Cambia

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

1


CUPRINS

CAPITOLUL I ISTORIC......................................................................2

CAPITOLUL II NOŢIUNEA SI CARACTERELE CAMBIEI....................2Secţiunea I NOŢIUNEA CAMBIEI.....................................................................2Secţiunea a II-a CARACTERELE CAMBIEI...........................................................3

CAPITOLUL III CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE CAMBIEI......................5

CAPITOLUL IV TRANSMITEREA CAMBIEI (GIRUL)............................8Secţiunea I MODURI DE TRANSMITERE A CAMBIEI................................8Secţiunea a II-a NOŢIUNEA GIRULUI.....................................................................8Secţiunea a III-a CONDIŢIILE DE VALABILITATE A GIRULUI.......................9

CAPITOLUL V PLATA CAMBIEI.........................................................11Secţiunea I REGULILE GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI............11

BIBLIOGRAFIE..................................................................................16

2


CAPITOLUL IISTORIC

Nu există o părere generală acceptată cu privire la originea cambiei şi la epoca în care se situează apariţia acestei instituţii juridice. Este cert că antichitatea greco-romană a cunoscut operaţia care a devenit în urmă conţinutul cambiei şi anume remiterea unei sume de bani de pe o piaţă pe alta prin intermediul unui document care atestă vărsământul. Însă între „permutatio” din timpul romanilor şi „cambium” din Evul Mediu nu se poate face decât o simplă analogie. Din punct de vedere economic au fost determinanţi pentru crearea cambiei următorii factori : nesiguranţa transporturilor; marea densitate de monede; interzicerea exportului de capitaluri.Iar din punct de vedere juridic, lipsa de transmisibilitate liberă a creditelor şi reprezentare procesuală.

CAPITOLUL II NOŢIUNEA SI CARACTERELE CAMBIEI

Secţiunea I NOŢIUNEA CAMBIEI

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiţie a cambiei. Ea cuprinde însa anumite dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cărora se poate defini acest titlu de credit. Cambia este un înscris prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească la scadenţă unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată, la o dată precisă şi în locul arătat. Cambia implică participarea a trei persoane: trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el dă dispoziţia să se plătească

o sumă de bani. Prin semnătura sa, trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător, deoarece “trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata;

trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de bani;

beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se facă plata de către tras.

3


Creanţa pe care o are trăgătorul faţă de tras, izvorâtă din raportul juridic fundamental stabilit între ei, se numeşte proviziunea sau acoperirea cambiei. Întrucât la rândul său trăgătorul este debitor al beneficiarului, el emite cambia pentru a stinge propria sa datorie. Creanţa beneficiarului faţa de trăgător se numeşte valoare furnizată. Dacă beneficiarul este şi el debitorul altei persoane şi doreşte să efectueze plata cu aceeaşi cambie, va înscrie pe spatele cambiei menţiunea de a se plăti creditorului sau la ordinul acestuia. Această menţiune se numeşte gir sau andosare. Beneficiarul care a înscris menţiunea este girant, iar noul beneficiar este giratar. Dacă beneficiarul iniţial sau giratarul vor să obţină suma în numerar înainte de termenul înscris pe cambie, ei pot recurge la scontarea cambiei, prezentând-o unei bănci. Banca va reţine cambia girată în favoarea ei şi va plăti suma înscrisă pe cambie diminuată cu taxa scontului, echivalentă cu dobânda corespunzătoare sumei şi timpul rămas până la termenul de plată a cambiei, plus comisionul.

Secţiunea a II-a CARACTERELE CAMBIEI

Fiind un titlu de valoare, cambia are caracterele care sunt comune titlurilor comerciale de valoare. Dar, pe lângă aceste caractere generale, cambia are şi anumite caractere proprii.

Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferă posesorului legitim dreptul de a primi suma de bani menţionată în cuprinsul său. Plata dispusă de trăgător devine exigibilă după scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei. Datorită acestui fapt, prin cambie se realizează o operaţie de credit. Scadenţa este unică pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din cambie.

Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia trăgătorului dată trasului priveşte plata unei sume de bani. Deci, obligaţia cambială poate avea ca obiect numai plata unei sume de bani, cu excluderea oricărei alte prestaţii. De remarcat că toate obligaţiile cambiale vor avea ca obiect plata aceleiaşi sume de bani, pe care trăgătorul a menţionat-o în cambie, afară de cazurile când legea prevede altfel.

Cambia este un titlu complet. Dreptul şi obligaţia corelativă sunt cele cuprinse în înscris. În lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusă folosirea unor elemente exterioare, chiar dacă în cambie s-ar face trimitere la ele.

Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana căreia acesta i-a transmis prin gir. Clauza “la ordin” este subînţelesă în orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizează pe posesorul ei să o transmită altei persoane oricând doreşte şi la infinit. Legea permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţă. În acest scop, în cambie trebuie să se facă menţiunea “nu la ordin”.

Cambia este un titlu abstract. Drepturile şi obligaţiile rezultate din cambie există în mod valabil, independent de cauza juridică care le-a generat (raporturile fundamentale). Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru valorificarea drepturilor şi realizarea obligaţiilor cambiale nu trebuie făcută

4


dovada raporturilor fundamentale. Din moment ce a fost emisă, cambia şi, implicit, drepturile şi obligaţiile cambiale au o existenţă de sine-stătătoare.

Cambia creează obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o existenţă de sine-stătătoare. Fiecare semnătură pusă pe titlu creează un raport juridic distinct cu regim propriu. În consecinţă, viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afectează valabilitatea celorlalte raporturi juridice. Astfel, dacă beneficiarul transmite cambia prin gir, el îşi asumă fată de dobânditor (giratar) o obligaţie valabilă, chiar dacă dreptul său este afectat de vicii. Tot astfel, dacă o persoană (avalist) garantează obligaţia trasului acceptant, obligaţia de garanţie (obligaţie accesorie) este valabilă, chiar dacă obligaţia trasului (obligaţia principală) este anulabilă pentru vicii de consimţământ ori incapacitate. Dar, recunoaşterea valabilităţii obligaţiilor cambiale are ca premisă existenţa unei cambii emise cu respectarea cerinţelor legii.

Cambia creează obligaţii necondiţionale. Obligaţiile cambiale nu pot fi subordonate unei condiţii (eveniment viitor şi nesigur) ori unei contraprestaţii din partea posesorului cambiei. Legea prevede nulitatea cambiei, în cazul când ordinul de plată al trasului este condiţional.

Cambia creează obligaţii solidare. Prin specificul ei, cambia este menită să circule. Deci, prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligaţiei iniţiale a trăgătorului (privind acceptarea şi plata cambiei de către tras) i se adaugă obligaţiile succesive asumate prin semnătura proprie, de fiecare transmiţător (girant) faţă de dobânditor (giratar). Girul realizează nu numai transmiterea cambiei, ci şi garantarea dobânditorilor succesivi ai cambiei. În consecinţă, fiecare semnatar al cambiei se obligă la acceptarea şi plata cambiei la scadenţă. Obligaţiile cambiale născute din semnarea cambiei sunt solidare. Aceasta înseamnă că, la scadenţă, ultimul posesor al cambiei va putea cere plata sumei de bani prevăzută în cambie de la oricare dintre semnatarii cambiei, fără a exista o ordine prestabilită.

Obligaţiile cambiale sunt “cu termen”, dar termenul nu se consideră stabilit în interesul exclusiv al debitorului. Posesorul unei cambii nu este ţinut să primească plata înainte de scadenţă, iar dacă trasul plăteşte astfel o face pe riscul şi pericolul său. El poate fi expus să plătească din nou - deşi a primit titlul în schimbul plăţii – către un posesor legitim, care obţine amortizarea titlului, dovedind că l-a pierdut.

Pentru realizarea drepturilor cambiale care nasc din raporturile cambiale, cambia constituie un titlu executoriu pentru capital şi accesorii, adică dobânzi şi cheltuieli. Creditorul nu are nevoie să facă proces şi să obţină o sentinţa judecătorească în care să se constate creanţa sa. El poate investi titlul cu formulă executorie şi începe de îndată formele de executare asupra patrimoniului debitorului. Opoziţia la executare, pe care debitorul cambial o poate face în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, nu suspendă executarea decât dacă debitorul nerecunoscându-şi semnătura se înscrie în fals sau dacă nu recunoaşte procura.

În lumina celor arătate, cambia apare ca un titlu la ordin complet şi formal, care încorporează o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată de plată a unei sume de bani de către semnatarii cambiei, ţinuţi solidar pentru executarea obligaţiei.

