Calamitati naturale

Calamitatile naturale sunt niste fenomene naturale primejdioase, aparute in urma proceselor geofizice, geologice, hidrologice, de atmosfera, biosfera si alta origine, care aduc dupa sine situatii catastrofale, urmate de dereglarea activitatii vitale umane, distrugerea bunurilor materiale, ranirea, vatamarea sau moartea oamenilor.Poluarea şi dezastrele naturale nu cunosc graniţe. Cu toate acestea, noi lăsăm cu nesăbuinţă lucrurile în voia soartei, nu facem nimic pentru a le îndrepta. Sau – pentru a ne salva…

Dezastrele naturale pot fi de origine meteorologică (inundaţii, uragane, tornade ş.a.m.d) sau geologică (cutremure, vulcani).

Din lista calamitatilor naturale fac parte:

cutremurele de pamant,  inundatiile, 

vijeliile, 

vartejurile, 

furtunile, 

cicloanele, 

tunami, 

eruperea vulcanelor, 

avalansele de zapada, 

alunecarile de teren, 

incendiile, 

ingheturile, 

secetele de lunga durata.

Ele pot fi pricina multor accidente, catastrofe. In urma catastrofelor naturale, in ultimii 30 ani in lume au decedat aproximativ 4 milioane de persoane, iar numarul celor ce au avut de suferit depaseste 3 miliarde. Pierderile economice constituie mai mult de 400 miliarde dolari americani.

Potrivit Rezolutiei 64/200 din 21 decembrie 2009 adoptata de Adunarea Generala a

Organizatiei Natiunilor Unite, s-a stabilit ca ziua de 13 octombrie sa fie desemnata "Ziua

Internationala pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale". Calamitatile naturale sunt un exemplu dramatic pentru oamenii care

traiesc in conflict cu mediul inconjurator. Scenele televizate ale zonelor distruse de vant, strazi principale inundate si casele in care ard in flacari ne pun pe ganduri. Ne pare rau pentru cei care sunt fortati de natura sa o ia de la capat.

CUTREMURUL DE PAMANT

Este unul din cele mai strasnice si mai distrugatoare fenomene naturale. Cronica cutremurelor inscrie milioane de victime, sute de sate si orase distruse, complet deteriorate. Cutremurele de pamant au loc din cauza eliberarii bruste a magmei, energiei, dintr-o regiune limitata din interiorul pamantului, in urma actiunii proceselor geologice interne (endogene), urmata de zguduire si vibrare a suprafetei terestre.

In timpul cutremurului de pamant oamenii nu mor din cauza vibratiei Pamantului. Pricinile accidentelor sau cazurilor mortale pot fi:

Naruirea (daramarea, prabusirea) unor parti de cladiri, acoperisuri, caderea daramaturilor, a caramizilor, peretilor sau altor parti de constructii, a statuelor, instalatiilor electrice, etc.

Caderea sticlelor sparte, mai ales de la etajele de sus, a ardeziei, a mobilei, altor obiecte masive.

Caderea liniilor electrice de tensiune inalta pe strazi, incendii in rezultatul scurgerii de gaze si alte inflamabile, etc.

Otraviri cu substante chimice, in rezultatul defectarii tevilor si capacitatilor (containerelor).

Surparea, prabusirea padurilor, a conductelor de gaze, petrol, nafta si exploziile lor, urmate de incendii masive cu sectoare de gaze.

Comportament necontrolat, necugetat din cauza alarmei, panicii.

Analiza pricinilor traumelor si victimelor in timpul cutremurelor dovedeste ca in 45% cazuri ele se datoreaza prabusirilor peretilor, acoperisurilor, daramaturilor, iar la 55% din cauza comportamentului incorect al victimelor, actiunilor inconstiente, conditionate de frica, starea de panica.

ERUPŢIA VULCANICĂ

Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci devulcani consideraţi „adormiţi” (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate – de exemplu Vezuviul, Etna – Italia, Mount Rainier – SUA, La Soufriere – Guadelupa, Popocatepetl – Mexic,Auvergne – Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore. Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas, piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din interiorul pământului.

