CARACTERIZAREA LUI STEFAN GHEORGHIDIU

Camil Petrescu,poet,prozator,dramaturg,filosof,este unul dintre cei mai moderni scriitori

interbelici.Romanele sale au avut un mare success la public datorita faptului ca a inovat formula estetica,efortul

sau fiind de a se diferentia de romanul traditional si obiectiv,dar si de sondarile excesive ale psihicului

uman.Premisa lui C. Petrescu este ca literatura unei epoci trebuie sa fie sincrona cu filosofia,cu psihologia,cu

toate domeniile cunoasterii:filosofia lui Henri Bergson,Edmun Husserl(fenomenologia),Friedrich

Nietzsche(nihilismul),Sigmund Freud(psihanaliza).Toate acestea se regasesc in creatia sa.Potrivit lui Camil

Petrescu,proza traditional este viciata de omniscient naratorului,de tipologizari excesive si facile,de

calofilism(cautarea cu orice pret a expresiei frumoase).In consecinta,C. Petrescu sustine impunerea unui alt tip

de roman,modern,care trebuie sa aiba urmatoarele calitati:personajele trebuie urmarite in miscare,in evolutie

psihica;timpul romanului trebuie sa fie unul subiectiv,astfel incat romanul modern sa devina o experienta

interioara,o constructive libera,bazata pe rememorare,introspective,retrospective,dar mai ales pe transcrierea

fluxului de constiinta.Mai mult,C. Petrescu cere prozatorului modern autenticitate(exprimarea in scris,cu

sinceritate,a experientelor limita),substantialitate(examinarea esentelor faptelor,analiza psihologica

amanuntita),biografism(asa se explica faptul ca romanele sale au lungi note de subsol).Modelul lansat de C.

Petrescu in proza romaneasca interbelica a fost foarte apreciat de cititori sau de critica literara,iar cativa scriitori

continua paradigma acestui roman:M.Eliade,M.Sebastian,A.Holban etc.

Inca de prin anul 1929,C.Petrescu a incercat sa scrie cateva nuvele cu subiecte inspirate din Primul

Razboi Mondial,la care a participat ca sublocotenent.Textele pe care le-a publicat prin revistele vremii au fost

adunate intr-unul mai mare,autorul hotarandu-se mai tarziu asupra titlului,care avea sa devina “Ultima noapte

de dragoste,intaia noapte de razboi”.Initial,romanul avea o intindere mai mare,dar autorul a intervenit succesiv

in text,potrivit conceptiei sale despre roman,care ii impunea ca textul sa fie rezultatul unui proces de creatie

spontana.

Tema este duala,potrivita celor doua segmente ale cartii,precizate si de titlu:pe de o parte,relatarea

uneo experiente amoroase esuate,pe de alta parte descrierea conditiei intelectualului roman in PRM.

Din punct de vedere structural,romanul are doua parti,care urmaresc dragostea si razboiul.In prima se

rememoreaza iubirea esuata dintre Stefan Gheorghidiu si Ela,iar partea a doua urmareste experienta de pe

front a personajului.Cele doua segmente sunt unite de o singura perspective,de o singura voce narativa,de o

singura constiinta autoreflexiva(se autoanalizeaza).Daca prima parte este in intregime fictive,a doua foloseste

jurnalul de front al autorului(intrucat el insusi a participat la luptele descrise).Se poate observa aici prezenta

trasaturii moderne a biografismului.

Personajul(homo fictus-E.M.Forster) reprezinta o individualitate conceputa dupa modelul realitatii sau ca

rod al imaginatiei-“fiinta de hartie” (R.Barthes),fiind elementul esential al operei literare.Personajul

principal,Stefan Gheorghidiu,reprezinta figura intelectualului lucid,inadaptatul superior,care traieste drama

indragostitului de absolut,care nu isi poate gasi locul intr-o societate dominate de mediocritate si

imoralitate.Student la FIlosofie,Stefan Gheorghidiu este o fire excesiv de analitica,cu un flux abundent de

constiinta si cu o atitudine reflexiva uneori exagerata,calitati ce il vor defini in societate drept un inadaptat.

Prosopografia(portretul fizic) personajului este vag precizata,nepunandu-se accentul pe infatisare

tocmai din prisma incadrarii romanului in tipul romanelor psihologice.Totusi, in putinele pasaje descriptive,

Stefan Gheorghidiu este conturat ca fiind un individ lipsit de preocupari pentru vestimentatie si

aspect, preocupari pe care le considera superficiale, frivole.El ajunge sa se compare la un moment dat cu

domnul G., la nivelul aspectului camasii: daca in cazul lui se remarca „mansetele prea largi si cu colturile sucite

inafara”, domnul G.„avea mansetele bine intinse, mici”.

In ceea ce priveste etopeea(portretul moral), eroul este caracterizat de o serie de trasaturi care reies din

actiunile, gandurile si discutiile din roman.Intelectual preocupat de probleme de constiinta, Stefan

Gheorghidiu,este inchistat in lumea sa zugravita ideal, pe baza unor concepte filosofice transpuse din teoria

predata in facultate in viata sa reala, concepte care ii ordoneaza si ii guverneaza intreg universul interior si

exterior.

