TIPURI DE CALENDARE

1.CALENDARUL LUNAR

CALENDARUL LUNAR e unul dintre primele sisteme de măsurare a timpului. Aceste tipuri de calendare au fost utilizate întâi de către vechii chinezi şi babilonieni, iar mai târziu de către popoarele de origine arabă. Durata unei perioade după care Luna revine la aceeaşi fază era calculată la 29,5 zile, iar a anului lunar, care cuprindea 12 luni la 354 de zile.

Anul lunar fiind deci mai scurt decât anul tropical, după recerea unui timp mai îndelungat se ajunge în situaţia ca datele indicate de calendarul lunar ca fiind iarna, să cadă în plină vară.

Din acest motiv, chinezii şi babilonienii au recurs la un compromis între calendarul lor şi calendarul solar egiptean, formând, astfel, un nou calendar – calendarul lunar-solar. Un asemenea calendar este foarte greu de folosit în practică.

2.CALENDARUL SOLAR-LUNAR EGIPTEAN

Intervalul de timp dintre două răsărituri heliace ale stelei Sirius s-a numit an solar; de aici şi denumirea de calendar solar. Mai târziu, pe baza observaţiilor astronomice s-a determinat lungimea anului solar de 365 de zile. Anul solar egiptean era împărţit în 12 luni de câte 30 de zile plus 5 zile suplimentare care erau adăugate la sfârşitul anului.

Anul egiptean era mai scurt cu un sfert de zi decât anul tropic din care cauză începutul lui precede de fiecare dată cu un sfert de zi pe cel al anului tropic. Astfel, începutul anului ajunge să treacă prin toate anotimpurile ceea ce creează anumite greutăţi cercetărilor istorice. Calendarul solar egiptean are o vechime de peste 6.000 de ani. Calendarul solar egiptean s-a păstrat până la ocuparea ţării de către împăratul roman Octavian August(us).

Calendarul egiptean implica 360 zile, probabil pentru ca cercul cerului are 360 grade. Are, de asemenea, 12 luni de 30 zile. Inainte cu 10.000 ani a fost un calendar solar. In anul 4236 i.e.n. egiptenii au adaugat 5 zile si au implicat cate o zi in plus la fiecare 4 ani. Abia peste un mileniu au fixat acea zi. Ciclul de 1461 ani a fost numit Sothiac. Dupa inca 3100 ani s-a facut iar o schimbare. In 328 i.e.n. s-a manifestat cerinta unei a 6-a zi (epagomene) in urma pledoariei lui Everget. Aceasta zi a devenit si bisecta. Ca atare, luna a ramas de 30 zile sau 3 decade si de 5-6 zile fara incadrare in vreo luna.

3.CALENDARUL LUNAR-SOLAR CHINEZ

Data când a fost întocmit primul calendar Luni-solar nu este bine stabilită, însă este sigur mai veche de 4.000 de ani.

Anul chinez era împărţit în 12 luni; din timp în timp, se introduce a 13-a lună în scopul de a se stabili concordanţă dintre mişcarea Soarelui şi fazele Lunii.În prezent, în China este adoptat calendarul contemporan (gregorian).

Anul chinezesc are 12 luni a cate 29/30 de zile fiecare. Fiecare luna incepe la Luna Noua. Anul chinezesc incepe la a doua luna noua de dupa solstitiul de iarna, undeva intre 21 ianuarie si 20 februarie. Acest sistem are peste 2000 de ani vechime si foloseste caracteristicile unei liste de 12 personaje animale, cunoscut mai ales dupa titulatura de zodiac chinezesc. Acest sistem se repeta la fiecare 60 de ani. Totusi din 1911 si China foloseste calendarul gregorian, dar traditiile se ghideaza numai pe datele calendarului

chinezesc in toate comunitatile chinezesti.

4.CALENDARUL LUNAR-SOLAR EVREIESC

Anul calendaristic evreiesc, ca şi cel musulman, fiind împărţit în 12 luni de câte 29 şi 30 de zile fiecare, începutul anului se deplasa în fiecare lună a anului.

