupereze tabloul? Din mândrie? De aceea l-a trimis Thomas peb`rbatul acela asear`?

Milo se sprijini de balustrad`, cu mâinile \n buzunare.– A fost foarte evaziv când l-am sunat de diminea]`, dar sunt

sigur c` a[a este. |n afar` de smaralde, care sunt nepre]uite, \ntrea-ga reputa]ie a lui Thomas depinde de acest tablou. Oamenii au fost\ntotdeauna nedumeri]i de testamentul doamnei Sophie, iar uniidintre veri chiar credeau c` Thomas era cel care furase portretulLouisei.

– O, bine, spuse ea. Thomas p`rea gata s`-l fure \ntr-adev`rasear`.

– Beatrice se temea de acest lucru. Cu siguran]` Thomas [tieceva \n leg`tur` cu tabloul [i nu vrea ca ceilal]i s` afle.

– Despre un inel, poate? \ntreb` Therese gândindu-se lasuprafa]a restaurat` din dreptul mâinii Louisei.

– Da.Therese realiz` c` Milo o urm`rise cu aten]ie. Probabil c` fusese

foarte interesat când \i ar`tase prima oar` suprafa]a de pe degetulLouisei, de[i nu l`sase s` se vad`. Dorise ca restaurarea s` decurg`normal. Acum, \ns`, era curioas`.

– Poate c` tat`l meu [tia ceva despre Thomas, spuse ea. Poatec` asta lipse[te.

– S-ar putea. Niciodat` n-am \n]eles de ce tat`l t`u nu i-a dustabloul \napoi Beatricei. Nu are sens. Cunoscându-l pe Harry, [tiuc` ar fi putut scoate tabloul din România, acum cincisprezece ani,dac` ar fi vrut. Totu[i, dintr-un anume motiv, dup` ce s-a str`duits`-l g`seasc` el s-a hot`rât s`-l lase acolo. De ce?

Therese \[i \mpreun` degetele, oftând.– Unde l-ai g`sit?– La vreo optzeci de kilometri de casa unde l-am l`sat pe tat`l


tù \n noaptea aceea. El a reu[it cumva s` ajung` la o cas` dinapropiere. Conform celor spuse de b`rbatul pe care l-am \ntâlnitacolo, p`rin]ii lui l-au g`zduit pe Harry timp de o lun`, pân` ce [i-arevenit. El le-a oferit tabloul \n semn de mul]umire, f`r` s` le spun`cât de valoros era. Persoana respectiv` ]inea tabloul \n buc`t`riacasei sale de vân`toare, la munte. Am fost extrem de norocos c`l-am descoperit.

– Probabil c` tata a fost nebun s`-l lase acolo. Chiar c` nu arenici un sens. Ar fi trebuit s` aib` mare grij` de tablou.

– Nu, spuse Milo. }inând cont de \mprejur`ri, era probabil celmai potrivit s` se asigure c` portretul s-a pierdut din nou. Erahot`rât s` nu-l \napoieze Beatricei.

Therese cl`tin` din cap oftând.– Pur [i simplu nu \n]eleg. Doar \]i aminte[ti ce sim]ea tata pen-

tru art`. Portretul Louisei este unic. Probabil c` tata a fost foarteimpresionat de frumuse]ea lui, aproape \ndr`gostit. Nu [tiu dacàsta ajut` la ceva, dar sunt sigur` c` este adev`rat.

– Poate c` r`spunsul e simplu. Tat`l tù iubea \ntr-adev`r acesttablou, dar din \ntâmplare [tiu [i de ce. Louise seam`n` cu tine,spuse el \ncet.

Therese râse.– Nu, spuse ea. Nu sem`n`m deloc.Milo arunc` un b`] \n ap` [i apoi se \ntoarse spre ea. Therese

\[i \ncruci[ase bra]ele la piept [i \l privea. Ceea ce observ` oimpresion` profund. Milo se schimbase mult \n cele [ases`pt`mâni de când \l cuno[tea. |ntreaga lui \nf`]i[are \i dovedeac` are dreptate. Era mult mai plin de via]` acum când renun]ase laatitudinea sa rece [i formal`. Avea un fel de gra]ie, o energie ce-iaccentua magnetismul personal [i-l f`cea mult mai atr`g`tor.P`rea ca [i cum schimbarea anotimpurilor \l afecta [i pe el,\ndep`rtând r`ceala iernii [i \nlocuind-o cu optimismul molipsi-tor al prim`verii. Therese spera ca aceast` schimbare s` i sedatoreze \ntr-o mare m`sur` ei. Milo ar`ta ca o persoan` cuadev`rat fericit`. Pe deasupra, acum o compara pe ea cu o fatìncredibil de frumoas` ca Louisa.


– Nu m` refeream la o asem`nare total`, spuse Milo. Era vorbadespre ceva mai mult. {tii ce se \ntâmpl` cu Louisa când o prive[tide la o anumit` distan]`, nu? Ai v`zut cât de frumoas` este [i cumte impresioneaz` chipul ei? Nu te po]i s`tura privind-o. La fel se\ntâmpl` [i cu tine, Therese, dar mult mai intens.

Therese sim]i c` ro[e[te.– Milo, \ncepu ea.El se aplec` mai aproape, vorbindu-i cu un glas coborât [i

enigmatic.– Ce s` fac, Therese? Nu pot pretinde c` nu se \ntâmpl` nimic.

M` gândesc la tine tot timpul. Acum, dup` noaptea trecut`, vreaus` fiu cu tine \n permanen]`. Niciodat` n-am rezistat obsesiilormele. Zâmbi privind-o semnificativ. |ntotdeauna le-am cedat pân`la urm`.

Therese sim]i un nod \n gât [i \ncerc` s`-[i controleze b`tìleinimii. El se apropie mai mult, atingând-o u[or. Ochii [i buzele luierau la câ]iva centimetri de ea.

– Deci s` \n]eleg c` sunt doar una dintre nenum`ratele taleobsesii? \ntreb` Therese.

El \ntârzie inten]ionat r`spunsul, privind-o intens.– Tu, Therese, e[ti ultima mea obsesie.Therese izbucni \n râs [i se \ndep`rt` de el pentru a rupe vraja

creat` de apropierea lui. Putea s` spun` mai bine c` era cea mairecent` obsesie a lui, gândi ea. Era acela[i lucru.

|[i reluar` plimbarea prin parc, mergând \ncet unul lâng` altul.– Nu m` crezi? \ntreb` el la un moment dat.– Ba da, te cred c` a[a gânde[ti acum.– Dar nu ai \ncredere \n mine.– Ce pot s` spun, Milo? S` fiu sincer`, m` \nspìmân]i. E[ti atât

de pasional. De unde s` [tiu c` s`pt`mâna viitoare nu vei avea altòbsesie?

El se opri, iar ea se v`zu nevoit` s` fac` acela[i lucru. Se \ntoarse[i se uit` la el.

– Nu po]i crede a[a ceva, spuse el.Therese l`s` privirea \n jos. Nu mai [tia ce s` cread`. Se trezise


dintr-o dat` alt` femeie, \ntr-o lume plin` de culoare [i via]`.Totu[i, când \[i analiz` cu aten]ie sentimentele, era \n acela[i timp\ncântat` [i \ngrozit`. Nimeni nu v`zuse atât de adânc \n sufletul eiprecum o f`cuse Milo cu o sear` \nainte. La rândul lui, el \i\mp`rt`[ise cele mai intime amintiri. Cu toate acestea, nici unuldintre ei nu vorbise despre iubire.

Golul pe care-l sim]ea \n suflet o surprindea [i o f`cea s` sufere.– Nu [tiu ce s` cred, spuse ea. E atât de grav?|l sim]i cum se apropie, cum o apuc` de umeri [i cum o trage

\ncet spre el. |[i \ntoarse fa]a spre a lui, iar ochii lui parc` o devo-rau. Therese sim]i c` i se \nmoaie genunchii. Se sprijini de el.Buzele li se \ntâlnir` iar trupurile lor frem`tau de aceea[i dorin]`ce-i st`pânise cu o sear` \nainte. Chiar dac` erau \mbr`ca]i,Therese sim]ea magnetismul puternic emanat de trupul lui. Sel`s` purtat` de aceast` senza]ie pl`cut` [i-i r`spunse cu aceea[ipasiune.

Suspin`, eliberându-se parc`, [i \l privi, c`utând \n ochii lui con-firmarea faptului c` era la fel de excitat ca [i ea. Milo o s`rut` dinnou, r`spunzându-i parc` la \ntrebarea nerostit`.

Câ]iva adolescen]i afla]i pe un teren de baschet din apropiere\ncepuser` s` fluiere [i s` strige.

Therese râse, retr`gându-se un pas.– Nu putem face asta aici, spuse ea rezemându-se de bra]ul

lui.– Atunci hai s` mergem acas`.Ea cl`tin` din cap.– Trebuie s` m` \ntorc la serviciu, ai uitat?Milo se strâmb` nemul]umit.– |mi po]i rezista, spuse el. ~sta nu e semn bun.Ea \l lovi u[or peste bra], dojenindu-l.– Milo!El zâmbi vesel.– {tiu c` trebuie s` te \ntorci la serviciu, dar asta \nseamn` c`

nu te voi mai vedea pân` mâine sear`. Disear` trebuie s` ies \n ora[cu Veronique [i Beatrice, deci nu voi veni la atelier. M-a sunat


poli]ia [i au spus c` au luat telescopul instalat vizavi. |nseamn` c`Thomas a renun]at pentru moment la \ncercarea de a fura tabloul.Oricum, vei fi \n siguran]` cu Bert.

Spunând acestea, o lu` de bra] [i se \ndreptar` \mpreun` spremuzeu. O adiere proasp`t` \i spunea Theresei c` prim`vara seapropia, de[i iarba era \nc` uscat` [i câteva frunze maronii z`ceaupe jos \n noroiul uscat. Trecur` pe lâng` o gr`din` de trandafiri\mprejmuit` de un gard [i Therese o privi, dorind se mearg` acolo\mpreun` cu Milo, chiar dac` trandafirii nu \nfloriser` \nc`. |[iaminti c` nu exista nici o promisiune a unui viitor \mpreun` cu el[i gândul `sta o \ntrista. Oare era atât de rù dac` reprezenta pen-tru el doar o obsesie de moment? Dac` nu putea avea decât o aven-tur` cu Milo, nu era mai bine decât nimic?

Traversar` aleile \n t`cere, apoi trecur` peste pod [i urcar`panta lin` ce ducea spre muzeu. Therese privi cl`direa mare [ifumurie. Pentru prima oar` sim]i o p`rere de rù gândindu-se c` vaintra acolo. Pân` acum, \ntotdeauna fusese dornic` s` mearg` laserviciu, pentru c` \[i iubea munca. Ast`zi i se p`rea c` munca saera ceva care-o \mpiedica s` fac` ce [i-ar fi dorit.

Degetele ei se strânser` instinctiv pe bra]ul lui Milo.– Tocmai m-am gândit la ceva, spuse ea. Acel Orrin din

povestirea ta este acela[i cu sculptorul Orrin du Bois?– Da. {i-a expus sculpturile \n prima galerie deschis` de mine.

De fapt, atunci s-a lansat.Ea zâmbi.– Presupun c` nu ]i-a prins rù.El râse.– Nu, a fost benefic pentru toat` lumea.– {i ce s-a \ntâmplat cu fiica lui n`zdr`van` care a c`zut de pe

scar`?– Alvina? S-a m`ritat [i are doi copii nebunatici. N-a \nv`]at nici

pân` acum s` zugr`veasc`.Alvina, gândi Therese. Deci Milo \[i numise galeriile dup` acea

feti]` s`lbatic`. |i pl`cea ideea. O f`cea s` zâmbeasc`.Milo \i r`spunse tot cu un zâmbet.


– R`mâne valabil pentru mâine sear`?– Te referi la \ntâlnirea la care nu trebuie s`-mi pl`tesc nota de

plat`?– Asta dac` nu ]ii neap`rat, r`spunse el vesel.Ea zâmbi [i se \ntinse s`-l s`rute repede pe buze.El o prinse [i o ]inu aproape, iar ea observ` c` o privea cu o

infinit` c`ldur`.– Cred c` de fapt voiai s` faci a[a, spuse el [mechere[te,

s`rutând-o apoi atât de intens \ncât Therese frem`t` de dorin]`. Ise p`ru o adev`rat` tortur` s` plece de lâng` el [i s` se duc` la ser-viciu.

– Dumnezeule, murmur`, intrând \n muzeu \nc` ame]it`.B`rbatul acesta e \ntr-adev`r periculos.

Restul zilei petrecute la muzeu a fost chinuitoare, Thereserezistând doar datorit` cafelei.

Directorul muzeului era foarte entuziasmat de un triptic sositdin Germania [i adusese to]i speciali[tii s`-l vad`. Tripticul sosisecu o lun` mai devreme decât era programat [i era \ntr-adev`rmagnific.

|n mod obi[nuit, Therese ar fi fost nemaipomenit de \ncântat`,dar acum, v`zând tripticul, realiz` c` nu mai avea timp s` se ocupe[i de el. Mickey dorea ca ea s` \nceap` imediat restaurarea, iarTherese se v`zu nevoit` s`-i aminteasc` de proiectele la care lucradeja. Mickey se a[tepta probabil s` lucreze peste program [i ea erasigur` c` uitase de faptul c` lucra pentru Milo \n timpul liber.

Therese \ncerc` s`-[i recapete starea ei obi[nuit`, ritmul obsesivde munc`, dar ceva o f`cea s` nu mai aib` r`bdare, s` nu se maipoat` concentra. Nu se putea gândi decât la Milo, la s`rutul luir`scolitor [i la faptul c` tânjea s`-l vad` din nou. Oare va putearezista timp de treizeci de ore pân` când se vor \ntâlni? Ce sem-nifica faptul c` tânjea s` fie cu el, dar \n acela[i timp se temea cânderau \mpreun`? Dorea s` cread` c` Milo se \ndr`gostise de ea, de[iel nu-i spusese nimic \n leg`tur` cu acest lucru. Dar oricum, ce\nsemna iubirea pentru Milo? Pentru ea, iubirea \nsemna un viitor\mpreun` cu cineva, pasiune [i via]` obi[nuit`, vise [i realit`]i, toate


reunite \ntr-o singur` persoan`. Poate c` era prea idealist`. Poate c`\n lumea real`, asemenea iubire nici nu exist`. Totu[i, \n adânculsufletului, voia s` cread` c` exista [i asta o speria cel mai tare.

Mai târziu, spre sear`, Therese lucra la portretul Louisei, \ncer-când s` nu se mai gândeasc` la Milo. Bert se afla [i el \n atelier [ist`tea pe un scaun citind o carte despre cum se \ngrijescbebelu[ii.

Therese cur`]ase deja cu meticulozitate suprafa]a tabloului pen-tru a \ndep`rta stratul de r`[in`, folosind vat` [i o solu]ie special`.Acum se concentra asupra p`r]ilor pictate peste original,suprafe]elor \nchise la culoare. Vedea clar c` undeva pe mânaLouisei, pictura fusese ref`cut`. Spera ca stratul de dedesubt s` fiprotejat pictura original`. |n seara aceasta era hot`rât` s`\ndep`rteze stratul pictat deasupra originalului [i avea nevoie demare concentrare.

– O, Dumnezeule! murmur` ea, \nm`rmurit`.De sub stratul de culoarea pielii de pe degetul Louisei ie[iser`

la iveal` nuan]e de mov [i verde ce sem`nau a bijuterie. Theresepresupuse c` era vorba de un inel. Un inel cu smarald! Picturaoriginal` avea un inel! Milo va fi cu siguran]` \ncântat s` afle.

Therese chicoti fericit`. |i veni \n minte o poezioar` pentrucopii.

Comp`time[te scoica ce nu ascunde nici o perl`Pentru c` oricum l`comia cuiva o va distruge.Therese r`mase nemi[cat` \n timp ce aceste cuvinte \i veneau \n

minte, ie[ite parc` din mormânt, [optite de vocea tat`lui s`u. Sunaca o poezie pentru copii dar nu era a[a. Nici unul dintre prieteniiei nu cuno[tea poezia. Tat`l ei i-o spusese de nenum`rate ori.Probabil c` o compusese chiar el. Brusc, totul c`p`t` sens. Aceastaera amintirea! gândi Therese entuziasmat`. Acesta era mesajultat`lui s`u. Dar ce \nsemna el?

Reluând lucrul, se aplec` s` vad` mai bine suprafa]a unde se aflainelul. |ndep`rt` cu grij` ultimele r`m`[i]e de vopsea de deasupra[i apoi stratul de r`[in`. Opera]iunea a durat ore \ntregi, darTherese lucra cu pasiune [i i se p`rea c` timpul trecu cu o vitez`


ame]itoare. Pân` la urm` reu[i s` termine, sco]ând la iveal` dou`smaralde mici [i unul mai mare, la fel de frumoase [i de str`luci-toare ca [i Louise.

– Gata, [opti ea retr`gându-se câ]iva pa[i pentru a putea admi-ra tabloul. Acum portretul c`p`tase mai mult sens. Inelul explicapozi]ia mâinii stângi a Louisei, a[ezat` oarecum ostentativ deasupramâinii drepte. |n str`lucirea inelului era un fel de promisiune, spe-ran]` [i mândrie tinereasc`. Therese putea s` jure c` acela erainelul de logodn` al Louisei.

Dar de ce fusese acoperit? Când [i de c`tre cine? Putea s` fie\nainte sau dup` ce tat`l ei ascunsese tabloul \n pivni]a aceea.

Milo va fi cu siguran]` foarte fericit, gândi Therese. Acum \ns`era cinci diminea]a. Trebuia s` mai a[tepte câteva ore ca s`-i poat`spune. Zâmbi [i acoperi tabloul cu o hus` protectoare.

Abia când se ridic` de pe scaun, realiz` cât de extenuat` era.To]i mu[chii ei erau \n]epeni]i, iar genunchii \i amor]iser` atât detare \ncât abia putea s` se ]in` pe picioare. Nu dormise de aproapedou`zeci [i patru de ore [i oboseala acumulat` \n ultimeles`pt`mâni \[i spunea cuvântul.

Se gândi ca va merge acas` [i va dormi pu]in. Apoi, seara, dup`\ntâlnirea cu Milo, va dormi suficient pentru a se odihni.

