CMPIA AMAZONULUI

Amazonia este un mediu unic: debitul fluviului atinge o cincime din toatalul proviziilor de ap dulce, iar pdurea, supranumit plmnii planetei, remprospteaz constant necesarul de oxigen al planetei.

1. Aezarea i poziia geografic:

Amazonia este situat n partea de nord a Americii de Sud, ntre lanul Munilor Anzi i podiul Guyanelor i al Braziliei, ntinzndu-se pn la coasta atlantic.

Limitele Amazoniei se confund adesea cu cele ale cmpiei aluvionare. Este foarte dificil o delimitare exact spre podiurile periferice. Chiar i traseul cumpnei apelor este o linie nesigur, mai ales ntre bazinul Amazonului i al Orinocului, precum i ntre Amazon i Parana. (Incze Andrei, 1969, America Central, America de Sud). Limita nordic este determinat de podiuri structurale joase ce fac tranziia spre Cmpia Orinocului, limita sudic o reprezint Podiul Braziliei i Anzii Centrali, n est sunt podiuri periferice iar n vest limita este marcat prin piemontul Anzilor de Nord, care nconjoar Amazonia n semicerc.

Fig.1 Localizare Amazonia

Fig.2 Bazinul Amazonului

2. Geologia regiunii:

Din punct de vedere geologic, Amazonia formeaz o imens zon de scufundare i acumulare a sedimentelor, cu fundamentul prbuit i acoperit cu sedimente cretacice i teriare de foarte mare grosime. Condiiile de scufundare continu i n zilele noastre, fapt dovetit de grosimea extraordinar de mare a depozitelor recente i a aluviunilor. De exemplu, pe Insula Marajo, n regiunea deltei Amazonului, sedimentele ating o grosime de 2 230 m, fapt demonstrat prin foraje.

3. Relieful:

Relieful este reprezentat de Cmpia Amazonului. Aceast unitate de relief este cea mai ntins de pe continentul sud american, ocupnd regiunea central a acestuia fiind aezat ntre Podiul Braziliei, Podiul Guianelor i Munii Anzi. nlimile nu variaz mult existnd denivelri de doar 26 100 m, panta nclin domol spre est, n direcia curgerii Amazonului.

n zona glacisurilor piemontane din vest, cmpia are o altitudine de 170 m. n partea sudic, cmpia ptrunde adnc ntre Podiul Braziliei i Munii Anzi, de-a lungul afluentului Madeira, iar la nord, Cmpia Amazonului trece pe nesimite n Cmpia Orinocului.(Incze Andrei, 1969, America Central, America de Sud).

4.Clima:

Ca urmare a aezrii geografice, Cmpia Amazonului are o clim tipic ecuatorial, foarte cald i umed, numai marginea de est fiind domeniul climei subecuatoriale.

Regimul termic este unul uniform. La Iquitos, media lunii ianuarie e de 25,2C, iar n noiembrie e de 26,9C. La Belem se nregistreaz urmtoarele valori: 25,1C n martie, iar n octombrie 26,3C. Temperaturile diurne nu coboar niciodat sub 20C i nu trec peste 35C.

Precipitaiile subt abundente, n medie 3 000 4 000 mm la vest i 2 000 mm la est. La vest i la centru ele au caracter permanent, fiind repartizate pe durata tuturor anotimpurilor.

4. Hidrografia:

Clima ecuatorial cu precipitaii bogate a favorizat creerea celei mai bogate reele hidrografice de pe glob, cea a Amazonului.

Amazonul izvorte prin afluentul su Ucayali i respectiv Apurimac, din Anzii Peruvieni, Cordillera de Chila, Masivul Nevada Mismi, de la 5 597 m altitudine, la o distan mic (aproximativ 60km) de rmul Pacificului. Cea mai mare parte a cursului se desfoar ntre Ecuador i 5 latitudine sudic, cu consecine deosebit de importante n clima regiunii i pentru regimul de scurgere al fluviului.

Cursul superior al fluviului poart numele de Maranon. Apele curg spre nord-vest, ntr-o vale longitudinal, de origine tectonic, paralel cu lanurile andine. Forma bazinului este asemntoare cu o frunz, a crei nervur principal, reprezentat de Fluviul Amazon, colecteaz numeroi aflueni pe ambele pri. Se poate remarca c pe partea dreapt sunt mai muli aflueni i mai mari n comparaie cu partea stng. Cei mai importani aflueni sunt: Jur, Purus, Madeira, Tapajos i Tocantis n partea dreapt i Napo, Japura, Rio Negro n partea stng. Amazonul colecteaz peste 11 000 de aflueni. Debitul aflueniilor principali este constant, numai la afluenii lor se remarc o repartizare inegal a debitului n funcie de anotimpul ploios din cele dou emisfere.

Campia Amazonului este o campie aluvionara, fiind cunoscuta ca cea mai intinsa de pe Glob.Este situata intre lantul Anzilor, Podisul Guianelor si al Braziliei. In partea de sud, in dreptul raului Madeira, Campia Amazonului patrunde adanc intre Podisul Braziliei si Anzi.