5


CAPITOLUL III CONDIŢIILE DE FORMĂ ALE CAMBIEI

Menţiunile obligatorii ale cambiei

1. Denumirea de cambie (art.1 pct.1) Această denumire poate fi înscrisă ca titlu al înscrisului sau poate figura în cuprinsul textului, dar este obligatorie atât prezenţa ei, cât şi scrierea ei în aceeaşi limbă în care este redactată cambia. Din formularea art.1 al legii rezultă că nu este permisă utilizarea altei denumiri (trată, poliţă etc.). Denumirea de cambie trebuie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului.2. Ordinul (sau mandatul) necondiţionat de a plăti o sumă de bani determinată, într-o

anumită monedă (art.1 pct.2). Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul pe care trăgătorul îl dă trasului de a plăti beneficiarului o sumă de bani determinată. Legea nu prevede termenii care trebuie folosiţi. În toate cazurile, ordinul trebuie să fie clar şi precis, deoarece nu pot fi folosite alte înscrisuri pentru interpretarea înscrisului cambial. Legea prevede expres că ordinul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie ori contraprestaţie care afectează ordinul de plată atrage nulitatea cambiei. Ordinul trebuie să privească plata unei sume de bani determinate. În afară de indicarea sumei, trebuie să se precizeze felul monedei. Fără aceasta precizare, cambia este lovită de nulitate. Suma este indicată în litere sau în litere şi în cifre. Dacă suma este înscrisă atât în litere, cât şi în cifre şi nu există concordanţă între cele două indicaţii, se va lua în considerare suma scrisă în litere (art.6 alin.1). Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, în caz de neconcordanţă suma de plată este suma cea mai mică (art.6 alin.2).3. Numele (denumirea) trasului, care trebuie să plătească (art.1 pct.3). Se are în vedere numele şi prenumele persoanei fizice sau, după caz, denumirea (firma) persoanei juridice. În cazul neindicării trasului, cambia este lovită de nulitate. În calitate de tras poate fi indicată orice persoană fizică sau juridică. Este posibil ca trăgătorul să se indice pe el însuşi ca tras ori să indice cumulativ (şi nu alternativ) mai multe persoane trase.4. Scadenţa (art.1 pct.4 si art.36). Înscrisul trebuie să indice scadenţa, adică data la care obligaţia cambiala devine exigibilă şi posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani menţionate în înscris. Pentru a produce efecte, scadenţa trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie certă, adică să arate ziua ori termenul maxim în cadrul căruia posesorul

cambiei se va prezenta la plată;

6


să fie unică; legea interzice cambia cu plata în rate. O cambie cu scadenţe succesive este lovită de nulitate (art.36 din lege).

să fie posibilă. Cambia cu scadenţa care nu este posibilă este nulă. Cambia fără arătarea scadentei este socotită plătibilă la vedere (art.2 alin.2). Este nulă cambia care menţionează o scadenţă imposibilă (de exemplu 30 februarie) sau incertă ori care prevede mai multe scadenţe succesive (art.32 alin.2). Scadenţa se poate înfăţişa în următoarele varietăţi (art.36 alin.1):a) „la vedere” (la cerere, la prezentare). Cambia cu scadenţă „la vedere” poate fi

prezentată la plată chiar “în ziua emiterii ei şi cel mai târziu într-un an de la emitere” (art.37 din lege).

b) la un anumit termen (indicat în unităţi de timp – zile, săptămâni, luni sau ani) de la „vedere” adică de la prezentarea pentru acceptare (sau, în cazul neacceptării, de la data protestului);

c) la un anumit termen de la data emisiunii (calculul termenului începe cu ziua următoare datei emisiunii);

d) la o dată fixa (an, luna, zi). Data poate fi scrisă cu litere sau cu cifre. Prescurtările uzuale sunt permise.

Efectele scadenţei sunt următoarele: - numai plata la scadenţă stinge obligaţia trasului (art.44 alin.3);- posesorul cambiei nu poate fi silit să primească plata înainte de scadenţă (art.44

alin.1);- trasul care plăteşte înainte de scadenţă o face pe riscul şi pericolul său (art. 44

alin.2);- orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu în termen de

trei ani, socotiţi de la data scadenţei (art.94 alin.1);- când o cambie este plătibilă într-o moneda, care nu are curs la locul plăţii, suma

poate fi plătită în moneda ţării, după valoarea ei din ziua scadenţei (art.45 alin.1);- în raport de scadenţă se determina zilele de prezentare a cambiei la acceptare

(art.24) sau la plată (art.41) şi exercitarea dreptului de regres (art.48).5. Locul plăţii (art.1 pct.5, art.2 si art.42) Locul plătii este determinat prin indicarea unei localităţi. Întrucât legea cere să se indice locul plătii, se consideră că trebuie să se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului. În lipsa unei arătări speciale, locul menţionat lângă numele trasului este considerat locul plăţii (art.2 alin.3). Dacă în cambie sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul o poate prezenta la oricare dintre acele locuri (art.2 alin. Ultim). Domicilierea cambiei se poate realiza printr-o clauză care indică drept loc al plăţii domiciliul unui terţ, de regulă banca la care are deschis cont. Banca domiciliată este astfel mandatată să facă plata la scadenţă şi în caz de refuz tot ei i se adresează protestul pentru neplată, sub sancţiunea decăderii sale din drepturile de regres (art. 42 alin. 2 pct.1).6. Numele beneficiarului Absenţa numelui beneficiarului provoacă nulitatea cambiei, nefiind de conceput o cambie “la purtător”.