Când ajunse acas`, se duse s` fac` un du[, sperând c` o va mai\nviora, dar ie[i din baie mai adormit` decât intrase. Se \mbr`c` cuun halat de baie [i se a[ez` \n pat.

La un moment dat, Therese se trezi \n sfâr[it, dar nu datorit`ceasului de[tept`tor ci soneriei de la u[`. Dezorientat` [i adormit`,se ridic` din pat [i se uit` la ceas.

– Patru! strig` ea s`rind din pat. Patru dup`-amiaz`!Ratase \ntâlnirea cu Milo [i lipsise de la serviciu. Pierduse prac-

tic toat` ziua.– O, Dumnezeule! exclam` ea \ncheindu-[i halatul [i coborând

scara. Deschise u[a chiar când se auzi un nou cioc`nit.Milo Dansforth st`tea \n fa]a u[ii, \mbr`cat cu haina sa preferat`,

descheiat` de parc` s-ar fi gr`bit. Ar`ta atât de atr`g`tor \ncâtTherese se ab]inu cu greu s` nu se arunce \n bra]ele lui.


– Deci, aici erai, spuse el. E[ti bolnav`?Therese \[i strânse halatul mai bine la gât, con[tient` c` nu

purta nimic pe sub el. |l invit` \nùntru cu un gest al mâinii.– Nu, dar am dormit mai mult, r`spunse ea zâmbind timid. De

fapt, am dormit enorm de mult. Ce faci aici?– Când te-am sunat la muzeu, Mickey mi-a spus c` este prima

oar` când lipse[ti de la munc`. De aceea am venit s` v`d dac` tesim]i bine.

– Mickey? O, Doamne! Era furios?Milo râse, \nchizând u[a \n urma lui.– Nu, a spus doar c` era [i timpul.Holul de la intrarea \n apartamentul Theresei era foarte \ngust

[i Milo se v`zu nevoit s`-[i strâng` pu]in umerii pentru a puteatrece. Therese o lu` \nainte ca s`-l conduc`. |[i trecu o mân` prinp`r, sim]indu-se nepreg`tit` pentru vizita lui. Milo nu intraseniciodat` \n apartamentul ei pân` atunci. Pe deasupra, nici nu eraaranjat`. Gândi c` probabil ar`ta groaznic, cu p`rul r`v`[it [i cuochii somnoro[i. {i ce va gândi el despre apartamentul ei? Nicim`car nu avusese timp s` fac` ordine.

|nchise u[a dormitorului \nainte ca el s` poat` vedea \nùntru[i apoi \l conduse \n sufragerie. |l privi pe furi[, sperând c` nu con-sidera \nc`perea prea ciudat`.

Sufrageria era orientat` atât spre sud cât [i spre vest [i aveaferestre foarte mari pe ambele p`r]i. Lumina p`trundea din plin.Therese vopsise pere]ii \n alb-crem, tavanul \n albastru deschis, cuo dung` indigo [i maro, [i auriu \n partea de sus a pere]ilor.Podeaua era din buc`]i mari de parchet din lemn de brad. Theresei\i pl`cea s` mearg` descul]` pe acolo [i nu o acoperise cu nici uncovor. Singurele piese de mobilier din \nc`pere erau un pian [i unbalansoar mare, dublu, cu câteva perne pe el. Theresei \i pl`cea s`se legene \n balansoar [i considera c` acel col] era cel mai relaxant[i lini[tit. Putea petrece ore \n [ir acolo, doar uitându-se pe fereas-tr`, citind un roman sau scriind. Cu toate acestea, [tia c` \nc`pereali se p`rea ciudat` prietenilor sì, care obi[nuiau s` vin` cu scaunepliante la ei. Dar Theresei nu-i p`sa.


De[i nu mai era nici un alt obiect de mobilier, pere]ii camereierau acoperi]i cu poze, picturi \n ulei de diferite dimensiuni [i cudiverse peisaje. Se afla acolo [i un tablou mare \n ulei reprezentândun câmp plin cu liliac \nflorit. Altul reprezenta Saint Croix RiverValley [i fusese odinioar` \n casa bunicilor ei. Pe lâng` tablouri,erau [i fotografii alb-negru ale unor copii din Brazilia. Therese aveamulte preferate, dar cel mai mult \i pl`cea micul tablou cereprezenta o feti]` cu p`rul negru care se plimba \ntr-o gr`din`plin` de culori vii. Tat`l ei \i d`ruise pictura cu ocazia anivers`riivârstei de treisprezece ani. |i pl`cea [i acum s` se imagineze \n aceagr`din`, \mpreun` cu tat`l s`u. {tia c` spatele tabloului ascundea oinscrip]ie scris` de tat`l ei: „O iubesc pe draga mea Therese maimult decât orice pe lume. La mul]i ani!“

Milo intrase \n camer` [i se oprise lâng` balansoar, rotindu-[iprivirea spre toate tablourile [i fotografiile aflate pe pere]i. Therese\l urm`rea [i ini]ial observ` surprindere pe chipul lui. Surprinderease transform` \n admira]ie [i apoi \ntr-un amestec ciudat de triste]e[i dor. |n sfâr[it, el zâmbi enigmatic.

– De ce nu mi-ai spus? \ntreb` el.– Voiai s`-i spun unui om de art` c` am câteva tablouri? Cl`tin`

din cap. Aceasta este o colec]ie foarte personal`.– Dar ai o avere pe pere]ii ace[tia, spuse el. Ai fi putut s`-]i

cumperi o cas` de trei ori mai mare decât apartamentul t`u, dac` aifi vândut numai câteva dintre tablouri.

– De ce? Ce-a[ fi f`cut cu mai mult spa]iu? Eu voiam doar s` ammai multe tablouri [i asta e tot ce mi-am permis pentru moment.

Milo o urm`rea cu v`dit` surprindere.– E[ti incredibil`, spuse el.Therese râse.– Mda. De aceea am dormit atât de mult ast`zi. Po]i s` te faci

comod pân` m` sp`l pu]in?El \[i scoase haina [i se a[ez` pe balansoar. Privirea lui devenea

din ce \n ce mai intens` \n timp ce privea halatul ei [i p`rul ciufulit.– Se pare c` deja te-ai sp`lat, spuse el.Ea zâmbi, \ncruci[ându-[i mâinile la piept.


– Se presupune c` ar trebui s` te faci c` nu observi dezordinea[i \nf`]i[area mea neglijent`.

– A[a cum te-ai f`cut [i tu c` nu vezi \n diminea]a aceea, laatelier?

Therese \[i aminti brusc diminea]a când \l g`sise \mbr`cat doarcu pantalonii negri de pijama.

– Cam a[a ceva, spuse ea ro[ind.Cu un aer timid [i oarecum \ncurcat, Therese deschise o u[`,

ar`tând spre mica sa buc`t`rie.– Vrei s` faci pu]in` cafea? \l \ntreb` ea pe Milo care o urmase.

Nu prea am f`cut cump`r`turi \n ultimul timp, dar cafea cred c`mai este. Spunând acestea, se uit` \n dulap [i scoase o pung` cuboabe de cafea. Este de pe planta]ia m`tu[ii mele, spuse ea uitân-du-se la el. G`se[ti o râ[ni]` lâng` pr`jitorul de pâine.

Lumina soarelui p`trundea prin mica fereastr` de deasuprachiuvetei, reflectându-se \ntr-o vaz` vene]ian`. Faian]a [i gresiaalbastr` [i alb` de pe pere]i [i podea d`deau buc`t`riei un aspectmistic. Mirosea a piper [i ciocolat`, un amestec de iute [i dulce \nacela[i timp, iar Therese realiz` c` nu mai g`tise de mult timp.

Milo lu` punga cu boabe de cafea [i apoi se \ntinse dup` râ[ni]`.– |mi place buc`t`ria ta, spuse el.– Mul]umesc.Era gata s` se ofere s`-i preg`teasc` o dat` o cin`, dar apoi rea-

liz` c` el nu va r`mâne prea mult timp \n ]ar`.O t`cere sup`r`toare se l`s` \ntre ei. Therese \n]elese brusc

situa]ia. Milo Dansforth st`tea \n buc`t`ria ei, cu o pung` de cafea\n mân`, ar`tând \n aceea[i m`sur` domestic [i exotic. Privirea eiera \n mod inexplicabil a]intit` asupra degetelor lui. |i era greu s`respire \n voie. Ceva lipsea, de exemplu un s`rut. {i totu[i, eranepotrivit s` se arunce \n bra]ele lui. |n schimb, c`ut` ceva de spuspentru a risipi tensiunea.

– Ai v`zut-o pe Louise? \ntreb` ea \n cele din urm`.Milo zâmbi.– Vin direct de la atelier, spuse el. Este incredibil. Absolut

incredibil.


– Sunt de aceea[i p`rere, spuse ea b`tând din palme. N-am maiv`zut a[a ceva. Inelul Beatricei! I-ai spus?

– Voiam s` vorbesc \ntâi cu tine.– Va fi \ncântat`, spuse Therese, dar sim]i brusc o strângere de

inim`. Se for]` s` par` entuziasmat`. Exact asta spera. Va l`murisitua]ia cu v`rul ei.

Milo râse.– |]i place ideea de r`zbunare, nu-i a[a?– Dreptate, \l corect` ea. Dup` atâ]ia ani, Beatrice va face \n

sfâr[it dreptate.El bomb`ni ceva, iar Therese \l urm`rea, sim]ind o oarecare

ezitare din partea lui.– Nu te bucuri? \ntreb` ea.– Ba da, bine\n]eles, r`spunse el repede. Hai s` s`rb`torim.Ea se \ntoarse spre u[`.– M` \ntorc repede. Este un casetofon pe frigider, dac` vrei s`

ascul]i muzic`. Ce[tile sunt deasupra cuptorului cu microunde.El zâmbi.– M` descurc eu.Therese era sigur` c` ceva se schimbase. Poate datorit`

descoperirii inelului sau poate faptului c` Milo se afla \n sfâr[it \npropriul ei spa]iu. Oricum, indiferent de motiv, ceva se schimbasecu adev`rat. |n cele cincisprezece minute de când Milo intrase \napartamentul ei, nu f`cuse nici o tentativ` de a o s`ruta.


Capitolul 7

Când ajunse \n dormitor pentru a se \mbr`ca, Therese \[i amintidin nou prima zi \n care-l \ntâlnise pe Milo la atelier. Atunci, elfusese cel care f`cuse un du[, iar ea a[teptase. Acum, situa]ia seinversase. Ea era cea care se hot`râse s` fac` un du[ rapid pentru ase \nviora dup` somn. Intr` \n baie, trase perdelele de plastic [id`du drumul la ap`. |n timp ce se s`punea, gândi c` niciodat` nufusese atât de \ncântat` de o \ntâlnire. A[teptarea o f`cea s` simt`pl`cere chiar [i datorit` unor lucruri simple, ca de exemplu atin-gerea prosopului cald [i aspru.

Când ie[i din baie, Therese alese una dintre rochiile sale prefe-rate [i se \mbr`c`. Era o rochie ro[ie, elegant`, [i spera din tot sufle-tul s`-i plac` lui Milo. La un moment dat se opri, ascultând. Dinsufragerie se auzea pianul, la care Milo \ncepuse s` cânte o melodie.

Dup` ce se \mbr`c`, se a[ez` \n fa]a oglinzii pentru a se machia[i pentru a-[i aranja p`rul. Apoi, privindu-se satisf`cut`, porni spresufragerie, cu inima b`tându-i puternic de emo]ie. Ar fi dorit s` fiem`car pentru o clip` o zân` r`pitor de frumoas` care s`-l seduc` peF`t-Frumos.

Probabil c` dorin]a ei fusese auzit` pentru c`, imediat ce intr`\n sufragerie, Milo se \ntoarse de la pian [i exclam` de \ncântare. Eazâmbi timid, mul]umit` de reac]ia lui.

– |]i place ro[ul, nu-i a[a? \ntreb` ea.Rochia ro[ie, mulat` pe corp [i scurt` pân` la genunchi, \i

scotea \n eviden]` formele feminine.Milo \nghi]i \n sec.– Da, \mi place.Therese râse satisf`cut`. Se sim]ea ca o zei]` frumoas` [i atot-

puternic`.– Nu [tiam c` te pricepi s` cân]i la pian, spuse ea.– Nu m` prea pricep. N-am mai cântat de foarte mult` vreme.

Mama m-a obligat s` iau lec]ii când eram copil.– Dar \]i mai aminte[ti câte ceva, nu-i a[a?– Cred c` da. Suficient cât s` nimeresc notele. Nu vrei s`-mi

cân]i [i mie pu]in?Ea \l refuz`, cl`tinând din cap.– Cânt \ngrozitor. Toat` lumea mi-a spus asta. N-am sim]ul

ritmului, dar \mi place. Sunt perioade \n care cânt \n fiecaresear`. Apoi, nu mai ating pianul timp de câteva luni. E trist, nucrezi?

Milo râse, ridicându-se \n picioare.– Nu e trist. Doar natural [i sincer.Therese ridic` privirea, urm`rindu-l.– Sau lene[. Presupun c` tu e[ti prea perfec]ionist [i nu faci un

lucru dac` nu-l st`pâne[ti pe deplin.– Cam a[a ceva, r`spunse el [i cuvintele sale p`reau ca un ecou

al celor spuse de ea mai devreme.Therese \l privi cu aten]ie. Poate c` el trebuia s` st`pâneasc`

orice \ntâlnea, gândi ea, str`b`tut` brusc de un fior. Crezuse c`\ncepuse s`-l cunoasc` destul de bine, dar acum descoperea c` nuera chiar a[a. Acest lucru o intriga, dar \n acela[i timp era din ce \nce mai convins` c` aveau nevoie de timp ca s` se cunoasc` maibine. Totu[i, timpul era un element de care nu mai dispuneauacum, c` descoperiser` smaraldele Beatricei.

Stând \n mijlocul colec]iei ei de art`, Milo p`rea neobi[nuit de\nalt [i tridimensional, de parc` una din picturi ar fi prins via]` [inu s-ar mai fi putut \ncadra \n ram`.


Therese realiza c` Milo o putea cunoa[te la un nivel mult maiprofund acum, când era \nconjurat de obiecte ce aveau leg`tur` cutrecutul ei.

– Totu[i, mi-ar pl`cea s` te aud cântând la pian, spuse el.Ea cl`tin` din cap \n semn de refuz, \ndreptându-se apoi spre

u[`.– Trebuie s` am dispozi]ia necesar` sau s` nu-mi pese de audien]`.Milo ridic` din sprâncene [i travers` \nc`perea spre ea.– Nu prea ai de ales.– Presupun c` nu.Milo se opri \n fa]a ei, privind-o. Therese sim]i cum ochii lui

alunecau pe trupul ei [i tânjea s` \ntind` mâna s`-i mângâie p`rul.– |mi place rochia ta, spuse el ridicând privirea. Chiar mai mult

decât blugii t`i.Therese ro[i, amintindu-[i cum \i scosese blugii când f`cuser`

dragoste cu dou` seri \nainte. {i totu[i, acum el nu f`cea nici omi[care s-o ating`.

Ochii lui str`lucir` privind-o cu aten]ie, iar ea se apropie pu]inde el. Therese \i sim]ea c`ldura respira]iei mângâindu-i buzele, darMilo r`mase la fel de nemi[cat.

Un sentiment ciudat [i intens de dorin]` o cuprinse, combinatcu o senza]ie subtil` de pericol. Realiza c` era un fel de joc de-atenta]ia, \n care \ncerca s` vad` cât de mult va rezista Milo departede ea. De fapt, \[i dorea ca el s` cedeze, s-o doreasc` [i s` fac`primul pas. Pân` când va sosi clipa aceea, ea va r`mâne acolo,aproape de el.

Ochii lui se \ntunecar` pu]in.– Mai vrei cafeaua aceea? \ntreb` el pe un ton ce se dorea

neutru.– Nu. Dar tu?El cl`tin` din cap, murmurând ceva de genul:– La naiba cu cafeaua!Ea zâmbi, privindu-l.– Atunci, mergem?Milo se retrase un pas, \ndep`rtând tensiunea ce plutea \ntre ei.


– Sigur.Therese opri filtrul de cafea, luându-[i apoi haina [i geanta. Se

\mbr`c` \nainte ca Milo s`-i poat` oferi ajutorul.– Sunt gata, spuse ea. Ie[ir` apoi afar` pe verand`.Therese tremura pu]in pentru c` o dat` cu c`derea serii, se

l`sase frig. Soarele tocmai apunea, \mpr`[tiind ultimele raze cecolorau cerul \n nuan]e portocalii [i purpurii.

– Ai nevoie de ceva care s`-]i ]in` cald la gât, spuse Milo. |[iscoase fularul [i i-l puse ei. De[i acesta era deja cald, Therese se\nfior`. Nici acum n-o atinsese. Fusese foarte atent s` n-o ating` cudegetele atunci când \i pusese fularul. Ea credea c` [tia motivulpurt`rii lui. Cel pu]in a[a spera. Dac` ar fi atins-o, probabil n-ar maifi fost capabil s` se opreasc`.

– Mul]umesc, spuse ea.– Cu pl`cere.

** *

Câteva ore mai târziu, la finalul unei cine pl`cute, Therese sea[ez` mai confortabil pe scaun [i zâmbi, \ncruci[ându-[i bra]ele lapiept.

Osp`tarul strânse tacâmurile [i resturile de mâncare.Therese arunc` o privire \n restaurantul plin de oameni ele-

gan]i. Candelabrele d`deau o lumin` difuz`, intim`, iar pe fiecaremas` erau aprinse lumân`ri.

Therese [i Milo st`teau la o mas` aflat` pe un podium. De acolose vedea pianul unde un b`rbat cânta piese de Gershwin [i Berlin,melodii romantice care evocau vremuri de mult apuse.

– E[ti sigur c` ai rezervat aceast` mas` \nainte de a [ti c`-miplace pianul? \ntreb` ea.

– }i se pare chiar atât de ciudat?– Nu neap`rat. Dac` aici ar fi avut [i pr`jiturile mele preferate,

locul acesta ar fi fost perfect.– Ei bine, po]i comanda ce-]i place. Eu am sunat diminea]a [i


am cerut un anume desert. Am fost asigurat c` va fi preparat spe-cial pentru noi.

