Capitolul 2

1. How successful was European Poltical Co-operation?Cat de mult succes a avut Cooperare Politica Europeana?

Cooperarea Politica Europeana a fost fondata prin Raportul de la Luxembourg, care a avut drept scop crearea unei forme structurate a coordonarii politicii externe. Aceasta structura a implicat un proces din afara pilonului Comunitar, unde Comisia se bucura de un monopol al drepturilor si initiativelor. Statele memebre nu isi doreau ca si Comisia sa se bucure de aceleasi drepturi in politica externa, din acest motiv Cooperarea Politica Europeana a fost fondata pe o baza interguvernamentala separata. CPE a fost un important pas in crearea mecanismului care avea sa conduca politica externa a UE. In anul 1987, CPE a primit un tratat de baza, articolul 30 din Actul Unic European, prin care statele membre se angajau “sa se informeze si sa se consulte constant una pe cealalta cu privire la orice subiect de politica externa care reprezinta un interes general” . Succesul CPE s-a manifestat prin faptul ca sensibilitatile statelor membre au fost conservate si toate deciziile se luau in unanimitate. Totodata, desi UE condamna aceasta practica, CPE a dezvoltat intr-o mare masura obisnuita de comunicare si colaborare constanta intre oficialii ministrelor de externe ale statelor membre si un sentiment de identitate europeana. Structura CPE a fost extrem de utila, in special pentru coordonarea pozitiilor statelor membre asupra problemelor, precum cea din Orientul Mijlociu si Conferinta de la Helsinki din 1975 convocata pentru a decide asupra subiectului de securitate si cooperare in Europa. Dezvoltarea treptata a unei sinergii intre CPE si Comunitatea Europeana, i-a permis CPE sa foloseasca intrumentele Comunitatii in scopuri de politica externa. Unele din aceste exemple sunt: impunerea de sanctiuni dupa invazia Uniunii Sovietice in Afganistan in 1979, un lucru similar si in Polonia dupa declararea Legii Martiale in 1981, la fel si in Irac dupa invazia lui Saddam Hussein in Kuwait in 1990. Statele membre au reusit sa lucreze impreuna asupa unor chstiuni de poltica externa, au reusit sa pastreze o buna comunicare si informare intre ele. Dezavantajul CPE a fost legat de regulile de consens, iar regulile de pozitie comuna a fost a fost cel mai mic numitor comun. Inabilitatea de a discuta problemele de aparare, iarasi a constituit o mare problema.

2. Why did the EU established the CFSP?Care a fost motivul UE in stabilirea PESC?

Dupa caderea zidului Berlinului si unificarea Germaniei, schimbarile dramatice din Europa erau tot mai destabilizatore. Franta si Germania erau de acord sa stabileasca o Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC), deoarece isi dadeau seama ca pentru a

forma o uniune politica, era nevoie de completarea pietei internesa care sa conduca catre uniunea economica si monetara, ceea ce necesita anumite miscari corespunzatoare ale carei element central era PESC. Limitarile CPE au fost atinse in ceea ce priveste politica externa, din acest motiv era nevoie de o structura mult mai complexa si mai puternica pentru poltica externa si de securitate. Motivul lansarii PESC a fost atribuit nevoii UE, ca actor major al comertului mondial si al asistentei de dezvoltare, de a lua prin surprindere cu greutatea pe care o are la nivel global, de a prelua mai multe poveri transatlantice si de a dezvolta in acelasi ritm evolutiile exterioare cu cele interne (piata unica, moneda unica si extindere). PESC a fost o incercare populara. Coform sondajelor, publicul european mereu a sprijinit si continua sa sprijine masurile luate pentru o cooperare mai stransa in ceea ce priveste politica externa si de securitate.

3. What did the EU achieve in the first decade of the CFSP?Ce a obtinut UE in primul deceniu de la infiintarea PESC?

Desi nu a reusit sa solutioneza problema din Iugoslavia din cauza lipsei de resurse, PESC a avut cateva succese modeste in primii sai ani. Unul dintre cele mai importate a fost Pactul de Stabilitate, un mecanism prin care UE a organizat mai multe conferinte si mese rotunde pentru a solutiona problema circulatiei de frontiera si problemele entice din centrul si estul Europei. Cu o asistenta tehnica si financiara bine orientata, Uniunea Europeana a reusit sa aduca un impact in problema minoritatilor maghiare care locuiesc inafara tarii (mai mult in Romania si Slovacia) si a minoritatilor ruse care locuiesc in tarile Baltice (mai mult in Letonia si Estonia). Aceasta asistenta oferita, mai mult prin cursuri de limba si ajutor in schitarea legislatiei pentru a proteja minoritatile, a insemnat o premisa esentiala in aderarea ulterioara intr-o singura Uniune Europeana.