In urma miscarilor orogenice andine, regiunea a fost ocupata de un imens lac, spre care se scurgeau toate apele, fiind colmatata.In neogen s-a restabilit legatura cu marea dupa care a fost total exondata, in urma colmatarii formandu-se o campie neteda, cu altitudini de 25-100 m ( cu altitudini mai mari la poalele Anzilor unde are caracter piemontan).

In partea de nord-vest ( intre anzi si Rio Negro) se intinde o zona piemontana, care se exprima in relief sub forma unor platforme dezvoltate pe gresii si brazdate de valea Amazonului.In regiunea de varsare, valea Amazonului se largeste mult, fluviul cladindu-si o delta enorma, in curs de destramare si in parte transformata in estuare ale bratelor datorita scufundarilor si mareelor.

In Campia Amazonului se deosebesc mai multe nivele dispuse in trepte astfel:

nivelul inferior ( terra ferme) este alcatuit din sedimente tertiare si pleistocene, fiind ferit de revarsarile Amazonului

nivelul intermediar (varzea) reprezinta zona inundabila, cu maluri, nisipuri, argile aluviale, ea depasind 200km latime in zona de confluenta cu Madeira

nivelul inferior (igapo), care este inundat si in timpul apelor medii, neeliberandu-se de apa decat in timpul apelor mici.

Delta estuarica a Amazonului s-a instalat intr-o depresiune a soclului cu directia est-vest, delimitata de falii nor-nord est si care se gaseste pana la o adancime de 2500-4000 m.

2.Caracteristici hidrografice:

Bazinul Amazonului prezinta o forma de para, largindu-se catre amonte unde se formeaza campia piemontana andina.Afluentii de pe partea stanga sunt mai putin dezvoltati decat cei de pe malul drept, deoarce acestia din urma urmeaza panta lina a Amazonului, in timp ce primii sunt limitati prin inaltarea brusca a podisului Guyanei.

Amazonul reprezint fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, considerat la vrsare n estuarul su (219,000 m/s), respectiv fluviul cu cel mai extins bazin hidrografic din lume (6,915,000 km), care acoper cinci ri ale Americii de Sud, Brazilia (62.4%), Peru (16.3%), Bolivia (12.0%), Columbia (6.3%) i Ecuador (2.1%). Fluviul Amazon, la fel ca Dunrea, curge de la vest spre est, paralel cu Ecuatorul.

Izvoarele Amazonului pe Ucayali i pe afluentul acestuia Apurimac au fost stabilite n 1971 de ctre expediia condus de Loren McIntyre, la o distan n timp de 471 ani de cnd spaniolul Vicente Yanez Pinzon descoper, n 1500, gura fluviului ale crui ape transformau poriunea alturat Oceanului Atlantic ntr-o Mar Dolce (Marea Dulce). Amazonul propriu-zis ncepe de la confluena celor doi mari aflueni Ucayali i Maranon, care se unesc n amonte de localitatea Iquitos; pn la unirea cu apele celui mai mare afluent de pe stnga - Rio Negro, care se produce la Manaus, Amazonul se numete Solimoes. n limitele bazinului intr versanii estici ai Anzilor, o parte din Podiul Guianei, partea nordic i central Podiului Braziliei i Amazonia, cea mai mare cmpie din lume. Cea mai mare parte a cursului se desfoar ntre Ecuator i 5 latitudine sudic, cu consecine foarte importante n clima regiunii i pentru regimul de scurgere fluviului.

Cursul superior, reprezentat prin Ucayali i Maranon, se nscrie n regiunea muntoas, andin, cu vi nguste, ndeosebi a Maranonului, care curg paralel cu rmul Pacificului pe o vale de natur tectonic, cu pante mari, ceea ce confer rurilor viteze de scurgere mari n comparaie cu cele din Cmpia Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o pant extrem de mic - 0,003 % (la vest 160 m. alt. i la est 0 m), corespunde unei zone de subsiden n care s-a acumulat un volum enorm de sedimente (circa 4 000 m grosime). Rurile afluente, la ieirea din podiurile vecine, constituite din roci dure, formeaz numeroase cascade i repeziuri care le confer un potenial hidroenergetic ridicat.

HARTA BAZINULUI FLUVIULUI AMAZON

Cu toate c forma bazinului se poate asemna cu o frunz n care nervura principal (Amazonul) colecteaz numeroi aflueni pe ambele pri, se poate remarca o disimetrie evident - n sensul c pe partea dreapt (din sud) vin mai muli aflueni i destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu i, discutabil, Tocantins), n comparaie cu partea stng (Napo, Ica-Putimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaz c Amazonul colecteaz circa 1000 aflueni mai importani, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecare. ntre Manaus i Anzi, Amazonia are forma unei plnii largi de 2 000 km, limitat la sud de Madeira i la nord de Rio Negro. Panta foarte sczut n aceast parte favorizeaz divagarea apelor, formnd un pienjeni de meandre, brae moarte, grinduri instabile. Limea apelor Amazonului propriu-zis are 2 km la Iquitos i 5 km ctre Manaus, iar adncimea apei ntre 20 i 50 m. n aval de Manaus, datorit apropierii podiurilor Guianei i Braziliei, limea Cmpiei Amazonia se restrnge n unele locuri la 200-300 km, determinnd i un proces de eroziune pe vertical mai mare, fapt ce conduce la o adncime maxim a apei n albie, la Obidos, de circa 80 m.