– Doar nu vorbe[ti serios!Milo zâmbi, [i chiar atunci osp`tarul aduse dou` pr`jituri cu

brânz` [i glazur` de ciocolat`, \mpreun` cu dou` cafele.– N-a[ fi fost mai impresionat` nici dac` le f`ceai cu mâna ta,

spuse Therese.El râse.– N-am ajuns \nc` la aceast` performan]`.Therese mu[c` din pr`jitur`, \nchizând ochii [i savurând-o. Milo

\i \ntinse t`cut [i por]ia sa, iar ea o accept` râzând.– |]i aminte[ti fotografia aceea aflat` deasupra vazei albastre, la

tine acas`? \ntreb` el. Cine sunt oamenii aceia? Familia ta? De multvoiam s` te \ntreb.

Ea \l privi surprins` [i continu` s` m`nânce pr`jitura.– Am o mul]ime de veri \n St. Paul, Minnesota, [i Sao Paulo,

Brazilia. Ce coinciden]`, nu-i a[a? Ne \ntâlnim la fiecare doi ani [iultima oar` am fost \n Brazilia.

– Dar ce s-a \ntâmplat cu bunicii tì? Mai locuiesc [i acum \nSt. Paul?

Therese mai lu` din pr`jitur`, preg`tindu-[i \n minter`spunsul.

– Au murit \mpreun` cu tat`l meu. To]i trei c`l`toreau cuma[ina spre vest, \n concediu. Au fost lovi]i de un camion mare [inici unul n-a supravie]uit.

Figura lui Milo deveni grav` [i preocupat`.– Nu [tiam c` bunici tì se aflau \mpreun` cu tat`l tù când a

avut loc accidentul. |mi pare rù.Therese \ntoarse privirea \n alt` parte.– |ncerc s` nu m` mai gândesc la aceast` \ntâmplare nefericit`,

spuse ea \ncet. Nimeni nu putea face nimic.Privirea ei fixa absent` globul de sticl` aflat pe mas`, deasupra

c`ruia ardea o lumânare. |ntinse degetele spre flac`r`. Nu puteaexprima \n cuvinte cât de singur` se sim]ise \n acea prim` iarn`petrecut` f`r` bunicii [i tat`l ei. |n acea perioad` se str`duise cu


greu s` se trezeasc` diminea]a [i s` plece la [coal`. Josh murise abiacu un an \n urm`, iar apoi \[i pierduse [i familia... Fusese mai multdecât putea \ndura.

Acum, dup` cinci ani, ajunsese s` accepte ceea ce nu puteaschimba. Portretul Louisei adusese o oarecare lini[te \n via]a ei.

– A.K. mi-a fost de mare ajutor, spuse ea. M-a controlat \n per-manen]` [i a avut grij` de mine. |ntotdeauna \i voi firecunosc`toare. |n afar` de el, restul familiei mele mi-a fost mereual`turi.

– Mai sunt [i acum? \ntreb` Milo.Ea murmur` ceva de ne\n]eles, sim]indu-[i singur`tatea din

inim`, dar [i \ncrederea care o f`cuse s` mearg` mai departe.|nchise ochii [i l`s` capul \n jos, apoi ridic` privirea [i zâmbi.

– Bine\n]eles c` mai sunt [i acum al`turi de mine. Ieri mi-amamintit ceva legat de tat`l meu. Probabil c` nu mi-a[ fi amintit dac`nu m-ai fi angajat s` restaurez tabloul.

Milo era vizibil curios.– Despre ce este vorba?– Despre o poezioar` veche, Comp`time[te [i scoica ce nu

ascunde nici o perl`/ pentru c` oricum l`comia cuiva o va dis-truge. Mi-a venit \n minte imediat ce am descoperit smaraldele.

Milo deveni brusc agitat.– Ce crezi c` \nseamn`?Therese oft`.– Nu [tiu. |ntotdeauna am crezut c` se refer` la faptul c` [i

lucrurile simple pot fi distruse dac` stau \n calea unei persoanelacome.

– Dar ce leg`tur` are cu Louisa?– Nu [tiu. La \nceput am crezut c` e ceva important, dar acum

nu \n]eleg de ce.Milo arunc` o privire nedumerit` prin \nc`pere. Pianistul termi-

nase o melodie [i \ncepuse alta mai vesel`.Therese sim]i o oarecare team` [i nesiguran]`.– Milo?El d`du din cap.


– Probabil c` ai dreptate. {i totu[i, este ciudat, nu-i a[a?Ea râse.– Sunt obi[nuit` s` se \ntâmple lucruri ciudate, mai ales când

m` aflu \n preajma ta.Milo \i zâmbi. Ochii lui erau din nou calzi, iar Therese avea

impresia c` privirea lui \i \nc`lzea sufletul.Câteva momente, nici unul dintre ei nu spuse nimic. Therese se

bucur` de lini[tea pe care o \mp`rt`[eau, realizând leg`tur` ce sestabilea \ntre ei, chiar [i atunci când nu vorbeau. Nu era vorba doarde ceva lini[tit, calm [i confortabil, ci de o tensiune asemeni uneienergii subtile ce plutea \ntre ei.

Privirea ei se opri din nou asupra micu]ei lumânari [i mângâieu[or cu degetele globul de sticl`. Milo \[i ]inea mâinile pe mas`, lacâ]ia centimetri de ale ei. Therese se \ntreba dac` o va atinge.

– {tii c` exista o teorie despre uragane, spuse el cu glas coborât.Are leg`tur` cu starea vremii.

– Care este teoria?– Se nume[te „Teoria probabilit`]ii uraganului“.– Inventezi, ca-ntotdeauna.– Ba nu. A[a se \ntâmpl`. Urm`re[ti izobarele ca s` vezi evolu]ia.

Milo trase cu degetul linii imaginare pe fa]a de mas`. Apoi pro-gramezi calculatoarele s` prevad` un anumit uragan. Controlezianotimpurile, migra]ia balenelor. Ai impresia c` [tii totul. Tegânde[ti c` uraganul va izbucni \ntr-o anumit` zi, la o anumit` or`,\ntr-un anumit loc. Apoi, vezi c` \ntr-adev`r vine un astfel de ura-gan. La \nceput e[ti \ncântat pentru c` ]i-a confirmat presupunerile.Pe urm`, \ns`, \]i dai seama c` este un uragan adev`rat care-]i aducehaos \n via]`. Nu mai po]i dormi, nu mai po]i face nimic pentru c`e[ti paralizat. Pân` [i gleznele \]i trosnesc.

Therese \l urm`rea, \ncercând s` ghiceasc` dac` vorbea seriossau nu. Figura lui era foarte serioas`, dar \n expresia lui exista [i ooarecare str`lucire ciudat`.

– Totu[i, nu \n]eleg, de ce \]i trosnesc gleznele? spuse el.– Mi se pare mie, sau e doar o metafor`? \ntreb` Therese.Privirea lui deveni mai serioas` [i mai profund`.


– Cred c` am fost lovit de un astfel de uragan.Auzind ultimele lui cuvinte, Therese se trezi asaltat` pe

nea[teptate de un [uvoi de emo]ii. |[i umezi buzele, f`r` s` poat`vorbi. Se str`duia s`-[i dea seama dac` interpretase corect cuvin-tele lui Milo. Era sigur` c` el nu se referise nicidecum la un ura-gan adev`rat. Avea o nefast` presim]ire c` el \i va oferi o bijuterie,dar mâinile lui Milo r`maser` pe mas`, \n timp ce el o priveaa[teptând.

V`zând c` ea nu spune nimic, Milo schi]` o u[oar` mi[care acapului.

– Poate vom dezbate aceast` teorie cu alt` ocazie, spuse el peun ton neutru.

Poate chiar prea neutru, gândi Therese, realizând c` Milo sufe-rea [i \i \mp`rt`[ea starea de confuzie. Respir` u[urat` când \l v`zupe osp`tar venind cu nota de plat`.

Dup` aceea, Milo \ncepu o discu]ie din care Therese nu\n]elegea nimic. Niciodat` nu-i vorbise pe un ton atât de politicos[i impersonal. Atitudinea lui o nedumerea [i fu mul]umit` cândie[ir` din restaurant [i urcar` \n ma[in`. Milo se cufundase \nt`cere, iar Therese privea pe geam str`zile \ntunecate.

Când pornir` spre casa lui Milo, Therese se sim]i din noucuprins` de emo]ie, pe jum`tate team`, pe jum`tate a[teptare.Spera c` vor avea ocazia s` l`mureasc` situa]ia. |n cazul acesta, dece se temea?

Milo parc` \n fa]a casei [i opri motorul.– Intri pu]in, nu-i a[a? \ntreb` ea.– Mi-ar face pl`cere.El \i deschise u[a, iar ea \l urm` \n cas`. Milo aprinse lampa din

hol. |n lini[tea ce se l`s`, Therese aproape c`-[i putea auzi b`t`ilepropriei inimi.

– Milo... \ncepu ea.– Ce s-a \ntâmplat?Ea \[i umezi buzele, \ncercând s` rosteasc` \ntrebarea ce i-ar fi

lini[tit poate tulburarea. Totu[i, era speriat` [i nu [tia ce s` fac`observând expresia posesiv` de pe chipul lui.


Milo se apropie pas cu pas, pân` ce ajunse lâng` ea. P`rea c` \icerea ceva, dar Therese nu-[i d`dea seama ce. Tot ce [tia era c`dorea s` fie \n bra]ele lui.

El o privi din nou lung [i intens, apoi murmur` ceva [i o trase\n bra]e. |n sfâr[it, Therese sim]i buzele lui s`rutându-le pe ale eicu o pasiune ce aproape \i t`ie r`suflarea. |[i trecu degetele prinp`rul lui, uitând de toate.

Therese \nchise ochii, dar celelalte sim]uri \i erau atât deascu]ite \ncât compensau lipsa vederii. Palmele lui Milo \i mângâiautrupul prin materialul sub]ire al rochiei, f`când-o s` fream`te depl`cere. Când buzele lui se oprir` din nou pe ale ei, gustul lor i sep`ru nemai\ntâlnit.

– Milo, [opti Therese.– Dumnezeule, Therese. Nici nu-]i dai seama ce-mi faci, spuse

Milo, \mbr`]i[ând-o din nou, \ngropându-[i fa]a \n p`rul ei.Se retrase apoi s-o priveasc` \n ochi, iar inima Theresei tres`ri

v`zând iubirea [i dorin]a de pe chipul lui.Ultimele urme de rezisten]` cedar`. |i \ncol`ci talia cu bra]ele,

iar el o prinse de mân`, ducând-o apoi la buze.– Uraganul meu, o tachin` cu blânde]e. }inând-o de mân`, o

conduse prin cas`. Vreau s`-]i ar`t ceva.– Ce?Milo aprinse lumina \ntr-o bibliotec` micu]`. Trei dintre pere]i

erau acoperi]i cu rafturi pline cu c`r]i, mici sculpturi [i o colec]ieciudat` de ceainice. Pe al patrulea perete se afla un [emineu, iardeasupra lui, o alt` serie de ceainice, mici [i mari, vechi [i noi.Therese era \ncântat`.

– Ce camer` \ncânt`toare! exclam` ea. Aceste ceainice suntminunate.

– Le-am adus de la Paris.– Sunt ale tale? \ntreb` surprins`. Crezuse c` tot mobilierul

apar]inea proprietarului de la care \nchiriase casa.Milo râse.– Am considerat c` m` vor face s` m` simt ca acas`.Ceva din tonul lui o f`cu pe Therese s` se opreasc` exact atunci


când voia s` admire unul dintre ceainice. El r`scolea printre hârti-ile aflate pe birou, g`sind pâna la urm` ceea ce c`uta.

– Uite.Ea lu` hârtia din mâna lui [i arunc` o privire pe ea. Citi câteva

rânduri [i r`mase f`r` suflare, \n]elegând brusc despre ce era vorba.– Vreau s` cump`r aceast` cas`, spuse el zâmbind.– Aceast` cas`? \ntreb` ea [ocat`.Milo se \ndrept` spre birou, \nc` zâmbind.– Ai spus c`-]i place. {i mie \mi place. Are nevoie de mai multe

ceainice [i poate câteva tablouri.Mintea ei refuza s` cread` c` era adev`rat.– Vrei s` cumprei \ntr-adev`r casa aceasta? repet` ea. Dar tu

locuie[ti la Paris.– Locuiam la Paris, spuse el [i o lu` de mâini.Therese \nchise ochii, cl`tinând uimit` din cap. Instinctul \i

spunea s` fug`, s` se retrag`, dar \ntregul trup i se \nmuiasedatorit` atingerii lui.

– Credeam c` te vei bucura.Ea deschise ochii, remarcând din glasul lui c` \l r`nise.– M` bucur, Milo. Dar asta \nseamn` c` vei r`mâne.– Cel pu]in a[a inten]ionez.Therese nu mai suporta s` stea atât de aproape de el pentru c`

inima \i b`tea nebune[te. Se retrase câ]iva pa[i pentru a pune ooarecare distan]` \ntre ei.

Milo \[i \ncruci[` bra]ele la piept [i oft`, studiind-o.– Bine, observ c` nu e[ti \ncântat`. Totu[i, nu m` a[teptam s`

fii \ngrozit`. Poate vrei s`-mi explici.– Ce s`-]i explic?– Nu face asta, Therese. Trebuie s` [tiu ce se \ntâmpl`.Therese sim]i c` teama i se strecoar` din nou \n suflet. Era tim-

pul s` fie sincer`, indiferent de consecin]e.– La \nceput am fost re]inut` pentru c` [tiam c` vei pleca [i nu

avea rost s` m` implic \ntr-o rela]ie f`r` viitor.– |mi amintesc. Continu`.– Apoi, mi-am permis luxul de a m` implica, [tiind c` totul va


trebui s` se termine când vei pleca. Nu este vina nim`nui. Asta erealitatea. M-am gândit c` puteam suporta cu bine aceast` \ncer-care. Oricum, nu prea aveam de ales.

|l privi, sperând c` o \n]elesese. |i revenir` \n minte frânturi deamintiri ale nop]ilor petrecute \n atelier.

Milo a[tepta, cu o expresie de nep`truns pe chip.– Acum se dovede[te c` nu e[ti doar un b`rbat exotic [i fantas-

tic, gata s` m` ini]ieze \n pl`cerile... Se opri confuz`, \ncercând s`se concentreze. Acum vrei s` transformi rela]ia noastr` \n realitate.Dac` te mu]i aici, exist` posibilitatea s` r`mâi \n via]a mea pe ter-men lung, Milo. De fapt asta m` sperie.

El l`s` privirea \n jos. St`tea nemi[cat, f`r` s` spun` nimic, iarTherese \ncepuse s` tremure de team`.

– Un b`rbat exotic, fantastic, repet` el \ncet.– Nu asta am vrut s` spun. Adic` de fapt a[a e[ti, dar nu numai

atât.– Atunci de ce te \ngroze[te atât de mult ideea de a r`mâne \n

via]a ta pe termen lung? Ai nevoie de un angajament clar?– Nu!– Atunci? Te temi c` nu te iubesc suficient de mult?Therese r`mase \mpietrit` de uimire. El rostise ultimele cuvinte

cu atâta u[urin]`, cu atâta siguran]`, de parc` \ntre ei s-ar fi pusvreodat` problema iubirii.

– Nu, r`spunse ea \n sfâr[it.– |n cazul acesta, r`mâne o singur` variant`. Tu nu m` iube[ti,

nu-i a[a?– Este prea curând, Milo. Eu [i Josh ne cuno[team de mult`

vreme \nainte s` ne d`m seama c` voiam s` fim \mpreun`.– }i se pare c` eu sem`n \n vreun fel cu Josh? \ntreb` el cu furie

\n glas. Spune-mi. Trebuie s` [tiu dac` m` aflu \n competi]ie cu ostafie.

Ea cl`tin` din cap.– Nu. Nu semeni cu Josh.Ochii lui o str`fulgerar` ciudat.– Pun pariu c` nici tu nu mai e[ti copila care s-a logodit cu el


atunci. Oamenii se schimb`, Therese. Ceea ce se petrece \ntre noieste unic. Nu pretinde c` vrei s` m` cuno[ti a[a cum l-ai cunoscutpe Josh.

Cu acestea, Therese realiz` c` subiectul referitor la Josh se\ncheiase pentru totdeauna \ntre ei.

– Nu pretind.– Atunci spune ceea ce gânde[ti cu adev`rat. Crezi c` m`

iube[ti, dar nu e[ti convins`.Aceste cuvinte i se p`reau Theresei atât de reci, dar totu[i atât

de aproape de adev`r. |ncerc` s`-i explice mai bine ce sim]ea.– Cum a[ putea s` te iubesc dac` niciodat` n-am [tiut c` tu

colec]ionezi ceainice? Abia ast`zi ai aflat c` \mi place s` cânt la pian.Trebuie s` cuno[ti o persoan` \nainte de a spune c` o iube[ti cuadev`rat. De ce nu putem s` avans`m \n aceast` rela]ie pas cu pas?

Milo travers` camera spre ea, privind-o direct.– Pentru c` acestea sunt doar detalii exterioare. Pentru c`

re]inerile [i precau]ia ta sunt doar pretexte care te \mpiedic` s` vezirealitatea. Pentru c` timpul nu-]i poate oferi mai mult decât \]i potda eu acum.

|ntinse bra]ele spre ea, strângându-i mâinile \ntr-ale sale.– Sunt profund \ndr`gostit de tine, Therese. Cu fiecare clip` a

ta de ezitare m` simt din ce \n ce mai singur.– O, nu, [opti ea.Nu [tia dac` regreta durerea pe care i-o provocase sau dac` el

se folosea de ea pentru a-i \nfrânge re]inerile. |ntr-o clip`, se trezis`rutat` cu o intensitate ame]itoare ce-i \ndep`rt` orice urm` delogic` din minte.

De data aceasta era mai mult decât un joc, mai mult decât unsimplu experiment. El \i m`rturisea iubirea sa [i p`rea preg`tit s` sefoloseasc` de trupurile lor pentru a-i dovedi c` [i ea \l iubea.S`rutul lui era plin de pasiune, iar trupul ei lipit de al lui se arcuiade pl`cere. Therese \[i trecu degetele prin p`rul lui, sim]indu-i apoimâinile explorându-i liniile feminine ale corpului.

Milo o ridic` pu]in, a[ezând-o apoi pe birou. Buzele luialunecar` pe pielea ei sensibil`. Therese \nchise ochii, sprijinindu-[i


obrazul \n p`rul lui, str`b`tut` de fiori calzi. Pân` acum fusesecurioas`, \[i urmase doar instinctul, dar de data aceasta [tia cums`-[i mi[te trupul pentru a-i sugera mângâierile. Inima \ncepuse s`-ibat` \n piept \ntr-un ritm senzual.

