Esti aici: Qreferat » Referate pedagogie

Caracteristicile si rolul pedagogiei nr.1

Caracteristicile  si rolul pedagogiei

Caracteristicile pedagogiei

       a) Pedagogia  este o stiinta socio-umana. Educatia este un fenomen social specific uman. Educatia fiind obiectul de studiu al pedagogiei, face ca pedagogia sa  fie  o  stiinta socio-umana, incadrandu-se astfel in grupa stiintelor socio-umane.

       b) Pedagogia este o stiinta cu caracter teoretic, gnoseologic (de cunoastere).  Pedagogia raspunde la intrebarea ce este educatia si, descoperind legile educatiei si  elaborand  teoria pedagogica, isi aduce astfel contributia la dezvoltarea cunoasterii umane in general.

       c) Pedagogia  este  o  stiinta  si  cu   caracter  actional,  praxiologic (practic).  Pedagogia  raspunde  si  la intrebarea cum se realizeaza educatia si astfel,  bazandu-se  pe  legile  educatiei,  pe teoria pedagogica, ea elaboreaza strategiile (metodele, mijloacele si formele) de instructie si educatie ale tinerei generatii, manifestandu-se astfel ca o stiinta a actiunii educative eficiente.

       d) Pedagogia  este arta. In acest context, ea urmareste sa adapteze principiile  si  strategiile pedagogice la particularitatile de varsta si individuale ale  tinerelor  generatii,  la  conditiile  concrete ale actului educational. De asemenea,  ea  urmareste  sa  asigure  conditiile efectuarii actului instructiv-educativ  cu  maiestrie si tact, in care sa se imbine seriozitatea, raspunderea, vointa, priceperea si competenta profesionala, cu vocatia si talentul educational ale cadrelor  didactice, interesul, placerea, frumusetea si satisfacerea actului invatarii, orientand si mobilizand tineretul studios la propria-i dezvoltare si pregatire, la o activitate competenta, eficienta si frumoasa, plina de initiativa si creativitate.

       e) Pedagogia  este  o stiinta cu caracter prospectiv.  Pedagogia nu poate si nici nu  se  considera  ca  ar fi stiinta care descopera legile si elaboreaza strategiile  o  data  pentru  totdeauna.  Ea  se considera o stiinta cu caracter dinamic, deschis schimbarilor  si innoirilor  intervenite in domeniul educatiei, raspunzand astfel  nu  numai  la  intrebarile cum sa fie conceputa si cum sa fie realizata educatia  prezentului,  ci si la intrebarile cum vor fi si cum vor actiona educatia si scoala viitorului, proiectand prospectiv teoriile si strategiile educationale adecvate, desigur cu  unele elemente de probabilitate, care vor primi corectiile corespunzatoare la timpul potrivit.

Rolul si sarcinile pedagogiei

Concomitent cu indeplinirea  rolului gnoseologic de descoperire a legilor,  de  elaborare  a  teoriilor  educationale  si de elaborare a strategiilor educationale,

pedagogia contribuie la pregatirea specialistilor pentru activitatea instructiv-educativa,  la pregatirea cadrelor didactice pentru predarea disciplinelor de specialitate.

Pedagogia  pregateste  pe  studenti,  viitori  profesori,  pentru  a doua profesie, aceea de dascal, de educator, de profesor. Sunt cunoscute aprecierile ca personalitatea unui profesor este data in primul rand de pregatirea de specialitate.  Dar  avand in vedere ca activitatea de dascal, de profesor este o profesie specifica, ea trebuie obtinuta prin studii, ca orice profesie de: inginer, filolog, istoric, matematician, chimist, medic, biolog, economist,   ziarist, manager etc. Un dascal, un profesor, ca orice specialist, obtin eficienta si prestigiu in primul rand prin competenta profesionala de specialitate. Aceasta competenta de specialitate, desi deosebit de valoroasa, pentru  profesia de educator, de profesor nu este insa si suficienta.

