Capitolul 1 Noţiuni generale de cartografie matematică 1.1 Introducere

Cartografia matematică este o ramură a cartografiei care studiază baza matematică a hărţilor. Reprezentarea în plan a unei porţiuni din suprafaţa terestră se efectuează prin alegerea unui sistem de proiecţie adecvat scopului şi destinaţiei hărţii sau planului topografic ce urmează a se întocmi. Proiectarea unei hărţi necesită cunoaşterea unor elemente specifice proiecţiilor şi anume: planul de proiecţie – reprezintă suprafaţa pe care se face proiectarea unei porţiuni de teren pe elipsoidul de referinţă. Aceste planuri sunt suprafeţe plane tangente sau secante la suprafaţa de reprezentat sau sunt suprafeţe desfăşurabile, în cazul cilindrului şi conului; punctul central al proiecţiei – este punctul care se află în centrul suprafeţei de reprezentat. Acest punct poate să fie materializat pe teren şi determinat prin măsurători geodezice sau poate să fie fictiv; reţeaua geografică – este constituită dintr-un ansamblu de paralele şi meridiane; reţeaua cartografică – este reţeaua formată din linii curbe sau drepte, rezultate din proiecţia în plan a meridianelor şi paralelelor. Cu ajutorul acestei reţele se pot efectua diferite măsurători pe hartă, se pot determina coordonatele geografice ale unor puncte geodezice; reţeaua (kilometrică) rectangulară – este formată din linii drepte şi paralele cu sistemul de axe rectangulare din proiecţia aleasă.

1.2 Parametrii de bază ai elipsoidului de rotaţie

Elipsoidul pământesc a fost considerat ca un elipsoid de rotaţie a cărei suprafaţă rezultă prin rotaţia unei elipse în jurul axei mici a acesteia.