Milo z`bovi asupra gâtului ei, \n timp ce mâinile sale alunecaupe trupul ei, ajungând pân` acolo unde se termina rochia. |imângâie genunchii cu o mi[care tandr`, desp`r]indu-i [i a[ezându-se\ntre ei. Palmele lui \i atingeau acum pulpele, iar Therese sim]i c`\ntreg corpul i se relaxeaz`. Milo se lipi de ea, iar Therese se l`s` pespate, aruncând pe jos hârtiile de pe birou. Buzele lui \i s`rutar`pieptul, pân` ce ea sim]i c`ldura lor pl`cut` prin materialul fin alrochiei [i al sutienului.

|ntinse bra]ele spre el [i \ncepu s`-i descheie nasturii c`m`[ii,ner`bd`toare s`-i simt` pielea cald` lipit` de a ei. Ultimul nastureced`, iar Therese \i scoase c`ma[a, dezvelindu-i pieptul puternic [ibronzat ce str`lucea \n lumina difuz` a l`mpii. Era cel mai atr`g`torb`rbat pe care-l v`zuse vreodat`. Corpul lui musculos, puternic [izvelt p`rea o crea]ie perfect` a naturii.

Therese se ridic` pu]in s`-i s`rute buzele, apoi cobor\ sprepiept, gustând aroma pielii \nfierbântate. Era \ntr-adev`r exotic[i fantastic, gândi ea. Era chiar mai mult decât atât. Dac` va facedragoste cu el \n seara aceasta, [tia c` va fi o experien]` deneuitat.

Sim]ea cum el \i ridica rochia din ce \n ce mai mult, atingându-iapoi pielea dezgolit` de deasupra ciorapilor. Un fior de pl`cere ostr`b`tu.

Milo se opri o clip`, iar ea deschise ochii, v`zând c` o urm`reacu aten]ie, zâmbind.

– Am mai trecut o dat` prin asta, spuse el. Doar c` atunci se opriser`, gândi ea. Apoi, frem`tând de

pl`cere, sim]i degetele lui alunecând pe marginea chilo]ilor ei.Z`bovir` acolo câteva clipe, \ntr-o mângâiere \nnebunitoare. Cu omi[care de ner`bdare, Therese \[i lipi corpul de el \n dreptul[oldurilor, sim]indu-i masculinitatea. Suspin` \nfiorat` de acestcontact intim, realizând c` totu[i dorea mai mult.


Bra]ele puternice ale lui Milo se strecurar` sub ea [i o strângeaulâng` el.

– A[teapt` pu]in, [opti elSe opri s`-[i recapete suflarea, dup` care o ridic` \n bra]e, cu

picioarele \ncol`cite \n jurul taliei sale. Ea \[i lipi buzele de gâtullui, inhalând mirosul masculin [i \ncercând s`-[i men]in` echilibrul\n timp ce el o ducea sus pe sc`ri.

Ajun[i sus, Milo o a[ez` \ncet pe un pat. Therese observ` \ntreac`t c` se aflau \ntr-un dormitor mic, luminat difuz, dar apoitoat` aten]ia i se concentr` din nou asupra lui Milo. Acesta \itrase rochia \n sus, trecându-[i palmele pe trupul ei. Se opri \ndreptul taliei [i o trase spre el, s`rutând-o. |ntr-o clip`, \i scoaserochia, aruncând-o pe podea cu un gest ner`bd`tor. Sutienulfin de dantel` ced` u[or sub degetele lui, iar Therese se arcuicu o gra]ie felin` când sim]i limba lui mângâindu-i sfârcurilesânilor.

Milo o culc` pe spate, iar ea \l privi dezbr`cându-se \n grab`. |ncâteva clipe, el se \ntinse din nou al`turi de ea [i dorin]a din ochiilui o \nfior`. Therese se lipi de el, strivindu-[i sânii goi de pieptulcald [i frem`tând la atingerea masculinit`]ii lui. Degetelec`ut`toare ale lui Milo descoperir` feminitatea ei, iar Theresedesf`cu picioarele primindu-i mângâierea cu un strig`t neajutorat.Orice urm` de ra]iune disp`ruse din mintea ei pe m`sur` cedegetele lui p`trundeau \n ea. |[i \ngrop` fa]a \n p`rul lui, inhalândmirosul profund masculin. Când \n sfâr[it Milo \i scoase chilo]ii, ease lipi de el, incapabil` s` mai a[tepte. I se p`rea c` trecuse ove[nicie de când o atinsese prima oar` [i fiecare p`rticic` a trupu-lui ei era \nfiorat` de dorin]`.

}inând-o de talie, Milo o trase deasupra lui, desf`cându-i apoicu o mân` p`rul ce se rev`rs` senzual pe umerii Theresei.

Therese dorea ca el s` simt` aceea[i ner`bdare, aceea[i nevoiearz`toare de a se uni cu ea. |i mângâie pieptul cu degetele, [i zâmbiatotputernic` observând c` el \nchisese ochii [i o strângea maiputernic de talie. Degetele ei alunecar` mai jos pe trupul lui,explorându-i abdomenul [i coborând spre sex. Când mâna ei \l


mângâie, Milo r`mase nemi[cat, de parc` fiecare fibr` a corpuluis`u se concentra cu mi[c`ri lente [i \nnebunitoare, sim]ind c` Miloera asemeni unui vulcan \nainte de erup]ie.

La un moment dat, el o opri cu mâna.– Trebuie s` ne oprim o clip`.– Nu, se \mpotrivi Therese.– Ba da, monstrule, replic` el, \ntinzându-se s` ia un prezerva-

tiv dintr-un sertar.Therese a[tepta, urm`rindu-l cu interes.Câteva clipe el n-o atinsese, dar ea \nc` \l mângâia. Când

degetele lui p`trunser` \n feminitatea ei, Therese era preg`tit` s`-lprimeasc`. {oldurile lor lipite se mi[cau acum ritmic, ca \ntr-undans primitiv. Apoi, Milo se a[ez` deasupra ei [i cu o mi[careblând` o p`trunse.

Therese strig` de pl`cere, trupul ei primindu-l cu \ncântare. Seag`]` de umerii lui, arcuindu-se, dorind parc` s` se apropie maimult de el.

Ultimele lui r`m`[i]e de control cedaser`. Milo devenise acumpur` energie, mi[cându-se deasupra ei \ntr-un ritm senzual, p`trun-zând-o adânc, pân` ce Therese sim]i c` inima \i va exploda \n piept.Trupurile lor se contopiser` [i p`reau c` \ndeplinesc un ritualancestral, un dans menit s`-i conduc` pe culmile pl`cerii [i extazu-lui.

Milo continua s` se mi[te s`lbatic \n ea, pân` ce Therese sim]ic` \ntreg trupul i se relaxeaz` [i o senza]ie de pur extaz o poart`printre stele.

{tia c` [i el atinsese orgasmul pentru c` se oprise [i o strângeacu putere \n bra]e, strivindu-i sânii de pieptul s`u, \n timp ceultimele valuri ale extazului se rev`rsau \ntre ei. Apoi, cele dou`trupuri se desp`r]ir`, relaxându-se [i bucurându-se de senza]iaminunat` care-i inundase [i de intimitatea pe care o \mp`rt`[iser`.


Capitolul 8

Therese st`tea lâng` Milo, \ncol`cit` de bra]ul lui [i sprijinindu-[icapul pe pieptul lui gol. Se sim]ea u[oar` [i relaxat`. Zâmbi,\ntinzându-[i picioarele sub p`tur`.

Arunc` o privire curioas` prin dormitor, observând \n luminazilei detaliile pe care nu le remarcase \n seara precedent`. Camera,frumos mobilat`, avea o fereastr` mare [i un balcon. Mobilierul eraconfortabil [i ales cu bun gust. Totu[i, spre dezam`girea Theresei,decorul p`rea impersoanl. |[i d`dea seama c` Milo nu schimbase cunimic dormitorul a[a cum f`cuse cu biblioteca unde se afla colec]iade ceainice. Draperiile acelea trebuie s` dispar`, gândi ea, ima-ginându-[i cum ar fi ar`tat ferestrele cu ni[te perdele sub]iri, de unverde mai cald, mai deschis. Apoi, privirea i se opri asupra unui vasmic aflat pe noptier`. |n el era o buc`]ic` de hârtie alb` al`turi decâteva pietre [i o scoic`. Privi peticul de hârtie [i brusc realiz` c` eraprobabil r`va[ul din pr`jitura ei. |l p`strase.

Zâmbi, pl`cut impresionat` de gestul lui. Privi figura adormit`a lui Milo, \ncercând s`-[i dea seama cât de adânc dormea. Seridic` \ncet, a[teptând, dar el nu se mi[c`. |ntinzând mâna pestepieptul lui, lu` \ncet r`va[ul din vasul aflat pe noptier`. |l apropiemai mult [i citi:

C`l`toria care conteaz` nu are hart`.

Oft`, \ntorcând r`va[ul pe partea cealalt`, de parc` ar fi c`utatacolo o explica]ie.

– Ce faci acolo? \ntreb` \ncet Milo.Ea tres`ri [i puse la loc r`va[ul, cu un aer vinovat. El o v`zuse [i

ridicase \ntreb`tor din sprâncene.Ea zâmbi.– Este r`va[ul meu?– Spune-mi tu, r`spunse el.Dar ea [tia.– L-ai p`strat, spuse ea impresionat`.– Tu l-ai \nghi]it pe al meu.– La ce crezi c` se refer`? C`l`toria vie]ii?– L-ai \nghi]it [i apoi m-ai s`rutat, continu` el de parc` n-ar fi

auzit-o.Ea se apropie mai mult.– Cred c` se refer` la c`l`toria vie]ii.– Te-a[ putea privi toat` ziua cum m`nânci r`va[e.Ea chicoti [i-l s`rut` pe b`rbie.– |nainte ca r`va[ul s`-mi distrag` aten]ia, m` gândeam la noua

ta cas`, spuse ea.– Deci, acum \mi permi]i s` m` mut \n ora[ul t`u?Ea \[i sprijini obrazul de um`rul lui [i \l mângâie u[or pe piept.

|i pl`cea faptul c` nu era prea p`ros. De fapt \i pl`ceau multelucruri la el.

– Therese?– Nu m` deranjeaz`, spuse ea.– Puteai s` te ar`]i mai entuziasmat`.– M` bucur, [opti ea. Asta \nseamn` c` stai pe termen

nelimitat?El nu r`spunse, iar ea \l privi direct. Bucuria, amuzamentul [i

pl`cerea din ochii lui erau acum \nlocuite de un aer gânditor.Therese observ` pe chipul lui o oarecare tensiune.

– Trebuie s`-]i vorbesc despre ceva, spuse el \n sfâr[it. Beatricete-a invitat sâmb`t` la prânz. Crezi c` restaurarea va fi terminat`pân` atunci?


– Aproape, r`spunse ea, surprins` de schimbarea subiectului.Cu siguran]` c` pân` s`pt`mâna viitoare va fi gata. De ce?

– Beatrice va dori s`-l ia la Paris.Deci acesta urma s` fie sfâr[itul proiectului, gândi ea. {tiuse c`

aceast` clip` va sosi mai devreme sau mai târziu, dar nu-[i puteast`pâni dezam`girea.

– Pleci [i tu o dat` cu ea?– Trebuie s` plec, dar vreau s` m` \ntorc, Therese. Depinde de

tine, dac` m` voi \ntoarce sau nu.– Ce vrei s` spui?Milo se ridic` pu]in [i o privi \n ochi.– Tu niciodat` n-ai avut ini]iativa, spuse el \ncet. Chiar [i

atunci când ne doream atât de mult \ncât m` durea s` staudeparte de tine, tu ai p`strat distan]a. Pare c` pentru tine estedoar un joc. Pentru mine nu este deloc un joc, Therese. Nu esteun experiment. Nu pot men]ine rela]ia noastr` de unul singur.Trebuie s` m` dore[ti [i tu tot la fel de mult ca [i mine. Altfel nuva merge.

– Dar te doresc, obiect` ea ne\n]elegându-i atitudinea. Noapteatrecut` a fost cea mai impresionant` experien]` a vie]ii mele. Doar[tii asta, Milo. El cl`tin` din cap, strângându-i mâinile \ntr-ale sale.

– Eu m` refer la un nivel mult mai profund. Te doresc \n via]amea pentru totdeauna. Vreau s` [tiu c` dac` voi pleca s`pt`mân`viitoare la Paris, vei veni [i tu cu mine; sau dac` tu \]i vei vizita fami-lia \n Brazilia, te voi putea \nso]i [i eu.

Ea sim]i la el o u[oar` ezitare, dar Milo continu`:– |mi doresc o familie, Therese, spuse el cu glasul sugrumat de

emo]ie. Doresc s` avem un copil al nostru care s` alerge prin cas`[i s-o umple cu râsul lui cristalin...

– Opre[te-te, spuse ea, imaginându-[i un copila[ cu p`rul negruurcându-se \n bra]ele lui Milo. Ar fi trebuit s` fie extrem de fericit`de cuvintele lui, dar inima \i era cuprins` de team` [i suferin]`. |]idai seama ce spui?

El continu`, ignorându-i \ntrebarea:– Vreau toate acestea s` le \mpart \mpreun` cu tine, Therese.


Inima ei b`tea cu putere [i respira]ia \i era \ngreunat` de emo]ie[i team`. |[i retrase mâna dintr-a lui, \ndep`rtându-se pu]in.

– Nici nu-]i dai seama ce-mi ceri, Milo, protest` ea. Este preacurând pentru a[a ceva. Pur [i simplu prea curând.

Milo p`rea s` n-o aud`. Ochii lui o priveau cu o intensitate ceaproape o hipnotiza.

– |ntinde-mi o mân`, spuse el simplu, iar cuvintele aveau orezonan]` ciudat`.

– Nu pot!– |ntinde-mi o mân`! F` un pas c`tre mine, draga mea. Te rog!Un sentiment brusc de panic` o cuprinse pe Therese. Se

\ndep`rt` mai mult de el, \ncercând s` scape de privirea lui plin`de iubire [i rug`minte. Milo \i p`rea asemeni unui tigru gata s-odevoreze [i s-o distrug`, alungând orice urm` de lini[te [i inde-penden]` din via]a ei. El \ntinse bra]ele spre ea, dar ea se retrase,sprijinindu-se de marginea patului [i acoperindu-se cu p`tura.Sim]ea aceea[i fric` pe care i-o provocase incidentul de la atelier,când b`rbatul acela \ncercase s` intre. Dar acum i se p`rea c` numai avea sc`pare.

Aproape c` strig`, \mpotrivindu-se:– Nu!Pentru o clip`, privirea lui o fix` cu intensitate, apoi o umbr` de

suferin]` [i surprindere \i acoperi chipul [i \ntoarse capul \n alt`parte. Mu[chii pieptului s`u gol se \ncordaser`, ochii \i erau\ntuneca]i, iar figura serioas` [i \mpietrit`.

– Nu trebuie s` fugi de mine, spuse el. Este suficient c` numi-ai \ntins o mân`. Strânge-]i lucrurile. Te duc acas`.

** *

Dup` cele \ntâmplate, Milo n-a mai sunat-o.{tia de ce, dar asta o \nnebunea acum. Se gândise c` o va suna

la serviciu, dar nu se \ntâmplase asta. Ajuns` acas`, control` gr`bit`robotul telefonic, dar nu avea nici un mesaj.


Trecuser` trei zile. Se apropia sâmb`ta \n care trebuia s` iaprânzul \mpreun` cu Beatrice, dar Milo tot nu sunase.

Nu se putea duce la atelier, chiar dac` promisese c` va finalizarestaurarea Louisei. Dac` se \ntâlnea acolo cu el? Dac`-i cerea unr`spuns la ultimatumul lui? Dac` o s`ruta, sau mai r`u, dac` n-omai dorea?

Nu [tia ce s` fac` [i nici cui s` cear` sfatul. Nu putea suportasenza]ia nepl`cut` ce o st`pânea [i nop]ile nedormite [i pline degânduri care o chinuiau. Dac` aceasta era iubirea, i se p`reagroaznic`. Nu sem`na cu ceea ce sim]ise pentru Josh, nici pedeparte. Asta n-o mai deranja \ns`. Acceptase c` sentimentele salepentru Milo erau diferite. Dar, oare, era suficient? Era oare iubiresau doar o nebunie provocat` de cele \ntâmplate \ntre ei? Ar fipreferat s` se \ntoarc` \n Brooklin, s` tr`iasc` \n casa lui minunat`,s` fac` dragoste [i s`-[i acorde o [ans` pentru a se cunoa[te maibine. Abia apoi \[i va da seama dac`-l iube[te cu adev`rat.

Totu[i, \n sinea ei [tia c` nu acesta era r`spunsul pe care-la[tepta Milo. El \[i asumase un risc atunci când \i povestise despreOrrin [i fiica sa. Avusese \ncredere \n ea, iar cu o sear` \nainte \[iasumase un risc [i mai mare, a[teptându-se ca ea s`-[i \mpart` via]acu el.

|i venea mereu \n minte figura lui plin` de suferin]` [inedumerire din clipa când \l refuzase. Milo crezuse c` ea \i\mp`rt`[ise dorin]ele. Era foarte hot`rât [i [tia ce voia. Nu lua nicio-dat` o decizie f`r` s` reflecteze \ndelung asupra ei. Probabil c` deaceea avusese atâta succes \n via]`.

Dar [i ea reu[ise, se revolt` o voce \n interiorul ei. Nu se puteal`sa for]at` s` fac` ceva dac` nu era convins`.

|n mintea Theresei se d`dea o lupt` \ntre dou` idei contrare.Nu-i r`mânea decât s` se gândeasc` la clipa când \l va revedea peMilo.

** *


Sâmb`t` diminea]a, \n loc s`-[i urmeze planul de a evita portre-tul Louisei, Therese decise s` lucreze câteva ore la tablou \nainte de\ntâlnirea cu Beatrice. O emo]ie ciudat` o cuprinse \n timp ce urcatreptele spre atelier. Spera s`-l g`seasc` acolo pe Milo, dar \nacela[i timp o \ngrozea aceast` posibilitate. Petrecuser` atâtea clipeminunate \n atelier. Poate c` acolo va g`si o rezolvare la nesigu-ran]a pe care o sim]ea.