7


Mai mulţi beneficiari pot fi menţionaţi, cumulativ sau alternativ. În prima ipoteza ei exercită împreună drepturile conferite de cambie, inclusiv dreptul de a transmite cambia prin gir. În cea de-a doua ipoteză, oricare beneficiar, dacă posedă titlul, poate exercita singur drepturile, inclusiv dreptul de a gira cambia. Trăgătorul poate fi el însuşi beneficiar. În acest caz se utilizează formula „plătiţi către mine însumi”, „plătiţi la ordinul meu” sau altă formulă echivalentă.7. Data şi locul emiterii Data emiterii trebuie să cuprindă anul, luna şi ziua. Cambia va indica o singură dată a emiterii. Această menţiune este opozabilă tuturor până la proba contrară. Absenţa datei emiterii atrage nulitatea cambiei (art.2 alin 1). Locul emiterii este indicat prin menţionarea localităţii. Dacă în textul cambiei nu se arată locul unde a fost emisă, ea se consideră că a fost semnată în localitatea arătată lângă numele trăgătorului (art.2 alin.4). Dacă lângă semnătură nu este indicat nici un loc, cambia este nulă. În raport de data emisiunii:- se va verifica dacă trăgătorul avea capacitatea juridică necesară;- se determină scadenţa dacă ea este indicată la un anumit termen faţă de ziua emiterii

(art.39);- se verifică încadrarea în termenul de decădere de trei ani pentru completarea

cambiei în alb (art.12 alin.2).8. Semnătura trăgătorului Trăgătorul trebuie să se semneze scriindu-şi personal, cu mâna, numele şi prenumele (semnătura autografă şi manuscris). Este posibil ca prenumele să fie indicat numai cu iniţială, dar numele trebuie să fie scris în întregime. În cazul persoanelor juridice, trăgătorul poate fi indicat prin denumirea completă a firmei, a numelui şi a calităţii celui care semnează, scrise mecanic, dar semnătura trebuie să fie aplicată cu scrisul de mână personal al acelei persoane fizice. Semnătura trăgătorului se înscrie la sfârşitul textului cambiei. Aceste reguli sunt aplicabile şi celorlalţi semnatari ai cambiei şi nu doar trăgătorului. În virtutea principiului independenţei semnăturilor, consacrat prin art.7, dacă o semnătură este dată de un incapabil, celelalte semnături rămân valabile. Excepţie face semnătura trăgătorului. Dacă ea nu este legal valabilă şi celelalte semnături sunt fără efecte cambiale.

8


CAPITOLUL IVTRANSMITEREA CAMBIEI (GIRUL)

Secţiunea I MODURI DE TRANSMITERE A CAMBIEI Caracteristic circulaţiei de drept comun este faptul că dobânditorul nu obţine drepturi autonome, ci drepturi derivate, adică aşa cum le-a avut autorul său; i se vor putea opune deci nu numai excepţiile născute din raporturile dintre el şi debitor, ci şi acelea care puteau fi opuse transmiţătorului său. Cazurile mai importante de transmitere după dreptul comun sunt următoarele:

a) Cesiunea care se realizează conform regulilor din dreptul civil. Este necesară întrebuinţarea ei când titlu este creat de la început într-o formă care îl face inapt pentru circulaţia cambială prin inserarea clauzei “nu la ordin” şi când constituie singurul mijloc pentru realizarea unei circulaţii chiar greoaie.

b) Girul efectuat după protest sau după scurgerea termenului pentru dresarea protestului. Calitatea de titlu circulabil a cambiei este destinată să dureze până la scadenţă. Girul efectuat după această dată nu mai produce efectele unui gir propriu-zis şi trebuie considerat ca un instrument pentru realizarea cesiunii creanţelor cambiale.

c) Subrogarea legală, când plata este efectuată de un intervenient, dar în afara termenelor şi formelor prescrise de legea cambiei.

d) Succesiunea sau fuzionarea a două societăţi prin absorbirea uneia dintre ele de către cealaltă.