O alta actiune importanta intreprinsa de PESC a fost administrarea orasului Mostar, care a fost devastat de conflictul din Balcani. Cand UE a preluat administratia orasului in iulie 2004, populatia scazuse de la 127.000 la 60.000. Uniunea Europeana l-a instaurat pe Hans Koschnik sef de administratiei al orasului, iar acesta a condus echipele de politie, de inginaeri si o echipa de administratie locala care au ajutat la reconstructia si reabilitarea orasului Mostar. Echipa UE a reusit numai in doi ani si cu o limitata cooperare din partea partidelor locale, sa reconstruiasca in mare parte orasul, iar misiunea aceasta a fost declarata un adevarat succes.

A treia actiune a PESC a fost pozitia comuna cu privire la interesul manifestat pentru o extindere a Tratatului de Neproliferare in anul 1995. Aceasta actiune a avut un character sensibil, deoarece state precum Franta si Marea Britanie, care detineau arme nuclere, manifestau o pozitie rezervata, din frica ca extinderea tratatului sa nu le puna in pericol interesul national. Ideea acestei actiuni apartine Presidentiei Belgiei din octombrie 1993, apoi a fost preluata de Grecia care au preluat urmatoarea presidentie a Consiliului. In iunie 1994, Consiliul Uniunii Europene reunit pe insula Corfu, liderii Uniunii Europene s-au pus de accord pentru a consolida sistemul de neproliferare cu o

prelungire necondiționată și nedeterminată a Tratatului de Neproliferare. UE a pregatit notele diplomatice prin care sa puna presiuni asupra statelor terte, in special catre statele sceptice, precum Ucraina, Algeria, Argentina si Chile, de a latura pozitiei UE. Eforturile UE au contribuit la un rezultat pozitiv constat si de Conferinta asupra Tratatului de Neproliferare din anul 1995.

4. How significant is the problem of coherence in EU the external relations?

Cat de semnificativa este problema coerentei UE in ceea ce priveste relatiile externe?

Principala problema a Uniunii Europene este faptul ca nu poate fi identificata drept un obiect politic, cu state membre care au viziuni diferie asupra viitorului. Unele state si-ar dori o structura federativa mai stransa cu puteri mai mari pentru institutiile de politica externa si securitate comuna, pe cand altele isi doresc ca sistemul sa cedeze mai multe puteri statelor membre. Aceasta mare diferenta a fost si cauza careia s-a datorat faptul ca UE nu a reusit tot timpul sa actioneze coerent si consistent in relatiile international. Statele membre au fost de accord la semnarea Tratatului Uniunii Europene sa asigure in particular consistenta activitatilor lor externe ca un tot intreg in contextul realatiilor international, economice, de securitate si de dezvoltare a politicilor. Dar Tratatul nu a specificat cum aceasta consistent (unitate) va trebui sa fie obtinuta. In ceea ce priveste PESC, statele membre au fost de accord sa sprijine actiunile UE, intr-un mod activ si fara rezerve printr-un spirit de loaialitate si solidaritate mutuala. Mai apoi au fost de accord sa se abtina de la orice actiune care este fi in contradictoriu cu interesele UE sau care ar prejudicia imaginea UE - drept forta unita, pe arena relatiilor internationale. Prima disputa a avut loc in anul 2003, atunci cand a izbucnit razboiul din Irak si statele membre s-au implicat într-un litigiu public nedemn față de războiul din Irak. Multe din statele membre afirmau ca daca UE nu are o pozitie comuna in ceea ce priveste situatia din Irak, atunci fiecare stat este liber sa actioneze cum doreste mai departe. Din punct de vedere tehnic, aceasta afirmatie este cat se poate de adevarata, insa o astfel de solutionare a situatiei va dauna foarte mult imaginii de unitate a UE. O multime de temeiuri jurice diferite pentru actiunea externa a PESC in ceea ce priveste domeniul monetar, de comert si de dezvoltare complica mult imaginea, precum o face si faptul ca inainte de Lisabona, nici UE insasi nu avea o personalitate juridica. In acest caz, singura institutie cu caracter juridic este Consiliul Uniunii Europene, ceea ce inseamna ca ambasadorii din tarile terte cu care UE colaborat au fost acreditati de catre Consiliul Uniunii Europene si nu de Uniunea Europeana. Da, problema de coerenta a UE in ceea ce priveste relatiile internationale este una importanta, aceasta poate dauna mult viitoarelor tratate incheiate cu state terte. Aceasta lipsa de coerenta poate prejudicia stabilitatea statelor UE, prentru ca nu au fost stabilite prin tratat modalitatile de solutionare a litigiilor de ordin extern si de securitate, in masura in care statele isi doresc sa actioneze diferit, acesta fiind si dreptul lor, ca state suverane.