Se opri \n fa]a u[ii, cioc`ni [i apoi a[tept` ascultând. Bert sau altpaznic trebuia s` fie acolo, chiar dac` Milo nu era. Auzi zgomot depa[i, v`zu iala r`sucindu-se [i sim]i un nod \n gât când u[a \ncepus` se deschid`.

La u[` ap`ru o femeie \nalt`, blond`, cu ochelari de soare.Therese r`mase mut` de uimire.

– Cine sunte]i dumneavoastr`? \ntreb` ea. Arunc` o privire \nspatele femeii, z`rindu-l pe Bert.

– Sunt Veronique du Blanc, r`spunse femeia. Beatrice estemama mea. Dumneavoastr` trebuie s` fi]i domni[oara Carrol.Veronique zâmbi politicoas` [i deschise u[a larg, l`sând-o peTherese s` intre.

Veronique era \mbr`cat` \ntr-o rochie ce-i amintea Theresei deJackie Kennedy. Purta cercei de aur [i sandale aurii. Ar`ta ca ofemeie cu adev`rat bogat`.

Uimirea Theresei se transform` \n surprindere când observ` c`Milo nu se afla acolo.

– Unde este Milo? \l \ntreb` pe Bert.– Acas` la el, presupun, r`spunse Veronique \nainte ca Bert s`

poat` spune ceva.– Atunci, dumneavoastr` ce face]i aici?– A[ vrea s`-i vorbesc lui Milo. Ce-ar fi s` mergem \mpreun` la

el?Therese se apropie de portretul Louisei, devenind din ce \n ce

mai suspicioas`.– Inten]ionam s` lucrez la tablou câteva ore, \nainte s` m` \ntâl-

nesc cu mama dumneavoastr`. Cum a]i intrat aici?Veronique râse, uitându-se spre Bert.


– Domnul Bert mi-a fost de mare ajutor. Iar fotografiile cucopilul s`u sunt adorabile.

– Mi-a spus c` a trimis-o mama dânsei, explic` el. A aruncat doaro privire. N-a f`cut nici un r`u.

Therese \nchise ochii, revoltându-se \n sinea ei. Privind-o atentpe Veronique, cu chipul ei frumos [i cu comportamentul amabil [istudiat, Therese realiz` imediat c` ceva era \n neregul`.

– Bert, spuse ea, sun`-l pe Milo [i spune-i ce s-a \ntâmplat.Anun]`-l c` voi veni la el personal. Acum.

Pe figura lui Bert se citea surprindere [i \ngrijorare. Ultimullucru pe care \l dorea Therese era s`-l pun` pe Bert \ntr-o situa]ienepl`cut` fa]` de Milo. Totu[i, instruc]iunile acestuia fuseser`foarte precise. Nimeni nu trebuia s` intre \n atelier \n afar` de ea [iMilo. Absolut nimeni, inclusiv aceast` frumoas` fran]uzoaic` atât deconving`toare.

Bert se \ndrept` spre telefon [i \ncepu s` formeze num`rul.Therese se gândi pu]in [i apoi ie[i din atelier.

– A[tepta]i! strig` Veronique. O ajunse din urm` pe Therese,tocmai când aceasta oprea un taxi. Da]i-mi voie s` v` \nso]esc.

– I-a]i spus lui Milo c` veni]i aici? \ntreb` Therese.– Cât` ostilitate! exclam` Veronique. Nu cred c` este cazul s` v`

alarma]i atât.Therese puse mâinile \n [olduri, tocmai când un taxi opri \n fa]a

ei.– Acest tablou a fost sub supraveghere permanent` \nc` din

prima clip` când a sosit \n ]ar`. Aproape c` era s` fiu ucis` dincauza lui. I-a]i spus lui Milo c` veni]i aici, sau nu?

– O, dar sunte]i \ncânt`toare, spuse Veronique. Absolutperfect`. Nu e de mirare c` Milo a stat atâta timp departe deParis.

Therese fierbea de furie [i frustrare. Era clar c` nu va ob]ineun r`spuns de la aceast` femeie. Deschise u[a taxiului [i sea[ez` pe scaun, revoltându-se când o v`zu pe Veroniqueal`turându-i-se.

|i spuse [oferului adresa lui Milo, rugându-se ca acesta s` fie


acas`. Apoi, inten]ionat, privi pe fereastr`, \ncercând s-o ignore peVeronique. |n sinea ei sim]ea fa]` de aceast` femeie antipatie [i sus-piciune.

Veronique f`cu o mi[care, iar Therese auzi un clinchet de biju-terii. Mirosea a parfum fin, de parc` ar fi avut nevoie s` demon-streze cât de feminin` era. Cum de nu-i vorbise Milo mai multdespre Veronique? Era oare c`s`torit`? Probabil avea cam patruzeci[i cinci de ani, cu zece ani mai \n vârst` decât Milo. Oare acesta eramotivul pentru care se purta cu el ca o sor`? Therese se \ndoia.

Când ajunser`, Milo le a[tepta afar`. Therese \i observ` siluetazvelt` \n timp ce cobora treptele [i inima \i tres`ri v`zând expresiaserioas` de pe chipul lui. Era \mbr`cat cu un costum asem`n`torcelui pe care-l purtase prima oar` când \l cunoscuse. Sim]i instinc-tiv c` ultimele trei zile \[i l`saser` amprenta asupra lui. El deschiseu[a ma[inii [i pl`ti [oferului \n timp ce Therese [i Veronique cobo-rau.

– Am cunoscut-o pe experta noastr` \n restaur`ri, spuseVeronique. Ce p`cat c` nu i-am \ntâlnit niciodat` tat`l. Exist` vreoasem`nare \ntre ei?

Milo o privi pe Veronique cu o expresie de nep`truns [i apoi leconduse spre cas`.

– M-a sunat Bert, i se adres` el Theresei. Nu m-a surprins delocceea ce mi-a spus.

Deschise u[a [i Therese o urm` pe Veronique \n`untru. Sim]ibrusc o oarecare ezitare amintindu-[i de ultima ei vizit` acolo, cândMilo f`cuse dragoste cu ea [i o rugase s` se apropie mai mult de el.Ro[i, dar Veronique \i distrase aten]ia, admirând casa. Când arunc`o privire spre Milo, Therese observ` c` acesta p`rea rezervat fa]` deVeronique. |i r`spundea re]inut [i politicos.

– O! Ceainice! exclam` Veronique când intr` \n bibliotec`. Cecolec]ie! Nu exist` o poveste despre ceainice [i Boston Harbor?

Expresia \mpietrit` a lui Milo p`ru s` se mai \mblânzeasc` atuncicând o privi \n treac`t pe Therese.

– Ba da, r`spunse el.Therese zâmbi.


Veronique se apropie de colec]ie, apoi \[i puse ochelarii, exa-minând cu aten]ie unul dintre ceainice. Realiz` c` se \n[elase.

– O! exclam` el. Niciodat` n-am la mine ochelarii care-mi tre-buie.

– Sper c` la atelier i-ai avut, spuse Milo.– A fost fascinant s` ascult povestea acestui tablou. {tiam c` vom

discuta despre asta la prânz [i nu m-am putut ab]ine s`-i arunc oprivire.

Therese \ncepuse s` se acomodeze cu stilul lui Veronique de anu r`spunde niciodat` la \ntreb`ri.

– Sper c` ai fost satisf`cut` de ceea ce ai v`zut, spuse Milo.Veronique zâmbi, punându-[i o mân` \n [old, dorind parc` s`

sublinieze sub]irimea taliei sale.– |ntr-adev`r. Portretul Louisei a fost restaurat extraordinar.

M`car de am putea [i noi beneficia de asemenea retu[uri.Milo cl`tin` din cap amuzat. Therese se relaxase [i ea,

renun]ând la pruden]a adoptat` fa]` de Veronique.– Am doar o singur` \ntrebare, spuse Veronique. |n leg`tur` cu

inelul. Când inten]ionezi s`-i spui mamei tale c` i-ai g`sit sma-raldele?

O t`cere adânc` se l`s` \ntre ei. Therese \l privi pe Milo, al c`ruichip era din nou rece [i de nep`truns. Era imposibil s` nu-i fi spusBeatricei despre smaralde. De fapt acesta fusese scopul restaur`rii.

– Milo? \ntreb` ea, \mpietrit` de uimire.Chipul lui se \ntunec`, dar nu r`spunse. Observându-i cu

aten]ie pe cei doi, Veronique râse.– O, dar este o ne\n]elegere la mijloc! Sunt atât de stângace.– Nu e[ti stângace, spuse Milo. E[ti la fel de surd` [i insensibil`

ca-ntotdeauna. Ce mai ai de spus, Veronique? S` auzim.Ea ridic` bra]ele \ntr-un gest exagerat de nevinov`]ie.– Doar c` mama va fi foarte fericit` s` afle. E greu s` ascunzi ast-

fel de ve[ti unui om care-[i pierde vederea atât de repede. Nu po]iamâna mult` vreme, chiar dac` sunt sigur` c` ai motive \ntemeiate.

– Foarte \ntemeiate, spuse Milo, \ncruci[ându-[i bra]ele la piept.– Sunt sigur` c` mama va fi bucuroas` s` le aud`. |ntotdeauna


reu[e[ti s-o convingi. Are \ncredere mare \n tine, \n multe privin]e.Nici m`car dac` ai fi fost fiul ei nu s-ar fi \ncrezut atât de mult \ntine.

Therese observ` o u[oar` ro[ea]` pe chipul bronzat al lui Milo[i realiz` c` Veronique atinsese o coard` sensibil`. Era nedumerit`[i \n acela[i timp uimit`. Deci Milo nu-i spusese Beatricei despretablou? Nu avea sens.

– Sunt sigur c` ai [i alte lucruri de f`cut \nainte de \ntâlnirea dela prânz, spuse Milo.

– O, da! r`spunse Veronique. Acum c` ]i-am v`zut \ncânt`toareacas`, \i voi putea povesti mamei despre ea. |mi aminte[te pu]in decasa pe care ai cump`rat-o la Nisa. Totu[i, ai p`strat-o doar [aseluni, nu-i a[a? Spunând acestea, Veronique se \ndrept` spre ie[ire.

– Nu seam`n` deloc cu acea cas` din Nisa, spuse Milo. A[teapt`aici, i se adres` apoi Theresei.

Therese \l auzi urmând-o pe Veronique [i vorbind cu ea.Sim]ea c` podeaua \i fuge de sub picioare \n timp ce \ncerca s`\n]eleag` ceva din conversa]ia la care tocmai asistase. Milo p`reao alt` persoan` când era cu Veronique. P`rea cinic [i sec, defen-siv [i circumspect. Cât despre Veronique, nu mai cunoscuse penimeni ca ea.

Când Milo se \ntoarse \n bibliotec` [i se \ndrept` \ncet sprebirou, Therese \[i aminti prima lor \ntâlnire din biroul lui A.K.I se p`rea c` se \ntâmplase cu foarte mult` vreme \n urm`. Cutoate acestea, figura lui de acum sem`na foarte mult cu cea ab`rbatului autoritar, rece [i rezervat pe care-l cunoscuseatunci.

– Nu i-ai spus Beatricei despre inel, zise ea \ncet.Chiar [i acum, spera c` el o va contrazice. |n schimb, Milo \[i

trecu o mân` prin p`r.– Voiam s`-i spun ast`zi la prânz, ca s` fii [i tu de fa]`.– Dar \ntreg scopul restaur`rii a fost g`sirea acestor smaralde,

spuse Therese p`strându-[i tonul calm. De ce nu i-ai spus?– Nu mi s-a p`rut momentul potrivit. Dup` noaptea aceea \n

care a venit falsul paznic, Beatrice era foarte furioas`. Dac` i-a[ fi


spus atunci, ar fi luat primul avion spre Fran]a ca s` se confruntecu v`rul s`u, Thomas.

Therese nu credea nimic din cuvintele lui.– Drept cine o iei? Crezi c` este un copil \n care nu po]i avea

\ncredere?– Ar fi fost o gre[eal` s`-i spun.– Era alegerea ei dac` pleca sau r`mânea. Tu trebuia s`-i spui

oricum. M-ai l`sat s` cred c` i-ai vorbit despre inel.|nc` o dat`, el dovedea c` era expert \n a ascunde anumite

am`nunte. Milo nu avea nevoie s` mint`. Putea \n[ela pe oricine, cucon[tiin]` \mp`cat`.

– N-am putut s`-i spun. Ar fi luat portretul [i eu ar fi trebuit s-o\nso]esc. Ce ai fi crezut dac` plecam a doua zi?

Therese \[i mu[c` buzele [i l`s` capul \n jos, \ncercând s`-[iaminteasc`. F`cuser` dragoste \n noaptea aceea, \n atelier. Rela]ialor luase o alt` \ntors`tur` [i dac` ar fi plecat atunci, ea ar fi fost\ntr-adev`r nedumerit` [i r`nit`.

Cu toate acestea, crezuse c` poate avea \ncredere \n el, iar acumnu mai era sigur`. |l privi cu aten]ie, studiindu-i chipul.

– |ncearc` s` \n]elegi, spuse el. Beatrice are \ncredere \n minec` voi face totul cum trebuie. Nu va comenta faptul c` nu i-am spusimediat ce am descoperit inelul. Totu[i, este ceva \n leg`tur` cutabloul, ce nu reu[esc s` \n]eleg. E vorba despre un detaliu de carenu-mi dau seama. Nu [tiu de ce tat`l t`u a refuzat s`-i \napoiezetabloul [i asta m` nelini[te[te. Am impresia c` aici se afl` cheia\ntregii probleme.

– Asta s-a \ntâmplat acum cincisprezece ani! Acum e vorba de ofemeie mult mai \n vârst`, pe cale s` orbeasc`, [i care depinde dedeciziile tale. Unde-]i este loialitatea?

Milo r`mase nemi[cat, p`lind.– Vorbe[ti la fel ca Veronique, spuse el \ncet. Doar c` ea n-a fost

atât de direct`.Therese sim]i un cu]it \n inim`.– Se pare c` te cunoa[te destul de bine.El râse.


user

Formato

gianninajollys

– M` tolereaz`, dar nu-i sunt deloc simpatic. Crede c` mama ei]ine la mine mai mult decât la ea. Este absurd.

Acum, Therese \n]elegea mai bine comentariile lui Veronique.Probabil c` era geloas` pe el. Totu[i ce \nsemna comentariuldespre casa din Nisa? Oare cump`rase o proprietate pentru a \ncer-ca s` impresioneze o femeie?

Milo o urm`rea cu aten]ie, iar Therese privi \n alt` parte,sperând c` el nu-i va putea citi gândurile.

– Ce este? \ntreb` el. Ce problem` mai exist`?– Cumperi des case pentru perioade atât de scurte?Ochii lui se \ngustar`, apoi râse [i se \ndrept` spre fereastr`.– Am cump`rat casa aceea pentru ca eu [i prietenii mei cu care

jucam fotbal s` petrecem o vacan]` de iarn`. Apoi unul dintre pri-etenii mei a cump`rat-o de la mine. N-a fost deloc aceea[i situa]iecu cea de aici, din Brooklin, a[a cum a insinuat Veronique. Dac`vrei neap`rat s` g`se[ti motive pentru care s` te \ndoie[ti de mine,exist` nenum`rate.

Therese \[i \mpreun` mâinile, \ncercând s`-[i lini[teasc` stareade agita]ie.

– Nu vreau s` m` \ndoiesc de tine, spuse ea, de[i era evident c`se \ntâmpla exact contrariul.

El se \ntoarse spre ea [i Therese observ` suferin]a sub masca luirece [i dur`. Pentru o clip`, crezu c` va sparge un obiect, c` va stri-ga la ea, dar el râse amar.

– Este \n]elept din partea ta s` te \ndoie[ti de mine, spuse el.|n]elepciunea se potrive[te cu integritatea de care ai dat mereu dovad`.

Ea tres`ri, parc` lovit`. Milo fusese corect. Doar cu trei nop]i \nurm`, \n aceast` camer`, \mp`rt`[iser` intimitatea ce-i schimbasecomplet via]a. Acum nu mai [tia care era realitatea [i cu siguran]`n-o va afla de la el.

Se \ndrept` \ncet spre u[`, p`[ind mândr`.– Te rog s`-i spui Beatricei c` nu pot veni la prânz.– Cum?– M` duc la atelier. |l privi \n ochi. Trebuie s` termin restaurarea

Louisei cât mai curând posibil, ca s`-mi \ndeplinesc obliga]ia.


– Asta nu va rezolva problemele dintre noi, o contrazise el.– Am descoperit c` ne putem r`ni reciproc. Chiar dac` tu prac-

tic nu min]i, faptul c` ascunzi anumite lucruri este la fel de rù.Probabil c` ar fi foarte potrivit s` punem acum cap`t acestei rela]ii.

– Nu este atât de simplu, Therese. Nu pleca a[a, spuse el apropi-indu-se de ea.

Ea se \ncord`, con[tient` c`, dac` ar fi atins-o, n-ar mai fi [tiutce s` fac`.

– Nu ajut` la nimic dac` r`mân, spuse ea. Voi deveni maiderutat` decât sunt acum.

El se apropiase mai mult, aflându-se acum doar la câ]iva cen-timetri de ea. Privirea lui o tulbura. Ochii lui p`reau c`-i citescadânc \n suflet, c` \n]eleg ce se afl` sub confuzia de la suprafa]`.

– Acum te mai sim]i derutat`? \ntreb` el.Inima Theresei \ncepu s` bat` cu putere. Milo \ntinse bra]ele

spre ea [i o mângâie pe umeri, tr`gând-o mai aproape.– Dar acum? \ntreb` el din nou.Therese se sim]ea \ntr-adev`r mai derutat`, dar \n acela[i timp,

o c`ldur` pl`cut` o str`b`tea, alungând orice urm` de logic` dinmintea ei. Milo o trase [i mai aproape de el, pân` ce piepturile lorse atinser`. Therese se sprijini de el, privindu-l neajutorat`.

– La naiba! murmur` el [i o s`rut`.Therese \nchise ochii, [tiind c` tânjea s` fie \n bra]ele lui Milo,

chiar dac` acesta urma s` fie poate ultimul lor s`rut. Bra]ele lui ostrânser` cu putere, iar s`rutul deveni din ce \n ce mai intens.Therese \i r`spunse cu aceea[i pasiune, izvorât` din adâncul sufle-tului sù. Trupul ei \[i amintea momentele lor de intimitate [i selipi de al lui, sim]indu-i c`ldura ademenitoare.