Sunt cunoscute  aprecierile ca anumite calitati de personalitate, anumite valente innascute, cum sunt cele de temperament sau aptitudinale, dar si calitatile obtinute in dezvoltarea  generala a personalitatii si a pregatirii profesionale, trasaturile  de  vointa, de caracter etc., pot sa contribuie la realizarea cu un anumit randament a profesiei de educator, de profesor. Desi sunt valoroase aceste calitati, nici ele nu sunt suficiente pentru munca de profesor. Este de luat in seama  si este apreciata pozitiv experienta pedagogico-metodica obtinuta dupa un anumit  numar  de ani in calitate de educator, de profesor. Desi valoroasa, nici aceasta „calificare la locul de munca” nu este suficienta pentru realizarea unei profesii  de  dascal competente si suficiente, caci aceasta se constituie adesea ca o experienta  empirica, de dobandire doar a unor deprinderi si tehnici didactice  de  rutina,  fara  un suport stiintifico-pedagogic. O astfel de experienta empirica lasa  neacoperite  o serie de fundamente si cerinte psihopedagogice si metodice, care pot aduce prejudicii muncii didactice, pot duce chiar la insuccese (esecuri)   pentru tineretul studios, fapt ce nu trebuie acceptat in nici un fel, ci din contra trebuie prevenit.

Pentru a avea prestigiu si succes in invatamant, pentru a dovedi maiestrie si   tact  pedagogic este imperios necesar ca profesia de educator, de dascal, de profesor sa fie invatata asa cum s-a spus, ca oricare alta profesie. Profesia de cadrul didactic implica pe langa pregatirea inalta de specialitate si o pregatire psihopedagogica  si metodica obtinuta pe baze stiintifice intr-un cadru institutionalizat de profil, in timpul studiilor universitare. Numai astfel profesia de profesor va dovedi competenta, prestigiu, creativitate si eficienta.

Numerosi  pedagogi  si  alti  oameni  de  stiinta  si  cultura  legati de invatamant, ca  de altfel si multi profesori proveniti din randul specialistilor fara  pregatire  pedagogica,  au  subliniat necesitatea pregatirii pedagogice, sustinand obtinerea ei prin studii pedagogice. In acest sens, am mentiona pe profesorul universitar inginer Gh. Secara care apreciaza ca, lipsa de cunostinte pedagogice constituie o greutate in ridicarea nivelului pregatirii si in munca de invatare, in realizarea maiestriei pedagogice. De asemenea, omul de stiinta american B.F. Skinner a sustinut ca nu se poate organiza un proces instructiv-educativ intr-adevar eficace, daca acesta este lasat la bunul-plac al experientei, si  ca  succesul  activitatii  didactice  necesita  in  mod obiectiv cunoasterea teoriei pedagogice a instruirii si invatarii. In acelasi spirit s-a pronuntat si savantul elvetian Jean Piaget, care sustine ca trebuie sa renuntam la experienta didactica dupa bunul-simt, justificand necesitatea ca oricare specialist care a devenit sau va deveni cadru didactic trebuie sa studieze in mod aprofundat teoria instructiei si educatiei, sau cu alte cuvinte sa studieze pedagogia.

Practica scolara a confirmat pe deplin ca specialistii cu pregatire pedagogica, deveniti cadre didactice, obtin prestigiu si rezultate superioare in activitatea

instructiv-educativa, in comparatie cu colegii lor care nu au obtinut prin studii o astfel de pregatire.

In ceea ce priveste sarcinile pedagogiei, si in mod deosebit ale unei ramuri pe care este centrata aceasta stiinta, anume pedagogia scolara, aceasta ar avea urmatoarele sarcini – obiective de indeplinit:

   studierea activitatii si comportamentului profesorului ca agent al actiunii educationale din scoala;

   studierea tehnologiei educationale, respectiv a strategiilor didactice, mijloacelor de predare – invatare, formelor de organizare a procesului de invatamant, relatia profesori – elevi;

   investigarea activitatii si comportamentul elevilor in activitatea de invatare din scoala si in mod diferentiat in functie de obiectivele de invatamant;

   studierea sistemului de invatamant, a diferitelor sale componente prin prisma eficientei lor pedagogice si a relatiilor dintre ele.

Sarcinile pedagogiei si in mod deosebit ale pedagogiei scolare se inscriu, dupa cum afirma I. Nicola in lucrarea citata, in limitele unei arii destul de extinse incepand cu organizarea sistemului de invatamant si terminand cu activitatea de invatare a elevului, implicand in mod deosebit in cadrul didacticii activitatea de predare, deci a subiectului educational in raport cu obiectul educational care este elevul.