Catrina Duca, personaj atestat istoric, este fiica lui Duca-voda si o personalitate feminina bine individualizata in roman, prin firea autoritara, hotarata, asemanatoare cu a bunicii ei, Dafina-Doamna. Portretul tinerei este conturat prin ochii abatelui de Marenne, care, cerand sa fie primit la curtea domneasca, remarca privirea suava, dar si energia si voluntarismul expresiv al vocii tinerei domnite.

Catrina este indragostita profund de Alecu Ruset, dusmanul de moarte al lui Duca-voda, de aceea ei sunt considerati ca fiind "Romeo si Julieta in spatiul medieval romanesc". intr-o lume plina de minciuna, ipocrizie si interese meschine, rezistenta acerba a Catrinei privind obligatia de a se casatori cu Stefan, fiul lui Radu-Voda denota un spirit modern, lipsit de prejudecati. Eroina se lupta cu mult curaj si hotarare pentru dragostea ei, isi convinge tatal s-o ia in calatorie ta Tarigrad, unde infrunta prejudecatile mahomedane despre conditia umila a femeii si-i cere sultanului sa-i anuleze logodna fortata. in final, ea va accepta totusi casatoria cu beizade Stefan ca sa-si salveze familia de prigoana turcilor, indignati de cutezanta printesei de a-si revendica un drept pe care il au numai barbatii, anume acela de a-si alege partenerul de viata.

A«in finalul romanului, Catrina este pusa intr-o situatie cutremuratoare: imbracata in rochia alba de mireasa, ea asista -neputincioasa si inmarmurita de suferinta - la uciderea iubitului ei, Alecu Ruset, de catre tatal ei.

Duca-Voda, personaj atestat istoric, se afla la a treia domnie pe tronul Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII-lea si intruchipeaza domnitorul hain, tiran, crud si despot, care duce tara intr-o saracie jalnica, marcand una dintre cele mai neguroase perioade de decadere materiala si spirituala din istoria ei.

Mihail Sadoveanu il prezinta pe voda Georgie Duca in anul de domnie "de la Hristos 1679", cand in Moldova se instalase o atmosfera de suspiciune si teroare din cauza lacomiei sale, care marea dajdiile poporului pentru "a plati mucaremeaua" (taxa pe care trebuia sa o plateasca turcilor pentru innoirea domniei - n.n. confisca averile boierilor, ii chinuia si "ii izbea cu buzduganul de moarte".

Fiind personaj atestat istoric, portretul domnitorului Georgie Duca este preluat in cea mai mare parte din documente istorice si cronici. Cele mai multe trasaturi morale reies prin caracterizare indirecta, mai ales din faptele, gandurile si vorbele personajului. Necrutator, rau, inuman, ducand o viata izolata din pricina firii sale inchise, rautacioase, Duca -Voda inspira teama tuturor, pentru ca, suspicios si ursuz, este neinduplecat fata de slabiciunile si pacatele omenesti. Ramane complet impasibil la suferintele oamenilor.

Duca stapaneste arta disimularii, pe care o exercita cu maiestrie in perioada domniei, pentru a prinde si pedepsi pe orice boier care ar incerca sa iasa de sub tiranie: "Vazandu-ma pe mine vesel si nebanuind nimic, daca sunt langa noi, unii din vinovati nu vor scapa".

Iute ia manie si neiertator, domnitorul le cruta viata celor adusi la judecata, dar porunceste cu cruzime sa-i schingiuiasca "pana ce satele lor vor plati de doua ori cat arata tabelele vistieriei", lacomia sa fiind fara limite.

Duca-Voda este avid de putere si de stapanire, ocupa, pe langa tronul Moldovei si pe cel al Ucrainei turcesti, pe care il dobandise "in ziua impacarii sale cu Stefan beizade, fata fiind Sultan

Mehmet". Voda voia sa organizeze nunta fiicei lui cu mare fast, numai din infatuare si snobism, pentru ca sa se vorbeasca peste tot in lume "de marirea sa si sa ramaie insemnat si-n letopiseti".

Tirania domnitorului, placerea lui de a chinui oamenii se apropie de sadism atunci cand il ucide pe Alecu Ruset, simtind "infiorarea bucuriei" si, desi era ziua nuntii fiicei sale, domnitei Catrina, il izbeste cu "buzduganul cel mic, cu care batuse in ajun pe vornicii de targ".

Criticul Nicolae Manolescu vede in Duca-Voda "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natura si traditie".

Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Miltail Sadoveanu este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative, care se intersecteaza, avand o intriga complicata. Personajele numeroase Si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte adanci, structura narativa este ampla si contureaza o imagine bogata si profunda a vietii moldovenilor. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustrate de adevarul istoric, preluat de Mihail Sadoveanu din "Letopisetele" cronicarilor definesc aceasta opera drept un roman istoric.