Se poate spune ca trasatura dominanta a lui Gheorghidiu este orgoliul.Clipa in care o intalneste pe Ela

coincide cu conturarea posibilitatii de a-si implini un ideal prezent in orizontul tiparelor sale, idealul femeii

perfecte.Egocentric si egoist,se foloseste de simpatia Elei pentru el si ii recreeaza personalitatea astfel incat sa

se potriveasca standardelor sale ontologice.Criticul Dumitru Micu subliniaza foarte bine motivul primordial din

care ia nastere pasiunea:”Vanitatea de a fi iubit de o femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii”.In

conceptia sa,iubirea trebuie sa fie pura,absoluta,neatinsa de pacatele cotidiene,motiv pentru care si-o

sugjuga,obligand-o si sufocand-o sa se rupa de realitate(Realia) si sa se adapteze Utopiei lui Stefan.Desi

pentru o vreme compromisul Elei pare unul viabil,in timp se altereaza,ajungand pana la degradare din cauza

incapacitatii lui Stefan de a face un sacrificiu pentru reconciliera relatiei dintre cei doi,pentru contopirea celor

doua lumi,Utopia si Realia.Or, conflictele interioare apar tocmai in momentul in care Stefan realizeaza ca nu

este dispus sa faca acest compromis propus de sotia sa,nu numai din orgoliu(fiind sub conditia lui de

intelectual,refuza sa isi schimbe garderoba si sa adopte comportamentul superficial al dansatorilor apreciati de

Ela),dar si din incapacitatea de a-si schimba prorpiul set de valori.Pentru el, ins educat, format intr-o sfera a

principialitatii, vietuirea intr-o lume marcata de inexistenta acesteia este o absurditate, motiv pentru care prefera

sa ramana un inadaptat, un izolat si sa actioneze in continuare in conformitate cu crezurile sale intrinseci.

Pe langa orgoliu,in roman se contureaza si alte trasaturi ale personajului,precum:natura analitica si reflexiva,luciditatea,sensibilitatea exagerata,conditia propriei valori in raport cu mondenii apreciati de Ela.In excursia de la Odobesti,micile incidente,gesturi fara importanta,privirile pe care Ela le schimba cu domnul

G,se amplifica in constiinta protagonistului.(ex.cand manca din farfuria lui)Nevoia de absolut il determina sa-si

analizeze cu luciditate starile sis a-si exagereze suferinta,radicand-o la proportii cosmic.Trairea intensa a

experientei razboiului il schimba si chiar daca el a supravietuit din punct de vedere biologic,intreg sistemul de

valori i-a fost rasturnat.Dupa terminarea razboiului,ajunge sa constientizeze latura patologica a atitudinilor sale

extremiste,care l-au facut sa puna pe primul plan egocentrismul.St. Gheorghidiu isi da seama de insignifianta

dramei sale de constiinta in raport cu drama intregii umanitati.

Ca mijloace de caracterizare, se remarca atat caracterizarea directa, facuta de personajul insusi si de

alte personaje, cat si caracterizarea indirecta, prin fapte, gesturi actiuni si prin monolog interior si introspective. Stefan Gheorghidiu se autocaracterizeaza ca fiind „un tip imposibil care complica absolut orice intamplare”, surprinzandu-si caracterul hiper-analitic. Mai mult, in timpul excursiei de la Odobesti, Ela ii spune

„esti de o sensibilitate imposibila”, iar o doamna, partenera de conversatie a lui Gheorghidiu la petrecerile

mondene, ii spune „Ah, dumneata esti dintre acei care fac mofturi interminabile si la masa. Dintre cei care intotdeauna descopera firele de par in mancare [...]. Nu, atata luciditate e insuportabila, dezgustatoare.”, replici care subliniaza modul in care este perceput de catre cei din jur, ca un inadaptat, un

om „altfel” decat ei.

Caracterizarea indirect rezulta din faptele si gandurile sale,care ii redau intregul sistem de valori: „O iubire mai mare e mai curand un proces de autosugestie”;” „Iubesti mai intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita”;”Orice iubire e ca un monoideism:voluntar la inceput,pathologic pe urma”. (mai dezvolt eu)

In ceea ce priveste instantele narative,autorul introduce un narrator cu urmatoarele

trasaturi:fictive,implicat,subiectiv,uniscient.El face homodiegeza actoriala(naratiune la persoana I) iar

perspective narativa este subiectiva.

In concluzie,Stefan Gheorghidiu este un inadaptat superior,lucid si hipersensibil,la fel ca majoritatea

eroilor lui C. Petrescu.El incearca sa recompuna lumea in functie de aspiratia sa catre absolut si are orgoliul de

a refuza o realitate care nu i se potriveste,de a renunta la o iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el

si-o crease.Concluzia este, asadar, una extrem de simpla: chiar daca a pierdut-o pe Ela, femeia pe care poate a

iubit-o sau poate nu, care poate l-a inselat, poate nu, acest lucru nu mai conteaza, intrucat Stefan Gheorghidiu -

filosoful, intelectualul, omul, soldatul - a invatat o lectie de viata pe care cu siguranta nu o va uita niciodata.