Camil Petrescu ,Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboiIubirea are atatea fete,atatea devieri si atatea forme ,incat este destul de greu sa gasesti un sambure central sau o forma tipica a iubirii.

Idei si concepte literare A. Roman subiectiv/psihologic Tip de roman aparut odata cu manifestarile artistice moderniste care promoveaza ideea ca singura realitate accesibila cunoasterii umane este cea interioara/psihologica .De aici rezulta o serie de efecte in planul constructiei narative:narator la persoana I ,perspectiva impreuna cu ,accentual pus pe analiza starilor interioare (introspectie si monolog interior ),temporalitate subiectiva, discurs fragmentat ,anularea omogenitatii lumii imaginare.Daca in literature europeana cei mai importanti scriitori de proza subiectiva s-au remarcat Henry James,James Joyce,Virginia Wolf sau Marcel Proust in literature romana s-au remarcat Hortensia Papadat-Bengescu ,Camil Petrescu ,Anton Holban sau Max Blecher.Prozatorii romani au preluat ,asadar,modelul occidental de literature subiectiva,insa doar partial,avand in vedere decalajul major al literaturii noastre.De fapt ,in mai putin de douazeci de ani,romanul romanesc a experimentat atat realismul de tip obiectiv Ion a lui Rebreanu -,cat si modenismul psihologic : Ultima noapte de dragoste(C.Petrescu), Concert de muzica de Bach (H.Papadat-Bengescu),Ioana (A.holban) sau Intamplari in realitatea imediata (M.Blecher) B. Autenticitatea Concept critic specific romanului subiectiv care corespunde ideii de verosimilitate din romanul realist obiectiv .Daca naratorul omniscient facea toate eforturile sad ea o imagine cat mai exacta a realitatii exterioare( descrie exact, foloseste toponime reale ,inventeaza personaje tipologice ,schiteaza fresce sociale),instanta narativa subiectiva cautata sa creeze un efect de sinceritate a confesiunii,adica de autenticitate.De aceea ,jurnalele,autobiografiile,memoriile sunt credibile prin gradul lor de autenticitate. C. Memorie(in) voluntara Tehnica narativa specifica prozei moderne ,prin care un element din mediul exterior determinat (fara voia protagonistului) amintirea unor inatamplari din trecutul personal,poate niciodata constientizate.Cea mai utilizata strategie narativa pentru redarea acestei memorii este fluxul constiintei:aglomerare incoerenta si lipsita de cronologie a unor experiente ,trairi,senzatii din trecut.O forma incompleta a memoriei involuntare care plateste tribute realismului este memoria voluntara: amintirile,cu toate ca par a produce instantaneu,sunt totusi ordonate de o constiinta treaza.E cazut rememorarii fin acest roman ,cand naratorul isi organizeaza minutios toata poveste de dragoste cu Ela. D. Proustianism

Maniera de constructie artistica specifica scriitorului Marcel Proust ,care presupune sondarea celor mai profunde straturi ale subiectivitatii umane prin intermediul analizei psihologice sau introspectiei.Fara a insemna neaparat o preluare a viziunii despre lume /a filozofiei existentiale a autorului francez,prustianismul este adesea indentificat cu strategia narativa a romanului psihologic. Particularitati Incercand sa rezume in liniile sale generale evolutia relatiei omului cu lumea inconjuratoare ,filozoful Michel Foucault propune o separatie intre doua moduri de a percepe realitatea,unul clasic si celalalt modern.Daca primul presupune acceptarea realitatii ca dat exterior ,ale carei fenomene se manifesta independent de vointa umana,modernitatea se caracterizeaza prin constiinta ca lumea determinate de existenta unui Dumnezeu care i-a creat legile.Insa ,odata cu descoperirile stiintifice moderne-teoria relativitatii ,fizica cuantica,geometriile neeuclidiene-,aceasta conceptie asupra lumii naturale se transforma fundamental :omul nu mai indrazneste sa caute legile universale dupa functie de subiectivitatea celui care le investigheaza.Astfel,orice viziune omogena si obiectiva asupra existentei este invalida ,singura realitate posibila fiind aceea create de interioritatea fiecaruia. Astfel se explica si metamorfozei formelor literare,iar dintre acestea romanul ilustreaza probabil cel mai bine transformarea sociala ,idologica,psihologica de la pradigma clasica la cea moderna.In termeni de teorie literara ,aceasta mutatie coincide cu evolutia de la romanul realist ,obiectiv,la romanul psihologic. Procesul descris pana aici a avut o istorie lunga in literatura occidentala.De pilda,daca in tari europene ca Franta sau Anglia ,in care evolutia civilizatiei este dublata de una literara ,trecerea de la romanul obiectiv la cel psihologic se realizeaza intr-un secol intreg ,in cultura romana schimbarile esentiale ale formei romanesti sunt concentrate in mai putin de douazeci de ani,si anume in perioada interbelica. La zece ani dupa ce Liviu Rebreanu publica Ion, considerat modelul exemplar al scriiturii obiective ,un punct de cotitura in constituie aparitia in 1930 a romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.Prin acest text Camil Petrescu impune formula romanului psihologic ,cu implicatii la toate nivelele constructiei narative. De asemenea , daca trairile personajului sunt exclusive subiective ,nici timpul naratiunii nu mai urmeaza cronologia lumii reale.Fara a prelua memoriei involuntare a lui Marcel Proust ,Camil Petrescu isi construieste intregul roman la confluenta dintre timpul cronologic sic el psihologic.In functie de