n sectorul inferior, ctre Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri dup confluena cu Xingu, rul se mparte n mai multe brae (furos), separnd insule care se constituie ntr-o delt de un tip aparte (cea mai mare din lume, de circa 100 000 km2). Aceast delt este limitat la nord-vest de braul principal, Amazonul propriu-zis, iar la sud-est de braul Para n care se vars apele rului Tocantins. Dintre insulele cele mai importante incluse n aa-zisa delt menionm: Grande de Gurupa, Caviana, Janaucu, Mexiana i Marajo, cea mai mare (40 154 km2). Apele braului Para cu cele ale lui Tocantins formeaz estuarul numit Bahia de Marajo, pe malul cruia se gsete portul Belem, fondat n 1616, cel mai important pentru navigaia de pe Amazon. Limea albiei, n cursul inferior, variaz ntre 15 i 20 km, iar nainte de delt ntre 80 i 150 km, adncimea apelor scade la 20-25 m, dar suficient pentru navigaia vaselor de tonaj maritim.

Situat n zona ecuatorial, cu aflueni n ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. n timpul verii boreale aduc ape bogate rurile de pe partea stng, iar n vara austral cele de pe dreapta. Totui, datorit numrului mare de aflueni din emisfera austral, n august - septembrie, cnd rurile de aici au ap mai puin, se nregistreaz ape sczute pe Amazon. Sunt i situaii, cu totul excepionale, cnd apele mari din cele dou emisfere se suprapun producnd inundaii catastrofale.

Informaiile provenind din surse autorizate despre cantitatea de ap e care o transport Amazonul sunt, totui, destul de diferite. Cu circa 309 ani n urm, debitul mediu al rului era estimat la 70 000 m3/s: Ulterior, prin efectuarea altor msurtori, cifra s-a ridicat la 120 000 m3/s, iar dup calculele Serviciului geologic al Statelor Unite, aceasta ar ajunge la valoarea colosal de 190 000 m3/s dup confluena cu rul Xingu, corespunznd unui debit specific de 30,9 l/skm2. n lucrarea World water balance and water resources of the Earth, 1978, debitul mediu mpreun cu Tocantins este estimat la 220 000 m3/s. Debitul maxim ar fi de aproximativ 300 000 m3/s, iar cel minim de 70 000 - 80 000 m3/s. Potrivit valorii debitului mediu, Amazonul ar deine 17-19 % din scurgerea medie a rurilor Terrei.

Campia Amazonului se caracterizeaza printr-o mare uniformitate, clima ecuatoriala, predominanta padurilor umede si o retea de ape foarte bine dezvoltata, formand un bazin hidrografic unitar care aduna apele din podisurile periferice.

Amazonia este o campie imensa acoperita cu selvas si paienjenis de ape, un adevarat infern verde, format pe o sinecliza uriasa, in care s-au depus sedimente marine si continentale mai recente.

Primul european care a explorat Amazonul (1541) a fost soldatul spaniol Francisco de Orellana, despre care se spune ca ar fi dat raului numele Amazon dupa ce a reusit sa infranga triburile de femei luptatoare, pe care le-a asemuit Amazoanelor din mitologia greaca.

Desi numele este folosit in mod conventional pentru intregul fluviu, in nomenclatura braziliana si peruviana, poarta acest nume doar in anumite sectiuni ale sale. n Peru, cursul superior pana la Iquitos se numeste Maraon, iar de aici pana la Atlantic Amazon. n Brazilia numele de Solimones este utilizat de la Iquitos pana la gura de varsare a fluviului Rio Negro si Amazon pana la varsare.

Fundamentul Bazinului Amazonian releva cutari foarte vechi, arhaice si reprezinta o sinecliza la mai multe mii de metri adancime. Prezinta un fundament cristalin, constituit din granite si sisturi cristaline, deasupra careia se gaseste o cuvertura sedimentara paleozoica, mezozoica si neozoica.

Patura sedimentara este formata din sedimente marine foarte groase, dar si materiale continentale aduse de raurile ce fragmenteaza campia. n partea centrala a Amazoniei asemenea depozite sunt dispuse orizontal, nefiind deranjate. Pe flancuri (in zonele de contact cu structura cristalina straveche a celor doua podisuri limitrofe) apar terase, ca urmare a miscarilor recente de ridicare.

n acest spatiu imens fenomenul de subsidenta este activ si in prezent, fapt dovedit prin grosimea foarte mare a aluviunilor (pe Insula Marajo ating grosimi de 2230 m) si de ramanerea suspendata a depozitelor marine (mai vechi) deasupra nivelului campiei aluvionare.

