ACTUALITĂȚI ÎN ETIOPATOGENIA, DIAGNOSTICUL CLINIC ȘI

PARACLINIC ALE CANCERUL BONTULUI COLULUI UTERIN

RezumatActualitatea temeiObiectivele lucrăriiMaterial și metodeRezultate și discuțiiConcluziiBibliografie

Actualitatea temei:

Cancerul colului uterin este una dintre cele mai frecvente maladii în

oncoginecologie. Totodată cancerul colului uterin este o patologie care poate fi prevenită

datorită prezenței examenului de screening tip Babeș -Papanicolau ce poate identifica

leziunile cu potențial canceros. Principalul moment în profilaxia cancerului colului uterin

este tratamentul adecvat ale stărilor precanceroase [3] (Boxman Бохман Я. В., 2002).  

În țările dezvoltate, folosirea largă a programelor de screening a cancerelor de col uterin a

redus incidența cancerului invaziv de col uterin cu 50% sau mai mult. În Republica

Moldova la fel ca în România, conform datelor furnizate de Organizația Mondială a

Sănătății, cancerul de col uterin se află pe primul loc ca și prevalență între cancerele la

femei, și este a prima cauză de moarte între cancerele la femei [1, 2].

Mai mult de 90% din carcinoamele cervicale sunt datorate infecției cu tipurile oncogene

ale virusului papiloma uman (HPV). Potrivit Istitutului Național de Cancer din SUA,

cercetări recente au arătat că în orice moment în lume, 42,5% dintre femei prezintă

infecții cu HPV, iar mai mult de jumătate dintre persoanele active sexual au fost infectate

cu HPV cel puțin o dată în viață.[6]

Cancerul de col cu HPV negativ se întâlneşte mai ales la femei cu vârsta înaintată,

asociindu-se cu un prognostic sever [4,5]. Principalii factori favorizanți ai cancerului de

col uterin sunt următorii: debutul precoce al vieții sexuale, infectarea cu HPV, parteneri

sexuali multipli, numărul crescut al avorturilor, utilizarea metodelor

de contracepție neadecvate, factorii nutriționali.

Simptomele cancerului de col uterin nu sunt întotdeauna evidente şi este posibil să

nu existe niciun semn de alarmă până când nu a ajuns la un stadiu avansat. Carcinomul

„in situ“ nu prezintă de regulă o simptomatologie clinică proprie, ci doar semne în

legătură cu o infecție cervico-vaginală sau sângerări perimenopauzale. Simptomatologia

în carcinomul invaziv apare în urma necrozării țesutului canceros manifestată prin:

leucoreea care este la început albicioasă, apoi rozată si în final fetidă, hemoragia care la

început este de contact, în stadiile tardive poate fi abundentă, durerea - apare după invazia

primei treimi a parametrului. Carcinomul invaziv poate afecta stroma cervicală,

paracervicală, parametrele, corpul uterin, vaginul şi mai tardiv vezica urinară şi rectul.

Referitor la diagnosticul clinic examenul în valve evidențiază în majoritatea

cazurilor modificările cervicale. Cel mai important test screening pentru diagnosticul în

masă al neoplasmului de col este examenul ginecologic şi citologic vaginal, examen care

trebuie să se facă cel puțin de două ori pe an la femeile între 35-50 de ani. Atât pentru

identificarea leziunilor precanceroase, cât şi pentru localizarea leziunilor canceroase de

col uterin. Examinările ginecologice se cer completate de metode auxiliare de diagnostic

prin colposcopie, biopsie, ultrasonografie, computer tomografie, rezonanță magnetică

nucleară ş.a.. Pentru evaluarea corectă a patologiei cervicale şi totodată a aprecierii

evoluției displaziilor, carcinoamelor, precum şi pentru interpretarea prognosticului şi

instituirea unei terapii eficiente, se apelează astăzi la investigații de ultimă generație în

biologie cum ar fi tehnicile de citogenetică şi biologie moleculară.

Carcinomul pe col „restant“ este considerat „real“ dacă primele simptome apar

după 3 sau mai mulți ani de la histerectomie subtotale [120, 148].

Cancerul bontului colului uterin rămas după histerectomie subtotală ridică atât probleme

etopatogenice cât și terapeutice. Fiind diagnosticate după o histerectomie subtotală nu

sunt întodeauna cancere care apar și se dezvoltă la nivelul bontului rămas. Ele pot fi și

cancere care nu au fost diagnosticate, din mai multe motive, până la intervenția

chirurgicală.

