rïi

rv

YV

i ïi

'ïr

ïïY

Tr

riT

Yï

■ ;\«a

Biblioteca „Unirii“.

C e s t i u r ïdin*

dreptulü şi istoria bisericeï românescï unité,

studiü apologeticii .din

incidentulü invectivelorü »Gazetei T ran­silvaniei« şi a dluï Nicolau Densuşand

asupra

Mitropolitului Vancea

ş i a ' b i s e p i c e i u n i t e .

-*-*-*- r t

Partea i.

9 à 'ä £ r

------m *• %Elaşiu, 1893.

T ipografia yem m ariu lu ï gr.-cat. iu B laşiu.

G e s t i u n i

din

dreptulü şi istoria bisericeï românescî unite,

studiù apologeticiidin

incidentulü invectivelorű »Gazetei Tran­silvaniei« şi‘ a cUm Nicolaű Densuşand

asupra

Mitropolitului Vancea

şi a Msericeî unite.

Partea I.

Blaşit, 1893.

Tipografia Seminariulul gr.-cat. in Blaşiu.

BCU Clu Napoca

3 I

Introducere.

Ună domnii din Blaşiă după cetirea articulilorü dluî Densuşană din „Gazeta“ ne euară următorele:

„Suntű vre-o câtïva anî, póte mai bine de dece, de cândti in o conversare privată avută în Blaşiii cu dlü Nie. Densuşauii ca vechi cunoscuţi, dínsulü răzimându-se pre actulü unirii din 1698 aflată de d-sa la 1879 păşi cu idea, carea multă më surprinse, că Unirea nu este o unire dogmatică, ci o simplă alianţă politică între douë confesiuni spre a se apëra în contra la a treia. Confesiunile aceste douë suntă : biserica românéscà şi cea catolică din Ardélü. Er a treia, împotriva căreia aă voită amîndouë să se apere, a fostă biserica calvină-luterană din Ardălă. O idee aşa bizară nu puteam la începută crede să potă profesa ună omă deşteptă, cum îlă cunosceam eă pre dlă Nie. Densuşană de multă. De aceea dorindă lămurirea lucrului, l’am înti'ebată, că închipuesce-şi

1*

4

dînsulù unirea bisericeï românescï din Ardélü cu biserica catolică, proprie alianţa lorü, precum o mumia dînsulü, aşa precum este alianţa ofensivă sau defensivă alorfi douë state vis-à-vis de unü alü treilea? Dînsulü mï-a rëspunsü, că întocmai aşa şi-o închipuesce,

„Ett pre atunci încă nu vë^usem actulü unirii delà 1698 aflatü de dlü Nie. Densuşantt, la care se provocă dînsulü spre dovedirea teseï sale. De aceea replicăi dluï N. Densuşantt numai ătâta, că ori cum va suna actulü, la care se provocă dîusulü, consciinţa. pu­blică bisericéscâ începêndü delà 1698 manifestată în totă viaţa nostră biseri- cescă este dovada cea mai eclatantă, că unirea nostră a fostű considerată tot-deuna ca o unire dogmatică cu bi­serica catolică, prin carea noi ne-amű decheratü a profesa o credinţă cu bi­serica catolică. Consciinţa acésta pu­blică bisericéscâ clară ca lumina sorelui în timpü de mai doi secuii desavuézá opiniunea dlui Densuşantt aşa de tare, câttt dacă ar eşi în publicü cu ea, atunci ar stîrni multü rîsü în cetitori.

„Cu aceste m’am despărţită de dlü Densuşantt escusându4ü în mine însu-mi

5 —

cu aceea, că dînsulă fiindă mândru de do'cumentulü, ce l ’a aflată, nu se mul- ţămesce cu onórea, ce pre dreptü i-se cuvine pentru aflarea luî, ci voesce multă mat multă. Ar voi adecă, să afle în . documentulă acela ună atare înţelesă, câtă pre basa luî să se schimbe radicală tótá idea despre sfînta unire, aşa câtă aflarea luî prin dlă Densuşană să for­meze în istoria nóstrá bisericéscá o epocă legată de numele dînsuluî. Şi ca să-şî ajungă ţînta acesta, a alergată la ună înţelesă aşa cutezată şi forţată spre a-lă vîrî cu orî ce preţă în documentulă aflată de dînsulă. Căcî în adevără dacă dlă Deu- suşană din documentulă dînsuluî ar puté dovedi vre-odată, că unirea nostră delà 1698 a fostă numaî o alianţă politică cu V catolicii, o specie de unio, cum â fostă celebra unio trium nationum de pildă, şi nu o unire dogmatică, şi dacă pre Ro­mânii uniţi ar puté dlă Densuşană să-î şi convingă despre acésta, câtă de aci încolo pre catolici să-î considere de aliaţi şi nu de confideli, atunci în adevßrä dlă Densuşană ar fi mai mare ca Atanasiă, ca Clain, Vulcanfi, Maioră, Bobă, Şuluţă, Vancea şi toţi archiereii noştri. Mai mare, căci aceştia toţi aă trăită, lucrată şi mu-

— 6 —

ritü in convingerea, cä eï profesézá cre­dinţa catolică stândă pre basa unirii din 1698, în adevërü însă ei aă fostă în­şelaţi şi aă înşelaţii apoi şi ei pre alţii. Şi comedia asta ar mai fi duratü multă timpii, dacă nu afla dlă Densuşanii actulö din 1698. E)e unde descoperirea Ame- ricei prin Columbă pentru Europa nu a avută atâta valóre, ca pentru noi aflarea documentului din 1698 prin domnulă Densuşană.

„Am mai escusată pre dlă Densu­şană şi cu aceea, că dînsulă nefiindă teologă, ci ună diligentă scrutătoriă isto­rică, uşoră a putută ajunge la ună cu­getă aşa curiosă. Cu tóté aceste cu- noscêndu-la de ună bărbată seriosă şi luminată n’am crezută de îocă, că se va juca astfelfi cu numele săă celă bună, câtă să cuteze a eşi în publică cu o idee aşa bizară. Şi mie unuia nici nu-mi eră Încă cunoscuta, că a păşită dlă Den­suşană cu ea în publică. De aceea nu eram să credfi ochiloră, cândă ám vëdluta în „Gazeta Transilvaniei“, că dlă Den­suşană nu numai cu risiculă numelui sëà celui bună păşesce ârăşi cu acea idee în publică, ci şi-o espune cu o cu- tezare şi încredere aşa mare, ca şi cândă

7 —

ar fi vorba im de unü ce istoricü, şi chiar pentru aceea greu de probatü, ci de o tesă matematică, ce se dovedesce deplinü prin esecutarea unui calculă algebraicü. “

Până aci Domnulü din Blaşiă.Maî multe lucruri din cestionariulă

istoricü, ce-lü publică dlü Densuşană chiar acum în „Gazeta Transilvaniei“, ne siliră a crede, că dínsulü în scru­tările istorice e capabilü şi de lucruri fantastice. Bizara idee însă cu privire la natura unirii nostre cu biserica ca­tolică espusă pre largü şi proptită cu multe cuvinte în Nr. 67 alü „Gazetei Transilvaniei“ ne sili cu totă puterea, ca de aci încolo să fimü forte cu luare aminte chiar şi în lucrurile, în cari dínsulü e specialistă, ca nu cumva în­chipuiţi subiective de ale dînsului să le considerämü de adevăruri istorice obiective.

„Gazeta Transilvaniei“ de câteva luni portă o luptă desperată cu „Unirea“. A scăpată din lupta asta în o stare de totü precariă. De aceea i-a pärutü bine, cândü ï-a venitü dlü Densuşană într'aju­toră. Ea ne mai avèndù ce perde, s’a retrasă, şi frontulă, loculfl celă mai

I 8 I

espusü, spaţulfl articolului de fondö, l’a lăsată dluï Densuşană.

E adevëratü, că „Gazeta“ în di­spute bisericescï ne maï avêndü ce perde, n’a perdutü nimicû prin articuliï .dluï Densuşanâ. A perdutü însă fórte multü dlü Densuşană ca istorică înaintea la toţi bărbaţii serioşi, şi tare credemü, că după ce vomă găta, însu-şî dlü Densu- şanfl se va convinge despre acésta.

Dacă dlü Densuşană în „Gazeta“ îşi espunea numai bizara sa idee cu pri­vire la natura unirii ndstre cu biserica catolică, n’amü fi luată nici cândfi pena în mână să-I combatem ü idea. Cugetarea clerului şi poporului nostru este multü mal sânëtôsà, decâtü ca cu o atare idee să potă seduce pre cineva. Dlü Densu- şantt însă în articuliï sëï atinge o mul­ţime de ceşti uni bisericesc!, caii tote deveniră întunecate de idea aceea curiosă dominantă în el. Pre lângă aceea atacă cu vehemenţă codicil noştri bisericesc!.

A tăcâ acum şi în faţa lucrurilorù acestora, ar fi o laşitate.

înainte însă de a intra în meritulü lucrului, trebue să amintimü, că totü modulă, cum tracteză dlü Densuşanfi în „Gazeta“ cestiunile bisericesc!, este câtă

9 — 1

se póte de superficială. Nu scimü, unde este de a se căuta causa împrejurării acesteia, în precipitarea, cu care a scrisă, în lipsa cunoscinţelorfi teologice, ce ar trebui să le aibă, cândă se ocupă cu cestiunî bisericescî, în lipsa de eserciţiă logicii pentru lucruri de acestea, safl dóra, ce^a ce totuşi din câtă îlü cunoscemü, n’amü pute crede despre dînsulü, în cre­dinţa, că dintre cetitori nimeni nu va observa contrazicerile cele multe din articulii sëï, şi aşa nici unuia dintre ce­titori nu-i va fi bătătore la ochi super­ficialitatea articuliloni dînsului.

De pildă, ca cetitorii in antecessu să-şi potă face o idee de superficiali­tatea acésta, aducemü numai câteva împrejurări.

In numërulü 67 din „Gazeta* la capetulü articulului, resumândü esenţa pactului cuprinsă în manifestulă de unire delà 1698, (j'ce dlă Densuşană din cu- vîntü în cuvîntă : „Românii în manife- stulü loră de unire delà 1 6 9 8 făcură numai nisce d e c l a r a ţ i u n i g e n e r a l e , şi î n t r ’ u n ă m o d ü f é r t e vagă , că se unescü cu biserica Romei, fă ră să spună anume, în ce fe lu de cestiunî se unescü. “ Cu tóté aceste resumândü a dóua oră

I I

10 —

totü acolo acelü manifestă di ce : „Legă­tura aşa dară, carea o făcuse biserica română cu biserica Bornei la 1 6 9 8 , era numai o simplă alianţă bisericâscă făcută între dôuë state saă corporaţiuni biseri- ,cesd . “ Din „ declaraţiunî generale “ făcute „într’ună modă forte vagă11, în caii „nu se spune anume, că în ce felă de cestiuni se unescă,u cum scóte dlü Densuşană nu ârăşi ceva „generală“ şi „vagău, ci ceva forte specialii şi determinată, anume: „Alianţa bisericéscâ făcută între dôuë state saü corporaţiuni ?“

Mai departe totü acolo dlü Den­suşană susţine, ca manifestulü din 1698 după ce dechérá, că Românii se unescü cu biserica Romei, adauge numai decâtü, că „ motivuM principală şi condiţiunea politică bisericéscâ esenţială a u n ir ii1,, e „ca să trâéscâ cu acelea-şi privilegii, cu cari trăescă mëdularii acestei sfinte bi- sèricea. Fiindü dară motivulü princi­pală alü unirii de natură politică, dlü Densuşană, că urmézâ, că şi unirea e numai politică, saü alianţă, âră nu unire dogmatică din motive sufletesc! saü religiöse.

Acum dacă dlü Densuşană va mai ceti odată manifestulü aflatü de dînsulü,

11

va vedé, că acela se începe cu motivulü nrmätoriü : „ Cercândă schimbarea acestei lumî înşelătore şi nestarea şi neperirea sufleteloră, căruia în măsură mal mare trebue a fi decâtu tóté, din bună vom nostră ne imimă cu biserica Romei cea catolică şi ne mărturisimă a fi mădula­rele acestei biserice sfinte catolicéscd a Rom ei.u Uiiü motivă maî spirituală şi mai religiosă ca acesta, va concede şi dlă Densuşană, că nu póte esista. Din motive religiöse sufletesc! însă ca acesta nu se face nie! cândă alianţă politică între doué biserici, ci se face uniune dogmatică, şi acésta erăş! o va concede dlă Densuşană.

încă vre-o doué exemple de super­ficialitate. Totă în resumatulă acela dice dlă Densuşană, că Români! în soborulă din 1 6 9 8 , precum arată manifestul!}, n’aă recunoscută „nid chiar calitatea de prim ă Patriarch, a Papei delà Roma, şi soborulă nu concese Papei nici ună dreptă de jurisdicţiune în biserica română de A lba-lu lia“.

Multă ne-am mirată, cum póte dlă Densuşanu să nu-şî cunoscă chiar nie! documentulă, ce l’a aflată d-sa. Căc! în documentulă acesta, manifestulă so-

12

boruluï din 1698, chiar la capetă se cetescö următorele : „ Ci tocmaï de s’ar întîmpla morte (Vlădică!), să stea în voea soborului, pre cine ar alege să ße Vlă­dică, pre care Sfinţia Sa Papa să-lă în- türéscâ. “ Manifestulă (|ice, că „Papa să întărâscă pre Vlădica“, şi totuş! după dlü Densuşană manifestulü n’a recuno­scută „nici chiar calitatea de prim ă Pa- triarchă alü Papei delà Roma, şi nu con- cese Papei nici ună dreptă de jurisdic- ţiune în biserica română de Alha-IuUa “. Se póte închipui o întâietate şi juris- dicţiune ma! clară ca dreptulă de con­firmare saă întărire? A trebuită dlă Densuşană să fie estraordinară de pre­ocupată, cândă le-a scrisă aceste.

încă una. La începutulă articu- luluî din Nr. 67 ală „Gazete!“ dlă Den­suşană voindfi a spune motivulă, pentru care guvernulă din Viena a favorisatfi unirea, ba a pus’o şi la cale însu-şî elfi, (Jice din cuvîntă în cuvîntă: n Acum gu­vernulă din Viena vecUndă starea cu totulă miserabilă a catolicismului din Tran­silvania, se decise, ca să înmulţescă nu- mărulă acestoră catolici prin câştigare de suflete.“ Apriatfi ne spune aci dlă Den­suşană, şi forte adevărată, că guvernulă

18

din Yiena îşi propuse a înmulţi numë- rulü catoliciloru prin câştigarea de suflete, va să (Jică prin câştigarea de indivizi, cad să profeseze credinţa catolică, căci aceea insemnézâ câştigarea de suflete pentru o biserică.

Cu tóté aceste în aceea-şî alineă voindü dlü Densuşană a ne spune, cum guvernulű din Yiena „a câştigate suflete“ catolicismului „imnulţinău-l numëruîü (lice totü dînsulü, „că guvernulű din Viena făcu planulü ca să mijlocéscâ o alianţă bisericéscâ între catolici şi B o­rnant“. Cum póte cineva „să tnmulţescă num ëruîü“ membriloru unei confesiuni, „să-l câştige suflete“ unei biserici prin o simplă alianţă politică-bisericâscă, de bună samă nici diü Densuşană nu o scie nici acum şi nu o va sei nici cândü. Chiar şi în istoria politică a statelorü, dacă uuă stată se decide să-şî „înmiii- ţescă“ supuşii cu şupuşî de aï altui stată, nu încheie cu acesta alianţă, ci folo- sesce alte mijlóce.

Ne pare forte rëü, că sun temă siliţi să descoperimű nisce contraziceri aşa fra­pante în ceea ce a scrisă dlă Densuşană. Noi însă nu suntemă de vină.

14

Contraziceri de aceste vomü întîlni altcum totö mereü în studinlü domnului Densuşantt.

Premiţândtt introducerea acésta vomü intra în meritul# lucrului constatândü mal întâifi natura sântei Uniri în. contra dlul Densuşanu, şi apoi tractândü şi celealalte cestiunî, ce1 suntü în legătură cu ea, şi cari fură atinse şi de dlü Densuşantt, după ce şi fără de aceea tóté ati valóre actuală.

15r

I.Natura Unirii pre basa manifestului sinodului din 1698 aflatû de domnulù

Nie. Densuşană.în numërulù 67 din „Gazeta“ dlă Den­

suşană după ce a publicată manifestulă de unire alu sinodului din 1698, se esprimă ast- felă: „Manifestulă originală de unire nu amin- tesce absolută nimică, că biserica română de Alba-Iulia ar fi primită patru puncte dogma­t i c e , eră maî la vale, că „sinodulă din 1698 nu primi niă o dogmă de credinţă catolică“. Din împrejurarea acesta şi deduce apoi dlű Densuşană curiósa sa tesă, că sfînta Unire n’a fostű o unire dogmatică, ci o a l i a n ţ ă b i s e r i cê s c â , ca alianţa între doue state.

Superficialitatea dlui Densuşană nieăirî nu este aşa evidentă ca în analisa manife­stului aeestuia. Nefiindu dlu Densuşană teo- logă, nici n’a putută analisa documentulû acesta ca teologă. Dlă Densuşană însă este îuristă de profesiune. De aceea pre dreptulă amă fi aşteptată, ca să-lă analiseze barem ca îuristă. Analisându-lă ca îuristă, numai decâtă ar fi vëdutü, câtă suntă de fără te- meîfi tote deducţiunile dînsuluî cu privire la natura sfintei uniri.

Să vedemă însă, ore este adevărată, că „sinodulă din 1698 nu primi nici o dogmă de credinţă c a to l ic ă cum 4*ce dlă Densuşană!

16

După Din Densuşanu. biserica românéscâ din Ardélü pre tirapulű Uiiiriî era biserică „ortodoxă orientală“. De aceea în biserica românéscâ din Ardélü la 1698 conceptulü „biserică“ avea totu acela-şl înţelesfi, care-lü are şi astăzi în biserica „ortodoxă orientală“ din Ardélü.

Acum Şaguna în dreptulű seü canonică § ‘i l , pre care totuşi ar fi trebuită sä-lü con- sulteze dlű Densuşanu mai înainte de ce s’a apucatű de unü lucru aşa mare, definesce biserica aslfeliű: „Biserica este totalitateaaceloru indivizi, carï s’aü învoitü . . . . într’ocredinţă.............“ *) Aşa dară nu după unű„lesuitű celebru“, ei după unulü dintre cel mal mari „ortodox! orientall“ numai acel in­divizi se ţină de o biserică, cari mărturisescfl o credinţă cu ea.

Eră în raanífestulü sinodului din 1698 nu odată, ci de doué ori dicü părinţii sino­dului, că „ne mărtnrisimit a fi mădularile sfintei catolicescei biserici a Bornei“. ■ . După însă şi definiţiunea bisericel dată de Şaguna aşa dară, cândü părinţii sinodului din 1698 s’aü decheratü „mădulare a sfintei catolicescei biserici a Bemei“, aü întrattt în totalitatea acelora indiviijí, cari s’aü. învoitü în credinţa catolică a Romei, şi prin aceea afi primită' nu o dogmă „a sfintei catolicescei biserici a B o r n ă ci tóté dogmele acestei biserici.

Până la 1698 părinţii sinodului aü fostü „mădular!“ al bisericel „ortodoxe orientale“,

l) Andrem Şaguna, Compendiu de dreptulű bi- sericescü pag. 10.

17

cum susţine dlű Densuşană. Fiindü tnădu- larl aï acestei biserice, delà sine se îuţelege, că aű mărturisii ű dogmele eî. în sinodulü din 1698 au decheratü aceia-şi părinţi, că nu mai suntű de aci încolo „mădulari“ al bisericei „ortodoxe orientale“ , ci mădularî „ai sfintei catolicescel biserici a Romei“. De unde delà sine a urmată, că de atund aű lnceputű a mărturisi tóté dogmele acestei biserici pârăsindă pre ale bisericei „orto­doxe orientale“.

Tóté lucrurile acestea suntă aşa de evidente, cátű numai o traetare superficială ca a dluî Densuşană póte să nu le va4ă, şi să tragă din manifestulă delà 1698 conclusiuni aşa false, cum nu ar puté trage decâtă nu­mai ună bărbată lipsită de ori ce cunoştinţe teologice şi Juridice, cum nu-lű ţinemă a fi pre dlă Densuşană.

A te dechera „mădulariă ală unei bi­serici“ şi totuşi a nu primi nici o dogmă a acelei biserici, atâta însemnă, câtă a te de­chera membru alü unei societăţi şi a nu primi nici ună paragrafă din statutele acelei societăţi, saă a te dechera membru alü unui stată şi a nu primi niee una din legile acelui stată. Asta însă şi dlű Densuşană ca turistă o va concede, că e o absurditate, şi de aceea ne pare rëù, că ceea ce susţine dlă Deusu- şană, nu e numai ceva falsă, ci chiarű absurdă.

Dlü Densuşană tesa sa, că sinodulü din 1698 n’a primită nice o dogmă de credinţă catolică, din causa că acesta nu se es‘ presă în manifestă, deşi, cum atnă aretată deja până la evidenţă, se cuprinde lămurită

I 2

18

în cuvintele: „mădulari al sfintei catolicescel biserid a Bomeï", şi-o mal basăză mai departe pre repeţirea pre scurtă a condiţiuuiloră de unire scrise la capetulfi manifestului de Mi- tropolitulü Atanasiü cu mâna sa proprie asti'elu: „Şi aşa ne unitnű, aceşti ce seri mai süsü, cum tóta lege nostră, sluşba biserică, le- turghia şi posturile să stea pre locü.“

Cuvintelorü: „legea nostră“ dlű Densu- şană le dă înţelesulă de „credinţa nostră“, ca şi cum Atanasiü ar fi voitű să dică, cumcă sinodulû rëmâne pre lângă credinţa, ce o a avută mal înainte, fără de a schimba nimica în ea.

Cuvintele acestea ale lui Atanasiü aşa dară susţine chiaru şi dlű Densuşauu, că suntû numai o repeţire a condiţiuniloră unirii cuprinse în manifestă. Acum eondiţiunile acestea în manifestă sună în modulă urmă- toriă,; „însă într’acestü ckipă. ne mimă şi ne mărturisimă a fi mădularile sfintei catolicescel biserici a Romă, cum pre tun şi rămăşiţele nóstre din obiceiurile bisericei nóstre a răsări­tului să nu ne clătfacă. Ci tóté ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum, aşa şi de a,cum înainte să fimă slobozi a le ţină după călindariulă vechiü.“ Condiţiunea unirii aşa dară nu este, ca părinţii sinodului să rămână totă în credinţa de până atunci, căci atunci nici n’ar fi putută să se mărturisescă „mădulari aî sfintei catolicescel biserici a Romei“, ci că pre dînşil „din obiceiurile bisericei răsăritului să nu-i clătăscă*, va să clică ,ritulü şi disciplina biserici răsăritului să le rămână neatinse, căci cuvîntulă „obiceiü“ numai acestă înţelesă

19 - Ipóte să-iu aibă, cum arată esplicarea lui prin cuvintele : ceremoniile, sărbătorile, posturile, cari suntă lucruri rituale şi disciplinare.

Condiţiunea unirii dară cuprinsă In ma- nífestú este, că rentând pre lângă ritulű şi disciplina résáriténa. De aceea repeţindd Atanasid condiţiunea manifestului, numai acéstà a potutd să o dină şi elu. Pentru aceea cuvîntultt: .Jóta lege nóstra“ din repeţirea lui Atauasiii numai acela-şi înţelesd póte să-ld aibă, care-lü are cuvíntulü „obiceiü“ din !n- su-şi manifestuld, va să (jdă ritulű şi disci­plina. iji cumcă numai acestii înţelesd póte să-ld aibă cuvíntulü „tóta lege nóstra“, se vede de acolo, că nemijlocită Atanasid es- plicându cuvíntulü „lege“, sad voiudd a spune că ce înţelege sub ea, ne spune, că înţelege : „sluşba bisericeî, leturghia şi posturile“, va să rjică lucrurile rituale şi disciplinare. Se vede că dld Densuşand este forte nedeprinsű în interpretare, căci altcum forte uşoru ar ti putută să se couvingă alăturâudtt manifestuld cu repeţirea lui la capetü pre scurtű de cătră Atanasid, că cuvíntulü : „lege“ nu este aci eoordinattt cu „slujba bisericeî“, „leturghia“, „posturile“ , ci acestea suntü subordinate aceluia, suntü părţi ale aceluia, şi esplicarea mai detaiată a aceluia, saü vorbindd cu termini din sciiuţa logicei, cuvíntulü „lege“ este gentilă, érà celealalte trei suntü speciile acelui genă. Servimd dini Densuşand şi cu unu esemplu, Candű (jicemű: tóté animalele, sugătorele, paserile şi pescii, atunci nimeni nu va înţelege lucruld aşa, că animalele suntü diverse de sugătore, paseri şi pesci,

T 2*

1 20

ei ori eine va pricepe, ca acestea părţi diu animale suntü esplicări mai detaiate ale cu- vîntului: animale, saű animală e genulű, şi celealalte suntü speciile genului.

Evidentă este deci, . că în repeţirea lui Âtanasiü cuvîntulü „lége“ n’are înţele- sulü de credinţă, ci înţelesulfl, ce-lü are cu- vîntulă: „obiceiü“ în însu-şi mauifestulă, va să 4*t'ă înţelesulfl de rită şi disciplină, adecă „sluşba bisericeï, leturghia şi posturile“, din cari pre rămăşiţele lorfl nimeni nici nu le-a clătiţii nici odată, şi nu le va clăti nici cândfl.

Constatămfl dară resultatulfl. întâifl în manifestulu delà 1698 părinţii sinodului de- cherându-se mădulari ai „sfintei catolieeseei biserici a Romei“ au primiţii tote dogmele acestei biserici părăsindă pre ale bisericeï „ortodoxe orientale“, ai cărei mădulari afl fostű până atunci.

A doua în manifestulû delà 1698 pă­rinţii sinodului au reservatfl neatinsă ritulfl şi disciplina răsăritenă pentru şine şi următorii sëï.

De unde cândfl sinodulă provincială delà 1872 ţinuţii de mitropolitulfl Vancea a codificată credinţa catolică a bisericeï Romei, n’a făcută alta decâtă a codificată credinţa primită de părinţii sinodului din 1698, a cărui manifestă l’a aflată dlă Densuşană. Éra cândă acelă sinodă la pag. 13 poftesce, ca toţi episcopii şi preoţii, cari voră lua parte la sinódele provinciale, să facă mărturisirea publică a credinţei după formula prescrisă de Papa Urbani! VIII, nu poftesce, decâtă ca aceştia să mărturisescă credinţa „sfintei catolieeseei biserici a Romei“, carea aă mârtu-

21

risit’o părinţii sinodului din 1698, cândü s’aü declarată „modulari aï acestei sfinte biserici“.

Mal departe cândü sinodulü provincială din 1872 ţinută de Mitropolitulă Vancea a codificată principiulii, că ritulă şi disciplina orientală în biserica nostră şă rămână neatinse, n’a făcută alta, decâtă a codificată condiţiunea unirii cuprinsă în manifestnlă delà 1698, ca adecă: „obiceiurile, ceremoniile, serbătorile, po­sturile“ să rămână cele orientale.

Sinodulü provincială delà 1872 ţinută sub Mitropolitulă Vancea n’a făcută deci absolută nimică alta, decâtă ceea ce a făcută sinodulü din 1698 ţinută sub Mitropolitulă Atanasiă.

Pentru ce condamnă dară D. Densuşană pre Mitropolitulă Vancea şi sinodulü ţinută de elă ia 1872? Din răutate de sigură nu. Ne pare răă, că trebue să o spunemă francă, că din ignorarea lucrului.

Celă dintâiă actă momentosă publică după 1698, în care s’a putută arăta, că óre prin unirea delà 1698 primit’au Românii saă nu credinţa catolică, a fostă cândü împăratulă Carolü VI voindă a introduce în catedrala din Alba Iulia recâştigată delà Calvini pre noulă episcopă catolică Georgia Mártonfi, şi să sfinţesc! cetatea, lipsindu-I preoţi romano- catolici, s’a folosita la lucrul! acesta de preoţi românesci uniţi, după unii de mal bine de 100, dintre cari protopopulă Petru delà Dala a servită sfînta liturgie în limba românescă la altariulă celă mare din biserica catolică1).

l) Laurianü Magazinü istorică tom. III. pag. 327. Samuilü Clain la Cipariă Acte şi fragmente pag. 90.

— 22 —

Dacă Românii la 1698 u’ar fi primită credinţa catolică, atunci prăoţi românesc! uniţi de sigură că n’ar fi fostű chemaţi de împëratulû să servescă în biserica catolică. Catolicii nu permită nicăiri ereticiloră şi re- săriteuiloră desbinaţi'să servescă în bisericile lorü. Cu atâtu mai puţină ar fi permis’o acésta împëratulû Carolü VI, care era forte bună catolică. Preoţiloră românesei însă nu numai le-a permisă, ci i-a chiară invitată să - servescă în catedrala catolică. Pentru-ce? Pentru-că scia, că Românii în 1698 aă primită întregă credinţa catolică, şi i-a considerată de confideli şi conmembri ai bisericei catolice. Étá dară o mărturisire publică a împăratului, o mărturisire publică a episcopului catolică, o mărturisire publică a unui numeră forte însemnată de preoţi românesei, că Românii la 1698 aă făcută o unire dogmatieă- cu biserica catolică a Romei.

Ce este faţă cu acesta mărturisire de aţâţi factori competenţi rabulistiea slabă şi superficialitatea comică a DM DenSuşană?

[— — I -

23

II.Conştiinţa publică bisericéscâ despre natura sfintei Uniri delà începutü până astădl, şi „alianţa“ domnului Densusanü.

Amü vëdutü deja în articululă prece­dentă, că din însu-şi documentulă dluî Den- suşană se vede laminată ca lumina soréiul, că s. Unire a fostă o unire dogmatică cu bise­rica catolică a Romei, prin carea membrii sino­dului din 16&8decherându-se „mădulari aï sfintei catolicescel biserid a Romei“ aă primită întregă credinţa acestei biserid. Amă vetjută şi unu actă solemnă curendă după s. Unire, cu pri- lejulă căruia unirea acesta în credinţă s’a manifestată în modulă celă mal strălucită.

Conseiinţa publică bisericéscâ însă cu privire la natura s. Uniri s’a manifestată în timpă de doué vécuri aşa de neîntreruptă şi aşa de evidentă, câtă trebue să ne cuprin4ă o adevărată nu mirare, ci uimire, că dlă Densuşană a cutezată a lovi în faţă acestă consciinţă.

Amă ti prea lungi, grozavă de lungi, dacă amă voi a înşira şi numai cele mai mo- mentóse acte din istoria bisericei nóstre de douë vécuri, în cari s’a manifestată consciinţă acésta publică bisericéscâ cu privire la na­tura sfintei Uniri. De aceea vomă aminti numai unele acte, în cari s’a manifestată

24

consciinţu acesta, saü în viaţa şi faptele Ar- cbiereilorü noştri, safi în sinódele nóstre, saű în şcolă şi literatură, saű în consciinţa po­porului, sau în purtarea heterodoxilorű.

1. Archiereiï noştri şi s. Unire, După mórtea Mitropolitului Atanasiu a urinaţii Ioană Pataki, română de origine, îusă în urma îm- prejurăriloră vitrege trecutù de multă la ritulă latină. Gândă Pataki fu numită Ar- chiereă ală Româniloră uniţi, atunci căpetă delà Papa concesiune, să se rentorcă erăşi la ritulă grecescă, ca să potă funcţiona ca Archiereu ală Româniloră uniţi. Clerulă şi poporulft a fostă mulţămită cu acésta, şi mai multă nu a poftită nici delà elu, nici delà Papa.

Acum dacă ar & adevărată curiósa tesă a dini Densuşană, că prin Unire nu amă pri­mită nici o dogmă catolică, ci amă rămasă pre lângă credinţa de mai înainte a bisericei „ortodoxe orientale“, atunci Papa ar fi trebuită să dea lui Pataki nu numai concesiune de a se reutórce la ritulă şi disciplina grecéscâ, ci la credinţa bisericei „ortodoxe orientale“, altcum clerulă şi poporulă românescă n’ar fi fostă mulţămită. Suntemă gata a primi şi adopta de a nóstrá tesa dlui Densuşană, dacă ne-ar arăta numai ună singură casă, cândă Papa a dată cuiva concesiune să se întorcă delà credinţa catolică a bisericei Romei la credinţa bisericei „ortodoxe orientale“, eră de altă parte, dacă ne-ar arăta, că clerulă şi poporulă românescă unită din Ardéiü a poftită (lela Pataki, spre a pute fi episcopă unită, ca să nu părăsescă numai ritulă şi disciplina apusană, ci şi credinţa „sfintei ca-

1

25

tolicesceï biserici a Bornă“ şi să se renforça la cea ortodoxă orientală.

Ce urmeză de aci? Evidentă aceea, că mal întâiù Papa, după aceea Episcopulü nostru Ioanű Pataki, apoi cleruiă şi poporulă cu ocasiunea acesta au mărturisită în modulă celă mai lămurită, că unirea este o unire dogmatică cu biserica Romei remânândă ri- tulă şi disciplina neatinse.

întrebăniă ărăşi, ce valóre are ne mai aurita tesă a dlui Densuşauă faţă cu mărtu­risirea acesta a Papei, a Episcopului Ioană Pataki şi a întregă clerului şi poporului unită?

Şi Pataki a cunoscută nu numai forte bine natura unirii, ci forte bine şi idea cle­rului şi a poporului despre ea. Elă a fostă forte zelosă în apărarea şi predicarea cre­dinţei catolice, ba póte câte odată cu zelulă a mersă prea departe. De altă parte însă a cunoscută şi alipirea mare a clerului şi a poporului de ritulă şi disciplina resăritenă, şi cu privire la acesta s’a silită a împlini pre câtă numai i-a fostă posibilă, dorinţa clerului şi a poporului. Amă pută aduce multe dovedi despre acesta. Ne mărginimă însă numai la umilă.

Dacă dlă Densuşană s’a învîrtită vre­odată prin castelulă mitropolitană din Blaşiă şi a privită galeria portretelor« archiereiloră noştri, ce se află în etajulă ală doilea, a putută vedé, că până la Mitropolitulă Şuluţă singură Pataki, deşi crescută în ritulă latină, e îm­brăcată în costumulă preoţescă (nu călugă­rescul) orientală. Singură elă e îmbrăcată în grecă uegtă cu fimbrii şi cuptuşală roşie

— 26 —

şi brâu roşu de forma, cum portă tinerii noştri la sate.

în predicarea credinţei catolice a Romei era aşa dară Pataki neobosită. Ritulă şi di­sciplina orientală însă le observa cu tdtă ri- górea până şi în îmbrăcăminte. în purtarea acesta a manifestată Pataki consciinţa publică, ce o avea clerulă şi poponilă despre s. Unire ca unire dogmatică pre lângă păstrarea ri­tului şi a disciplinei orientale.

O atare purtare însă n’ar fi putută nici de cum să aibă Pataki, dacă unirea ar fi fostă aceea, ce <Jice dlă Densuşană.

Trecemă la altă Archiereă. Atanasiă Rednică a fostă nu numai anulă din cei mai profunzi cunoscători archierei de ritulă şi disciplina orientală, ei şi unulă din cei mai mari observatori ai ritului şi disciplinei acesteia, istoriculă Clain diee. despre elă, că „era fórte păzitoriü rînduelelorü biserică rSsăritulul.Nu suferia elü uid în ceremonii, nici în ori ce altceva latinisaţie.“ l)

Cu tóté acestea Atanasiă Rednică este cunoscută ca ună bărbată forte zelosă pentru credinţa catolică a Romei, de carea se de- osëbia a orientaliloiă desbinaţi numai în patru puncte. Şi a şi scrisă la Roma, că credinţa catolică cu cele patru puncte o profeseză bucurosă laolaltă cu clerulă, în rită şi în disciplină însă nu sufere nici o înoire.

Dacă acum ună orientalistă aşa mare ca Rednică a fostă aşa fidelă şi însufleţită apărătoriă ală credinţei catolice a Romei, fără •

• j Acte şi fragmente pag. 124. .

27

ca sä fie întimpinatû din nicï o parte nicï cea mai mică împotrivire, atunci acesta ar rëmâné o enigmă, dacă cumva în elü nu era întrupată consciinţa publică a clerului şi a poporului roinânescu despre s. Unire ca o unire dogmatică cu biserica Romei pre lângă păstrarea şi mai departe a ritului şi a dis­ciplinei orientale.

în fotă purtarea lui Rednicu şi a cle­rului şi poporului iată cu elő nu se vede nici cea mai mică urmă despre o eonsciinţă publică bisericescă faţă cu natura sfintei Uniri în îuţelesulă ne mai audită alü dlui Densuşană.

Mergemü la Mitropolitulű Şuluţă, cu­noscută de unü forte mare preţuitoriă şi ob- servătoriă alü ritului şi disciplinei orientale. Cum a stată însă Şuluţă în privinţa credinţei? Ore a profesată elă o credinţă diversă de cea cuprinsă în sinodulu provincială ţinută de Mitropolifulă Vancea la 1872? Vomă vedé.

La 1852 Şuluţă ca Episcopii alü die- cesei Făgăraşului, ce se estindea atunci preste întregă Ardéiulü, în o pastorală îndreptată cătră întregă clerulù şi poporulă diecesană vorbesce despre credinţa Româniloră uniţi astfelă: „Prin sfînta Unire în o c r e d i n ţ ă m â n t u i t é r e cu S f î n t u l ü S c a u n ă A p o ­s to l i c i i a lü Bornei suntemfi ca în o legă­tură dnmnedehcă cu ceriului Mai la vale: „Suntemfi legaţi de Capulü sfintei hiserice a Bornei nu numai prin comu n i un ea c r e- d i n ţ e i , ci şi prin legătură de sânge.“ Şi mai la vale: „Fericirea nostră o potă funda déuë............ le g â t u ra cu S c a u n u l ü Borneip r i n u n i t a t e a c r e d i n ţ e i . “

28 — 1

Şuluţă aşa dară n’are cuvinte de ajunsă spre a lăuda credinţa catolică a bisericeî Roinel, carea este şi credinţa Româniloră uniţi. Şi nici diü Densuşană, nici nimeni nu i-a făcută pentru aceea nici o imputare, că ar fi „stri­cată legea strămoşâscă“. Cândă însă Mitro- politulă Vancea iu sinodulă provincială din 1872 a codificată credinţa acesta, pentru carea Mitropolitulă Şuluţă era aşa însufleţită, atunci dlă Densuşană strigă în lumea largă, că Mitropolitulă Vancea în sinodulă delà 1872 ne-a „stricată legea strămoşâscă“.

în urmă de mai 200 de ani toţi Mitropoliţii şi Episcopii noştri din cele 4 diecese cu oea- siunea suirii pre seaunulă episcopeseă aă de­pusă profesiunea credinţei după formula pre­scrisă de Urbană VIII ca „mădularï aï sfintei catolicesceî biserică a Bornei“. Asta nu o scie dlă Densuşană, cu tóté că ar trebui să o scie, dacă se apucă să scrie de lucruri, de cari a scrisă. Cum pole fi atunci schimbare a „legii strămoşesc“, cândă sinodulă provin­cială din 1872 poftesce delà membrii sei măr­turisirea credinţei, ce o aă mărturisită de 200 de ani toţi episcopii noştri?

Se vede, câtă de necompetentă e dlă Densuşană în lucrurile, de cari s’a apucată.

2. Sinódele nóstre. Insu-şi dlă Den­suşană recunósce în numerulă 68 din „Ga­zeta Transilvaniei“, că sinóde de ale nóstre ţinute în aceste doue vécurï aă recunoscută s. Unire ca o unire dogmatică cu biserica Romei. Sinódele acestea llă şi aduseră pre dlă Densuşană In o confusiune mare. Ca să scape însă din încurcătură, îşi caută

29 Iscăparea în curiósa aserţiune, că acele sinóde nu aü fostă compuse din „toţi protopopii, preoţii şi deputaţii mirenilorä“, prin urmare n’aă fostü competente a se pronunţa în lu­cruri de credinţă. Va să <}ică dlă Densu- şanii nu voesce să scie de alte sinóde, decâtü de cele compuse după sistemulă parlamentarii anglesiî, cu tóté că în tóra istoria bisericel orientale nu va găsi uuű singură sinodű compusă după sistemulă acesta străină cu totulă de spiritulă creştinismului.

Domnulă Densuşană insă, superficială ca tot-deuna, nu vede, că rëmâne datoriă a arëta, că s. Unire, aşa cum o înţelege dînsulă, Iu primită în adevërfi în ună sinodă com­pusă după gustulă dînsuluî din „toţi proto­popii, preoţii şi deputaţii mirenilorä“. Ună atare sinodă u’a putută afla până acum dlă Densuşană, şi nu va pute afla nici cândă. Chiar şi celă delà 1698, cu care dînsulă face atâta larmă, n’a fostă compusă ast- felă. Şi totuşi dlă Densuşauâ pre sinodulă acesta îşi baseză totă ne mai audita sa tesă. Cândă însă alţii îşi baseză tesa loră totă pre sinóde compuse ca şi acesta, atunci dlui Den­suşană nu-i place.

Sinodulă p. e. din 1739 şi 1868 de- chera apriată, că s. Unire e unire dogma­tică. Că stuódele acestea dôuë acesta o decheră, recunósoe şi dlă Densuşană ; (Jice însă că n’aă avută dreptă să dechere aşa ceva, că n’aă fostă compuse din „toţi proto­popii, preoţii şi deputaţii mirenilorä“.

Sinodulă din 1698 după interpretarea superficială a dlui Densuşauă decheră, că

I

— 30 —

s. Unire nu e o unire dogmatică, ci o ali­anţă. Şi- dlă Densuşană <pcei (‘ă mi avută drepţii să o facă acesta, cu tote că n’a pro­bată absolută cu nimica, ca a fostă compusă din „toţi protopopii, preoţii şi deputaţii mi- reniloră“,

A tracta astfelă istoria, însemnézà a o chinui.

Ne mai rămâne însă dlă Densuşană datoriă şi cu respunsulă, că dacă de pildă sinodulă delà 1739 ţinută sub episcopulă Claîn, şi celă delà 1868 ca sinodft electorală aă decherată, că s. Unire e o unire dog­matică eu Roma, prin carea no! amă primită şi cele 4 puncte de diverginţă, eră prin acesta după dlă Densuşană s’aă abătută delà pactulă unirii din 1698, prin ca re .n ’amă primită nici cele 4 puncte, ci amă închiată numai o alianţă, atunci cum de decheraţiunile acestea ale sinódelorű n’aă provocată nici celă mai mică resensă, nici cea mai mică oposiţie nici în cleră nici în poporă? Cum de atunci între atâţia învăţaţi, — la celă din 1868 fu şi Cipariă de faţă — nu s’a aflată tină singură Densuşană, care să strige sinodelorăună veto?

Nu s'aă aflată şi nu se voră afla nici cândă, pentru că amíndóue siuódele acestea aă vorbită din tonseiinţa publică a clerului şi a poporului, şi nu din rabulistica dluî Den- suşană. Éra conseiitiţa acesta a fostă, este şi va fi, că unirea nostră a fostă o unire dogmatică, determinată şi precisată, şi nu ună monstru, o caricatură, cum se silesce dlă Densuşană a o degrada spre a se înălţa apoi pre sine la rangulă de Columbă ală s. Uniri.

— 31 —

3. S. Unire în şc6lă şi literatură. Sun- temü de firma convingere, căînsu-şi dlű Densu- şaufi va concede, că In şcoiele bisericei ro­mânesc! unite a trebuitù să se propună tot- deuna până ia Mitropolitului Vancea acea credinţă, carea o a mărturisită acesta biserica şi nu alta.

