7/29/2019 C13 Stresul ocupational

1/6

Psihologia muncii

Curs 13

STRESUL OCUPATIONAL

1. Definirea stresului

2. Surse ale stresului ocupational

3. Consecinte ale stresului

4. Managementul stresului

1. Definirea stresului

Stresul ocupational este una dintre multiplele probleme cu care se confrunta societatea

moderna. El este generat de viata profesionala, de mediul muncii si are consecinte nemijlocite asupra

activitatii profesionale, dar si asupra sanatatii celor care presteaza munca respectiva. Sursele de stres se

regasesc in schimbarile profunde ale societatii moderne, in general si a locurilor de munca, in special,

modificarile explozive ale tehnologiilor, procesele de informatizare, modernizarea sistemelor

manageriale. Competitia economica dura in care este angrenata viata sociala prezenta este

considerata ca una din semnele sau reactiile generatoare a ceea ce a intrat in limbajul cotidian prin

sintagma de stres sau stres profesional ori stres ocupational.

Cannon foloseste primul termenul de "stres". El a studiat reactiile umane si animale in

situatii periculoase si a specificat ca atat animalele, cat si oamenii adopta raspunsuri adaptative la

situatiile stresante fata de care decid sa lupte sau sa le evite (Cannon numeste acest comportament

reactia lupta sau zbori- fight or flight).

Stresul poate fi definit ca:

reactie acesta abordare considera stresul ca fiind o variabila dependenta, adica un raspuns la

un stimul deranjant sau amenintator. Originile acestei definiri sunt identificate in medicina,

unde stresul este abordat dintr-o perspectiva fiziologica. H. Selye defineste stresul ca un

raspuns nespecific al corpului uman la solicitarile exercitate asupra sa. stimul aceasta abordare se centreaza pe identificarea potentialelor surse de stres si isi are

originea in fizica si inginerie. Stresul este definit ca o forta externa ce actioneaza asupra

organismului intr-o maniera distructiva.

interactiune aceasta abordare se bazeaza pe interactiunea statistica intre stimul si raspuns.

Este o abordare statica, de tip cauzal.

tranzactie intre individ si mediu - stresul este abordat din perspectiva tranzactionala, ca un

apect relational, ca rezultat al unui schimb intre individ si mediu. Stresul nu este un factor care tine

doar de individ sau de mediu, ci este incadrat intr-un proces permanent in care individul

tranzactioneza in diferite medii, evalueaza factorii stresori. Stresul este conceptualizat ca o stare

1

7/29/2019 C13 Stresul ocupational

2/6

cognitiva dinamica, un dezechilibru ce impune o restaurare a homeostaziei. Sunt importante

evaluarea cognitiva a situatiei si resurselor disponibile pentru gestionarea stresorilor. Lazarus

(1991) vede stresul ca un proces directionat in care individul procedeaza la o evaluare a mediului si

incearca sa lupte cu stresorii. Aceasta evaluare atrage dupa sine un set de raspunsuri de lupta din

partea organismului. Aceasta actiune poate fi un succes in stresul episodic, dar negativa in cel

cronic. Cele mai multe din aceste reactii sunt automate.

Fizicianul si endocrinologul Hans Selye a fost primul care a facut distinctia intre stresul

benefic (eustres) si stresul nociv (distres). Primul motiveaza individul antrenindu-l intr-o munca

dificila, al doilea, daca persista in timp produce reactii negative asupra sanatatii.

Selye a observat ca secventa de raspuns la aproape orice distres sau trauma este aproape

identica. El o numeste sindrom general de adaptare (General Adaptation Syndrome - GAS),fiind

compus din trei etape: Reactia de alarma corpul isi mobilizeaza resursele sa lupte cu stresul (cresc bataile inimii

si hormonii stresului adrenalina, noradrenalina, epinefrina si cortizolul.

Rezistenta - corpul lupta cu sursa originara de stres, rezistenta la alti stresori fiind insa

diminuata.

Epuizarea - cade rezistenta generala si apar consecintele adverse: burnout-ul, imbolnavirea

si chiar moartea. Ceea ce sugereaza GAS este rolul factorilor psihologici

2. Surse ale stresului ocupational

Stresorii sunt cerinte fizice sau psihologice la care trebuie sa raspunda un individ.