Secţiunea a II-a NOŢIUNEA GIRULUI

Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numită giratar, printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului, toate drepturile izvorând din titlul respectiv. Prin gir, posesorul cambiei dă ordin trasului să plătească suma menţionată în titlu persoanei în favoarea căreia a transmis cambia. Potrivit legii, chiar dacă nu a fost expres trasă la ordin, cambia este transmisibilă prin gir (art.13 din lege). Fiind un mijloc de transmitere a unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu; el presupune existenţa unei cambii valabile. În mod obişnuit, girul intervine înainte de scadenţă. În orice caz, girul trebuie să fie anterior protestului de neplată sau datei expirării termenului legal pentru dresarea acestui protest. Girantul este persoana titulară a dreptului legitimată în condiţiile legii şi care este posesoarea titlului. Deci, primul girant este persoana indicată de către trăgător în calitate de beneficiar al cambiei. Cum giratarul poate la rându-i să transmită prin gir drepturile dobândite, înseamnă că ulterior, al doilea girant este primul giratar; al treilea girant este al doilea giratar etc. Deci, ultimul dobânditor, care este posesorul actual al

9


titlului, trebuie să se legitimeze prin şirul neîntrerupt de giruri, în care fiecare girant să fie giratarul beneficiar al girului anterior. Giratarul poate fi orice persoană, indiferent dacă este o persoană străină sau care este implicată în raportul cambial (trăgător, tras etc.). Trebuie arătat că, la fel cum emiterea cambiei se justifică prin existenţa prealabilă unor raporturi juridice între persoanele implicate în raportul cambial (raporturi juridice fundamentale), tot astfel şi girul are la bază un raport juridic preexistent între giratar şi girant; de exemplu, posesorul cambiei avea de plătit unui creditor o sumă de bani dintr-un contract de împrumut şi, pentru achitarea datoriei, girează cambia în favoarea creditorului său.

Secţiunea a III-a CONDIŢIILE DE VALABILITATE A GIRULUI

Transmiterea cambiei prin gir se face în condiţiile legii. Pentru a fi valabil, girul trebuie să îndeplinească anumite condiţii de fond şi de formă.

Condiţiile de fond

Girul este un act juridic şi deci trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale actului juridic. În plus, el trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de legea cambială. Girul trebuie să fie necondiţionat. Orice condiţie care afectează girul este socotită nescrisă (art.14 din lege). Legea interzice girul condiţional pentru a proteja siguranţa circulaţiei cambiei. Girul trebuie să privească întreaga creanţă prevăzută în titlu. Un gir parţial este lovit de nulitate (art.14 alin.2 din lege). Această condiţie este menită să protejeze indivizibilitatea titlului şi, implicit, circulaţia cambiei.

Condiţiile de formă

Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. Girul complet denumit şi girul plin constă într-o declaraţie a girantului semnată de acesta, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menţionată în cambie. Potrivit art.15 din lege, girul trebuie să fie scris pe cambie. Dacă datorită numărului mare de giruri spaţiul nu este suficient, legea admite ca girul să fie scris pe o foaie lipită la înscrisul cambial (allonge), cu excluderea unei foi separate. În absenţa unei dispoziţii legale, menţiunea privind girul figurează, de obicei, pe dosul titlului (endossement). Datorită acestui fapt, transmiterea cambiei prin gir este cunoscută şi sub numele de andosarea cambiei. Girul poate fi scris pe faţa cambiei, însă cu precizarea clară a naturii operaţiunii juridice, pentru a nu fi confundată cu un aval. Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui…” ori „plătiţi la ordinul lui…”. În cazul girului plin, această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele,

10


respective denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca şi indicarea beneficiarului. Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura autografă a girantului. Semnătura trebuie să cuprindă elementele cerute de lege pentru orice semnătură cambială (art.8 din lege). Legea nu cere indicarea datei girului şi nici locul unde el s-a efectuat. Menţionarea datei girului prezintă interes însă pentru stabilirea capacităţii girantului şi pentru determinarea efectelor girului. Girul nedatat este prezumat a fi făcut înainte de expirarea termenului stabilit de lege pentru dresarea protestului (art. 22 alin.2 din lege). Data girului va putea fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de Codul comercial. Cu toate că legea nu o prevede, transmiterea cambiei prin gir impune şi predarea titlului către giratar. Numai având posesiunea titlului, giratarul îşi va putea valorifica dreptul dobândit. Totodată, prin remiterea titlului, giratarul este pus la adăpost împotriva unei eventuale revocări de către girant, prin ştergerea menţiunii din titlu.