Cu toate ca in cursul evolutiei paleogeografice regiunea s-a caracterizat printr-o stabilitate relativa, miscarile orogenice andine au avut repercursiuni intr-o anumita masura, provocand uneori fracturi pe linii diagonale, dar de o intensitate mai redusa. n cadrul culoarului, fundamentul, in urma unor miscari de boltire, apare la suprafata, aflorand in unele din vaile tributare Amazonului. Se observa multe rupturi de panta si cascade in profilul longitudinal al raurilor afluente de pe ambele parti, legate mai ales de trecerea de la o formatiune la alta.

Relieful

n urma colmatarii sineclizei amazoniene s-a format o campie de mare netezime. naltimile variaza putin pe distante imense, iar denivelarile rareori depasesc 20-100m. Panta inclina domol spre est in directia curgerii Amazonului. Numai in zona glacisurilor piemontane din vest, la contactul cu Anzii, campia are o altitudine mai mare de circa 150-170m.

Regiunea situata in partea de vest a campiei Amazonului, pana la confluenta cu Madeira, se caracterizeaza printr-o remarcabila netezime, vaile nefiind adanci, cu maluri abia schitate. Interfluviile sunt plane si joase, apele au o viteza de curgere redusa, meandrate puternic, datorita pantei reduse. n aceste conditii au loc:

- depozitarea aluviunilor pe grosimi mari;

- o remaniere continua a retelei fluviale datorita pantei reduse;

- o frecventa mare a deplasarii talvegurilor.

Depresiunea este formata la suprafata din sedimente tertiare si cuaternare ce atinge latimea de peste 2000 km.

Exista si regiuni cu caracteristici fizico-geografice diferite de peisajul specific amazonian. ntre Anzii Columbiei si Rio Negro se intinde o zona piemontana, cladita din depozite proluvio-coluviale, in care un loc aparte il ocupa gresiile paleogene cu structura monoclinala, cu inclinare generala spre est. Se intalnesc si martori de eroziune formati pe cuartite (iviri din platformele vecine), care depasesc uneori 700-800 m. n lungul raului Mamore, Campia Amazonului patrunde adanc intre Anzii Bolivieni si Podisul Mato Grosso. Depresiunea raului Mamore are o tendinta de scufundare continua, prezinta o panta redusa si este presarata cu ape stagnante, balti si mlastini.

Spre est campia se ingusteaza treptat si este delimitata spre podisurile Braziliei si Guyanelor printr-un abrupt bine conturat. Afluentii si-au sapat vai adanci formand numeroase repezisuri sau cascade, ca urmare a ridicarilor recente. Uneori fundamentul este acoperit cu un strat de aluviuni subtiri, iar vaile raurilor s-au adancit pentru atingerea profilului de echilibru.

n regiunea de varsare valea Amazonului se largeste din nou. Fluviul si-a cladit o delta estuarica enorma, ce se despleteste in mai multe brate (Sta. Rosa, Para est.) care separa o multime de insule (Marajo), canale si lacuri. Aspectele deltaice se reduc in unele portiuni, lasand loc bratelor Amazonului si al raului Tocantins. Distrugerea deltei se datoreaza procesului de scufundare continua, la care se mai adauga actiunea mareelor foarte intense (pororoca).

In cadrul Campiei Amazoniene se intalnesc trei trepte de relief distincte, cu geneza si varste diferite, care cresc altitudinal de la centru spre periferia ariei depresionare:

a. campia aluviala, care ocupa cea mai mare parte a Amazoniei, suprapusa peste un fundament cristalin ce afloreaza pe alocuri si este acoperita de depozite sedimentare siluriene, devoniene si permiene (nisipoase), triasice (nisipuri si conglomerate) si aluviuni de diferite grosimi (cuaternare); altitudinea medie este de 100 m, nedepasind in nici un sector de 200 m;

- pana la confluenta cu Madeira, datorita altitudinii si pantei de scurgere reduse, raurile meandreaza puternic, iar interfluviile sunt destul de joase (inundabile aproape in totalitate); caracteristicile acestui sector sunt: cursurile parasite, belciugele, insulele plutitoare, grindurile fluviatile mai inalte decat interfluviile, inundatiile pe spatii mari etc;

- in sectorul situat intre Podisul Braziliei si Podisul Guyanelor, datorita ridicarilor recente, raurile s-au adancit; in consecinta altitudinea campiei aluviale se afla la peste 250 m, mai ridicata decat in sectorul vestic;

- in sectorul inferior al Amazonului campia aluviala se suprapune deltei acestuia (ingemanata cu delta raului Tocantins);

b. piemontul acumulativo-eroziv cu o extindere mai mare spre Anzi, prezinta altitudini in jur de 500 m si s-a format prin depuneri torentiale;

c. mesasul cu aspect tabular se afla la periferie, la contactul cu marile unitati fizico-geografice vecine; aceste platouri sunt alcatuite din gresii albe ce alterneaza cu argile, rezultand un relief de eroziune diferentiala; uneori mesasurile sunt strabatute de sierre (formate pe cuartite) cu aspect de munti reziduali (700-800 m).

