Caracterizarea geomorfologica si geologica de la Obiectivul Balotesti

1. Caracterizarea conditiilor naturale din jurul amplasamentului

Geomorfologia

Obiectivul Balotesti este asezat pe Campia Movilitei. Aceasta face parte din Campia Vlasiei, care reprezenta partea sudica a Campiei Ialomitei si avand cu o pozitie centrala in cadrul Campiei Romane.

Campia Movilitei este delimitata la nord de valea Cocioclovistea si Ialomita, la est de o linie care uneste localitatile Urziceni si Fundulea si continua pana la valea Pasarea, la vest si sud de valea Pasarea.

Ea face trecerea de la Campia Vlasiei la Baraganul Mostistei.

Altitudinea descreste de la 100 m la Corbeanca si vestul orasului Otopeni si 80 m in partea de est pana la 65-70 m la Branesti, cu o panta mica de circa 0,8 .

Relieful este cel de camp inalt presarat de crovuri. El este neted in partea vestica, unde lipsesc vaiugile, dar presarat cu multe crovuri, uneori alungite sufozional pe distante de 500-1200 m. In partea de est campia este fragmentata de vai, dintre care mai importante sunt: Sindrilita si Mostistea.

Clima

Regiunea in care se afla Obiectivul Balotesti are un climat temperat-continental, influentat de zona de contact dintre masele de aer estice si cele vestice si sudice.

Atunci cand predomina masele estice clima devine continental excesiva, in care verile sunt fierbinti si ierni deseori aspre. In timp ce atunci cand predomina masele de aer vestice sau sudice avem toamne lungi si calde si ierni blande.Temperatua medie multianuala variaza de la 11C in partea sudica pana la 10,5C in partea nordica.

Umezeala relativa a aerului este de circa 76-78 %, cu scaderi pana la 18-20 % in perioadele secetoase si crestei de > 80 % in perioadele cu umiditate ridicata.

Precipitatiile variaza atat latitudinal, cat si longitudinal. Astfel in partea de nord si vest acestea sunt de circa 600 mm/an pentru ca in partea de sud si est sa scada la circa 500 mm/an.

Vanturile dominante sunt cele din sectorul estic si nordic cu viteze de 3,7-4,0 m/s, in timp ce cele din sectorul sudic si vestic au viteze 3,3-3,4 m/s.

HidrografiaObiectivul Balotesti este asezat in bazinul hidrografic al raului Ialomita.

In afara de Ialomita care isi are obarsia in zona montana, celelalte cursuri din regiune isi au obarsia in zona de campie: Pasarea, Cociovalistea, Mostistea.

Ialomita izvoreste din Muntii Bucegi, avand o lungime de 417 km si un bazin hidrografic de 10350 kmp. Altitudinea medie a bazinului hidrografic variaza de la 327 m in zona montana pana la 42 m la confluenta cu Dunarea. Panta medie a bazinului hidrografic este de 15 si latimea sa medie este de cca. 60 km. Densitatea hidrografica a bazinului Ialomitei este de 0,30 km/kmp.

Debitul mediu al raului Ialomita variaza de la 1mc/s in zona montana pana la 40 mc/s la confluenta cu Dunarea.

Ialomita are 142 de afluenti, dintre care cei mai importanti sunt: Prahova, Cricovul Sarat si Cricovul Dulce.

Dintre raurile care isi au obarsia in campie si curg prin regiune amintim: Mostistea, Pasarea si Cociovalistea.

Mostistea izvoreste din apropierea orasului Dimieni, judetul Ilfov. Lungimea raului este de 98 km, iar bazinul sau hidrografic are o suprafata de 1758 kmp. Altitudinea bazinului variaza de la 91 m in zona de obarsie pana la 13 m la confluenta cu Dunarea. Panta medie bazinului hidrografic este de 1 . Densitatea hidrografica a bazinului este de 0,19 km/kmp.

Debitul mediu multianual al raului este de sub 1 mc/s. Mostistea are 13 afluenti. Dintre acestia mai importanti sunt: Belciugatete, Presnei, Argova, Colceag, etc.

Pasarea izvoreste din apropierea orasului Otopeni, judetul Ilfov. Lungimea raului este de 35 km. Este un afluent de stanga al Dambovitei, confluenta cu acesata fiind in dreptul localitatii Fundulea. Cursul sau este permanent si foarte meandrat. Pe lungimea lui s-au facut lucrari antropice, creindu-se lacuri pentru agrement. Afluentul sau cel mai important este Sindrilita.