Acum dacă de o parte ar fi de lipsă, eră de alta nu ne-amă teme, că vomă fi prea lungî, amu pute lua pre ríndű tóté catechis- mele bisericei nóstre începêndô delà cele maï vechi până la cele edate sub Mitropolitulü Vancea spre a arëta, că Su acelea ca credinţă a bisericei românesc! unite s’a propusă tot- deuua credinţa „sfintei biserici catolicesci a Romei“, carea e şi în sinodulü provincială din 1872 ţinută sub Mitropolitulü Vancea, Mai cu samă pentru scurtime însă ne tnăr- giniuiă mai întâia la unu singură mauuală de religiune propusă în şcoiele nóstre îna­inte de Mitropolitulü Vancea. Şi acesta este manualulă de religiune, din care a învăţată dlă Densuşană, şi din care i-a propusă religiunea ca studentă de a ciucia clasă gimnasială în Biaşiă în semestrulù alü doilea alti anului scolastică 186Va sub Mitropolitulü Şuluţă pro­fesorală de religiune Iosifă Tarta. în ma­nualulă acesta în § 17 a învăţată dlă Den­suşană, „că biserica adeverată a lui Isusă Chri- stosü e biserica catolică, căci numai ea e în­tocmită tocmai aşa, după cum se scie, că a întocmită Mântuitor M ă biserica, ce a fundat’ou. Acesta nu o a putută învăţa dlă Densuşauu în Biaşiă, decâtă pre basa consciinţei publice bisericesci, că credinţa bisericei românesc!

32 —

unite delà 1698 în cóce este credinţa „sfintă catolicesceî biserici a Rotnet“, singura „bise­rică adevărată a lut Isuéü Christosü“.

Ne mirămfi forte tare, cuin de dlă Den­suşană nu inculpă şi pre Mitropolitulă Şuluţă, că a permisă profesorului Iosifû Tarţa să-i propună în şcolă, „că biserica adevărată a Iul Isusü Christosü e biserica catolică", după ce inculpă pre Mitropolitulă Vaneea cu sinodală provincială din 1872, care în acestù sinodă nu a făcută a lta , decâtfl a codificată şi mărturisită credinţa biserieei aceleia, despre earea dlă Densuşană încă sub Mitropolitulă Şuluţă a învăţată în şcolă delà profesorală Tarţa, că „e biserica adevărată a lui Isusü Christosü“. Dacă sinodulă din 1872 cu Mi- tropolitulă Vaneea mărturisindă credinţa acestei biseriee a „stricată legea strămoşescă“ după dlă Densuşană: atunci stricată a fostă „legea strămoşescă“ şi în manualulă de religiune, ce l’a învăţată diă Densuşană la 1861/2, căci manualulă acesta nu l-a propusă, că „sfînta biserică catolicescă a Romei“ este „aliata“ dlul Densuşană, ci că dlă Densuşană este „mădulariă“ ală acestei biseriee, „biserica ade­vărată a lut Isusü Christosü“.

Dlă Densuşană însă nu inculpă pentru acesta pre Mitropolitulă Şuluţă, nu pentru că nu vre, ci pentru că şi-a uitată ce a în­văţată în şcolă la Biaşiă din religiune ca gimnasistă. Şi apoi s’a crezută destulă de tare spre a puté scrie despre lucruri biseri­cesc! şi de credinţă, fără de a mai resfoi, odată cărţile, ce le-a învăţată ca gimnasistă. Aci este apoi greşala dlul Densuşană, că s‘a

1

38

simţită destulă de tare, cu tote că a uïtatü şi ce a învăţată ca studentă. De era cu mai puţină încredere în puterile şi cunoscinţele sale, atunci înainte de a se apuca să susţină în publică o tesă ne inaï aurită, ar mai fi resfoită încă odată barèm manualele de re- ligiune, ce le-a învăţată, şi apoi s’ar fi apu­cată să probeze, că ună b&rbată epocală ca Mitropolitulă Yancea la olaltă cu lamura clerului din cele 4 díecese în sinódele pro­vinciale delà 1872 şi 1882 ne-a stricată „legea strămoşesc#,“. Prin încrederea prea mare în sine însă şi alţi bărbaţi mai mari ca dlă Densuşană au ajunsă la — absurdităţi.

în biblioteca Seminariului archidiecesană din Blaşiă se află până în tjiua de astătţî o mulţime de manuale de şeolă, din cari s’a propusă dogmatica sau sciinţa credinţei teo- logiloră din acestă seminariă încă din secu- lulă trecută delà îneeputulfi lui, Şi ce ma­nuale suntă aceste? Manuale în limba latină, din cari se propunea sciinţa credinţei nu numai în Blaşiă, ci şi în seminarele catolice de prin Germânia, Frância, Spania şi Italia. Tóté tractézá ştiinţifice pentru şcolă credinţa „sfintei catolicesceî biserici a Romei“, carea o profesau Românii uniţi laolaltă cu Germânii, Italienii, Spaniolii şi Francesii. Tóté tractézá credinţa cuprinsă în mărturisirea credinţei dună formula prescrisă de Papa Urbană VIII, carea o a poftită Mitropolitulă Yancea cu si­nodală delà 1882 delà toţi membrii sinóde- lorii. Töte cuprindă credinţa de atunci a „sfintei catolicesceî biserici a Romei“ codificată în sinódele provinciale din 1872 şi 1882.

3

— 34

Pre multe din manualele aeeste este serisü şi numele seminaristului, ce l’a folo­sită. Şi dacă dlű Deusuşană le-ar căuta, forte credemă, că între aceşti seminarişti va afla şi pre vre-unuiă din strămoşii sëï. Atunci de sigură l’ar cuprinde mirarea, că „stră­moşii“ sëï aü profesată credinţa aceea, carea o a profesată şi Mitropolitulă Vaueea cu si- nódele delà 1872 şi 1882.

După ce dlű Densuşană însă nu a cău­tată nici manualulă, din care însu-şi a învă­ţată religiunea, aşa amű pofti prea multă, dacă amă pofti, să fi căutată şi manualele, din cari aă învăţată teologia strămoşii sëï. Căci de făcea acesta, atunci de sigură nu scria ce a scrisă.

Manualele acestea însă nu suntă altceva decâtă manifestarea cea mai luminată a con- sciinţei publice bisericesc! în veculă trecută şi în acesta, că s. Unire a fostă şi este o unire dogmatieă în aceea-şi credinţă cu „sfînta catolicescă biserică a Roméi“.

Consciinţa publică însă despre natura sfintei Uniri ca o unire dogmatică cu biserica Romei a fostă tot-deuua aşa de puternică în biserica nostră, câtă tractării sciinţifice a celoră 4 puncte de diverginţă i-s’a consacrată şi o literatură óre care biserieescă în clasele mai culte ale clerului nostru. Vomă aminti numai ceva din literatura acesta.

Călugării din Blaşiă în secululă trecută scoseră la lumină o cărticică mică numită „Flosculus ver itat is“, care în scurtă tiinpă îşi câştigă renume europénű înaintea teologiloră. In cărticica acesta călugării cu multă age-

35 —

rime probézà adevërulü celorü patru puncte din cărţile nóstre rituale comune cu greco- orientaliî.

Cum au putută ajunge călugării din Blaşiu ia idea curiosă, să probeze adevërulü celorü 4 puncte chiar din cărţile nóstre rituale, dacă ei ca Români uniţi u’aü primită după dlu Densuşaufi cu ocasiunea unirii nici una din dogmele aceste patru, ce le profeseză „sfînta catoUcescă biserică a Romei,“ ? Doră ca „aliaţi“ aï bisericei Romei n’aü mersü cu servilismulű până acolo, ca în favorulü acestei biserici să probeze din cărţile nóstre rituale, că stmtü adevërate cele patru puncte, în cari ei înşi-şi nu credeaù, necretjêndü în ele nici biserica românescă unită ?

Dlü Densuşană, ca să-şi mâutue. bizara sa tesă, póte că ar li gata să mergă până acolo, câtü din bărbaţii aceştia veneraiuji, „a căroră nume şi erudiţiune era cunoscută delà mare până la mare,“ să facă nisce su­flete servile fără de nici o consciinţă de dem­nitatea proprie şi a bisericei unite.

Aü probatü însă aceşti veneranfli băr­baţi în „Flosculus veritatis“ din cărţile nóstre rituale adevërulü celorü' 4 puncte, üindü că trăiau în mijioculu consciinţe! publice biseri­cesc!, că delà Unire încoce Românii uniţi, profesândü întrégà credinţa bisericei Romei, profesézá şi cele 4 puncte.

Analogă cu „Flosculus veritatis“ este erudit.ulă opü intitulată „Despre sckismaticia Grecilorü“ şi „Despre artkuluşurile de price“ de învăţatuiu călugării din Blaşiu Geronţiu

36

Cotorea, car! în parte până ín <J'ua de a$í se află în manuscriptü în biblioteca basiliţiloră.

Totü urmândă conseiinţe! publice bise­ricesc! despre natura sfinte! Uniri ca o unire dogmatică cu Roma, a scrisă şi Mitropolitulă Şuluţă opulü sëù despre Primato lü Romei, în care cu erudiţiune multă mai frumosă de- câtă cum ar aştepta omulă delà unu bărbată, care a petrecută ma! multă in cura animarum, probeză Primatulă Rome! din canónele, sfinţi! Părinţi oriental! şi din cărţile nost,re rituale. Opulă se află până în 4 '«a de astă4i în bi­blioteca Şuluţană din Blaşiă. Dacă după dlă Densuşană Mitropolitulă Vancea la olaltă cu si- nódele din 1872 şi 1882 mărturisindă credinţa „sfintei catolicescei biserici a Romă“ ne-a „schim­baţii legea strămoşescăa, atunci toţi aceia propunlndă, apërându şi dovedindù adevërulü acele! credinţe multă înainte de 1872 şi de Mitropolitulă Vancea, ne-aă „stricata legea strămoşescă“ multă înainte de elă, ceea ce dlă Densuşană ca istorică totuşî ar trebui să o Scie.

4. Clerulă şi poporulii nostru, Condi- ţiunea politică a s. Uniri după manifestulă din 1698 a fostă, că Români! uniţi „cu acele privilegiomuri voră să trâescă, cu cart trăescâ modulările şi popii sfintă catolicescî biserici a Romei“. Prin condiţiunea acesta Români! uniţi afl fostă în credinţa, că „măr- turisindu-se modulari aï sfintă catolicesă bi­serici a Romă“ aparţină du aci în colo une! biserici recepte în ţară, şi aşa aă să se bu­cure de tóté privilegiile, dé car! se bucura aceea-şi biserică. De unde în continuă pre basa împrejurării, că suută acum „mădularele“

87

unei biserici recepte, aű poftitü totă într’una, ca să se bucure de privilegiile acestei bi­serici. Pre basa acésta staü tote represen- taţiunile Româuilorü uniti făcute la curte în causa scutinţeloră, pre basa acésta stă tétà activitatea şi trepădarea neobosită a episcopului Clain, ca Româniloră uniţi să li-se dea, ce li-s’a promisă cu ocasiunea unirii. De aceea, că să fi cerută vre-odată Românii uniţi împlinirea condiţiunii politice a unirii pre basa, că nu suntă „mădularl aï sfintei catolicesă biseriă a Romă“, ci „aliaţi“ ai aceleia, nicăiri nici cea mai mică urmă. Ba s’ar fi făcută şi de rîsă păşindă înaintea Cal- viniloră cu unù atare motivă.

Ce urmézá de aci? Evidentă aceea, că consciinţa publică a clerului şi a popo­rului românescă unită era, că ei reservându-şi ritulă şi discipliua orientală profeseză cre­dinţa bisericei catolice, care era receptă în ţară, şi aşa trebuescă să se împărtăşâscă de tóté privilegiile acestei biserici. Cum s’a pu­tută însă nasce consciinţa acésta, dacă ea nu-şi are isvorulă în însă-şi unirea delà 1698, nu va puté arëta nimeni. Asemenea nu va puté arëta nimeni, că dacă la 1698 condi- ţiunea politică a unirii a fostă după dlă Den- suşană numai condiţiunea^ politică a unei alianţe, atunci cum de totuşi curândă după aceea, cândă Românii uniţi aă începută a cere împlinirea condiţiunii aceleia, nu o aducă înainte de locă ca condiţiune de alianţă, ci ca condiţiune de unire dogmatică.

Cu deosebire însă poporulü desavuézà fără îndurare pre dlă Densuşană. Sciută este,

— 38

că şi din clerü, dară maî cu samă din po* poră s’aü opusă mai mulţi sfintei Uniri delà începută. Dacă s. Unire n’a fostü dogma­tică, ci alianţă politică, atunci tôtà oposiţia Românilorü acestora n’ar avé nici unu înţe­leşii. Căci ei prin „alianţa“ acesta rămâneau după dlü Densuşană în totă c r e d i n ţ a , ri- tulű şi disciplina Veche fără de nici o schim­bare. De altă parte însă căpătau tóté pri­vilegiile unei biserici recepte. O atare ali­anţă a o respinge în împrejurările de atunci ale Românilorü era o adevărată nebunie. Şi destui Români totuşi aù respins’o. Pentru ce? Pentru, că sciaű, că nu e o alianţă po­litică, ci o unire dogmatică, prin carea rë- mânêndu-le ritulù şi disciplina, trebuescű să primescă dogmele „sfintei catolicesd biserici a Romei“, şi asta, Dumuetjeă scie, din ce cause, nu se unia cu consciinţa lorü.

Ba ceï ce n’aü primitü s. Unire, saű mai târtţiă aù càdutü delà ea, aù mersă şi mai departe. Şi-aă ziditü adecă biserici di­verse de ale uniţiloră, şi şi-aă adusă preoţi diverşi de ai acestora. O au făcută ore acesta numai pentru aceea, că paşulă poli­tică, alianţa politică a uniţiloră nu le con- venia? Dacă intre ei şi uniţi n’ar fi fostă decâtă divergiuţă politică cu privire la o alianţă, nici cândă nu şi-ar fi edificată bi­serici diverse nici nu şi-ar fi udusü preoţi diverşi. Ci le-au făcută acestea, pentru că sciaă, că între ei şi uniţi este diverginţă dogmatică sau de credinţă, saă cu alte cu­vinte, pentru că sciaă, că s. Unire n’a fostă o alianţă politică, ci o unire dogmatică.

39

Totă asemenea a purcesû şi poporulü unită. S’a separatű de celü neunită cu bise- ricele şi preoţii. Ore pentru ce? Doră pentru că erau mânioşi pre cei neuniţi, că aceştia după dlü Densuşană fără de a schimba nimicű în credinţa lorii şi nici in ritii şi dis­ciplina, ci rëmânêmlü pre lângă „tóta legea nâstră“ nu voiau să priméscâ „privilegiotnurile“, ce li-se promiseră în urina alianţei dînsuluî ? Credeuiü, că dlă Densuşană pre Români, uniţi şi neuniţi, nu-i va ţine de aşa răutăcioşi, câtu din motivuitt, că unii dorină „privile- giomurile“ şi alţii nu, să se separeze de olaltă cu preoţii şi bisericele. Câte biserici românescï unite şi neunite şi preoţi uniţi şi neuniţi aă fostă şi suntă în Transilvania şi Ungaria, tote şi toţi îlă desavuăză pre dlă Densuşană cu alianţa lui.

5. Purtarea heterodoxilorü faţă cu sfînta Unire îlü desavuézà pe dlă Densuşană chiar aşa de taie ca şi purtarea poporului româ- nescă unită şi neunită. Vomă aduce şi din purtarea acésta a heterodoxiloră numai câ­teva specimene.

Mai întâiă Calvinii înşi-şi aă mărturi­sită cu ocasiunea sfintei Uniri, că unirea Româniioră a fostă unire dogmatică cu bi­serica Romei. Calvinii adecă încă doriaă, şi mişcafi totă petra, ca Românii să facă o unire dogmatică cu ei. Sciaă însă, că dacă poporulü română va autji şi va sei, că în ce stă credinţa calvină, atunci cu greă va puté fi înduplecată a primi credinţa loră, fiindă că se deosebia prea tare de credinţa lux de până atunci, pre carea deşi puţină o înţe­

— 40

legea, era Insă. legatű de tóté usanţiile reli­giöse, în cari era întrupată. De unde îm- betaü poporulű românescă eu aceea, că eï se mulţămescu, dacă Românii fără de a adauge saù subtrage nimica din credinţa lorű de mai înainte, dechérâ, că primescû clientela şi protecţiunea loru. Cu atâta, diceaă Cal­vinii, că nu se mulţămescă catolicii, ci pof- tescù delà Români credinţa în dogme nôuë, şi mărturisirea credinţei după formule noué, sub care înţelegeau formula profesiunii de cre­dinţă a Papei Urbanü VIII usitată la întor- cerea orientali lorű, carea o a pofti tű şi Si- nodulü delà 1882 ţinutu sub Mitropolitul!! Vancea. ')

Ore mai are lipsă dlù Densuşauu de unÜ testimoniû mai clasicü, că s. Unire cu Roma a íostű o unire dogmatică în aceea-şi credinţă, decâtü cum este testimoniulű acesta ală calvinilorű de atunci, cari spună apriatű, că cu ocasiunea unirii Românii aù trebuită să primescă dogmele catolice ale bisericei Romei, şi să înărturisescă credinţa după for­mula prescrisă de acestă biserică?

Mai aduceam numai unû testimoniu cal- vinescû, care-lü dă celû mai mare literată alü Calviniloră de pre timpurile acelea. Şi acesta este ístorieulü Petru Bod, predicatorii ealvinescû îu Ighiű. Bietulű istoricű Bod scia, că unirea Româniloră cu Roma a fostă unire dogmatică, şi altcum nici nu şi-o putea închipui. Scia şi aceea, că biserica Romei nu poftesce delà Români altceva decâtă pro-

>) Nilles Symbolae t. I. pg. 278.

I I

t — 41 -

fesarea celorü 4 puncte de divergitiţă. Bie- tulü predicatorü calvinescü însă atâta era de ignoranţii, câtă nu scia proprie, cari suntü cele patru puncte. în urmă bătându-şi múltú capulü, şi póte mai întrebândù şi pe vre-unü ignorantù ca şi elü, cretjêndü, cà e destulü de bine informată, dice, cà Românii prin unire cu Roma aü primiţii urinătorele puncte: Că Ro­mânii nu recunoseù pe Patriarculù delà Constantinopolù, ci numai pe célú delà Roma; 2. că vorű lua cuminecătura numai sub o specie; 3. că vorű Introduce la preoţi celiba- tulfl, şi 4. că voru posti Sâmbăta cu lăptarii. 2)

Vecii bine, că noi ca şi Românii de atunci, eetiudü aceste, rtdeinfi de ignoranţa bietului predicatorii calvinescu. Una însă pe lângă tot-ă ignoranţa lui totuşi a sciut’o forte bine. Şi acésta este ceea ce nu vre să o scie dlü Densusanü, cumcă adecă Românii prin unire aü primiţii credinţa bisericei Romeî, de curea se deosëbia a orientalilorü dissidenţi numai în patru puncte, va să dică, că unirea a fostă unire dogmatică şi nu aiianţă. Măr­turisirea acésta a Calvinului Bod nu o alte- rezăde lucii împrejurarea, că elü nu cunoseea, cari suntü proprie cele 4 puncte. De ar fi fostü alianţă, atunci nu şi-ar fi bătută ser- manulü atâta capulü, să afle cele 4 puncte, cari le-au primitű Românii prin Unire.

Să trecemu acum la alti heterodoxï, la „ortodoxii orientali“, pe cari i-a turburată de totu tare.unirea lui Atanasiü, chiar pentru că a fostü o unire dogmatică. Teodosiü Mi-

!) Petru Bod História unionis Valachorum.

— 42 1tropolitulü delà Bucureseï amjîndü de unirea lui Atanasiü, la 3 Maiü 1702 îi scrie lui Ata- nasiü o epistolă Infruntàtôre, în carea iï im­pută, că prin unire a càdutù în m a i m u l t e eres i ï . îi spune apoi, call suntü eresiile aceste, fiindu că umblă să-î probeze din Oc- toichö, că nu esistă purgatoriu, şi că Spiri- tulû Sfîntü nu purcede şi delà Fiulü. Se Înţelege de sine, că înaintea lui Teodosiű,, Mitropolitulö delà Bucureseï, profesarea celorü patru puncte era profesarea unei eresiî. Asta însă nu importă. Ce importă, este, că însu-şi -Teodosiű recunósce, că Atanasiü a primită cele patru puncte, şi a făcută unire dogmatică cu Roma. l) De ar ti fostű unirea numai alianţa dlui Densuşană, atunci Teo- dosiű pre Atanasiü de sigurû nu l’ar ti nu- mitù ereticû, nici n’ar fi umblată să-I probeze din Octoichù neadevërulü celorü 4 puncte.

Totü pe atunci Calinicű Patriarchulă din Constantinopolû în ună sinodă patriarcală laolaltă cu 9 ArchiepiscopI grecescl escomunică pe Mitropolitulù nostru Atanasiü, pe care în batjocură îlă numesce Satanasifi, şi cu élű şi pe totü clertilă şi poporulă, ce va fi în legătură cu elü. Şi pentru ce? Pentru că, cum 4*ce Calinicü în scrisóréu de anatemă, Atanasiü „a primită dogme contrare credinţei ortodoxe orientaleu. a) \

') Nilles Symbolae t. I. pag. 344 şi uu. G. Bariţifi Părţi alese din istoria Transilvaniei v. I. pag. 221.

2) NiileB, totfi acolo pag. 348 şi G. Bariţifi totü acolo la aceea-şl pagină ca mal susfi.

I

— 48

Étâ şi iută grecü dintre cei mai com­petenţi desavuézà pe dlű Densuşanu cu ali­anţa sa, şi deeheră în actfi publicö, eă s. Unire a fostü unire dogmatică, prin carea Atanasiü cu ai săi „a primită dogme contrare credinţă ortodoxe orientale“ ! îi mai trebue mai multă dini Densuşană?

Dintre heterodoxii mai noi ne provo- cămă numai la unulă, şi acesta este Mitro- politulü Şaguna, care în istoria sa bisericescă apriată spune în mai multe locuri, că unirea a fostă dogmatică, şi a stată Iu primirea ce- loră 4 puncte de diverginţă între ambele biserici. Aşa la pag. 127 numără aceste 4 puncte în modulă următoriă: 1. Precunó-scerea Papei de Capiilă bisericei. 2. Precu- noscerea sântei Cuminecături cu pâne do­spită şi cu azimă. 3. Precunóscerea purce- derii sfîntuluî Duchă delà Tatălă şi delà Fiulă, şi 4. Precunóscerea focului curăţitoriă adecă a Purgatoriului.

Pre lângă aceea Şaguna sfînta Unire nu o numesce nici cândă alianţă, ci „apo­stasie“, Ce îusemnézà însă cuvîntulâ: „apo­stasie“ ? Spre esplicarea lui nu ne vomă provoca la vre-unű „lesuită celebru“, ci la unu opă de ală „liberă-cugetătoriloră“, cari uu-i surită dini Densuşană aşa odioşi ca Ie- suiţii. Acesta este „Brockhaus Conversa- tions-Lexicon“ ed. 11, t. I, pag. 884, care dice, că apostasia este lucrarea, prin care ci­neva cade delà credinţa sa. s) însu şi Şaguna

3) Apostaten nennt man vorzugsweise die von ihrem religiösen Glauben Abgefallenen, demnach Apos­tasie die Handlung selbst.

— 44

aşa dară recunósce chiarü, că prin Unire Ro­mânii au cădută delà credinţa lui la altă credinţă, carea este credinţa „sfintă catoli- cesă biserici a Romă“, ceea ce însemnă, că unirea a fostă unire dogmatică.

** *Totă tesa dluî Densuşanii, că sfînta

Unire n’a fostă o unire dogmatică în cre­dinţă cu biserica Romei, este aşa de străină de totă modulă de cugetare a Româniloră uniţi şi neuniţl şi a neromâniloră în timpă de dóue vécurl, câtă dacă dînsulă nu păşia eu idea sa în ună organă, care până mai eri alaltăerî se bucura de o vadă frumosă, şi dacă nu trăgea din ea conclusele, ce le-a trasă cu privire la neuitatulă Vancea, atunci o amă ti ignorată cu totulti. Căci la po- pérë, ce suntă în gradulă de cultură ca ală nostru, ţese aşa bizare şi cutezătore nu suntă ceva rară. Rădăcini afunde însă nu potă să prin4ă, şi mal Iute saă mai târdiă dispară. Ba lucruri de aceste se mai întîmplă câte odată chiar şi la popóre mai înaintate în cultură. Dlă Densuşană va fi audită, cum Francesulă Hardouin în veculă trecută a ne­gată autenţia Eneidei lui Virgiliă, despre care dieea, că o a compusă ună călugără Benedictină în secululă XIII, a serieriloră lui Sallustiă şi Caesar, a opereloră lui Ovidiă şi aprópe a tuturoră auctoriloră classici. Atunci şi-a aflată şi Hardouin unii şi alţii, caii i-aă crezută. Astătţi înstă stîrnesce nnmai rîsă. Şi tare credemă, că o asemenea sorte îlă aşteptă şi pe dlă Densuşană.

45

De sortea acesta nu va scăpa domnulu Densuşanu cu atâtù mai vîrtosü, cu câtă că dacă ar fi cugetatû numai câtû de puţină seriosö asupra alianţei dînsuluï, ar fi aflată, că aceea e uuă nonsens.' Biserica Româ- niiorű pre titnpulű sfintei Uniri era numai tolerată, şi nu se bucura de nici unulu din privilegiile celoralaite biserici recepte. Era va să 4*că cea mai slabă şi mai decătţută biserică în ţară, carea nici pe sine nu se putea ajuta, necum să ajute pe alte biserici din ţară. Ce folosii putea dară să aibă bi­serica catolică din o simplă alianţă cu bi­serica româneseă, dacă acesta nu se unia în o credinţă cu aceea? De altă parte, dacă biserica romáuéscá rëmânêndü şi mai de­parte în „vechea ei credinţă“ prin o simplă alianţă cu catolicii căpeta tőre privilegiile acestora, atunci e mirare, că Românii n’uü pretinsă, ca dieta ţerei să inartieuleze ea a 5-a biserică receptă în ţară şi „biserica or­todoxă orientală“, căci după dlù Densuşanu pre basa uuirii, respective alianţei dînsuluï, de facto era deja a 5-a biserică receptă în ţară. Să se fie întîmplatü aşa ceva, nu va pute proba dlű Densuşană nici cândfi. Afară de aceea, chiar şi în manifestulă delà 1698 se dice, că cei uniţi „se märturisescü mădularl ai sfintei catolicesă biserice a Romă“. Acum cându unu stată încheie alianţă cu altuifi, e ceva ne mai auflită, ca cetăţenii unui aliată să se dechere „mădularl“ ai celuialaltö. Cetăţenii Austro-Ungariei de pildă prin ali­anţa statului nostru cu Germania şi Italia nu se mărturisescă „mădularl“ ai acestora state,

- 46

cândü totuşi, după couceptulă, ee-lö are dlù Densuşauă despre euvîntulü: alianţă, ar trebui să se dechere. La atari curiosităţî ajunge dlă Densuşană cu tesa sa.

Constatămu dară resultatulö. Manife- stulü delà 1698, purtarea Archiereiloră noştri, a sinódplorü, a poporului' şi a heterodoxilorfi, şcola şi literatura biseriçeï unite arata până la evidenţă, că Românii prin s. Unire aü Inchiatù o unire dogmatică cu biserica Romei, mărturisindă credinţa, ce o înărturisesce bi­serica acesta, De unde Mitropolitulâ Vancea cu sinódele sale stându pe basa credinţei acesteia s’a purtată ca celü mai fidelii íiü alö bisericei românesc! unite, şi a ţinută co­muniunea de credinţă cu toţi antecesori! sët şi cu totă clerulă şi poporulü tncepêndd delà Atanasiă până la elă.

In ce relaţiune suntemă dară noi cu romnno-catolici! din ţară? Snntetnă no! ore supuşi lom saă bierarchiei loră?

între noi şi Romano-catolicii din ţară şi de airea nu este altă relaţiune, decâtă ceea ce resultă din comuniunea de credinţă. Mărturisimu aceea-şi credinţă, ce o mărturi- sescă eí, saü pe lângă noi 1! considerămă numa! şi mima! pe e! de creştini dreptú-cre- dincioşi şi pe alţi! nu. De uude de câte ori ne rugămă in biserică pentru toţi „dreptit- credincioşil creştini“ şi „pentru toţi fraţii noştri cel întru Christosă“, îi înţeiegemă şi pe ei, pe cândă pe dissident!, calvini, luterani, uni­tăţi nu-Î înţeiegemă, ci pe aceştia î! înţeie­gemă numai atunci, cândă ne rugămă pentru „unirea tuturorü“, fiindă că ei nemărtunsindă

— î n ­

credinţa cea adevărată ca noi şi romano- catolicü, aâ lipşă de „unire“.

Mai departe profesâudu şi Romano-ca- toliciî ca şi noî credinţa „sfintei catolicescî biserici a Rornd“, de câte or! cineva atacă credinţa acesta, noi suntemu aliaţii firescï ai lorft şi ei ai noştri întru apërarea credinţei atacate. Şi în sensu iü acesta se póte tjice, că între no! şi ei esisţă o alianţă religiosă în contra Ja ori ce inimică alű credinţei nostre comune. Alianţa asta lirescă între noi şi ei însă îşi are basa în unitatea credinţei, şi nici decuin în unu pactiî sau legătură diplomatică, cum susţine dlă Densuşană. Analogii stă lucrulű între noi şi gr.-orientalii Român!. Fiindu-ne limba liturgică şi oticiosă biseri- céscà comună, de câte ort atacă cineva limba nostră, noi suntemű aliaţi! üresei ai greco- orientalilorű şi ei ai noştri întru apërarea limbei. Alianţa acesta însă nu se baseză pre vre-unű actű politicü, ci se baseză pe comu­niunea limbe!, şi ese la ivéla în modu spon­tanem de câte ori cere lipsa.

Altă relaţiune între no! şi romano-ca- toliciï din ţară, afară de alianţa asta üréscá, care résulta din unitatea credinţei, nu vomă cunósce nici cândü. în specială nu cunóscemü nici cea mai mică dependinţă delà ierarchia roinauo-eatolicilorü din ţară, şi ori ce încer­care de a introduce o atare dependinţă o vomă respinge or! şi cândü. Provincia nostră româuescă unită mitropolitană de Alba-Iulia este provincie coordinată provinciei rom. ca­tolice de StrigonŰ, şi nu subordinată acesteia întru nimicu. Nici în conărmaţiunea Mitro-

48 —

politulni Atanasiü, nici în bula ridicăm epi­scopatului Făgăraşului Românii uniţi nu fură supuşi iurisdicţiunii Priraatelui delà Strigonú. Eră în bula reactivării Mitropoliei de Alba- Iulia apriatu se 4*ce, că Primatele delà Stri- gouu nu are nici unö drepţii de iurisdicţiune asupra Mitropoliei rotnânesci de Alba-Iulia. Şi aşa Mitropolia de Alba-Iulia prof-sézà, ce e drept,u, aceea-şi credinţă cu Mitropolia delà Strigonú, legătură de subordinaţiune între ele insă nu esistă. De unde Şincai, ca şi alţi mai mulţi, rëü înţeleşii de dlű Densuşană, adevërulû îlü 4 iCe> cândü susţine, că Românii gr. catolici nu suntű supuşi romano-cato- lidlortt.

Aualogă este legătura între Românii gr.-orientali şi între Serbii din Ungaria. Suntü unite Mitropoliile lorii prin unitatea credinţei, cum susţinu. Dependinţă hierar- chică însă între Mitropoliile lorü nu esistă. în relaţiunea, ce résulta din unitatea cre­dinţei, suflteinü ca şi cn romano-catolieii din ţară, cu romano-catolicii francest, itaiiani, germani, spanioli, americani şi alţii. Depen­dinţă hierarchică între noi şi ei însă nu esistă. cum nu esistă p. e. între Românii gr. orientali delà noi şi între Muscali, Greci, Bulgari şi alţii

Acesta este natura cea adevărată a s. Uniri espusă de Mitropolitulű Vancea şi de fruntaşii clerului din 4 diecese in sinódele din 1872 şi 1882, şi în înţelesulâ acesta e considerată sfînta Unire de toţi Românii şi străinii, cari aù ceva cunoscinţe de lucrurile bisericesc!. în înţelesulă acesta doctorii în

49

teologie propunü s. unire tn şcolă, o aperä în „Unirea“, o espunü în opurî ştiinţifice, şi suntü gata a o apăra în contra tuturorű ini- micilorü din lăuntru şi dinafară chiar şi cu viaţa.

în cadrulu sfintei Uniri cuprinse în în- ţelesulă acesta biserica nostră se bucură de cea mai mare libertate posibilă de desvol- tare, independinţa nostră delà romano-catolicii magiad ne este asigurată, ritulfl, disciplina şi limba nostră mântuită de periculü, eră de altă parte suntemű la olaltă cu Mitropolitulu Şuluţu mândri pre unitatea în credinţă cu gintea latină şi cu naţiunile cele mai culte ale Europei, şi mândri cu Mitropolitulu Vancea, că nu depindemû delà ïerarcbia vre-unei na­ţiuni străine de noi în ritü şi limbă. Pre cándű după s. Unire a dlui Densuşanu amu n nisce lânce^ , nisce nepronunţaţi, nisce caricaturi morale, pe cari nici neuniţii nici catolicii nu ne-ar considera de fraţi în nici o privinţă, ci amu fi ca şi amărîţii aceia din „Comedia divină“ a lui Dante, pe cari eeriulü nu-î primesce, eră iadulu îi respinge.

în înţelesulă acesta biserica nostră unită păsti ândă unitatea credinţei cu întregă lumea catolică din cinci continente, în mani­festarea ei în mijloeulă poporului nostru este totuşi biserică naţională, avêndu ïerarchia sa naţională, institutele sale naţionale şi limba sa naţională. Precâudu biserica dlui Den­suşanu rumpêndü comuniunea de credinţă cu totă lumea, şi aşeijândă credinţa pe base de pacte politice închiate de „strămoşii noştri“, saű cu unü cuvîntü fácéndü şi credinţa „na­

4

50 —

ţională“ este o biserică lipsită de orî ce pu­tere morală asupra sufleteloru. Căci cre­dinţa din firea eï nu póte fi naţională, şi poftesce base multö ma! puternice decâtă o hârtie saü unii manifestă „naţională“ de alù „strămoşiloru noştri“, dacă e vorba să stră­bată totă sufletulă omuluî, şi să-l dea tăria morală de lipsă spre a se ridica la idealulù moralităţi! inspirată de religiune. Chiară nice seiinţa, analogă eu credinţa, nu póte fi naţională, va să <lică adevărată numai pentru o naţiune, şi pentru alta nu. Ci seiinţa este universală pentru tóté popórele. Instituţiu- nile de seiinţa, modulă cum să cultivă seiinţa, şi efectele, ce le produce la diverse popôrë, potü fi naţionale, va să (Jittă să se mani­festeze în o formă anumită numai la o na­ţiune. Seiinţa în sine însă nu póte fi nie! cândă naţională. Chiar aşa e şi cu credinţa. Ea nu póte fi naţională, va să (fică adevărată mima! pentru ună poporă, şi pentru altulü nu. Ci saü e adevărată pentru tóté, saü pentru nici unulu. Instituţiun! bisericesc!, în car! se manifesteză credinţa şi se sbe în sufletulă poporului nobilitându-lă, şi efectele ce le produce la diverse popôrë, potă fi na­ţionale, va să 4ică ale unei naţiuni, nici odată însă credinţa, care îndată ce e deche- rată de naţională, a'unul singură poporă, îşi perde totă puterea, totă farmeculă asupra sufleteloră, şi-şl portă simburulă disolu- ţiunil în sine însă-şl.

Destulă de triste esemple despre acesta ne subministră încercări nesuecese pe la alte popôrë de a făuri câte o credinţă naţională.

I

— Bl

Elisabeta, regina Angliei în 39 de articulï a prescrisă Anglesiloră credinţa naţională a bi- sericeî Anglicane. Şi ce s’a tntîra plată? Până cândă credinţa acesta naţională fu susţinută cu puterea statului, s’a conservată. Cându şî-a trasă statulă delà ea mâna numai în parte, multe suflete nobile însetate de religiune aă începută a o părăsi, şi a se întorce la biserica catolică, a cărei credinţă nu e naţională, ci universală. Şi procesulă acesta în Anglia şi America decurge totă crescândă, aşa câtă ţe- rile aceste aă căpătată pe dreptulă numele de: ţările conversiuniloră. Asemenea a pă- ţit’o şi esaltatulu îtonge în Germânia cu cre­dinţa sa naţională numită: germano-catolică. Asemenea le-a mersă şi Italieniloră esaltaţi, cari aă fundată aşa numita : chiesa libera italiana = biserica liberă italiană, cu credinţa naţională italiană. Templulă loră stă astăzi închisă în Roma lângă Tibru, fiindă că nimeni nu-lă cerceteză. Căci credinţa religiosă este ună ce multă mai înaltă şi dumne4eescă, de- câtu ca să potă subsiste, dacă e trasă în vîr- tejulu frecăriloră trecëtôre dintre popôrë, şi prin aceea în loculu sigiluluî cerescă, ce-lă portă delà originea ei, i-se imprimă sigilulă omenescă.

De unde, dacă s’ar réalisa vre-odată ideile dluî Densuşană, atunci amă puté că din ună zelă morbosă naţională nimicindă credinţa a nimicită însă-şî biserica, de care naţiunea nostră, va concede şi dînsulă, are cea mai mare lipsă acum şi în viitoriă tot-

Domnulü N. Densuşanli şi S. Scaunü Apostolicü alü Romei.

După ce dlü Densuşană cu o uşurătate de necredută a păşită în publică cu ne mai aurita sa tesă, că s. Unire cu Roma n’a fostă o unire dogmatică, ci o alianţă politică, pre carea chiar nici dînsulă nu e în stare a o defini că ce este, a fostă lucru fireseă, ca să cadă în erori cari de cari maî mari şi maî curióse. Una dintre aceste este şi re- laţiunea biserice! nóstre faţă cu s. Scaună Apostolică ală Romei.

Sinodulă provincială delà 1872 ţiuută sub Mitropolitulă Vancea espune princi­piile deduse din adeverulă de credinţă, că Pontificele Romei e Capulă bisericei, în cari principii suntu enumerate pe rîndu drep­turile de magisteriă, ministeriă şi guvernare ale Pontificelui. Dlă Densuşană fără a cu- nósce, că acele suntă principii teoretice şi nu legi practice, cari se aplică din literă în literă în fiesce care di, şi fără de a cerca să străbată în spiritulă principiiloru acestora la lumina praxei şi a istoriei, le pspune unulă după altulă încercându-se a le face câtă mai odióse.

1. întâiă dlă Densuşană se scandalb seză, că sinodulă acesta la pag. 7 4'^e despre Papa delà Roma, că „are deplină putere de

III.

— 53 —

a pasce, de a cârmui şi de a administra“ întregă biserica de on ce rită, şi prin urmare şi biserica n03tră. Voesce prin asta dlü Densuşană să dică: Etă că sinodulű acesta cu Vancea învaţă, că cu toţii, episcopi, preoţi şi poporű atîrnămâ în ocârmuire şi admi­nistrare delà Papa, ceea ce — 4*ce dínsulű totü acolo — e o aserţiune, care până atunci n’a fostă acceptată în biserica română de Alba-Iulia !

Bine! Dacă învăţătura aeésta despre Papa a fostă până la sinodulă ţinută de Mi- tropolitulă Vancea la 1872 „neacceptată în biserica română de Alba-Iulia“, atunci de bună samă, — va concede şi dlü Densuşană, — înainte de Mitropolitulă Vancea cu sinodulă delà 1872 nici în şcolele române unite nu s’a putută propune nici odată ca învăţătură a bisericeî nóstre. Cu tote aceste însă sub Mitropolitulă Şuluţă chiar dlă Densuşană a învăţată delà profesorulă Tarţa ca gimna- sistă de a V-a cl. în Blaşiă în semestrulă ală Il-le ală anului 1861/2 în manualulă seă de religiune § 12, că „Păru s’a pusă, ca să fie capulü; delà care să atîrne toţi ceïalalfï m e m b r i eră în § 17, că „Episcopii pentru susţinerea ordinii cu toţii atîrnă delà Episco- pulü din Borna, care în demnitatea primaţială este adevëratü urmätoriü alul Petru“.

Propuseţiunile aceste dogmatice, cari le-a învăţată atunci dlă Densuşană póte cu eminenţă ca „acceptate în biserica română de Alba-Iulia", nu cuprindă cu nimică mal multă saă mai puţină ca propusăţiunea sinodului din 1872 ţinută sub Vancea.

— 54 —

Pentru ce nu s’a apucatű aşa dară dlă Densuşană să scarmene mal tntâift manualulù profesorului Tarţa, din care a învăţaţii s. religiune înainte de Mitropolitulü Vancea sub Mitropolitulű Şuluţfl? Respundemă érásí, pentru că nu şî-a luată ostenéla a restai încă odată barëm manualulù de religiune, din care a învăţată ca gimnasistă încă sub Mitropolitulü Şuluţă, înainte de ce s ’a apu­cată de unu lucru aşa mare, ca acela, de care s’a apucatű. De resfoia însă manualulù acesta, s’ar mai fi gânditü multu, pâuă ar fi luată pena în mână, saű pote n’ar mai fi luat’o nici odată spre a scrie asttelă despre lucrurile, de cari a scrisă.

Celealalte ţese despre potestatea biseri- céscà a Pontificelui Romei cuprinse în sino- dulă provincială delà 1872, pre cari le enu- meră una după alta dlă Densuşană ca „ne­acceptate până atunci în biserica română de, Alba-luliau, pentru că după părerea dînsului nu fură nici cândă mai înainte acceptate în biserica resăritului, nu suntă altceva, decâtă specificarea potestăţil pontificali bisericesci cu­prinse în propuseţiunile, ce le-a învăţată dlă Densuşană în manualulù amintită despre Papa delà Roma înainte de Vancea.

Ca să va4ă însă dlă Densuşană, cu câtă uşorătate a purcesă dînsulă, şi câtă cunoscioţă are dînsulă despre biserica răsăritului şi despre praxa legislativă bisericescă, vomă chiarifica tesele aceste la lumina dreptului, praxeî şi a istoriei.

2. Aşa cu privire la tesa din acelu sinodü, că dreptulă de legislaţiune ală Ponti-

55

ficeluï Romei se estinde preste totă biserica, şi prin urmare şi preste a nostră, nu unü „lesuitü ce leb ru ci istoricuiu grecescü Socrate dice că „legea biserică demanda (zàvovoç èxxhj- aiaoTr/.ov y.elivovvoç), ca să mise decidă ceva în biserică fără de consensulü Pontificelui Romă“. *) Éra istoriculû grecescü Sozomenü, că „este lege sacră (vógov legat l y . o v ) , că tóté acele, cari se decidă fără voea (xagà yvojggr) Pontificelui Romanü, n’aü niă o valóre“. * 2)

Credemü, că maï clasice testimonii despre tesa relativă la dreptulü Pontificelui de legislaţiune în întréga biserică nu va pofti nie! diú Densuşană delà biserica resăritului. Şi totuşi după dînsulù Vancea cu sinodulü delà 1872 susţinendă tesa acesta canonică s’a abătută delà biserica răsăritului, deşi cu 1400 de ani înainte de elă o aü mai susţi­nută doi din cei mai celebri resăriteni şi încă Greci ca tesâ de sine înţelăsă în biserica răsăritului.