Axele sedimentare ale bazinului Amazon cuprinde trei grupuri distincte de forme de teren:

a. terra ferme sau ete este alcatuit din depozite tertiare si pleistocene; se intind deasupra celui mai inalt nivel al inundatiilor; este bine drenat si putin fragmentat facilitand amplasarea asezarilor umane; uneori aceste terenuri inalte sunt ondulate si taiate de rauri in toate directiile, dand nastere asa numitelor terra caida, sau terenuri lasate;

b. varzea, reprezinta nivelul inferior inundabil; depozitele apartin Holocenului si sunt formate din maluri, nisipuri, luturi aluviale cu grinduri, balti si mlastini; are o latime ce variaza intre 20 si 50 km; casele indigenilor sunt construite pe piloni;

c. terenurile igapo sunt inundate nu numai in timpul apelor mici ci si in timpul apelor mijlocii si nu se elibereaza de ape, decat in timpul apelor scazute.

Caracteristici climatice

Datorita asezarii geografice, Campia Amazonului prezinta o clima tipic ecuatoriala, foarte calda si umeda, exceptand marginea de est unde climatul devine subecuatorial.

Regiunea amazoniana se incalzeste puternic, ceea ce provoaca curenti de convectie in tot timpul anului si formarea unei arii de mica presiune. Masele de aer transportate de alizeul nord-atlantic sunt atrase de acest minim de presiune si antrenate in miscarea ascendenta, proprii zonei ecuatoriale, luand astfel nastere precipitatii bogate.

Precipitatiile sunt abundente, in medie 3000-4000 mm/an in partea vestica si 2000mm/an in est. Legat de trecerea Soarelui la zenit, se inregistreaza doua perioade cu precipitatii abundente. Cele mai mari cantitati de precipitatii cad in perioadele februarie-iunie si octombrie-ianuarie, in celelalte doua perioade precipitatiile scad, fara insa sa se poata vorbi de un anotimp secetos propriu-zis. Intervalul dintre cele doua maxime se micsoreaza treptat spre nord si spre sud, pana la contopirea lunilor ploioase intr-un singur sezon umed (vara), fiecare corespunzatoare verii din emisfera respectiva. Anotimpul uscat nu este cu totul lipsit de precipitatii, numai ca ele scad simtitor calitativ. Partea rasariteana a Campiei Amazonului se afla sub influenta alizeului de sud-est care determina un climat mai uscat.

Cea mai mare cantitate de precipitatii care cade in bazinul amazonian se propaga dinspre est (provin din Oceanul Atlantic), iar o alta parte din evapotranspiratie (padurea tropicala mentine o umiditate relativa ridicata a aerului). Precipitatiile in regiunile joase ating 1500-3000 mm/an in centrul bazinului (Manaus). Uneori se inregistreaza la Manaus chiar 50-60 de zile consecutive fara precipitatii, fara a avea repercursiuni asupra cresterii plantelor, dar favorizeaza producerea incendiilor.

Anzii formeaza o bariera orografica in calea maselor de aer care vin dinspre est. Precipitatiile sunt mai bogate in partea vestica a bazinului, contribuind la alimentarea raurilor ce formeaza o mare parte a sistemului hidrografic. Cea mai mare parte din precipitatii, pana la 3500 mm/an, se inregistreaza in regiunea Putumayo de-a lungul granitei columbiene.

Regimul termic este uniform si se caracterizeaza prin mase de aer calde. Media anuala a temperaturii este cuprinsa intre 26-280C. n regiunea cursului superior Maraon, la Iquitos, media lunii ianuarie este de 25,20C, iar in noiembrie este de 26,90C. La Manaus temperatura medie in luna septembrie este de 320C, iar in aprilie este de 240C.

n timpul lunilor de iarna, in emisfera sudica patrunde o masa de aer polar care ajunge in Amazonia sudica, cauzand o scadere a temperaturii cunoscuta local sub numele de friagem.

n anumite perioade ale anului, mai multe zile cu ploi torentiale pot fi urmate de zile senine cu nopti racoroase si umiditate scazuta. Regiunile joase ale bazinului sunt caracterizate prin vanturi reci care bat in cea mai mare parte a anului.

Amplitudinile termice diurne sunt mai mari ca cele anuale si se poate spune ca noaptea este iarna Amazonului.

Caracteristici hidrografice

Marea extindere uscatului (cu inclinare generala spre est si pantele ce inclina dinspre nord si sud spre axa simetrica a bazinului) si clima ecuatoriala cu precipitatii bogate si continue, sunt factorii principali care au contribuit la formarea si marea intindere a acestui mare bazin hidrografic. Campia Amazoniana este cel mai mare sistem de drenaj din lume in ceea ce priveste volumul scurgerii si suprafata bazinului. Lungimea totala a fluviului Amazon masurata de la izvoarele sistemului Ucayali-Apurimac din Peru este de aproape 6400 km (putin mai scurt decat Nilul, dar este echivalentul distantei de la New York la Roma). Izvorul se afla in Muntii Anzi la o distanta de circa 60 km de Oceanul Pacific, iar gura de varsare este la Oceanul Atlantic.