Girul în alb

Pe lângă girul complet sau girul plin, legea reglementează şi girul în alb. Potrivit art.15 alin.2 din lege, girul în alb este girul care nu arată numele giratarului. Girul în alb apare ca un gir ale cărui condiţii de formă sunt simplificate. Într-adevăr, girul în alb este valabil cu singura condiţie să existe semnătura girantului pusă pe dosul cambiei sau pe adaos (allonge). Semnătura nu poate figura pe faţa cambiei, deoarece ea ar putea fi interpretată ca un aval ori acceptare a cambiei. Prin recunoaşterea girului în alb, legiuitorul urmăreşte să uşureze circulaţia cambiei. Întrucât girul este în alb, posesorul cambiei o poate transmite printr-o simplă tradiţiune. În plus, neexistând numele său menţionat pe cambia, posesorul nu îşi asumă nici o răspundere faţă de dobânditorii succesivi ai cambiei. Posesorul unei cambii în alb are anumite drepturi pe care le poate exercita în condiţiile art.16 alin.2 din lege. Astfel, posesorul cambiei poate să completeze girul cu propriul său nume, indicându-se ca giratar. Legea permite completarea girului şi cu numele unei alte persoane căreia posesorul urmăreşte să-i transmită titlul. În acest caz, posesorul nu devine obligat cambial şi deci nu are o răspundere cambială. Apoi, în locul completării girului în alb, posesorul are dreptul să gireze cambia mai departe, printr-un gir plin, în alb sau la purtător. Semnând cambia în calitate de girant, posesorul cambiei devine giratar al girului în alb şi, în consecinţă, el are drepturile şi obligaţiile oricărui girant. În sfârşit, posesorul cambiei are dreptul să predea titlul unei terţe persoane, fără să completeze girul în alb şi fără să gireze cambia. În acest caz, cambia se transmite prin simpla tradiţiune a titlului. Întrucât posesorul cambiei nu semnează cambia ca girant, el nu devine obligat cambial.

11


Girul la purtător

În aceeaşi idée, a facilitării circulaţiei cambiei, legea recunoaşte şi girul la purtător. Potrivit art.14 alin.3 din lege, „girul la purtător” este echivalentul unui „gir în alb”. Deci, girul la purtător are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb. Sub aspectul condiţiilor de formă, girul la purtător se deosebeşte de girul în alb numai în privinţa desemnării giratarului; girul în alb nu cuprinde nici o menţiune cu privire la giratar, pe când în cazul girului la purtător, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al titlului (de exemplu, „către prezentator”). Beneficiarul girului la purtător se legitimează prin prezentarea titlului. El poate transmite titlul mai departe prin simpla tradiţiune. Totodată, întrucât girul la purtător produce efectele girului în alb, posesorul titlului poate să redea cambiei atributele de titlu la ordin, prin completarea girului cu numele său ori al altei persoane, în condiţiile arătate.

CAPITOLUL VPLATA CAMBIEI

Secţiunea I REGULILE GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI

Prin lege se determină cine are dreptul la plată şi cui i se poate cere plata, data şi locul plăţii, condiţiile plăţii şi efectele pe care le produce plata.

Prezentarea cambiei la plată

În vederea achitării sumei de bani prevăzută în titlu, cambia trebuie prezentată la plată. Prezentarea cambiei la plată este necesară nu numai pentru că altfel nu se poate face plata, ci şi pentru că este o condiţie indispensabilă pentru dresarea în mod valabil a protestului, în cazul refuzului de plată. Totodată, prezentarea cambiei la plată este o cerinţă care trebuie satisfăcută prealabil oricărei cereri de chemare în judecată. Având în vedere rolul pe care îl îndeplineşte, prezentarea cambiei la plată trebuie să fie reală şi efectivă. Cel îndreptăţit la plată trebuie să prezinte celui obligat cambial pentru plata sumei de bani menţionate în titlu.

Cine are dreptul la plată

Prezentarea cambiei şi deci dreptul la plată îl are posesorul legitim al titlului (art.43 din lege). Acesta poate fi beneficiarul indicat de trăgător în cambie sau giratarul, care se legitimează printr-un şir neîntrerupt de giruri, în condiţiile legi (art.18 din lege). Debitorul are obligaţia să verifice identitatea posesorului titlului. Dacă ultimul posesor este legitimat formal în condiţiile art.18 din lege, plata făcută acestuia este

12


valabilă şi este liberatorie pentru debitor, chiar dacă posesorul nu era capabil după dreptul civil să o primească. În cazul unei cambii transmise prin gir, el este dator să verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor (art.43 alin.3 din lege).

