Caracterizarea lui Păvălache din „Casa mare” de Ion Druţă

„Un univers propriu, inconfundabil, avîndu-şi rădăcinile spirituale adînc înfipte în satul moldovenesc, dominat de ancestrale rigori morale, a căror respectare e menită să-i asigure dăinuirea,

nu se află numai schiţat, ci e pe deplin constituit, cu robusteţe şi forţă dramatică încă din „Casa mare”. (Victor Parhon)

Unul dintre autorii geniali ai sumedeniilor de ipostaze ale unui simplu ţăran din Moldova este contemporanul Ion Druţă. Într-adevăr, necătînd la toate obstacolele menite lui din partea regimului sovietic, acesta a rezistat împotriva lor. Astăzi opera sa este cu succes studiată în cadrul procesului educaţional, fiind pe plac atît profesorilor, cît şi elevilor datorită limbajului său uşor. Una din piesele care au pus origini carierei sale dramaturgice este „Casa mare”. Aici Druţă a schiţat excelent liniile de forţă ale poeticii sale dramatice prin mesajul pe care l-a dezvoltat în următoarele piese.

Principalele personaje ale acestei drame sunt Vasiluţa, o tînără văduvă, şi Păvălache – în jurul cărora au loc, practic, toate evenimetele dramatice.

Păvălache este un flăcău tomnatic care este preferat de toate domnişoarele din sat, în special de Sofica, o tînără elevă în clasa a zecea. Cu toate că îşi petrece tinereţea sa din plin, neavînd mari probleme din punct de vedere material, acesta se îndrăgosteşte în Vasiluţa, o femeie a cărei fecior este aporape de-o vîrstă cu acesta, feciorul ei fiind plecat la front împreună cu soţul. În relaţiile cu Vasiluţa, Păvălache apare ca un bărbat cu calităţi ferme, avînd cea mai serioasă atitudine faţă de Vasiluţa. De asemenea, Druţă îl prezintă pe Păvălache şi ca o fire neprevăzută. Atunci cînd el merge la Kiev la feciorul Vasiluţei să-i povestească despre pasul pe care l-a făcut, hotarind să devină a doua jumătate a maicii sale. După părerea mea, a fost o faptă destoinică din partea lui Păvalache, deoarece nu fiecare tînăr îşi arată poziţiile sale ferme în faţa problemelor de tipul acesta, mai ales atunci cînd este vorba de diferenţa dintre vîrste.

Din cauza că conflictul dramatic e susţinut eminamente de o construcţie dialogică, atît Păvălache, cît şi celelate personaje sunt definite în acţiune. Ele sunt intrate în scenă şi de aici cititoul vede direct toate calităţile moral-ideologice ale fiecăruia. În aşa mod, Sofica îl urmăreşte ca pe unica sa dragoste, observînd în el doar idealul propriei sale fantezii. O altă pretendentă la locul soţiei lui Păvălache este Eleonora, dar cu toate că acest erou era în floarea tinereţii şi îi plăcea să petreacă vesel timpul în companii, acesta nu se prezenta a-şi arăta ceva planuri referitor la aceasta. Unica sursă de inspiraţie pentru Păvălache era Vasiluţa. Dar după un an de viaţă trăită în comun, Vasiluţa se hotărăşte la despărţirea cu Păvăluş, motivînd cu ceea că există o anumită rînduială a pămîntului pe care n-o poţi încălca şi-şi ia rămas bun de la Păvălache cu cuvintele: ”Din pricina mea copiii tăi au rămas să se nască cu un an mai tîrziu – păcatul ista e cel mai mare în viaţa mea...”. E legea supremă a spaţiului sacru: chiar dacă îţi este îngăduit să asculţi de chemările omenescului din tine, trebuie să urmezi imperativul categoric a ceea ce e mai frumos şi sfînt. Cu toate că aceste opinii stereotipice nu sunt considerate de către tînăr un obstacol serios, acesta nu-şi arată tăria sa de caracter.

În general, tînărul erou este un bărbat în care sunt sintetizate cele mai adevărate sentimente faţă de partea feminină şi după cele prezentate în replicile cu celelate domnişoare din dramă, el este o pesoană care este în gustul tuturor tinerelor din sat. După părerea mea, dacă el a iubit-o atît de mult pe Vasiluţa, el trebuia numaidecît să insiste să rămînă împreună cu Vasiluţa.

Într-adevăr drama „Casa mare” este una de ordinul operelor primare ale literaturii noastre prin problematica abordată şi mesajul acesteia, care în zilele noastre sunt destul de acute. Cred că alături de ceilalţi eroi ai operelor din cadrul creaţiei druţiene, piesa studiată cu personajele ei merită să participe în viaţa teatrală ale Moldovei din prezent pentru ca generaţia noastră să obţină o educaţie cît mai eficient conştientizată.