La un moment dat, Milo o eliber` brusc [i se retrase un pas,vizibil [ocat. |n ochii lui se citea o urm` de iritare.

– Nu te po]i ab]ine s` nu r`spunzi mângâierilor mele, spuse el.Asta nu-]i dovede[te nimic?

– Ba da. Sigur c` da.Therese se sim]ea frustrat` de faptul c` fusese \ndep`rtat` atât

de brusc. |ntregul sù trup tânjea s`-l simt` pe al lui. |[i mu[c`


buzele, \ncercând s`-[i st`pâneasc` b`t`ile inimii. Acum, confuziap`rea c`-[i reluase locul \n mintea sa [i asta nu-i pl`cea delocTheresei.

– Dac` n-ai mai \ncerca s` insi[ti, poate mi-a[ da seama ce se\ntâmpl`, spuse ea iritat`. Observ` c` acest r`spuns \i provocase [ilui aceea[i stare.

– Dar la ce te-ai gândit \n ultimele trei zile? \ntreb` Milo.„La tine“, gândi ea, dar nu r`spunse. Ridic` o mân` spre p`r

pentru a-l strânge mai bine [i observ` c` privirea lui Milo urm`reami[carea cu mare aten]ie, de parc` acest gest simplu \l fascina.Therese \[i d`dea seama c` el \nc` a[tepta un r`spuns.

– Ei bine?– M-am gândit la realitate.– {i care este locul meu \n aceast` realitate? \ntreb` el.Ea nu cuno[tea \nc` r`spunsul la aceast` \ntrebare, dar Milo

p`rea c` se \nc`p`]âna s`-l afle.Therese realiz` c` nu el era cel care o speria, ci intensitatea pro-

priilor sale sentimente o alarma [i o deruta. Oare \[i putea permites` ]in` atât de mult la cineva? Cineva pe care abia \l cuno[tea?Probabil era suficient s`-[i urmeze propriile instincte \n detrimen-tul logicii care-o \ndemna s` reac]ioneze \n sens opus.

|i studie cu aten]ie chipul atr`g`tor, sprâncenele negre [iprivirea \ntunecat`. |[i \ntip`ri \n minte conturul b`rbiei lui,culoarea castanie a p`rului, de parc` aceste tr`s`turi i-ar fi oferitr`spunsul de care avea atâta nevoie. Totu[i, nu-l g`si [i nici nuputea pretinde contrariul.

– Spune-i Beatricei despre inel, zise ea \n cele din urm` [i apoise \ntoarse s` ias` din camer`.


Capitolul 9

Therese lu` un taxi pân` la atelier. O dat` ajuns` acolo, urc`gr`bit` treptele, dou` câte dou`, \ncercând parc` s`-[i mai con-sume din energia provocat` de furie. Nu-i pl`cea deloc s` fieindus` \n eroare sau s` fie for]at`. Ura faptul c` dorise s`-l s`rutepe Milo, chiar dac` [tia c` nu trebuia s-o fac`. El se folosea de pro-priul ei corp \mpotriva ei. Pur [i simplu se juca cu ea cum dorea,[i Theresei nu-i convenea deloc acest lucru.

– Te-ai \ntors, o \ntâmpin` Bert deschizându-i u[a. Totul este\n regul`? Nu trebuia s` iei prânzul cu Milo [i Beatrice?

– Totul este nemaipomenit, r`spunse ea.Bert se uita la ea de parc` ar fi avut \n fa]` o leoaic` \nfometat`.

Se a[ez` \ncet pe scaun, dorind parc` s` se ascund`.Therese \[i scoase haina cu un gest brusc, apoi se \ndrept` spre

portretul Louisei. Privi chipul dulce al copilei, la fel de lini[tit ca\ntotdeauna. Triumful pe care-l sim]ise atunci când descoperiseinelul disp`ruse [i \n locul lui r`m`seser` doar furie [i confuzie.Milo ar fi trebuit s`-i spun` imediat Beatricei despre inel, indife-rent de consecin]e.

Probabil c` ar fi fost nevoit` s` plece imediat la Paris, iar el nu

dorea acest lucru. Asta \nsemna oare c` Milo punea rela]ia lor maipresus de obliga]iile fa]` de Beatrice? Theresei nu i se p`rea posi-bil. Sau poate voia doar s` se foloseasc` \ntr-un fel de amintirile eipentru a afla de ce tat`l ei nu-i d`duse Beatricei tabloul \napoi?

Fiecare p`rticic` a sufletului s`u se revolta la acest ultim gând.De[i realiza c` nu era nici pe departe adev`rat, se sim]ea totu[inesigur` [i sup`rat`.

Lu` o pensul` [i \ncerc` s` se apuce de treaba abandonat` cucinci seri \nainte, dar pentru prima dat` \n via]` nu se putea con-centra. Privi \ncruntat` pictura [i aproape c` strig` de frustrare.

„Ce se \ntâmpl` cu mine?“ bomb`ni, aranjându-[i câteva [uvi]ece-i c`zuser` pe frunte.

Doar nu se \ndr`gostise de el! gândi ea. Dragostea nu trebuias` fie a[a. Trebuia s` fie un sentiment frumos care s` te fac` fericit.Era nevoie de un b`rbat devotat [i atent care s`-]i ofere flori, s` sepoart` frumos.

|n schimb, ea \l avea pe Milo, un b`rbat nelini[tit, obsedat, caredorea s-o controleze. Când ea \ncerca s` \ncetineasc` ritmul, el \laccelera. Când ea vorbea despre \n]elepciune [i integritate, eltransforma aceste cuvinte \n acuza]ii dureroase. Când ea spusesec` au nevoie de mai mult` vreme pentru a se cunoa[te mai bineunul pe altul, Milo se sim]ise frustrat pentru c` ea nu-i acorda\ncredere.

Dar cum putea s` mai aib` \ncredere \n el? se \ntreba Therese.Beatrice \i acordase \ncrederea sa, iar el nici m`car nu-i pomenisedespre descoperirea inelului. |n afar` de asta, el se folosise detrupul s`u pentru a o intimida [i deruta.

Therese \nchise ochii [i \ncerc` s`-[i elibereze mintea, dar f`r`succes.

Dac` nu-l cuno[tea suficient, nu avea \ncredere \n el [i nici nu-liubea, atunci de ce se gândea numai la Milo?

** *


Therese nu-[i d`dea seama cât timp lucrase, când auzi un zgo-mot la u[`. Ridic` privirea [i chiar atunci Milo deschise.

Pentru o frac]iune de secund`, v`zându-l, se sim]i cuprins` debucurie. Apoi, când observ` expresia sobr` de pe chipul lui, neli-ni[tea \i reveni \n suflet.

Milo se retrase un pas pentru a l`sa o femeie \n vârst` s` intre.Dup` aceea, se \ntoarse [i \nchise u[a. Therese reu[i s`-[i ascund`surprinderea printr-un zâmbet.

– Ea este Therese Carrol, se adres` Milo b`trânei. Dânsa esteBeatrice de Blanc.

Beatrice \naint` un pas, cu chipul luminat de un zâmbet. Era ofemeie micu]`, \mbr`cat` \n verde.

Therese c`uta o asem`nare cu Veronique [i o descoperi \npozi]ia mândr` a b`rbiei. Se sim]ea atras` mai ales de ochii alba[triai Beatricei, care aveau pupilele dilatate \n mod ciudat. Rameleochelarilor s`i erau tinere[ti, dar lentilele groase tr`dau o vederefoarte precar`. Realiz` c` Beatrice distingea probabil mai mult con-tururile decât detaliile. Therese se sim]i cuprins` de compasiunepentru b`trân`.

– Bonjour, mademoiselle, i se adres` Beatrice.– Beatrice \n]elege engleze[te, dar nu vorbe[te prea bine,

explic` Milo.– Bun` ziua, o salut` Therese la rândul ei, preg`tindu-se s`

mearg` lâng` ea [i s`-i \ntind` mâna.Beatrice o opri cu un gest, ar`tând spre locul unde lucra

Therese.– Ar vrea s`-i ar`]i la ce lucrezi, spuse Milo.|n sfâr[it, gândi Therese. Se duse lâng` tablou, a[ezând-o pe

Beatrice \n a[a fel \ncât s` vad` cât mai bine. |i explic` apoiam`nun]it ceea ce f`cea, cum tratase pictura [i cum \ndep`rtasestratul pictat de pe mâna Louisei. Nu-[i putea st`pâni mândria dinglas \n timp ce-i ar`ta claritatea culorilor. Tabloul p`rea la fel caatunci când fusese pictat prima dat`, \n urm` cu aproape dou`sute de ani.

– Uita]i, spuse ea ar`tând o pat` \n col]ul drept, lâng` p`rul


Louisei. Dup` ce am \ndep`rtat r`[ina, au mai r`mas câteva micisuprafe]e ce trebuie retu[ate. Nu va dura mai mult de câteva zile,dup` care voi aplica alt strat protector.

Cum Beatrice t`cea, Therese ridic` privirea \ntreb`toare spreMilo, \ncercând s` afle dac` b`trâna \n]elesese ce-i spunea. C`utaun semn din partea lui care s`-i aminteasc` de ceea ce se \ntâm-plase \ntre ei. Chipul lui era \ns` de nep`truns.

Suferind \n sinea ei, Therese \[i \ndrept` din nou aten]ia spreBeatrice. B`trâna st`tea \n fa]a tabloului, privindu-l cu aten]ie.Therese \i d`duse lupa, dar b`trâna nu se uita prin ea. |n sfâr[it,d`du din cap, entuziasmat`.

– Magnifique! exclam` ea. Elle devait être si pleine desombres. Et maintenant – seulement la lumière.

Milo \i zâmbi Beatricei, iar apoi \i traduse Theresei.– Ai dat la o parte toate umbrele [i i-ai redat lumina.Spunând acestea, el ridic` mâna [i atinse buzunarul de la piept

al c`m`[ii.Se refer` la inima lui, gândi Therese. Deci pân` la urm` nu era

complet indiferent fa]` de ea, \n ciuda comportamentului afi[at.Un sentiment fragil se n`[tea \n sufletul ei, dar Therese se temea.

Beatrice \ncepu s`-i vorbeasc` lui Milo \n francez`. Milo \i acor-da toat` aten]ia.

Therese observa c` el \[i b`gase mâinile \n buzunare [i oftagrav. A[tepta nelini[tit` s` i se traduc`.

La un moment dat, Milo se \ntoarse spre ea cu o expresieneutr` pe chip.

– Beatrice vrea s` [tie dac` te-ai uitat sub perl`.– Sub perla original`? \ntreb` ea nel`murit`. Nu era nevoie.

Suprafa]a aceea era \n stare foarte bun`. S-a cur`]at foarte frumosdup` ce am \ndep`rtat r`[ina de deasupra. Uita]i-v` aici, spuse ea,ar`tând cât de uniform` era pânza.

Beatrice cl`tin` din cap, adresându-se apoi din nou lui Milo.Therese nu-l mai v`zuse niciodat` cu o expresie atât de \m-

pietrit`. Parc` \[i pusese o masc` pe chip. Ceva din expresia lui \iamintea de vechiul Milo, dar restul p`rea o cu totul alt` persoan`.


– Beatrice vrea s` testezi perla a[a cum ai f`cut cu celelaltesuprafe]e, spuse el \n cele din urm`.

Theresei nu-i venea s` cread`.– Dar acolo era altceva, spuse ea. Suprafa]a ap`rea neagr` la

ultraviolete pentru c` fusese pictat` peste original. Perla este \ns`original`, sunt sigur`.

Milo \ncepuse s`-i traduc` Beatricei, dar b`trâna \l \ntrerupse.– Am \n]eles ce a spus, vorbi ea [i apoi continu` \n francez`,

adresându-se direct lui Milo.Figura lui r`mase la fel de imobil`, iar Therese sim]ea o neli-

ni[te crescând`.– Scuz`-ne un moment, \i spuse el Theresei [i o conduse pe

Beatrice lâng` fereastr`.Cei doi continuar` discu]ia \n [oapt`, vorbind \ntr-o francez`

fluent`. B`trâna nu mai era deloc amabil` [i zâmbitoare acum.Adoptase o atitudine impun`toare, iar tonul \i era de neclintit.Milo r`spundea respectuos, dar insistent, iar Beatrice replica dince \n ce mai t`ios.

Therese arunc` o privire spre Bert, care se uita cu ochii mari deuimire. Acesta \i f`cu un semn cu ochiul [i se strâmb`, dorindparc` s`-i spun` c` erau \n \ncurc`tur`.

Therese nu putea face altceva decât s` a[tepte \ngrijorat`.Dup` un scurt moment de t`cere, b`trâna i se adres` din nou

lui Milo \n francez`.– Prietena ta este \ncânt`toare. La fel ca tat`l ei, Harry. Totu[i,

aici este vorba despre smaralde, \n]elegi?Beatrice \l apuc` pe Milo de bra] [i Therese nu avea nevoie de

translator pentru a observa condescenden]a gestului ei.Therese nu \n]elesese ce-i spusese Beatrice lui Milo, dar remar-

case u[oara ro[ea]` de pe chipul bronzat al acestuia.Pentru o clip`, ochii lui se fixaser` asupra Beatricei, dar apoi

\ntoarse privirea spre fereastr`.Therese sim]i un junghi \n inim`. Milo pierduse, gândi ea. Oare

ce \nsemna acest lucru pentru ei doi?Beatrice se \ntoarse din nou spre Therese, zâmbind la fel de


gra]ios ca [i pân` acum. Pe Therese o cuprinse un tremur u[orcând observ` c` zâmbetul Beatricei era fals.

– Mul]umesc, draga mea, i se adres` Beatrice.– Cu pl`cere.– O voi conduce jos la taxi, spuse Milo cu o voce stranie.|ntr-o clip`, ei p`r`siser` deja atelierul, \ndreptându-se spre

sc`ri. Bert \nchise repede u[a \n urma lor.– Oh! exclam` el, \ntorcându-se spre Therese.{i ea era la fel de uimit`. Se sprijini de sp`tarul scaunului,

[tergându-[i fruntea.– Este un adev`rat monstru, remarc` Bert.– Cred c` va fi de r`u, prev`zu Therese.– Pentru Milo? El nu este atât de slab din fire. Probabil va trata

ordinele ei ca atare.– Nu [tiu ce s` spun \n leg`tur` cu acest lucru.Therese nu-[i putea reveni din uimire amintindu-[i cum ro[ise

Milo \n fa]a Beatricei.Câteva minute mai târziu, Milo reveni \n atelier. V`zându-i

chipul, Therese realiz` imediat c` erau \n \ncurc`tur`. Expresia luiera la fel de dur` ca granitul, iar ochii \i str`luceau de furie. Bert \lprivi [i apoi, luându-[i haina \n t`cere, plec`.

Milo \[i scoase \ncet fularul alb de la gât, cu privirea a]intit` \npodea. Therese avea impresia c` o evita, \ncercând s` trag` detimp. Sim]ea tensiunea ce-l st`pânea.

– Sper c` Beatrice n-a fost prea sup`rat` pentru c` am lipsit laprânz, spuse ea.

El nu schi]` nici un gest.– Foarte bine, nu-mi r`spunde. Mi-am dat seama c` s-a \ntâm-

plat ceva r`u. Hai s` trecem peste asta. Nu le r`mâne decât s` duc`pictura neterminat` \napoi \n Fran]a.

– Va trebui s` te ui]i sub perl`, spuse \n sfâr[it Milo.Aceast` idee i se p`ru Theresei atât de nea[teptat` [i mai ales

ridicol` \ncât izbucni \n râs.– Dar, Milo, asta-i culmea! |]i aminte[ti prima oar` când ne-am

uitat amândoi la tablou cu ultraviolete?


– Cum a[ putea uita?– Suprafa]a despre care vorbe[ti ap`rea verde, \]i aminte[ti? Era

una dintre p`r]ile care nu suferise deloc deterior`ri. Doar sedecolorase pu]in. Cu siguran]` c` nu s-a mai pictat pe aceasuprafa]`. |]i voi ar`ta din nou, spuse ea dorind s`-l duc` lâng`tablou.

Milo r`mase \ns` nemi[cat lâng` birou.– Nu \n]elegi. Trebuie s` te ui]i sub perl` oricum. Beatrice vrea

s` fie sigure c` celelalte smaralde ale lui Thomas nu sunt ascunseacolo.

– Care celelalte smaralde?– Cele din setul pe care Thomas le-a d`ruit so]iei sale. |]i

aminte[ti?Therese sim]i o strângere de inim` amintindu-[i din nou

poezioara tat`lui sù. Cu siguran]` aceasta era l`comia despre carevorbise el, doar c` acum urma s` distrug` perla pictat`.

– Nu putem face asta, Milo! se \mpotrivi ea nelini[tit`. Ar dis-truge portretul Louisei! De aceea se temea tat`l meu cu ani \nurm`. Sunt sigur` de asta.

Milo nu p`rea \ns` c` o ascult`.– L-ai putea reface dup` aceea, dac` dore[ti, spuse el.– Dac` doresc! S`-l refac! repet` ea \nm`rmurit`. Pentru câteva

clipe r`mase f`r` replic`. Este vorba de munca mea, Milo. Te asig-ur c` nu se afl` nimic sub perl`. Mi-a[ putea pune reputa]iachez`[ie pentru asta. Hm, s` m` uit sub perl`! De ce nu m` pui s`m` uit sub fond, ca s` descop`r dac` nu se ascunde [i altceva?

Milo privi exasperat spre tavan.– S` nu-i spui Beatricei a[a ceva.– Zù, Milo, râse Therese. Explic`-i tu ce am spus. Va \n]elege.

Dac` nu ar vedea atât de prost, a[ convinge-o chiar eu.Milo cl`tin` din cap.– Faptul c` nu vede prea bine nu are nici o leg`tur`.Therese \[i \ncruci[` bra]ele la piept, \ntr-un gest de exas-

perare.– Ba mie mi se pare c` acest am`nunt \nrùt`]e[te situa]ia.