De aceea, adeseori sărbătorile de vară aveau loc iarna. Pentru a evita această deplasare şi pentru a menţine începutul anului şi sărbătorile în acelaşi sezon al anului calendarul luni-solar evreiesc a intercalat o lună suplimentară de 30 de zile. Regula după care era introdusă acestă lună nu era întotdeauna aceeaşi. Calendarul evreiesc avea ani comuni şi ani compuşi. Anii comuni, fără lună suplimentară, aveau 353, 354, 355 de zile. Anii compuşi din 13 luni, aveau 383, 384 şi 385 de zile.

Zilele calendarului evreiesc încep la apusul Soarelui, deci cu o jumătate de noapte mai devreme decât în calendarele solare.

Mozaicii continuă şi azi să utilizeze calendarul lunar-solar, din motive religioase, şi anume respectarea unor sărbători cum sunt sărbătorile Paştelor (Mozaice), a căror fixare e determinată de concordanţa cu fazele Lunii (obicei moştenit odată cu calendarul lunar).

Calendarul evreiesc este si acum calendarul oficial al statului Israel. Este calculat in functie de fazele lunii. Zilele saptamanii sunt desemnate de numere, doar cea de a saptea zi - sabatul - poarta diferite nume. Prima zi a saptamanii incepe la rasaritul zilei de sambata si se termina la apusul zilei de duminica. Sabatul incepe la apusul zilei de vineri si se incheie la apusul zilei de sambata. Timpul este calculat dupa meridianul pe care este asezat Ierusalimul. Anul are 12 luni a cate 29/30 de zile. Doar doua luni din an au alta dimensiune in zile. Pentru a se echilibra diferenta de timp ce reiese la o anumita trecerea a anilor, la fiecare al 3-lea, 6-lea, 8-lea, 11-lea, 14-lea, 17-lea, 19-lea an al fiecarui ciclu de 19 ani - se adauga o luna in plus.

5.CALENDARUL GREC SOLAR-LUNAR

În Grecia antică se foloseau anii de 354 de zile iar mai târziu de 360 de zile, ajungându-se, cu timpul, datorită lunii suplimetare, la lungimea anului de 365 de zile. Necesitatea de a fixa sărbătorile în aceleaşi zile ale anului şi corespunzător aceloraşi faze ale Lunii i-a condus pe vechii greci la gruparea anilor în cicluri de opt şi apoi 19 ani.

În calendarul grec anul era împărţit în 12 luni de câte 29 şi 30 de zile fiecare. Lunile de 29 de zile se numeau goale, deoarece durata era mai scurtă cu o jumătate de zi faţă de durata unei luni adevărate, iar lunile de 30 de zile se numeau luni pline, deoarece erau mai lungi cu o jumătate de zi decât o lună normală. Neavând denumiri speciale, lunile erau numerotate de la 1 la 12 şi împărţite în trei decade.

Pentru a aduce în concordanţă începutul anului cu fazele Lunii, în calendarul grec se folosea o lună suplimentară care nu avea însă număr de ordine.

Grecii utilizau şi o unitate de timp mai mare decât anul, OLIMPIADA, ceea ce reprezenta o perioadă de patru ani consecutivi. Primul an al primei olimpiade corespunde anului 776 î.e.n.

6.CALENDARUL ROMAN VECHI SOLAR-LUNAR

Calendarul roman vechi dateaza din anul 600 i.e.n. a cuprins 304 zile , 10 luni a 30 sau 31 zile fiecare

(Martius 31, Aprilis 30, Maius 31, Iunius 30, Quintilis 31, Sextile 30, Septimber 30, Octomber 31, November 30, December 31). In urma unei reforme ulterioare s-a trecut la 355 zile, 12 luni de 28, 29, 30, 31 zile: Ianus 29, Februar 28, Martius 31, Aprilis 30, Maius 31, Iunius 29, Quintiles 31, Sextiles 29, September 29, Octomber 30, November 29, December 29. Primele luni se numeau calende, a 5-a, a 9-a, a 13-a idele. In anul 300 i.e.n. s-a adaugat a 13-a luna Mercedomus de 22 zile intre 23/24 sau 24/25 februarie la 3 ani

În timpurile cele mai vechi, romanii calculau timpul în funcţie de ciclul lucrărilor agricole, folosind aşa numitul an agrar.