Dlù Densuşană, care nu cunósce de locü nici spiritulü legislaţiunii bisericesc?, nici practica legislaţiunii acesteia, cetindă cu pri­vire la lucrulű acesta în sinodulü provincială delà 1872, că Papa „are dreptulu perfecta şi independenta de guvernare şi leg is la ţiu n e se înţelege delà sine, că în totă biserica şi şi în cea greco-catolică de Alba-Iulia, numai de- câtu îşi închipuesce, ca totă autonomia nostră e nimicită, şi Mitropolitulă cu Episcopatulă nostru suntă şi voră fi numai nisee organe

0 Socrate H. e. II, 8.2) Sozomenu H. e. III, 10.

I — 56 —

esecutive a voinţei Papeî în tote afacerile nóstre bisericescï.

Şi totuşi dacă dlü Densuşanii ar fi stu­diată cum se cuvine numai istoriculű celorü doué sinóde provinciale ale Mitropolitului Vaneea delà 1872 şi 1882 şi istoriculű ce- loralalte sinóde ale nóstre delà începută până astăzi, şi apoi ar mai fi resfoită ceva şi prin istoria sinodeloră bisericei răsăritului, forte uşoră ar fi aflată următorea praxă legislativă papală observată şi în resărită din timpurile cele mai vechi. Anume, Papa deprinde drep- tulü sëü de legislaţiune asupra biserieelorù particulare în modulă următoriă: Dacă în unü sinodű óre care se tracteză şi despre lucruri de credinţă, saă de acele, cart suntă în cea mai strînsă legătură cu credinţa, atunci acele după (psele de mai susă a Gre- ciloră Socrate şi Sozomenă nu potü avé va- lóre, până nu suntă confirmate de Papa. Pentru ce ? Pentru ca elă este păzitoriulă supremă ală purităţii credinţei, căci prin S. Petru Iul l-a (jisă Mântuitoriulă: „Érd eă am rugată pe TatMu meă, ca să nu scadă cre­dinţa ta, şi tu întorcêndu-te întăresce pe fraţii tM !“ 0 Şi cumcă „credinţa“ următoriloră Sântului Petru nici cândă „nu a scăzută,“ şi în ea „a întărită“ tot-deuna pe fraţii sei din totă lumea, nu o recunósce ună „Iesuită celebru“, ci maiîntâiă însu-şi Mineiulă nostru, care în icosulă delà 2 Ianuariă cântă despre Papa Silvestru, că „a înfrumseţată, î n t ă r i t ă şi mărită biserica cu dumnedeescile dogme“, şi

‘) Luca 22, 32.

57

apoi ună forte eruditù protestantă, istorieulü Engelhardt, care se esprimă, că „Pontificii Rőtnél cu o consecinţă persevemntă mal fără escepţiune şl-ait apèratü credinţele lorü dog­matice, şi aceste mai pe urmă au învinsă tot- deuna“. *) încă şi mai luminată reeunósce lucrulü acesta protestantulű Marheineeke în „Uuiversal-Kirchenhistorie“ pag. 308.

Şi cumcă în resărită de câte ori în unü sinodü s’a tractată şi despre lucruri de cre­dinţă, saă car! suută în cea mai strînsă le­gătură cu credinţa, s’a cerută tot-deuna con­firmarea Pontificelui, póte dlu Densuşană afla forte uşoră, dacă va resfoi actele sinodului celui mare delà Calcedonă în Asia mică ţinută la 451 cuprinsă şi în Pravilă şi în Pidalion. Din aceste va afla, ca părinţii sinodului ace­stuia aű cerută delà Papa Leonă I, ca să în- tărescă decisiunile lui. 2) Totfi asemenea purcese şi însu-şi Tarasiă Patriarculă Constan- tinopolitană, care ceru delà Papa Adriană I confirmarea decisiuniloru sinodului II delà Nicea, şi dacă nu ne-amă teme, că vomă fi prea lungi, ue-amă puté provoca încă la multe alte esemple din resărită.

Numai ce au făcută părinţii sinodului delà Calcedonă şi delà Nicea, a făcută şi Mi­tropolitul« Vaneea, cândă decisiunile sinóde- loră provinciale delà 1872 şi 1882 le-a su­pusă coufirmaţiunii pontificie, fiindü că în ele s’a tractată şi despre lucruri ţinătore de credinţă sau în strînsă legătură cu credinţa.

2) Hardouin Col. Conc. t. II pag. 625. ’) Kirchengeschiclite t. I pag. 312.

— 58 -

Decisiunile sinodeloră diecesane, fiindű că în ele nu se tracteză nicï cándű de lu­cruri ţinătore de credinţă, ci nnrnaî de lu­cruri de guvernă şi administraţiune internă diecesană, nu se trimită nici cândă la Roma spre confirmare, şi Mitropolitulă Vancea a ţinută trei sinóde diecesane, unulă la 1869, altulă la 1882 şi altulă la 1889 şi pe lângă aceea ună congresă mestecată scolastică la 1873 şi altulă bisericescă la 1875, éra Epi­scopii de Orade, Lugoşă şi Gherla aă ţinută fiesce care sinodă diecesană în 1882, şi de­cretele nici unuia din sinódele şi congresele aceste nu fură trimise ia Roma spre confir- maţiune, ci şi-aă avută puterea loră obligă- tóre ele în sine înse-şi.

în modulă acesta îşi deprinde Papa delà Roma puterea sa de legislaţiune în Mi­tropoliile singuratice. Modulă acesta aşa e de părinţescă, aşa de blândă, aşa de inocentă, şi pe lângă supraveghiarea graţiosă asupra unităţii credinţei în întregă lumea lasă Mi- tropoliiloră şi dieceseloră, precum şi Mitro­poliei şi dieceseloră nóstre aşa largă libertate şi autonomie în tóté afacerile interne, câtă de elă se teme numai ună omă, care nu cunósce admirabilulă, dumnetjeesculă orga- nismă ală „sfintd caiolicesă biserici a Bornei“, carea singură scie uni în o lume întregă unitatea cea mai armonică a credinţei eu li­bertatea cea mai frumosă şi mai largă a desvoltării singuraticeloră biserici din cinci continente.

Din aceste se póte vede şi aceea, câtă de pe dreptulă se miră dlă Densuşană, că

I

— 59

Mitropolitulű Vancea a stipusü decretele si­nodului provincialii din 1872 aprobării Romei, cu tote că unu atare usü n’a esistatü până atunci în biserica de Alba-Iulia. Da! şi noi dicemă, că unű atare usü n’a esistatü până atunci în Mitropolia de Alba-Iulia. Dlă Den- suşană însă nu şi-a pusă întrebarea, că pentru ce n’a esistatü? Dacă şî-o punea, atunci căpăta rëspunsulü categorică, că singură pentru aceea, că după reactivarea Mitropoliei de Alba-Iulia întîmplată la 1855 celü dintâiü sinodü mitropolitană provincială a fostă celü delà 1872. De unde neţinându-se mai îna­inte nici unù sinodă provincială, nici de­cretele lorü nu au putută fi supuse Romei spre confirmare. Până n’amă avută Mitro­polia, nici nu s’au putută ţine decátű sinóde diecesane. Érà decisiunile sinódelorü diece- sane nu se supună Romei spre aprobare, şi pe aceste ca şi antecesorii sëï nu le-a supusă nici Mitropolitulű Vancea, deşi, cum amă văiţută, a ţinută trei şi douë congrese me­stecate.

3. Mai departe dlű Densuşană se supără forte tare pre tesa cu privire la potestatea bisericescă a Papei din sinodulă provincială alü Mitropolitului Vancea ţinută la 1872, carea c|'c(‘i ('ă „Pontificele Romanü după dreptulü divinü este judecätoriulü supremă ală credincioşiloră, şi in tóté căuşele supuse jude­căţii bisericesă se pâte face recursă la dînsulă“. Acum amă pute, şi cu totu dreptulü, să-i facemù dlui Densuşană imputare, că citândă cuvintele acestea nu a spusă, că sinodulă provincială în notă spune apriată, că prin-

— 60 —

cipiulű acesta l’aű mărturisită şi orientalii îu sinodulă II delà Lyon, în care aü fostü şi eî de faţă. În3ă de o spunea acesta, atunci nu-î sueeedea să înfrice pe cetitori cu aceea, că şi tesa acesta este ună ce ne­cunoscută oriéntalilorü. Noi nu-î facemű im­putări, ci lăsămâ să i-le facă publiculù ce- titorift. Ce-î imputămă, este, că n’a voită să spună cetitoriloră nicî aceea, că Ponti­ficele romană după acela-şî sinodă delà 1872 în Mitropolia nostră de Alba-Iulia în ce modă îşî deprinde judicatura sa supremă asupra credincioşiloră, care judicatura e ună prin­cipiu de dreptă ală „sfintei catolicesă biserici a Romei“, a cărei „mădulari“ suntemù delà 1698. Căci în acela-şî sinodă la pag. 181 este determinată modulă acesta în chipulü următoriă: „Dela forurile episcopesci (deOrade, Lugoşiă şi Gherla) se apeUză la forulü Mi­tropolitanii (din Blaşiă), érá dela acesta de-a dreptulü la S. Scaună Apostolică, carele amë- suratü principiilorü edise în conciliulü dela Sardica can. 5 (concilia orientală cuprinsă şi îu Pravilă şi în Pidaiionă) constitue în pro­vincia gr, cat. de Alba-lulia pre unulü din Episcopii acestei provincie, carele. în numele S. Scaunü Apostolicii cu putere delegată j u ­decă ca forü de I I I instanţă.“ Prin dispu- seţiunea acesta se susţine şi legătură cano­nică cu S. Scaună Apostolică, care în prin- cipiă este judecătoriă supremă, érá de altă parte nici o causă bisericescă nu ese afară din provincia nostră bisericescă de Alba-Iulia, fiindcă totu episcopii noştri cu consistórele loră judecă şi ca foruri delegate supreme.

61 —

O dispuseţiunea mai prevenitóre, mai plină de iubire şi mai cu considerare faţă cu afacerile şi căuşele nóstre interne abia se póte cugeta. Prin ea e salvată şi princi- piulă de dreptă ală forului supremă ală Pontificelui Romană, şi şi principiulă practică, că noi acasă, fiindă mai uşoră, să ne judecăină căuşele controverse dintre noi, şi aşa amîn- dôuë formézá ună întregă armonică! Oispo- siţiunea acesta nu e nouă, ci fu observată şi Înainte de Mitropolitulă Vancea sub Mi- tropolitulă Şuluţă, cândă Episcopulă de Orade funcţiona că judecătoriă supremă pontiflciă de­legată de a III instanţă.

Ba şi cu privire la delegaţiunea Epi- scopiloră de Orade, Lugoşă şi Gherla este S. Scaună Apostolică câtă se póte mai con­descendentă şi maî prevenitoriă. Căc! de câte ori se întîmplă apelaţiune la forulă Apostolică de a III instanţă din ori care din cele patru diecese, Mitropolitulă din Blaşiă, érá pe timpulă vacanţei scaunului mitropo­litană Vicariulă capitulariă din Blaşiă pro­pune Nunţiaturei Apostolice din Viena pre rîndă pre Episcopii noştri sufragani ca ju ­decători delegaţi Apostolici de a III instanţă, carea îndată trimite aceluia şi nu altuia de­legaţiunea. Ba S. Scaună Apostolică prin Nunţiatura din Viena nici nu delegă pre nici ună Episcopă sufragană nici cândă, până nu este propusă de Mitropolitulă ori de Vi­cariulă Capitulară. Se póte óre închipui la vre-ună judecătoriă supremă o conduită mai simpatică, mai nevătemătore, saă dacă dlui Densuşană îi place, mai democratică ca acesta?

1 — 62

Căci S. Scaună Apostolicii în deprinderea dreptului seă de legislaţiune şi judicatură nici cândă nu merge mai departe decâtă până unde poftesce susţinerea unităţii în credinţă. Unie unitatea credinţei nu mai poftesce, acoto e câtă se pole de graţiosă, liberală şi amabilă în tote disposiţiile sale, de unde şi diplomaţia lui este până astădi admirată de totă lumea pentru fineţa şi tae- tulü ei pururea nimerită şi admirabilă. O mică dovadă despre acesta este şi modulă espusă acum de noi, cum îşi deprinde s. Scaună su- pretnulă seă dreptă de legislaţiune şi ju­dicatură în Mitropolia nostră, deeâtă care din punctă de vedere ală unităţii în credinţă ceva mai perfectă nu póte fi.

Dacă dlă Densuşană astfelă ar fi espusă lucrulă cu dreptulă de judicatură supremă a Pontificelui Romei, atunci ar fi arătată, şi că a studiată causa, şi că e dreptă şi iubi- toriă de adeveră. Aşa însă s’a espusă pe- riculului de a i-se denega amîndouë aceste însuşiri neîncunjurate în ună scriitoriu.

4. îi mai face mai departe gânduri dini Densuşană şi tesa din sinodulă provin­cială delà 1872 cu privire la potestatea Papei, carea (Jice, că „Papa are dreptulă esclusivă de a prescrie forma cultului publică şi pri­vată“ chiar şi în biserica nostră. Şi aci nu scimă din nebăgare de samă saă din altă pricină, dlă Densuşană erăşi a omisă a spune cetitoriloră, că după acelă sinodu provincială delà 1872 în ce modă plăcută şi plină de graţie deprinde S. Scaună Apostolică dreptulă de a „prescrie forma cultului publică şi pri-

63

vatü“ în biserica nostră de Alba-Iulia. Căci în decretele acelui sinodu la pag. 25 se spune apriatű prescrierea S. Scaună Apostolică, că în Mitropolia de Alba-Iulia „ritulü orientalii să rămână inviolată şi să fie păzită, eu sfin­ţenie, fiindü că se basiză pe venerande liturgn şi cărţi rituale antice“.

Afară de aceea cultulü publică şi pri­vată dumne4eescă este forma din afară, în carea se manifestă credinţa. Păzitoriulă cre­dinţei preste totă lumea este Sântulă Scaună Apostolică. De unde ce ar fi de biserică, cândă fiesce care Mitropolită, Episcopii saă preotă ar pute să îutocinescă cultulü dumne- <|eescă după bună placulă lui, fără ca să potă fi adusă la ordine de ore cine. Acestă óre cine însă mai înaltă ca toţi, care şi pe ună Mitropolită să-lă potă revoca la ordine, nu póte fi decâtă Capulă bisericei. Lucruri acestea aşa de üresei, încâtă nu le póte nega decâtă ună omă, care n’are fericirea de a cunósce nici natura, nici istoria bisericei, şi care în biserica nostră unită vede ună aliată nepoftită şi nechemată ală bise- riceî Romei, eră uu o mlădiţă din marea viţă a bisericei catolice sădită în naţiunea română. Acesta e principiulă, pe care se razimă drep- ttilă supremă ală Pontificelui Romei cu pri­vire la cultă. Dreptulă acesta l’a deprinsăS. Scaună faţă cu noi după cele mai ferbiuţi dorinţe ale inimei nóstre, fiindă că acele eraă în conformitate cu unitatea credinţei, cândă a decherată, că forma cultului la noi are să fie ritulă orientală, căci acela oglin- dézá genuină credinţa „sfintei catolicesci bi­serici a Bornei“, şi prin urmare în acela ni-

— 64 —

menu! nu-ï e ïerfcatu. a face nici o schimbare. Decheratiunea acesta o a făcută S. Scaunü Apostolică încă sub Mitropoiitulû Şuluţă, care la or! ce casü a avută o ïubire ma! curată ea dlă Densuşană faţă cu biserica sa, şi to­tuşi Şuluţă n’a vëtjutü n id în ea nie! în prin- cipiulu, din care a purcesü, nie! o schimbare a „legii strămoşesel“, şi nici dlă Densuşană nu-î face pentru aceea nie! o imputare. *) Câudu însă Mitropoiitulû Vancea în sinodulă delà 1872 se provocă la acea deeberaţiune şi la principiulă de dreptă, din care a pur­cesü. atunci dlű Densuşană <Jice, că Mitropo- litulă Vancea „a fäcutü o lovitură de statü“ tn biserică. în adevërü nu scimă, de ce să ne mirămă mai tare, de superficialitatea, de cutezarea dlui Densuşană, saü de ce?

Apoi Pontificele Romană a deprinsă tot-deuna în biserica răsăritului dreptulă sëü cu privire la cultulă dumneejeeseü. îi vomă aduce numai ună esemplu din cele mai eclatante.

Cândă în secululă ală şeselea orientalii aă voită a avé o liturgie a Mai înainte Sân- ţiteloră, ună necunoscută o a compusă şi apoi o a supusă Papei Gregoriă Marele spre aprobare. Gregoriă o a şi aprobată. Orien­talii însă nu Î-aă dată numele delà autoriulă ei, ci delà aprobatoriulă ei. De unde se şi numesce liturgia asta folosită şi de gr. orien­tali până a<Jî: Liturgia S. Gregoriă Dinlogulă

l) Ve(jî »Instrucţiunea congregaţiuuii de pro­paganda fide« delà 28 Inniü 1558 trimisă Mitropoli­tului Şuluţă.

— 65 — 1(în liturgiile vechi: dvoeslovuln), fiindfi că Papa Gregoriü Marele în resăritfi delà unü opft alü sëü numitű : dialogû, se numia : Gregoriü Dialogulű. !)

Mitropolitulü Vancea deci sus(inêndü cu sinodulü delà 1872 dreptulű Papei cu privire la cultű, n’a fácutü decâtu ce a fă­cută biserica resăritului încă deja în secululü alü şeselea. Şi totuşi după dlü Densuşanfi Mitropolitulü Vancea a introdusă în biserica nostră resăritenă principii nepractisate până atunci de biserica resăritului !

5. încă trei ţese teoretico-dogmatice cu privire la potestatea Papei Si mai prici- nuescü dlui Densuşanu g riji, după ce le-a vëijutü în sinodulü provincială din 1872. Aceste suntü a) tesa, „că ju d e c a ta S f in tu lu î S c a u n ă A p o sto lic ii n u se m a l p ó te a n u la d e n i m e n i b) că „ d e là ju d e c a ta P o n tif ic e lu i R o m é i nu se m a i p ó te a p e la la conciliu lü ecu ­m e n ic ă “, şi c) că „M itro p o litu lü este unü g r a d ü in te rm e d ia ră în tre P o n tifice le R o m e i ş i în tr e E piscopii“.

Nu putemü crede, că dlü Densuşanfi ca iuristü póte avé ceva în contra teselom ace­stora de dreptű bisericescü. Ele curgü de sine din adevërulü de credinţă, că Pontificele Romei este Capulü, saü vorbindü cu terminű civilü, suveranulü bisericei catolice. Căci nici în viaţa statului, dacă judecata suvera­nului este cea supremă, atunci pe calea drep­tului de nimeni nu se mai póte anula, nici

l) Vedi Pidalion, Prolegomena la sinodulă I Nicenü. 5

5

1 — 66 — 1nu se mal póte delà ea apela de pildă la parlamentă, care în viaţa statuia! e analogă cu conciliulâ ecumenică în viaţa bisericeî. Totű asemenea ministrulù de pildă este unA gradă intermediariâ Intre suverană şi între alte dignităţi şi oficii inferiore, ca in biserică Mitropolia între Primată şi episcopată.

De aceea tare credemă, că dlă Den- suşană ca Juristă totuşi ar primi şi subscrie tesele acestea. Nu le póte însă primi ca „istorică“. Cunoscinţele istorice ale dinsului aşa se vede, că-i spună, că biserica unită nici odată n’a venerată pe Papa delà Roma de Capă ală bisericeî, căci după dînsulă bi­serica unită a ' fostă, vorbindă cu termi- nulă grecescă barbară ală dinsului, auto- chefală, va să d'că ea şie-şi şi capă. Ne cunoscêndû biserica unită pe Pontificele Romei de Capă şi preste sine, deduce cu lo­gică dlă Densuşană, că nici tesele de mai susă nu le-a putută recunósee de îndreptă­ţite pentru sine.

Suntă tesele acelea după dlă Densuşană adevărate pentru alţi catolici de pe airea, cari în Papa delà Roma venerézâ Capulă bisericeî. Nu aă fostă însă nici cându până la 1872 primite de biserica unită, carea ca „auto- chefală“ n’a vrută să scie nimică de drep­turile Papei delà Roma, întru câtă e Capă ală bisericeî.

Deducţiunile dlui Densuşană, precum se póte vedé, suntă forte logice în procesulă loră discursivă. Una însă o a uitată dînsulă, carea e chiar lucrulû de căpetenie. Şi acesta este, că şi-a uitată să probeze mai întâiâ,

1 — 67 — Ică biserica unită n’a venerată până la 1872 pe Papa de Capă ală biserice! întreg! şi prin urmare şi ală biserice! unite.

Acum dacă dlă Densuşană deschidea amintitulă manuală de religiune, din care încă sub Mitropolitulă Şuluţă a învăţată în Blaşiă ca studentă, atunci acolo la § 11 ar fi vădută, că a învăţată, că Mântuitoriulă pe S. Petru l’a pusă să fie „ C a p ă v& lu tă a lă b ise r ice î11, eră în § 17, că E p isco p u lü R o m é i este u rm ă to r iu lă S â n tu lu i P e tr u , v a să d ic ă e ră ş i C a p ă v ë d u tă a lă b is e r ic ă . Acestea nu le-a învăţată dlă Densuşană ca învăţătură de credinţă a „aliatului“ nostru, ci ca învăţă­tură a bisericeî unite. Afară de aceea, dacă dlă Densuşană înainte de a scrie venia la Blaşiă, şi căuta în biblioteca Seminariului manualele de dogmatică şi dreptă canonică, din car! în aceşti do! secul! aă învăţată can­didaţii de preoţi uniţi studiile acestea, atunci ar fi aflată din ele, că biserica unită tot- deuna a venerată în Papa delà Roma pe Capulă bisericeî întreg!, şi şi pe ală săă, de unde a profesată tot-deuna şi tesele de ma! susă cu privire la potestatea papală. Cu- vîntulă „autochefală“ nu-lă va afla dlă Den­suşană întrebuinţată cu privire la biserica unită în totă literatura nostră bisericeseă, de ar căuta şi cu lampa Iu! Diogene. în biserica Catolică de ori ce rită nie! nu fu folosită nici cândă. Ci l’aă folosită mai întâiă Patriarchiï delà Alesandria, Antiochia şi Ierusalimă despre bisericele loră, cândă s’aă tăiată de Patriarchulă delà Constanti- nopolă, apoi pe rîndă Rusii, Grecii din re-

5*

1 — 68 —

gatü, Grecii din Cipru, Sêrbiï, Bulgarii, Montenegriniï, LibaniţiI şi Românii din Ro­mânia despre biserica lorû, cândù s’aű ruptü de sub Patriarchulü Constantinopolitanü, şi acum vine dlù Densuşanii să ne fericescă cu elù şi pe noi.

Mai departe dacă dlă Densuşanii ar fi consultată barëm Pravila, ar fi aflată, că aceea pe Papa ílö recunósce de capă alü întregei biserici, căci nu-lii numesce numai Partiarchă a totă lumea, cum s’a numitù pe sine fără voea bisericei Patriarchuiü din Constanti- nopolă, ci-lă numesce: „ S tă p â n ă a tó té a d e- verite le A p o s to le să b is e r ic i .“ ’) Saü dacă ÎÏ trebue şi o profesiune solemnă delà vre-unü Archiereü de a! noştri, atunci îlă îndreptămfi la pastorala Mitropolitului Şuiuţu din 1852, în care astfelă vorbesce despre Papa: „ A u n u ne este sp re m â n g ă ia re ş i bu cu rie sufle- tescă , că A n tis te le su p re m ă a lă S f în tu lu î S ca u n ă A p o sto lic ă a lă R o m ă , p e ca re n o i î l ă ven eră m ă ca p e G a p u l ă b is e r ic ă lă ţ i te p r e s te to tă lu m ea . . . ? “, eră în catechismulă s. Uniri compusă şi edată la 1857 de neuitatulă acestü Archiereü ïubitoriü de biserică şi né- muiü sëü se esprimă astfelu: „ A d e v ê r id ü , cum că a fo s tă c a p ă v e d u tă m a i m a rele bise­r ice i lu i C h r is to să în tr e A p o s to li P e tr u , ş i d u p ă e lă u rm ă to r ii lu i , c a r i su n tă P a tr ia r c h i ï d e là R a m a cea veche, Va c r e z u tă ş i m ă r tu r is i tă to td eu n a b iserica o r ie n ta lă ş i S f in ţii P ă r in ţ i a i a ce le ia .“

Mai departe aprobarea unirii nóstre şi a Mitropolitului Atanasifi prin S. Scaună Apo-

‘) Pravila veche 415.

1

1 69

stolieú alű Romei, canonisarea episcopiei Fă­găraşului prin acela-şî, a dieceseî de Oradea- mare, a reactivării Mitropoliei de Alba-Iulia, a dieeeselorü de Gherla şi Lugoşă, bulla confirmării Capitululuî din Blaşiă înfiinţată de Episcopulü Bobű, a Capitululuî de Oradea- mare, a eeloră de Lugoşii şi Gherla, confir­marea papală a tuturorü Episcopilorü noştri din cele 4 diecese prin S. Scaună Apostolicii de doué vécurï, nu suntú őre totű atâtea do- ve<ţi din cele mal eclatante, ce le póte primi şi célú mai scepticű muritoriă, că biserica unită tot-deuna a veneratü în Pontificele Romei pe Capulă supremii alü bisericeî în­tregi şi prin urmare şi a bisericeî nóstre?

De unde Mitropolitulù Vancea cu si- nodulü provincială delà 1872 mărturisindă pe Pontificele Romană de Capă ală bisericeî întregi, de carea se ţine şi biserica româ- nescă unită, a mărturisită numai aceea, ce a mărturisită biserica unită timpă de mal 200 de ani. Mărturisindă odată pe Ponti­ficele Romei de Capă ală bisericeî, delà sine urmézâ cu o consecinţă îuridică câtă mal logică principiulă, că judecata Pontificelui nu se mal póte anula, nici delà ea nu se mal póte apela la nimeni, şi că gradulă îerarchică ală Mitropoliei este ună gradă intermediariă între gradulă celă mal înaltă, care e Ponti- ficatulă Romei, şi între epişcopată.

Nici o Iotă saă o cirtă n’a schimbată Mitropolitulă Vancea în „legea strămoşâscă“ nici cu tesele acestea, ci din potrivă o schi- monosesce dlă Densuşană cu aserţiunile sale până a nu o mal cunósce.

- 70 —

După ce amű vëdutü, că tesele sino­dului provincialii ţinuţii sub Mitropolitulű Vancea la 1872, întru câtă se ocupă de pote- statea ministerială şi de regimù a Pontificelui Romei, nu cuprindü în sine nimicii nici con­tra m praxei vechi a bisericei resăritului, nici vătemătoriă de ritulă şi disciplina nostră resăritenă, se nasce întrebarea, că pentru ce totuşi s’a ocupată acelű sinodù de ele?

Dlö Densuşană basatű pe „alianţa" sa susţine, că numai pentru că Mitropolitulű Yancea a voitö în sinodulü acesta să poten­ţeze „alianţa" la gradulü „de o mie de orî mai înalta“ alü unei uniri dogmatice cu bi­serica Romei.

Că „alianţa" dlui Densuşană este numai o născocitură, originală în adevérű, Insă fără spiritü, credemű, că aü pututű să se con­vingă cetitorii din cele espuse până acum atâtù pe basa documentului aflatú de dínsulű, câtă şi pe basa consciinţei publice bisericesc! de dôuë vécurî.

Causa, că sinodulfi s’a ocupată de ele, trebue să o căutămă dară cu totulű airea, şi adecă în legătura dogmatică, ce Mitropolitulű Vancea cu sinodulü a voită să o păstreze atâtü faţă cu biserica Romei, câtü şi faţă cu antecesorii noştri. Ca însă să cunóscemű întregü spiritulü acţiunii acesteia, trebue să premitemû, că tesele acestui sinodû cu privire la dreptulű de legislaţiune şi judicatură supremă a Pon­tificelui, cari l’aű turburată aşa tare pe dlű Densuşană, suntù tesele enunţate de con- ciliulû ecumenică Vaticanű, precum se vede învederată de acolo, că în sinodulü provin-

-----------------------:-----------------------------------------1

71 —

cială din 1872 suntű citate chiarü cu cu­vintele Vaticanului între semnele de citare, ceea ce nu a voitû să spună dlú Densuşană, ca nu cumva spunêndù-o să micşoreze spaima în cetitorii simpli.

Acum chiarü după manifestulü aflatű de dlű Densuşană strămoşii noştri la 1698 s’aü decheratü „ m ă d u la r î a ï sfin te i ca to lice să b i­se r ic i a B o rn ă “ . Decherându-se „ m ă d u la r î“ ai acestei sfinte biserici aü primiiü de ale lorü tote acele, prin cari cineva devine „ m ă - d u la r iü “ alü ei. „ M ä d u la r iü a lü sfin te i ca- to licesA b is e r iă a B o r n ă “ devine însă óre cine nu prin observarea ritului sau disciplinei latine, căci aceste suntű lucruri schimbăciose, ci devine prin mărturisirea credinţei, ce o profesézà biserica Romei, carea până la ea- petulű lumii ,remâne neschimbată, căci „ce- r iu lă ş i p ă m în tu lu v o rü trece, éra cu vin te le m ele n u vo rü trece“.

Dară unü punctă cardinală în credinţa bisericei Romei este, că Pontificele Romană este Capulă bisericei. Nemărturisindă şi noi acesta, nu putemă fi „ m ă d u la r î a î e î“, precum dlă Densuşană de pildă nerecunoscêndü pe regele României de capă ală regatului, nu póte fi cetăţenă ală acelui regată, şi mărtu- risindă adeverulă, nici chiar „aliată“ ală lui. Ba mai multă! Nerecunoscêndü dlu Den­suşană drepturile, cari după constituţiune competă regelui României ca capă ală rega­tului , nu póte fi cetăţână ală României. Chiară aşa stă lucrulă cu „ m ă d u la r iî s f in te i b is e r iă c a to lic e să a R o m ă “ . Nerecunoscêndü ei tóté drepturile, cari după constituţiunea

— 72 —

dumnedeéscà competü Pontificelui Romei ca Capă alü bisericeï, nu mai potü fi mădularî aï acelei biserice.

Lucrurile acestea pentru unü juristü ca dlü Densuşană suntü clare ca lumina sórelui.

Acum cu deosëbire în véculù alü XVII şi XVIII-lea mai cu samă unii monarchi ca­tolici jaluşi de potestatea bisericescă, ce şi-o usurpară dinastii protestanţi asupra bisericeï protestante, începură şi ei a-şi aroga drep­turi suverane asupra bisericeï catolice şi a umbla să micşoreze totü mai tare drepturile Pontificelui Romei. începură aşa ipcêndü a pregăti calea pentru introducerea cesaro-pa- pismului în biserica catolică, cum fu 6re- cândü în biserica bizantină şi cum e astăilî în Rusia.

începutulü ílű făcu Ludovicü XIV cu aşa numitele „libertăţi ale clerului galicanű“, prin cari în biserică în loculű Papei în multe privinţe avea şă figureze regele. Pentru aceea nu unu „Iesuitu celebru“, ci renumi- tulü predicatoriü protestantă francesü P re s ­sé m é 4*ce despre libertăţile acestea, că „ a ü fă c u ţ i i d in b iserică o sc la vă a p r in c ip tlo ru , ş i lib e r tă ţile n u m ite a le c le ru lu i e ra ü în f a p tă n u m a i lib er ta tea reg e lu i d e a reg u la tó té a fa ­cerile b isericesci ş i lu m e s ă “ .

Pe Ludovicü XIV îlü urmară mai în- tâiù unii principi din Germania, cari încă căpetară rîvna de a fi cesaropapi în statele lorü. Aceştia îşi aflară şi unü canonistü li- teratü, care să le apere ideile, în persona re­numitului pseudonimü Iustină Febroniü. Despre cesaro-papismulü lui Febroniü părtinită de

I

73

totü tare de unii principi se esprimă erăşi nu unu „ïesuitù celebru“, ci libërulû cugetă- toriü Lessing, că „ceea, ce în v a ţă F ebron iû , este n u m a i o lin g u şire n e ru ş in a tă f a ţ ă cu p r in c ip i i lu m esci. T ó té argu m en te le , ce le. aduce F e- b ron iü în con tra d re p tu r ilo ră P a p e i, sa u n u su n tă a rg u m en te , sa ü a ü va ló re d u p la ş i t r ip lă în c o n tra p o te s tă t iî p r in c ip i lo ru a su p ra b i- se r ic e F ,

In urma tuturora veni împëratulü altcum nobilă Iosifă II, care cu cesaro-papismulă merse până acolo, câtă din cleră făcu o in- stituţiune civilă poliţiană a statului. Ba se mestecă chiară şi la altariă dândă la 1783 o ordonanţă cu privire la S.^Liturgie şi cul- tulă dumnedeescă, câtă nu „Iesuiţiî celebri“, ci protestantulă rege ală Prusiei Friderică II se scandalisă şi în ironie numia pe Iosifă II „fratele meu crâsnieulă“.

Idea conducëtôre în tóté tendinţele aceste a fostă, ca centrulă potestăţii bisericesc! să se mute pe încetulă din Roma la curţile re- giloră, şi în persona domnitoriloră pe lângă potestatea civilă să se concentreze şi întregă potestatea bisericéscá. înşi-ş! scriitorii pro­testanţi recunoscă, că ce mare periculă pentru omenime este a concentra în ună guvernă acestea dôuë potestăţi mari, civilă şi biseri­céscá. Şi înşi-şi ei recunoscă, că singură Papiloră delà Roma li-se cuvine meritulă, că în Europa apusană nici unui guvernă nu l-a succesû a concentra amîndôuë aceste po- testăţi în mânile loră. Nici Iudeii nu aă apëratù Ierusalimulă, nici Grecii Constan- tinopolulă, .nid Punii Cartagena cu atâta

— 74

tărie, curajű, resoluţiune şi perseverenţă, cum aû apărată Papi! independenţa potestăţi! bi­sericesc! de cea civilă. De n’ar fi fostű Papi!, Europa ar avé astăzi mal puţină cu o idee din cele mal fructifere şi mal liberale. Şi acéstâ idee este idea independenţei biserice! delà statű. Tristu esemplu ne subministrä orientulű, unde delà desbinare a peritû idea acésta en totulö, şi nid chiarü faţă cu sul­tani! mohamedán! nu o a susţinută nimeni, aşa câtă chiarü şi astăzi sultanulù turcescä din Constantinopolü are múltú mal multă putere în lucrurile biserice! creştine „ortodoxe“ din ţările supuse luïdecâtü împăratulă Austriei în lucrurile biserice! catolice din ţările sale. E destulă a aminti, că Sultanulù e judecätoriulü supremù în lucrurile bisericesc!, fără ca „Pa- triarchulü a totă lumea“ din Constantinopolü să se simţăscă vătămată prin aceea. *)

în totü timpulü însă începêndü delà Ludovicu XIV, de cândü independinţa pote- stăţil bisericesc! a fostű de atâtea ori atacată în multe state, nu s’a putută ţine nici unä sinodü ecumenică până la 1869, cândü a fostă ţinută celü din Vaticanü. A fostă dec! lucru firescă, ca sinodulă acesta să se ocupe şi de cestiunea cea gravă a independinţel potestăţi! bisericesc!, şi să condamne tote învăţăturile contrare aceste! independinţe. Spre scopulă acesta conciiiulă din Vaticanü a enunţată principiile, după car! potestatea supremă în biserfcă este în mânile Capului eî, şi nu în

') Vetjl rëspungulü Patriarchalul din Constan­tinopolü delà 1868 la enciclica, prin care Piü IX l’a invitată la sinodală Vaticană din 1869.

— 75 —

mânile principilorű lumescï. în enunciaţiunea acésta se cuprindü aprópe tóté tesele despre potestatea papală, cari îï facü dluï Densuşană atâtea gânduri, fiindü că n’are idee corectă nici despre istoriculü, nici despre motivulű, nici despre scopulü lorű. Nu în contra po- testăţiî şi drepturilorű episcopiiorű din singu­raticele diecese suntü îndreptate acelea, ci în contra principilorű lumescî, cari voiaű să fie cesaropapî în biserică. Cândü sinodulü Va- ticanű <Jice p. e., că „ P a p e i î l com pete $u- p re m u lü d re p tü d e leg is la ţiu n e în b ise r ică “, atunci nu are în vedere legislaţiunea canonică die- cesană, pe care doră ar voi să o nimieescă, ci are în vedere aşa nuraitulű „ P la c e tu m re g iu m “, prin care domnitorii lumescî îşi aro­gaseră dreptulü de a aproba în forulű su­premă şi decisiunile sinôdelorù bisericescî, şi pe acestű „ P la c e tă “ vre sä-lü condamne si- nodulö Vaticanű. Papa se mulţămesce, dacă i-se trimită spre aprobare numai decretele sinodeloră provinciale, cândü se tracteză în ele şi despre credinţă, ca să se păstreze unitatea în credinţă în totă lumea. în lu­crurile de guvernă şi administraţiune diece- sană lasă dieceseloră deplină libertate. Dom­nitorii lumescî însă îşi arogară dreptulü de a aproba şi respinge după placă ori ce deci- siunî şi disposiţiunî bisericescî emanate delà episcop! şi sinóde. Ce ar dice dlă Densu- şană, cândă după „ P la ce tu lü reg escû “ decre­tele celoră 2 concilii ţinute sub Vancea ar fi trebuită supuse spre aprobare saü censu- rare guvernului ungurescă din Budapesta şi nu Curiei din Roma ?

— 76 —

Maï departe cândü sinodulű Vatieanü di ce, că Papa e ju d e c ă to r iu lu su p rem ü în b i­se r ică , n’are în vedere dreptulü dumnedeescù ce-lù aă şi episcopii de a fi judecător! In căuşele bisericesc!, pe care ârăş! ar voi doră să-lă nimicescă, ci are în vedere dreptulü usurpatö alű principiloră lumesc!, aşa numi- tulű dreptü de a primi delà forurile biseri­cesc! apelaţiunî „ ta m q u a m ab a b u su u. în puterea dreptului acestuia principi! poftiaü, că dacă cineva nu e mulţămită cu sentinţa unu! forö bisericescű, atunci să apeleze la ei saü la guvernele lorü. Ce ar <J>ce dlû Densuşană, dacă în Mitropolia nostră astăzi de pildă delà judecata forului delegată de a IlI-a instanţă, care e tot-deuna unulă din consistórele sufragane, s’ar întîmpla apela- ţiune la guvernulă din Budapesta? Acesta e înţelesulă teseloră amintite, car! îlă neli- niştescu pe dlű Densuşană în măsură aşa mare.

Éra sinodulű provincială din 1872 ţi­nută de Mitropolitulă Vancea şi compusă din „ m èd u la rl a ï s f in te i ca to licescl b iseric i a R o m ă “ n’a făcută altceva, decâtă că în articululă, ce tracteză despre credinţă, a decherată, că pri- mesce şi elă principiile despre libertatea şi in- dependinţa potestăţi! bisericesc! faţă cu dom­nitori! lumesci, după cum acelea fură e4ise în sinodulű Vaticană, a căroră cuintesenţă este, cărecunoscă principiulă, că Papa este legis­latorii şi judecătoriă supremă bisericescű, nici cândă însă nu voră recunosce de atarî pe principii şi guvernele civile. Nedecherândă acesta, şi prin aceea reieptândă ună articulă de credinţă, ar fi încetată a mai fi „m ă -

77

d u la r î a ï s f in te i ca to licescï b ise r ic i a R o m e i“ , care-Iù mărturisesce şi poftesce să fie măr­turisită de toţi „ m ă d u la r i î“ ei. Eră de altă parte ar fi datfi pradă biserica nostră gu- vernelorű civile, cărora le*ar fi recunoscută dreptulă p la ce tu lu ï, ală a p e la ţiu n ilo ru ta m q u a m ab a b u su şi ală altoră multora drepturi, prin cari biserica se degradâză la rolulfl de o institu- ţiune poliţiană a statului.

Eră-ş! amű puté pe dreptulă să-i im- putămă dlui Densuşană, că enumërâudü drep­turile cele multe ale Papei, nu a spusă, că acelea în sinodulă din 1872 nu suută espuse ca paragrafl saù legi rigide, cum le espune dînsulă, ci ca o simplă mărtusire a unoră principii de credinţă cu înse-şi cuvintele si­nodului Vaticană. Şi apoi va concede şi dînsulu, că e mare deosebire între urm prin­cipiu de unu cuprinsă forte largă, şi între o lege cu unű cuprinsă forte determinată şi re- strînsă. Respun4& consciinţa dînsului, că pe câţi din cetitorii sël i-a dusă în rătăcire cu procedura acesta, eră cetitorii noştri judece-lă înşi-şi.

Recapitulămă dară încă odată pe scurtă.Sinodulă provincială ală Mitropolitului

Vancea delà 1872:1. A recunoscută pe Papa de Capă

ală tuturoru „ m ă d u la rH o ră s fin te i ca to licesc ï b ise r ic ï a R o m ă “, a cărei mădulari suntemă şi noi delà 1698. Acésta a recunoscut’o bi­serica nóstra unită delà începută tot-deuna, precum amă vedută, şi despre ce afară de de dlă Densuşană cu aliata sa „Gazeta“ nu s’a îndoită şi nu se îndoesce nimeni.

— 78

2. A recunoscută principiile dogmatico- juridice, ce curgă din adevërulü de credinţă, că Pontificele Romei este Capulu bisericel. N’a recunoscută însă principiile acestea spre a „pune biserică în gâtü laţuri de păinginîu, ca să vorbimă cu figura oratorică nenimerită a dluî Densuşană, ci ca să apere biserica de laţurile de fierü, ce i*le potă pune în gâtă şi în picidre guvernele civile.

3. Aplicarea practică a principiiloră acestora dogmatico-juridice în Mitropolia de Alba-Iulia este următorea :

a) Papa confirmă pe Mitropoliţii şi Epi­scopii noştri, prin ce se susţine legătura între noi şi S. Scaună Apostolicii. Acesta s’a întîmplată şi înainte de Mitropolitulü Vancea.

b) Cândă sinddele ndstre provinciale se ocupă şi de lucruri de credinţă, atunci de­cretele se supună Papei spre aprobare, ca nu cumva să se străcore în ele ceva străină de credinţa catolică. Prin acesta se susţine unitatea de credinţă cu S. Scaună şi prin elă cu totă lumea catolică din cinci conti­nente. înainte de Mitropolitulü Vancea de­cretele conciliiloră provinciale nu s’aă trimisă la Roma spre aprobare din simpla causă, că nu s’a ţinută nici ună sinodă provincială.

e) Ca foră supremă de apelaţiune în numele Papei figurdză pe rîndă episcopii su- fraganî de Orade, Lugoşă şi Gherla. Prin ce se susţine supunerea canonică faţă cu S. Scaună Apostolică. Acesta s’a întîmplată şi sub Mi­tropolitulü Şuluţă cu singura deosebire, că atunci figura numai Consistoriulu de Orade

— 79

ca forö delegată de a III-a instanţă, éra acum pe rîndü cu celă delà Gherla şi Lugoşă.

4. Nu numai că Sfîntulü Scaunü Apo­stolică nici cândă nu ne-a jignită nici câtă de puţină în folosirea ritului orientală gre- cescă, ci de repeţite ori înainte de Vaneea şi-a esprimată dorinţa, ca ritulă acesta în biserica nostră să se păzescă cu totă sfin­ţenia. Acesta o susţine şi Mitropolitulă Vaneea cu sinodulă delà 1872.