– Nu-i adev`rat. M` oblig` pe mine mai mult fa]` de ea. Amf`cut o gre[eal` atunci când nu i-am spus c` ai decoperit inelul. Aiavut dreptate. Acum, indiferent c` sunt sau nu de acord cu ea, suntdator s`-i \ndeplinesc dorin]ele. Tabloul \i apar]ine, deci are drep-tul s` fac` ce dore[te cu el.

Therese adopt` o atitudine mândr` [i ne\nduplecat`.– Nu voi face acest lucru. Nu voi strica tabloul!– Atunci va trebui s` g`sesc pe altcineva!Cuvintele lui o \mpietrir` de uimire. Apoi, un val de suferin]` \i

inund` inima. Se \ntoarse cu spatele la Milo [i se \ndrept` sprefereastr`. Niciodat` nu se sim]ise atât de r`nit`. Aceast` insult` eramai profund` decât \[i imaginase. Nu era vorba doar de planulprofesional, ci de faptul c` Milo p`rea c` nu avea \ncredere \n ea.Avea impresia c`-i punea integritatea la \ndoial`.

Nu \n]elegea cum putea permite Milo distrugerea tablouluidoar pentru a satisface curiozitatea lacom` a Beatricei.

Rec`p`tându-[i oarecum st`pânirea de sine, Therese se\ntoarse s`-l \nfrunte.

– Gânde[te-te mai bine, spuse ea, str`duindu-se s`-[i p`strezecalmul. Aminte[te-]i când am admirat portretul prima oar`. Atunciar`ta de parc` ai fi v`zut raiul, Milo. Portretul are o putere a lui,unic`, magic`. Cine poate afirma c` smaraldele Beatricei, indife-rent cât de nepre]uite sunt, se dovedesc mai valoroase decâtaceast` pictur` deosebit`? Chiar dac` am [ti c` sub perl` se afl`smaraldele, crezi c` ar merita s` stric`m frumuse]ea tabloului pen-tru ele?

Therese se \ndrept` spre mas` [i dezveli tabloul, ridicându-lpentru ca Milo s`-l poat` vedea mai bine. Dorea ca el s-o priveasc`pe Louise a[a cum fusese prima oar`, cu aceea[i expresie plin` desperan]` [i melancolie. Atunci \n]elesese cu adev`rat inocen]a ei.Frumuse]ea [i puritatea copilei atinsese o coard` sensibil` a sufle-tului, \i furase inima [i i-o \napoiase mai generoas` decât \nainte.Dac` Milo ar fi observat din nou acea magie, nu i-ar mai fi pututcere s` distrug` portretul.

Milo, \ns`, abia arunc` o privire spre tablou. |n schimb, ochii


lui z`bovir` asupra chipului Theresei, pân` ce aceasta se sim]i\nv`luit` de o u[oar` c`ldur`.

El se apropie [i \ntinse mâinile spre tablou, eliberând-o degreutatea lui. Apoi, \l a[ez` cu grij` pe mas`.

– |mi \ngreunezi foarte mult situa]ia, spuse el \n sfâr[it.Therese se retrase un pas.– Nu face figura asta de persoan` tr`dat`, o implor` el. M`car

pentru câteva clipe, \ncearc` s` prive[ti lucrurile dintr-o alt`perspectiv`. Nu cumva sentimentele tale legate de acest tablou te\mpiedic` s` vezi c` perla poate s` nu fie original`? Nu cumva e[tiinfluen]at` de p`rerile tat`lui t`u?

– Nu, cu siguran]` c` nu.El \ncerc` s-o conving` folosind alte argumente.– Nu ]i s-a \ntâmplat niciodat` s` te contrazici cu un alt restau-

rator \n privin]a unui obiect de art`?Therese ezit` o clip`, sprijinindu-se de un dulap [i

\ncruci[ându-[i bra]ele la piept.– M-am contrazis de câteva ori, recunoscu ea. Aproape \ntot-

deauna s-a dovedit c` am avut dreptate.– Asta \nseamn` c` pân` [i exper]ii se pot \n[ela uneori.– Da, dar cu cât sunt mai experimenta]i, cu atât exist` [anse

mai mari s` se pun` de acord asupra restaur`rii unui obiect deart`. {i apropo de experien]`, Milo. S` [tii c` sunt foarte priceput`\n meseria mea. |ntreab`-l pe Mickey. Nu m` \n[el \n privin]aperlei.

– S`-l \ntreb pe Mickey, repet` Milo, ag`]ându-se de ultimele eicuvinte. Deci crezi c` a doua opinie n-ar face decât s`-]i \nt`reasc`presupunerea?

Therese oft`, ne\n]elegând unde voia s` ajung` Milo. Totu[i,era convins` c` avea dreptate. To]i colegii s`i care ar fi examinattabloul, i-ar fi sus]inut opinia.

– |ntr-adev`r, mi-ar confirma presupunerea, r`spunse ea.Milo r`sufl` u[urat [i zâmbi.– Atunci nu avem motive de \ngrijorare.Therese r`mase nemi[cat`.


– Ce vrei s` spui?– Vreau s` spun c` voi duce tabloul \napoi la Paris, la Beatrice.

Acolo vom g`si un alt restaurator care s` se ocupe de el.Therese realiz` c` intuise corect. Milo inten]iona s` ia tabloul.

Nici m`car nu putea s`-[i termine munca \nceput`, ce s` mai vor-beasc` de a salva tabloul de la distrugere. Milo \l va \ncredin]a altuirestaurator care nici m`car nu avea probabil experien]a necesar`.

– Dac` ]i-a mai r`mas vreo urm` de integritate, o vei convingepe Beatrice s` nu fac` a[a ceva.

Milo se \ndrept` spre ea, ocolind masa, dar Therese se retrase.El se opri, oftând.

– Aici nu se pune problema de integritate, spuse el \ncet.|n]eleg c` \]i aperi munca, dar exist` [i alte valori mai presus deart`. Tabloul apar]ine Beatricei. Chiar dac` ea nu procedeaz` bine,se bazeaz` pe mine s`-i sus]in drepturile. Este vorba de o alt`form` de integritate, care vine atunci când faci ceea ce crezi c` estecorect, chiar dac` trebuie s` sacrifici arta pentru acest lucru.

Therese refuza totu[i s` cread` c` tabloul trebuia distrus.– Atunci f` ceea ce este mai bine, Milo. Convinge-o pe Beatrice

s` nu strice portretul.Milo \[i trecu o mân` prin p`r, exasperat de faptul c` nu reu[ea

s-o conving`.– Te rog, \n]elege. Nu pot face asta. Beatrice nu [tie nimic

despre munca ta. Când este vorba de ceva atât de pre]ios ca aces-te smaralde, i se pare corect s` cear` p`rerea unui al doilea restau-rator.

– {i cum r`mâne cu marele secret? \ntreb` Therese, ag`]ându-sede orice urm` de speran]`.

– Ai descoperit deja inelul. Beatrice [i Veronique l-au v`zutamândou`. Thomas nu va \ndr`zni s` strice sau s` fure portre-tul acum. N-ar face decât s` atrag` [i mai multe b`nuieli asuprasa.

– Fii atent, spuse Therese pe un ton rece, dar furios, \ncer-când s`-[i ascund` suferin]a. Exist` o mare diferen]` \ntre unrestaurator profesionist [i unul amator. Dac` g`se[ti o persoan`


gata s` fac` treaba repede, atunci s` [tii c` ai de-a face cu cinevacare poate fi cump`rat. Va fi gata s` strice tabloul pentru o sum`derizorie.

Milo cl`tin` din cap, urm`rind-o cu aten]ie.– Lucru care nu-]i st` \n fire.Vocea lui era blând`, dar Therese avea impresia c` remarcase o

u[oar` not` de sarcasm. Râse amar.– Nu m-ai cump`rat niciodat`, Milo. M-ai fermecat [i sedus, dar

nu m-ai cump`rat. Am f`cut aceast` restaurare pentru tata.– M-ai \n]eles gre[it.Ea se \ntoarse \n alt` parte, privind absent` pe fereastr`. Sim]ea

lacrimi \n ochi [i clipi des pentru a le st`pâni.– M-ai folosit, Milo, spuse ea. M-ai l`sat s` muncesc enorm la

tablou, dar tu nu doreai decât s` descop`r smaraldele. Nu ]i-ap`sat nici un pic de portretul \n sine. Acum nici m`car nu ai bunulsim] s` m` la[i s`-mi termin munca \nceput`. |n cazul \n care nu[tiai, aceasta este una dintre cele mai grave insulte pe plan profe-sional. Ca s` nu mai vorbim de felul \n care... Se opri, incapabil`s` descrie ce-i f`cuse pe plan personal.

Milo travers` camera, oprindu-se chiar \n fa]a ei.– Nu te-am \n[elat niciodat` \n privin]a asta, Therese. Prive[te-m`

\n ochi.Therese clipi des, apoi ridic` privirea. Era impresionat` de

remu[carea [i sinceritatea pe care le citi \n ochii lui, dar nu-[iputea permite s` se lase din nou \n[elat`. De[i trupul ei tânjea s`mic[oreze distan]a dintre ei, Therese r`mase nemi[cat`, mândr`,a[teptând s` vad` cât de departe va merge Milo cu \ncerc`rile de ao convinge.

– Nu-]i mai cer s` te ui]i sub perl` pentru c` \]i \n]eleg pozi]ia,spuse el. Vreau doar s` prive[ti dincolo de tablou [i de situa]iacreat` de Beatrice. Vocea lui era cu adev`rat sincer`. Trebuie s`vezi dincolo de munca pe care ai depus-o \n acest proiect [i din-colo de eventuala p`rere a tat`lui t`u \n leg`tur` cu aceast`problem`. Vreau s` prive[ti \n inima ta, Therese, s` afli dac` ai\ncredere \n mine.


Therese sim]i o strângere de inim` [i parc` toat` putere [ihot`rârea \i piereau atunci când avea cea mai mare nevoie de ele.Avea impresia c` era manipulat`. Voia s` aib` \ncredere \n Milo,dar asta \nsemna s` distrug` tabloul [i, o dat` cu el, o parte dinsufletul ei.

Cl`tin` din cap, incapabil` s` vorbeasc`.Milo se apropie un pas, a[teptând apoi pân` ce ea ridic`

privirea spre el.– Nu putem fi \ntotdeauna de acord, spuse el. Totu[i, trebuie

s` avem \ncredere unul \n cel`lalt, Therese. Te iubesc mai multdecât am crezut c` pot iubi vreodat` pe cineva.

Pentru câteva clipe ce p`rur` o eternitate, ultimele lui cuvinteplutir` \n aer. Theresei nu-i venea s` cread` cât de mult o r`neau.Era sigur` c` o min]ea. Chiar dac` el credea c` spune adev`rul,faptele sale dovedeau c` n-o iubise niciodat`.

– Nu \n]eleg de ce insi[ti cu aceast` fars`, spuse ea \ncet. Credc` pân` [i cel mai egoist om ar fi renun]at pân` la urm`.

Therese observ` c` Milo tres`rise, dar nu sim]i nici o satisfac]iepentru c`-l r`nise la rândul ei.

T`cut`, se \ntoarse [i se \ndrept` spre u[`. Arunc` o ultim`privire la obiectele din \nc`pere. Realiz` c` \ntotdeauna va doris`-[i aminteasc` acest spa]iu [i ultimele clipe al`turi de Milo,indiferent cât de dureroase fuseser`. Nu se \ntoarse totu[i s` vad`chipul chinuit al b`rbatului care spusese c` o iube[te [i care acumo privea neputincios cum pleac`.


Capitolul 10

Timp de trei zile, Therese se trezise foarte greu \n fiecarediminea]`. |[i \ngropa capul \n pern`, iar ceasul trebuia s` sune denenum`rate ori pân` o convingea s` se dea jos din pat. Se plimbaapoi de colo-colo f`r` rost, sim]indu-se pierdut` \n propriul aparta-ment, dorindu-[i s` nu fie nevoit` s` fac` ordine [i s` plece la ser-viciu.

Mickey \i m`rise salariul, concediul, [i \i oferise [i mai multspa]iu \n laborator, dar ei nu-i p`sa. Nu se putea gândi decât la MiloDansforth. Zdrobitorul de inimi. |i bântuia gândurile \n timpul zilei,iar noaptea, când \ncerca s` adoarm`, inima o tr`da, dovedindu-i c`-iera dor de el.

|i r`suna [i acum \n urechi vocea lui atunci când \i spusese c` oiube[te. Dac` aceste cuvinte ar fi fost m`car par]ial adev`rate, ar fisunat-o pân` acum, dar zilele treceau una câte una [i nu primeanici o veste din partea lui. Nici m`car nu-i trimisese un cec prin cares-o pl`teasc`. El disp`ruse, l`sând rela]ia lor la fel de incomplet` ca[i restaurarea Louisei.

|ntr-o sear`, Therese se \ndrepta spre cas`. Cump`rase o saco[`plin` cu mâncare de[i nu-i era deloc foame. Era aprilie [i natura\ncepuse s` revin` la via]`. |n loc s` se bucure de frumuse]eaprim`verii, Therese mergea cu capul plecat, absorbit` de gânduri.

Ajungând acas`, ea deschise cutia de scrisori [i g`si o vedere dela o m`tu[` din Sao Paulo. Intr` apoi \n apartament [i puse vedereape mas`.

Totu[i, câ[tigase ceva din toat` \ntâmplarea cu Milo, gândi ea.|[i cunoscuse tat`l \ntr-o lumin` nou`.

Probabil el [tiuse c` Beatrice dorea s`-[i recupereze smaraldele[i c` din aceast` cauz` va strica tabloul când va intra \n posesia lui.V`zând puritatea [i frumuse]ea surprinse \n portretul copilei, tat`lei preferase s` lase tabloul \n România pentru a-l sc`pa de l`comiaBeatricei. |ntr-un fel, Therese ar fi f`cut acela[i lucru, dar asta of`cea s` se simt` mai degrab` stânjenit` decât mândr`.

Despachet` cump`r`turile, gândind c` tat`l ei, \n ciuda efor-turilor sale, nu reu[ise decât s` amâne inevitabilul. Chiar \n acestmoment, Louisa zâmbea, probabil cu o gaur` \n piept.

– O, Milo! [opti Therese, alergând spre sufragerie [i trântindu-se\n balansoar. Se leg`na, \ncercând s` g`seasc` o consolare \nconju-rat` de obiectele sale familiare, dar sentimentul de singur`tate eramult prea profund. Se gândi la prima ei \ntâlnire cu Milo la atelier.Fusese atât de surprins` de aerul lui somnoros atunci când \ideschisese u[a. |[i aminti apoi noaptea \n care lucraser` \mpreun`,când \i privise imaginea reflectat` \n geam [i se sim]ise ca un spionfascinat. Tot atunci ea se speriase din cauza falsului paznic, iar Milod`duse buzna \n atelier, gata s` cheme poli]ia. Zâmbi cu triste]e.Mai târziu, \n aceea[i noapte, f`cuser` dragoste. Sim]ea [i acummângâierile lui ce-i topiser` orice urm` de rezisten]` \n fa]adorin]ei de a fi a lui.

– Nu are rost, murmur` Therese.Cu toat` \mpotrivirea sa, amintirile continuau s` curg` ca [i cum

ar fi avut o voin]` proprie. |i revenir` pe rând \n minte cina la caremâncaser` ca desert pr`jitura ei preferat` cu brânz`, plimbarea prinparcul din fa]a muzeului [i ceaiul pe care-l b`user` \n biblioteca luiMilo. Oare el mai dorea \nc` s` cumpere casa aceea? De[i eracurioas`, nu \ndr`znise s` treac` pe acolo s` vad`.

Se ridic` brusc [i se \ndrept` spre tabloul ce reprezenta o feti]`\n mijlocul unei gr`dini multicolore. |l ridic` cu grij`, \l \ntoarse [i


citi inscrip]ia de pe spate, scris` de tat`l sù: „O iubesc pe dragamea Therese mai mult decât orice pe lume. La mul]i ani.“

Dar tat`l sù nu mai era lâng` ea. Acum \l pierduse [i pe Milo.Se a[ez` din nou \n balansoar, privind absent` pe fereastr`. Dac`pân` la urm` Milo avusese dreptate \n leg`tur` cu tat`l ei? Dac`pasiunea acestuia pentru art` fusese \ntr-adev`r exagerat`? Therese\l admirase \ntotdeauna pentru asta, dar oare era posibil ca aceast`pasiune s`-l fi determinat s` ia decizii gre[ite?

Se gândi din nou la povestirea lui Milo despre noaptea petre-cut` \n beciul din România, când tat`l ei fusese prins \ntre dorin]ade a salva tabloul [i aceea de a sc`pa. Poate dac` ar fi abandonatpicturile atunci când Milo realizase c` sunt cùta]i de poli]ie, ar fisc`pat amândoi, iar Milo n-ar mai fi fost nevoit s` petreac` trei ani\n \nchisoare. Totu[i, probabil c` nu va [ti niciodat` cu certitudinece s-ar fi \ntâmplat \n aceast` eventualitate.

Dar \n leg`tur` cu Beatrice? Tat`l ei pierduse inten]ionat tabloulacesteia, chiar dac`-i apar]inea pe bun` dreptate. Probabil [tia c` eava distruge portretul de dragul smaraldelor. O dat` c`zut sub vrajaLouisei, el se r`zgândise [i nu-l mai \napoiase. Procedase gre[it sause \n[elase? Pân` \n acest moment, Therese nu se \ndoise de decizialui, dar acum nu mai [tia ce s` cread`.

Dar ce se \ntâmplase cu ea \ns`[i? Se l`sase atât de prins` derestaurarea Louisei \ncât pictura contase pentru ea mai multdecât rela]ia cu Milo. Oare sem`na atât de mult cu tat`l ei? Oarepunea o oper` de art` \naintea oric`rui lucru, chiar [i \nainteaiubirii?

Therese privi din nou tabloul cu feti]a \n gr`din`, amintin-du-[i de câte ori dorise \n copil`rie s` se afle acolo, \n locul ei.Acum, \ns`, nu mai era copil, iar via]a nu sem`na cu o pictur` fru-moas`.

Milo avusese dreptate \n leg`tur` cu un lucru. Trebuia s` aib`\ncredere unul \n cel`lalt. Nu conta c` fusese insultat` pe plan pro-fesional, nu conta cât de tr`dat` se sim]ise. Ar fi trebuit s`-l ierte [is` plece cu el dac`-l iubea cu adev`rat. Asta \ncercase el s`-i spun`,dar ea fusese mult prea furioas` pentru a \n]elege.