Cociovalistea izvoreste din dreptul localitatii Darza, judetul Dambovita. Parcursul raului este meandrat cu lunci largi malstinoase, pe care s-au amenjat lacuri antropice: Corbeanca, Balotesti, Caciulati, Moara Vlasiei. In afara de lacurile antropice se mai intalnesc pe cursul raului si lacuri de baraj natural: lacul Snagov si Caldarusani. In dreptul lacului Caldarusani Cociovalistea se varsa in raul Vlasia, afluent de dreapta al Ialomitei.

VegetatiaVegetatia caracteritica regiunii se poate imparti in mai multe tipuri: forestiera, de silvostepa si lacustra.Vegetatia forestiera este reprezentata resturile Codrului Vlasiei. Acestea formeaza petice de padure cum sunt cele de la Snagov si Caldarusani in care intalnim: stejar brumariu, cer, garnita, jugastru, artar tataresc, tei argintiu, par si mar paduret.

Vegetatia de silvostepa cuprinde plante ierboase cu ar fi: troscot, firuta cu bulb, pir gros, patlagina, trifoi, etc. In mare parte pajistile cua ceasta vegetatie caracteristica de silvostepa au fost inlocuite cu culturi antropice de graminee cu ar fi: porumbul si graul.

Vegetatia lacustra, precum si cea din luncile raurilor este reprezentata de palcuri de plop si salcie, iar pe malurile lacurilor creste stuful si papura, precum si alte plante iubitoare de apa.Fauna

Fauna este caracteristica diverselor zone de vegetatie. Astfel in zonele cu vegetatie forestiera se intalnesc pasari precum: gaita, specii de ciocanitori, cucul, sturzul, pitigoiul, etc. Dintre mamifere amintim: mistretul, caprioara, vulpea, veverita, etc.

In zonele de silvostepa se intalnesc: prepelita, potarnichea, presura, ciocarlia, cioara, cotofana, etc.; dintre mamifere avem: iepurele, popandaul, soarecele de camp, cartita, dihorul, etc.

In zonele lacustre si in lunci intalnim specii de pesti in lacuri si in rauri; parasari acvatice pe malul apelor si in stufaris.

SolurileCaracteristice regiunii sunt urmatoarele tipuri de soluri:

molisolurile, dintre care predomina solurile cernoziomurile cambice, care ocupa vestul si sudul campiei;

argiluvisolurile reprezentate de solurile brun-roscate caracteristice partii nordice;

solurile neevoluate reprezentate de solurile aluviale, care apar pe valea Ialomitei.

Seismicitatea si adancimea de inghet

Din punct de vedere seismic, regiunea se incadreaza in conformitate cu Normativul P 100-1/1992 in zona de calcul C, corespunzatoare unui coeficient Ks = 0,20 si unei perioade de colt Tc = 1,5 s.

Din punct de vedere al adancimi de inghet regiunea se incadreaza, conform STAS 6054/1977, in zona in care adancimea este de 80-90 cm.2. Caracterizarea geologico-structurala a regiunii amplasamentuluiDin punct de vedere geologic regiunea pe care se afla amplasamentul Obiectivului Balotesti face parte din Platforma Moesica.

Aceasta cuprinde un fundament cristalin de varsta Proterozoic superior-Cambrian inferior, care s-a definitivat in timpul orogenezei baikaliene.

Peste acest fundament cristalin s-au succedat mai multe multe cicluri de sedimentare care incep in Cambrianul mediu si se continua pana in Cuaternar.

In regiune depozitele care apar la suprafata sunt cele cuaternare. Acestea stau peste depozite mai vechi romaniene si cuprind urmatoarea succesiune:

Pleistocenul inferior cuprinde nisipuri si pietrisuri (Stratele de Fratesti), care stau discordant peste depozitele mai vechi romaniene, formate dintr-o alternanta de argile si argile nisipoase cenusii-vinete sau negricioase cu intercaltii de nisipuri.

Stratele de Fratesti au in baza pietrisuri si bolovanisuri, iar la partea superioara este constituita din nisipuri medii si fine, uneori grosiere, micacee.

Aceasta formatiune se afunda spre nord de o linie ce uneste raul Neajlov, raul Arges si trece pe la sud de valea Argoavei, ajungand in zona municipiului Bucuresti la adancimi de 100-180 m. Grosimea acestei formatiuni creste odata cu afundarea ajungand pana la 120-170 m.

Incepand de la sud de linia Jilava Progresu, si pana la linia Otopeni Stefanesti, formatiunea se imparte in trei sau mai multe orizonturi separate de intercalatii argiloase. Spre nord de linia Otopeni Stefanesti granulometria Stratelor de Fratesti devin din ce in ce mai fina.

Pleistocenul mediu este reprezentat de o succesiune de marne, argile si nisipuri fine denumite Strate de Coconi. Acestea se afunda sub depozite mai noi avand o grosime in dreptul municipiului Bucuresti de circa 100-120 m.

