Aparatul genital masculin

63. Testiculul. Structura tubilor seminiferi;Testiculul este învelit la exterior de o tunica fibroasa alb-albastruie, rezistenta,

denumita albuginee, care este inclusa în tunica vaginalis derivata din peritoneu.Tunica vaginalis este formata din:

foita exterioara, parietala, un strat interior, visceral ce înconjoara suprafata anterioara si partile laterale ale

testiculului format dintr-un strat de celule mezoteliale, derivat din peritoneu.Albugineea:

este formata dintr-un tesut conjunctiv dens, contine celule musculare netede, pe fata posterioara proemina în interiorul glandei si formeaza mediastinul

testicular din care se desprind septe fibroase subtiri, orientate radiar, ce compartimenteaza lobuli testiculari (200-300):

Albugineea, mediastinul si septele fibroase formeaza scheletul fibros al testiculului.Tubii seminiferi:

sunt formatiuni tubulare contorte (încolacite), au lungimea de aproximativ 30-70 cm si diametrul de 0,2 mm, încep în fund de sac, "capat orb", la periferia lobulului si urmeaza un traiect foarte

sinuos, pâna la vârful lobulului, unde tubii din fiecare lobul se unesc si se continua cu un tub foarte scurt numit tubul drept.

Tubii seminiferi prezinta în structura lor : epiteliu seminifer stratificat, la interior, o membrana bazala subtire, o membrana fibroasa, care dubleaza la exterior membrane bazala, ce contine:

o numeroase fibre conjunctive,o fibroblaste aplatizate,o celule mioide (musculare netede), contractia lor modifica diametrul tubilor

seminiferi, contribuind la deplasarea spermatozoizilor de-a lungul acestora.Tesutul conjunctiv peritubular împreuna cu vasele limfatice pe care le contine formeaza o bariera între epiteliul seminifer si sânge.Epiteliul seminal este un epiteliu pluristratificat format din doua tipuri celulare:

celulele spermatogene sau germinale, care formeaza cea mai mare parte a grosimii epiteliului,

celulele Sertoli cu rol nutritiv si de sustinere pentru celulele spermatogene.

64. Celulele spermatogene (linia seminala);Celulele spermatogene (linia seminala):

formeaza un epiteliu stratificat (4-8 rânduri de celule), ocupa spatiul dintre membrana bazala si lumenul tubului seminifer, sunt celule derivate din celulele germinale primitive, vor da nastere spermato-zoizilor, prin procese de

diviziune si diferentiere celulara, în cadrul procesului de spermatogeneza, reprezinta stadii evolutive ale uneia si aceleiasi celule, sunt reprezentate de spermatogonii,

spermatocite, spermatide si spermatozoizi.Spermatogoniile:

sunt dispuse într-un strat la periferia tubului seminifer, sunt celule mici, cu diametrul de aproximativ 10-15 μm, sferice sau ovalare, au nucleul situat central, citoplasma slab bazofila, organite comune sunt celule cu un marcat potential mitotic.

Spermatocitele sunt de doua tipuri: spermatocite primare sau de ordinul I:

o sunt cele mai voluminoase celule ale liniei seminale (Ø 17-19 μm),o au nucleul sferic si cromatina în blocuri sau cordoane, citoplasma redusa, intens bazofila,o sunt elemente celulare diploide, care se divid prin meioza, dând nastere spermatocitelor secundare,

spermatocite secundare sau de ordinul II sunt:

o asemanatoare morfologic cu spermatocitele primare, dar sunt situate aproape de lumenul tubului seminifer,

o elemente haploide, prin mitoza dau nastere spermatidelor.Spermatidele:

sunt celule mici (Ø 7-9 μm), ovalare sau poligonale, sunt dispuse pe 3-4 rânduri înspre lumenul tubilor, au nucleul dispus central sau excentric, bogat în cromatina, nu se mai divid, fiecare celula se transforma într-un spermatozoid printr-o serie de modificari

morfologice, în cadrul procesului de spermiogeneza.Spermatozoizii:

sunt usor de recunoscut pe sectiuni histologice dupa capul ovalar, intens colorat, înfipt în epiteliu si coada libe- ra spre lumen (fig. 42),

au patru segmente: capul, gâtul, piesa intermediara si coada:o capul are lungimea de 4-5 μm, este ovalar si contine nucleul,

la extremitatea posterioara nucleul prezinta o depresiune numita fosa de implantatie în care se adaposteste centriolul proximal,

aplicat strâns de polul apical al nucleului se gaseste acrozomul, cu enzime proteolitice (acrozina, enzima coroanei radiate, hialuronida- za), cu ajutorul carora vor fi lizate învelisurile ovulului în momentul fecundatiei,