5. Is the budget for foreign affairs sufficient for the EU ambitions in this field?Bugetul alocat pentru politica esxterna este suficient pentru realizarea ambitiilor UE in domeniu?

Este imposibil de a conduce o politica externa fara un buget. In primii ani ai PESC, existau mereu dezbateri daca o actiune trebuie sa fie finantata de statele membre sau din bugetul Comunitatii, iar cel mai des se ajungea la concluzia ca trebuie sa fie finantate din bugetul Comunitatii, ceea ce aducea un sir de nemultumiri din partea Comisiei. Este dificil de a reconcilia rata modesta a bugetului pentru politica externa si ambitiile EU de a fi un actor global. In special, atunci cand vorbim de un numar larg de strategii destinate statelor din afara UE, vorbim de politici de vecinatate, de pre-aderare, de stabilitate, de ajutor umanitar si asistenta financiara. Subfinantarile in materie de politica externa duce inevitabil la intarzierea in pregatirea operatiilor si chiar esecul acestora pentru ca nu pot fi mentinute pe parcurs. Presidentia Marii Britanie a incercat in anul 2005 sa reduca bugetul pentru asistenta acordata in Balcanii de Vest, exact in momentul in care aceste tari aveau cea mai mare nevoie de ajutor pentru a-si realiza reformele lor politice. In anul 2011, prim-ministru Marii Britanie, David Cameron, a incercat iarasi sa reduca bugetul, insa era perioada in care tarile vecine treceau printr-o criza in crestere.

6. What were the main changes regarding external relations under the Lisbon Treaty?Care sunt schimbarile majore aduse de Tratatul de la Lisabona(2009) cu privire la relatiile internationale?

Tratatul de la Lisabona din anul 2009 a adus cele mai radicale schimbari in materie de politica externa inca de la crearea UE din anul 1958. Una din schimbarile importante cu privire la relatiile externe a fost cea legata de dobândirea personalitătii juridice de catre UE prin efectul Tratatului de la Lisabona, care conferă Uniunii o dimensiune juridică alături de cea politică, reprezintă o premisă a creşterii rolului său pe plan international, inclusiv a capacitătii sale de reprezentare individuală în organizatii şi conferinte internationale, Uniunea actionând, astfel, ca o singură entitate. Alta schimbare majora tine de asigurarea coerentei pe plan extern prin redimensionarea Politicii Externe şi de Securitate Comună şi înfiintarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. Prin Tratatul de la Lisabona este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare. De asemenea, sunt asigurate vizibilitatea şi coerenta actiunii europene în aceste domenii prin înfiintarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de securitate. Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte, este împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă şi de securitate comună, iar pe de altă parte, este comisar european pentru relatii externe. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună, Înaltul Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai statelor

membre („Consiliul Afacerilor Externe”). Totodată, Înaltul Reprezentant este şi vice-preşedinte al Comisiei Europene. În plus, el reprezintă politica externă şi de securitate comună a Uniunii pe scena internatională, fiind asistat de un serviciu european pentru actiune externă, format din functionari ai Consiliului, Comisiei şi serviciilor diplomatice nationale.O noua si detaliata sectiune cu privire la Politica de Securitate si Aparare Comuna (PSAC) care cuprinde operațiunile militare și misiunile civile ale Uniunii in strainatate, acum devine o parte integrata a Politicii Externe si de Securitate Comuna(PESC). O alta schimbare este cea legata de bugetul acordat catre PESC, mai exact, o noua decizie trebuie sa fie adoptata in acest sens, care sa faciliteze accesul finantarii pentru misiunile PESC. Totodata, este introdus un nou sistem de finantare a misiunilor PESC, cheltuieli care nu vor fi suportate direct de Uniunea Europeana (ex. Gestionarea crizelor militare, cheltuieli legate de aparare, etc.), ci de contributiile statelor membre.