Calitatea mediului înconjurător1, componentă a calităţii vieţii

Planeta Pământ este constituită din mai multe învelişuri, numite geosfere, aflate într-o strânsă interacţiune, pusă în evidenţă prin schimburile permanente de materie şi energie. Litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera şi pedosfera sunt într-o continuă transformare, proces influenţat tot mai mult în prezent de activităţile umane. Orice modificare produsă într-una dintre geosfere se reflectă într-o măsură mai mare sau mai mică în celelalte geosfere. De aceea, Pământul poate fi considerat un sistem global în cadrul căruia toate procesele fizice, chimice, biologice şi activităţile umane care le afectează sunt interactive. Planeta în ansamblu parcurge o fază critică a existenţei sale în care activităţile antropice influenţează relaţiile dintre geosfere şi pot să declanşeze salturi ireversibile, cu consecinţe grave pentru societate.

Litosfera, formată din roci magmatice, metamorfice, sedimentare, suport al formării şi evoluţiei reliefului, conţine numeroase substanţe minerale utile pentru economia mondială. Exploatarea acestora duce la forme grave de degradare a mediului natural, mai ales atunci când interesele financiare se combină cu lipsa politicilor ecologice şi corupţia autorităţilor. Iată câteva exemple elocvente dintr-un şir prea lung. Cele două războaie din Irak (1991, 2003 – 2009) au distrus infrastructura petrolieră a ţării (puţuri şi sonde incendiate, conducte aruncate în aer). Tot petrolul este răspunzător pentru gravele probleme economice şi politice din Nigeria, cu o deltă a Nigerului puternic poluată. Exploatarea diamantelor, pe lângă craterele create în scoarţă, a cauzat corupţie, războaie civile şi falimentul total al unor ţări africane (Sierra Leone2, Zair). Exploatările aurifere, care folosesc cianuri sau mercur pentru separarea aurului din zăcământ sunt adevărate bombe chimice pentru apele curgătoare şi subterane (vezi cazul accidentului de la iazul de decantare a unei exploatări aurifere de lângă Baia Mare, ce a provocat poluarea Someşului, Tisei şi Dunării cu cianuri, afectând populaţia piscicolă, dar şi pe cea umană riverană3; poluarea cu mercur din Bazinul Amazonului). Metoda extragerii sării prin injectarea apei în subteran, apoi pomparea saramurii spre suprafaţă, trebuie aplicată cu mare atenţie, mai ales în arealele locuite. În noaptea de 12 spre 13 septembrie s-a prăbuşit tavanul exploatării de pe dealul Ţeica din Ocnele Mari. Au fost înghiţite 22 de gospodării, iar valul de saramură format a otrăvit terenurile din aval. Deplasarea haldelor de steril slab stabilizate sunt deja o problemă în România (recentul caz Mateeşti, cu mai multe case acoperite de o haldă rezultată de la o exploatare carboniferă). În concluzie, necesitatea exploatării acestor resurse este indiscutabilă, dar trebuie făcută cu mai multă grijă faţă de mediul natural, pe de o parte, şi faţă de populaţiile locale, pe de altă parte. Se cunosc problemele grave cu care se confruntă regiunile miniere monoindustriale din România.

Atmosfera este o componentă a mediului înconjurător profund afectată de activităţile umane (industria minieră, a energiei electrice, cimentului, metalurgică, chimică, transporturi, agricultură, exploatări forestiere). Aerul pe care-l respirăm este

1 Sintagma „mediu înconjurător” este un pleonasm, dar s-a impus atât în vorbirea curentă, cât şi în limbajul de specialitate; s-au făcut încercări pentru a fi înlocuită cu noţiuni oarecum echivalente: geosistem, sociogeosistem2 Terifiante imaginile copiilor soldaţi3 Sunt oraşe care se alimentează cu apă din Dunăre (Galaţi, de ex.)

1

zilnic otrăvit, mai ales în marile aglomeraţii urbane, de noxele de la automobile şi gazele toxice expulzate de coşurile centralelor electrice şi a unităţilor industriale. Copşa Mică era în trecut un oraş negru de la poluarea cu negru de fum, Zlatna un oraş roşu de la poluarea cu compuşi ai Zn şi Cu. Unităţile industriale răspunzătoare de poluare au fost închise, dar sechelele rămân, în aceste orăşele existând o incidenţă mai mare a înbolnăvirilor de cancer tiroidian, pulmonar, a malformaţiilor congenitale. Aceleaşi probleme le are şi oraşul Baia Mare, unde funcţionează încă, ca şi la Copşa Mică, o unitate de prelucrare a minereurilor neferoase. Dezvoltarea uluitoare a Chinei din ultimii ani a afectat puternic calitatea aerului, iar Beijingul se confruntă cu un smog aproape permanent.