Bogathy (2004) clasifica sursele stresului ocupational in cinci categorii:

factori intrinseci muncii desfasurate: suprasolicitarea, subsolicitarea, presiunea timpului

si termenele limita, numarul mare de ore de munca, orarul, conditiile de munca improprii;

factori legati de rolul in organizatie: ambiguitatea rolului (obiective neclare), conflictul

de rol (cerinte contradictorii), grad redus de participare la procesul decizional,

responsabilitate mare pentru oameni si lucruri, adaptarea la schimbari tehnologice rapide.

factori vizind structura si climatul organizational: comunicare ineficienta, absenta

sentimentului apartenentei, birocratie excesiva, dezechilibru intre patronat si sindicat.

factori vizind relatiile la locul de munca: relatiile cu superiorii, cu subordonatii, cu

subalternii, dificultati in delegerea responsabilitatilor, discriminarile si favoritismele.

factori vizind dezvoltarea carierei: lipsa perspectivelor de promovare sau promovarea

prea rapida, teama de a fi disponibilizat, teama de activitati repetitive, rutiniere.

2

7/29/2019 C13 Stresul ocupational

3/6

Studiile privitor la stresorii fizici sunt numeroase, la fel si cele asupra efectelor sau reactiile

organismului la acestia. In acord cu multe studii experimentale si de teren, zgomotul necontrolat

este un stresor important si duce la scaderea performantei si a motivatiei in munca.

Stresorii psihologici

Lipsa de control/predictibilitate. Absenta controlului s-a constatat ca este un factor de

stres puternic. Perceptia individului asupra controlului sau predictivitatii va determina raspunsul

sau la situatia respectiva. Aceasta perceptie poate fi afectata de caracteristicile locului de munca si

ale mediului muncii (de ex. orarul si ritmul muncii). De exemplu, orarul de munca flexibil sporeste

sentimentul de control al unui angajat. Perceptia controlului la locul de munca este legata si de

autonomie, masura in care un salariat poate controla cind si cum sa-si realizeze sarcina de munca.

Conflictul interpersonal. Interactiunea negativa cu colegii de munca, superiorii sau clientii

poate varia de la argumente vehemente la comportament neprietenos. Conflictele interpersonale potdistrage angajatii de la sarcinile importante de munca, situatia avind consecinte asupra sanatatii

fizice a acestora. Alte rezultate negative ale conflictelor interpersonale sunt ierarhizate de la

depresie si insatisfactia cu munca la agresiune, violenta la locul de munca, comportamente

contraproductive (furturi, sabotaje).

Stresorii de rol (ambiguitatea de rol, conflictul de rol si incarcarea muncii). Notiunea de

baza din spatele stresorilor de rol este ca multe activitati de munca prezinta multiple responsabilitati

sau roluri si ca aceste locuri de munca devin stresante daca intra intr-un conflict de rol unul cu altul

sau sunt lipsite de claritate. Ambiguitatea de rol apare cind angajatilor le lipsesc informatii clare

asupra sarcinilor sau cind comportamentele solicitate din partea diferitelor surse sunt incompatibile.

Uneori poate sa apara un conflict de rol intre cerintele organizatiei si propriile valori ale angajatilor

sau conflictul dintre obligatiile citorva colegi de munca.

O forma mai speciala de conflict este rolul de supraincarcare sau incarcarea muncii, un

stresor care apare in contextul in care angajatului i se cere sa indeplineasca prea multe roluri in

acelasi timp. Supraincarcarea cu roluri poate cauza solicitarea unui numar prea mare de ore de

munca, cresterea stresului si a reactiilor la acesta. Exista activitati de munca in care se solicita un

numar mare de ore de activitate, cum sunt programele speciale de televiziune sau munca in

schimburi. La aceste categorii de personal s-a observat o corelatie pozitiva intre stresorii de rol si

variate activitati cu probleme de sanatate, inclunzand o stare de tensiune, anxietate si o tendinta de

a parasi organizatia.

Modificarile statutului profesional pot deveni o sursa de stres astfel:

organizatia poate favoriza avansarea exceptionala a anumitor angajati, fara sa tina cont de

consecintele emotionale si somatice implicate: supraincarcare si exces de activitati si

responsabilitati, aparitia unor sentimente de insecuritate si izolare fata de mediul de munca;

3

7/29/2019 C13 Stresul ocupational

4/6

cresterea ritmului schimbarilor tenologice, adaptarea continua a organizatiilor modifica

ritmul de desfasurare a carierelor profesionale, precum si varsta medie a angajatilor. Astfel

se impinge spre marginea societatii un mare numar de persoane competente si eficace, care

nu mai sunt tinere, acest lucru ducand la disconfort psihic, boli psihice sau somatice.