n general, specialistii, considera izvoarele Amazonului sistemul de rauri format din:Ucayali, Maraon si Apurimac. Altii considera izvoarele Amazonului numai raul Maraon, care izvoraste din Lacul Lauricocha, situat in Anzii Peruvieni Centrali (Cordiliera Huayhashabove Cerro de Pasco), la altitudinea de 4300 m. n cursul superior, apele curg in directie sud-est nord-vest, apoi se indreapta brusc catre est si strabate lanturile andine prin chei (formand defileul de la Pongo de Manzeriche), inainte de a iesi in campie. Ajungand in campie, fluviul curge la o altitudine de 170 m, iar la confluenta cu Ucayali altitudinea campiei este de 114 m, iar la confluenta cu Jurua este de 42 m. Cea mai mica altitudine se afla la confluenta cu Rio Negro, in apropierea orasului Manaus-26 m. n aval de confluenta cu Rio Negro, albia majora incepe sa se restranga, iar albia minora descrie meandre largi.

Raul Amazon are gura de varsare la nord de Insula Marajo, un teritoriu ceva mai intins ca suprafata decat Danemarca. Prezinta multe insule, ostroave pe jumatate submerse si dune de nisip. Largimea gurii de varsare este de 64 km. Portul Belem se afla in estuarul raului Tocantins, care marcheaza partea sudica a Insulei Marajo. Legatura portului cu canalul principal al Amazonului se face, fie pe la nord, de-a lungul fatadei oceanice a Insulei Marajo, fie urmand canalele adanci dar inguste care marginesc insula la sud-vest ce leaga raul Para cu Amazonul.

n cursul inferior are loc fenomenul pororoca. Fluxul patrunde printr-un val de 4-5 m inaltime si impinge apele fluviului cu mare putere si viteza, in amonte, pe o distanta de 600 km (pana la Obidos).

Exista mai mult de 1000 de afluenti ai Amazonului care au izvoarele in Podisul Guyanelor, Podisul Braziliei si din Muntii Anzi. Sapte dintre acestia - Japura (Caqueta in Columbia), Jurua, Madeira, Rio Negro, Purus, Tocantins si Xingu au mai mult de 1600 km lungime, din care Madeira ajunge la 3200 km.

Raurile care dreneaza platourile cristaline vechi: Jari, Trombetas si Rio Negro in nord si Tocantins-Araguaia, Xingu si Tapajs in sud sunt numite ape negre, deoarece sunt bogate in acizi si humus (provine din dizolvarea materiei organice bogate a padurii amazoniene). Fluviile isi au originea in terenuri sarace in nutrienti, de cele mai multe ori nisipoase si transporta mici cantitati de materiale solide (in amonte cursurile strabat regiuni cristaline, dure, cu dislocari de materiale in suspensie atenuate).

Raurile care au izvoarele in Anzi: Madeira, Purus, Jurua, Maraon, Ucayali, Japura, Putumayo se incarca cu sedimente care le-au dat numele de ape albe. n punctele unde apele albe (incarcate cu mal) se intalnesc cu apele negre (mai calde si lipsite de sedimente) se formeaza pene de apa in culorile respective care ulterior sunt amestecate de turbulentele din avale.

Afluentii Amazonului sunt numerosi pe ambele parti, dar sunt mai lungi cei de pe partea dreapta. Dintre afluentii de pe partea dreapta: Madeira (cel mai lung), Purus, Xingu, Ucayali, Tapajs si Jurua sunt cei mai mari. Izvorasc in cea mai mare parte din Podisul Braziliei, in conditii de clima tropicala, cu ploi de vara (martie-septembrie). Dintre afluentii de pe partea stanga, cei mai mari sunt: Rio Negro cu Rio Branco, Japura, Trombetas si Jari. Au cresteri de debit in vara emisferei nordice (octombrie-aprilie), compensand aportul mai scazut al afluentilor sudici.

Cele mai mari vase oceanice pot urca pe rau 1600 km pana la Manaus, in timp ce vasele fluviale si cele de pasageri pot ajunge la Iquitos (2000 km), in orice perioada a anului. Circa 200 de rauri tributare Amazonului sunt navigabile. Afluentii de pe ambele parti, desi au debite mari, datorita repezisurilor si cascadelor pana in apropiere de confluenta cu Amazonul, sunt folosite pentru navigatie numai pentru anumite sectoare si pentru vase de tonaj mic.

Debitul mediu al Amazonului la varsare este de 120000 m3/s. Aici, adancimea medie a canalului este de 60 m (in cea mai mare parte a fluviului adancimea depaseste 45 m). Debitul maxim are loc in lunile mai-iunie, favorizat in primul rand de cresterea afluentilor de pe dreapta, ajungand la 200000 m3/s. Debitul minim se inregistreaza in perioada august-septembrie si atinge 60-65000 m3/s. Fluviul Amazon cu toata panta extrem de redusa, in campie curge cu o viteza relativ mare-2,55 km/h, datorita debitului foarte bogat.