Gazele toxice emanate în atmosferă, în special cele care conţin sulf, ucid pădurile (fenomen îngrijorător semnalat din România până în SUA, mai ales în cazul coniferelor).

Mai multe gaze produse de activităţile umane, dar în principal dioxidul de carbon, sunt răspunzătoare de procesul destul de complex şi puţin înţeles cunoscut sub numele de încălzire globală4. Creşterea artificială a cantităţii de dioxid de carbon în atmosferă ecranează radiaţia calorică emisă de suprafaţa terestră, astfel încât este dereglată disiparea acesteia în spaţiul extraterestru. Drept consecinţă, creşte temperatura medie a aerului în apropierea suprafeţei terestre, ceea ce determină o intensificare a evaporaţiei. Vaporii de apă sunt gaze care favorizează reţinerea căldurii. Astfel, se produce din nou creşterea temperaturii, practic o evoluţie crescătoare în lanţ a acestui parametru. Studiile specialiştilor indică o creştere medie a temperaturii aerului de 0,8°C în ultimul secol, creştere pusă pe seama industrializării. În funcţie de diferite scenarii elaborate, în care sunt luate în consideraţie diverse variabile, se prevede o creştere a temperaturii medii globale cuprinsă între 1,4 şi 4,8°C până în anul 2100.

Această creştere a temperaturii determină topirea calotelor glaciare şi, implicit, creşterea nivelului Oceanului Planetar. În ultimii 20 de ani nivelul oceanelor a crescut cu 8 cm, iar până în 2050, la ritmul actual, se prevede o creştere cu 35 cm, pentru ca până în anul 2100 să se ajungă la 90 cm. Amintind că 60% din populaţia mondială locuieşte în regiunile costiere, ne putem lesne închipui consecinţele creşterii nivelului oceanelor.

Pe seama încălzirii globale este pusă intensificarea activităţii furtunilor tropicale, care produc pagube materiale uriaşe şi omoară locuitori ai ţărmurilor afectate (cazul uraganului Katrina, de exemplu), extinderea perioadelor cu secetă, intensificarea inundaţiilor catastrofale, a procesului de deşertificare. România se confruntă cu inundaţii anual, cu secte în sudul ţării şi deşertificarea terenurilor în aceleaşi regiuni.

Rarefierea stratului de ozon5, cauzată în special de clorfluorcarburi, utilizate ca agenţi de răcire în aparatele frigorifice şi de propulsie în deodorante, constituie o altă provocare a lumii contemporane. Chiar dacă producţia acestor substanţe a fost sistată în ţările dezvoltate, stratul de ozon se va reface greu. Distrugerea ozonului are consecinţe nefaste asupra sănătăţii umane (slăbirea sistemului imunitar, boli ale ochilor, ale pielii).

Agricultura este responsabilă de poluarea apelor subterane prin folosire în exces a îngrăşămintelor chimice. În majoritatea zonelor agricole ale României apele din fântâni conţin nitraţi şi nitriţi6, care ingeraţi afectează sistemul digestiv şi tiroidian.

4 Dezbateri la modă în lumea ştiinţifică, dar şi politică. Un domeniu controversat, cel al schimbărilor climatice, mai ales că în joc intră şi interese politice5 Ozonul protejează viaţa împotriva radiaţiilor ultraviolete emise de Soare6 Aceeaşi situaţie este şi în comuna Tătăruşi

2

Apele reziduale, rezultate din diferite procese tehnologice industriale şi miniere, precum şi apele menajere schimbă caracteristicile fizico-chimice ale apei râurilor în care sunt deversate, cu consecinţe negative asupra faunei acvatice, dar şi populaţiei umane. Jiul este un râu mort, cu ape negre până acum câţiva ani din cauza staţiilor de spălare a cărbunelui. Între timp apa râului s-a mai limpezit datorită închiderii multor exploatări miniere din bazinul său hidrografic. Multe oraşe din România nu au staţii de epurare a apelor uzate, acestea ajungând direct în râuri. Este chiar cazul Bucureştiului, care „omoară” apele Dâmboviţei în aval şi ale Argeşului până la vărsarea în Dunăre.