aceste modalitati de ordonate a temporalitatii se structureaza si cele doua parti ale romanului. Pe de alta parte,combinarea timpului fizic cu cel interior da seama si de nivelul la care era asimilat psihologismul in literature romana interbelica.Caci, desi pare a incepe rememorarea relatiei cu Ela intr-un mod intamplator discutia de la popota ,Stefan nu reda disparat evenimentele,dimpotriva,le ordoneaza chronologic.Pentru ca,spre deosebire de eroul lui Proust,personajul-narator camilpetrescian nu retraieste trecutul,ci il interpreteaza.Tot o metoda necanonica utilizeaza Camil Petrescu si in cazul abordarii timpului obiectiv ,din moment ce cronologia vine sa sustina o scriere de autentificare jurnal de front- ,iar nu de obiectivare cum se intampla in romanul realist-clasic. Statutul social,moral,psihologic Aflat pe front in perioada intrarii armatei romane in Primul Razboi Mondial,Stefan ezita intre gandul dezertarii si dorinta de a participa la experienta definitive a confruntarii cu moartea.Pentru ca ,in viziunea sa,fiinta umana detine un eu limitat si are ca principalele obiective ,de-a lungul intregii existente,verificarea si identificarea personalitatii proprii.Astfel ,pentru a-si gasi un rost in universal cel mare,individual simte mereu nevoia sa traiasca toate experientele posibile.Mai precis, universal cel mare ,individual simte mereu nevoia sa traiasca toate experientele posibile.Mai precis ,razboiul constituie pentru Stefan o sansa a implinirii sufletesti ,din moment ce singur o recunoaste : Lipsit de orice talent ,in lumea asta muritoare ,fara sa cred in dumnezeu,nu m-as fi putut realiza si am incercat-o decat intr-o dragoste absoluta. Asadar ,statutul moral si psihologic al protagonistului ,un intelectual ateu ce se iluzioneaza ca poate hotara si rationalize experientele decisive pentru formarea sa ca subiectivitate,este influentat de doua conflicte exterioare pe care le interiorizeaza continuu:casnicia ratata cu Ela in urma schimbarii statutului social printr-o mostenire substantiala si tragediile razboiului care ,in ciuda gradului de sublocotenent,il egalizeaza cu oricare soldat.Prin ambele situatii de viata ,eroul cauta o iesire din conditia sa limitata ,cu scopul atingerii unui absolute imaginat. Cu alte cuvinte ,evolutia lui Stefan Gheoghidiu este determinate de cele doua experiente fundamentale de viata :iubirea si razboiul .Constituind si temele literare principale ale romanului,aceste doua cai prin care eroul incearca s atinga Absolutul existentei ordoneaza intreaga actiune a textului.Daca prima carte se axeaza pe ultima noapte de dragoste ,iar cea de a doua porneste de la intaia de razboi,capitolul de inceput al romanului reprezinta un artificiu compozitional ce da tonul intregii narative,deci anunta inclusive particularitatile de constructie ale personajului-narator.Acest prim capitol

contine o secventa narativa in care mai multi ofiteri discuta polemic despre un articol de ziar dedicate unei crime pasionale comise de un barbat inselat.Ascultandu-i pe camarazi ,Stefan Gheorghidiu descopera ,prin introspectie si analiza psihologica ,trei nuante ce par sa-l implice intreaga personalitate.Pe de o alata parte ,el isi confirma superioritatea intelectual ,catalogand ideile tovarasilor sai drept notiuni primare ,grosolane,cu intelesuri nediferentiate.Pe de alata parte ,ca un adevarat expert in psihologia dragostei,tanarul construieste o intreaga teorie despre acest sentiment.Paradoxal ,nu dupa mult timp ,Gheorghidiu isi recunoaste prabusirea launtrica,desfiintarea ca perosnalitate .Iar tot demersul sau psihologic ulterior se va indrepta doar inspre uciderea imaginii femeii iubite.Noul mod de a fi a lui Stefan il determina sa isi piarda orice echilibru recapatat mai apoi dupa depasirea dramei razboiului . Concluzie Asadar ,daca in prima parte a romanului psihologic Ultima noapte de dragoste, inataia noapte de razboi Camil Petrescu dedica jumatate de capitol redarii gandurilor eroului produse de vedere unei rochii albastre a sotiei,cea mai importanta decizie a personajului-narator este expediata in trei randuri din finalul romanului.Tocmai acesta este drumul pe care il parcurge si Gheorghidiu ,anume de la apararea incrancenta a absolutului iubirii la incercarea disperata de a-si mentine rational latura umana in razboi pana la renuntarea indiferenta la orice idealuri.