în jurul nucleului se gaseste un strat foarte subtire de citoplasma, iar la exterior membrana celulara,

o gâtul este un segment scurt, cu lungimea de 0,4 μm: uneste capul cu piesa intermediara, este format din centriolul proximal,

piesa intermediara, are lungimea de 5-7 μm si prezinta: o axonema, la interior,o pseudoteaca de mitocondrii,o citoplasma bogata în glicogen,

coada sau flagelul, are lungimea de 45-50 μm si prezinta:o axonema,o un învelis fibrilar format din filamente circulare, o putina citoplasma,o membrana plasmatica.

Spermatozoidul dobândeste mobilitate proprie în caile genitale extratesticulare, unde se matureaza complet.

65. Celulele de suport (celulele Sertoli);Celulele de suport numite si celule Sertoli:

sunt putine ca numar, sunt asezate de-a lungul tubului, înconjurate de celule liniei seminale, sunt celule înalte, asezate cu baza pe membrana bazala a tubului, prezinta un contur neregulat, deoarece spermatozoizii au capul asezat în invaginarile profunde ale

citoplasmei lor, au nucleul asezat la o oarecare distanta de limita bazala a celulelor, este eucro-matic, ovoid, cu axul

lung orientat perpendicular pe membrana bazala a tubului:o contine un nucleol evident, criteriu care ajuta la deosebirea lor de elementele spermatogene din

tubi, prezinta între ele jonctiuni ocludente care împreuna cu tesutul peritubular consti- tuie baza morfologica

a barierei sânge-testicul,o rolul acestei bariere este de a separa si proteja spermatozoizii de fluxul sanguin (prezenta

spermatozoizilor în spatiul peritubular duce la aparitia de autoanticorpi împotriva acestora) precum si de eventualele substante to- xice din sânge.

Functiile celulelor Sertoli: sustinere si de nutritie, fagocitarea resturilor celulare rezultate din transformarea spermatidelor în spermatozoizi, sintetizarea unei proteine receptor (ABP) care leaga hormonii androgeni si care va fi descarcata în

lumenul tubilor seminiferi, sintetizarea inhibinei, un alt hormon testicular, care trece în sânge si inhiba secretia de FSH, secretarea în lumenul tubilor a fluidului necesar pentru transportul sperma- tozoizilor.

Celulele Sertoli nu se divid si sunt foarte rezistente la infectii, malnutritie sau la iradieri cu raze X.Tesutul interstitial din lobulii testiculari:

este asezat printre tubii seminiferi ,

contine celule Leydig (componenta endocrina a testiculului), câteva fibre de colagen, fibroblaste, macrofage, vase de sânge, limfatice si nervi:vasele de sânge si nervii intra la nivelul mediastinului si formeaza retele în jurul tubilor seminiferi.

66. Celulele interstitiale Leydig;Celulele interstitiale Leydig sunt tipice pentru acest tesut:

sunt asezate în grupuri compacte, de obicei în spatiile create prin gruparea tubilor seminiferi, sunt celule mari, cu citoplasma vacuolizata datorita numeroaselor picaturi lipidice, iar nucleul (sunt

frecvent binucleate) contine granule evidente de cromatina si un nucleol distinct, prezinta o dezvoltare extensiva a reticulului endoplasmic neted, locul de sinteza al hormonilor steroizi, sintetizeaza testosteronul, principala secretie endocrina testiculara:

o sub controlul LH-ului hipofizar,o influenteaza spermatogeneza, controleaza aparitia caracterelor sexuale secundare, dezvoltarea si

mentinerea cailor genitale si a glandelor anexe.

Vascularizatia testiculului este asigurata de artera testiculara, în mediastinul testicular da ramuri care patrund în tunica albuginee si merg catre tunica vasculara. Acestea dau apoi ramuri arteriolare mai mici, care însotesc septele catre parenchimul testicular, unde se termina sub forma unor retele capilare.Drenajul venos se desfasoara în principal prin mediastinul testicular, acom- paniind arterele corespunzatoare. Vase limfatice mici formeaza retele extinse în tesu- tul interstitial.