5. în tote lucrurile, ce se ţină de re- gimulă şi administraţiunea diecesană şi pro­vincială, Mitropolia nostră se bucură de cea maî mare libertate şi autonomie în conformi­tate cu principiulă admirabilă ală Sfîntului Scaună Apostolică mărturisită încă de Papa Leonă Mareie, după care „ S a n c ta e S ed is se r - v a tu r a u c to r ita s , u t n on im m in u a tu r in fe r io ru m l ib e r tá s“ . Aşa s’a întîmplată înainte de Vaneea, cândă decisiunile de regimă şi administra- ţiune aduse la sinódele diecesane nu fură supuse Romei spre aprobare. Şi pe acestea nici Vaneea nu le-a supusă.

Pună-şi dară mâna pe inimă şi răspundă dlă Densuşană, ce „lege s tră m o ş is c ă “ a schimbată Mitropolitulu Vaneea cu sinodulă delà 1872?

De aprópe 200 de ani suntemu în legătură de iubire şi supunere canonică cu S. Scaună Apostolică ală Romei. Şi în timpulă acesta lungă nici celă mai mică reă nu ne-a venită delà Roma. Ba chiară dimpotrivă ne-a dată pe bărbaţii cei mai mari, ce i-amă avută şi cu cari ne mândrimă astăzi în şirulă lungă ală Archiereiloră şi în ală literaţiloră, bărbaţi, că-

— 80 —

rora toţi amărîţii de Mitropoliţi dinainte de unire nu suntă vrednici nici să le deslege curelele încălţăminteloră, bărbaţi, cărora avemă toţi Românii să le mulţămimă cultura nostră de astăzi. Aù fostă şi voră mai fi timpuri de acelea, cândă singură Roma ne-a fostü biuevoitóre, cândü pretutindenea erau pentru noi uşile închise, singură în Roma deschise. Cândă se voră pute publica tote corespon- dinţele Mitropolitului Vancea, se va vedé aeésta şi mai evidentă. Şi cu ce i mulţă- rnescă omeni ca dlă Densuşană? Cu suspi- ţionările cele mai ordinare, cari proprie nici nu suntă ale dînsului, ci le-a suptă de prin scrierile pline de urgie ale liberu-cugetători- loră, francinasoniloră şi fanarioţiloră.

De închiere ÎÏ aduceină aminte dlui Densuşană de ună altă poporă lungă timpă asuprită ca şi noi, şi de ună bărbată con- ducetoriă ală lui neasemănată mai mare ca s dînsulă. Acesta este poporulă irlandesă şi celebrulă lui conducetoriă O’Connel. Po­porulă irlandesă, asuprită de vécurï de gu­vernele Engliterei, şi-a începută luptele sale de emancipare sub tutela părinţescă a Romei Papiloră. Şi în Roma acesta poporulă ir­landesă a aflată atâta bunăvoinţă, atâta simţă de dreptate, atâta iubire faţă cu causa po­porului asuprită, atâta sprigiuă, atâta încura­jare în luptă, atâta întrepunere, atâtea sa­crificii, câtă O’Connel, genialulă lui eonduce- toriă, mişcată până în sufletă ín óra morţii a <jisă : T ru p u lă m e ă i lă la s ă p ă m în tu lu l, su - f te tu lă lu î D u m n ed eu , e r ă in im a m ea o la s ă R o m ei. Şi ore noi să fimă inferiori Irlan-

81

desilorű în recunoscinţă? Nu! Poporulű ro­mânii are şi elù scăderi, dar are şi multe însuşiri bune, şi între altele elfi întrece pe celealalte poporë cu aceea, că nu scie să fie nerecunoscetoriű. Nereeunoscëtoriü este numai difi Nicolae Densuşanfl cu „aliata“ sa „Gazeta Transilvaniei“ din Braşovu.

*— ’

6

Domnulû N. Densusanü şi infalibilitatea bisericéscà.

Faţă cu modulű aspru din samă afară, cu care dlă Densuşană tractăză cestiunile din „cercetările" sale, putemű să dicemă, că mo­dulă, cu care tractézá infalibilitatea Pontifi­celui Romei, este forte blândü. De aceea şi credemű, că dlă Densuşană nici n’a avută idee despre infalibilitatea acesta, până ce nu a cetită în conciliulă provincială delà 1872, cândă apoi deşi idee corectă nici atunci nu şi-a câştigată, totuşi s’a convinsă celă puţină, că infalibilitatea acesta nu este aşa, cum şi-o închipuescă cei mai mulţi, cari nu aă con- ceptă adevărată şi ehiară despre ea. De unde dînsulă se mulţămesce cu aceea, că susţine, că infalibilitatea Pontificelui Romei „este în ab so lu tă c o n tra z ic e re cu s p ir itu lü ş i cu in s titu ţiu n ile b is e r ic ă ră să r itu lu i, c a r i a tr ib u e p u te r e a su v e ra n ă în m a te r ie d e c re d in ţă ş i d e m o r a v u r i esclu sivü , n u m a i s in o d e lo ră ecum e­n ice“ . Aşa apodictice nu póte susţină ună lucru decâtă sau ună omă superficială, saă unulă care a făcută studii forte profunde asupra bisericei resăritului. Vomă vedé numai decâtă, de care clasă se ţine dlă Densuşană, după ce mai întâiă vomă defini bine con- ceptulă şi natura infalibilităţii.

IV.

83 !

Biserica adevărată s’a numită pe sine tot-deuna : apostolică. De aceea şi în simbo- lulű de credinţă dicemü : „într’una, sfîntă, . . . . apostolică biserică“. Acesta însamnă, că cre- demă în biserica fundată de Apostoli, carea singură profesăză învăţătura predicată de Apostoli în totă lumea, pe carea o aă pri­mită şi ei delà Fiulü lui Dumnedeű. Prin acesta se deosëbesce biserica adevărată de cele false, cari profesăză învăţături de ale altorü omeni nepredicate de Apostoli, şi prin urmare cari nu-şi aă originea în Fiulă lui Dumnedeű.

Apostolii însă n’aű dată bisericei fun­date de ei o sumă de articuli gata de cre­dinţă, unű numără anumită de dogme pre- cisate până în cele mai mici detaiuri, aşa câtă chemarea bisericei să fie numai a le păstra ca pe o proprietate mortă, ce nu se mai păte desvolta. Aşa ceva nici nu s’ar uni cu demnitatea omenăscă, fiindă că atunci totă activitatea minţii omenesci în lucrurile de credinţă ar fi mărginită la rolulü de a fi numai unű simplu depositoriű alö credinţei, pe cândă Dumnedeű a datû omului mintea, ca ea şi în lucrurile de credinţă să desvólte activitate cercândă, scrutândă, aflándű, des- voltândă şi perfecţionândă. Pentru aceea ce aű datü Apostolii bisericei, aü fostű numai fapte istorice, principii de credinţă, simburi şi alusiunï dogmatice, cari însă tóté eraă susceptibile de o evoluţiune succesivă, saă în cari în modă potenţată era cuprinsă unű materială infinită dogmatică, la a cărui cu- noscinţă şi desvălire se poftesce trudă de

t>*

1 — 84

vécurï, fără să se potă dice vre-odată că este eshauriatü definitivii. Ce aü dată Apo­stolii bisericeï, a fostű o rădăcină dogmatică, din care în modü logicü avea să se desvólte în urmă unu arbore dogmatieű grandiosü. La desvoltarea acesta aveaü să lucre toţi secuii! până la capetulă lumii, tiesce care însă pe basa celorű de mal înainte strábáténdü ma! adâncă şi mărindu şi lărgindă orizonulă dogmaticii din ce în ce totű ma! tare. Şi aşa putemû dice, că biserica, „împărăţia lui Dumne4eü“, şi din punctù de vedere dog­matică este asemenea grăunţului de muştariă, „carele este mal micü decâtă tóté seminţele, eră dacă cresce, este mal mare decâtü tote verdeţele şi se face copaciü“.

Sfera dogmatică saü de credinţă se ţine de ordinea supranaturală. Analogă stă lu- crulă în ordinea naturală. Spiritulă omenescă are natura întrâgă înaintea ochiloră sëï, însă nu deschisă cu tote secretele el, ci cele mal multe ascunse, aşa câtă numai după muncă de vécurï póte străbate la ele. Pentru aceea încă nimeni şi nici ună seculă nu póte (Jice, că a străbătut’o întregă, ci orizonulă el se lărgesce din ce în ce totă mai tare, sufletului omenescă i-se presentă în continuă fenomene noue, ce trebuescă scrutate şi aduse în legă­tură cu cele cunoscute. Esistat’aă şi maiînainte stelele nebulóse în spaţulu immensü. Esistat’aă infusoriile şi mai înainte în picuriî de apă, şi totuşi numai timpulă mai nou a străbătută până la ele, şi a începută a le scruta şi studia, şi cine scie, încă ce secrete stupende va mai desvëli mintea omenescă în sinulă natúréi?

I [

85 !

Pentru aceea este ceva ridieulă a sus­ţine, că desvoltarea cunoscinţeî naturel în o direcţiune saü alta ar fi ajunsű la punctulă supremă, preste care nu se maï póte trece. Şi lumea de astădî şi judecă de copii pe aceia, cari în vécurile trecute consideraù si- stemulü siderică alü lui Ptolomeü de resultatulă din urmă şi definitivü în sciinţa astronomiei. De altă parte însă pentru analogiea între ordinea naturală şi supranaturală chiarü aşa de ridi­eulu e şi dlü Densuşană cu teologii sëï cei grecescí din Constantinopolü, pe cari vre să ni-i facă teologi naţionali, cândü susţine, că desvoltarea dogmatică s’a închiatù în biserică definitivă cu cele 7 sinóde ecumenice delà începută. Ca să se convingă, câtă este de ridiculă o atare aserţiune.^ din principiă nu-lfi îndreptămă la vre-ună „Iesuită celebru“, ci la unü autoră forte nesuspectă de „Îesui- tismă“, anume la Döllinger, de sigură cu­noscută barëm după nume şi dlui Densuşană.1)

Din punctulă acesta de vedere este o analogie câtă se póte mai frumosă şi mai armonică între ordinea naturală şi suprana­turală.

Constatarea definitivă însă a resultate- loră obţinute prin scrutarea amîndororă or- diniloră, saă câştigarea certitudinii despre adevërulfi resultateloră se întîmplă în fiesce care ordine în modă diversă de celalaltă.

în ordinea naturală suntemă convinşi despre esistinţa reală a natúréi pe basa obser- *)

*) Ve<p Döllinger »Christenthum und Kirche in der Zeit der Grundlegung« pag. 163 şi uu.

86

vaţiuniî îndeplinite cu ajutoriulù simţirilorii. De aceea şi constatarea resultatelorű, cari atingű scrutările nature!, se întîmplă prin esperimentare şi observare. Dacă s’a fă­cută esperimentű cu unü fenomenü fisică şi a fostă observată, atunci mintea nu se ma! póte îndoi despre esistinţa lui.

Altcum stă însă lucrulă în ordinea su­pranaturală. Cuprinsulă dogmatică dată de Fiulă lui Dumnedeă prin Apostol! biserice! a fostă primită şi ţinută de adevărată de cătră biserică nu pentru că membri! ei prin ob­servare îndeplinită cu ajutoriulă simţiriloră şî-aă câştigată, certitudine şi convingere de­plină despre adevărulă internă ală acelui cu­prinsă. Cum ar şi pute de pildă cu ajuto­riulă simţiriloră să-şi câştige ore cine certi­tudine, că în s. Cuminecătură nu e substanţa pânii şi a vinului, ci substanţa corpului şi a sângelui Domnului nostru Isusă Ghristosă ? Ci biserica a ţinută de adevărată cuprinsulă dog­matică dată de Dumnetjeă prin Apostol! pe basa autorităţii infalibile a lui Dumnedeă, care l’a dată. Pentru aceea însă credinţa în ade- vărulă absolută ală acelui cuprinsă dogma­tică este chiar aşa de raţionabilă, ca şi cre­dinţa în ună fenomenă naturală cunoscută prin observaţiune. Căci dacă odată suntă convinsă, că însu-şi Dumnedeă celă atotpu­ternică, preaadeverată şi infalibilă a grăită, atunci credă în adeverulă celoră "descoperite de elă, chiară şi dacă prin observaţiune cu aju­torul« simţiriloră nu-mî potă câştiga cunoscinţa despre adevărulă loră. Cândă grăesce însă Dumnetţeă, atune! astfelă dispune lucrurile,

I

87

eâtü omulű prin observaţiune cu ajutoriulű simţi­riloră să-şi potă câştiga certitudine despre aceea, că Elu a gráitü. Domnulă nostru Isusă Chri- stosû mai întâiü î-a convinsă pe Apostoli prin minuni şi prin ei biserica sa, că Elu e Dum- nedeă. După aceea apoi le-a dată cuprin- sulű dogmatică, pe care l’aă primită pentru autoritatea lui Dumne4eă, deşi era departe de ori ce observaţiune cu ajutoriulă simţiri- loră. Convinşi fiindű Apostolii şi biserica, că Domnulű nostru Isusă Christosă este Dumne4eu adevărată, pentru autoritatea lui, care a disă: „ A ces ta este tr u p u lü m ieű ş i a cesta este sângele m ie ü “, credă şi voră crede tot-deuna, că în s. Eucharistie deşi nu o vădă ei, totuşi e de faţă substanţa trupului şi a sân­gelui Fiului lui Dumneîţeă. Nu simţiriloră ndstre crede aci biserica, ci crede puterii nemărginite a lui Dumne4eă, care a disă, că aşa este, şi care are şi putere să facă, ca aşa să fie. P r a e s ta t f id e s su p p lem en tu m sen- s tîu tn d e fec tu l.

Basa certitudinii aşa dară în ordinea naturală este observaţiunea cu ajutoriulă simţiriloră. Basa certitudinii în ordinea supra­naturală este autoritatea lui Dumnedeă.

îndată ce însă Dumne4eă prin Fiulă seu a dată bisericei sale cuprinsulă dogma­tică, sufletulă omenescă în conformitate cu natura sa a şi începută să se aprofundeze în elă cercându-lă şi scrutându-lă în continuă spre a-lă cunósce totă mai bine. Multele întrebări dogmatice puse de Apostoli Mân- tuitoriului nostru Isusă Christosă şi enarate

— 88 — Iîn cele 4 Evangeliî oglindeză forte bine aplicarea acésta iresistibilă a sufletului ome- nescü de a străbate totă mai adâncü în cu- prinsulö acesta, ca şi în tóté cuprinsurile, ce i-se oferescă în ordinea naturală pe terenulü fisicü, istorică, socială şi altele. Până cândă Mântuitoriulù lumii a petrecută pe pămîntă, elő însu-şî a fostă, care a deslegată tóté ce- stiunile dogmatice, ce s’aă ivită în evoluţiunea cuprinsului dogmatică dată de elă. Evolu­ţiunea acésta însă, saă progresulă dogmatică ală simburului, ală rădăcineî date de însu-şi Fiulă lui Dumnedeă prin Apostol! bisericeî, avea să dureze şi după rentórcerea lui la ceriu până la capetulă lumii. Scrutarea logieă- dialectică, scrutarea literară, scrutarea pie prin contemplaţiunea cuprinsului dogmatică ală bisericeî avea să producă în şirulă secu- liloră totă cestiunï noue dogmatice, cu pri­vire la car! sufletele credincióse poftiaă şi voră pofti tot-deuna certitudine deplină şi absolută, cumcă din diversele moduri, ce "se voră oferi spre deslegarea cestiunii, care modă de deslegare este celă cuprinsă în simburele şi rădăcina dogmatică dată de însu-şi Fiulă lui Dumnedeă, şi prin aceea descoperită de - însu-şi Dumnedeă, aşa câtă nici ună dubiu să nu mai fie. S’a vedută acésta îndată după înălţarea Mântuitoriului la ceriă, căci încă “pe timpulă Apostoliloră s’aă născută o mul­ţime de cestiunii dogmatice, érà după aceea cestiunile dogmatice n’aă mai încetată nici cândă. Ba unele aű cutrieratű fórte adâncă biserica, ca de pildă Arianismulă, Nestoria- nismulă şi altele, şi nu putemă dice, că nu

I T

89

vorü mal] fi în viitoriü atarï eestiunï, carï forte adâncă să turbure biserica.

Dară Mântuitoriulü a promisă bisericel sale, că ea delà adevéru nu se va abate nici cândă, căci elă în modă mistică va fi cu ea tot-deuna arëtându-ï adevërulû în mij- loculă la ori ce furtune. După ce însă fi- sice delà înălţarea la ceriu nu maî petrece pe pămîntă, aşa a trebuită să se îngrijâscă de ună altă mijlocü óre careva, prin care să-i arete adevërulû în ori ce cestiune dog­matică, ce s’ar ivi în deeursulü vécurilorű până la capetulă lumiî, saă cu alte cuvinte să se îngrijâscă de ună organă óre care, prin care bisericel sale Elă însu-şi în modă mistică să-î enunţe tot-deuna adevërulû in- falibilă, de câte ori va cere lipsa.

Se nasce acum întrebarea, care este organulă acesta nu elă însu-şî infalibilă, ci organulă, prin care Dumnetjeă, care singură e infalibilă, cum <j>ce Ş> dlă Densuşană, enunţă adevërulû dogmatică?

După protestanţi organulă acesta este spiritulă privată ală unui fiesce căruia. După biserica „ortodoxă“ a dluî Densuşană este sinodulă ecumenică. După învăţătura catolică organulă acesta este următoriulă Sfîntuluî Petru, Pontificele Romană cu şi fără conci- liulă ecumenică.

Cumcă organulă acesta nu póte fi spi­ritulă privată ală unui fiesce căruia, cum sus­ţină protestanţii, se vede învederată de acolo, că spiritulă acesta privată la unulă îi deslegă o cestiune dogmatică într’o formă, la altuia în-

— 90 —

tr’alta, ceea ce nu se unesce cu noţiunea ade­vărului, care nu póte fi decâtă numai unulü.

Ce atinge însă deosëbirea între ceea ce învaţă despre lucrulü acesta biserica „or­todoxă“ de o parte, şi cea catolică de altă parte, însemnămă numai atâta, că cea „orto­doxă“ după praxa veche ar trebui să înveţe, că organulü acesta póte fi şi conciliulil ecu­menică, însă numai dacă e recunoscută şi confirmată de Papa, cum se vede de acolo, că cele 7 sinóde vechi ecumenice aă fostă considerate ecumenice, numai după ce fură aprobate de Papa. Totă acesta o învaţă şi biserica catolică cu singurulă adausă, că Papa şi singură fără conciliulă ecumenică este or- gană, prin care Dumnedeă enunţă adeverulă dogmatică, cându cere lipsa. Calitatea acesta, ce din dispusăţiune dumnedeescă o are Pa- patulă în istoria evoluţiunii dogmatice, se nu- mesce de comună : infalibilitate, érá oficiulă, prin care o deprinde, se numesce : magisteriulű infalibilü ală lui.

Ce este dară iufalibilitatea ? Este ea impecabilitate, saă cum o numescă Grecii: âvccfitxQTtioia? Nici decum! Papa încă póte să păcătuescă ca şi alţi muritori, că şi elă e omă muritoriă şi supusă pëcateloru. Ci ea este aceea, ce Grecii numescă dotpalda, a cărei esenţă stă în aceea, că Dumne4eă a promisă, că în tóté cestiunile dogmatice, ce se voră ivi până la capetulă lumii, din dispuseţiunea sa dumne4eéscá neînşelătore, însă şi necuprinsă de mintea omenâscă, ş i în u r m a a s i s t i n ţ e î sa l e m i s t i c e - d u m n e - ÿeese ï modulă, în care următoriulă Sfîntului

— 91

Petru va deslega acele eestiunï, este modulü celü absolutü adevëratü, câtă ceï ce-lû vorû urma, nici odată nu vorü rătăci delà adevërù. Este infalibilitatea o xaçlaga după Greci, o gratia gratis data după Latini, cum este de pildă charisma profeţiei, a minunilorû, a vin- decăriloru, a limbilorù, a inspiraţiunii, cha­risma din sacramentulű chirotoniei şi altele mai multe. Fiindű că tóté charismele se daü nu pentru binele celui ce le capătă, ci pentru binele comunităţii, de aceea şi charisma in- falibilităţii din natura ei nu poftesce statulă sfinţeniei în celű ce o are. De aceea precum nu toţi profeţii aú fostű sfinţi (Valaam, Iona, Caiafa), cândă aü fostű înzestraţi cu charisma profeţiei, aşa nici Papii nu suntű sfinţi pentru charisma infalibilităţii legate de oficiulü loră.

Mai departe precum profeţii nu cu pu­terile loru omenesci au ajunsă la cunoscinţa lucrurilorű viitóre, ci acelea le-aű primită delà Dumne4eu în modă tainică, aşa şi Papii, deşi suntă datori a face totă posibilulă, ca să afle adeverulű, şi să nu apară, ca şi cum ar vorbi ca oraculele păgâne din tripodü, totuşi infali­bilitatea legată de enunciaţiunile loră dog­matice au de a o mulţămi asistinţei tainice dumneijeescî promise loră de însu-şi Dum- nedeù Rescumpărătoriulă şi fundatoriulù bi- sericei.

Totű asemenea precum nu totă ce aă vorbită profeţii este profetică, aşa nici totă ce dicű, laudă, promoveză, judecă Papii, nu tote disposiţiile lorű de guvernű bisericescă suntű totă atâtea lucruri infalibile, ci numai şi numai enunciaţiunile dogmatice aşa numite

92 -

e x c a th ed ra saă făcute cu scopulü de a servi de articulü dogmatică pentru întregă biserica în o cestiune sulevată atuncî.

Se vede din acestea învederată, că in- falibilitatea este ună ce aparţinetoriă ordinii preste fire saă supranaturale. De aceea nici nu este de a se judeca după norma lucruriloră din ordinea naturală. Pentru aceea dlă Den- suşanu nu dice chiară nimică, cândă susţine, că Papa nu póte fi infalibilă „ fiin d ü ş i . e lă su p u să la to tû fe lu lü d e bólé tr u p e ş ă ş i su - f le te să ş i la ră tă c ir e ca to ţi ó m en ü “. Căci cu puterile naturale nu póte fi de bună samă infalibilă nici elă, dară nici conciliulă ecu­menică ală bisericel dlul Densuşană. Ade­vărată, că considerândă lucrulă după ordinea naturală, unde suntă mal mulţi, ca de pildă în conciliulă ecumenică, e mal multă proba­bilitate, că voră afla adeverulă, ca unde e numai unulă. A însă, că ună conciliă ecumenică numai pentru că în elă suntă mal mulţi, nu póte absolută să rătăcescă, este chiară aşa de absurdă, ca şi a tjice acesta despre unulă singură. Se schimbă însă în­dată lucrulă, dacă îlă considerămă după norma lucruriloră din ordinea supranaturală, de carea se ţine. Că Dumneijeă este infa­libilă, recunósce şi dlă Densuşană. De aceea adevăruri infalibile suntă cele ce ni-le-a des­coperită Dumnedeă prin diverse organe ale sale, saă precum <jice S.’ Paulă, „în m u lte f e lu r i ş i în m u lte c h ip u r i“, prin patriarchi, profeţi şi mal pe urmă prin însu-şi Fiulă săă. Dacă Dumnetjeă acum ne-a încredinţată, că în trecerea bisericel sale prin vécurï, organulă,

93

prin care Elu va enunţa adevërulù absolută şi infalibilü alű seă în cestiunile cele multe de credinţă, ce se voră perinda unele pe altele, va fi Pontificele Romei, atunci nu multă me mai importă, că supusă e or- ganulă acesta „la morburi sufletesă şi tru­peşă'", căci sciă, că acestea nu mai potă fi nici o pedecă pentru Dumnedeă, cum suntă pentru omă, căci nu organulă e infalibilă, ci Dum­nedeă, care-lă folosesce.

De aceea totă cestiunea infalibilităţii se reduce la aceea, că ore încredinţatu-ne-a Dumnedeă saă nu, că organulă acesta ală seă va fi Pontificele Romană? Dacă suntemă siguri, că Dumnedeă ne-a încredinţată despre acésta, atunci nu pentru puterile omenesd, ci pentru auctoritatea infalibilă a lui Dum­nedeă ţinemă de adevărată şi credemă infa- libilitatea acésta a Pontificiloră romani, pre­cum pentru auctoritatea infalibilă a lui Dum­nezeu credemă în presenţa corpului şi a sângelui Domnului în S. Eucharistie, deşi nu putemă să o vedemă.

Acesta este conceptulă adevărată ală infalibilităţii. La 1870, cândă fu proclamată, mulţi n’aveaă idee despre ea, şi o consideraă după legile din ordinea naturală. De aceea s’a şi făcută atunci mare sgomotă in lume. Pe încetulă însă publiculă fu instruată în ea, şi prin aceea s’a convinsă, că nu este ună ce periculosă, cum strigaă francmasonii şi libără-cugetătorii la începută. De aceea şi protestanţii recunoscă, că din punctă de ve­dere catolică e o învăţătură consecuentă şi logică.

94 —

Fiindă că dlű Densuşană (lice > că învăţătura despre infalibilitatea Papei este în absolută con tragere cu spiritulă şi in- stituţiunile bisericeî răsăritului, de aceea ne provocămă numaî la unele lucruri din răsărită, din cari se vede, că consciinţa infalibilităţiî Pontificelui în lucrurile de credinţă a esistatű in biserica răsăritului.

întâiă însu-şî Pidalionulű recunósce, că sinodulti alű II-lea şi alű V-lea ecumenică numai după ce fură aprobate de Pontificele Romei, fură recunoscute de ecumenice, va să t ieă organe a Spiritului Sfîntă şi prin aceea in- falibile. l) Dintre Părinţii resăriteni ne pro- vocămă numai la S. Teodoră Studitulă, ce­lebrată în răsărită la 11 Novembre, care 4iee, că in casă de dissensiuni dogmatice „ su n tă a se tr im ite leg a ţi la P o n tifice le R o m ei, s i d e acolo să se p r im é sc â c re d in ţa in - fa l ib i lă (ró cccupalèç rg g n io r e w g ) “ . 2) Mai departe la S. Cirilă ală Alexandriei celebrată în biserica răsăritului la 18 Ianuariă, care dice, că „ d e la P o n tificele R o m e i trebue să în - treb ă m ii, ce a vem ă să c re d e m ă “ . 3)

Din cărţile nóstre rituale ne provocămă numai la Mineiă, care în 2 Ianuariă despre Papa Silvestru cântă, „că a re în v ă ţă tu r i p u ­ru r e a in fa lib ile “, şi „că S p ir i tu lă S f în tă a lu ­c r a tă în e lă u, eră la 18 Februariă despre Papa Leonă Marele cântă, că „D um necfeă i i

‘) Pidalion în nota la conciliulű ecumenică I, unde, deşi intortocă câte vercjî uscate fără lo­gică, adeverulă acesta istorică totuşi îlă recunósce.

2) Epistola 128 cătră Leonă Sacellariulă.3) Epistola cătră Papa Celestină.

I

— 95 —

in su fla dogm ele“, că „e co lu m n a d rep te i c re ­d in ţe “ şi că e „ lu m in a d e d o r i la a p u s ă “ , la 12 Martiă pe Papa Gfregoriă Marele îlü nu- mesce „ o rg a n ü p u sü în m işca re d e S p ir i tu lă s f in ţi i“, la 13 Aprilű despre Papa Martină cântă, că „e co rifeă in fa lib ilă a lă d o g m e lo rü du m n etfeescï“ . ÎI trebue dluî Densuşană raaî multă? Éra cumcă în adevëru Pontificele Romei nici cândă n’a rătăcită delà credinţa adevărată, recunósce mai întâiă în răsărită însu-şi Corpulă dreptului romană, ce l’a în­văţată şi dlă Densuşană la academia din Sibiă, care în Cod. Inst. de summa Trinitate la I lex 7, 8 Nov. 9 la începută susţine, că J u d e c a ta P o n tifice lu i R o m e i a în v in să p e to ţ i e re tic ii“, érá dintre Protestanţi, cari de bună samă nu suntă „molipsiţi de spiritulă iesu- itică“, citămă numai pe Herder, care (Jice, că „ R o m a nu s ’a p leca tă d in a in te a n ic i u nei e re s iî n ic i c â n d ă , c i a rem a să to t-d eu n a d re p tc re d in - ciosă c a to lic ă “ , ceea ce pe protestantulă Mar- heineke îlü pune în uimire, câtă nu scie, cum să şi-o esplice, după ce în privinţa morală nu toţi Papii aă fostă cum se cuvine. *)

') Universal-Kirchenhistorie 1. c.

— 96

V.Legalitatea canonică a conciliiloru pro­

vinciale din 1872 şi 1882.în capitulele precedente s’a pututű vedé,

câtă de superficiale, ca să nu (Jicemű maï multă, suntö tóté eunoscinţele, ce le are dlü Densuşană nu numai despre dreptulű biseri- cescű, ci chiar şi de istoria mal próspetá a bisericeí nóstre, deşi dinsulü Voesce seriosű să trécá în lucrurile aceste de istorică în­aintea publicului cetitoriă. A scrie cu cu­noştinţe aşa mance şi defectuóse ca dlu Den- suşanu nu însemnă numai o prea mare În­credere în sine, ci însemnă şi o despreţuire formală a publicului cetitoriă, fiindă că şi pe publică ílű presupune necapabilü de a-I observa ignoranţa dînsului.

însă nu numai eunoscinţele istorice şi canonice ale dlul Densuşanâ suntă câtă se póte de superficiale, ci chiarú sî eunoscinţele! filosofice despre natura religiunil. Nu poftimă, deşi s’ar fi căcţută, ca dlă Densuşanâ înainte de ce s’a apucată să scrie, să fi cetită şi înţelesă vre-ună opă de fîlosofia religiunil. Poftindă aşa ceva, amă pofti prea múltú delà dînsulă, după ce amű vedutű, că s’a apucată să scrie despre lucruri de religiune, fără să fie resfoitú mal întâiă barem manualele, din cari a învăţată religiunea ea gimnasistu. Pe dreptulù însă amû pofti, că înainte de ce

97

s’a apucatü de scrisă, barëm să fie meditată singură asupra natui’eï religiuniï şi a cre­dinţei. Câştigându-şi atunci prin meditaţiune seriosă şi adâncă concepte mai curate despre amîudoue, u’ar fi tractată afacerile religiöse de credinţă după norma afaceriloră civile saă sociale, căci însu-şi ar fi vetţută, că aşa ceva e unu nonsens.

Dlă Densuşană adecă purcede din prin- cipiulă de totă greşită, că ună sinodă numai atunci póte aduce decisiuni cu privire la credinţă, cari să fie obligătore pentru poporă, dacă „sinodalii e compusă din toţi protopopii, preoţii şi deputaţii mirenilorü“. Cu acesta nu face dlă Densuşană nimieă alta, deeâtă că decopieză slabă natura parlamentarismului şi a constituţionalismului modernă civilă, şi o aplică la lucrurile de credinţă, fără să mai întrebe, că óre nimeresee-se ori ba.

Parlamentarismulă şi constituţionalismulă acesta civilă îşi are basa în principiulă de­mocratică, că însu-şî poporulă să-şi facă le­gile, cărora să se supună. Şi în statele cele mici din Grecia antică, şi chiară şi în Roma la începută însu-şi poporulă le făcea inmediată în adunările sale. în statele mari de astădi atari adunări a întregă poporulă nu mai suntă posibile. De aceea s’a introdusă si- stemulă representativă, după care poporulă îşi alege deputaţi, şi apoi deputaţii aceştia facă legile în puterea mandatului, ce-lu aă delà poporă. Şi fiindfi că deputaţii aă făcută legile ca representanţi ai poporului, de aceea suntă şi obligătore pentru poporă.

Se nasce acum întrebarea, că ună atare

7

— 98 —

sistemă representativă póte-se aplica şi în biserică cu privire la lucrurile de credinţă ? întrebarea acesta nu şî-a pus’o dlü Densu- şanâ. De aceea o punemü acum noi, şi şi rëspundemü categorice, că nu canónele, ci mintea sănătosă spune, că nu se póte aplica. Căci mai întâitt să se întrebe dlü Densuşană, că ce poftesce delà poporü legea civilă adusă în parlamentă de representanţiî poporului? Judecata-î sănetosă de bună samă îi va ră­spunde, că aceea poftesce delà poporü numai şi numai supunere esternă necondiţionată, va să <|ică împlinirea esternă a legii fără hesi- tare. Dacă însă nu o împlinesce, atunci pu­terea statului îlü forţăză, ca să o împlinăscă. Poftesce însă ore legea civilă adusă de re- presentanţii poporului în parlamentă şi as- sensă internă, supunere internă, saű convic­ţiune, că legea aceea este bună şi adevărată, şi despre bunătatea şi adevërulü ei nu este iertată nimănui a se îndoi ? De sigură şi dlă Densuşană va concede, că aşa ceva nu pof­tesce nici o lege pe lume adusă de vre-ună parlamentă.

Să aplicămă acum lucrulă la credinţă. Ce poftesce delà poporü legea unui sinodü óre care ţinută pe basa representativă, prin care se statoresce ună articulü őre care de cre­dinţă? Şi dlă Densuşană va răspunde, că poftesce assensă internă, credinţă, convicţiune intimă, că acelű articulă de credinţă este adevărată. Ei bine 1 dară dacă eă basată pe motive denegă acelui articulă assensulă meă internă, convicţiunea mea intimă, că acela e adevărată? Ce să se întîmple atunci?

09

Frica de ceva pedepsă me póte face să tacű, să nu vorbescü, să nu scriu în contra acelui articulă de credinţă. Assensulű internu, con­vicţiunea intimă despre adeverulă acelui ar- ticulă totuşi nu mi-o póte forţa nimeni. Dacă însă mi-s’ar (ţice, că trebuescă să fiă convinsă despre adeverulă acelui articulă, căci fu adusă în ună sinodă, în care şi eă am fostă re- presentată prin deputatulă alesă de mine, îi voiă răspunde, că acesta e adevărată, însă cu tóté aceste mintea mea nu mă lasă să ţinu de adevărată acelă articulă de credinţă, şi suntă mai gata a eşi din biserica acesta, decâtă să mai staă în ea, după ce nu am de locă convicţiune despre adeverulă lui. Şi dacă voră fi mulţi, cari voră resona aşa, atunci ună atare sinodă representativă în scurtă timpă îşi va perde totă turma.

Ce urmeză de aci? învederată, că lu­crurile de credinţă nu potu fi tractate pe basa sistemului representativă, ci pe o altă basă conformă natúréi loru, va să <Jică pe basa assensuluï libără practicată în biserica creştină delà începutulă creştinismului, care totuşi ar fi fostă cuviinciosă să-lă studieze mai întâiă dlă Densuşană. Assensulă acesta libără practicată în biserică a stată în aceea, că sinódele dogmatice fură ţinute, cândă cerea lipsa, nu pe basa sistemului representativă, de care nu va afla dlă Densuşană nici o urmă în biserică, ci pe basa canónelorfi. Decisiunile dogmatice fură apoi promulgate poporului, şi acesta fu provocată să le ţină de adevărate. Cei ee pe ori ce cale s’aă convinsă de adeverulă aceloră decisiuni, le-aă primită cu assensă

7*

100 —

internă ca lucruri descoperite de Dumnec|eă şi promulgate acum de biserică. Cei ce nu s’aü putută convinge, Dumnedeă scie din ce cause, despre adeverulă loră, aceia aű eşită afară din biserică şi aă formată secte, şi până ce n’aă fostă deplină convinşi, biserica nici nu i-a mai reprimită. Chiară şi cele 7 sinóde ecumenice ale bisericei răsăritene a dlui Densuşană aşa aă purcesă, despre ce se póte convinge resfoindu numai câtă de puţină ori ce istorie bisericescă.

Dlă Densuşană este omă forte liberală, precum se vede din „cercetările“ sale, şi ca atare s’ar căde să pună mare pondă pe dem­nitatea omenescă. Sistemulă representativă însă în lucrurile de credinţă degradeză de totă tare demnitatea omenéscà. Căci ce pof- tesce? Poftesc«, ca eă să abiţică de cuge­tarea mea, şi să alegă pe altulă, care apoi să decidă nu asupra unei fapte esterne, ci asupra convicţiunii mele, că ce am să credă şi ce nu, şi eă să fiú silită a më supune şi a crede ce a decisă. Şi din ce motivă? Din simplulă motivă că eă l’am alesă. în alte lucruri me póte représenta altulă. în lucru­rile, ee-mî atingă convicţiunea, nu më póte représenta nimeni decâtă eă, căci numai eă potă decide, că de ce lucruri să fiă convinsă şi de ce nu. Mai degradată nu póte fi liber­tatea cugetării ca în sistemulă representativă.

Cu totulă alta şi multă mai demnă e praxa bisericei creştine în lucrurile de cre­dinţă. Sinódele dogmatice ţinute pe basa canónelorü decidă în lucruri de credinţă nu în numele altora, ci în numele loră, şi apoi

I — 101

în decisiunile lorű poftescü să cre4ă numai aceia, cari suntă convinşi despre adevërulft lorü. Pe ceîalalţî pe toţi îi lasă în pace, să facă ce vorű vré. Singură practica acesta este adevărată liberală, care respecteză dem­nitatea omenescă. Sistemulü representativű póte fi bunű în alte lucruri, chiarü şi în bi­serică, de pildă în administrarea averii bise­ricesc! şi în deprinderea altoră drepturi bi­sericesc!, în cele de credinţă însă face din omű o marionetă. Singură practica creştină în lucrurile de credinţă este conformă liber­tăţi! şi cugetării omenesc!.

Dacă dlă Densuşană ar fi studiată cum se cuvine istoria S. Uniri, s’ar fi convinsă, că şi S. Unire la noi la Români nu s’a făcută pe basa sistemului representativă, ci pe basa praxei antice creştine. Căci nici sinodulă delà 1698 nici celu delà 1700 nu fură ţinute pe base représentative „ d in to ţi 'p ro topopii, p re o ţii ş i d e p u ta ţii m ire n ilo rü “ , nici pe „ba sa n ic i u n ei leg i ^electorali“ . Ci lucrulă a decursă cu totulă altcum. Anume Mitropolitulu Ata- nasiă cu protopopii şi preoţi! presenţî aă decherată, dară numai în numele loră, că eï primescű S. Unire, dară numai pentru sine. Mergêndù acasă aă comunicată lucrulă acesta poporului. Aceia din poporă, cari aă voită, au decherată, că se unescă şi ei. Car! n’aă voită, aă remasă şi ma! departe, cum aă fostă, şi nimeni nu î-a silită, să priméscá S. Unire, fiindă că o ar fi primită ceva sinodă, în care şî-aă trimisă şi e! deputaţii, ca să se ocupe în numele loru de credinţă. Ba şi mai târ<|iă, cei ce aă cădută delà unire, nu

I 1

102 —

aű căijută în urma vre-unui sinodü adunatű pe basa representativă, care să fie decisă, că acum nu mal credü în S. Unire. Unü atare sinodă nu va pute nici cândă să arete dlă Densuşană. Ci a cătjută delà Unire fiesce care, cândă à voită, şi a căzută numai elfi pentru sine.

Purceclândă dlă Densuşană din prin- cipiulă irraţională, că numai sinóde compuse pe basă representativă se potă ocupa de ee- stiunî dogmatice, a comisă unü atentată asupra demnităţii şi libertăţii omenesc! în cestiunile cele mal delicate şi mal intime ale credinţei, şi în urma unul atare atentată merge până acolo, câtă atacă, condamnă şi negă le­galitatea sinodeloră provinciale ţinute sub Mitropolitulă Vancea la 1872 şi 1882. Spună acum dînsulă ca juristă, ce valóre are con­damnarea unei acţiuni pe basa unul principiu irraţională şi degradatoriă de demnitatea ome- nescă ?

Domnulă Densuşană însă nu se mulţă- mesce numai cu atâta. Ci voindă a se dis­credita cu totulă, condamnă sinódele amintite basându-se şi pe istoria făurită numai de dînsulă, din carea şi-a scosă aserţiunea, că „sinódele aceste nu fura conchemate nici după usulă vechiü alü biserică române de Alba-Iulia“, şi „nu fură compuse din toţi protopopii, din toţi preoţii şi din deputaţii mirenilorü“, căci după dlă Densuşană „aşa se făcuseră mai înainte tóté sinódele dogmatice“ în biserica română de Alba-Iulia. Va să 4>că dlă Den­suşană susţine cu totă seriositatea, ceea ce n’amă fi c re a tă , că în adeveră sinódele

103 —

nóstre dogmatice şi nedogmatiee ab antiquo aű fostù compuse „ d in to ţi p ro to p o p ii, p r o f i t ş i d e p u ta ţii m ire n ilo rü “ . Amu (lisă, că sus­ţine numai, fiindü că de probată nu a pro­bată chiar nimică, şi nu va puté proba nici odată, cu tóté că dacă s’a încumătată a susţine, ar fi trebuită să probeze următorele:

1. Că delà unire încoce până la Mi- tropolitulă Vancea s’a ţinută vre-ună atare sinodă dogmatică saă chiară nedogmatică compusă „ d in to ţi p ro to p o p ii, to ţ i p re o ţii ş i d in d e p u ta ţ ii m ire n ilo rü “ . S’a făcută amintire de dogme, dară numai în trécëtü şi ex incidenti delà unire încoce până la Mitropolitulă Vancea numai în sinodulù delà 1739 şi 1868. Nici unulă însă n’a fostă compusă pe basă repre- sentativă în modulă indicată, ceea ce recu- nósce şi dlă Densuşană în notă.

2. Că barem cu ocasiunea uniri! s’aă ţinută atarî sinóde pe base représentative în chipulă poftită de dînsulă. Celă delà 1698 evidentă n’a fostă pe basă representativă, căci de deputaţii mirenilorü nu se face nici o amintire în manifestă, şi apoi după dlă Den­suşană sinodulă acesta nici n’a fostă „dog­matică“, ci o adunare politică-bisericescă spre a închia o „alianţă“. Celă din Septembre 1700 ârăşi n’a fostă pe basă representativă. Se vede, că atunci a fostă şi poporă de faţă, după unii nobilii şi bătrânii eomuneloră. Cu nimică însă nu e probată, că poporulă şi-ar fi avută deputaţii sei pe basa unei legi elec­torale, şi nici nu va pute dlă Densuşană proba nici cândă. Éra apoi după dlă Densuşană şi sinodulă acesta n’a fostă „sinodă dogmatică“,

— 104

ci a fostű o adunare politică-bisericescă spre a închia minunata „alianţă“ a dinsuluï.

3. Că barem înainte de unire s’aă ţinută „sinóde dogmatice“ saű şi nedogmatice pe basă representativă din „toţi protopopii, din toţi preoţii şi din deputaţii mirenilorü“, eándű de pildă fu primitö catechismulű calvi- nescü alü luï Rákotzi, saű cândü fură primite condiţiunile cele ealvinescî puse Mitropoliţiloră Budai şi Simeonü Ştefană.

Nici unulű din aceste trei lucruri nu le-a probată dlù Densuşană, şi nu le va proba nici odată, ci a luată numai din vîntu aser­ţiunea, că în biserica română de Alba-Iulia sinódele dogmatice erâă tot-deuna compuse pe basă representativă „din toţi protopopii, preoţii şi deputaţii mirenilorü“. Şi pe basa unei aserţiuni luate din vîntu, nedovedite cu nimieű, susţinute însă cu o emfasă ridiculă se încumetă dlű Densuşană a ataca legalitatea sinódelorű provinciale delà 1872 şi 1882 şi pe Mitropolitulû Yancea laolaltă cu cei mai distinşi şi mai meritaţi bărbaţi, ce-i aveaă pe atunci cele 4 diecese, şi cari aă luată parte la acele sinóde. Mai întâiù a atacată acele sinóde pe basa unui principiă irraţionalu, după aceea pe basa unorü scornituri istorice. Judece acum cetitorii, dacă dlű Densuşană póte fi numëratu între scriitorii serioşi, cari combină, pondereză şi judecă cu scrupulosi- tate, mai înainte de ce s’ar apuca să combată nisce acte de valórea sinódelorű provinciale delà 1872 şi 1882.