Conflictul munca-familie. Este un tip diferit de stresor de rol, care se refera la confruntarea

dintre rolurile indeplinite la munca de catre angajat, cu cele indeplinite in viata personala. Acest

stresor este unul actual deoarece in familia de azi, cuplul lucreaza asa ca acest tip de conflict a

devenit o sursa de stres obisnuita. Studiile au indicat ca acest conflict are un impact semnificativ

asupra sanatatii si starii de bine atit a femeilor cit si a barbatilor. Acest tip de conflict pare sa fie un

stresor egal distribuit intr-un cuplu familial. Frone (2000b) gaseste intr-un studiu pe 2700 angajati

ca persoanele care declara prezenta unui conflict munca-familie sunt de 30 de ori mai probabil sa

experentieze probleme mentale de sanatate, ca depresie sau anxietate, decit angajatii care nu auraportat prezenta unui conflict munca-familie.

Incarcarea emotionala a muncii (Emotional labor). Studiul emotiilor in context

organizational este important deoarece stresul este considerat in primul rind o reactie emotionala.

Incarcarea emotionala a muncii este reglata de propriile emotii in contact cu munca sau cu cerintele

organizationale. Studiul emotiilor in contextul activitatii de munca se adreseaza stresului de

management al emotiilor, aspect necesar in domeniul relatiilor cu clientii sau cu publicul. Angajatii

pot sa-si regleze emotiile prin actiuni de suprafata si actiuni de profunzime (Morris & Feldman,

1996). Actiunile de suprafata constau in controlul sau "falsificarea" expresiilor sau emotiilor

proprii. Actiunile de profunzime consta din managementul sentimentelor proprii, incluzind

incercarea de a simti emotiile specifice postului de munca. De pilda, efortul de a mentine o

comportare placuta fata de un client pretinde o actiune considerabila.

Inhibarea emotiilor sau afisarea unor emotii false cere un efort cognitiv si fiziologic, care

probabil va fi stresant pe termen lung. S-a constatat ca stresul incarcarii emotionale a muncii duce

la insatisfactia profesionala, burnout si intentia de a parasi locul de munca. Pentru a reduce stresul

incarcarii emotionale a muncii se recomanda apelul la umor, obtinerea de suport social din partea

colegilor, depersonalizarea ciocnirilor cu clientii.

3. Consecintele stresului

Consecintele negative ale stresului cronic pot fi divizate in trei catgorii:

comportamentale: absente, intirzieri, abuz de medicamente, alcool si tutun,

sabotaj/violenta, scaderea performantei in munca, fluctuatie;

psihologice: luare de decizii / prelucrare de informatii deficitara, burnout, depresie,

anxietate, insomnii, insatisfactii cu locul de munca;

4

7/29/2019 C13 Stresul ocupational

5/6

fiziologice: boli cardiovasculare si infarcte, ulcere, dureri de spate si artrite, migrene,

cresterea tensiunii sanguine si a ritmului cardiac, boli endocrine.

Performanta. Ipoteza este ca pe masura ce arousal-ul (starea de activare) creste, creste si

performanta, dar numai pina la un anumit punct, dupa care performanta incepe sa scada. Cu alte

cuvinte, un nivel scazut de activare (de ex. plictiseala), ca si unul ridicat de activare (agitatie),

conduc la o scadere a performantei. O activare (arousal) moderata va duce la o motivare, energie,

stare de vigilenta, crescute; acest rezultat sprijina conceptul lui Selye de eustres.

Cercetarile din aria organizationala au demonstrat ca stresul de la locul de munca, indiferent

de nivelul la care se gaseste, inclusiv cel de la un nivel moderat, are o relatie negativa directa cu

performanta in munca. Efectele stresului asupra performantei depind de citiva factori, incluzind

complexitatea sarcinii realizate si trasaturile de personalitate ale individului care este implicat intr-o

sarcina de munca. Stresul cronic, in mod obisnuit, are efecte negative asupra performantei inmunca.