INUNDAŢIAPoate fi produsă de revărsarea

unui râu, a unui lac – ca urmare a unor ploi puternice, uneori căzute departe de locul revărsării; de revărsarea mării, a oceanului, ca urmare a unui cutremur submarin, furtună; de ruperea unor baraje sau diguri. Câteodată torentul sau valul năvăleşte pe neaşteptate, alteori poate fi prevăzut.

URAGANUL

Este un vânt cu viteza foarte mare (peste gradul 12 pe scara Beaufort) care

poate distruge construcţiile mai slabe şi aduce ploi torenţiale. Apare în zonele tropicale şi poartă diverse denumiri: hurricane (în Atlanticul de nord, Marea Caraibelor, Pacificul de nord şi sud-vest); ciclon (în Marea Arabiei, Golful Bengal, sudul Oceanului Indian); tai/un (În Marea Chinei); willy-willy (în nord-vestul Australiei).

De obicei uraganele apar la sfârşitul verii, când temperatura apei din ocean este foarte ridicată, dar pot apărea şi în alte perioade ale anului. Aerul încălzit de apă formează o coloană cu presiune joasă, ca un miez în jurul căruia vântul se roteşte cu viteze de până la 300 km/oră

MARTURIE DE LA CUTREMURUL DIN 77’

,,M-am culcat devreme si cutremurul m-a prins dormind. M-a sculat tata, soptindu-mi ca sa nu ma sperie…trebuie sa te scoli, fiindca plecam..Imi aduc aminte drumul prin apartamentul unde locuiam, aflat la etajul 3 al unui bloc, din dormitor in sufragerie, drum pe care nu puteai merge decat tinandu-te de ce apucai, trosnetele peretilor casei, zgomotul precum huruitul unui tractor, intunericul si blocul de vis a vis care se legana ca un copac batut de vant. Nu imi era frica, fiindca nu realizam ce este, desi parintii mei spuneau mereu…e cutremur, ca-n 40. Eram mai mult interesata de leganarea ciudata a blocului de peste drum si de sursa zgomotului acela, care nu semana cu nimic din ce auzisem pana atunci. Mi s-a parut ca a durat enorm de mult. Cand s-a terminat, mama a inceput sa planga, dar tata mai practic, ne-a ajutat sa ne imbracam, ne-a luat de mana si ne-a scos in strada. Strada din seara de 4 martie era plina de oameni. Oameni care plangeau, oameni in pijamale, cu paturi, cu copii in brate, tacuti, stand pe unde apucau si privind luna, care in acea noapte a fost imensa si rosie. Niciodata de atunci incoace nu am mai vazut asa luna. In noaptea aceea imi imaginam ca s-a lovit de pamant si de aceea s-a intamplat asta. Fiindca nimeni pana atunci nu vorbise despre cutremur, asa ca evenimentul venise pe lipsa totala de informatie. Poate ca a fost mai bine ca nu stiam, fiindca sunt convinsa ca panica ar fi fost mare. Cand socul a mai trecut, oamenii mai in varsta care il apucasera pe cel din 40 au inceput sa povesteasca, asa ca dimineata ne-a gasit tot afara, cu niste tranzistoare cu baterii la care voiam sa ascultam stirile de dimineata, fiindca nu erau ca astazi la nonstop. Radioul era insa mort. Doar Europa Libera emitea pentru noi. Asa am aflat ca au cazut cladiri in oras. Curiozitatea si inconstienta, ca altfel nu am cum sa ii spun..m-au facut sa plec prin oras sa vad cladirile daramate, fara sa ma gandesc nicio secunda ca acolo murisera oameni. Refuzam sa asociez o cladire prabusita cu oamenii care s-au aflat acolo. Nu pot sa va descriu in cuvinte sentimentul pe care il ai, atunci cand realizezi si vezi dezastrul pe viu. Atmosfera era suprasaturata de praf. Un praf care nu s-a ridicat mult timp. Atunci am vazut un Bucuresti prafuit, cenusiu, tacut si trist, asa cum nu il vazusem niciodata.”