Aproape c`-i auzea vocea, contrazicându-se cu ea, rugând-o. {itotu[i, de atunci nu mai d`duse nici un semn de via]`.

Realiz` uimit` c` probabil Milo a[tepta s` fac` ea primul pas. Eraca un fel de ultimatum nebunesc. Pân` [i acum, mai ales acum,mândria sa nu era satisf`cut` decât dac` \l cùta ea prima. Aproapec`-i veni s` râd`.

Aceasta trebuia s` fi explica]ia t`cerii lui. Dar cum putea s`-lg`seasc` dac` nu se mai afla \n Brooklin? Brusc, un gând nea[tep-tat o f`cu s` r`mân` nemi[cat`. {i dac` s-ar fi dus ea la Paris? |nchiseochii, \ncercând s`-[i dea seama dac` ar avea acest curaj. {tia undese afla galeria Alvina [i \l putea g`si acolo. {i dac` se ducea acolo cas` descopere c` el n-o mai iubea?

Deschise ochii, privind \n zare cum apune soarele. Probabil cèra o nebunie, gândi ea. Totu[i, trebuia s` afle dac` mai exista vreo[ans` pentru ei. Se hot`r\ s` sune la aeroport [i rezerv` un loc pen-tru sâmb`t` diminea]a, patru zile mai târziu.

** *

|n ziua urm`toare, Therese lucra \n laboratorul muzeului, concen-trându-se asupra unui triptic pe care voia s`-l termine pân` la plecare.La un moment dat, asistenta sa o anun]` c` este cùtat` la telefon.

– Este o femeie, spuse Kate comp`timitoare, de parc` ar fi [tiutc` nu era vocea pe care Therese ar fi dorit s-o aud`.

– Alo! r`spunse Therese, iar un fâ[âit slab o anun]` c` vorbea cucineva la mare distan]`.

– Alo? Domni[oara Caroll?– Da.– Beatrice du Blanc la telefon. Spre c` nu deranjez.– Nicidecum, r`spunse Therese sim]ind c` i se accelereaz`

b`tìle inimii.Se \ntoarse cu spatele pentru a-[i ascunde tulburarea de colegii

sì. „Fii calm`“, \[i spuse \n sinea ei. „Probabil este vorba doardespre restaurare. Nu are nici o leg`tur` cu Milo.“


– Este ciudat, spuse Beatrice \ntr-o englez` stricat`. {ti]i, perlaaceea... cum se spune? Era o gre[eal`.

– Adic` v-a]i uitat sub ea [i n-a]i g`sit nimic?– Exact, r`spunse Beatrice, bucuroas` c` a fost \n]eleas`.Therese zâmbi cu triste]e.– V` mul]umesc pentru c` m-a]i anun]at. Oricum, m` bucur c`

v-a]i recuperat inelul. Thomas vi l-a dat, nu-i a[a?– Thomas? A, da. P`streaz` el inelul. I l-a dat so]iei lui. Eu nu-l

mai vreau \napoi.Therese râse, pentru prima oar` \n ultima vreme.– Voia]i doar s` fi]i sigur`, nu-i a[a? Probabil c` acum v` sim]i]i

u[urat`. Sper c` v-a]i \mp`cat cu v`rul dumneavoastr`.– Dup` atâ]ia ani de resentimente, acest lucru pare ciudat. Dar

nu de asta v-am sunat. E vorba despre Louisa.– Da? \ntreb` Therese, a[teptând nelini[tit` o explica]ie.– Trebuie s-o repara]i.– Vre]i s` repar eu portretul? Vre]i s` refac perla distrus`?– Milo a spus c` v` pricepe]i. Aceasta este dorin]a mea.Therese \nghe]` auzind numele lui Milo.– A fost ideea lui Milo? \ntreb` ea.– Nu, \n nici un caz! M-ar omor\ dac` ar [ti c` v-am sunat. E atât

de mândru. Dar eu v` implor s` restaura]i pictura. V` pl`tesc oricâtde mult. Pute]i veni s` lucra]i la Paris?

Therese sim]i o strângere de inim` când o auzi pe Beatricepomenind de mândria lui Milo. El ar fi reac]ionat exact a[a cumspusese aceasta. I se p`rea o ironie c` Beatrice o ruga s` mearg` laParis chiar atunci când se hot`râse ea \ns`[i s` fac` acest lucru.Totu[i, nu putea lucra acolo.

– O s` v` fac o propunere, spuse ea. Trimite]i portretul aici, lamuzeu, iar eu voi face tot ce pot. M` intereseaz` \n mod specialacest tablou [i voi fi bucuroas` s`-l restaurez.

– Ce bine! exclam` Beatrice bucuroas`. Sunt foarte mul]umit`de propunere.

Cel pu]in exist` [i o persoan` mul]umit`, gândi Therese. De[iideea de a avea din nou portretul Louisei al`turi o nelini[tea, nu


putea refuza rug`mintea Beatricei. Ar fi dorit atât de mult s-o\ntrebe de Milo.

– Dumneavoastr` sunte]i bine? \ntreb` Beatrice.Therese zâmbi.– Foarte bine, ml]umesc. Sper c` boala dumneavoastr` nu

avanseaz` prea rapid.– E a[a cum m` a[teptam. Am \nceput s` \nv`] Braille pentru

mai târziu. Therese oft`. B`nuia c` trebuia s` fie o experien]` foarte trist`

pentru Beatrice. Cuprins` de mil`, se bucura c` acceptase s` restau-reze portretul Louisei. Poate c` va reu[i s`-l termine \nainte caBeatrice s`-[i piard` complet vederea.

– Atunci, vorbim curând, nu-i a[a? spuse Beatrice.Therese \nchise telefonul [i o nou` speran]` \i \ncol]i \n suflet.

Oare Beatrice \i va spune lui Milo despre restaurare? Oare lui \i vap`sa? Va suna? Va aduce chiar el tabloul?

** *

Tabloul sosi incredibil de repede. Therese privi cutia \n care seafla, f`r` s-o deschid`. La un moment dat, asistenta sa o privinedumerit` [i \ntreb`:

– Acesta este tabloul la care ai lucrat? |n horoscopul t`u scrie c`ast`zi ]i se va \ntâmpla ceva important.

– Nu cred... nu cred c` m` voi uita la el acum. Te rog s`-l despa-chetezi tu, ca s` verifici dac` a ajuns nev`t`mat. M` voi ocupa de elmai târziu.

Kate \i \ndeplini rug`mintea, iar Therese \[i relu` locul la birou,incapabil` s` se concentreze asupra tripticului la care lucra.

– O, vino s` vezi! strig` Kate, iar Therese se gr`bi s` se duc`lâng` ea.

|n fa]a ochilor ei st`tea Louisa, la fel de frumoas` [i lini[tit` ca\ntotdeauna. Privi chipul \ncânt`tor ca pe o veche cuno[tin]` [iatinse u[or marginile tabloului. Se uit` apoi la perl` [i cl`tin` din


cap. Cel care o d`duse la o parte fusese totu[i atent [i \ncercase s`strice cât mai pu]in pictura. Cu toate acestea, perla fusese distrus`.O acoperi cu mâna, iar ochii i se umplur` de lacrimi când privi dinnou chipul frumos [i pur.

„Este exact ca [i când ]i-ar fi smuls inima din piept, nu-i a[a?“\ntreb` \n sinea ei. Totul ar`ta la fel, dar inima Louisei disp`ruse.

– Te sim]i bine? o \ntreb` Kate, observându-i tulburarea.Therese se \ntoarse, [tergându-[i lacrimile \n grab`.– Simt nevoia de pu]in aer curat, r`spunse ea.Nu-[i putea st`pâni dezam`girea. Sperase c` Milo va aduce el

\nsu[i tabloul. Crezuse c` va veni, \n ciuda celor \ntâmplate \ntre ei.Travers` gr`bit` holul, ie[ind apoi afar`, la aer.Soarele str`lucea pe cer anun]ând parc` sosirea prim`verii. Un

autobuz plin cu copii se opri nu departe de Therese [i râsetele lorr`sunau \n jur. Therese se \ndrept` gr`bit` spre parc, c`utând soli-tudinea \ntre copacii \nmuguri]i, urmând acela[i drum pe care-lparcursese cu Milo.

Inima \i b`tea cu putere. Lacrimile o n`p`deau, dar le st`pâni,hot`rât` s` nu plâng`. Ca o consolare, sim]ea c`ldura pl`cut` asoarelui mângâindu-i obrajii. Brusc, se \ntoarse spre gr`dina cutrandafiri, o zon` lini[tit` cu alei \nguste ce-i conduceau pa[ii prin-tre [irurile de trandafiri abia \nmuguri]i. Chiar [i acest loc \i aminteade Milo. P`rea c` trecuse o ve[nicie de la ultima lor plimbare prinparc.

Tocmai se aplecase s` ating` un boboc de trandafir, când auziun zgomot de pa[i \n spatele s`u. Privi peste um`r [i r`masenemi[cat`, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor. Milo Dansforth mergea\ncet pe alee, cu o figur` serioas` [i pu]in \ncruntat`. Un val debucurie amestecat` cu team` inund` inima Theresei.

– Mi s-a p`rut mie c` tu erai, spuse el când se apropie. Tocmaivoiam s` intru \n muzeu, dar te-am v`zut...

Vocea i se stinse brusc.Therese observ` c` sl`bise foarte mult, iar p`rul \i era tuns parc`

prea scurt. Haina sa de piele fusese \nlocuit` cu un pulov`r alb delân`. Purta pantaloni kaki [i pantofi negri de piele. Uitându-se la el,


Therese \ncerca s` calculeze câ]i pa[i \i trebuiau ca s` ajung` \nbra]ele lui. Doi. Dac` el o mai dorea \nc`.

Chipul lui era \ns` de nep`truns, iar ea nu-[i putea da seama cegândea. Nu [tia cum s` reac]ioneze, cu ce s` \nceap`.

– Beatrice mi-a trimis tabloul din nou, spuse ea \n cele dinurm`.

– {tiu. Mi-a spus c` a vorbit cu tine.– Ai venit s` rezolvi problema cu casa? \ntreb` ea.– |ntr-un fel.Lumina soarelui se reflecta \n p`rul lui castaniu [i-i d`dea o

str`lucire aparte. De fapt, \ntreaga lui fiin]` o atr`gea ca un magnet.Ar fi dorit s`-l ating`, dar se st`pâni, a[teptând o explica]ie.

Privirea lui era calm`, dar nedefinit`.– Cât va mai dura aceast` t`cere? \ntreb` el simplu.– O, Milo! A fost \ngrozitor. De ce nu m-ai sunat?– Cum a[ fi putut? Ai uitat c` sunt cel mai egoist dintre b`rba]i?Ea tres`ri.– |mi pare r`u.– Adev`rat?– Bine\n]eles. N-ar fi trebuit s`-]i spun a[a ceva, indiferent dac`

era adev`rat sau nu. {i acum eu...Therese se opri pentru c` Milo izbucnise \n râs.– Monstrule! exclam` el entuziasmat.Speran]a lic`ri din nou \n sufletul Theresei.– Ai avut atâta dreptate \n leg`tur` cu multe lucruri, spuse ea.

Mi-au trebuit zile \ntregi ca s`-mi dau seama. M-am sim]it groaznicpentru c` am putut s` pun munca mea mai presus de orice. Ce-a[putea s`-]i spun mai mult?

El zâmbi.– Nu [tiu. Poate ceva mai umil.– Probabil c` ai [i o sugestie.– S-ar putea.Ea \l privi a[teptând. Milo oft` [i cobor\ privirea. O pereche de

prihori trecu chiar pe deasupra lor, iar Therese auzi ciripit \ntr-uncuib din apropiere.


– Ce p`rere ai despre Louisa? \ntreb` Milo.– Louisa arat` groznic. Parc` cineva i-ar fi smuls inima din piept.– Totu[i, a meritat. Faptul c` a c`utat sub perl` a schimbat-o pe

Beatrice. Nu [tiu de ce, dar [i-a dedicat \ntreaga via]` recuper`riiacelor bijuterii. Acum este o alt` persoan` – mult mai lini[tit` [i maigeneroas`. Nici m`car nu mai vrea \napoi inelul de la Thomas.

– {tiu. Mi-a spus.El o studie câteva clipe cu aten]ie.– Nu crezi c` a meritat s` sacrific`m pictura pentru lini[tea

Beatricei? \ntreb` el.– Ba da, r`spunse ea \ncet, observând c` Milo se mai relaxase.– Deci pân` la urm` am procedat bine. {i acum, tu po]i repara

portretul. Astfel, \n afar` de tine, nimeni nu va [ti c` a fost par]ialdistrus.

– Exact cum ai prev`zut.– Da.Ce bine ar fi dac` ar putea s`-[i repare propria inim` cu atâta

u[urin]`, gândi Therese.O adiere u[oar` \i deranj` câteva [uvi]e de p`r, dar ea le netezi

cu mâna, con[tient` de faptul c` el o urm`rea. Aproape c` sim]eacum privirea lui \i mângâia obrajii, p`rul. |i lipsise atât de multprezen]a lui \ncât acum, când \l avea lâng` ea, \i era greu s` suportedistan]a dintre ei. Se mul]umea el oare cu o simpl` reconciliere,când ea dorea mult mai mult decât atât? T`cerea ce domnea \ntreei [i a[teptarea i se p`reau de nesuportat.

– Doar pentru asta ai venit? \ntreb` ea.– De fapt, mai exist` un motiv.Ea observ` \n ochii lui c` era emo]ionat.– Therese, niciodat` n-a fost o fars`.Inima ei \[i acceler` ritmul.– Ce vrei s` spui?– Ai avut destul timp s` te gânde[ti la noi. Dac` nici acum nu [tii

la ce m` refer, atunci nu vei [ti niciodat`.Emo]ionat`, Therese privi chipul lui [i citi pe el \n acela[i timp

iubire, speran]` [i team`. Dintr-un pas, ajunse lâng` el. El r`mase o


clip` nemi[cat pentru a se asigura c` ea va ajunge [i apoi o strânse\n bra]e.

– Doamne, Therese, murmur` el \ngropându-[i fa]a \n p`rul ei.Prin ce chinuri m-ai f`cut s` trec!

– Voiam s` vin mâine la Paris. Mi-am luat deja bilet.El o privi, iar ea zâmbi, observând surprinderea zugr`vit` pe

chipul lui.– Chiar voiai s` vii s` m` cau]i?– M` hot`râsem \nc` \nainte de a vorbi cu Beatrice. Nu [tiam

\ns` dac` vrei s` m` mai vezi.El o strânse \n bra]e cu putere [i o s`rut` atât de intens \ncât

Therese sim]i c`-[i pierde suflarea.– Vreau s`-mi poveste[ti despre aceast` hot`râre a ta, spuse el.

Credeam c` e[ti furioas` pe mine, sau chiar indiferent`.– Ha! râse ea. Indiferent`. Asta chiar c` e o glum` bun`.|ncerc` apoi s`-i explice gândurile sale din ultima vreme. |i

vorbi despre faptul c` \[i \n]elesese prea târziu gre[eala de a punemunca mai presus de \ncredere [i iubire.

– Nu mi-am dat seama ce f`ceam, spuse ea.– {tiam ce crezi despre munca ta. De aceea am vrut s` te ocupi

de restaurare. {tiam c` pre]uiai arta mai presus de orice [i c` n-ai fis`pat niciodat` dup` smaralde cu o lopat`.

– Ai o memorie foarte bun`.El râse.– |mi place cum ro[e[ti când e[ti cuprins` de remu[c`ri.– Dar nu sunt eu singura vinovat`. A fost ideea ta s` cerem [i

p`rerea altcuiva. Asta dac` vrei s` vorbim despre insulte. Imitându-ivocea, Therese spuse apoi: „Retrage]i imediat cuvintele,domni[oar`!“

– Atunci nu prea m-am purtat cu tact, recunoscu el.Ea izbucni \n râs.– Te vei c`s`tori cu mine, spuse el pe un ton autoritar. Chiar

acum.Ea \l apuc` de mâini râzând. |i pl`cea s`-l simt` aproape, s` [tie

c`-l poate \mbr`]i[a \n orice clip`. Era ca un joc fericit \n care amân-


doi a[teptau s` vad` cât pot rezista departe unul de altul. |[i ima-gina \ntreaga lor via]` derulându-se ca un joc frumos.

– Scuz`-m`, spuse el. Am auzit cumva „da“?– Nu mi-am dat seama c` m-ai cerut cu adev`rat \n c`s`torie. Am

crezut c` doar \]i exersai tonul acela autoritar.El \ngenunche \n fa]a ei, privind-o cu o figurt` inocent` [i sin-

cer`, total diferit` de obi[nuita lui expresie dur`. Era atât de \nalt\ncât chiar [i \ngenuncheat, fa]a lui se afla pu]in mai jos decât a ei.

Therese sim]i degetele lui Milo strângându-le pe ale ei \n timpce o privea cu o intensitate crescând`.

Oare acesta era b`rbatul cu care dorea s`-[i petreac` restulvie]ii? Mai bine s-ar fi \ntrebat dac` ar fi \ndurat s` tr`iasc` f`r` el.

– Nu trebuia s`-]i faci probleme dac` te mai doresc, spuse el.Te-am dorit \ntotdeauna din tot sufletul. Ai devenit o parte dinmine, asemeni secretelor pe care le port \n inima mea. Vrei s` tem`ri]i cu mine, Therese? Vrei s` m` iube[ti, s` facem copii \mpre-un` [i s` \mb`trâne[ti al`turi de mine?

Milo \i oferea dintr-o dat` ceea ce-[i dorise cel mai mult pelume, iar Therese se sim]ea mai fericit` ca niciodat`.

– Putem \ncepe chiar acum? \ntreb` ea.El se ridic` [i o \mbr`]i[` puternic. Trupul ei se lipi instinctiv de

al lui. Era fericit` [i protejat` \n bra]ele lui. Apoi, buzele lui leatinser` pe ale ei, trezind \n ea o dorin]` arzând` de a face dragostecu el acum, când descoperise c`-l iubea cu adev`rat.

Sfâr[it


user

Formato

gianninajollys

CARAGH M. O’BRIEN · exagerase deloc. Pentru anumite picturi care-l impresionau profund, tat`l ei...

Documents

Transcript of CARAGH M. O’BRIEN · exagerase deloc. Pentru anumite picturi care-l impresionau profund, tat`l ei...