Curs de prelegeri

CARTOGRAFIE

lector superior: Vlasenco Ana

Capitolul 1: Noţiuni introductive Capitolul 2:Elementele geometrice ale elipsoidului

de rotaţie şi a sferei terestre Capitolul 3:Teorie generală privind proiecţiile

cartografice Capitolul 4:Proiecţii azimutale Capitolul 5:Proiecţii conice Capitolul 6:Proiecţii cilindrice Capitolul 7:Proiecţia cilindrică transversală

Mercator (Gauss-Kruger) Capitolul 8:Probleme de cartometrie

Capitolul 1: Noţiuni introductive

1.1 Obiectul cartografiei şi părţile componente;

1.2 Legătura cartografiei cu alte ştiinţe;

1.3 Scurte date istorice al cartografiei în Republica Moldova;

1.1 Obiectul cartografiei şi părţile componente

Cartografia este ştiinţa care se ocupă cu studiul proiecţiilor cartografice şi al metodelor de întocmire, editare şi multiplicare sub formă analogică şi digitală a hărţilor, în vederea reprezentării în plan a suprafeţei terestre sau a unor porţiuni din această suprafaţă.

De la început, cartografia, a fost inclusă în ştiinţa de geografie, deoarece aceasta se ocupa atît cu descrierea suprafeţei terestre, cît şi cu reprezentarea acesteia în plan.

Cu trecerea timpului, cartografia a devenit o ştiinţă cu o aplicabilitate largă, care cuprinde următoarele părţi componente:

Cartografia matematică are ca obiect de studiu determinarea bazei matematice a hărţilor, în vederea reprezentării convenţionale a suprafeţei terestre în plan, pe baza folosirii unei proiecţii cartografice.

Întocmirea şi redactarea hărţilor se ocupă cu studiul metodelor şi proceselor clasice şi automatizate de obţinere a originalelor hărţilor, sub formă analogică sau digitală.

Editarea hărţilor are ca obiect de studiu stabilirea metodelor şi proceselor de reproducere şi multiplicare a hărţilor, cu ajutorul tehnologiilor clasice şi moderne.

Cartometria se ocupă cu rezolvarea diferitor probleme pe hărţi, pe baza unor măsurători de precizie.

Cartografia digitală cuprinde studiul sistemelor integrate de generare în formă digitală a hărţilor şi planurilor, pe baza datelor numerice rezultate din măsurătorile de teren, precum şi a datelor grafice obţinute prin metoda digitizării sau prin scanare.

1.2 Legătura cartografiei cu alte ştiinţe

Cartografia este strîns legată de o serie de ştiinţe, cu care se găseşte într-o continuă interdependenţă, dintre care se enumeră:

Geodezia; Astronomia geodezică; Topografia; Fotogrametria; Teledetecţia; Geografia.

Totodată, se impune şi cunoaşterea unor noţiuni de bază din domeniile: informatică, matematică, statistica matematicii, şi altele.

Definiţii Geodezia pune la dispoziţia cartografiei, elementele

elipsoidului de referinţă şi rezultatele măsurătorilor geodezice combinate cu măsurători astronomo-geodezice şi gravimetro-

geodezice, care constituie baza geodezică a hărţii;

Topografia şi fotogrametria asigură ridicarea în plan a teritoriului cu detaliile topografice şi pune la dispoziţia

cartografiei datele de bază necesare pentru întocmirea hărţilor;

Teledetecţia pe baza cercetării suprafeţei terestre şi a oceanelor uşurează obţinerea informaţiilor necesare pentru

întocmirea hărţilor tematice;

Geografia asigură cunoaşterea elementelor caracteristice ale teritoriului reprezentate pe hărţi,

precum şi a unor fenomene naturale;

Informatica pune la dispoziţia cartografiei modul de folosire a mijloacelor tehnice ce asigură

achiziţionarea şi prelucrarea datelor şi a programelor de lucru (software), care se folosesc în procesul de

cartoeditare a hărţilor;

Matematica şi statistica matematică prin metodele şi procedeele de calcul folosite în cartografie, crează

baza matematică a hărţii şi respectiv estimarea şi aprecierea statistică a unor reprezentări cartografice.