Cea mai mare parte din cele 1,3 mil. tone de sedimente pe care le aduce Amazonul in ocean, este transportata spre nord de curentii costali si depuse de-a lungul tarmului Braziliei de Nord si Guyanei. Cantitatile foarte mari de material aluvionar contribuie la crearea unei delte enorme, insa inaintarea este ingreunata de scufundarea tectonica continua a tarmului, de mareele puternice si de curentii litorali.

Sursa principala de alimentare a raurilor din bazinul Amazonian sunt ploile. Au loc doua viituri: de toamna si de primavara, cu o scurgere maxima in timpul toamnei emisferei sudice si nordice.

Raurile tributare Amazonului ce coboara din Podisul Braziliei, Podisul Guyanelor si Anzi au rupturi de panta (formate de treptele de cristalin si de gresii si de eruptive dure) formand cascade si repezisuri, ce constituie o sursa de energie imensa, dar care nu sunt suficient valorificate.

n zona inundabila a Amazonului apar in lungul fluviilor o multime de lacuri, balti, mlastini si brate moarte in continua miscare.

Flora

Bazinul Amazonian apartine regiunii floristice neotropicale (corespunzatoare subregiunii tropicale). Padurea tropicala umeda sud-americana este cea mai extinsa, denumita local selvas, hyleas sau bosanes si are cea mai mare raspandire in Bazinul Amazonului. Padurea umeda amazoniana care detine aproape din suprafata padurilor tropicale umede ale lumii constituie cea mai mare resursa biologica.

Selvas-ul corespunde climatului ecuatorial unde cad ploi abundente, aduse de musonii locali. Prezinta o mare varietate de arbori de diferite inaltimi, dispusi in etaje. Circa trei sferturi din numarul speciilor sunt endemice, in primul rand datorita izolarii continentului pana in pliocen, cand s-a restabilit legatura dintre America de Sud cu America de Nord. Selvas-ul avanseaza pe versantii Anzilor si pe podisurile inconjuratoare pana la 1000-1500 m, iar padurile-galerii patrund de-a lungul afluentilor (acolo unde umiditatea este satisfacatoare), fara ca formatiunile sa sufere prea multe transformari.

Umiditatea si caldura uniforma sunt conditiile principale ale abundentei vegetatiei. La aceasta se adauga imbogatirea continua a solului cu substante organice provenite din putrezirea mai ales a frunzelor. Padurea este vesnic verde, desi permanent o parte din frunze cad iar altele le iau locul. Se gasesc plante cu flori in tot cuprinsul anului.

Padurea tropicala are un aspect eterogen si foarte variat, in care genurile si speciile vegetale sunt amestecate. Vegetatia arborescenta este dispusa in mai multe etaje. Stratificarea rezulta din lupta pentru lumina. Unele au trunchiuri inalte, pana la 80-100 m, formand etajul superior, sprijinite deseori de radacini adventive. Alte specii apar sub forma de liane si epifite, printre care se gasesc numeroase orhidee. n etajul inferior se intalnesc specii de ferigi arborescente, bromeliacee etc. Palmierii sunt reprezentati prin specii numeroase. Padurea tropicala este patria de origine a arahidelor.

n functie de gradul de inundabilitate, in cadrul selvas-ului amazonian au fost individualizate trei faciesuri, caracteristice unor trepte morfogenetice:

a. igapos, situat in luncile raurilor, permanent umede si mlastinoase, unde arborii componenti se inclina deasupra apelor fluviilor, ingreunand navigatia; se intalneste in lungul raurilor cu ape negre ca Negro Tapajs si Trombetas; deoarece asezarile omenesti sunt limitate, in aceste faciesuri padurile pot fi nederanjate; pot atinge inaltimi de 20 m; caracteristica pentru suprafetele acoperite permanent cu apa este Victoria amazonica ( Nufarul de Amazon), care are frunze late, dispuse pe suprafata apei, cu un diametru de 3m; sunt prezenti palmieri de talie mica (Iriartea sp., Astrocaryum sp.), cu radacini sub forma de arcuri de sustinere;

b. varzeas se intalneste in regiunile unde inundatiile au loc numai la ape mari, cu o umiditate mai redusa si terenurile mai consolidate; terenurile sunt bogate in nutrienti si maluri, situate in lungul raurilor cu apa alba (Madeira, Amazon etc); sunt supuse periodic distrugerilor provocate de inundatii si oameni; padurea este dominata de specii de palmieri, dicotiledonate inalte (Hevea brasiliensis), liane (Monstera), epifite, ferigi etc.;

c.terra ferme sau ete se intalneste pe interfluviile neinundabile, iar copacii pot atinge cele mai mari inaltimi (100 m); se intalnesc arbori mult cautati, cum sunt: acaju, palisandru, mahonul, zebrana (Centrilobium robustum), castanul de Para, nucul de Para, plante de cauciuc (Hevea, Castilloa, Siphonia, Mangeberia), arborele de bumbac (Bombax), o serie de mirtacee, specii de ficus, cocos etc.;.

n campia Mamore, peisajul vegetal se modifica, savana este tipica si numai vaile sunt insotite de paduri-galerii.