Cui se poate cere plata

Plata cambiei se poate cere, în primul rând, trasului acceptant, care este debitorul principal al cambiei (art.42 din lege). Cambia se prezintă trasului pentru plată, chiar şi în cazul când a refuzat acceptarea, deoarece refuzul acceptării nu exclude dreptul trasului de a plăti cambia. Plata cambiei se poate cere domiciliatarului, când acesta a fost indicat în cambie. Potrivit legii, plata cambiei poate fi cerută şi direct de la avalistul trasului, dacă există un asemenea garant. În cazul când avalistul refuză plata, prezentarea făcută lui şi dresarea faţă de el a protestului de neplată nu constituie o prezentare aptă să conserve posesorului acţiunea împotriva obligaţiilor de regres. În subsidiar, cambia poate fi prezentată la plată debitorilor de regres, dacă au fost îndeplinite formalităţile legale

Data plăţii

Plata cambiei se poate cere la scadenţă. Scadenţa poate fi determinată la emiterea titlului (scadenţa la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii) sau poate fi determinată ulterior de posesorul cambiei (scadenţa la vedere sau la un anumit termen de la vedere). Când scadenţa este la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii ori de la vedere, cambia trebuie prezentată la plată, fie în ziua scadenţei, fie într-una din cele două zile lucrătoare care urmează (art.41 din lege). În cazul scadenţei „la vedere”, cambia este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată însă în termen de un an de la data emiterii sau, după caz, în termenele fixate de trăgător sau girant (art.37 din lege).

Locul plăţii

Cambia trebuie să fie prezentată pentru plată la locul şi adresa indicată în titlu (art.42 din lege). Potrivit legii, locul plăţii este localitatea arătată în cambie ori, în lipsă, cea indicată lângă numele trasului. Dacă în cambie nu se indică şi adresa plătitorului, cambia trebuie prezentată pentru plată, după caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate să plătească pentru el ori la cel al intervenientului (art.42 din lege). Dacă nu se poate identifica domiciliul trasului sau al celorlalte persoane de la care trebuie cerută plata, posesorul are facultatea de a cere dresarea protestului de neplată oriunde în limitele comunei locului de plată (art.68 alin.2).

13


Prezentarea se mai poate face şi la o cameră de compensaţie, dacă atât debitorul, cât şi posesorul sunt membri ai acestei camere, legea asimilând-o cu o prezentare pentru plată.

Condiţiile de valabilitate a plăţii

Pentru a fi valabilă, plata trebuie să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege.a) Plătitorul să fie capabil şi să nu fi fost supus procedurii lichidării judiciare.b) Plata sa fie făcută numai după ce debitorul s-a asigurat că posesorul cambiei

este legitimat printr-un şir neîntrerupt de giruri.c) Plata să se fi făcut la scadenţă. Posesorul cambiei nu este obligat să primească

plata înainte de scadenţă. Plata anticipată se face pe riscul trasului (art.44 din lege). Debitorul va trebui, prin urmare, să se asigure că posesorul este titular real al dreptului cambial. Examinarea legitimării formale nu mai este suficientă pentru a justifica plata, ci trebuie cercetată şi autenticitatea girurilor, precum şi capacitatea posesorului.

d) Plata să se fi făcut fără fraudă sau greşeală gravă a plătitorului. Frauda prevăzută de art.44 din lege, cuprinde atât înţelegerea frauduloasă în sensul propriu al cuvântului, intervenită între debitor şi posesorul abuziv, în scopul prejudicierii adevăratului creditor, cât şi lipsa de acţiune a celui ce nu refuză plata din inerţie sau pentru a evita cheltuielile unui proces, dacă se dovedeşte că el cunoştea că posesorul cambiei era numai aparent legitimat şi că putea să dovedească acest lucru. Greşeala gravă produce şi ea lipsa de valabilitate a plăţii, dacă se referă nu numai la posibilitatea pe care ar fi avut-o debitorul ca uzând de o diligenţă minimă să cunoască situaţia reală, ci şi la posibilitatea pe care ar fi avut-o de a-şi procura dovezile necesare. Potrivit legii, plata parţială este valabilă, neputând să fie refuzată (art.43 alin.2 din lege). În caz de refuz al unei plăţi parţiale, posesorul cambiei este decăzut din acţiunea de regres pentru suma oferită şi neprimită şi pentru accesoriile acesteia. Regula de mai sus se aplică plăţii efectuate de tras, fie că a acceptat sau nu, de emitent (în biletele la ordin) sau de avaliştii lor. Posesorul nu este obligat să primească o plată parţială de la debitorii de regres (argument tras din art.43 din lege). Acceptantul prin intervenţie asumând poziţia trasului şi putând ca şi acesta să accepte parţial, poate face o plată parţială, dar platnicul prin intervenţie nu, deoarece legea prevede că plata prin intervenţie trebuie să cuprindă întreaga sumă ce urmează să fie plătită de acela în favoarea căruia se intervine (art.78 alin.2 din lege). Primirea plăţii parţiale nu este obligatorie, decât la scadenţă, sau după scadenţă, dar mai înainte de dresarea protestului sau de expirarea termenului pentru dresarea lui. După aceste termene, neplata dă dreptul posesorului să înceapă urmărirea, iar aceasta nu mai poate fi înlăturată decât prin achitarea întregii sume.