Consecintele psihologice. Burnout-ul este o stare extrema a reactiei la stres care este rezultatul

unui raspuns prelungit, cronic la stresorii muncii care depasesc resursele individuale de a controla

stresul (Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001, apud Pitariu). Pines (1988) noteaza ca epuizarea este o

stare subiectiva fizica, emotionala si de epuizare mentala care are loc ca rezultat a implicarii de

lunga durata intr-o situatie de solicitare emotionala. Solicitarea emotionala a situatiilor este cauzata

tipic de existenta unei discrepante prea mari intre expectante si realitate. Pines si Aronson (1988)

specifica faptul ca epuizarea are trei componente subiective esentiale: epuizarea fizica (ex.

sentimentul de oboseala, insomnii, slabiciune si susceptibilitate la boala), epuizare emotionala (ex.

stare de depresie, claustrare, neajutorare) si epuizare mentala (ex. senzatia de a fi nefolositor lipsit

de valoare, deziluzionare si refractar).

Epuizarea a fost prima data observata in profesii care presupun ingrijirea, educarea altora:

asistente medicale, asistenti sociali si educatori.

Prelucrarea informatiilor. Stresul cronic determina efecte asupra memoriei, timpului de

reactie, preciziei si performantei intr-o mare varietate de sarcini. Persoanele sub stres au adesea

dificultati de concentrare a atentiei. Stresul conduce la reactii premature la stimuli si cresterea

erorilor in sarcini cognitive. Stresul coreleaza cu o creativitate scazuta si cu o capacitate

defectuoasa de luare a deciziilor, mai ales a celor sub presiunea timpului.

Consecintele fiziologice ale stresului se refera la schimbari fiziologice care au loc in corp in

momentul in care situatiile stresante cauzeaza o supraactivare a sistemului nervos simpatic, care, la

rindul sau stimuleaza citiva hormoni ai stresului. Acestia cauzeaza o crestere a ritmului cardiac,

ceea ce asigura pregatirea pentru cresterea activitatii fizice si cognitive. Initial, aceste schimbari pot

produce o imbunatatire a luarii deciziilor, a judecatilor si performantelor fizice. Totusi activarea

5

7/29/2019 C13 Stresul ocupational

6/6

cronica a sistemului nervos simpatic conduce la excesul de hormoni de stres din circuitul sanguin si

creier.

Stresul cauzeaza, de asemenea, tulburari de circulatie periferica. Acest conglomerat de

manifestari circulatorii duc la o circulatie periferica defectuoasa, la ateroscleroza si boala cardiaca.

Desi multe din efectele fiziologice ale stresului sunt intercorelate un rezultat al stresului cronic

poate declansa un altul creindu-se astfel un cerc vicios ele pot fi totusi categorizate in trei tipuri:

efecte cardiovasculare incluzind tensiunea arteriala, tahicardie si colesterol; efecte

gastrointestinale care includ probleme digestive de diferite tipuri; efecte biochimice care includ

cresterea cortizolului si a catecolaminelor (hormoni ai stresului). Situatiile stresante de la locul de

munca sunt in conexiune cu cresterea nivelului de cortizol, norepinefrina si adrenalina din circuitul

sanguin. Expunerea pe termen lung la niveluri ridicate ale hormonilor specifici stresului, conduce la

deteriorarea sistemului imunitar si aparitia bolilor coronariene.

4. Managementul stresului

Un management eficace al stresului poate fi aplicat:

la nivel individual prin: managementul timpului, exercitii fizice, tehnici de relaxare,

cresterea retelei de suport social;

la nivel organizationalprin: selectia corespunzatoare a personalului, stabilirea de obiectivecu participarea angajatului, reproiectarea posturilor, imbunatatirea comunicarii in

organizatie, programe de sanatate.

O persoana poate evalua experienta stresanta si poate adopta diferite strategii de lupta cu

situatia respectiva. Obisnuit, s-au evidentiat doua modalitati de a lupta cu situatiile stresante:

lupta orientata pe problema - este directionata pe rezolvarea problemei care cauzeaza

stresul. Mijloacele utilizate pot fi: definirea problemei, generarea de situatii de solutionare,

aprecierea costurilor si beneficiilor, actiuni de rezolvare a problemei. (Ex: rezolvarea unei

situatii de presiune de timp poate fi evitata prin proiectarea unui sistem de management al

timpului.)

lupta orientata pe emotii - implica reducerea raspunsurilor emotionale in rezolvarea

problemelor. Obisnuit, ca strategii urmarite sunt minimizarea, evitarea sau distantarea de

problema. De exemplu, o solutie in diminuarea stresului locului de munca este suportul

social acordat de familie.

6