Dlű Densuşană e forte mare democrată, şi pentru aceea voesce să estindă sistemulű

I — 105

representativü şi la lucrurile de credinţă, cu tote că prin acesta submineză însă-şî democraţia. Pe lângă totù democratismulü dînsuluî însă în sistemulű sëü representativü mestecă şi principi! „aristocratice“, căci pe basa siste­mului representativü nu scimű pentru ce în sinódele dînsuluî compuse pe „base electorale“ suntü atâţia „virilişti“ şi „regaliştî“, după ce nu numai „toţi protopopii“, ci chiarü şi „toţi preoţii“ aü votfl virilii, pe cândü poporulü e representatű numai prin „deputaţi aleşi“, cine scie, pe basa la ce „lege electorală“, căci aceea încă nu o a putută afla dlű Densuşanfl, nici că cine a denumită atâţia „virilişti“ şi „regaliştî“, de nu cumva aceştia formaü în sinóde o specie de casă a senioriiorü saü a magnaţiloră. Cândü însă se abate omulű delà adevërulü istorică ca dlü Densuşanfl, atunci aşa o păţesce, că se încurcă în ilusiuni şi visuri, din cari cu greü se trezesce.

Dară dlü Densuşanfl se mai încurcă şi altcum. După dînsulu în biserica „răsăritului“, de carea totű numai după dînsulfl s’ar ţine şi biserica română unită, desvoltarea dogma­tica s’a închiatü definitivă cu sinodulfl ecu­menică alű 7-lea. Ce lipsă a foştii dară să se mai ţină „sinóde dogmatice“ în biserica ro- mânéscà „ d in to ţi p ro to p o p ii, p r e o ţ i i ş i d e p u ­ta tă m ire n ilo rű “ ? Numai nu va <l>ce dlfl Densuşanfl, că „sinódele dogmatice“ s’afl adunată numai pentru ca să se pronunţe, că nu mai primescü nici o dogmă, căci „în b iserica ră să r itu lu i d esvo lta rea d o g m a tică s ’a în ch ia tü d e fin itiv ă în s in o d id ü V I I “ .

Totü asemenua se încurcă dlü Den-

I

— 106 —

suşană şi cândă susţine, că e anticanonică numirea de „conciliű provincială“, ce o portă sinódele delà 1872 şi 1882. Cuvîntulă „con­cilia“ póte că nu î-ar face dlul Densuşană atâtea gânduri, căd acesta proprie e sino­nimă cu cuvîntulă „sinodă“, şi deosebirea zace numai în aceea, că acela e termină latină, ără acesta grecescă, şi în înse-şi decre­tele sinodeloră delà 1872 şi 1882 se folosescă amîndouë, cândă unulă cândă altulă. Ci gânduri ÎÏ face dlui Densuşană atributulă „provincială“, pe care dînsulă îlă consideră ca împrumutată delà romano-catolici şi ne- usitată în biserica răsăritului.

Se vede, că dlă Densuşană a scrisă totă de rostă, fără să cerce nimică, cu tote că ar fi fostă datoră publicului să-şi studieze mai întâiă bine tote aserţiunile; şi apoi să se apuce de scrisă. Dacă dlă Densuşană deschidea numai dreptulă canonică de Şa- guna, ar fi aflată, că atributulă „provincială“ se folosesce şi în răsărită lângă cuvîntulă : conciliă saă sinodă. Acolo la pag. 105 ar fi aflată cuvintele următore : „fiesce care pro­vincie are a se administra prin sinodală pro­vincială“, eră în notă: „provinciă însemmzâ Mitropolie“. Ba şi statutulă organică ală bi- serieei române gr. or. din Ardălă şi Ungaria folosesce cuvîntulă provincie în locă de „Mi­tropolie“ (vedi acelă stătută pag. 1 şi 48). Terminală „sinodă mitropolitană“, care după dlă Densuşană e eeiă „canonică“, nu-lă va afla nicăiri folosită în legislaţiunea funda­mentală orientală.

Pentru dlă Densuşană însă ceea ce nu

107 —

scie, pentru că n’a cercată să scie, ci şî-a luată totü clin vîntă aserţiunile, este „anti- canonică“.

Nu principiile dejositore de demnitatea omenéscâ, nid scorniturile istorice ale dluî Densuşană suntă hotărîtore în judecarea sinódelorű provinciale din 1872 şi 1882, ci canónele bisericeî răsăritului. Vomă areta dară de aci încolo dluî Densuşană până la evidenţă, că sinódele provinciale delà 1872 şi 1882 fură ţinute după tóté prescri­sele canónelorű bisericeî răsăritului cuprinse în „Pravilă“ şi în „Pidalionü“.

Orï ce omă seriosă voindă a combate legalitatea sinódelorű provinciale ţinute sub Mitropolitulă Vancea la 1872 şi 1882, dacă nu ar fi făcută maî multă, ar fi studiată mai întâiă celă puţină legislaţiunea bisericeî re- săritene cu privire la sinóde, aşa după cum aceea se află în codicil folosiţi la Români, cari suntă Pravila şi Pidalionulă. Asta însă dlă Densuşană, desconsiderândă cu totulă pubiiculă cetitoriă, nu a făcut’o. Pentru aceea îî suntă false şi tóté atacurile îndrep­tate asupra acestorű dóue sinóde diu punc- tulă de vedere ulă dreptului, precum nmă vetlută deja, că suntă false şi din punctulă de vedere ală minţii sănătose şi ală istoriei.

A. Astfelă întâiă impută Mitropolitului Vancea, că la sinódele acestea a chemată cu votă decisivă numai pe episcopii sufragani. Cuveninţa aduce cu sine, că dacă imputezi cuiva ceva, atunci să-ţi şi motivezi imputarea. Şi dlă Densuşană numai aşa-şi putea motiva imputarea, dacă cita canonulă din Pravilă

— 108 —

saű din Pidalionű, care impune Mitropolitului, ca la sinodulù provincială să cheme cu votü decisivü şi pe alţii afară de episcopii sufra- gani.

Unu atare canonă însă nu va afla dlü Densuşanii nici în Pravilă, niei în Pidalionű, nici în toţi codicil bisericei răsăritului, ca Sintagma Grecilorü, Zaconiculű Sêrbiiorü, Cormceaia Ruşiloră şi aşa mai departe. Şi ca să fie convinsă chiarü deplinü dlü Den- suşanfi despre lucrulű acesta, îi citămu aci mai tóté canónele din Pravilă şi Pidalionű, cari vorbeseű despre lucrulű acesta, şi cari cu votü decisivü nu recunoscü în sinódele provinciale decâtü pe episcopi. Canónele acestea suntü: a) Canonulű 37 alű apo-stolilorü, care sună: „De dôuë ori în ană să se facă sinodă de e p i s c o p i .“ >) b) Canonulű 5 alű sinodului I delà Nieea, care sună: „în totă anulă de dôuë ori în fiesce care eparchie să se ţină sinodă, ca de obşte toţi epi­s c op i i eparchiei adunându-se la ună locă. . . “ * 2)c) Canonulű 20 alű sinodului delà Antiochia, care (lice : „Pentru trebuinţele bisericesă şi pentru deslegarea pricineloră celoră nedumerite s’a socotită a fi bine, de dôuë ori în ană să se facă sinodă de e p i s c o p i în fiesce care

*) „ J evtsqov tov l'rovç ovvoSoç yi- vso&w twv stii o xó ti w v.u 2 vvt. II. 50.

2) Kád1' ixâoTijV ixaQxiav Sh- rov Vtovq ovvoSoç yivsTcu, îva xoivîj ttÓvtwv twv ţ . T t i o x o n wv Tijs ÍTragylag firi ro avro ovvayophwv, . . Z vvt. II. 124.

— 109 -

eparchie.“ x) 4. Dacă dînsulû maï voesce, atuncï mai pote căuta: canonulü 9 delà Calcedonü, cauonulô 8 Trullanù, canonulü 6 alû sinonduluï II delà Nicea, Can. 11, 19, 127 delà Cartagena.

De siuôde nu numaï provinciale, dară de or! ce altă categorie, la car! să fie che­maţi cu votù decisivü şi alţii afară de epi- scopi, nicăirî nu va afla nici o urmă nici în codicii, nici în istoria biserice! răsăritului. Eră, ce e dreptű, Mitropolitulü saű Patriar- chulü îndreptăţită a chema la sinodü şi pe preoţii constituiţi în oficiile cele mai înalte. Aceştia însă aveaü numai votă consultativă, şi numai dacă eraù întrebaţi. Se vede acesta învederată şi din subscrierile uctelorü sinó- deloră ţinute îu răsărită. Din cele multe pentru scurţiine ne provocămă numai la ac­tele sinodului ţinută în Constautinopolă la 448 sub Patriarchulă Flaviană, la care aü fostă de faţă 28 episcop! şi ma! mulţî preoţi distinşi. La subscrierea aeteloră episcopii aă folosită formula: byiaac vxiypcufja = defi- nindă saû deeitjêndü am subscrisă. Preoţii presenţi însă aű subscrisă folosindă numai formula: vTriyQcupa = am subscrisă. 2) Mai departe în acele acte episcopii se numescă * *)

x) , , z / i c è tuç iy.y.h\Oiaanyxiç, %Qslac, y.ai rac nov f'-U'f t ö , itjzo vţ < £ v io v du tlvotig y.a'Lüi f c / f t c i - d o H í , avvódovc x â t f txc'aniv inaqyiav tiov ct tl gxÓxiov yívtöd'at. Sei’- repov voi I't o v ç 2 ’uvt. III. 162.

*) Multe atarl documente se potü vedé în — l ’i ’T a y p a Greciiorü şi ín Migne Patrologie.

— HO

ô(H'£ovr6!,‘ = deci4ëtorï, pe cândü preoţii numai : naqaxad-iiţxevot = asesori, eră sinodulü delà Calcedouü dice apriatü : >1 avvoSoç i m ox ó- 7ím v iöTiv, ovx'i xhjQLxőiv = sinodulü ílü ţinu episcopii, nu ceialalţi clerici, va să 4ică episcopii singuri aü votü decisivă. Cândü insă în acelü sinodü unü preotű a cutezată a vorbi, fără a fi întrebatü, atunci unü altù preotùï-a rëspunsü : i n i o x o n o i xadlfeovrai, xai où Sià ri Xakeïç? = episcopii şedă in judecată, şi tu ce vorbesci? x)

Votù decisivű in. sinóde aveaü preoţii numai atunci, cândü careva dintre ei funcţiona ca représentante alü vre-unuï episcopű ab­sente * 2)

Acésta este legislaţiunea canonică a bi- sericei răsăritului cu privire la votulü deci­sivă şi consultativă ín sinóde, şi o altă le- gislaţiune nu va afla dînsulă nicăiri.

Constatămă dară resuitatulă:1. După Pravilă şi Pidalionă votă de­

cisivă în sinodale provinciale aă numai epi­scopii. Nici ună canonu nu s’a călcată deci în sinódele provinciale delà 1872 şi 1882 ţinute sub 'Vancea prin aceea, că numai episcopii aă avută votă decisivă, din contră prin acesta s’a observată legea şi praxa an­tică din biserica răsăritului.

2. Totă după dreptulă orientală la si­nódele provinciale potă fi chemaţi şi preoţi distinşi din provincie, însă numai cu votă consultativă. Deci Mitropolitulă Vancea che- mândă şi lasâudă să fie chemaţi la acele

‘) Hardouín Coll. conc. II. 81.2) Balsamon la cau. 18 Cart.

111 —

sinóde ca consultai! şi preoţi distinşi din tote 4 diecesele, a purcesă în deplină armonie cu dreptulü orientalű.

3. Totu dreptulü orientalű dă votű decisivă în atarî sinóde numai preoţilorfl, cari represintă pe unu episcopö absentă. Ună atare preotă a fostă în celă delà 1872 representantele Episcopului absentă de Oradea mare. Lucrulă acesta s’a întimplată erăşî strictissime după dreptulă orientală.

4. Vechea praxă orientală poftia, ca şi în subscrierea acteloră să se indice, că episcopii singuri aă votă decisivă, pe cândă preoţii nu. Şi subscrierile în cele dóue si­nóde de sub Vancea s’aă făcută chiar în forma antică răsăritenă, de carea am adusă ună esemplu din sinodulă Constantinopolitană delà 448. *)

B. Nu-i place mai departe dlui Densuşană nici aceea, că sinódele acestea s’aă ocupată şi de lucruri de credinţă, căc! după. dînsulă nu numai „usulü vechiü alu bisericeï române de Alba-Iulia“, care n’a esistată nici odată, ci şi dreptulă şi praxa bisericeï răsăritului, de cari n’are nici idee, poftescă, ca numai sinódele acele să se ocupe de lucruri de cre­dinţă, cari suntă compuse pe basa represen- tativă din deputaţii poporului şi a clerului. Datina dînsuluî este, ca să susţină şi să nu probeze, eră datorinţa cetitoriloră, ca să-î crâdă şi fără dovetji. Ună omă seriosă s’ar fi provocată barăm la o singură lege din

V) Episcopii subscriseră iu ambe sinódele cu formula: defin iem su bscripsi, pe càndü preoţii cu formula : su bscripsi.

112 —

dreptulü rësâriténü, ór! la unü singurù casă din istoria bisericeî răsăritului, ca să arete, că numai sinódele compuse cum le poftesce dinsulű, aü dreptü a se ocupa de lucruri de credinţă. Acesta insă u’a făcut’o. N’a fă- cut’o, pentru că n’a putut’o. Căci de ar fi căutată In totă literatura juridică şi istorică a bisericeî răsăritului, nu ar fi aflată nicăirî nici cea mai mică urmă de unu sinodă dog­matică compusă după pofta dînsuluî. Din contră dreptulü orientală nu cunosce absolută nici ună sinodă competentă a se ocupa de lucruri de credinţă decâtă de cele compuse din episcopî. Pentru scurtime ne provoeămu numai la ună canouu din cele mai vechi, anume can. 37 ală Apostoliloră, care cţice, că „să se facă sinodă de episcopî, şi să se judece asupra dogmelorü“, *) Dintre cei maî noi ne provocămă numai la Şaguna, care In dreptulü sëü bisericescă spune apriată, că cu dogme nu se potă ocupa decâtă sinóde compuse din Archiereï. * 2) Érà statutulă organică ală bi­sericeî gr. or. românesc!, deşi o simplă copie de pre constituţiunea protestanţiloră, cu lu­crurile de credinţă nu permite să se ocupe decâtă sinódele archieresd. 3)

Lucrulă acesta nu este numai o simplă disposiţie bisericăscă, ci este ună articulă de credinţă atâtă In biserica apusului, câtă şi în a răsăritului. Ocupându-se episcopii in si-

*) „JTvvoSoç yivèod'w xiov èmay .nx iuv , y.M ctvay.QivtTüJOav àXhjkojç xà Soygaxa.“2wx. II. 50.

2) Dreptulü bisericescă pag. 313.s) Statutulă organică. Art. III.

— lis -

nóde cu lucruri de credinţă, nu represintă pe nimenï, ci se folosescü de dreptulö lorü dumnedeescă şi de puterea primită în sacra- mentulù hirotonirii de a puté tracta despre atarï lucruri, şi celü ce vre să fie membru alü bisericeï, este obligată în consciinţă şi înaintea lui Dumne<|eă a se supune decisiu- nilorü dogmatice aduse de eí. Se póte despre acesta convinge dlű Densuşană din ori ce opü dogmaticü, fie catolică, fie „ortodoxă“.

Şi din punctulu acesta de vedere si- nódele Mitropolitului Vancea delà 1872 şi 1882 suntă canonice, eră acusele dlui Den- suşană suntă anticanonice.

C. Nu puţine gânduri îi mai face dlui Densuşană şi împrejurarea, că sinódele pro­vinciale delà 1872 şi 1882 n’aă ţinută şedinţe publice. Gândurile şi cu privire la lucrulă acesta îi provină din necunoscinţa canoneloră bisericeï răsăritului cu privire la sinóde. Dacă înainte de ce s’ar fi apucată de scrisă, ar fi resfoită puţină dreptulă bisericescă rë- săritână, atunci cu privire la lucrulă acesta ar fi aflată următorele :

1. Că canónele lasă în voea Mitropo­litului, ca şedinţele să le ţină publice, saă avêndü causă suficientă, să le ţină secrete.

2. Că în răsărită cele mai multe si­nóde provinciale nu aă fostă publice, ci secrete. Se vede acesta şi din împrejurarea, că se ţineaă de comună în edificiile laterale ale bisericeloră celoră mari numite grecesce cu termină latinescul asxoiza saă aexQÎza. Aşa de pildă sinodulă Constantinopolitană delà 448 fu ţinută: èv z a t x n i z d j zov èxzaxo-

i 8

114 —

-Tdov == ín loealulü secretű alű catedralei. Celü din Cartagena euprinsű în Pravilă fu ţinuţii èv TiÿôexQrizqijijcèxxbiaiaçPeaTiTovTiiç:.

3. Laïciloru mai distinşi şi cälugärilorü nu li-se permitea decâtû forte rarü şi din cause forte grave a fi de faţă ca simpli spectatori.

4. în cause grave canónele dispună apriatü şi aspru, ca şedinţele să fie secrete. 4)

Nici unù canonu orientală nu a călcată Mitropolitulă Vancea nici cu modulă ţinerii şedinţeloră, ci a purcesű conformă dreptului, ce i-lă dau canónele.

Ţin0ndu-se şedinţele sinodului secrete, a fostă lucru firescă, ca toţi membrii presenţi să promită discreţiunea cuvenită, că până la timpulü sëü nu voră descoperi cele per- tractate în sinodă. Şi aă membrii altoră cor- poraţiuni, cari nu ţină şedinţe publice, nu suntă obligaţi a face o atare promisiune? Dlă Densuşană însă spune ună neadeveră, cândă dice, că membrii sinodeloră delà 1872 şi 1882 aă trebită să depună j u r à m î n t ü , că nu voră descoperi cele pertractate în sinodă. Căci în acele siuóde nu va afla nicăiri nici ună cuvîntă despre ună atare j u r à m î n t ü , ci numai despre o p r o m i s i u n e de a nu descoperi nimica, până ce nu voră fi publicate decisiuuile pe calea sa. între p r o m i s i u n e şi j u r à m î n t ü va concede şi dlă Densuşană, că e totuşi mare deosebire. Şi apoi şi pro­misiunea acesta n’a fostă făcută cu scopulu,

4) Can. 5. Laodicea şi Şaguua Dreptulü bise- ricescft pag. 392.

— 115

ca credincioşii să nu afle nimica despre de- cisiunile sinódelorü acestora nici cândă, căci pentru credincioşi fură ţinute. Ci a fostă făcută promisiunea cu scopulű, ca nici unii membru alu sinodului să nu-şi aroge şie-şi dreptulă de publicarea deeisiunilorü, căci acelea aveau să fie publicate la timpulii sëü, cum s’aű şi publicată. O atare promi­siune trebuia să facă membrii sinódelorü în resăritu, de câte ori şedinţele nu eraű publice. Intenţiuni meschine din procedura acesta ca­nonică a Mitropolitului Yancea nu póte de­duce, decâtă dlă Densuşană, care în închi­puirea sa şi-a formată o biserică, unű dreptü bisericescu şi o istorie bisericéseà, cari n’aű esistatu nici cândü.

D. Tote legile bunei cuveninţe, totfl respectulu cuvenită personeloră şi caractere- loră îlă calcă dlă Densuşană în picidre, cândă susţine, că la sinódele provinciale din 1872 şi 1882 fură chemate persóne de acelea, despre cari se scia sigură, „că nu mrü face nici o opuseţiune deeisiunilorü sinodali“. Dacă n’amă fi cetită cu ochii proprii, amă fi stată pe cugetă, să credemă saă nu, că dlă Den­suşană a putută scrie aşa ceva. Prin acesta aruncă dlă Densuşană acusa de servilismă şi lipsă de caractëru firmă în faţa celoră mai venerantţî bărbaţi din cele 4 diecese. Ca cetitorii noştri să-şî potă face idee, că asupra cui a ridicată dlă Densuşană acusa acesta ordinară, vomă enumera numai pe câţiva din bărbaţii aceştia batjocoriţi de dlă Densuşană. Astfelă aă fostă de faţă la pertractările si- nodeloră şi aă subscrisă actele: Timoteă

8*

— 116 —

Cipariü, Constantină Papfalvi, Ioanű Fekete, Elia Vlasa, Ioanű M. Moldovanű, canonici mitropolitani, Ioanű Antonelli la celű dintáiü ca vicariü alű Făgăraşului, Ioanű Anderco, Prepositü de Gherla, Ştefană Moldovanű Pre- posită de Lugoşă, Teodoră Köváry Prepositü de Orade, Alimpiű Barboloviciü vicariulű Silvanieí, Gregoriű Moïsilù vicariulű delà Nàsëudù şi alţii. Judece cetitorii,' fost’aù aceştia bărbaţi aşa timicjï, câtû să nu cuteze a face nid o opuseţiune decisiunilorű sinó- delorû, dacă în adevërü acelea ar fi fostă anticanonice ?

Necuviinţa şi lipsa de respectulű per- sónelorű însă o duce dlű Densuşană până la estremă, cândă fără a se puté basa absolută pe nimica susţine, că Mitropolitulă Vancea „constrânse pe acei bărbaţi să voteze în contra voinţei lorü dogmă şi decrete“. Judece publi- culű cetitoriü, ore bărbaţii mai susă amintiţi aű fostă nisce caractere aşa slabe, cum le deserie dlă Densuşană?

La alte popóre ună omă necunoscută părţii covîrşitore a publicului cetitoriü ca dlű Densuşană n’ar cuteza a ataca în foi pu­blice persóne aşa distinse, şi dacă ar face-o, ar stîrni numai rísű. Singură la noi e po­sibilă aşa ceva şi încă în o fóe, care ore cândă avea trecere mare.

Dacă însă dlă Densuşană, voindă a trece de scriitoriű seriosű, s’ar fi informată mai întâiă, cum se cuvine, atunci ar fi aflată, că bărbaţii aceia aă fostă chemaţi la sinodű îu înţelesulă canónelorű după unû principiu din cele mai practice şi mai demne. Cano-

117 —

nele răsăritene, precum amù vërjutd, lasă Mi­tropolitului dreptulü de a chema la sinodü şi preoţi distinşi ca consultorï. Mitropolitulű Vancea însă nu s’a folosită de dreptulă acesta alü sëü decâtă numai în archidiecesă. în diecesele sufragane a lăsată, ca Episcopii să cheme pe preoţii distinşi, pe cari voră voi. Şi acum cine aă fostă chemaţi? Mal întâiu tote patru Capitulele, cari au ţinută şedinţe electorale, şi în acele şî-aă alesă représen­ta n t , şi anume Capitululă Mitropolitană trei, érâ cele episcopesd câte doi. Proto- cólele şedinţeloră acestora electorale a Capi- tululul din Blaşiă le póte vedé ori cândă dlă Densuşană în archivulă capitulariă. După aceea fură chemaţi bărbaţii din oficiile cele mai însemnate din cele 4 diecese, cari surită Vicarii foranel, apoi Protopopii cel mal in­teligenţi şi mal activi, şi în urmă profesorii şi alţi bărbaţi specialişti. Toţi aceştia la olaltă cu Episcopii şi Mitropolitulă formeză o corporaţiune aşa v e n e r a n d ă , câtă a pre­supune în ea ignoranţă, rea voinţă saă lipsă de firmitate de caractără, cum presupune dlă Densuşană, este o cutezare aşa mare, câtă lăsărnă să o caracteriseze publiculă cetitoriă. Este venerandă o atare corporaţiune, fiindă că a fostă compusă pe basa sfinteloră candne, a căroră înţelepciune întrece totă ce e ome- nescă în lume. Alegeri agitate saă turburate din partea masseloră nici cândă nu suntă în stare a produce o corporaţiune aşa venerandă. Căci şi dlă Densuşană va sei, la ce resultate sinistre de necredutu ajungă de multe ori alegerile. Pe membrii sinodeloră provinciale

— 118 —

însă ï-aü alesü pe vécurï înainte sfintele ca- nóne făcnte de bărbaţi sfinţi, defeeaţî şi în­cărunţiţi în trepadările din lume.

Dacă cineva, ceea ce nu credemü, s’ar mal îndoi de superficialitatea legendară, cu carea dlu Densuşanfl tracteză cestiunile bi­sericesc! şi în specială sinódele provinciale delà 1872 şi 1882 în „cercetările sale“, atunci să ceteseă cuvintele următore ale dînsului : „însă conclusele aceste din 1872 şi 1882 nu ajunseră la cunoscinţa poporului şi a părţii celei mari din derű nici chiar la anulă 1884, şi şi mai departe fură ţinute ca unu secretă religiosü.“ Va să <pcă, dlfl Densuşanfl susţine, că nici chiarfl la 1884 şi chiarfl şi după 1884 afară de participanţii la sinódele provinciale nu avea nimeni cunoscinţă de decretele adusei în ele.

Dacă acum difi Densuşanfl a avută vo­inţă bună, cândü a scrisü babilonulù acela de falsităţi istorice, juridice şi dogmatice numiţii „cercetări“, atunci mal întâifl s’ar fi informaţii, cum trebue să se informeze ori ce omfl se­rioşii, cândfl vre să scrie ceva, Informându-se ar fi aflatù forte uşorii următorele:

1. „Conclusele“, sinodului provincială întâifl nu fură publicate numai în sinodulfl provinciala delà 1882, ci îu archidiecesă fură publicate în sinodulfl archidiecesanfl din Oc­tobre 1882; în diecesa Oradel-mari îu sino­dulfl diecesanü delà 7—12 Nov. .1882, în a cărui decrete tipărite în Orade la 1883 la pag. >39 se cetescfl următorele: „în sesiunea publică a dôua a sinodului diecesanü în diua de 8 Nov. publicându-se decretele conciliului

— 119 — I

provincială ţinută în Blaşiă la anulă 1872 , delà diua memorată întră în v ig ó r e éra mal la vale: „Decretele conciliului provincială din 1872 împărţindu-se pentru fiesce care parochie.“

în diecesa de Gherla fură publicate în sinodulü diecesanu ţinutu delà 12—14 Nov. 1882, eră în diecesa de Lugoşiă în sinodulü diecesanü ţinuţii delà 12—19 Nov. 1882.

2. „Conclusele“ sinodului provincialăalű II- lea fură publicate în conferinţa episco- péscà ţinută în Blaşiii la 15 Nov. 1885 şi apoi numai decâtü prin circulare în tote patru diecesele. '

3. „Conclusele“ amíndororű sinódelorüse află aprópe Sn fiesce care parochiedin cele 4 diecese, şi în specială a celuidintâiü încă delà anulü 1882, cândü fură publicate ín sinódele diecesane din tóté patru diecesele, a celui de alú doilea încă delà 1885, cândü asemenea ín tóté 4 diecesele fură pu­blicate prin cerculare, despre ce forte uşorii se póte convinge dlü Densuşană.

4. Delà publicare în sinódele diece­sane din 1882 şi în 1885 prin circulare clerulű din tóté 4 diecesele folosesce decretele amîn- dororú sinódelorü provinciale în tóté aface­rile bisericesc!, şi în căuşele procesuale se face în continuii provocare la ele, despre ce dlü Densuşană uşoră îşi putea câştiga informa- ţiune, dacă voia să afle adevërulü şi să nu scrie falsităţi.

Ca cetitorii noştri să se convingă încă şi mai bine de legendara superficialitate a dlui Densuşană, să mal cetéscá şi cuvintele următore ale dînsulul: „Abia la 1886 se ti­

— 120 —

păriră actele ambelorü acestorü concilii.“ Câtü de cu diliginţă s’a informatü dlü Densuşană despre lucrurile aceste, se póte vedé de acolo, că actele conciliului întâiii fură tipărite în Blaşiu la 1882, eră a celui de alő doilea totü în Blaşiu la 1885, érà la anulă 1886 se ivi lipsa să se tipărescă în Blaşiu ediţiunea a dóua a deeretelorő ambelorü concilii. Su­perficialitatea dlui Densuşanii îşi ajunge culmea, cândü susţine, că „decretele conciliilorü abia la 1886 se tipăriră", şi apoi în notă spune, că : „ele portă pe faţa întâiü însemnarea de edi­ţiunea a Il-a. Noi însă n’amü vëdutü până astăzi ediţiunea 1.“ Cine e însă de vină, că dlü Densusanű „n’a vëdutü până astădi edi­ţiunea 1“ ? De sigurü numai negliginţa dînsului. Dacă pe ediţiunea delà 1886 era scrisű „ediţiunea a II-a“, atunci delà sine urmézà, că ediţiunea I s’a tipărită probabilii înainte de 1886, şi atunci numai o tractare su­perficială ca a dînsului póte să di că, că „abia la 1886 se tipăriră“. Mai departe diee, că nu scie, unde fură tipărite, în Blaşiă saü în Roma, deşi faţa întâie cuprinde apriatü lo- culü şi timpulü tipăririi în cuvintele: B l a ş i i i 1886. Altü omü mai serioşii ar fi <|isö numai, că nu scie, în ce tipografie fură tipărite, eră nu că nu scie în ce locü, după ce vede pe ele: B l a ş i i i 1886.

Totă aşa de bine informatü este dlü Densuşană şi cândü dice, că „decretele fură ţinute şi până la 1884 şi după 1884 ca unü secretü relig ioşiişi „nid (fiarele nóstre naţionale niă literaţii români nu avură niă o cunoscinţă despre decisiunile acestorü sinóde până în tomna

I I

— 121 I

am im 1892, cândü pentru prima oră fură des­coperite publicului prin „Gazeta Transilvaniei““.

Că „(fiarele nóstre naţionale şi literaţii români‘{, de bună samă numai eeî ce scriă ca dînsulu fără nici o informaţiune totű de rostü, avut’aü saû nu , cunoştinţa despre ele înainte de „tomna anului 1892“, estetréba lorü. Noi 4*cemü, că aü putută să aibă, dacă aù voită numai, căci nici cândă „nu fură ţinute ca unü secretă religiosü“. Căci mai întâiu „Fóea bisericescă“ din Blaşiă în numërulü sëü delà 25 Ian. 1883 a scrisă unű articulú despre ele, îndată ce fură tipărite. După aceea mai de multe ori fură amintite şi se făcu provocare la ele în amîndôuë pe- riódele de esistinţă a acestei foi cu mulţiani înainte de „tómna anului 1892“. Maideparte în fóea „Unirea“ din Blaşiă delàîncepută mai de multe ori s’a făcută pro­vocare la ele, şi aşa ori cine putea afla de esistinţă loră înainte nu numai de „tómna anului 1892“, ci şi înainte de vara, primă­vara si iarna acelui ană, şi a mai multora, fără a avé nici cea mai mică lipsă de descope­rirea „Gazetei Transilvaniei“ „în tómna anului 1892“. „Dacă diarele naţionale“ şi „literaţii români“, erăşi numai cari scriă de rostü ca dlü Densuşană, n’aă avută cunoscinţă de ele, aă să-şi imputeze numai loră, ca şi dlü Densuşană, care n’a avută cunoscinţă despre ele, fiindă că n’a cercată, cum n’a cercată şi nu s’a informată despre nici ună lucru, de care a scrisă în „cercetările“ sale. Dacă voia să cerce, atunci nu avea lipsă să umble multă, căci la dînsulă în casă pe odihnă putea să

— 122 —

afle, că decretele sinodului provincialii întâiă fură edate încă la 1882, va să d.'că cu 10 ani înainte de „tâmna anului 1892“. Fiindă că în cercetările sale se provocă la Nilles, aşa se vede, că-lă are, şi de aceea nu avea lipsă, decâtû să deschidă tomulă alù II-lea, şi acolo la pag. 695 ar fi aflată, că actele conciliului provincială întâiă fură publicate saă edate încă în 1882. Dacă însă dlă Den- suşană nu caută nimică, ci scrie totă de rostă, atunci de bună samă că nu póte afla, eră de aci ar urma în modă firescă, ca să nu scrie nimica, eră nu să umble inculpândă omeni nevinovaţi pentru ignoranţa şi como­ditatea dînsulul, şi să vorbescă în numele „literaţilorH români“, cari nu l’aă împuternicită.

„Literaţilorii români“, de bună samă nu tuturoră, ci numai celoră ce scriu de rostă ca dînsulă, le dă ună testimoniă forte slabă, cândă 4>ce! ('ă nu le-aă cunoscută până în „tomna anului 1892“. Căci literaţi străini, cari se intereseză de atari lucruri, şi nu scriă de rostă, le-aă cunoscută cu mulţi ani înainte de 1892. Aşa „Zeitschrift, für kath. Theologie“ din Innsbruck le-a recensatù încă în 1883 pag. 187. Asemenea iuri- stulă laică Vehriug, de presente profesoră în Praga, le-a reprodusă în „Archiv für Kir­chenrecht“, îndată după ce aă apărută. Ros- kovănyi eruditulü episcopă delà Nyitra le-a tractată în scrierile sale multă înainte de 1892, ba le-aă cerută spre folosinţă Mitro- politulă din Lemberg numai decâtă după ce aă apărută, şi chiară şi episcopl gr. cat. din Mesopotamia le-aă cerută îndată după ce

— 123

fură edate la 1882 şi 1885. Dacă literaţi străini de prin Innsbruck şi Praga, Nyitra, Lemberg şi chiarü şi Mesopotamia aű aflată despre ele, îndată ce aü apărută, pe cândă dlă Densuşană nu, cine e de vină? De sigură numai dlă Densuşană, care a şetţută, până ce alţii aă cercetată. Spună acum dînsulü, ore nu e o adevărată abnegaţiune a mal sta cu dînsulă de vorbă?

Că n’aă sciută nimica despre decretele acele „fol naţionale“ ca „Gazeta Transilva­niei“, se miră numai acela, care nu scie, cum desconsideră fóea acésta publiculă ce­titorii! scriindă serii lungi de articuli despre biserica unită fără de a cerca să-şi câştige mai întâiă nici cele mal elementare cuno- scinţe despre istoria şi dreptulă bisericescă. Şi dacă „Unirea“ voesce să o aducă la or­dine, atunci se face focă şi pară asupra doc- toriloră în teologie. Şi pentru ce ? Pentru că aceştia urmândă naţiuniloră culte şi avândă cunoscinţe temeinice nu voescă să dea cre- dëmîntû tuturoră falsităţiloră istorice şi lu- ridice de prin „Gazeta“ şi de pe airea, cu cari a îmbetată publiculă de o grămadă de ani, cum umblă acum să-lă îmbete şi dlă Densuşană, care n’are nici atâta respectă de publică, câtă mai înainte de ce ar scrie, barem cărţile, ce le are în mână, să le cetescă cum se cuvine, şi nu numai ca în batjocură, cum s’aă putută convinge cetitorii deja până acum.

Ca să se convingă cetitorii şi mai de­plină de acesta, ne mal provocămă numai la cuvintele dini Densuşană, că în sinódele delà 1872 şi 1882 pe lângă episcop! aă mai fostă

— 124 —

şi 20—21 de persóne, Insă „fără 'cura ani- marum'í . Acésta se încumejp dlu Densuşană a o dice avêndü în mână decretele ambelorű concilii subscrise de toţ! membrii, între cari : Ioană Antonelli, atunci parochü în Făgăraşă, Petru Popă parochű în Haţegă, Demetriă Corolană parochă în Şimleă, Gregoriu Moî- silă parochă în Năseudă, Mihailă Pavelă pa­rochă în Slatina, Gavrilă Popă parochă în Cluşiă, Basiliă Iuţu parochă în Vadă, Ale- sandru Micu parochă în Făgăraşă, Benia- mină Densuşană (fratele dlul N. Densuşană) parochă în Haţegă, Alimpiă Barboloviciă pa­rochă în Şimleă, Mihailă Kökényesdi parochă în Bârsana, Alimpiă Blăşiană parochă ală Blaşiulul, Georgiă Marchişă parochă în Careil mari, totă bărbaţi din „c u r a a n i m a r u m

Spună acum cetitorii, nu dlă Densuşană, óre nu este ună adevărată sacrificiă a mal sta cu dînsulă de vorbă?

Tóté marginile le trece însă dlă Den­suşană, cândă, deşi în o sentinţă lungă şi forte rea din punctă de vedere stilistică, sus­ţine, că articululă despre credinţă din sino- dulă provincială delà 1872 „e o compilaţiune prejudiciosă din scrierile celorü mai celebri Iesuiţl, şi o motivare sofistică a unei mulţimi de cestiunï dogmatice şi administrative", sub cari înţelege decretele conciliului cuprinse în ar­ticula următori după celă despre credinţă.

Nu scimă, ce să 4*eemü, perfidia saă negliginţa dlul Densuşană ajunge aci la estremă. Una din două însă de bună samă. Căci dacă dlă Densuşană a cetită decretele acele şi numai în fugă mare, a putută observa, că

— 125 —

motivarea eestiunilorü dogmatice şi admini­strative din ele e cuprinsă în note aşezate în partea din josü a pagine!. Nipï unü opü de alü vre-unuï Iesuitű celebru acolo nu s’a citată, ci cu forte puţine escepţiunî, pe lângă s. Scriptură, totii canóne din Pravilă şi Pi- dalionü, canónele sinódelorü nóstre românescï, cărţile nóstre rituale, autori de aï noştri ro­mâni, şi mai fără escepţiune Sfinţi Părinţi orientali.

Ca perfidia saü negliginţa dlui Densu- şanii să se vailă până la evidinţă, premitemű, că în Pravilă şi în Pidalionü se cuprindù canónele Apostolilorü, a sinódelorü ecumenice I şi II delà Nicea, delà Constantinopolü I şi III, delà Efesú şi Calcedonü, apoi sinódele topice delà Sardica, Antiochia, Laodicea, Carta­gena, Ancira, Neocesarea, Gangra şi Trullanulfl, după aceea canónele unorű SS. Părinţi ca S. Vasiliü, Nichită Mitropolitulü Heracliei, Ti- moteű Patriarchulű Alexandriei, Nicolaű alü Constantinopoluluï, Dionisiü Alexandrinulü, Gregoriiï din Neocesarea, din Nissa şi Na- zianzü, S. Atanasiü, Timoteü, Teofilű şi Cirilu Patriarchii Alexandriei, Ioană Postelniculü Patriarchulű Constantinopoluluï şi alţii. Acum din canónele aceste din Pidalionü şi Pravilă suntű aduse în note ca motive a decretelorü din cestiune: sinodulăl delà Nicea de 20 de ori, sinodulù II Niceanü de 16 ori, sinodulű Con- stantinopolitanü I de 2 ori, sinodulù delà Calcedonü de 6 ori, sinoduiü alü IV-lea ecu­menică de 19 ori, sinodală alü VI-lea de 45 de orï, sinodulù delà Sardica de 10 ori, Canónele Apostolilorü de 61 de ori, sinoduiü

— 126 —

delà Antiochia de 38 de orï, sinodulü delà Laodicea de 22 de orï, sinodulü delà Car­tagena de 30 de orï, sinodulü delà Ancira de 7 orï, sinodulü delà Neocesarea de 10 orï, sinodulü Trullanü odată, sinodulü delà Gangra de 6 orï. După aceea se baseză decretele pe următorii Sfinţi Părinţi orien­tali erăşî indicaţi în note: Anastasiü Sinai- tulŰ, S. Atanasiü, S. Ioanü Damascenulü,S. Saba, S. Cirilù Alexandrinulű, S. Gre- goriü Nazianzenulü, Timoteü Alexandrinulű, S. loanù Gurà-de-aurù, S. Ignatiü, S. Teo- filù, S. Basiliü Marele, Ioanü Postelniculű, Dionisiü Areopagitulü, S. Iustinü Martirulü, Cirilfi din Ierusalimü, S. Niceforü Patriar- chulü Constantinopoluluï. S. Petru Alexandri­nulű, istoricii oriental! Socrate şi Eusebiű. Dintre Părinţii apuseni se face provocare odată la S. Augustinü, odată la S. Am- brosiű, odată la Papa Nicolaü, şi odată la S. Ciprianft, veneraţi şi în rësaritü. Mai departe se mai baseză decretele pe cărţile nóstre rituale erăşî indicate în note, şi anume pe: Archieraticouü, Euchologionù, Triodü şi Pentecostariű, pe istoricii noştri Samuilü Clain şi Petru Maiorü, pe sinódele bisericei nóstre unite românesci ţinute la 1700, 1725, 1821 şi 1833, pe eruditulű ca- nonistü şi episcopü româuescù Pap-Szilágyi, citatü odată, şi pe ricualistulü orientală Goar. La dreptulü apusanü se face numai de 4 ori provocare, şi şi atunci în lucruri de acele, cari suntű la noi de múltú introduse, eutn este de pildă instituţiunea Yicariului capi- tulariü la pag. 42.

— 127 —

Lăsâmă acum să judece cetitorii, că óre perfidia safi negliginţa dlui Densuşanii ajunge la culme, cândă <Jiee, că din „operele celorü mal celebri lesuiţî“ suntfi motivate de­cretele conciliilorü provinciale ţinute sub Vancea.

După atâtea falsităţi, ce le-amü consta­tată până acum, nu e mirare, că dlű Den­suşană numesce conciliile acestea „hetorodoxe“, va să concilii, cari profesândii credinţa bisericei catolice, prin aceea aü profesată o credinţă diversă de credinţa de până atunci a bisericei romănesci unite. Căci dlű Den­suşanii la începutulù „eercetăriloră“ sale a enunţată, că Mitropolitulü Atanaslă cu si- nodulă delà 1698 nu a primită cu ocasiunea unirii „nici o dogmă catolică“, şi că n’a schim­bată nimică în credinţa şi religiunea de până atunci a Româniloră, ci a închiată numai „alianţa“ aceea, pe earea însu-şi dlu Densu- şană nu o scie, că ce e. Sinódele provinciale delà 1872 şi 1882 însă profesândă dogmele catolice au schimbată credinţa şi religiunea bisericei românesc! unite, pe care nu o schim­base Mitropolitulü Atanasiă, şi pentru aceea dlă Densuşană pronunţă ca ună Patriarchă asupra loră verdictulă de : „heterodoxe“.

Acum spre a dovedi, că Mitropolitulă Atanasiă a schimbată, r e l i g i u n e a r o m â ­n i l o r ü u n i ţ i încă cu ocasiunea unirii , aşa încâtă sinódele delà 1872 şi 188$ în pri­vinţa religiunii au călcată numai pe urmele lui, n’avemă lipsă să eşimă nici ună paşă din casa proprie a dlui Densuşană. Dînsuiă la 1884 a scrisă uuă opă întitulată „Revo-

— 128 —

luţiunea lui Horia“, plinű şi acesta ea şi „cer­cetările“ de deducţiuni false şi aserţiuni esagerate şi mal multă poetice deeâtü isto­rice. în opulù acesta la pag. 4 (Jice însu-şl dlü Densuşană, că Mitropolitulü Atanasiű prin unire cu biserica Romei, prin s c h im ­bare a c h i a r ü a r e l i g u n i ï a voită a li- libera pe Români. Care dlă Densuşană are dară dreptă? Celă delà 1893, care susţine, că Mitropolitulü Atanasiű prin unire „n’a s c h im b a tă r e l i g i u n e a s t r ă m o ş e s c ă “, orïcelù delà 1884, care susţine, că „a s c h i m ­b a t ’o“ „spre a libera pe Români“ ? Dacă însă încă Mitropolitulü Atanasiű a „schim­ba tă r e l i g i u n e a R o m â n i l o r ü u n i ţ i . “ după dlü Densuşană şi încă cu a bisericel Romei, atunci cum se póte, că totü după dlü Densuşană sinódele Mitropolitului Yaneea suntü „he terodoxe“, cu tote că şi ele totü religiunea schimbată de Mitropolitulü Ata- nasiü o aü profesată?