14


În caz de refuz al unei plăţi parţiale, debitorii de regres nu mai pot fi urmăriţi decât pentru diferenţă. Plata parţială, ca şi refuzul plăţii parţiale, trebuie constatate prin protest. Dacă se face o plată parţială, trasul poate cere posesorului plătit să se facă pe cambie menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă (art.43 alin.3 din lege) În cazul când o cambie este plătibilă într-o monedă străină care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită în moneda naţională, după valoarea ei în ziua scadenţei (art.45 din lege).

Efectele plăţii cambiei

Plata la scadenţă, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, produce efecte diferite, după cum ea a fost efectuată de un debitor cambial principal sau de un debitor de regres. Dacă plata este făcută de trasul acceptant, care este debitorul cambial principal, această plată stinge obligaţia cambială a trasului, precum şi obligaţiile tuturor debitorilor cambiali (trăgător, girant şi avaliştii acestora şi ai trasului acceptant). Aceleaşi efecte se produc când plata s-a efectuat de trasul neacceptant sau de domiciliatar, care plăteşte pentru tras. Dacă plata este făcută de un debitor de regres, ea stinge numai obligaţiile care figurează pe titlu după debitorul care a plătit, adică obligaţiile giranţilor succesivi şi avaliştilor lor. O atare plată nu stinge obligaţiile giranţilor anteriori şi nici obligaţiile trasului, trăgătorului şi avaliştilor acestora. Aceşti debitori vor putea fi urmăriţi în temeiul cambiei.

Dovada plăţii cambiei

Plata cambiei se dovedeşte în condiţiile legii. Astfel, art.43 din lege prevede că trasul care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu menţiunea de achitare scrisă de către posesor pe titlu. Deşi legea se referă numai la tras, totuşi soluţia priveşte pe orice debitor cambial care achită integral suma menţionată în cambie; oricare debitor care plătit cambia poate pretinde posesorului remiterea cambiei cu menţiunea de achitare scrisă pe titlu. Remiterea titlului chitanţat prezintă interes nu numai pentru dovedirea plăţii. În cazul debitorilor de regres şi avaliştilor, cambia le este necesară pentru exercitarea drepturilor cambiale împotriva celor obligaţi faţă de ei, în condiţiile legii. Având în vedere importanţa titlului chitanţat pentru debitor, neremiterea titlului dă dreptul debitorului să refuze plata cambiei. În cazul unei plăţi parţiale, debitorul nu poate pretinde remiterea titlului, fiind necesar posesorului pentru valorificarea părţii din datorie neachitată. Pentru a putea dovedi plata parţială efectuată, debitorul poate pretinde posesorului să menţioneze pe titlu plata parţială şi să îi elibereze o chitanţă (art.43 alin.3 din lege)

15


Consecinţele neprezentării cambiei pentru plată

Sunt cazuri când, deşi ajunsă la scadenţă, totuşi cambia nu este prezentată pentru plată. În scopul eliberării debitorilor de obligaţiile lor, legea recunoaşte oricărui debitor cambial dreptul de a consemna suma menţionată în cambie la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pe cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei. Recipisa privind consemnarea sumei de bani se depune la tribunalul sau la judecătoria locului de plată (art.46 din lege).

16


BIBLIOGRAFIE

STANCIU CARPENARU - „ Drept Comercial Român” , Editura All, 1996;

ION TURCU, LIVIU POP - „ Contractele Comerciale”, Editura Lumina Lex, 1997;

PATRSACANU PETRU - „ Drept Comercial – Cambia şi biletul la ordin”, Editura All, 1994

Revista de Drept Comercial - nr 12/1998, pag. 59, nr 3/1999, pag.103 şi nr. 6/1999, pag.83.

Legea 58/ 1934 asupra cambiei si biletului la ordin cu modificarile sale ulterioare

17

Cambia

Documents

Transcript of Cambia