Scopul studiului: evaluarea și aprecierea etiopatogeniei, diagnosticului clinic și paraclinic al cancerului de bont al colului uterin.

Obiectivele studiului1. Determinarea etiopatogeniei cancerului de bont al colului uterin. 2. Determinarea timpului survenirii a canerului de bont al colului uterin în urma histerectomiei subtotale .3. Elaborarea algoritmului de diagnostic al cancerului de bont al colului uterin.

Material și metodeStudiul a fost efectuat pe un lot de 44 cazuri, care au fost tratate în secția

Radioginecologie a IMSP Intitutul Oncologic din Republica Moldova, cu diagnosticul de cancer de bont al colului uterin în urma histerectomie subtotale.

Ca material adiţional de studiu am utilizat cartelele medicale, foi de observaţie clinică, registrele cu rezultatele histologice și citologice.

Din datele înscrise în foile de observaţie clinică rezultă că în lotul nostru de studiu, vârsta pacientelor a fost între 31 – 87 ani, vârsta medie constituind 59 ani.

Figura 1 Repartizarea paientelor după vârstă

Din figura 1 putem remarca ca preponderent se întilnește la pacientele cu vârsta de 51-60

ani (%),

Conform mediului de proveniență al acestor paciente din Figura 2 se observă un

procent mai mare al bolnavelor provenind din mediul urban 36 paciente ( % ) și din

mediul rural 8 paciente (%), fapt explicat prin ponderea mai înaltă a factorilor de risc în

mediul urban.

21 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 12. Benedet J.L., Bender H, Jones H et al – FIGO Staiging Classification and

Clinical Practice Guidelines in the Management of Gynecologic Cancers, International Journal of Gynecology & Obstetrics 70, 2000, 209-262

23. Cernea V., Ghilezan N., Berindan I., Rişcă R. - Modele şi sisteme tumorale în radiochimioterapie, Radioterapie & Oncologie Medicală, 2002, 4: 221-229.

41. Edmonds D. - Dewhurst's Textbook of Obstetrics and Gynaecology 7th ed - Blackwell, 2007, 59. Ghergariu S.- Oncologia comparată în interesul unei mai bune cunoşteri a cancerului la om. Cancerul - Oncologie comparată, Cluj-Napoca, 1981, 6,19.

72. Hăulică I, Fiziologie umană. Ed. Medicală Bucureşti, 1999; 877-890. 160. Simionescu Cristiana – Patologia colului uterin, Ed. Medicală Universitară

Craiova, 2009, 5-20, 281-365

176. VoiculeŃ N. - Caiete metodologice de oncologie.4. Alimentația şi cancerul. Sub red. Al.Trestioreanu, Ed. Medicală, Bucureşti, 1987, 87-96.

181. World Health Organization - Weekly Epidemiological Record - No. 15, 2009, 84, 117–132

189. *** - European Guidelines for Quality Assurance in Cervical Cancer Screening, 2nd Edition - International Agency for Research on Cancer, Lyon 2008

194. *** - http://www.iacr.com.fr/ - World Health Organization - The International Agency for Research on Cancer (IARC)

201. *** - Management of Cervical Cancer – A National Clinical Guideline, Scottish Intercollegiate Guidelines Network, Edinburgh, 2008

4 Lowy DR, Schiller JT (2006). „Prophylactic human papillomavirus vaccines.”. J. Clin. Invest. 116 (5): 1167–73. doi:10.1172/JCI28607. PMID 16670757. PMC 1451224. Accesat la 1 decembrie 2007.

„5 Human Papillomavirus (HPV) Vaccines: Q & A - National Cancer Institute”. Accesat la 18 iulie 2008.Benedet J.L., Bender H, Jones H et al – FIGO Staiging Classification and Clinical

Practice Guidelines in the Management of Gynecologic Cancers, International Journal of

Gynecology & Obstetrics 70, 2000, 209-262

23. Cernea V., Ghilezan N., Berindan I., Rişcă R. - Modele şi sisteme tumorale în

radiochimioterapie, Radioterapie & Oncologie Medicală, 2002, 4: 221-229.

41. Edmonds D. - Dewhurst's Textbook of Obstetrics and Gynaecology 7th ed -

Blackwell, 2007,