Dacă dlü Densuşană a fostă aşa de comodü, câtü nu a studiată nici o scriere străină, cu cari s’a folosită în „cercetările“ sale, ar fi fostă totuşi cuviinciosă, să-şi stu­dieze barem scrierile sale proprii.

Mal departe nu e mirare, că dlă Den­suşană ajunge la conclusiunea, că decretele sinodeloră delà 1872 şi 1882 „suntă şi rè- mână nule şi fără valóre pentru toţi seculil“, fi iudă că „nici unü sinodă nu este în dreptă să schimbe religiunea poporului română“.

Amă vecjută deja, ce valóre aű cuvin­tele dlul Densuşană despre „schi m bar ea r e l i g i u n i î “ în sinódele provinciale delà

— 129 —

1872 şi 1882. Mai adaugemü pe scurtă numai următorele.

Pe basa manifestului delà 1698, cu care dlű Densuşanfl ar cerca să schimbe şi polii pămîntului, numai să se facă nemuri- toriù, Românii uniţi aű fostă, suntă şi voră fi „mădularî aï sfintei catolicescî biserici a Romei“. Ca atari suntă datori a respecta tóté instituţiunile acestei „sfinte biserici“, pre­cum difi Densuşană, dacă cumva e cetăţană ală României, este datoriu a respecta tóté instituţiunile acestui regată. O atare insti- tuţiune a „sfintei catolicescî biserici a Romei“ suntă şi sinódele provinciale. De aceea toţi Românii uniţi suntă datori cu fieseă supunere faţă cu decretele sinodeloră provinciei nóstre mitropolitane ţinute la 1872 şi 1882. Si eelă ce ori din ce motive nu voesee să li-se su­pună, acela tncétà a mai fi membru ală bi- sericei românesc! unite, de ar fi ori şi cine.

încă câteva cuvinte cu privire la abu- sulă, ce-lă comite dlă Densuşană cu^spre- siunea „lege sau religiune strămoşescă“. Omeni fără cultură, catolici, „ortodoxi“, calvini şi alţii, nu se prea îndatineză a-şi părăsi religiunea şi a trece la alta. Motivulă, ce-lă aducă, este de comună, că nu voescă să-şi părăsescă „legea strămoşescă“. Pentru ce însă? Pentru că doră suntă Convinşi din argumente solide, că „legea strămoşescă“ e adevărată? Nici decum! Ci pentru că neînţelegândă nimica din nici o lege, n’aă nici ună motivă de a se lega de una mai tare ca de alta, decâtă că una e „lege stră­moşescă“ şi altele nu. Şi apoi respectulă

9

ISO —

acesta faţă cu „strămoşii“, dară numai acesta, şi nici o altă convicţiune basată, îi face şi pe el, să se lege de „legea stră- moşiscă“ şi nu de altele. Sub „lege“ însă înţelegi! numai formele din afară ale reli- giunii.

Totü aşa stă lucrulă şi cu popot ele fără cultură. Totă religiositatea lorű se reduce la nisce forme gole şi usanţe fără a fi în­ţelese de poporü. Poporulă se legă însă de ele, dară numai fiindă că suntù „strămo- şesă“, căci altă motivă nu póte aduce. La atari popóre biserica de comună nu funcţio- năză ca unű organismă deplină desvoltată străbătăndă viaţa religiosă a poporului în tóté manifestările ei, aşa câtă fiesce care membru ală bisericei să aibă consciinţă de­spre admirabilulă organismă alu bisericei, să se simţescă ca o parte integrală ală lui, şi chiar prin aceea să fie legată de biserică, de credinţa şi de instituţiunile ei din adevărată convicţiune intimă despre adeverulă ei înăl­ţată preste ori ce îndoele şi scrupul!, eră nu pe basa conservativismuluî mecanică ală „legii strămoşescl“ nedemnă de ună poporă cultă.

Idealulă culturel adevărate creştine însă este, ca fiesce care membru ală bise­ricei să fie astfelü instruită, câtă să-şi ţină religiunea sa de adevărată, nu pentru că e „strămoşescă“, ci pentru că prin argumente solide şi basate, pe cari le cunósce forte bine, este intimă convinsă despre adevărulă ei. Aşa aă fostă creştinii cei dintâiă, cari câştigându-şi o atare convicţiune despre ade­vărulă creştinismului, nu s’aă mai legată de

— 131

„legea strămoşescă“ păgână. Şi o atare con­vicţiune religiosă are poporulü astă(}î în ţe- rile culte.

Numai cândü la unü poporű fiesce care membru alü bisericeî are cultura acésta re­ligiosă, funcţioneză şi biserica regulată în mijloculü lui. Idea şi noţiunea despre biserică, despre credinţa şi instituţiunile ei o aă atunci toţi membrii, şi încă corectă. Şi dacă este ceva diverginţă între ei, aceea nu altereză esenţa bisericeî, ci se învîrte totdeuna numai în jurulű unoră cestiuni secundare şi momen­tane. Durere ! noi în urma tristelorű împrejurări, în car! ne-a adusă schisma grecescă, n’amă putută ridica poporulü nostru încă nici ba­răm aprópe de acestű gradă de cultură. Cu ajutoriulă lui Dumne4eă vomă ajunge totuşi ore-cândă şi acolo.

Dlă Densuşană însă vorbindă atâta totű de „legea strămoşiscă“, ar voi să rëmânemü totdeuna în statulă primitivă, propriu popó-, rëlorü neculte, de a nu avé nici odată altă convicţiune religiosă, decât,ă pe cea basată pe împrejurarea, că acesta saă aceea a fostă convicţiunea din „legea strămoşescă“, şi de a nu vedé nici odată biserica funcţionândă în mijloculă nostru aşa, cum trebue să funţio- neze la ună poporă cultă. De aceea dînsulă nici nu póte să înţelegă încercările sinodeloră delà 1872 şi 1882 de a întocmi şi organisa biserica nostră astfelă, câtă membrii ei tră- indă în mijloculă unui orgauismă regulată cu funcţionare armonică să-şi câştige o convic­ţiune basată, raţionabilă şi vrednică de ună poporă cultă, cumcă religiunea sa este şi

9 *

— 132 —

rëmâne religiuiie adevëratà, chiarû şi dacă n’ar fi fostù strămoşeseă. De aceea nu e mirare, că înaintea dînsuluî încercările acestea aie Mitropolitului Vancea şi ale sinódelorű delà 1872 şi 1882, purcese din zelulű celű mal sfîntü, din consciinţa cea mai nemaculată şi din iubirea cea mai curată a poporului, le timbreză de „încercări de a strica legea strămoşiscă“. Nu-şi aduce aminte, că curio- sulù principiu cu „legea strămoşeseă“ în con­secinţele din urmă este absurdă. Căci dacă totù „strămoşii“ au să ne servescă de în­dreptării! în lucrurile de religiune, atunci re- ligiunea „strămoşeseă“ proprie este păgâni- smuiü, saű chiarû fetişismuiă, căci acesta a fostă religiunea „strămoşiloră“ noştri celorü mai venerandi pentru anticitate. Şi apoi între istoricii noştri, pe cari dlă Densuşană l-a resfoită aşa de multă, uşoră va da de Bărnută, care era de părere, că Românii să se facă păgâni, căci păgânismulă este „reli­giunea strămoşeseă“ a nostră.

împrejurarea aceea tristă, că idea vagă şi confusă a „legii strâmoşescl“ din lipsa cul­turel a jucată în viaţa nostră bisericescă până acum prea mare rolă, fără ca cuprinsulă ei precisată şi determinată să fie străbătută vre-odată în consciinţa publică, şi fără ca publiculă mare să aibă cunoscinţa temeinică a „legii acesteia strămoşescî“, precum şi cuno- scinţă despre lipsa ei de desvoltare ca la po- pôrële culte, trista acestă împrejurare este causa, de suntă posibile nisce apariţiuni con­fuse şi cutezate ca „cercetările“' dlul Densu- şană. La popérë de cultură religiosă aşa

1

— 133 —

ceva iiu se Intîmplă. Acolo fiesce care scie, ce e biserica. O sciü acesta chiarü şi ini­micii ei. Nu se legă membrii de ea numai fiindű că e „sirămoşescă“, ci fiindű că o cu- noscű din fundamentă ca pe unu ce deter­minată, şi funcţionarea armonică a organi­smului ei le causézá mângăere şi desfătare cerescă. De aceea la atari popóre s’ar face ridiculă celă ce ca dlă Densuşană s’ar scula să combată instituţiunile presente ale bise- riceí, din causă că acele rămână neînţelese de unii omeni, cari din totă religiunea nu pricepu alta nimică decâtă că e „strămoşescă“, şi apoi în atributulă acesta „strămoşescă nefiindă chiarificată nici de lumina culturei publice a poporului, nici de studiulă seriosă ală respectiviloră, înfundă după placă idei, lucruri, credinţe, instituţiuni şi neadevăruri istorice, din cari apoi resultă ună babilonă de confusiune, câtă e o adevărată jertfă a asculta pe atari omeni vorbindă despre bi­serică.

împrejurarea cu „legea strămoşiscă“ a mai dată ansă la noi şi la alte inconveniente. Forte mulţi îndestuliţi cu atributulă acesta vagă de „lege strâmoséscà“ nici nu-şi mai dau silinţa să studieze istoria „legii acesteia strămoşesci“, şi de aceea şi-o închipuescă apoi în trecută aşa de clasică, câtă ajungerea ei la stările de astăcji o consideră de o degenerare, cândă chiară din potrivă, trecutulă a fostă câtă mai tristă şi primitivă, şi starea de astă<ji este ună progresă considerabilă. De aci vine apoi lucrulă acela comică, de tóté do­rinţele juste şi nejuste cu privire la organi-

— 134 —

sarea bisericescă se pretindă totă pe basa, că acelea suntă „strămoşesc!“, cu tote că „strămoşii“ nici idee n’aă avută de ele. A fostă de ajunsă .să se <jică de unii şi alţii, că suntă „vechi“ şi „strămoşesc!“, ca ce! mai mult! să erétlá. De aci a urmată apoi o falsificare comică a istorie! bisericesc! în opiniunea publică, de carea cun'oscëtoriulfi străină rîde, celă română însă plânge. Şi falsificarea asta atâta este de obstinată, atâtă de încrezută şi de cutezâtore, cum e de comună, neadevërulü, câtă va trebui să trecă multă timpă, până va pute'fi de totă smulsă din mintea opiniuni! publice, ca să nu ne ma! compromită înaintea forului europenă ală sciinţeî. Reflecteze cetitori! numai la fahta- sticele. aserţiuni ale „Gazetă Transilvaniei“ cu privire la unele lucruri ţinătore de istoria biserice! nóstre. Dacă- o fóe francesă cu ceva trecere ar susţine în publică, că Napo- leonă I nu a esistată nie! odată, atunci ar fi puţină, dacă s’ar face numai de rîsă. Şi „Gazeta“ relativă la istoria biserice! nóstre a susţinută neadevăruri chiar aşa de cute­zate, ca şi cândă o fóe francesă ar susţină de Napoleonă I, că elă nici odată n’a esistată. Câtă a trebuită să scrie „Unirea“ spre a arëta falsitatea aserţiuniloră „Gazete!“ ! Şi „Gazeta“ a rëmasü obstinată spre ruşinea noştră, deşi preste ună seculă publiculă şi celă de rîndă se va mira, cum a putută o fóe să susţină falsităţi aşa grosolane istorice, şi o singură altă fóe să-! contrazică, ba să-şî mai afle şi ómen!, car! să credă acele falsităţi.

I 1

— 135 —

íachiainú eapitululű acesta. La 1872 eraü deja 17 ani, de cândă fu reactivată Mi­tropolia nostră de Alba-Iulia şi întemeiate die- cesele de Lugoşiă şi Gherla. Provincia mi­tropolitană nu era regulată şi organisată încă nici într’o privinţă. încă Mitropolitulù Şuluţă avuse de cugetă, să concheme sinodă pro­vincială pentru organisarea Mitropoliei. Tim­purile din anii păstoririi lui îlă împedeeaseră în ajungerea scopului, şi aşa s’a scoborîtü în mormîntă fără a o puté organisa. Mitropo- litulü Yancea a fostă dară datoriü să facă elă, ce n’a putută face Şuluţă, şi spre sco- pulă acesta a conchemată cele dóue sinóde provinciale delà 1872 şi 1882, adevărată că nu după ilusiunile dlui Densuşană şi ale „aliatei“ sale „Gazeta“, ci după canónele codiciloră noştri Pidalionu şi Pravilă. în sinódele acestea pentru întâia dată s’aă veduţă la olaltă cle- rulă din tóté patru diecesele. în sinódele acestea s’a începută organisarea provinciei mitropoli­tane de Alba-Iulia prin regularea multoră cestiuni, prin Introducerea uniformităţii în mai mulţi râmi ai ocârmuirii publice biseri­cesc! în tóté patru diecesele, aşa câtă clerulă şi poporulă credinciosă scie, de ce are să se ţină în cele mai multe afaceri bişericesci, şi scie, la ce lege să se provóce. Organisarea însă nu putu fi încă îndeplinită în aceste dóue sinóde, ci mai multe cestiuni din viaţa pu­blică bisericéscá aşteptă regulare. Aşa de pildă dreptulă criminală şi penală bisericescă încă nu-lă avemă codificată după timpulă şi împrejurările de astădi. De aceea noulă Mi- tropolită va avé să organiseze mai departe

— 136 -

în alte sinóde provinciale. Decretele celorű dóue sinóde însă ţinute sub Yancea reguleză totuşi în multe privinţe viaţa nostră publică bisericescă, aşa câtA din puuctulü acesta de vedere în totü rësaritulû nici biserică mai bine organisată nu esistă, nici codice de legi mai corectă şi mal deplinitü ca decre­tele acelorù dôuë concilii ale nóstre nu se află. O a recunoscută acesta nu unö omA superficială ca dlû Densuşană, ci unű băr- bată de statu cunoscëtorifi de întregA orien- tulù ca şi Cardinalulu Simeoni, care vë4êndfi decretele acestea a 4isù Mitropolitului Vancea, că provincia nostră mitropolitană de Âlba-Iulia în privinţa organisării întrece pe tote bise- ricele din rësàritû. Valórea, ce o are o opi- niune ca acesta a unui atare bărbatA, nu o póte preţui ună omA ca difi Densuşanfi, care din sfera nebulosă a unorfi concepte vage şi con­fuse ca „lege strămoşhcă“ şi „alianţă biseri- céscà“ de locA im póte eşi.

— 137 —

VI.

Elementulü ialcü în biserică.La începutulü „cercetăriloră“ sale dlă

N. Densuşană susţine, că a luatű péna în mână spre a le scrie fiindű rugată „de mai mulţi bărbaţi distinşi gr. catolici“. Acum dacă frasa cu „bărbaţii disting“, de cari fu rugată dlă Densuşană, nu e numai o frasă forte în­datinată, stereotipă la ocasiuni de acestea, atunci dlă Densuşană putea spune, cari suntű acei „bărbaţi distinşi“. Fiindű că însă dîn- sulă nu l-a spusă, de aceea ne luämü liber­tatea dea-i spune noi, că acei „bărbaţi distinşi“ suntă de bună samă doi sau trei esaltaţi, de cumva nu este chiar numai unulă, care că- dêndù în cursa, în care l’a dusă cutezarea-i proprie, a strigată preste munţi dlui N. Den­suşană, să vină, să Iu scoţă. Şi etă pentru ce credemă noi aşa ! „Bărbaţii distinşi“ g r catolici ar fi aflată de bună samă alţi băr­baţi multă mai distinşi ca dlă Densuşană în ale istoriei şi ale dreptului, pe cari să-i róge „să ica péna în mână spre a înfăţişa prăpa­stia cea mare“, în carea „este aruncată bise­rica şi naţiunea română prin conciliile delà 1872 şi 1882“, dacă cumva bărbaţii noştri în adeveră distinşi şi nu esaltaţi ar vedé vre-o „prăpastie“.

Cetitorii noştri aă avută şi din cele dise până acum ocasiune să se convingă, câtă

— 188 -

de „nedistinsă“ bărbatu e dlű N. Densuşană în ale istoriei şi ale dreptului. Şi în tracta­tele următore voră avé ocasiune să se con­vingă şi mai bine. După ce le vomù gâta pe tote, le vomù eda separată în unü tómű, şi apoi le vomă trimite la toţi bărbaţii gr. catolici în adeveră distinşi, ca să-lă potă ju­deca pe dlă Densuşană, care din câtă scimă noi, are şi ceva oficiă pe lângă academia din Bucurescï, întru câtă dînsulă se crede a fi „isto­rică“. Cbiară pentru aceea vomă trimite şi tuturora membriloră academiei câte ună esemplară, ca să va4ă şi să cugete şi dînşii, ore înaintea ómenilorú serioşi şi instruiţi ser- vesce academiei spre onóre şi laudă, că fan­faroni îndrăsneţi ca dlă Nie. Densuşană se potă gera ca „istorici“ în jurulă academiei.

Că în ce măsură merită dlă Densu­şană numele de „istorică“, şi câtă de pe ne- dreptulă şi-l’a usurpată, se vede forte evidentă şi din modulă, cum tracteză din punctă de vedere istorică şi juridică cestiunea elemen­tului laică în biserică. în „cercetările“ sale atinge cestiunea acesta în două locuri. *) Mai întâiă susţine la pag. 7, că în sinodulă provincială ţinută de Mitropolitulă Vancea la 1872 „poporulu credinciosă fu eschisă în ună modă v i o l e n t ă de a ■mai avé cuvîntă în ort ce felű de sinóde bisericeşti, fie acele mi­tropolitane ori diecesane, fie în cestiunî de cre­dinţă, fie în cestium de simplă administraţiune bisericescă“, ér apoi la pag. 13, că în sinodulă

<) »Cercetările« dlul Densuşană publicate în »Gazeta Transilvaniei« fură edate şi în broşură se­parată.

— 139 —

delà 1882 „fu eschisű de a mal avé cu- vîntü chiarü si în cestiunile cu privire la ad­ministrarea fondurïlorü şi averilorü bisericescî“.

Celü ce nu cunôsce decretele sinódelorü delà 1872 şi 1882, şi cetesce cuvintele acestea orbe de cutezătore ale dluí Densuşană, de sigură dacă prin cuvîntulû „v i o l e n t ă “ nu-şl va închipui, că Mitropolitulă Vancea a datù afară de spate din sinóde pe „poporulă cre- dinciosü“, va crede celă puţină, că cine scie ce anatemă maranatha este pronunţată asupra acelui „poporü credincioşiidacă va pofti să aibă şi elü ceva cuvîntă în biserică, barëmü şi numai la administrarea averii bisericescî. Şi totuşi din tóté acestea nici în sinodulű I delà 1872 nici în alü doilea delà 1882 nu se află nici nnű singurü cuvîntü legănată.

Cándű însă susţine dlü Densuşană cu multă emfasă , că sinodulă ' Mitropolitului Vancea delà 1872 „a eschisü pe poporulă cre­dincioşii de a mal avé cuvîntü în ori ce felü de sinóde bisericescî, fie acele mitropolitane, ori diecesane, fie în cestiunl de credinţă, fie în cestiunl de simplă administraţiune bisericéscâ“, atunci totodată a susţinută şi următorele lucruri :

1. Că până la Mitropolitulă Vancea „poporulă credincioşii“ a avută totdeuna în bi­serica nóstra „cuvîntü11 în sinódele mitropo­litane şi diecesane.

2. Că până la Mitropolitulă Vancea „poporulă credinciosă“ în sinódele mitropoli­tane şi diecesane „a avută cuvîntü“ în ce- stiuni de credinţă, saă în cestiuni de simplă administraţiune bisericéscâ.

— 140 —

Dară sinóde „mitropolitane“ nici nu s’aä ţinuţii până la Mitropolitulű Vancea, şi de aceea din acestea n’a putută scote pe „poporulü credincioşii“. în sinodele diece- sane, a căroră acte le avemü, nici o urmă nu va afla dlű Densuşaniî nicăirî, că „popo­ralii credincioşii“ se fie avutű „cuvíntü“ în cestiunî nici de credinţă, nici de administra- ţiune bisericescă. Ba afară de unű sinodü ţinută sub episcopală Clain, la care acesta a chemată şi pe unii nobili români, şi care proprie a fostă mai multă o consultare poli­tică, nu va afla nicăirî nici cea mai mică şi maî neînsemnată, urmă de sinóde, la car! să fie participată şi „poporulü credincioşii“. Ce- stiunea dreptului cu privire la poporulă cre­dincioşii în biserică o vomă lămuri ma! târ(|iă. Aci e vorbă numai de cestiunea faptului istorică, că „poporulü credinciosü“ până la Vancea a luată parte şi a avută „cuvîntu“ în sinodele diecesane. Şi din punctă de ve­dere istorică dlă Densuşană nu a făcută nici cea mai mică încercare, ca să-şi probeze aserţiunea asta, şi de ar cerca ori câtă, nici odată nu o va puté proba. Totă aserţiunea acesta este şi rămâne o scornitură a dînsului. Şi pe basa de scornituri istorice se încumetă dlă Densuşană „istorictilă“ a ataca întru ade- vără în modă violentă pe Mitropolitulă Vancea, unulă din cei mai mari bărbaţi ai secuiului nostru, care nu nouă Româniloră, ci şi altoră naţiuni ca cea franeesă şi germână le-ar fi făcută onóre pe ună scaună mitropolitană, precum aă recunoscută înşi-şi străinii.

încă şi mai departe merge dlă Densu-

— H l —

şană, cândă despre sinodulă alu doilea ţinută de Mitropolitulü Vancea la 1882 susţine, că „a eschisă pe poporulü credincioşii de a maï avé cuvintû chiarü si în cestiunïle, ce privescü administrarea fondurilorü şi averilorü biseri­ceşti“ , şi ca publiculă cetitorii nu cumva să crădă, că dînsulü spune unû neadevërü, in pareutese se provocă la decretele acestui conciliu Tit. II. Sect. IY, c. 94 şi pag. 180— 184.

Acum spună însuşi dlă Densuşană, ore publiculă cetindă cuvintele acestea ale dîn- suluî nu va crede fără escepţiune, că sino­dulă acesta saă a eschisă espresă şi cu cu­vinte chiare pe poporulă credinciosă „de a mat avé cuvîntü în cestiunïle, ce privescü admi­nistrarea fondurilorü şi averilorü bisericescï“, saă dacă nu, atunci a Introdusă o praxà nouă, prin care s’ar fi cassată „praxa veche“, după care şi poporulă credinciosă avea cu- vintă în cestiunile acelea?

Dară decretele conciliului II delà 1882 nu dică nicăiri nici cu ună cuvîntü legănată, că poporulă credinciosă nu mai are „cuvîntü“ în cestiunile fondurilorü şi averilorü biseri­cescï, eu tóté că ar trebui să o dică, dacă ar ă adeverată ceea ce dlă Densuşană.

Ce se ţine însă de praxa veche în ad­ministrarea averilorü şi fundaţi uniloră bise­ricescï, aceea a fostă până ia 1882 următorea: Averea diecesană fu administrată prin Capi­tulă, averea parochială prin curatori aleşi de poporă sub supraveghiarea parocbiloră. Dacă ar fi deci adevărată, ceea ce (lice dlă Densuşană, atunci sinodulă delà 1882 ar fi

— 142 —

trebuitű să casseze praxa acesta şi să Intro­ducă alta, prin carea poporulă să fie eschisü cu totală delà administrarea averii biseri­cesc!. Despre acesta însă nicăirî nu va afla dlű Densuşană niei ună cuvîntü nid în locu­rile, la cari se provocă dînsulu, nici airea în tote decretele. Şi ca să se vadă, ce credinţă merită dlü Densuşană, citămă din decrete chiarű cuvintele locurilorü, la cari se pro­vocă dînsulü. Şi anume în Tit. II. Secţ. IV. pag. 94 se dice : „ Capitularii aü datorinţa de a administra tóté fondurile şi fundaţiunile archidiecesa'ne în sensulü literelorü futidaţio- nale ale singuraticehrü fundaţiunî concredute administrării capitulare.“ Eră la pag. 182 ' se dice : „Averile bisericescl şi scolastice se admi- nistreză inmediatü prin curatorii biserică sub controla parochiloră locali.“

Ce cuprindă- dară decretele sinodului ală doilea delà 1882? Nimică altceva deeâtù praxa veche codificată în paragraf!, praxa observată sub Mitrópolitulü Şuluţă, episcopulă Lemeni şi Bobü, de cândă există instituţiunea capitulului. Din ce a fostă dară eschisă po­porulă crediuciosă în sinodulă acesta cu pri­vire la averile bisericesci? Chiarű din ni­mica, ci a rămasă în tóté drepturile de mai înainte.

Judece acum cetitorii seriositatea şi sinceritatea dlui Densuşană şi valórea dîn- sului ca „istorică“, eândü nu are nici cea mai mică cunoscinţă de istoria administrării averiloră bisericesci în biserica nostră.

Fiindă că însă dlă Densuşană vorbesce ' de sinóde, în cari poporulă crediuciosă saă

— 143 —

laică ar avé cuvîntü ín eestiunï de credinţă, de administraţiune bisericéscà şi de admi­nistrarea averilorü şi a fundaţiuniloră biseri- cescï, aşa este de lipsă să tractămă lucrurile acestea din punctă de vedere alű dreptului universală din biserica răsăritului.

Cestiunea stă din trei întrebări, şi adecă :1. AÚ laicii dreptű în sinóde cu pri­

vire la lucrurile de credinţă?2. Aă laicii drepţii în sinóde cu pri­

vire la guvernarea spirituală bisericéscà?3. Aă laicii dreptű în sinóde cu pri­

vire la administrarea averii bisericesci?Fiindü că şi dorinţa dlui Deusuşană ca

şi a nostră este, ca cestiunea să se deslege după dreptulă şi praxa bisericei răsăritului, de aceea nu ne putemű provoca decâtă la codicii de legi ai bisericei răsăritului, cari suntă Sfînta Scriptură, Pravila şi Pidalionulă.

I. Acum, ce se ţine de cestiunea în- tâiă, că óre aă laicii dreptű în sinóde cu privire la lucrurile de credinţă, în faptele Apostoliloră din S. Scriptură c. XV, unde este vorba de sinodulă Apostoliloră, cestiunea dogmatică cu privire la tăiarea împrejură a creştiniloră întorşi din păgâni, apriată se spune, că nu poporulă, ci Petru, Paulă, Vár­nává şi Iacobă o aă deslegată, deşi era de faţă totă adunarea credincioşiloră din Ieru- saliină. Eră în Pravilă şi Pidalionu dlă Densuşană de ar căuta şi cu lampa lui Dio- gene, nu va afla nicăiri urmă de vre-o lege, carea să dea dreptă laiciloră de a decide în sinóde cu privire la lucrurile de credinţă. Totă asemenea nu va afla nicăiri nici cea

— 144 — I

mal mică urmă nici in praxa bisericel răsă­ritului. Conştiinţa acesta, că laïcilorü nu le compete nici ună dreptü de a judeca cu pri­vire la lucrurile de credinţă, aşa a fostă şi este de puternică şi de evidentă în biserica răsăritului, câtă mai în dilele trecute, cândă fu desbătută în corpurile legiuitóre din Ro­mânia legea cu privire la clerulă de miră, ministrulă de culte şi alţi oratori. încă aă de- oherată, că ei nu voescă să se atingă de locă de dogme, căci dreptulă acela loră ca laici nu le compete.

Dlă Densuşană însă după datina sa de a amesteca lucrurile, fiindă că despre nimică din cele cuprinse în „cercetările“ sale nu are idee clară, amestecă pretutindenea sinódele, întru câtă ele suntă ună elemen tu în organismulă bise- ricei, cu adunările private ale poporului. Aşa de esemplu altceva suntă sinódele delà 1872 şi 1882, şi altceva este de pildă conferinţa fruntaşiloră gr. catolic! delà Alba-Iulia în 1871. Cele diu- tâiă, întru câtă suntă ună elementă în orga­nismulă bisericel, fură ţinute în înţelesulă canoneloră, şi de aceea toţi membrii provinciei nóstre suntă obligaţi a se supune decisiuni- loră aduse in ele, ca şi la totă atâtea legi. Cea din urmă.a fostă o consultare privată a mai multoră membri a bisericei cu privire la o cestiune actuală. Ea nu fu ţinută în înţelesulă canoneloră, şi de aceea decisiunile ei nici nu aă putere obligatoire pentru nimeni, va să <jică nu aă putere de lege. Atari con­sultări chiară şi cu privire la lucrurile de crediuţă potă ţine ori cândă laicii, şi dacă le place, potă decide şi aceea, că ei primescă

145

orï nu primescü cutare şi cutare articulü de credinţă. Decisiunile lorö însă nu aü putere de lege obligătore pentru nimeni, nici chiară pentru cei ce le-au adusă. O atare consul­tare sau conferinţă, insă nu sinodă în înţe­leşii canonică, a fostă p. es. adunarea cea mare delà 1700, în care fu primită unirea. Decisiunile eî naă avută putere obligătore de lege decâtu pentru participanţi şi pentru cel ce aă voită să le primescă, şi încă şi pentru aceştia numai până cândă aă voită. Cu totulă altcum stă lucrulă cu sinódele. Celă ce se mărturisesce pe sine creştină gr. catolică, acela prin aceea mărturi­sesce, că în organismulă bisericescă recu- nósce funcţionarea sinodeloră prescrise de sfintele canóne ca ună ce legală şi aparţină- toriă constituţiuniî bisericel, şi de aceea trebue să se supună decisiuniloră aduse în ele. Pentru aceea refractariulă, care nu voesce să se supună, ese afară din legătura bisericel, devine aşa 4><i§ndă revoluţionariă. Analogă stă lucrulă în viaţa civilă a statului. Altă adunare e parlamentulă şi alta o conferinţa politică a cetăţeniloră. Cea dintâiă e ună elementă în organismulă şi constituţiunea statului, şi de aceea decisiunile Iul aă putere obligătore pentru toţi. Cele din urmă suntă întruniri libere fără putere publică, şi de aceea nimeni nu e silită să se supună d.eci- siuniloră saă resolutiuniloră aduse într’însele.j

Amesteculă acesta bizară ală sinodeloră ca elementă în organismulă bisericel cu îu- trunirile libere ale singuraticiloră, îlă face pe dlă Densuşană să vorbescă atâta de dreptulă

10

— 146 —

poporului în sinóde relativű la cestiunile de credinţă. în sinodû n’aü avută şi nu vorű avé laicii nici odată dreptü de a decide cu privire la lucrurile de credinţă. în întruniri libere potü face ce vorù voi, potă să iea atitudine faţă cii ceva artieulă de credinţă statorită în vre-unù sinodă, anume să-lă pri- măscă ori nu. Numai câtă atitudinea lord n’are nici o putere de lege obligătăre pentru nimeni, şi dacă nu primescü o decisiune de credinţă a vre-unuï sinodü legalü, atunci în­cetă a mai fi membri ai bisericei, şi suntfl liberi să trécá la altă biserică ori să fun­deze una nouă.

II. Ce se ţine de dreptulă laieiloră în si­nóde cu privire la guvernarea spirituală a bise­ricei, în totă Pravila şi în totă Pidalionulă şi în toţi sfinţii Părinţi ai bisericei răsăritului nu se află unü singurü canonü, care să dea laiciloru ceva dreptü sinodală cu privire la guvernarea spirituală a bisericei. Totü asemenea despre ună atare dreptù nu se află nici cea mai mică urmă nici în actele sinódelorö ecumenice şi în cele topice ale bisericei răsăritului. Aü luată ce e dreptă în răsărită la multe sinóde parte şi comisarii puterii de stată. Che­marea lorű însă nu era, ca să lucre îm­preună cu clerulü la aducerea decisiunilorü, ci numai ea să păzăscă ordinea din afară a sinodului, să apere biserica şi interesele statului.

Cândă Mitropolitulă Şaguna şi-a pro­pusă, să Introducă în biserica sa constitu- ţiunea protestantă decopiată mai târt^iă în statutulă organică, atunci în ună opă înti-

I 147

tulatű Anthorismos a făcută încercarea să probeze din canónele bisericeî răsăritului, cumcă laïcilorü le compete dreptü sinodalii în guvernarea bisericeî. Spre scopulu acesta s’a provocată la canonulă 34 alu Apostolilorù şi 13 alú sinodului delà Laodicea, pe cari însă le-a interpretată în unu modă aşa de forţată, câtă s’a compromisă înaintea tuturoră canoniştiloră europeni. Precum este cunoscută, Pravila conţine canónele bisericeî răsăritului, însă nu per exteusum, ci pe scurtă servindu-le de îndreptariă interpretările mai vîrtosă ale Iui Zonara şi Balsamonă. Dară în Pravilă canonulă 34 ală Apostoliloră, la care se provocă Şaguna, sună: „Episcopii fără de măi marele loră (Mi- tropolitulă), nimicii să nu facă, numai cine-şî pe la eparchia lorii; aşişderea şi mai marele lorii fără de dînşil nimicii, pentru pacea ce li-se cade să albă.“ Érâ canonulă 13 delà Laodicea sună : „Nealesü să fie, carele e aleşii de mireni.“

Cetitorii acum potö vedé, câtă de tare s’a compromisă Şaguna înaintea canoniştiloră, după ce nici Sintagma Greciloră, nici Pida- lionulă n’aă esplieată, fiindă că a fostă cu neputinţă absolută să esplice canónele acestea în înţelesulă largă ală dînsului, érá Pravila urmâudă interpretările lui Zonara şi Aristenă, mari autorităţi şi pentru Şaguna, află în ele chiară contrăriulă la ceea ce (Jioe Şaguna. Amîndoi interpreţii aceştia celebri orientali, Zonara şi Aristenă, cuvîntulă : o%los = mulţime îlă esplică cu : y.oapixol — lu- meni, mireni, laici, şi esplicarea acesta o a primită şi Pravila în canonulă 13 delà Lao-

l io* l

— 148 —

dicea, cândü dice: „Nealesă să fie celü alesă de mireni.11 Lui Şaguna ï-aü trebuită însà eu orï ce preţă canóne orientale ín favorulü constituţiunil protestante, ce voia să o intro­ducă în biserica sa, şi de aceea a chinuită astfelă canónele. (Vetjî şi Vehring „Das Recht der orientalischen Kirche“ pag. 665.)

în Faptele Apostolilorű C. VI. v. 1—6 se amintesce, cum Apostolii aă lăsată, ca comunitatea bisericescă să alégá pe cei 7 diaconi, şi aşa s’ar vedé, că dacă în biserica apostolică prin alegerea acesta laicii aă luată parte laguvernarea spirituală bisericescă, acesta are să servéscá de îndreptariă pentru tote tim­purile. însă în biserica apostolică poporulă a îndeplinită multe lucruri, cari mal târ<}iă nici cândă nu le-a îndeplinită. Acesta din causa, că în timpurile acelea estraordinare, cândă s’a pusă basa bisericel, forte mulţi credincioşi din poporu eraă înzestraţi cu charismele Spiritului sfîntă, precum a lim- biloră, minuniloră, profeţiei şi aşa mal de­parte. Cel înzestraţi cu charismele acestea se consideraă încâtva de aparţinători clerului, şi câte odată îndepliniaă şi funcţiuni extra- sacramentale, cari proprie se ţină de cleră. *) Aşa nu numai aă alesă pe cei 7 diaconi, ci şi predieaă în adunările creştiniloră, precum se vede din epistola cătră Corintenl, cu tóté că predicarea se ţine de cleră.

încetândă charismele după espirarea periodului apostolică, aă încetată şi funcţiu­nile, cari poporulă în periodulă acesta le în­

’) Döllinger Christenthum und Kirche in der Zeit der Grundlegung pag. 329.

— 149

deplinise în modă estraordinară, ceea ce de sigură nu s’ar fi întîmplatù, dacă biserica în timpulü nemijlocită următoriă după periodulü apostolică ar fi avută consciinţa, că func­ţiunile acestea ale poporului nu aă fostă extra­ordinare, proprie acelui periodă, ci dătătore de directivă pentru toţi secuii! următori. De aceea în periódele următore nu s’a mal în­deplinită nici odată nici o alegere de mai mari bisericesc! prin poporă. Eră în timpu­rile vechi, ce-e dreptă, întrebată totdeuna şi poporulă despre valórea morală a celui ce era să se înalţe la o treptă îerarchieă, căc! S. Apostolă Paulă dice, că celă alesă „să aibă şi mărturie bună dein cei dinafară“, şi până în (ţină de astădi cu ocasiunea chirotoniri! episcopulă înainte de ce ar îmbrăca pe celă chirotonită în ornatele îerarchice, întrebă pe poporă, că: Vrednicii este? şi nu-lă îmbracă, decâtă numai după ce poporulă răspunde, că : Vrednică este! Acesta era atunci de lipsă, fiindă că episcopulă nu putea să cuuoscă tot­deuna deplină valórea morală a celui ce era să se înalţe la o treptă îerarchieă, căci atunci nu esistaă institute de erescere pentru cleră, ci clerulă se lua dintre credincioşi, din mij- loeulă poporului. Judecata însă cu privire la demnitatea şi capacitatea celui alesă, precum şi asupra valorii opiniunii poporului era tot­deuna de competinţa singură a episcopului. De aceea alegerea óre cuiva prin ierarchie la treptă Îerarchieă se nu mia : to ynicplţeod’cu, testimoniulă poporului însă despre demnitatea celui alesă se numia : tó ovvipiirplÇsûûcu, Pentru aceea dice S. Chrisostomă în cartea

I 150 —

despre preoţie, că daeă pe ore careva l’ar dori întrdgă comunitatea, şi episcopulfi scie, că respectivulû e nedemnû, atunci nu este datoriă sä-lü înalţe în vre-o tréptà lerarchică. De altă parte prudinţa juridică poftia, ca nici unü episcopű ori preotű să nu se înalţe la acestă treptă, dacă era urîtă maiorităţiî poporului.

întrebarea poporului cu privire la va- lórea mal cu samă morală a celui ce era să se înalţe la o treptă lerarehică, se întîmpla în adunări electorale. Acestea însă mal târijiü aű degenerată în nisce adunări tumultuóse, aşa câtă încă S. Chrisostomă în cartea sa de­spre preoţie s’a tânguită tare în contra loră. De aceea mal tânjiă desvoltându-se institu- ţiunile bisericesc! astfelă, câtă episcopii cre- sceaă clerulă în seminariile de lângă el, unde cunosceaă bine pe fiesce care, a încetată ca superfluă şi întrebarea regulată a popo­rului, şi a rămasă numai ună lucru rituală.

Curiosâ este provocarea unora la pro­testanţi, la cari în unele locuri poporulă la olaltă cu preoţimea guvernézà biserica şi în cele spirituale. Cel ce se provocă însă la pro­testanţi, nu cunoscă nici natura bisericel pro­testante, nici a celei orientale. Biserica pro­testantă este societas aequalis, întru câtă după credinţa el potestatea dumneíjeéscá de a ocârmui biserica şi de n împărţi tainele mân­tuirii la credincioşi nu fu dată de Dumne<jeă unei lerarchil anumite, ci fu dată comunităţii întregi a credincioşiloră. De aceea în bise­rica protestantă nici nu esistă nici preoţime, nici sacramentulă preoţiei în înţelesulă bi-

1

— IBI

sericei orientale, căci după credinţa prote­stantă fiesce care membru alu biserice! prin boteză devine şi este preotă, şi ca atare póte îndeplini or! ce funcţiune sacră şi ocârmui biserica. De aceea la protestanţi nici nu póte fi vorbă de sinóde mixte din preoţi şi laici, neesistândă la ei deosebire ierarchică între preoţi şi mireni. La ei preoţii suntu numai o specie de deputaţi din poporu spre a împlini unele lucruri bisericesc!. Cu totulű altcum este credinţa bisericei orientale, carea după Pravilă este o societas inaequalis, întru câtă potestatea sacră nu fu dată comuni­tăţii credincioşilorfl, ci fu dată îerarchiei pre- cisate şi determinate încă delà începută în o gradaţiune anumită.

Cu tóté aceste însă constituţiunea sino­dală, sau principiulű, că biserica să se gu­verneze prin sinódele credincioşiloră în spi­rituale şi temporale, nu a fostă şi nu este pretutindinea constituţiunea bisericei prote­stante. După ce protestanţii nu aü mai re­cunoscută potestatea bisericescă nid a Papei, nici a episcopatului, ne ma! avêndü nici unu organă alu potestâţii publice bisericesc! spre susţinerea ordinii, totă potestatea bisericescă a ajunsă în mânile principilorú lumesc!, întru câtă s’aű geratü de apărători ai „credinţei celei nôuë*. De aceea biserica protestantă pe lângă tóté principiile e! „democratice“, ce le profeseză în teorie, totuşi în praxă în cele ma! multe locuri până în diua de atli este cea mai „aristocratică“ biserică, întru câtă potestatea bisericâscă cea mai înaltă până în (jiua de astătp este în mâna capului statului,

— 152 —

care se şi numesee pe sine în multe locuri summus episcopus. Singurü calvinii şî-aâ for­mată delà începută o constituţiune sinodală, căci calvinismulă s’a uăscută, precum se scie, în republica Helveţiel, unde nefiindă ună principe lumescă, care să-şî adróge şie-şî po- testatea publică bisericescă, calvinii aă tre­buită să se îngrijeseă de altă organű ală potestăţiî bisericesc!, care în lipsa lerarchiei n’aă putută să fie decâtă sinódele saă con- ventele comunităţii bisericesc!, în cari în conformitate cu credinţa lorii nu este deosë- bire de cleră şi poporă. Astfelă Calvini- smulù s’a propagată din Helveţia cu con- stituţiunea sa de sinóde sau convente în Scoţia, Frância şi Ungaria.