Prima organizare a anului roman i se atribuie lui Romulus (753-714 î.e.n.) – primul rege al Romei. El a dat următoarele denumiri celor 10 luni în care era împărţit anul: luna întâi a anului a numit-o Martius după numele zeului războiului. A doua lună a căpătat numele de Aprilis; probabil numele vine de la Afrodita, numele grec al zeiţei Venus sau după alţi cercetători Apolo supranumit Aperta, sau, … .

A treia lună romană era Majus şi era închinată lui Iupiter numit şi Majus. A patra lună se numea Junon şi era închinată zeiţei Iuno, soţia lui Iupiter. Celelalte luni erau numerotate cu numurul lor de ordine: Quintilis (a cincea), Sextilis (a şasea), Semptember (a şaptea), October (a opta), November (a noua) şi December (a zecea).

Lungimea lunilor era diferită; lunile Martius, Majus, Quintilis şi October aveau câte 31 de zile iar restul aveau 30 de zile, astfel un an avea doar 304 zile.

În jurul anului 700 î.e.n., Sabinus Numa Pompilius (715-672 î.e.n.), al doilea rege al Romei, a adăugat încă două luni, dintre care prima era Ianuaris, după numele zeului Ianus. A doua lună introdusă de Numai a fost numită Februalia (ultima lună a unui an roman după Numai). Se pare că această lună a fost închinată zeului Platon numit şi Febros. Numărul total de zile al celor două luni era de 51, astfel anul roman avea 355 de zile.

Fiind şi mari cămătari, preoţii romani aveau tot interesul să scurteze lungimea anului. Împinşi de interesele de clasă ale societăţii sclavagiste s-a ajuns până acolo încât sărbătorile de vară se serbau iarna şi cele de iarnă – vara.

7.CALENDARUL SOLAR-LUNAR INDIAN

Calendarul indian are aceasta luna suplimentara la 5 ani.Calendarul indian are o istorie extrem de complexa, datorita continuitatii civilizatiei indiene si a diversitatii influentelor culturale. La mijlocul anilor 1950, cand Comitetul de Reformare a Calendarului a facut un sondaj, s-au gasit aproximativ 30 de calendare care erau utilizate pentru stabilirea festivalurilor religioase pentru hindusi, budisti si jainisti. Unele dintre aceste calendare erau folosite de asemenea pentru datarea civila. Aceste calendare erau bazate pe principii comune, desi aveau caracteristici locale determinate de obiceiurile si practicile astronomice ale celor responsabili pentru crearea lor. In plus, musulmanii din India utilizau calendarul Islamic, iar guvernul indian folosea calendarul gregorian pentru scopuri administrative. Primele aluzii la un calendar lunisolar cu luni intercalate se pot gasi in imnurile din Rig Veda, care dateaza din mileniul 2 i.Hr. Literatura de specialitate din perioada cuprinsa intre anii 1300 i.Hr. si 300 d.Hr., ne ofera informatii de natura mai specifica. Un calendar lunisolar pe 5 ani coordona anii solari cu lunile sinodice si cele selenare siderale.