Inervatia testiculului este data de terminatii nervoase simpatice, ce provin din plexul hipogastric. Fibrele nervoase patrund în testicul prin mediastin, însotesc vasele sanguine majore si formeaza plexuri fine în jurul vaselor sanguine mai mici si se afla în relatie cu celulele interstitiale.

67. Structura cailor spermatice, tubii drepti, rete testis si conurile eferente;Caile spermatice, care cuprind totalitatea canalelor excretorii ce colecteaza, depoziteaza si conduc spermatozoizii la exterior se împart în:

cai spermatice intratesticulare reprezentate de tubii drepti si rete testis, cai spermatice extratesticulare reprezentate de epididim (conurile eferente si canalul epididimar),

ductul deferent si canalul ejaculator.Tubii drepti:

se formeaza prin unirea tubilor seminiferi dintr-un lobul testicular, înspre vârful acestuia, au diametrul de aproximativ 25-80 μm si lungimea de 200-400 μm, sunt formati numai din celulele Sertoli, care alcatuiesc un epiteliu simplu prismatic sau cubic:

o asezat pe o membrana bazala, peste care exista un tesut conjunctiv lax fara celule musculare netede,

o celulele contin numeroase picaturi de grasime.

Rete testis: este o retea de canale anastomozate ce rezulta prin confluarea tubilor drepti care strabat tesutul

conjunctiv din hilul testiculului, prezinta spatii neregulate tapetate de un epiteliu simplu cubic sau pavimentos:

o asezat pe o membrana bazala delicata,o ale carui celule prezinta la polul apical un singur cil lung.

Conurile eferente sunt reprezentate de 10-15 canale spiralate care: merg dinspre rete testis spre epididim în partea superioara a marginii posterioare testiculare, formeaza capul epididimului, au lungimea de 6-8 cm si diametrul de 0,05 mm, sunt învelite de un strat de tesut conjunctiv peste care se afla un strat subtire de fibre musculare netede

dispuse circular, la exterior au un contur regulat, dar lumenul lor apare festonat deoarece grupuri de celule înalte

prismatice alterneaza cu grupuri de celule cuboidale:o celulele prismatice prezinta cili care bat catre canalele epididimare, cu rol în deplasarea

spermatozoizilor,o celulele cuboidale contin multi lizozomi, au numerosi microvili pe suprafata lor libera, cu rol în

absorbtie.Astfel, canalele eferente, pe lânga functia de mobilizare a spermatozoizilor, absorb o mare parte a lichidului produs în tubii seminiferi.

68. Structura cailor spermatie, canalul epididimar, ductul deferent si canalul ejaculator;Caile spermatice, care cuprind totalitatea canalelor excretorii ce colecteaza, depoziteaza si conduc spermatozoizii la exterior se împart în:

cai spermatice intratesticulare reprezentate de tubii drepti si rete testis, cai spermatice extratesticulare reprezentate de epididim (conurile eferente si canalul epididimar),

ductul deferent si canalul ejaculator.

Canalul epididimar: continua conurile eferente, formeaza corpul si coada epididimului, are traiect foarte întortocheat, este un canal cu lungimea de 5-6 m si diametrul de 0,5 mm, prin care spermatozoizii se deplaseaza

încet, la acest nivel ei devin mobili, este tapetat de un epiteliu pseudostratificat prismatic asezat pe o membrana bazala înconjurata de un

strat subtire de fibre musculare netede cu dispozitie circulara si un strat delicat de tesut conjunctiv.Epiteliul pseudostratificat este format din:

celule bazale, nediferentiate, celule înalte prismatice ce prezinta la polul apical numerosi stereocili.

Celulele prismatice îndeplinesc urmatoarele functii: absorb fluidul testicular, fagociteaza spermatozoizii degenerati, secreta substante, dintre care unele, cum este glicerilfosforilcolina, au rol în maturarea

spermatozoizilor.