Stratele de Coconi sunt preponderent argiloase si marnoase uneori nisipoase, cu intercalatii de nisipuri fine in partea bazala si o succesiune de nispuri in alternanta cu depozite argiloase la partea superioara.

Depozitele argiloase sunt formate din argile vinete cu filonase rugini si separatii calcaroase cu forme si dimensiuni variate. Culoarea acestor depozite trece de la nuante de galbui la cenusiu si chiar negru intens.

Se mai observa treceri gradate de la argile compacte la argile cu separatii ocelare de nisip si apoi la argile nisipoase si nisipuri argiloase.

Alteori se observa treceri ale argilelor la marne compacte cu numeroase concretiuni.

Nisipurile din Stratele de Coconi seamana cu nisipurile fine din Stratele de Fratesti subadiacente.

Pleistocenul superior cuprinde in baza depozite formate din nisipuri fine si medii cu concretiuni grezoase si calcaroase, avand o grosime de 8-20 m. Aceste depozite sunt cunoscute sub numele de: Nisipuri de Mostistea.

Aceste depozite apar la zi in regiunea centrala a Campiei Romane pe malul drept al Argesului, pe malul drept al Dambovitei la nord de localitatea Gruiu, pe valea Mostistei si pe malul drept al Ialomitei. Holocenul inferior este reprezentat de depozite loessoide apartinand terasei inferioare a raurilor: Arges, Dambovita si Neajlov. Aceste depozite sunt formate prafuri argiloase, slab nisipoase, de culoare cenusiu-galbuie si cu grosimi de 10-20 m.

De aceiasi varsta cu depozitele loessoide sunt si aluviunile grosiere apartinand terasei joase a Argesului, Dambovitei si Neajlovului. Acestea sunt formate din pietrisuri si nisipuri cu grosimi de 7-12 m.

Holocenul superior este alcatuit din depozitele loessoide al terasei joase a raurilor din regiune. Aceste depozite sunt formate din prafuri argiloase cenusii-galbui, cu grosimi de 6-15 m.De asemenea tot Holocenului superior ii apartin si aluviunile grosiere si fine din luncile Argesului si Dambovitei. Acestea sunt compuse din nisipuri, pietrisuri si bolovanisuri cu grosimi de 5-10 m.

Din punct de vedere structural-tectonic, regiunea este situata pe zona de tranzitie dintre Platforma Moesica si Avantfosa Carpatica.

Principalul accident tectonic este falia crustala care separa zona cu cristalin de Palazu de cea cu soclu de tip valah, Falia Intramoesica.

In afara de aceasta falie majora se intalnesc o serie de falii de mai mica amploare care reprezinta falii de sprijin a faliei majore, orientate E-V si NE-SV.

Din punct de vedere structural regiunea se prezinta ca un monoclin faliat cu numeroase accidente tectonice

3. Caracterizarea hidrogeologica si hidrochimica a regiunii amplasamentului

Din punct de vedere hidrogeologic si hidrochimic in regiune apar mai multe complexe acvifere. Acestea sunt: acviferul cantonat in Stratele de Fratesti, cel cantonat in Nisipurile de Mostistea, cel cantonat in Pietrisurile de Colentina si acviferele cu dezvoltare locala.

Acviferul cantonat in Stratele de Fratesti

Acesta este un acvifer regional care se intinde pe aproape intreaga suprafata a Platformei Moesice. Cuprinde nisipuri fine si medii, pietrisuri si bolovanisuri. Varsta depozitelor este Pleistocen inferior. In regiunea centrala a Campiei Romane acest acvifer se separa pe criterii hidrogeologice in trei orizonturi separate hidraulic: orizontul A, orizontul B si orizontul C.

La nord de municipiul Bucuresti pe directia Otopeni Balotesti se constata o diminuare a calitatilor de colector ale orizontului A, prin cresterea gradului de argilizare a stratului si efilarea orizonturilor poros-impermeabile. Din acest motiv forajele de alimentare cu apa de dincolo de Otopeni au deschis orizonturile B si C.

Nivele piezometrice ale acviferului cantonat in Stratele de Fratesti sunt sub presiune cu nivel ascensional avand suprafetele piezometrice situate astfel:

pentru orizontul A suprafata piezometrica este situata la cca. 56-58 m;

pentru orizontul B suprafata piezomtrica este situata la cca. 45-50 m;

pentru orizontul C suprafata piezometrica este situata la cca. 56-60 m.

Directia de curgere a curentului prin acvifer este orientata de la NNV spre SSE, iar panta hidraulica este de 1,25-2,00 .