Astronomia indiana a fost supusa unei reforme generale in primele secole d.Hr., pe masura ce progresele

in astronomia greaca si babiloniana au devenit cunoscute. Noi modele si constante astronomice in ceea ce privea miscarea Lunii si a soarelui au fost adaptate la practicile traditionale. Acest lucru a fost comunicat in tratatele astronomice din acea perioada, cunoscute sub numele de “Siddhantas” (multe dintre aceste tratate nu au fost pastrate). Surya Siddhanta, care isi are originea in secolul 4, dar a fost actualizata de-a lungul secolelor ce au urmat, a influentat calendarele indiene pana la si chiar si dupa reforma din anul 1957.

In urma reformei calendarului indian din anul 1957, calendarul national al Indiei este acum un calendar lunisolar formalizat, in care anii bisecti coincid cu cei din calendarul gregorian. Cu toate acestea, epoca initiala este Era Saka, o epoca traditionala a cronologiei indiene. Lunile sunt numite dupa lunile traditionale indiene si se compenseaza de la inceputul lunilor gregoriene. In plus fata de stabilirea unui calendar civil, Comitetul de Reformare a Calendarului a stabilit linii directoare pentru calendarele religioase, care necesita calcule ale miscarilor Lunii si soarelui. Tabelele cu sarbatorile religioase sunt pregatite de catre Departamentul Meteorologic al Indiei si sunt publicate anual in Efemeridele Astronomice Indiene. In ciuda incercarii de a impune un calendar unificat pentru toata India, exista inca multe variatii locale. Calendarul gregorian este utilizat in continuare in scopuri administrative, iar sarbatorile inca sunt determinate in functie de traditiile regionale, religioase si etnice.

8.CALENDAUL MESOPOTAMIAN SOLAR-LUNAR

În Mesopotamia anul solar a fost împărțit în două sezoane, "de vară", care a inclus recolte de orz, în a doua jumătate a lunii mai sau la începutul lunii iunie, și "de iarnă", care corespundea aproximativ de astăzi toamna-iarna. Trei sezoane (Asiria) și patru anotimpuri (Anatolia) au fost numărate în țările nordice, dar în Mesopotamia bipartiție de ani părea firesc. Cât de târziu c. 1800 î.Hr. a prognozelor pentru bunăstarea orașului Mari, pe Eufrat mijloc, s-au luat timp de șase luni.

În lunile care au început la vizibilitatea prima Luna Noua, iar în secolul al optulea î.Hr. astronomii Curtea a raportat încă această observație importantă a regilor asirieni. Numele lunilor diferite de la oraș la oraș, și în orașul sumerian același Babilonia o luna ar putea avea mai multe nume, derivate din festivaluri, de la sarcini (de exemplu, ovine forfecare), de obicei, efectuate în luna dată, și așa mai departe, în funcție la nevoile locale. Pe de altă parte, încă din secolul al 27 î.Hr., sumerienii au folosit unități artificiale de timp în care se referă la mandatul de vreun oficial de mare - de exemplu, pe N-zi a rândul său, de biroul de PN, guvernator. Administrarea sumeriană, de asemenea, nevoie de o unitate de timp care cuprinde întregul ciclu agricol, de exemplu, de la livrarea de orz noi și reglări de conturi pertinente pentru a recolta următoare. În acest an financiar a inceput de aproximativ doua luni, după tăiere orz. Pentru alte scopuri, cu un an a început înainte sau cu recolta. În acest an fluctuant și discontinue, nu a fost suficient de precisă pentru contabil meticulos de cărturari sumeriene, care, prin 2400 î.Hr. folosite deja de 30 de ani schematică 12 = 360 de zile.

La aproximativ același timp, ideea a luat un an regal forma precisă, începând, probabil, la momentul recoltării orzului, cand regele celebrat nou (agricol) ani, oferind primele roade la zei, în așteptarea binecuvântările lor pentru ani. Atunci când, în cursul acestui an, unele exploit regal (cucerire, templu clădire, și așa mai departe) a demonstrat că soarta a fost stabilit favorabil de către puterile cerești, ani a fost numit în consecință, de exemplu, ca fiind anul în care " Templul a fost construit Ningirsu. " Până la numirea, de un an a fost descris ca "după ani pe nume (după un astfel de eveniment și astfel)." Utilizarea formulelor data a fost înlocuit în Babilonia de numărare de ani regnal în secolul 17.