La nivel mondial, cca 800 mil. persoane nu au acces la surse potabile de apă. Situaţia este foarte gravă în Africa, unde apa infestată provoacă milioane de decese anual.

Biosfera este învelişul care suferă cele mai vizibile transformări. Defrişările pădurilor7, în special a celor ecuatoriale (1,2 milioane hectare doar în ultimii 30 de ani), pentru a face loc culturilor agricole (palmieri de ulei, soia) sau pentru lemnul valoros în industrie, distrug nu numai biodiversitatea planetei (anual dispar specii de plante şi animale, unele necunoscute încă), dar provoacă şi degradarea terenurilor prin intensificarea eroziunii, extinderea deşerturilor, intensificarea inundaţiilor, a fenomenelor meteorologice extreme. Trebuie adăugat rolul de filtru pentru atmosferă, pădurile fiind cele care fixează dioxidul de carbon şi elimină oxigenul. Pădurile sunt spaţii de relaxare pentru populaţie, în condiţiile unei vieţi cotidiene tot mai stresante.

În oraşele tot mai intens circulate este recunoscut rolul vegetaţiei de purificator al aerului. Goana după terenurile pentru construcţii, ce au atins preţuri exorbitante în marile oraşe, a micşorat suprafaţa cu spaţii verzi, şi aşa insuficiente. Bucureştiul este capitala europeană cu cea mai redusă suprafaţă de spaţiu verde pe cap de locuitor (2,5 m²/loc.), în timp ce UE recomandă minim 12 m²/loc. Apar astfel probleme de sănătate la locuitorii ce domiciliază în cartierele foarte aglomerate: nevroze, creşterea incidenţei bolilor respiratorii, cardio-vasculare.

Pare a fi un tablou sumbru. Dereglarea componentelor mediului înconjurător afectează calitatea vieţii umane, o realitate de netăgăduit.

Însă acest tablou pate fi schimbat prin acţiuni coordonate de organisme la nivel mondial, regional sau naţional şi, pur şi simplu, prin acţiuni individuale. Din păcate interesele economice şi politice pot zădărnici multe eforturi lăudabile8.

S-a constatat că schimbarea unor obişnuinţe zilnice poate contribui la înbunătăţirea calităţii aerului prin economisirea energiei electrice: aparatele electronice nu trebuie să funcţioneze în standby, telefoanele să fie lăsate la încărcat doar atât cât recomandă producătorul, înlocuirea becurilor cu filament cu cele ecologice. Dar, în reflexul românilor ar trebui să intre măcar obiceiul selectării gunoaielor şi aruncării lor la coş.

La nivel mai înalt sunt foarte importante politicile de mediu, susţinute de legi adecvate şi cu resurse materiale suficiente. Reînpăduririle, dotarea unităţilor industriale cu tehnologii nepoluante, susţinerea surselor de energie alternative (eoliană, solară, hidrogen), dezvoltarea transportului public de persoane, dotarea localităţilor cu

7 Defrişările au luat amploare în ultimii ani şi în România, cu binecuvântarea autorităţilor. Pot constitui o cauză a intensificării inundaţiilor.8 Vezi dezacordul SUA în privinţa Protocolului de la Kyoto, cel care stabileşte premisele acţiunilor viitoare împotriva încălzirii globale. Pe de altă parte, Protocolul de la Montreal a fost un succes, stopânmdu-se producerea clorfluorcarburile în ţările dezvoltate.

3

canalizare, aducţiuni de apă, staţii de epurare sunt măsuri normale în condiţiile economico-sociale actuale.

Bibliografie1. Bălteanu Dan, Şerban Mihaela – Modificări globale ale mediului. O evaluare

interdisciplinară a incertitudinilor, Editura CNI Coresi, Bucureşti, 20052. Ungureanu Irina, Muntele Ionel, dragu Valerian, Gheorghiţă Constantin –

Geografia mediului. Omul şi natura la început de mileniu, Editura Institutul Europeran, Iaşi, 2003

3. *** National Geographic Romania4. Evenimentul Zilei, 27 februarie 2008

4