Ductul deferent: continua canalul epididimar, urca de la scrot catre regiunea inghinala si coboara catre peretele pelvisului,retroperitoneal, înspre

uretra, în scrot si în canalul inghinal se aseaza în cordonul spermatic unde se poate palpa:

o contine pe lânga ductul deferent, artere si vene ale plexului pampiniform, limfatice, nervi testiculari, epididimari si cordoane longitudinale de muschi striati ce alcatuiesc muschiul cremaster,

are peretele gros si lumenul îngust comparativ cu grosimea peretelui, are în structura peretelui: mucoasa, musculara si adventitia:

o mucoasa formeaza pliuri longitudinale, responsabile de conturul stelat al lumenului pe sectiune transversala si prezinta

epiteliul pseudostratificat prismatic, o parte dintre celulele prismatice prezinta stereocili, membrana bazala, un corion subtire ce contine numeroase fibre colagene si elastice,

o musculara groasa formata din trei straturi distincte: intern, relativ subtire, format din fibre musculare netede orientate longitudinal, mijlociu, mai dezvoltat, cu dispozitie circulara, extern, bine dezvoltat, dispus longitudinal,

o adventitia fibroasa, legata de tesuturile adiacente, înainte de a se termina se dilata si formeaza ampula canalului deferent, cu aspect de fus

Canalul ejaculator: este format prin jonctiunea dintre ampula canalului deferent si canalul excretor al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide în uretra în dreptul utriculului prostatic, este tapetat de un epiteliu simplu prismatic sau pseudostratificat care prezinta unele invaginari mucoase

similare acelora din ampula, dar mai putin extinse, are peretele de sustinere format numai din tesut conjunctiv fibros.

69. Structura prostatei.Prostata :

este o glanda tubuloacinoasa care înconjoara uretra la locul de desprindere a ei din vezica, este formata din 30-50 de glande compuse mici, care se deschid în uretra prostatica prin 15-30 canale

excretoare mici, este înconjurata de o capsula musculofibroasa care trimite de pe fata sa interna septe

musculoconjunctive, care împart parenchimul glandei în 30-50 lobuli glandulari slab individualizati anatomic si functional,

prezinta o stroma formata din: o fibre musculare netede,o fibre de colagen si rare fibre elastice,o celulele putine, reprezentate de fibroblaste, macrofage si mastocite,

are parenchimul format de elementele glandulare aranjate în trei grupe dispuse concentric în jurul uretrei:o glandele mucoase,o glandele submucoase,o glandele principale, dispuse periferic.

Glandele mucoase sunt: tubulare simple, tapetate de un epiteliu simplu cilindrocubic, au un traiect scurt, apoi se deschid direct în uretra.

Glandele submucoase, mai numeroase. sunt dispuse concentric în jurul glandelor mucoase, sunt glande de tip tubular ramificat, se varsa prin ducte scurte în portiunea superioara a uretrei prostatice.

Glandele principale mari: sunt de tip tubuloalveolar, sunt asezate periferic si constituie partea cea mai voluminoasa a glandei, se varsa în uretra prostatica prin 20-30 de ducte excretorii lungi.

Epiteliul glandelor prostatice: formeaza proiectii papilifere ce proemina în lumenul glandelor, cu un ax de tesut conjunctiv delicat, este simplu sau pseudostratificat prismatic alcatuit din trei tipuri de celule:

o principale, prismatice sau cuboidale cu nucleul ovalar, eucromatic si citoplasma slab eozinofila care contine organite comune, picaturi de mucus, granule de secretie, pot fi identificate imunohistochimic datorita prezentei antigenului specific prostatic si a citocheratinelor caracteristice,

o bazale, mici, rotunde sau triunghiulare dispuse pe membrana bazala,o neuroendocrine, în citoplasma lor pot fi identificate granule ce contin calcitonina, serotonina,

bombesina sau chromogranina.Segmentul secretor este tapetat de un epiteliu simplu cilindric care devine pluristratificat pe masura ce ductele se apropie de uretra, unde este de tip tranzitional.Secretia prostatei este un lichid subtire, laptos, usor alcalin si bogat în enzime proteolitice, în principal fibrinolizina, care are rol în lichefierea spermei. Ea contine de asemenea cantitati mari de fosfataza acida.

Glandele bulbouretrale (Cowper): sunt glande pereche dispuse în tesutul conjunctiv din spatele uretrei membranoase, sunt glande tubuloalveolare compuse, canalul lor excretor intra în portiunea prostatica a segmentului cavernos al uretrei.

Glanda bulbouretrala: este înconjurata de o capsula subtire de tesut conjunctiv, peste care se afla fibre musculare

scheletale, este împartita prin septe conjunctive în mai multi lobi: are partile terminale secretorii variabile: alveolare, sacciforme, tubulare. prezinta canalele secretorii captusite de un epiteliu pseudostratificat, asemanator cu cel din uretra

si poate contine grupuri de celule mucoase: au secretie clara, vâscoasa si mucoasa.