Utilizarea de luarea în considerare a început să prevaleze lunar, în secolul 21. Anul lunar datorat, probabil, succesul său la progresul economic. Un împrumut orz poate fi măsurat pentru a creditorului la etajul anul viitor treierat. Utilizarea pe scară largă de argint ca standard de valoare cerut condiții mai flexibile de plata. Un om angajarea unui funcționar în luna lunara de Kislimu timp de un an știa că angajamentul se va termina la întoarcerea de aceeași lună, fără a lua zile sau perioade de birou între două date. La orașul Mari, în aproximativ 1800 î.Hr., alocările au fost deja calculat pe baza a 29 - și 30-zile luni lunare. În secolul al 18-lea, Imperiul standardizat ani prin adoptarea calendarul lunar al orasului sacru sumeriană din Nippur babilonian. Puterea și prestigiul cultural al Babilonului asigurat succesul an lunar, care a început la Nisanu 1, în primăvara anului. Atunci când, în secolul 17 î.Hr., datarea de ani a devenit regnal de obicei, perioada cuprinsă între aderare și zi Nisanu următoare 1 a fost descris ca fiind "începutul domniei lui PN", iar anii regnal au fost numărate de la acest Nisanu 1 A fost. necesară pentru anul lunar de aproximativ 354 zile care urmează să fie aduse în concordanță cu solară (agricol) ani de aproximativ 365 de zile. Acest lucru a fost realizat prin utilizarea de o lună intercalată. Astfel, în secolul 21, un nume special pentru intercalate luni ITI dirig apare în sursele. Intercalare a fost operat la întâmplare, în funcție de nevoile reale sau imaginare, și fiecare oraș sumerian introduce luni, la voință, de exemplu, 11 luni, în 18 ani sau două luni, în același an. Mai târziu, imperiile centralizat intercalarea, și cât mai târziu 541 î.Hr. a fost proclamat de către regal fiat. Îmbunătățirile în cunoștințe astronomice în cele din urmă a făcut posibilă regularizarea intercalarea, și, sub regii persan (c. 380 î.Hr.), babiloniene calculatoare calendaristice reușit calcularea echivalenței aproape perfect într-un ciclu de 19 ani lunisolar și 235 luni, cu intercalații în următorii ani 3, 6, 8, 11, 14, 17, și 19 din ciclul. Zile de Anul Nou (Nisanu 1) acum oscilat în jurul echinocțiului de primăvară într-o perioadă de 27 de zile.

Numele babiloniene luni au fost Nisanu, Ayaru, Simanu, Du'uzu, Abu, Ululu, Tashritu, Arakhsamna, Kislimu, Tebetu, Shabatu, și Adaru. Luni Adaru al II-lea a fost intercalate de șase ori în cadrul ciclului de 19 ani, dar niciodată în anul în care a fost a 17-a ciclului, atunci când Ululu II a fost introdus. Astfel, calendarul babilonian, până la sfârșitul conservate un vestigiu al bipartiție original al anului naturale în două sezoane, la fel ca și în lunile babiloniene a rămas până la sfârșitul adevărat lunar si a inceput atunci cand Luna Noua a fost vizibil în prima seară. Ziua a inceput de la apus de soare. Cadrane solare și ceasuri de apă a servit pentru a număra de ore.

Influența calendarul babilonian a fost văzut în multe obiceiuri continue și uzanțele vecinul său și statele vasale mult timp după Imperiul Babilonian a fost urmat de altele. În special, calendarul evreiesc în uz la sfârșitul anilor relativ datele utilizate sisteme similare de intercalare de luni, nume luni, precum și alte detalii (a se vedea mai jos calendarul evreiesc). Adoptarea evreiască a babiloniene calendaristic vamal datează din perioada exilului babilonian în 6-lea î.Hr..