Consciinţa şi credinţa, că biserica în cele spirituale are să fie guvernată prin ie- rarchie şi nu prin poporă, s’a conservată în răsărită intactă chiară şi după ce biserica răsăritului desbinată de centrulă unităţii s’a constituită mai cu samă după naţiuni în mal multe biserice autocefale, precum a Rusiei, Greciei, României şi aşa mal departe. în bisericele aceste autocefale potestatea biseri- căscă supremă în parte fu aşedată în ună sinodă numită „sfîntulü sinodü“ compusă după norma vecbiloră sinóde stabile (avvoSoi Sia- xQiac îvdiipovocu) din episcopatulă bisericel autocefale respective, în cari nici vorbă nu este, că şi poporulă să lea parte. La cele mal multe „sfinte sinóde“ participă şi mini- strulă de culte ală statului respectivă, însă numai în calitate de représentante ală sta­tului. După norma acésta e compusă chiară

— 15B —

şi „sfîntulu sinodü“ alû Patriarchuluï Constan- tinopolitanü organisais din non în urma de­cretului numitü : Hatti Huraayum alû Sultanului la 1856, şi totű asemenea şi „sfintele sinóde“ ale Patriarchilorü din Alexandria, Antiochia şi ïerusalimù. — în totă biserica răsăritului nu s’a făcutu abatere delà guvernarea bisericei prin îerarchie până în timpulù mai noű în Patriarchia sêrbéscà delà Carlovitz şi în Mi­tropolia românéscâ gr. orientală din Ardélű şi Ungaria. Elementulü laicü în guvernarea spirituală bisericescă fu în răsărită mai în- tâiü íntrodusű în biserica sêrbéscà din Un­garia prin statutulű congresului sêrbescü delà 1874 sancţionată în 1875 şi în biserica ne­unită din Ardealù şi Ungaria prin statutulű organicü alû congresului delà 1868 sancţio­nată în 1869. Idea şi pentru Sêrbï şi pentru Români a eşită delà Mit ropolitul ii Şaguna, care prin aceea a voită, să-şi facă biserica sa poporală, ca una ce a primită Parlamen­tarism us „democraticii“ modernii în orga- nismulü sëü. Şi nu se póte nega, că mai cu samă la Români, unde puţini omeni se ocupă cu istoria şi dreptulü bisericei, şi unde şi nisce monstruosităţi istorice şi iuri- dice ca ale „Gazetei“ şi ale dlui Densuşană potü conta, că vorü afla credinţă, Şaguna cu idea sa întrupată în „statutulű organicü“ a causatu multă confusiune în opiniunea publi­cului despre biserică. Sinodulû nostru elec­torală delà 1868, memorandulû delà Gherla şi alte apariţiuni în viaţa nostră publică suntă semnele confusiunii acesteia, de cari Şaguna şi atunci şi adi de ar trăi, ar rîde vë4êndü

— 154 —

aşa îute rodele seminţei sale. Mulţi de aï noştri nu aù avută paciinţă, să aştepte nici barem ca idea lui Şaguna să trécà prin proba istorieî, ci Iute voiaü a o decopia şi pentru biserica nostră. Fie o biserică orî câtă de „constituţională“ şi „liberală“, dacă ea pe omeni nu-ï face maï bunî, mai morali şi mai religioşi, dacă nu îndulcesce amarulă vieţei, n’are nici o valóre. Gr. orientalii Români în privinţa aeésta şi-aă făcută bilanţulă, cândă în sinodulă din estă ană din Sibiu Mitropo- litulă după 25 de ani de „constituţiune li­berală“ bisericescă a decherată, că simţulă reiigiosă scade în popom.

Cu deosebire statutulă organică ală bi- serieei românesci gr. orientale din Transil­vania şi Ungaria în mai tote principiile sale nu are nici o basă în Pravilă, şi este până în detaiuri împrumutată din constituţiunea Sasiloră din Transilvania, *) pe care apoi Mitropolitulă Şaguna o a spoită pe ici pe colo cu câte o disposiţie de a cauoneloră bisericei orientale, pe unde statutulă celă să- sescu de locă nu se nimeria cu natura bi­sericei gr. orientale. De aceea nici nu este acestă stătută altceva decâtă ună amestecă bizară ală vechei constituţiuni a bisericei ră­săritului cu constituţiunea protestantă, 2) o

‘) Veiji statutulă organică alăturată cu Schüler v. Libloy »Protestantisches Kirchenrecht vornehmlich das des evangelischen Augsburger Bekenntnisses in Siebenbürgen« Sibiä 1871.

2) Canonistulă laică Vehring în opulă sëü vo- luminosă »Katholisches, orientalisches und protestan­tisches Kirchenrecht« în diverse locuri esprimă acéstá judecată asupra lui.

— 155 —

adevărată abatere delà „legea strămoşescă“ a dluî Densuşană. Şi ca acesta să’ nu se va4ă, Şaguna s’a apucată, şi în opulü sëù „Enchi- ridion saü carte manuală de canóne“ (Sibiű 1871) canónele orientale din Pidalionű le-a esplieatű în modulă celü mai falsă, ca să le aducă în armonie cu „statutulă organică“, Pentru aceea canonişti ca Vehring şi alţii opului acestuia ală lui Şaguna nu-i atribue nici o valdre sciinţifică.

Se strigă atâta în contra prineipiloră calvinescî, că au voită să calvinéscâ pe Ro­mâni, şi totuşi Mitropolitulă Şaguna cu „sta- tutulă lui organică“ n’a făcută alta, decâtă a introdusă în mare parte protestantismulă la Români, fără să se ridice nici „Gazeta“ nici dlű Densuşană în contra lui, cum se ridică în contra Mitropolitului Vancea, care în tóté sinódele şi actele sale nici cu ună firă de përu nu s’a abătută delà principiile Pravilei. Şi de unde óre anomalia acesta curiosă ? Singură de acolo, că statutulă organică tre- cândă delà ierarchie la poporă mai multe atribuţiuni relative la guvernarea bisericâscă, îşi dă aerulă de „liberală“ şi „democratică“, cu tote că constifuţiunea bisericei este de natură cu totulă diversa de ori ce sisteme politice trecëtôre, ea este ca şi biserica „muntele Domnului înălţaţii mai pre süsü de dé- lurî“, despre care aşa frumosu vorbesce profe- tulă Isaie, că nu din alte motive, ci pentru înăl­ţimea lui preste fire voră veni la dînsulă tote némurile. Pentru aceea este ună paşă forte greşită, cândă biserica spre a deveni popo­rală, şi-ar părăsi constituţiunea ei dată de

— 156 —

Dumnetjeă, şi ca Şaguna ar adopta unulă saü altulő din sistemele politice, carî în desvoltarea politică a statului se perondeză unele pe al­tele. Biserica, institu|iunilei dumne4eesc!, cre­dinţa şi speranţele ei suntă mai multă de- câtă de ajunsă, ca să o facă poporală şi în mijloculu celoră mai aspre persecuţiunî. Se poftesce însă, ca credincioşii să fie instruaţi cum se cuvine în tote ale ei, şi viaţa loru să fie străbătută ca de unu fermentă preste fire de tote principiile şi preceptele ei. De aceea biserica, de carea se legă credin­cioşii numai pentru că acomodându-se do- rinţeloră de astăzi, e „constituţională'1, şi „li­berală“ îşi portă simburele disoluţiunii în sine, căci dorinţele se schimbă, şi de pildă nu e eschisă posibilitatea, că mâne poimâne aci saü acolo nici „constitutionalismulü“, nici „li- beralismulü“ să nu mai fie poporală şi mo­dernă, ci „socialismulü“, „comunismulü“ şi „emanciparea femeilorü în politică“. Şi bi­serica, carea pe calea acésta voesce să-şi câştige popularitate, dacă nu va voi să o pérdà, va trebui să primescă şi sistemele aceste în constituţiunea sa. Atunci însă a încetată de a mai fi biserică creştină.

Democratismulă celă adevărată în bi­serică nu stă în aceea, că atribuţiunile ie- rarchiee să se trecă la poporă, căci ierarchia încă din poporă ese şi nu e ereditară. Ci democratismulă celă adevărată stă în aceea, că delà bunătăţile spirituale şi materiale ale bisericei să nu fie eschisă nimeni pe basa nascerii. Şi din punctulă acesta de vedere biserică mai democratică decâtă cea catolică

— 157 -

nu esistă, precum recunoscu chiară şi ini­micii ei. Nici tn biserica protestantă, angli­cană şi reformată, nici în cea disidentă orien­tală nu este ca în biserica catolică aşa uşoră pentru toţi cei vrednici ridicarea din clasele cele mai inferiore ale poporului până la gra- durile ierarchice cele mai înalte. Istoria şi timpulü de faţă ne subministră forte multe esemple clasice despre acesta. Şi celü mai strălucită esemplu este însu-şi Sfinţia Sa Papa Leonă XIII, fiulă unui simplu gentry, ridicată prin forţele proprii la cea mai înaltă demnitate omenăscă cu ajutoriulă democraţiei adevărate din biserica catolică.

Resumândü pe scurtă aceste doue puncte, constatămă, că nici codicil răsăriteni de legi bisericesc}, nici praxa antică bisericăscă în răsărită nu dă laiciloră nici unu dreptă în sinóde cu privire la dogme nici cu privire la guvernarea spirituală a bisericei. Ce se ţine însă de biserica românăseă de Alba- Iulia, praxa ei a fostă în privinţa acesta totă aceea, carea a fostă pretutindenea în biserica răsăritului. Cu tóté aceste însă nu numai dlă Densuşană, ci şi alţii înainte de dînsulă cugetă a pută dovedi contrariulă provocân- du-se la adunarea cea mare din Alba-Iulia delà 4 Septembre 1700, la carea a luată parte şi poporulă, şi totuşi adunarea acesta s’a ocupată şi de lucruri dogmatice primindă unirea în cele patru puncte, şi de lucruri de guvernare spirituală, cum se vede din cele 28 canóne discipliuare făcute în sinodulă acesta. Aşa înainte de dlă Densuşană în în- ţelesulă acesta facă provocare la adunarea

— 158 —

din 1700, Mémorandum faïmosü delà Gherla din 1882 pag. 10, moderatulă veteranii gr. cat. în scurtulü sëu tractatù întitulată: „sü­nödé bisericesei mixte“ tipărită în Gherla la 1880, şi s’ar vedé, că şi autorulă esaitatăşi eonfusă ală cărticelei : „epistola unui română transilvănenii cătră ună amică ală sëü în afa­ceri ecclesiastice şi scolastice“ tipărită în Sibiu la 1871, şi mal în urmă „Gazeta“ în polémia sa cu „Unirea“ în tomna anului 1892.

Noi în trecătă în diferite locuri ne-amă spusă părerea din ună punctă sad altulă de vedere cu privire la adunarea sad sinodulă acesta. Aci e loculă, ca să ne pronunţămă deplină cu privire la elă, atâtă din punctă de vedere istorică, câtă şi luridică, căci acesta este singurulă sinodă, la care se pro­vocă adepţii participării lalciloră la dogme şi guvernarea spirituală.

înainte de tóté trebue să chiarificămă întrebarea, că ore adunarea acesta póte fi considerată în înţelesă canonică de sinodă saănu? Şi la acesta răspundemă categorică, că adunarea acésta, până s’a ocupată cu pri­mirea sfintei uniri, n’a fostă sinodă în sen- sulă c a n o n i c ă ală nici unei biserice! Şi etă pentru ce! Altcum defineseă sinodulă catolicii, altcum orientalii dissidenţl din Tran­silvania şi Ungaria, şi altcum reformaţii şi protestanţii. în una însă se unescă toţi. Şi ăcesta este, că după toţi sinodulă e o cor- poraţiune provetţută cu îurisdieţiune de a per- tracta lucruri ţinătore de biserica, a cărei membri suntă adunaţi în sinodă. Nici o bi-

— 159 —

serică însă nu uumesce sinodă în înţeleşii canonic i i o adunare, în care membrii aű convenită pentru a părăsi biserica, de carea s’aă ţinută, căci numai nu va dite nimeni, că o biserică ori care învestesce pe o corpora- ţiune cu îurisiiicţiune de a o pute părăsi fo- losindu-se chiară de îurisdicţiunea acesta. De aceea şi adunarea delà 1700 póte fi nu­mită adunare şi consfătuire liberă, conferinţă, congresă şi altcum. La nici unu casă însă sinodă în înţelesă c a n o n i c ă şi p r o p r i u , ci numai în înţelesă i mpr opr i u , şi forte largă, întru câtă cuvîntulü grecescă ovvoSoç însemneză ori ce adunare. De aceea în ună studiu asupra modulul de constituire şi a atribuţiumloră sinódelorű bisericesc! nu este Iertată a se face provocare la atarl adunări, căci atunci de câte ori de pildă câţiva gr. orientali preoţi şi mireni, saă şi numai câţiva mireni din o comună se adună la o consfă­tuire, ca să trécá la S. Unire din óre cari motive, totdeuna consfătuirea acesta ar fi ună sinodă, de care mal cu samă „Gazeta“ s’ar acăţa numai decâtă spre a dovedi, că laicii aă dreptă în sinóde şi cu privire la dogme. Şi adunarea delà 1700 nu a fostă decâtă în mare, ceea ce ar fi o consfătuire privată a câtorva preoţi şi mireni gr. orientali spre a trece la unire. Câte consfătuiri de aceste se voră fi ţinută de 200 ani încoce, şi dacă tóté acele ar ti sinóde, atunci amă avé mal multe sinóde decâtă totă lumea.

însă chiară şi dacă ar fi adunarea cea mare delà 1700 sinodă în înţelesă canonică, totuşi din ea nu s’ar pute proba, că şi laicii

— 160

aü drepţii ín sinóde cu privire la lucrurile de credinţă. Cumcă pe timpulű adunării acesteia aű fostű în Alba-Iulia şi din poporű mulţi, nu se póte nega. Se nasce însă în­trebarea întâiă, cà s’aù presentatű bărbaţii aceştia din poporu ca representanţi ai po­porului la sinodű, şi a doua, că avut’aü votű decisivă în sinodă? Acum ce atinge între­barea întâiă, nici unù istorică nu ne va puté spune, că în ce calitate a luată parte la adunare şi poporulă celă multă, ce a fostă de faţă. Samuilă Clain (Acte şi Fragmente pag. 83 u.) nu ne spune nimicű de poporű, decâtă că fu ţinută la 1700 „soboră mare“ în Belgradă. „Documentele istorice despre starea politică şi îeratică a Românilorü din Transil­vania“ ne spună, că au luată parte „nobilii şi bëtrâniï oraşeloru“ pag. 163, va să di că băr­baţi, ce aă venită nu ca aleşi, ci în virtutea pusëtiuniï sociale. Lauriană şi Bălcescu în Magazinulă istorică Tom. III pag. 308, precum şi Nilles t. F pag. 247 ne spună, că aă fostă între alţii şi câte 3 deputaţi din fiesce care comună. Nici unulă nu ne spune, că fost’aă aceia aleşi de acasă, saă fiindă forte multă poporű de faţă, cândă fu • făcută decherarea solemnă de unire, din 4ccile de mii presente fură de sinodă din fiesce care comună che­maţi câte trei, ca să se dechiare.

Astfelă din istorici numai atâta scimă, că a fostă şi poporű de faţă, şi încă forte multă, şi că adunarea n’a fostă compusă după pofta dlui Densuşană pe basa unei „legi electorale“, de carea nicăiri nu e nici o amin­tire, nici din „toţi preoţii“, căci la adunarea

161 —

acésta aü fostű cu multü mai puţini preoţi, decâtă la cea din 1698.

Ce atinge însă întrebarea a doua, că membrii din poporù saű laicii avut’aü votű decisivă în adunarea acesta, chiarfl şi dacă o amü numi siuodü, rëspunsulû celă mai clarű şi mai evidentű ni-lü dă manifestulű adu­nării, a cărui autenţie o vomă proba mai târdiă. Manifestulű adecă nu face nici o amintire de deputaţii mirenilorű, ci încşpe astfelű: „ N ő i su b tîn sem n a ţiî, ep isco p u lă , p r o to ­p o p ii ş i to tü c leru lü b isericei ro m â n esc î d in T r a n s ilv a n ia “, eră la capetű nice unü „ d e p u ­ta ta a lü m ire n ilo rű “ nu e subscrisă, de unde e învederată, că ei votă decisivă nu aă avută.

După ce fu finită causa unirii, însu-şi Atanasiă Mitropolitulă şi cu totă clerulă pré­senta aă dată testimoniulă celă mai lămu­rită, că nici în lucrurile, ce se ţină de gu­vernarea spirituală a bisericei, laiciloră nu le compete nici ună dreptă în sinotle, cândă sinodulă făcâudă 28 canóne disciplinare în celă diutâiă se esprimă astfelű: „ C â n d ü va r în d u i V lă d ic a ş i cu ti to r i i , c a r i vo ru f i j u r a ţ i lâ n g ă V lă d ica , di de soboră d e t o ţ i p r o t o p o p i i ţerel, a tu n c i to tü p ro to p o p u lü cu 2 p r e o ţ i b ë t r â n ï să se a fle la d iu a cea n u m ită a so b o ru lu i.“ De „ d e p u ta ţii m i- re n ilo rü “ canonulă nu face nici o amintire.

Cu aceste causa sinodului delà 1700 o credemă destulă de lămurită.

Ală doilea lucru, la care se provocă unii şi alţii din cei ce ascriă şi mirenilorű drep­turi cu privire la guvernarea spirituală a

11

— 162 -

bisericeï, este sinodulü delà 1697 ţinuţii sub Teofilű Mitropolitulă, în care acestö Mitro- polită a propusă, ca să se cérá delà împë- ratulü, ca „ to tă c â rm a ş i r în d u é la p r e o ţilo ră să fie la episcopii, ş i n ic i d e cu m la m ire n i, cu m a fo s tă p â n ă a c u m “ . La propunerea acesta se provocă autorulă moderată ală bro- şureî „ S in ó d e m ix te “ Gherla 1880, şi M em o- r a n d u lă delà Gherla, care pe bietulű Mitro- politù îlü face pentru propunerea acesta „ că lcă to r iă d e d r e p tu r i“ . Nici unulü însă n’a cercată mai afundă, care este înţelesulă propunerii lui Jeofilă. De ar fi cercată, ar fi aflată, că în propunerea acesta nu este vorba de „ câ rm a ş i r în d u é la p r e o ţ i lo r ă “, carea în modă l e g a l ă era „pe a tu n c i la m ir e n i“ . Căci „ câ rm a ş i r în d u é la p r e o ţ i lo r ă “ în modă l e g a l ă era şi atunci la episcopă, ceea ce mărturisescă înşi-şî principii calvinesci. Ast- felă principele Georgiă Rákotzi în conaţio­nalele Mitropolitului Simeonă Ştefană delà 1643 (Jice, că dă Mitropolitului puterea „de a p e d e p s i greşele le p re o ţilo ră cu v ia ţă d e s f r î- n a tă u, „de a p r im i (în cleră) persón ele cele d e ­sto in ice ş i d e a d e p ă r ta p e cele n edesto în ice“ . x) Totă acesta se dice şi în collaţionalele lui Apafi date Mitropolitului Budai la 1680 2) şi chiară şi în collaţionalele guvernatorigiifî Banffi de Losoncz date Mitropolitului Teofilă Ia 1692. 3) Totă asemenea Georgiă Rakotzi în collaţionalele Mitropolitului Sava I la 1656 *)

*) Docum. istorice despre starea politică şi îeratică a Românilorü pag. 119.

2) Acte şi Fragmente pag. 68.3) Nilles tom. I pag. 159.

163 —

S! dă putere „ca s ă p e d e p s isc ă p e p re o ţii , p r o ­to p o p ii ş i la ic ii c a r i f ă c u escesu rl“ . ‘)

Ci propunerea Mitropolitului Teofilü are îu vedere stările anarchice din biserică, după carï poporulù se tocmia cu preoţii, şi aducea pe eelù ce-lù servia mal lesne, fără ca să mal întrebe de episcopulù nimica. Ba nu odată, dacă avea careva din poporü ceva cu preotulű, îşi făcea élű destulă, fără să vre a sei nimicü de judecata episcopului. Despre stările aceste anarchice ne daű desluşire că­minele sinódelorü de pe acele timpuri, cari făcură încercarea de a delătura anarchia acesta. Aşacan. 20 alű sinodului delà 1675 »«tel u n ii p o p ă în p o p o rü , f ă r ă sc irea p ro to p o p u lu i să n u se tocm escă“, eanonü 10 alű sinodului delà 1700: „care p o p ă v a m erge p e p o p o r u lü a ltu l p r e o tu , sa ü î l v a scâ d é s im b r ia , acela să se tu n d ă “, eanonü 7 alű acelui sinodü : „ c a r i m i ­re n i se vo ru d u ce cu p u te r e p e casa p o p é t, sa ü p e fem eile lu i , sa ü p e m a rh a lu t , f ă r ă d e sc irea V lă d ic ă î sa ü a p ro to p o p u lu i, u n ii ca aceeia să f ie f ă r ă d e lege, p â n ă a - ş l d a s a m a .“ Cândü omenii însă voescù cu ori ce preţă să probeze imposibilulű, atunci se acaţă şi de umbră. în urmă chiarü şi sinodulű delà 1868, care ca şi dlű Densuşană multű a greşită în cele istorice, nu recunósce laïcilorü nici unü dreptu în lucrurile dogmatice şi în cele reservate Ierarchiei, caii suntű guver­narea spirituală bisericescă. 2)

0 Documente istorice despre starea politica şi leratică a Romáuilorű pag. 127.

2) Acte siuodalï I. pag. 35.

11*

— 164 —

III. Au laicii dreptü a participa în si- nôde cu privire la administrarea saü procu­rarea averii bisericesd şi scolastice ? Acésta este a treia şi cea din urmă întrebare în ca- pitululö de faţă.

înainte de ce amü răspunde la între­barea acesta în înţelesulă canónelorű, pre- mitemu câteva şire din unu opă canonicti a p r d b a t ü de M i t r o p o l i t u l ă V a n e ea, care opü sub totù decursulü păstoririi lui a serviţii de manualii de dreptű canonicii în Seminariulű din Blaşiă. Opulü acesta este „Instituţiunile dreptului bisericescü“ de Dr. Ioană Raţă tipărită în Blaşiă la 1877 şi de­dicată Mitropolitului Vaucea, care l’a şi aprobată. în opulă acesta ia pag. 279 se cetescă următorele: „Nu este îndoită, că bi­serica preste totü luată stă din clerid şi laici, prin urmare şi laicii ca adevăraţi membri ai biserică potă lua parte la unele afaceri de natură mixtă (în aşa numitele congrese mixte), ce îi atingă şi pe dînşii, precum suntă admi - n i s t r a r e a b u n u r i l o r ă b i s e r i c e s d şi scolastice, căuşele stolare etc.“ Din şirurile aceste credemă, că dlü Densuşană, care a atacată în ună modă atâtu de v i o l e n t ă pe Mitropolitulù Yancea, pentru că „ar fi eschisă pe poporală credinciosă de a mai avi cuvîntă chiară şi în administrarea averiloru şi funda- ţiuniloră bisericesd“, póte să cunoscă forte bine ideile şi cugetele Mitropolitului Vancea în cestiunea participării laiciloră la admini­strarea averiloră bisericesc! şi scolastice.

Ei bine! va <Jice dlü Densuşană. însă dacă Mitropolitulu Vancea a avută atari ide!

16S —

despre participarea laïcilorû la administrarea averilorù şi fundaţiuniloră bisericescî, atunci pentru ce nu a tradusü ideile aceste în pa­ragraf! în sinodulù provincialü delà 1882? în chipulü acesta ar ti scăpată pentru tot- deuna de atarî imputări.

La acesta rëspundemù dară aşa, câtă să înţelegă şi dlă Densuşană şi toţi aceia, cari voră mai cuteza a face nobilului şi în veri neuitatului Mitropolită Vancea atarî imputări.

Mitropolitulű Vancea cunoscea forte bine dorinţa credincioşiloră din întregă provincia, ca să lea şi eî parte la administrarea averi- loră şi fundaţiuniloră bisericescî şi scolastice, saă cu ună cuvîntă la guvernarea economică saă materială şi culturală a bisericei. Scia şi aceea, că o atare participare a elemen­tului laţ^u o permită eanónele. Şi ca unulă, care a fostă totdeuna gata a împlini dorinţele juste ale credincioşiloră, a şi prelucrată ună stătută pentru administrarea fonduriioră şi averiloră bisericescî şi scolastice încependă delà averile şi fundaţiunile parochiale în süsü la averile şi fundaţiunile tracteloră protopo- pesci, la ale dieceseloră, şi pâuă în vîrfă la averile şi fundaţiunile întregel provincii mi­tropolitane. După statutulă acesta tóté ave­rile şi fundaţiunile bisericesc! şi scolastice delà cele parochiale până susă la cele pro­vinciale aveaă să se administreze prin cor- poraţiunî compuse din o parte preoţi şi dóue din trei părţi mireni. Statutulă acesta Pa şi supusă spre desbatere şi primire sinodului provincială delà 1882, ca aşa apoi conche-

— 166 Imându-se unù congresă provincială din preoţi şi mireni s& se potă păşi la dispusăţiunî mâl speciale, şi să se potă pune in praxă.

Ce să vetjî însă? Uni! bărbaţi cu vatjă din membrii sinodului acestuia, la care sus­ţine dlă Densuşanîi, că aü fostă chemaţi totă de aceia, despre cari Mitropolitulă Vancea scia bine, „că nu vorn face niă o opusëfiune decisiuniloră“, aşa opuseţiune ï-aü făcută Mi­tropolitului Vancea-şi statutului acestuia ală sëü, câtă neputêndù ajunge la nici ună con­dusă, a trebuită să-lă retragă amărîtă în sufletă şi în inimă, că. în împlinirea unoră dorinţe aşa ferbinţî ale credincioşiloră mireni întimpină aşa mare resistinţă chiară şi la unii din derű. Şi étà că după 11 ani ună omă superficială ca dlă Densuşană, care despre nimică din câte a scrisă, nu s’a in­formată, vine şi aruncă cu tină şi petri în omulă celă mal nevinovată!

Scriitoriulă acestora a fostă de faţă la acelă sinodă. Promisiunea de a nu desco­peri cele pertractate nu-lă mal oblăgă, fiindă că decretele sinodului s’aă publicată, şi pro­misiunea a fostă obligátóre numai până la publicare. Şi ar fi din parte-i o laşitate, dacă nu ar descoperi, câtă se póte descoperi acum, spre a mântui amintirea neştersă a Mi­tropolitului Vancea de atarî învinuiri ne­drepte în gradulă supremă. Mitropolitulă Vancea în urma opusăţiunil înţimpinate în sinodă fiindă silită a retrage acelă proiectă de stătută eu privire la guvernarea bisericescă economică, culturală şi scolastică, a trebuită să se mulţămescă de o cam dată până la

1

— 167 —

t im p u r i m a i bune cu starea de până atunci, după care averea bisericéscà şi scolastică diecesană se administréza prin capitulü, cea parochială însă prin curatori aleşi de poporű. Fundaţiunea Şuluţană însă, deşi Mitropolitulă Şuluţă în testamentulă sëù delà Mitropoliţiî următori şi delà Capitulă poftesce numai, ca în administrarea fundaţiunil sale să se foloséscá şi de sfatulă bărbaţiloră laici iluştri (a d h ib itis in co n siliu m ), totuşi n’a încetată şi mal de­parte a o administra nu numai cu sfatulă, ci cu concursulă bărbaţiloră laici iluştri, pe cari l-a constituită în ună d i r e c t o r i u ş i u n i i s e - n a t ă spre a arăta dini Densuşană, că nici odată n’a voită a eschide pe „ p o p o ru lü cred in cioşii d e a m a l a vé cu vîn tu în a d m in is tr a r e a a ver ilo rü ş i fu n d a ţiu n ilo r i i b isericescî ş i sco lastice“ .

Şi din cituţiunea de mal susă din ma- nualulă de dreptă canonică de Dr. Raţă apro­bată de Mitropolitulü Vancea, şi din istori- culă sinodului provincială delà 1882 se vede, că Mitropolitulă Vancea a profesată princi- piulă adevărată bisericescă, că sfintele canóne permită participarea mireniloră la guvernarea materială sau economică, culturală şi sco­lastică a bisericel, de carea se ţine admini­strarea averiloră, fundaţiuniloră şi fonduri- loră bisericescî precum şi promovarea, regu- larea şi supraveghiarea cause! culturale şi scolastice. Principiulă acesta l’a profesată Mitropolitulă Vancea şi practice ţinândă la 1873 ună congresu mestecată pentru cău­şele scolastice, eră în 1875 altulă pentru cele materiale bisericescî. Şi cumcă nici S. Scaună Apostolică nu are nimica în contra

— 168 — 1participării mireniloră laguvernarea economică, culturală şi scolastică în biserică, se vede între altele şi de acolo, că la romano-catolicii din Transilvania clerulă la olaltă cu poporulă guvernézà causa economică, scolastică şi cul­turală a biserice! prin organulü supremű numită „Statusgyűlés“ şi prin alte organe infeyióre.

Se înşală însă forte tare toţi aceia, car! cugetă, că participarea laiciloră la gu­vernarea economică, scolastică şi culturală bisericescă este o datină veche în biserica resăritului. Căci după dreptulă bisericel re- săritului, formatű în imperiulű bizantină, epi- scopulă are dreptă de conducere şi inspec- ţiune preste totă averea bisericescă ') (tel xvQiaxà, tu TTQÚyuuTU, xti’iuutu ixxhjcn- aanxà ), şi dintre laici numai împëratulü. După dreptulă acesta averea bisericéscá , se administra în resărită în chipulă următoriă: Fiesce care episcopă era obligată, şi încă forte strîusă, ca din clerulù supusă lui să de- numescă ună economă pentru administrarea averii bisericesc! (conc. Calcedon. can. 26 în Pravilă). Dacă episcopulă negliga punerea economului, îlă suplinia Mitropolitulă, denu- mindă elă economă, şi dacă şi Mitropolitulă negliga, atunci dreptulă de a denumi pe eco­nomă se devolva la Patriarchă (Conc. Nie. II can. 11 în Pravilă). Economulă admini­stra averea bisericescă după inviaţiunile epi­scopului (xarà yvwinr\v lui iov stuoxotiov can.

l) Ve<|î Pravila can. 15 Anciran., can. 40, 41 ală Apóst., can. 24, 25 Antiochentt, can. 12 alü conc. Nicenü II şi Aristenu la can. 25 Antioehenü.

I

169

26 Cale. în Pravilă). Economulü ineasseză tote venitele («î'ooôor, elaoSii^ara, -npóooőot), din car! apoi portă tóté spesele (è'Çôdovç). Elú se îngrijesce de susţinerea (ovaráoig) şi înmulţirea (uv^jaiç) averi! bisericesc!. Economulü în fiesce cure anu odată saü ma! de multe or! avea să dea episcopului samă despre modula, cum a administrată averea bisericescă, saü raţiuni (X o ya Q iù o u o vç ). Dacă averea bisericescă în diecesă era mare, atunci economului i-se daü de ajutor! mai mulţî oficial! numiţi: /«prontóptot. Cu tóté aceste însă de altă parte şi împëratulü avea dreptü de a aşeda prin întregü imperiulù o specie de oficianţi de cassă numiţi: uq x ú qi oi , cărora economi! delà diferitele episcopate aveaű să le dea samă în fiesce care lună or! celü multă totn după doué Iun! despre modulă, cum aű administrată averea bisericescă. Activi­tatea oficialiloră de casă numit! a ç x ù ç io i , o controlaă oficial! mai înalţi numiţi : nçàx- TOQSi constituiţi toţi de împëratulft. Remu- neraţiunea economulu! era ună procentfl din venitele incurse. Dacă lua ma! multă îşi perdea oficiulă.

Acesta şi nu alta a fostă în trăsături ge­nerale praxa veche a Pravile! în biserica re- sărituluî cu privire la administrarea averi! bisericesc!. De aceea pretensiunea partici­pări! laiciloră la administrarea averii biseri­cesc! pe basa praxei şi datineî vechi în bi­serica resăritului este ună simplu verbalismă, o lipsă naivă de cunoscinţa dreptului şi a istorie! acestei biserice.

Praxa cea veche însă espusă mai susă‘

— 170 —

precum póte vedé ori cine, în timpurile mai târtjii şi în state diverse de imperiulú bi­zantinii a devenită nepracticabilă. De aceea şi fu părăsită mai în tóté statele şi Introdusă alta nouă conformă împrejurărilor!! schimbate. Mai pretutindeni însă în resărită regulären administrării averii bisericesc! n’a purcesü delà biserică, ci delà guvernulă civilă. Aşa în Rusia, România, Sêrbia, Montenegro şi airea. Pretutindeni însă în resărită puterea publică de a administra averea bisericeseă în cea mai mare parte nu este nici în mâ- nile clerului, nici în ale poporului credincioşii, ci în mânile guvernului civilă ală statului respectivă. Ce era dară să se întîmple la noi, după ce praxa cea veche nu mai era practicabilă? Pe câtă a fostă posibilă, s’a introdusă şi la noi pe încetulă multă înainte de Mrtropolitulű Vancea o praxă ore care, ce îşi are deja istoria sa. Averea biseri- céscà fu adecă împărţită ca în multe locuri în resărită după praxa apusană în avere be- neficială, din carea se susţină beneficiaţii, şi în avere strictă bisericeseă, carea apoi ârăşi fu împărţită în parochială şi în diecesană. Cea parochială o a administrată poporulu prin curatorii sei, eră cea diecesană cor- poraţiunea CapituluM, care din punctulă acesta de vedere ţine loculă economului antică. Datina acesta esistă de multă în totu apusulă, şi îşi avea deja o legislaţiune ore care desvoltată, cu care pe basa consecinţei, analogiei şi logicei juridice ne puteamă ajuta în caşuri mai încurcate. Astădi însă este dorinţa generală, ca elementulă laică să par­

171 —

ticipe în mesură mai mare nu numai la ad­ministrarea averii bisericesc! şi scolastice parochiale, ci şi la cea diecesană şi provin­cială. Şi Mitropolitulă Vancea a fostă celă dintâiă, care a făcută încercarea de a împlini dorinţa acesta a poporului credinciosă, şi dacă nu era opusăţiunea cea mare în si- nodulù provincială delà 1882. o ar fi şi îm­plinită. Se póte ore o acusă mai injuriosă şi mai perfidă ca aceea a dlui Densuşană, că Mitropolitulă Vancea „a eschisü p e p o p o r u lă cred in c io să d e là a d m in is tra r e a a v e r i lo ră s i f u n - d a ţiu n ilo r ă b isericesc l“ ?

Cândă însă (Jicemă, că sfintele canóne permită participarea elementului laică la gu­vernarea economică, scolastică şi culturală a bisericei, atunci nu tjicemă totodată şi aceea, că participarea atesta are să se întîmple în s i n ó d e . De cândă s’a ivită la noi tendinţa de a deschide elementului laică câmpu mai mare de activitate în biserică, cu cuvîntulă s i n o d ă s’a făcută forte multă abusă. S i ­n ó d e î n î n ţ e l e s u l ă g e n u i n ă c a n o n i c ă s e n u m e s c ă n u m a i ş i n u m a i a d u n ă ­r i l e m e m b r i l o r ă h î e r a r c h i e i p e n t r u a f a c e r i l e d o g m a t i c e ş i s p i r i t u a l e a l e b i s e r i c e i , la cari elementulă laică n’a parti­cipată nici odată. Atari sinóde suntă cele ecumenice, patriarchale, provinciale şi die- cesaue. De „sinóde m ix te “ din preoţi şi din mireni, termină anticanonică folosită atâta la noi de mulţi, şi amintită atâta ca unu El­dorado, în care ni-se voră împlini tote do­rinţele, Pravila nu voesce să scie chiară ni­mica, şi ii suntă ună ce cu totulă necuno-

I

— 172 —

scutù. De aceea dacă voimă să remânemă pe lângă „ P r a v i lă “, atunci adunările biseri­cesc! din preoţi şi laici pentru guvernarea bisericescă, economică, scolastică şi culturală, le putemű numi de pildă congrese, conferinţe, numai s i n ó d e î n a d e v ê r a t u l ü s e n s ü c a n o n i c i i n u .

Spre a efeptui şi a dovedi canonicitatea participării elementului laicű la guvernarea bisericescă, economică, culturală şi scolastică în „sin óde m ix te “ chemaţi şi nechemaţi s’aü apucată să probeze, că în biserică totdeuna aă esistatü atari „sinóde m ix te “ . Pentru aceea ori unde aă aflată în istoria bisericei vre-o adunare din preoţi şi din mireni în timpurile, cândă linia democrătore între sfera statului şi a bisericei nu era aşa precisă trasă ca astăzi, numai decâtă o aă numită „ sin o d ă m ix tü “, şi basaţi pe aceea pretindeaă şi la noi atari „sinóde m ix te “ . în confusiunea acesta apoi nu e mirare, că aă văflută „ s i­n óde m ix te “ în capitulariele regiloră franceşî, nisce adunări politice din nobili şi episcopi, cari pe lângă căuşele civile se ocupau şi de afacerile esterne saă temporale bisericescl. Ba totű „sin óde m ix te “ aă vëcjutü şi în di­vanele, ce le ţineaă principii Moldovei cu nobilii şi ierarchii ţerei, fără să observe, că considerândă lucrurile în confusiunea acésta de idei şi cuvinte fără a le cunósce înţele- sulă genuină, şi casa magnaţilorâ din Buda­pesta de pildă, în care şedă episcopii cu nobilii şi notabilii ţerei de confesiuni diverse, şi se ocupă şi de lucruri, ce atingă biserica, încă nu este alta decâtă ună „ sin o d ă m ix tă “ .

— 173 —

Ba chiarü şi casa de josű, uude pe lângă laici nu numai catolici, ci şi calvini şi jidovi suntă şi destui preoţi, şi de unu timpii în- cóce se ocupă forte mulţii de lucruri bise- sericesci, încă este unü „sinodü mixtă“.

Sinódele în înţelesă canonică, întru câtă ele suntă adunări ale xerarchiei, îşi aă în bi­serică legislaţiunea loră, carea le normeză din tóté punctele de vedere, legislaţiuue în apusă forte desvoltată, éra în resărită mai puţină desvoltată. De o legislaţiuue cu pri­vire la „sinódele mixte“ nu e nici o amintire nici în Pravilă, nici în corpus juris ală latiniloră, semnă că de acele n’aă esistată nici cândă în biserică. De aceea participarea laiciloră la guvernulă bisericescă economică, culturală şi scolastică nu se póte întîmpla în sinóde luate în sensulă canonică, ci în alte adunări, cărora le putemă da numire după placă. Căci desvoltarea bisericescă de până acum nu a creată şi nu a fixată pentru ele încă ună termină anumită şi stabilă, cum a creată şi fixată terminulă de s i nóde pentru adu­nările îerarchieî.

Ce ne atinge pe noi, marturisimă sin­ceră, că fiindă întru tote de acordă cu prin­cipiile corecte ale neuitatului Mitropolită Vancea, dorimă din inimă participarea ele­mentului laică în mesură mai mare ca până acum la guvernarea bisericescă economică, cultraiă şi scolastică, deşi nu suntemu aşa sauguinici, câtă în împrejurările nóstre ma­teriale şi culturale de astădî să aşteptămă delà atare participare ună progresă stu- pendă ală causeî nóstre economice, cultu-

— 174 —

raie şi scolastice. Póte că Mitropolitului ur­mătorii! îl este reservată împlinirea dorinţei acesteia vechi în biserica nostră, carea Mi­tropolitului Vancea în urma opuseţiunil, ce o a întimpinatfi, nu l-a succesű a o împlini. Şi până la împlinirea dorinţei acesteia însă elementulă laică are deja în biserica nostră unu frumosü eâmpü de activitate în admi­nistrarea averii bisericesc! parochiale, la carea participă ca celü dintâiă factoră de timpuri înmemorabile, în administrarea averii sco­lastice parochiale şi în conducerea nemijlocită a şcoleloră, în senatele scolastice parochiale şi în senatele scolastice protopopescl constituite în cea mal mare parte din laici. Pe lângă aceea rămâne elementului laică unu forte largă câmpu de activitate liberă pe tóté te- renele vieţel esterne bisericesc! în aşa nu­mitele congrese libere, unde laolalată cu cle- rulă în consfătuire şi împreună lucrare fră- ţescă póte îmbrăţişa cu escepţiunea aface- riloră dogmatice şi de guvernare spirituală tóté manifestările în afară a vieţel religiöse şi bisericesc!. Cea mal mare parte a publi­cului nostru s’ar ulmi, dacă ar afla, cum în Frância, Germania, Anglia, Italia, Belgia şi airea elementulă laică, însufleţită de causa religiunil şi a bisericel, laolaltă cu clerulă în congrese libere întrunite în fie care ană re­gulată proinoveză causa scolastică, filantro­pică, socială, diaristică şi literară a bisericel. De pildă ainintimă numai, cum prin o atare activitate liberă elementulă laică la olaltă ce clerulă irancesă în timpă scurtă a fundată în Frância şepte universităţi de sciinţe cu ca-

175

ractërü religiosű ca unü contrapondű Ia uni­versităţile de stată lipsite de orï ce caractërü religiosű. Rëmâne maï departe elementului laïcü câmpû forte multü de activitate liberă în reuniuni cu caractërü religiosű pentru tote trebuinţele sociale bisericesc! ale cre- dincioşilorfi. ErăşI cea maî mare parte din publiculü cetitoriü s’ar uimi, cândă ar afla numërulù şi nuanţele atârorü reuniuni, şi că ce suntű în stare ele să producă în ţările culte. É ^ ï numai de pildă amintimu, că prin atari reuniuni se adună numai în Parisä într’unù anü preste 20 milióne franci pentru susţinerea şcăleloru creştine din acea cetate. Şi ce produce acolo rezultate atátű de stră­lucite? Nu Ieremidiadele năstre ridicule, că nu avemü „sinóde mixte“ , ci însufleţirea sfîntă pentru causa religiunil şi a bisericeï. Dându-ni-se odată ocasiune vomü publica în colonele „Unirii“ pertractările unui atare congresü saü adunări a vre-unel reuniuni, în cari ca adevăraţi fraţi în Christosü se sfă- tueseü în cea mal sfîntă armonie Cardinali, Mitropoliţi, Episcop!, dignitarî, preoţi simpli delà ţară şi caplanî ca membri din derű, cu membrii mireni, senatori, deputaţi, membri al academiiloră de sciinţe, profesori, jurişti, medici, nobili, industriaşi şi ţărani cu pri­vire la promovarea religiozităţii şi a tuturorù eauselorü ünëtôre de manifestarea esternă a bisericeï. Atunci va avă publiculü nostru cetitoriü prilejü să vadă, că faţă cu bărbaţii laici de inimă, luminaţi şi instruiţi ai popă- răloru culte, cari au adevărată durere de causa religiăsă şi sfîntă a poporului şi temei­

— 176 —

nice cunoscinţe despre biserică, ce valóre potù să aibă nisce omeni pe câtă de super­ficiali în ale bisericei, pe atâtă însă şi de în- drăsneţi ca dlă Nie. Densuşană.

VIL

Sinodulű electorală delà 1868.Cândă în tomna anului trecută 1892

„Unirea“ numai ea prin trecătă a făcută alu- siune la ilegalităţile canonice şi falsităţiie istorice cuprinse în condiţiunile, ce se crede, că sinodulű electorală delà 1868 le-a pusă noului Mitropolită, atunci „Gazeta“ s’a înfu­riată de totă tare, că „Unirea“ a cutezată „a d ă sc ă li p e p ă r in ţ i i s in o d u lu i a c e lu ia “ , deşi cei maî mulţi „ p ă r in ţi d i s in o d u lu i“ din 1868 eraă deja morţi, şi nu mai puteau fi „ d ă ­sc ă l i ţ i“ . „Gazeta“ în teroristnulă ei se făcea, că nu voesce să scie, că condiţiunile puse în sinodulű electorală delà 1868 noului Mitro­polită suntü unû actă publică, uuă actă tre­cută tn istorie, şi cbiară prin aceea supusă criticei pentru tóté timpurile. De aceea dacă critica seriosă şi justă va arëta ilegalităţile canonice şi falsităţiie istorice, de cari gemă acele condiţiuni, atunci „Gazeta“ cu totă respectulă, ce Par avé de „ p ă r in ţi i s in o d u lu i“ , nu-ï va pute mântui de învinuirea justă de a fi comisă cu voea saă fără voe acele ilega­lităţi şi falsităţi. Aşa este la tóté popôrële culte şi aşa se întîmplă la ele cu actele pu­blice, şi aşa trebue să fie, şi aşa trebue să

— 177 —

se întîmple şi la noï, de s’ar mania „Gazeta“ ori şi câtă. Triumfulü adevărului nu-lù va puté opri „Gazeta“ nici odată, ori câtă de neplăcută î-ar fi. Éta pentru ce ne-amă pro­pusă, să ne ocupămă în unu capitulă sepa­rată de sinodulă din 1868 şi de condiţiunile puse în elă noului Mitropolită, pe cari încă îşi baseză diă Densuşană o dosă bună din moustruosităţile sale, cu tóté că nici ehiară condiţiunile acestea, atâtă de afine modului dînsului de cugetare, nu le-a înţelesă, precum vomă vedé.