Asociatia vegetala caatingas este format din arbori si arbusti mai scunzi si mai rari (arbusti xerofitici, cactusi, agave, Yuca etc) in conditiile unui climat mai uscat. Este localizata in partea sud-estica a Amazoniei si face tranzitia intre padurile dese si savane.

n ultimele decenii ale secolului 20, Bazinul Amazonian a atras atentia internationala datorita activitatilor umane, care amenintau tot mai mult echilibrul forestier. Despaduririle s-au accelerat mai ales in sudul raului Amazon si pe piemontul neinundabil al Anzilor, odata cu facilitatile de transport oferite de noile autostrazi si caile aeriene care au deschis accesul unui mare flux de intreprinzatori si colonisti. Descoperirea unor resurse de subsol (zinc, cositor, petrol etc.) au adus alte fluxuri de populatie.

Consecintele ecologice ale descoperirilor care au depasit probabil granitele bazinului si au castigat importanta pe plan national, au atras tot mai mult atentia oamenilor de stiinta, in vederea stoparii efectelor negative asupra mediului.

Fauna

Este foarte greu sa ai o vedere complexa asupra vietuitoarelor din Amazonia, in parte si datorita faptului ca multe specii nu au fost inca identificate. Cea mai mare parte a mamiferelor sunt arboricole si foarte putine sunt terestre.

Sunt mai mult de 8000 de insecte. Tantarii pot transmite boli cum sunt malaria si febra galbena. Se mai intalnesc: furnici taietoare de frunze, licurici, albine, viespi, miriapozi, scorpioni, capuse, paianjeni. Spectaculoase sunt sutele de specii de fluturi colorati.

Caracteristice padurilor Amazoniene sunt speciile de maimute: maimutele urlatoare, maimutele veverita, maimute blanoase, capucini etc. Felinele, desi rare, sunt reprezentate de jaguar si ocelot, desi sunt rare. Puma (denumit de populatie el tigre) se intalneste in numar mare pe marginile andine ale bazinului.

Bizonul de apa a fost introdus din sud-estul Asiei pentru munca (in trecut traiau in salbaticie in regiunea mlastinoasa a Insulei Marajo). Ordinul imparicopitatelor este reprezentat de tapir. Din ordinul rozatoarelor fac parte multe specii endemice: porcul de apa, aguti, porcul spinos (la limita cu Podisul Guyanelor).

n apele sistemului amazonian s-au descoperit peste 1500 de specii de pesti si multe altele neidentificate. O importanta comerciala deosebita o are pirarucu (unul dintre cei mai mari pesti de apa dulce din lume-ajunge la 5m lungime) si o varietate de specii de pisici de mare uriase. Pirania este rapace si care se hraneste cu pesti, dar ataca animale si chiar oameni. Traficul cu peste inghetat catre centrele urbane a devenit atat de mare incat unele specii sunt amenintate cu disparitia.

Caimanii, inruditi cu crocodilii, sunt vanati pentru piei, la fel si testoasele si ouale lor care sunt considerate o delicatesa. Printre serpi se remarca anaconda (6-11 m lungime) si boa (boa constrictor).

Solurile

Vegetatia forestiera amazoniana este foarte luxurianta, ducand la concluzia eronata ca solurile sunt foarte fertile. De fapt, nutrientii sunt inchisi in vegetatie, inclusiv in radacini si in litiera si se recicleaza continuu prin caderea frunzelor.

Climatul umed, ecuatorial, cu vegetatie de padure favorizeaza dezvoltarea solurilor feralitice. Ocupa suprafete imense din etajul teerra ferme. Sunt bine drenate, poroase si cu structura variabila. Deseori sunt nisipoase si cu o fertilitate naturala scazuta, datorita lipsei fosfatului, nitritilor, potasiului si prezentei unei aciditati ridicate. Este prezent si pamantul negru al indienilor numit Terra preto dos Indios.

n regiunea inundabila varzeas specifice sunt solurile aluviale si gleice, care au extinderea cea mai mare in lungul marilor fluvii, de la gura de varsare si pana la poalele Anzilor. Culoarea inchisa a apelor negre tributare Amazonului, se datoreaza dizolvarii materiilor organice din compozitia acestor soluri si a absentei materialului aluvionar abundent, deoarece acesti afluenti curg de pe podisuri inalte, unde rocile tari, cristaline, afloreaza.

Potentialul agricol al solurilor de pe terenurile inundabile este mai mare ca cele feralitice. Solurile nu sunt sarace in nutrienti, deoarece sunt intinerite in fiecare an de depozitele fertile de mal, ramase in urma retragerii apelor. Utilizarea acestor soluri in scopuri agricole este limitata de inundatiile periodice. Se estimeaza ca aceste soluri ocupa 65000 km2.

BIBLIOGRAFIE

- http://www.e-referate.ro

- http://www.wikipedia.ro

-http://www.scrigroup.com/geografie/Campia-Amazoniei32623.php

-http://biblioteca.regielive.ro/referate/geografie/regiunea-amazonia-322805.html

-Jules Verne , Calatorii extraordinare, 800 de leghe pe Amazon., Editura Hetzel.

-The Times, Atlasul geografic al lumii, Editura Corint.