Parametrii hidrogeologici ai acviferului cantonat in Stratele de Fratesti sunt:

coeficientul de transmisivitate T = 1000-1200 mc/zi;

coeficientul de permeabilitate K = 15-30 mc/zi.

Din punct de vedere hidrochimic apa din acvifer are un caracter bicarbonatat sodic cu pregnanta calcica in orizonturile A si B si un caracter bicarbonatat sodic pregnant clorurat clacic in orizontul C.

Din punct de vedere calitativ apele din Stratele de Fratesti se inscriu in totalitate in normele de potabilitate, contaminarea de la suprafata fiind foarte putin probabila. Pentru unele sonde care au deschis orizontul C in apa s-a determinat prezenta hidrogenului sulfurat, dar acesta provine din adancime prin migrare spre suprafata. De asemenea mai apar hidrocarburi gazoase in orizonturile B si C, dar si acestea sunt din adancime prin migrare in Stratele de Fratesti.Acviferul cantonat in Nisipurile de Mostistea

Acest acvifer se gaseste situat in Nisipurile de Mostistea fiind captat de numeroase puturi de exploatare. Nisipurile de Mostistea sunt formate din nisipuri fine si medii cu intercalatii de pietrisuri fine. Au o dezvoltare continua intre Arges si Mostistea. In cadrul acestui acvifer s-au separat doua orizonturi: Mostistea superior (M1) si Mostistea inferior (M2).

Orizontul superior (M1) a fost interceptat la adancimi de 25-50 m si are o grosime de 2-10 m; orizontul inferior (M2) a fost interceptat la adancimi de 50-75 m si are gosimi de 3-7 m.

Nivelurile piezometrice au un caracter ascensional stabilindu-se la adancimi de circa 10-15 m.

Capacitatea de debitare a acviferului este de 2-5 l/s pentru denivelari de circa 1-5 m.

Din punct de vedere hidrochimic se poate observa o variatie a chimismului acviferului, astfel:

la nord de Ialomita apa din acvifer are un rezidiuu fix cu valori cuprinse intre 650 si 900 mg/l;

la sud de Ialomita valorile rezidiului fix cresc la peste 1000 mg/l.

Din punct de vedere calitativ aceasta apa se inscrie in standardele de potabilitate, cu toate ca uneori creste continutul in Fe si Mn si duritatea totala (20-25 grd. gremane).

De asemenea se constata in unele zone o crestere a continutului bacteriologic, din care cauza este necesara clorinizarea apei, daca este utilizata pentru baut.

Acviferul cantonat in Pietrisurile de Colentina

Pietrisurile de Colentina repauzeaza peste Nisipurile de Mostistea, de care sunt separate printr-o succesiune lenticulara argilo-marnoasa (Depozitele Intermediare). Aceste depozite cu caracter grosier au fost depuse de raul Arges, formand aluviunile unui vechi curs al raului. Grosimea lor se reduce spre nord pe linia Otopeni-Stefanesti-Afumati, in schimb se dezvolta spre sud-vest pana la linia Branesti-Progresu-Sohatul-Nana-Valea Stanii. In terasele Neajlovului, Dambovnicului si Glavaciocului apar depozite de pietrisuri de aceiasi varsta cu Pietrisurile de Colentina, indicand o mare arie de raspandire, legata de evolutia paleo-Argesului. De asemenea formatiunea mai apare in vesantul nordic al raului Calnistea.

Acviferul a fost captat prin fantani si puturi forate la adancimi de 15-20 m. Capacitatea de debitare indica debite de 2-6 l/s, fiind moderata.

Hidrochimic apa contine frecvent cantitati ce depsesc nivelul admisibil de amoniu, fosfati, materii organice, uneori azotiti, hidrogen sulfurat si preponderent duritati totale relativ ridicate.

Din acest motiv apa cantonata in acest acvifer nu poate fi folosita decat in scopuri industriale.Acvifere cu dezvoltare localaSunt acvifere cu nivel liber situate in imediata apropiere a suprafetei. Sunt structuri hidrogeologice discontinui si apar in conuri aluviale, terase, lunci, interfluvii, etc. Sunt formate din depozite atat fine cat si grosiere, adica de depozite argiloase pana la pietrisuri si bolovanisuri. O mare parte se gasesc in depozite de tip loessoid. Alimentarea se face din precipitatii, din scurgerea de suprafata si din acviferele de adancime. Curgerea apei subterane este influentata de morfologia terenului si de raportul in care se afla acviferul fata de apele de suprafata. O cantitate importanta de apa se pierde prin evapotranspiratie si depinde direct de variatiile climatice. Conductivitatiile hidraulice variaza foarte mult de la 10 m/zi pana la 80-100 m/zi. Aceste acvifere apar in Campia Romana Centrala si alte parti ale Campiei Romane.