1.3 Scurte date istorice al cartografiei in Republica Moldova

Problema reprezentării suprafeţei curbe a Pămîntului pe o suprafaţă plană a constituit o preocupare a oamenilor de ştiinţă, din cele mai vechi timpuri şi pînă în prezent, funcţie de evoluţia societăţii.

Informaţiile documentare despre reprezentările cartografice, ce cuprind teritoriul Republicii Moldova sunt realizate încă din vechime, fiind continuate pînă în prezent de către o serie de învăţaţi ai vremii.

Un document remarcabil al istoriei cartografiei Moldovei constituie opera cartografică al domnitorului Dimitrie Cantemir, terminată în jurul anului 1716, fiind tipărită de fiul său Antioh Cantemir în 1737 la Amsterdam(Olanda) întitulată “Principatus Moldaviae nova et accurata descriptio delineante Demetrio Cantemiro”.

Harta a fost întocmită în baza cercetărilor individuale, documentelor timpului, precum şi din spusele consilierilor. Este prima hartă elaborată de un moldovean, pînă atunci Moldova fiind inclusă în hărţi executate de autori străini, mai des din Grecia.

Originalul hărţii Moldovei, cu dimensiunile 66,5 x 51cm, reprezentat la scara de aproximativ 1: 945 000, a fost descoperit la Biblioteca Naţională din Paris, de către membrul Academiei Române George Vâslan în 1926.

Ulterior, schiţe ale hărţii ţării noastre au fost elaborate de către:

autorii ruşi Mareşalul Bauer în 1788 (“Memories historiques et geografiques sur la Valache” cu anexarea unui atlas geografic militar);

ingineri civili austrieci sub conducerea căpitanului Hora von Otzellovotz;

precum şi o hartă a statului major, care l-a avut drept autor pe colonelul Şpecht.

La începutul sec. XVIII teritoriul Basarabiei a fost cartografiat de către militarii ruşi “Harta Oblostei Basarabiei 1836” la scara 1: 420 000.

După împărţirea teritoriului pe judeţe(ţinuturi), în 1883, au întocmit hărţi Petru Asachi (1883) şi Grigore Asachi (1848).

Mai tîrziu evoluţia cartografiei Moldovei a fost condiţionată de nivelul de dezvoltare al ţărilor pentru care Moldova prezinta interes: Austria, Ungaria, Polonia, Rusia.

În perioada dintre primul şi al doilea război mondial Moldova, fiind în întregime în componenţa României, a cunoscut o dezvoltare simţitoare a tuturor ramurilor economiei naţionale.

Perioada menţionată este una din pionerat în evoluţia geodeziei şi cartografiei în România. În acei ani, mai exact, în 1933, în România a fost adoptată o lege prin care persoanele responsabile erau obligate ca lucrările geodezice, topografice şi cartografice să se execute în proiecţia “stereografică pe planul unic secant Braşov”.

În această proiecţie au fost executate atît lucrările topo-geodezice, cît şi cele cartografice, inclusiv pe actualul teritoriul al Republicii Moldova.

După alipirea Basarabiei la Uniunea Sovietică, lucrările cartografice se efectuau centralizat de către Direcţia Principală de Geodezie şi Cartografie a URSS, fiind folosit “Sistemul de coordonate 1942” (Elipsoidul Krasovski 1940 orientat la Pulcovo).

Atît pentru lucrările geodezice, cît şi pentru cele cartografice s-a utilizat proiecţia Gauss pe fuse de 6° şi de 3°. Această proiecţie a fost utilizată intensiv pentru efectuarea reprezentărilor cartografice.

Republica Moldova a apărut ca stat independent la 27 august 1991, după destrămarea URSS.

