Calificarea personalului

Întreprinderile se confruntă astăzi cu un număr mare de provocări: pe o piaţă în cursde globalizare, în rapidă schimbare, cerinţele faţă de calitatea şi actualitateaproduselor se schimbă permanent, concomitent cu presiunea crescândă a preţurilor.În aceste condiţii, trebuie să se ţină pasul cu evoluţia tehnicii şi ştiinţei. Întreprinderilede succes reusesc acest lucru prin investiţii în dotarea tehnică, precum şi prinintroducerea proceselor de muncă eficiente şi inovative, pentru a se putea afirma pepiaţă. Un alt factor important este capitalul uman, adică colaboratorii, respectivcolectivul întreprinderii. Numai cu colaboratori calificaţi, ale căror cunostinţe, abilităţişi competenţe sunt la nivelul actual, este posibil ca o întreprindere să îşi menţină şisă își extindă permanent poziţia pe piaţă. În epoca „învăţării pe tot parcursul vieţii”, timpul de înjumătăţire se reduce în mod apreciabil. De aceea, întreprinderile care gândesc în perspectivă fac investiţii specifice în calitatea colectivului lor, aşa încât pot fi depăşite cu succes cerinţele actuale şi viitoare, concomitent cu asigurarea unui număr suficient de personal calificat.Alegerea metodelor potrivite de calificare ar trebui să se orienteze în funcţie deobiectivul calificării. Astfel, obiectivul calificări poate consta în îmbogăţirea cunoştinţelor teoretice, a aptitudinilor sau influenţarea atitudinilor sau schimbarea comportamentului. Diversitatea cerinţelor de pregătire profesională a salariaţilor duce la existenţa unui număr mare de metode de pregătire profesională:

1. Instructajul de acomodare este realizat de către şeful ierarhic superior pentru noii angajaţi. Pe baza unui manual sunt prevăzute aspecte din viaţa întreprinderii sau a instituţiei , noul angajat participă la activităţile din firmă, ulterior îşi va desfăşoara singur activitatea sub atenta monitorizare a şefului ierarhic.

2. Rotaţia pe posturi se realizează pentru angajaţii care au obţinut rezultate foarte bune în activitatea desfăşurată. Pe baza unui grafic aceştia vor primi un alt post în scopul îmbunătăţirii cunoştinţelor desprea activitatea din firmă, iar la finalul perioadei vor fi evaluaţi pe baza unei fişe.

3. Lărgirea conţinutului postului se referă la extinderea atribuţiilor postului actual, cu alte cuvinte, lucrătorul primeşte, în etape, la acelaşi nivel ierarhic, noi atribuţii, deţinute anterior de o altă persoană.

4. Îmbogăţirea conţinutului postului se referă la extinderea spectrului de atribuţii prin adăugirea unora noi, calitativ superiaore.

5. Cursurile reprezintă cea mai frecventă formă de calificare a personalului. Au la bază folosirea metodelor active: problematizarea, algoritmizarea, braistorming-ul.

Calificările în profesii pot fi facute la un nivel normal - de lucrător, la nivel mediu - de tehnician și la nivel superior - ingineresc, academic, profesoral. Pentru nivelul normal (de lucrător) și cel mediu învățarea unei profesii se face prin școli profesionale (de meserii) și școli tehnice. Inginer, profesor, medic, etc se poate ajunge doar prin studii universitare sau urmând cursurile unei facultăți încheiate necondiționat de un examen de diplomă. În conformitate cu Hotărârea Guvernului HG 1246/2001 în românia există 5 nivele de calificare:

Nivelul 1 de calificare- muncitor - căruia i se asociază competenţe profesionale care implică aplicarea cunoştinţelor în activitatea profesională, din diverse domenii de activitate, activitate caracterizată prin rutină şi sarcini de lucru previzibile;Nivelul 2 de calificare - muncitor calificat - caruia i se asociază competenţe profesionale care implică aplicarea cunoştinţelor într-o anumită activitate profesională, cu sarcini de lucru nerutiniene, care presupun responsabilitate şi muncă în echipă;Nivelul 3 de calificare - tehnician - căruia i se asociază competenţe profesionale care implică aplicarea cunoştinţelor într-o arie extinsă a activităţii profesionale, cu sarcini de lucru diverse şi complexe, care exclud rutina. Sarcinile de lucru presupun luarea unor decizii, responsabilitate şi, uneori, muncă în echipă cu atribuţii de coordonare;Nivelul 4 de calificare - i se asociază competenţe profesionale care implica aplicarea cunoştinţelor într-o arie extinsă a activităţii profesionale, cu sarcini de lucru diverse şi complexe, caracterizate printr-un grad semnificativ al responsabilităţilor personale, al coordonării activităţii şi alocării resurselor necesare desfăşurării eficiente a respectivelor activităţi profesionale;Nivelul 5 de calificare- i se asociază competenţe profesionale care implică folosirea cunoştinţelor în contexte ale activităţii profesionale deosebit de diverse, complexe şi neprevizibile. În România, perfecţionarea este percepută ca o necesitate, dar nu constituie înca o prioritate. Un program de pregatire profesională va da rezultate numai dacă se bazează pe o analiză atentă a necesităţilor unei organizaţii. Succesul programului va depinde de masura în care se ştie ce trebuie predat, de ce, pentru cine şi în ce mod.

BIBLIOGRAFIE:

http://ftp.bns.ro/observator/brosura_calificare.pdfhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Calificarehttp://www.referat.ro/referate/Calificarea_personalului_e327e.htmlhttp://biblioteca.regielive.ro/referate/management/calificarea-personalului-114502.html