După al doilea război mondial, pînă în anul 1991, Republica Moldova a avut acces la:

reţeaua de învăţămînt pentru pregătirea cadrelor în domeniul geodezic;

baza materială pentru executarea măsurătorilor geodezice;

tehnologii pentru prelucrarea măsurătorilor şi executarea hărţilor diverse;

utilizarea datelor şi a produselor rezultate din activităţile geodezice, fotogrametrice, etc

După desprinderea de fosta Uniune Sovietică, Republica Moldova, ne mai avînd acces la cele de mai sus, s-a

găsit în situaţia de a rezolva cu forţe proprii aspectele menţionate.

În acest sens Moldova a făcut şi face eforturi însemnate, pentru a-şi crea:

• propriile cadre;

• reţeaua de învăţămînt;

• unităţile de producţie;

• structurile administrative cele mai convenabile, pentru a putea răspunde cît mai bine problemelor din domeniul geodezic şi cartografic cu care se confruntă.

Descrierea teritoriului Republicii Moldova

Chişinău, capitala ţării, numără circa 650 000 locuitori. Suprafaţa teritoriului măsoară aproximativ 33 700 km2. Populaţia (circa 3,5 milioane locuitori) este majoritatea moldoveni, dar există şi alte naţionalităţi: ruşi, ucraineni, evrei, găgăuzi, bulgari şi alţii.

Limite geografice aproximative: Limita Sudică 45°25´N Limita Nordică 48°30´W

Limita Vestică 26°40´E.Gr Limita Estică 30°10´E.Gr.

În partea de Vest se învecinează cu România pe rîul Prut, iar pe celelalte direcţii cardinale (N,S,E) – cu Ucraina.

Teritoriul Republicii Moldova se înscrie într-o bandă, care merge aproximativ pe direcţia sud-nord.

Pe latitudine: ∆φ = φN – φS ≈340 kmPe longitudine: ∆λ = λE – λW ≈3°30´ ≈230 km

Realizări şi perspective

Conform Hotărîrîrii Guvernului nr.48 din 19 ianuarie 2001, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la crearea Reţelei Geodezice Naţionale se menţionează:

a fost adoptată Legea cu privire la geodezie şi cartografie; a fost introdus Sistemul Geodezic Global WGS -84 care înlocuieşte

Sistemul de coordinate 1942; a fost creată Reţeaua Geodezică Naţională, utilizînd sistemul GPS; executarea legăturii reţelei geodezice naţionale cu punctele reţelei

geodezice europene EUREF (European Reference Frame); pentru cartografieri la scări mici s-a adoptat proiecţia UTM (Universal

Transversal Mercator); pentru cartografieri la scări mari – proiecţia TMM ( Transversal Mercator

pentru Moldova) cu parametrii caracteristicii pentru teritoriul R. Moldova; a fost aprobată crearea Sistemului Informatic Geografic Naţional; etc.

Au fost elaborate şi aprobate o serie de acte normative, care reglementează activitatea în domeniul geodezic, topografic, cartografic, cadastru şi juridic.

Prin realizarea hărţii digitale în următorii ani, ce constituie o reprezentare numerică a informaţiilor cartografice, sub forma unei baze de date relaţionale, ce asigură faţă de hărţile grafice clasice, atît o execuţie mai rapidă a operaţiunilor elementare de cartometrie (coordonate, lungimi, suprafeţe), cît şi a operaţiunilor complexe (transformarea la o altă scară de reprezentare, întocmirea de hărţi tematice pe straturi de informaţii, ştergerea sau adăugarea unui detaliu).

În viitor, locul depozitelor de hărţi şi planuri grafice urmează să fie preluat de băncile de date digitale topo-geodezice şi cartografice.

Modernizarea cartografiei clasice prin trecerea la cartografia digitală va permite obţinerea datelor sub formă grafică şi numerică, precum şi exploatarea eficientă a fondului cartografic utilizat în lucrările de cadastru general.