Abstragéndű de o cam dată delà alte ilegalităţi canonice şi falsităţi istorice cuprinse în condiţiunile acestea, întâia întrebare, ce se nasce, este, că avut’a sinodulă acesta dreptulă de a pune fiitoriului Mitropolită condiţiuni ?

Fiindu că sinodulă acesta preste totă s’a gerată de ună mare apărătoriă alu Pra­vilei şi ală dreptului orientală, aşa şi între­barea de sub vorbă trebuesce deslegată după Pravilă şi după dreptulă resăritenă. Dară nici în „Pravilă“ nici în ceîalalţî codici ai bisericei resăritului, nici în totă praxa ei nu se află nicăiri nici o urmă, că alegëtoriï ar avé dreptü a pune alesului ceva condiţiuni, delà primirea şi împlinirea cărora să atîrne canonicitatea celui alesă. Şi óre pentru ce? Pentru că ună Mitropolită întră în o sferă anumită de activitate determinată şi preci- sată prin legi, delà carea nici odată nu-i este iertată să se abată. De aceea dacă condi­ţiunile "suntă conforme acestei sfere de acti­vitate, atunci sun tű de prisosă, căei ele deia sine se înţelegă; eră dacă suntă contrare,

l 12

— 178

atunci eo ipso n’aă nici o valóre, căci nici alegëtorilorü nu le este iertată a . pofti delà celü alesă nimica în contra canónelorü.

„Părinţii sinodului“ delà 1868 însă s’aă pusü în posiţiunea, ca şi cum ar alege nu unù Mitropolitu, a cărui activitate e definită prin legi, ci unü deputată dietală, a cărui activitate o normézá alegătorii, fiindă că pe ei ÎI representă.

Mai departe, la constituirea Episcopi- loră şi a Mitropoliţiloru nici odată nu a con­cursă unù singură factoră, ci totdeuua mai mulţi. Dé aceea e ceva comicü, cândü ună factorù pune celui alesü condiţiuni, fără ca să scie, că ore pune-voră acele condiţiuni şi ceîalalţî factori. Constituirea Episcopilorü şi Mitropoliţiloră în resărită s’a întîuiplatù în diverse timpuri in moduri diverse. Modulú celă mai noă, după care se vede a fi croită şi dreptulă nostru electorală, este modulă observată în imperiulă bizantină în seculii mai târlii, cândă sinodulă provincială can­dida trei persóne, dintre cari preşedintele si­nodului, eră mai târtfiă capulă statului alegea pe una. *)

Acum la noi clerulă candideză trei per­sóne, din cari Maiestatea Sa la propunerea guvernului alege pe una, pe carea Sfinţia Sa Pontificele Romei are dreptulă să o întărâscă. Va să <ţică, trei suntă factorii, cari concurgă la noi la alegerea Mitropolitului. Ce valóre potă să aibă dară condiţiunile puse de unulă

‘) Cod. I, 3, 42 Nov. 138 Cap. 2 în Corpulű dreptului romanică şi Codin. Curop. c. 20.

179

din aceşti trei factori, de earï póte că ceï- alalţl doï nu voeseù să scie, sau pote că aceia punű condiţiunî chiar contrare? Dacă con- diţiunile sinodului din 1868 aù fostă legale şi canonice, atunci legale şi canonice suntă şi condiţiunile, despre cari se vorbesce astădl, că cercă să le pună guvernulă unuia dintre cel trei candidaţi din 16 Apriiiű, pe care-lü va denumi de Mitropolită. Se vede de aci, câtă de puţină aű fostă „Părinţii sinodului“ în clară cu ceea ce aă făcută.

Sinodală delà 1868 a fostă mal departe compusă în cea mal mare parte nu din bărbaţi cu votă virilă, ci din reprezentanţi al altora. Ca representanţl însă n’aă avută mandată decâră să-şl dea votulă necondiţionată pentru o personă. Spre altceva n’aă avută nici ună mandată delà nimeni. Punêndd deci Mitropo­litului condiţiunî şi dimitêndu-se şi în per­tractări de alte lucruri bisericesc!, după ori ce dreptă pe lume aă trecută preste man- datulă primită. De aceea totă ce aă făcută preste acestă mandată, nu are nici o valóre de dreptă, eră condiţiunile puse nici o pu­tere obligătore.

în urmă condiţiunile puse suntă lucruri, cari atingă întregă provincia mitropolitană. Cum póte atunci ună sinodă, care representă numai o parte din provincia mitropolitană, să pertracteze şi pună cuiva condiţiunî, ce atingă viaţa biserieescă a întregeî provincii mitro­politane? Pentru aceea „Părinţii sinodului“ cu punerea condiţiuniloră aă călcată „Pra­vila“, cum n’a mal călcat’o nimeni înainte de el în biserica nostră.! . . in ................. .. « ___________________________________________

12*

180 —

Anticii jurişti romani tliceaă, că „ lex est m u n u s D e i“ , ca să arete prin aceea, câtă de necesară este legea pentru némulű omenescă. „ P ă r in ţ i i s in o d u lu i“ delà 1868 se vede, că şi-aă uitată de definiţiunea acesta profundă a legii dată de străbunii noştri, şi răpiţi de unu curentă nesànëtosfi ală timpului aceluia n’aă mai cugetată la aceea, că ore ce facă ei, legală este ori nu, şi óre nu cumva dau ansă, ca timpurile viitóre să aplice la ei cu totă dreptulu caracterisarea străbuniloră noştri, că: „ G r a e c i p e r A u so n ia e f in es sin e lege v a - g a n tu r . “

Tótá valórea, ce potă să o aibă acele coudiţiuni, este valórea unoră dorinţe espri- mate faţă cu fiitoriulă Mitropolită. Şi întru câtă acele dorinţe suntă juste şi canonice, prudinţa de guvernă poftia delà ori care Mi­tropolită, ca să le împlinescă. Şi P ă r in ţ i i s in o d u lu i e lec to ra lă delà 1893 aă avută unele dorinţe faţă cu uoulă Mitropolită. însă deşi superiori şi în cultură şi în sciinţă celoră delà 1868, totuşi nu şi-aă alesă puseţiunea arogantă şi anticanonică de a le da forma de condiţiuni, ci forma canonică şi modestă de dorinţe, pe cari ori care Mitropolită îubi- toriă.de cierulă şi poporulă seă se va simţi fericită, dacă Ie va pute împlini.

Să trecemă acum la cele 10 condiţiuni puse nu numai Mitropolitului, ci şi episeo- piloră sufragani cu deosebire la capetă în ună modă câtă se póte mai încurcată. Ca să cunoseemă condiţiunile, este de lipsă, să cunóscemü mai întâiă motivarea loră prin însu-şi sinodulă. Cele 10 motive a celoră

— 181

IO condiţiunî se polü cuprinde pe scurtü în următorele: T e n d i n ţ e l e a b s o l u t i s t i c e a u n o r ă b ă r b a ţ i c r e s c u ţ i în i n s t i t u t e ie s u i ţ i ce n e - a ü s t r i c a tu d i s c i p l i n a o r i e n t a l ă , î n t r o d u c ê n d ü în mu l t e p r i ­v i n ţ e pe c ea a p u s a n ă şi t ot ü as emenea i n s t i t u ţ i u n i apus e ne . A r ch i e r ei î no­ş t r i şi a l ţ i i au p r o t e s t a t ă î n c o n t r a s t r i c ă r i i ac e s t e i a a d i s c i p l i n e i şi a i n t r o d u c e r i i de i n s t i t u ţ i u n i s t r ă i n e , ba u n i i d i n ei p e n t r u p r o t e s t ă r i l e aces t ea au s u f e r i t ă şi „cele m a i a m a r e p er s e c u ţ i u n i “. S t r i c a r e a ac és ta a d i s c i p l i n e i cu deoseb i re de l à 1850 a c r e s c u t ă în m o d ă î n s p ă i m î n t ă t o r i ă .

Precum se póte uşoru vedé, sinodulü nu spune, cine hű fostü bărbaţi! aceia cu „tendinţele absolutistice“, c a r i n e - a ă a l t e ­r a t ă d i s c i p l i n a şi aă i n t r o d u s ă in- * s t i t u ţ i u n i s t r ă i n e , episcopii noştri or! doră alţi membri din clerulü nostru? Din motivulü alù şeptelea s’ar vedé, că acel băr­baţi n’aü fostă episcopii noştri, ci alţi membri din clerulu nostru. Atunci însă sinodulü şî-a uitatu să ne spună, cum a fostü cu putinţă, ca membrii din clerulu nostru, supuşi epi- scopilorù noştri, să fie întrodusü în contra voinţei episcopilorű „instituţiuni străine în biserica nostră şi să ne f i e a l t e r a t ă d i ­s c i p l i n a “? Logica ne împinge, să credemü, că episcopii noştri aü fostü nisce imbecili şi necapabill de a aduce la ordine pe supuşii lorü, cari întrodueeaü în biserică „istituţiuni străine şi a l t er aă d i s c i p l i n a “. Noi însă asta nu o credemü, deşi o <licü „Părinţii si-

— 182 —

noduluï“ delà 1868, căci avemă despre toţi episcopii noştri păreri multă mai buue.

Mai departe sinodulù şî-a uitată să ne spună, cari suntü „ in s titu te le le su itic e“, în cari iură crescuţi bărbaţii cel cu „ ten d in ţe ab so lu tis ticea . Totă contextulù motivării cou- diţiunilorfl ne împinge sa credemű, că insti­tutele acestea suntü facultăţile catolice de teo­logie din Viena, Pesta, Tirnavia, Roma şi airea, pe unde aü studiată mulţi bărbaţi de al noştri. Aşa stándü lucrulű, ar urma, că „părinţii sinodului“ aü studiată teologia în institute, cari n’aă absolută nimica de a face cu cele „ le su itic e“, unde aű suptă învăţături canonice orientale mai curate. Părinţii si­nodului cei mai mulţi însă aü studiată în se- minariulă din Blaşiă. Érà pofesorii din se- minariulă acesta cu forte puţine escepţiuni

, aă fostă totă de aceia, cari aü studiată la facultăţile catolice din străinătate, „ în in s ti­tu te le le su itic e“ . Astfelă „ p ă r in ţi i s in o d u lu i“, cari aü studiată teologia delà cei „ crescu ţi în in s ti tu te le su itic e “, nu pricepemü, pentru ce să tie mai pe susü decâtü magistrii loră, şi să se constitue în areopagu preste ei, ca preste unii „crescu ţi în in s ti tu te le su itic e “ , ca şi cum dînşii ar § fostü crescuţi în Constan- tinopolü, Petersburg saă Atena în institute, unde nu aă avută nici o atingere cu „ le s u i ţ i l“, nici cu disciplina şi instituţiunile apusene, ca să se pângărescă de ele. „ In s titu tü sa ü şcolă le su itic ă “ în înţelesulă, ce li-lă daă inimicii bisericei, însemneză o şcolă p e r v e r s ă . Acum őre a fostü frumosă, őre a fostü nobilă delà ună sinodü, ca să timbreze astfelü tóté fa-

— 183 —

cultăţile catolice de teologie, cari ne-aü datü noue bărbaţi ca şi Pataki, Clainü episco^ulă, Aronű, Maiorii, Vulcană, Şincai, Bobü şl alţi bărbaţi, unii nemuritori, alţii forte bine meri­taţi de biserica şi naţiunea nostră? Şi ore până n’amú avută noi bărbaţii crescuţi ia facultăţile acestea, saű vorbindü cu terminii sinodului, „ crescu ţi în in s titu te le le su itic e“ , cari ne-aü făcută şcolele nóstre? Amü avută barem o singură şeolă, unü singură „ in s titu tă ne- ïè su itic ü “, care să ne fie dată bărbaţi numai de ceva valóre? Şî-a uitată sinodală să ne spună, cari, unde şi cândă aă fostă şcolele acestea, căci până acum nimeni nu le-a aflată. Contactulă nostru cu şcolele catolice din apu- sulă Europei după S. Unire ne-a deşteptată din somnulă de vécurï, dându-ne atâţia băr­baţi, pe cari îi stimămă, punêndü basa litera- turei, istoriei şi culturel nóstre, ca apoi să vină ună „sinodă“ şi să arunce cu tină în ele, fără să vre a sei, că chiară şi cultura „părinţiloră acelui sinodă“ aveaă de a o mulţămi contactului cu şcolele acele „iesui- tice“. „ U n d a n k is t d e r W e lt L o h n “ = „ne- recunoscinţa e resplata lumii“, 4'ce nemţulă. Multă mai respectată ar fi sinodulă acesta de tote inimile nobile, dacă n’ar fi dată ansă, să i-se facă imputarea acesta meritată.

Şi-a uitată mai departe sinodulă, să ne spună, cari suntă punctele acelea de „ d is c i­p lin ă o r ie n ta lă “ alterate de „ ten d in ţele abso- lu tis tic e “, şi cari suntă „ in s titu ţiu n ile acelea s tr ă in e “ introduse şi „ s p ă r tu r i le “ făcute de bărbaţii crescuţi în „ in s titu te lesu itice“ . Se vede însă învederată, că sinodulă purcede

— 184 —

din următorele: a) că disciplina orientală cuprinsă în „Pravilă“ este perfectă, şi că în- tregă fu observată cu rigóre înainte de unire, şi b) că instituţiunile bisericesci ale Pravilei suntü perfecte pentru tote timpurile, şi că aceleá le-amă avută tóté înainte de unire.

Nici una din aceste premise însă nu este adevărată, şi în specială

, a) disciplina resăritână cuprinsă în Pra­vilă se baseză pe cele şepte sinod« ecumenice şi câteva topice ţinute până cătră capetulă secuiului alu 8-lea. Legislaţiunea disciplinară în resărită însă n’a ţinută decâtă cam patru vécuri, fiindù că până la întâiulă sinodă din Nicea delà 325 din causa persecuţiuniloră, la cari eraă supuşi creştinii, nici nu s’aă putută ţine mai de locü sinóde. Ună timpă acesta relative forte scurtă pentru desvol- tarea unei legislaţiuni în o biserică, cum este cea creştină. De aceea în forte multe cestiuni disciplinare biserica resàritukï nici nu o a putută duce decâtă numai până la statorirea unoră principii. Delà capetulă se­cuiului ală 8-lea legislaţiunea disciplinară în resărită a stagnată cu totulă, şi n’a mai fă­cută nici ună progresă. Şi totuşi în Pravilă numai disciplina acesta primitivă se cuprinde.

.Mai departe şi disciplina acésta primi­tivă din cei 8 secuii cuprinsă în Pravilă este în cea mai mare parte întocmită după îm­prejurările timpului de atunci, aşa câtă în forte multe privinţe astătji este neaplicabilă. De aci vine, de forte multe canóne din Pra­vilă, bune pentru timpulă, în care s’aă fă- câtă, astăzi escită rîsă în cetitori. Ya să

— 185 —

<|ică, şi din punctulű acesta de vedere di­sciplina din Pravilă este câta se póte mai primitivă şi cu totulű nesuticientă pentru re- laţiunile nóstre bisericesc! de astăili.

Cu totulü altcum stă lucrulü în biserica apusului. Aci în cei dintâiă 8 secuii a fostü aceea-şi disciplină ca şi în resărită, căci canónele sinódelorü din Pravilă tóté aű avută valóre şi ín apusü. Biserica apusului însă delà secululü alù 8-lea n’a stagnată în desvoltarea legislaţiunii disciplinare, ci ba- sată pe principiile Pravilei, pe consecinţa iu- ridică şi pe îudreptariulă dogmatică a pro­gresată in continuă în mijloculă fluctuaţiunii împrejurăriloră, şi va progresa şi mai de­parte, căci biserica apusului n’a cunoscută şi nu va cunósee nici odată stagnarea evolu- ţiunii dreptului.

Perfecţiunea admirabilă, ce şi-a câşti- gat’o legislaţiunea disciplinară în biserica apusului, a dată ansă, ca nici chiară prote­stanţii, după ce s’aă ruptă de biserică, să nu o lapede. De aceea la ei până în diua de astătţî are valóre „corpus juris canonici“, întru câtă disposiţiile din elă se unescu cu dogmele loră. *)

Că protestanţii aă făcut’o acésta, e de mirată iu adeveră. E mai de mirată însă, că chiară şi orientalii aă trebuită să recunoscă, că suntă siliţi să se folosescă de legislaţiunea disciplinară apusană. Vomă aduce numai unele esemple.

Ună codice de legi bisericesci din cele

‘) VedI Yering »Protestantisches Kirchenrecht«.

i — 186

inaï renumite fn resäritü este aşa numita colecţiune a b a s i l i c a l e l o r ü prelucrată în resäritü mai de multe orï. în cartea 11 a basilicalelorü tit. I c. XI se 4iee apriatü, că utíde dreptulü resáriténű nu ajunge, „acolo să se observe d re p tu lü > ce-lü fo losesce B o rn a “ , eră Pidaliouulù româneseü în nota a doua din tâlcnirea delà canonulü alü doilea alü sinodului Trullanü dice apriatü: „că n o î cele d re p te a le s in ó d e lo rü celorü ce s 'a ü fă c u ţii la a p u să , le p r im im ü .“ De aceea biserica resărituluî unită şi neunită a trebuită de multü să se folo- seseă de legislaţiunea apusană în tote lucru­rile acelea, cari în cei 8 secuii n’aù pututü fi saü de locü regulate, saü numai ín unű modű forte primitivă. Aşa p. e. şi neuniţii aprópe de prin tote statele îşi reguleză în multe privinţe cestiunea beneficiilorü bisericesci după dreptulü apusaim. Greco-orientaliï delà noi póte n’aü nici idee, câtü catolicismü este în modulü, cum tractéza ei beneficiile bisericesci. Totü asemenea stă lucrulü şi cu procesulü canonicű. Procedura resăritenă a rëmasü pe unű gradü forte inferiorü de desvoltare, aşa câtü astăzi cu ajutoriulù procédure! ace­steia administrarea justiţiei în biserică ar fi împedecată la totü paşulfl. De aceea chiară şi neuniţii suntü siliţi să se folosescă de multe disposiţii de ale dreptului apusanü. Câtü de primitivă este de pildă procedura canonică cuprinsă în dreptulü bisericescü alü lui Şaguna, şi totuşi şi în acésta suntü forte multe disposiţii luate din dreptulü apusaim.

Ori câtü de primitivă însă a fostü di­sciplina orientală cuprinsă în Pravilă, nu pu-

I

— 187 —

temă <Jice> cà aceea pe timpulă unirii în- tîmplate la 1700 era observată în bise­rica românescă din Ardélű în totă între­gimea eî. Căd mai întâiû lipsa amù puté 4ice deplină de cultură în eleruiű românescă din Ardélű făcea aprópe imposibilă observarea ei. De aceea chiarù şi în manifestulă de unire delà 1698 alü dluï N. Densuşană Mi- tropolitulü Atanasiù şi cu Protopopii sub disciplină înţelegă mai întâiă numai ceea ce atingea persona lorii, poftindű, ca pe Mitro- politulû „ n im e să n u -lü h a rb u ta h m êscà “ şi în „obiceiu lü ş i d e re g ă to r iile P ro tö p o p ilo rű n im e să tiu se m estece“, érá diu celealalte lucruri nu amintescù decâtü numai ceremoniile bi­sericesc!, serbătorile, posturile şi călindariulă vechiù. De aci se vede, că de celealalte lucruri disciplinare multű mal de valóre în viaţa bisericescâ ca dă pildă posturile şi că­lindariulă vechiă, doră nici idee nu aveaă.

Afară de aceea şi puţina disciplină re- săritâuă, ce se va fi observată pe timpurile acelea mal multă în modă patriarchaiă prin tradiţiune, decâtă prin o funcţionare regulată a organismului bisericescă, încă a fostă esen­ţială alterată prin amesteculu principiloră calvinesd, prin catechismulă calvinescă şi prin condiţiunile puse de acel principi mal multoră Mitropoliţi românesc! de al noştri.

Astfelă stândă lucrulă, putemă să 4 ‘" cemă, nu că amă avută ceva disciplină de valóre pe timpulă sfintei Uniri, ci că disci­plina în biserica nostră numai delà unire încoce a începută a se desvolta. A fostă însă o necesitate imperativă, ca desvoltarea

— 188 —

acesta să aibă cursulfi saű procesulü urmă- toriä. Maï întâifi adecă trebuia să se eu- răţe din ea totü ce era calvinescù. După aceea trebuia să se conserve puţina disci­plină orientală, ce era în biserica româ- nescă, şi să se amplifice prin Introdu­cerea şi a părţii aceleia din disciplina orien­tală, carea din causa ignoranţei celei mari din derű până atunci nu putu fi observată. Lărgindu-se însă totú mai tare câmpulü vi- eţei biserieescï prin S. Unire, şi nàscêndu-se totű relaţiuni nóue în viaţa nostră bisericéscà, cari trebuiaű normate prin legi positive, cari însă în dreptulű primitivü orientală din Pra­vilă lipsiaű cu totulö, mânaţi de analogia şi consecinţa dreptului aü trebuită să priméscá unele şi altele din prescrierile şi normele dreptului apusanü, nu pentru că eraü din apusă, ci pentru că se potriviaă deplină şi la relaţiunile nóstre. Pe calea acesta s’a intro­dusă la noi de pildă regulären relaţiunii de dreptă publică a parocbiioră, carea în re- sărită a remasù în primele stadii ale desvol- tării, mai departe tractarea tuturora afaceri- lorü beneficiale, cari pe timpurile originii Pravilei nici n’aă esistată, s’aă primită multe disposiţii de procesă canonică, cari lipsiaă cu totulă în dreptulű resăritenă, s’a regulată împărţirea şi administrarea averii biserieescï, ne mai fiindă cea din Pravilă de locă prac­ticabilă, relaţiunea de dreptă a patroniloră, cuprinsă în dreptulă .resăritdnu numai în simbure, şi altele. Şi aşa ceva s’a întîmplată nu numai la noi, ci şi airea, şi încă şi la gr. orientali, căci dreptulă apusană cu per­

— 189

fecţiunea sa se are faţă eu drepturile celor- alalte biserici, ca şi clasiculű dreptü roinanű faţă cu alte drepturi civile. Precum din dreptulű romanii trebuescü să împrumute totù mereu tote drepturile civile, aşa din dreptulű apusanü trebuescă să împrumute tote cele- alalte drepturi eclesiastice.

„Părinţii sinodului“ delà 1868 însă dacă s’aù tânguitù aşa de cu amaru, că ni-s’a alterată disciplina orientală, trebuiau să arete nu numai, cari săntă punctele acelea, în cari ni-s’a al­terată, ci trebuiau să arete, că în punc­tele acelea este suficientă dreptulű orientalű, şi a fostă numai luxű, capriciű saű latino- manie a primi ceva din celă apusană. Să fie arëtatù p. e., că după Pravilă se póte regula relaţiunea de dreptă publică a paro- chiloră, ca să notă administra astădi averea bisericescă, că cursulă justiţiei bisericesc! nu e ímpedecatű, şi aşa mai departe. Ori dacă o deeisiune] sinodală scurtă şi concisă din firea ei n’a putută cuprinde o atare detaiare a puneteloră disciplinei alterate, trebuia to­tuşi să o cupriinlă înainte de sinodiî o lite­ratură câtă de mică cu privire la cestiunea acesta, aşa câtû decisiunea sinodului să fie numai o condensare, unù punctă de conver- ginţă a punctelorű studiate şi aprofundate în literatura dinainte de sinodu. Pe calea acésta se pregătescă pretutindeni decisiunile mo- mentóse ale adunárilorű. Asta însă n’a fă- cut’o atunci nimeni. Şi de ar fi cercată să o facă, ar fi ajunsă la ridiculositate. N'a făcut’o însă, pentru că tânguirile cu alterarea disciplinei n’aú purcesű din dureri în ade-

I — 190 —

vërü simţite, ci din unö cúrentű, ce-î răpise pe mulţî, fără să cugete, că őre curentulü are în adevërü base reale, cum vomű vedé mai târ^iû.

b) Sinodulù electorală delà 1868 pur­cede din premisa, că instituţiunile bisericesc! ale Pravile! suntă perfecte pentru tóté tim­purile, şi pe acelea pe tote le-amù avută în­ainte de S. Unire.

Acum sub instituţiun! bisericeşti înţe- legemă în prima linie instituţiunile de gu­vernă bisericescă. Desvoltarea instituţiuni- lorù de guvernă bisericescă în resărită a fostă următorea. Patriarchulă din Constantinopolă, ca celă ma! avută şi ma! cn influinţă între toţi Patriarchi! din resărită, şî-a formată pentru guvernarea bisericescă unu numără frumosă de oficiali cu sferă de activitate de­terminată. Pe Patriarchulă Constantinopoli- tană l’aă urmată şi ceialalţ! Patriarchi, Mi- tropoliţi şi Episcop! din resărită, car! însă fiindă-că nu dtspuneaă de atâta avere ca Patriarchulă din Constantinopolă trebuiră să ma! restrîngă numërulù oficialiloră unindă în câte unulu sfera de activitate a mai multora. Pe calea acesta s’a introdusă în resărită instituţiunea oficialiloră de guvernă bise- rieescă. ^

împrejurările însă şi ale biserice! suntă în o fluctuaţiune şi variaţiune continuă. Bi­serica resăritulu! însă delà desbinare íncóce

‘) Pe largü despre lucrulü acesta vecjï Sim. de Tesalonica De SS. Ordinatione. Zishman »Die Episcopalämter in der morgeuländischen Kirche«. Şi Thomassin »Yetus et nova ecclesiae disciplina.«

191

a cădută în unü conservativismü bolnăviciosă. Nici o instituţiune nu şi-o a desvoltatu mai departe, ci chiară dimpotrivă şi cele avute aü începută a decade. De aci a urmată, că în resărită şi instituţiuuea de guvernă bi­sericescă, nedesvoltându-se mai departe şi ne- acomodându-se împrejurăriloru, pe încetulü a devenită cu totulü nepracticabilâ. De aceea astăzi nici nu se mai observeză nicăiri în totă biserica resàrituluï, ci pretutindeni s’aü formată totă instituţiuni noue de guvernă bisericescă, însă aşa de diverse unele de al- teie, câtă astădi nimeni nu mai scie, cari suntű proprie instituţiunile de guvernă bise­ricescă resăritene, căci altcum suntă în Rusia, altcum în Turcia, altcum în România, Sêrbia, şi altcum la gr. orientalii delà noi. Ba in­stituţiunile aceste noue niei nu fură formate după ună principiu uniformă pretutindeuea.

Aşa de pildă, pe cândă în Rusia şi Ro­mânia principiulă eonducëtoriû în formarea loră a fostă princi piulă ierarchică antică bi­sericescă, pe atunci la Serbii şi Românii gr. orientali delà noi a fostű adoptată princi- piulă protestantică şi reformată.

Ca cetitorii să-şi potă face o idee de eonfusiunea, ce domnesce în privinţa acesta în biserica resăritului, lăsămă să urmeze aci după Pravilă instituţiunile de guvernă bise­ricescă, ori după cum le numesce Pravila, „boeriile saü cinstile saü deregătoriile archie- reilorü şi tocmirile lorü,“ şi instituţiunile de guvernă bisericescă de astăzi din mai multe state în resărită.

— 192 — IInstituţiunile saü „bo eriile“ acestea după

Pravilă suntü:1. „ E c o n o m u l ű ţine tote câştigurile

bisericeî, tocmesce şi casa archiereului şi biserica.“

2. „ S a c h e l a r i u l ü ţine tote mănă­stirile de călugări şi călugăriţe, este isprav­nicii şi preîncepëtoriulü mänästirilorü.“

3. „ S c h e v o f i l a x ţine vasele şi tote odăjdiile bisericeî.“

4. „ C h a r t o f i l a x este ispravniculu tuturorü iucrurilorü, o mână dréptà a archie­reuluî, ţiuândă întoreëturile (íntórcerile delà păgâni şi eretici) şi nuntele saü logodnele (purta o specie de matriculă).“

5. „ S a c h e l i u l ü , care ţine sacheliele şi ale bisericeî.“

6. „ P r o t o d e c t u l ă este folositorii! ro- biţiiorfi şi judecätoriü Iucrurilorü de greşele, avêndü sub dînsulü şi pe vinovaţi (o specie de jude de pace).“

Despre aceştia Pravila, că „şedu la s f în ta ju d e c a tă cu a rc h ie re u lü “ va să di că suntü asesori la tribunalulü de justiţie a epi­scopului.

7. „ P r o t o n o t a r i u l ü este uşa celorü de afară“ (prin care comunicau toţi cu ar­chiereulü).

8. „ L o g o f ă t u l ü este de scrie cu­vintele Iucrurilorü boerilorü cele de cinste“ (purta protocolulü donaţiunilorfi).

9. „C a n s t r i s i u l ü schimba pe archie­reulü“ (îlü îmbrăca în ornatele sacre în bi­serică).

193

10. „R e f e r e n d a r i u l ü se trimitea la împëratulù şi la boerime.“

11. „ H i p o m n i m a t o g r a f u l ă scria lucrurile şi le aducea aminte" (o specie de archivariul.

12. „ l e r o m n i m u l ü ţinea liturgia ar- chiereulul.“

13. „lpomnimnisculü aducea aminte archiereuluî în taină.“

14. „ D a sc a lu lü E v a n g eliei, d a ­s c a l u l ü A p o s t o l u l u i , d a s c a l u l ü P s a l ­t i r i i , cari tâlcuiaă Evangelia, Apostolulă şi Psaltirea.“

15. vE p i t o c r i s e u l ă aducea pe cei ce vorü să se judece şi îl punea, unde vorü să stea“ (o specie de cursorii de tribunalu).

16. „ P r o to p o p u lă (jtQWTO'nàTtaç) este mal marele altariulu!“ (suplinia pe archiereü in sacris).

17. „ î n c e p e t o r i u l ă b i s e r i c e l o r ă (áo/jov Tiov sy.y.bioiwv) lua sama lorù“ (o specie de esactoră).

Pe lângă aceştia mal amintesce Pravila încă mai mulţi, *) eră la bisericele catedrale bogate eraű încă şi mal mulţi, pe cari nici nu-l mal amintesce Pravila.

în decursulù timpului însă aşa de tare s’aü schimbată împrejurările, câtă tóté insti- tuţiunile acestea nu mal eraă practicabile. De aceea în resărită a şi încetată pe încetulă pretutindenea instituţiunea oficialiloră de gu­vernă bisericescă aşa, precum o amintesce

‘) Yedl »Pravila« la capetulu părţii I numită îndreptarea legii.

13

— 194

Pravila, şi s’aă introdusă pretutindeni alte instituţiunî. Pretutindeni însă aü imitată mai múltú saă mai puţină Consistórele apusaniloră, primindă în multe locuri chiară şi numirea la­tină de : Consistoriu. Astfelă în T u r c i a fiesce care episcopă are lângă sine ună protosincelü analogă cu vicariulă generală din apusă, ună economü, care însă nu administreză averea bisericeseă, ci funcţioneză numai ca contro- loră ală episcopului în administrarea averii, şi ună cartofilace saă notariă. Aceşti digni- tari bisericesc! laolaltă cu câţiva laici de frunte formézà sinodulă episcopului. Căuşele curată bisericesc! le resolveză sinodulă com­pusă numai din dignitari. Căuşele civile le resolvézâ sinodulă compusă din dignitari şi din laici mai de frunte, fiindă că în Turcia episcopii aă şi o jurisdicţiune civilă preste credincioşii loră. în G r e c ia fiesce care episcopă are lângă sine ună protosincelă şi ună archidiaconü, care contrasigneză tote actele episcopesci. în R u s i a are episcopulă ună protopopii (protoiereă saă ar’chipresbiteră), ună protodiacmü şi câţiva călugări, cari for­mézà consistoriulă episcopului. în R o m â n i a fiesce care episcopă are ună colegiu de preoţi lângă sine. Greco-orientalii însă delà noi şi-aă organisată guvernulă bisericesccă după protestanţi. Nefiindă aşa dară instituţiunile de guvernă bisericeseă din Pravilă de locă practicabile nici pentru timpurile mai noué, nici pentru împrejurările nóstre, ca şi pretu- tindenea în biserica resăritului, eră de altă parte neputêndu-ne săbministra dreptulă resă- ritenă nici o altă instituţiune generală de

l

— 195 -

guvernă bisericescă, amu trebuită să ne creămă şi noi pe vre-o cale óre care insti- tuţiunî de guvernă bisericescă. La începută s’a făcută încercarea cu mănăstirea de că­lugări din Blaşiă, car! formaă consistoriulă episcopului, şi din cari se luaă oficialii cei mai de frunte, cu tote că nici ună canonă resăritenă nu prescrie, că consistoriulă epi­scopului să-lă formeze călugării, nici că din ei să se iea oficialii cei mai de frunte, precum nu prescriu nici aceea, că episcopulă să fie călugără. Instituţiunea acesta nefiindă prac­tică pentru guvernulă bisericescă, fu mai târijiă înlocuită prin instituţiunea apusanâ practică şi desvoltată a capituleloră de ca­nonici, carea esistase în diecesa Oradei mari încă delà începută, în archidiecesă se intro­duse la 1807, eră în diecesele sufragane de Gherla şi Lugoşă de-odată cu fundarea loră.

Acesta este instituţiunea apusană cea mai însemnată introdusă în biserica nostră.

Acum dacă tânguirea „părinţUoră sino­dului“, că bărbaţi crescuţi în institute „ie- suitice“ aă introdusă în biserica nostră „in- stituţiuni străine“, a fostă în adeveră seriosă şi nu numai ună verbalismă de modă, atunci sub „instituţiuniie străine“ aă trebuită să înţelegă întâiă şi mai întâiă capitulele, insti- tuţiune eminenter latină şi de mare în­semnătate în guvernulă bisericescă.

Dacă însă pe capitule le-aă înţelesu, atunci „părinţii sinodului“' trebuiaă să pă- şeseă cu ună programă bine lucrată şi de- taiată, în care să arete , că cassându-se capitulele ca o „instituţiune străină“, cum e

13*

196 —

cu putinţă, să se introducă oficialii de gu­vernă bisericescű din Pravilă în loculü lorü, cu tote că aceştia în totű resáritulü aű ajunsű în desvetudine din causa neaplieabilităţii lorü în timpurile mai târdii. Ori dacă şi „părinţii sinodului“ aü fostű convinşi, că aceia nu se mai potù introduce, atunci să fie arëtatü, că pe timpulü unirii ce in- stituţiuni curatü orientale amű avutű, şi cum se potü acelea reintroduce erăşi în loculü capitulelorü. Noi scirnü, că şi bietele insti­tuţiuni de guvernü bisericescű, ce le aveamű pe timpulü sfintei uniri, necum să fi fostű de ceva valóre, dară încă nu numai în esenţă, ci şi în numiri eraü calvinesei, precum j u ­r a ţ i i şi c t i t o r i i s c a u n u l u i , pe cari îi întîlnimü prin statutele calvinilorü, nicăiri însă în Pravilă şi Pidalionű, sau soborulü mică şi soborulü mare, asemenea instituţiuni cal­vine. Numai „Părinţii sinodului“, aşa zeloşi pentru instituţiunile orientale, nu vorű fi cu- getatü la reintroducerea acestorfi instituţiuni calvinesei?

Altcum instituţiunea capitulelorü în apusü şi a oficialilorü episcopesci în resă- ritu îşi aű una şi aceea-şi rădecină în pres- biteriulű anticü de lângă episcopu. Deose­birea între «le este numai în aceea, că în resäritü s’a desvoltatű până la ună punctă, şi apoi a stagnată, pe cándű în apusű s’a desvoltatű în continuü, şi pe lângă aceea a căpetată o direcţiune, carea în resäritü nu o a cäpetatü nici odată, anume direcţiunea de a mărgini puterea episcopescă în mai multe privinţe, cum vomü vedé mai târdiü.

197

De aceea chiarü şi Ia gr. orientali s’a în- tîmplată casulù, de aü primitü instituţiunea eapitulelorü din apusü. Aşa cândù la anulü 1808 fu înfiinţată episcopatulă gr. orientală din Zara în Dalmaţia, atunci cu binecuvîntarea patriarchuluï Constantinopolitană lângă epi- scopă fu înfiinţată şi ună capitulă catedrală stătătoriû din 6 canonici. ’)

Şaguna k organisată biserica românescă gr. orientală de susu până josă după prote­stanţi fără de mai nici o consideraţiune la principiile Pravilei. Biserica nostră silită de defectuositatea Pravilei a primită insti­tuţiunea capituleloră apusene isvorîtă din presbiteriulu antică orientală, însă desvoltată, perfecţionată şi circumscrisă, cum n’a fostă nici odată în resărită nici o instituţiune. Şi totuşi „Părinţii sinodului“ delà 1868 fără a fi în stare a propune ceva mai bună con­damnă în ună modă aşa de rîndă pe băr­baţii noştri cei mai mari, pentru că şi-au în- torsă privirile spre apuseni, cari suntu de o credinţă cu noi, şi nu spre protestanţi atâtă de departe de uoi în credinţă şi în modulă de cugetare. Acésta ar avé înţelesă, dacă prin capitule s’ar fi alterată vre-ună punctă cardinală de disciplină orientală. Asta însă nu s’a întîmplatu, căci prin capitule nu fu alterată nici principiulă nostru celă mai în­semnată de disciplina, anume căsătoria pre- oţiloră, întru câtă afară de stalurile bobiane din capitululă mitropolitană, cari suntă de

') Vehring »Das Recht der orientalischen Kirche« pag. 647.

— 198 —

fundaţiune privată, căsătoria preotiloră nu este pedecă pentru canonicatü. Eră dacă vomă considera lucrulü istorice, putemă să dicemă, că din fundarea capitulelorű nici unü rëù nu a urmată pentru biserica nostrâ, de cumva nu vomă numi ună rëü fundaţiunile celea multe făcute de capitulări mai cu samă în capitululă din Blaşiu şi în célú de Oradea mare.

O altă instituţiune apusană de valóre în biserica nostră este instituţiunea semina- reloră clericale şi a celorù de băeţi. Până la o îngrijire aşa delicată de crescerea cle­rului, cum se întîmplă aceea în seminare, nu o a putută duce biserica resăritului nici odată, în resărită cei ce voiau să se preotéscá, învăţaă câte ceva pe la mănăstiri, dar de comună forte puţină. Aşa învăţaă şi la noi în tim­purile mai de de multă pe la mănăstirea delà Strîmba şi pe airea, apoi funcţionaă câtva timpă ca diaci saă cantori şi după aceea se preoţiaă, cum se vede din canonulă 2 şi 6 ală sinodului delà 1700, după cari totă pre­gătirea preoţiloră sta în aceea, că să fie funcţionată câtva timpă ca diaci saă cantori, în apusă însă încă de pe timpurile sfîntului Augustină s’aă formată lângă episcopii o specie de seminarie pentru crescerea preoţi- loră. Instituţiunea seminarieloră în apusă s’a desvoltată din ce în ce totă mai tare, până ce în urmă conciliulă Tridentină o a provefjută şi cu o legislaţiune de organisare, conducere şi susţinere, desvoltată şi per­fecţionată prin decrete şi ordinaţiunî papale mai târtjii. Putemă dară să dicemă, că in-

— 199 — 1

stituţiunea seminarielorű de clerici şi băeţi ca şi instituţiunea capitulelorü este o insti- tuţiune eminenter latină şi de mare valóre pentru prosperarea bisericei. De aceea „Pă­rinţii sinodului“ delà 1868 tânguindu-se în contra „instituţiuniloră străine“ introduse în biserica nostră au trebuită să înţelegă şi semi- nariele acestea de clerici şi băeţi. Atunci însă ar fi trebuită să ne arete, cari simtă in- stituţiunile orientale ale „Pravilei“ pentru crescerea clerului, pe cari le-aü înlocuită se- minariele latine. Cercândă însă să arete lucrulă acesta, ar fi ajunsă în o confusiune mare, vë4êndû, că în urma defectuosităţiî Pravilei cinară şi greco-orientalii delà noi şi de airea aă trebuită în privinţa acesta să îm­prumute delà latini instituţiunea seminarielorű pentru cfeseerea clerului, şi încă nu numai instituţiunea seminarielorű, ci chiară şi or- ganisarea loră, principii de educaţiune din ele, şi împărţirea teologiei în diversele disci­pline, şi acum în urmă şi instituţiunea emi­nenter apusană de doctori în teologie. Dacă groco-orientaliï delà noi ar face unû studiü comparativă între seminariele loră şi între legislaţiunea tridentină şi papală cu privire la seminarie, ar sta uimiţi vedAndu, câtă ca- tolicismă este în biserica loră şi din punctulă acesta de vedere.

Instituţiune apusană este mai departe instituţiunea esaetorateloră diecesane în forma deplinită de astăcţî, în rădăcină însă şi acesta o instituţiune orientală. în timpurile vechi fiesce care dieeesă era o parochie. Averea bisericescă a diecesei o administra economulă

1 — 200 —

eclesiastică, care din venite plătia pe preoţii fungenţi şi da raţiuni episcopului. Fiindă administrarea acesta forte grea, după ce die- cesele aù crescută tare, în apusă s’a intro­dusă instituţiunea parochiiloră, cândă apoi s’a despărţită averea bisericéscá în benefi- cială, din «area se susţinea parochulă şi o ad­ministra elă pentru sine, şi în averea saü fabrica bisericei destinată pentru celealalte lipse ale bisericei, carea o administra paro- chulă cu poporulă. Atunci a încetată şi an­tica instituţiune a economului. Despărţirea acésta a fostă ună progresă însemnată în regularea administrării averii bisericesc!, de aceea, deşi de origine apusană, o aă primită în timpulă mai noă şi gr.-orientalii prin multe locuri. Precum însă în timpurile vechi eco- nomulă da raţiuni episcopului, fiindă că elă administra averea, aşa şi după separarea averii bisericesc! în beneficii şi fabrică, epi- scopulă are dreptă a pretinde raţiuni delà toţi cei ce administra fabrica bisericei. Ne- putêndù însă episcopulă în diecesele mari a revedé singură tóté raţiunile bisericescl, a trebuită să-şi formeze o instituţiune anumită sprp scopulă acesta, şi instituţiunea acésta este esactoratulă diecesană.

Gr. orientalii delà noi în partea, ce atinge averea beneficiată, s’aă acomodată după biserica catolică; în partea însă, ce atinge fabrica bisericei, în statutulu organică aă primită principiulă protestantieă, că sublec- tulă aceleia este comunitatea credincioşiloră din parochia respectivă, care o administrézá independentă, cu tóté că după Pravilă sub-

— 203

ïectulü averii bisericesc! nu este comunitatea eredincioşiloră parochieï, ci este scopulü più ală eï, a cărei représentante legalü este episcopulü, şi numai représentante mai de aprópe comunitatea bisericescă, şi de aceea epi­scopului trebue să i*se dea samă despre ea. Astfelű gr.-orientaliî şi pe terenelă acesta zacă de o parte forte afundă In catolicismü, de altă parte, ca biserica să fie „constituţională“, părăsîndă principiile Pravilei s’aü cufundată în protestantismă. Biserica nostră însă a rëmasù fidelă principiiloră Pravilei desvoltate în modă corectă de apusanî prin instituţiunea beneficiiloră parocbiali de o parte, de alta prin a esactorateloră diecesane, şi aşa în fondă nimică nu a schimbată cu introducerea esactorateloră din principiile Pravilei *).

O altă instituţiune latină de valóre este instituţiunea matriculeloră introdusă în biserica nostră de episcopulă Clain. Aă esi- stată, ce e dreptă, şi în resărită ceva matri­cule. Forma însă, în carea se ducă acelea astădi nu numai de noi, ci şi de gr.-orientali şi de celealalte confesiuni, se basdză pe eon- ciliulă Tridentină şi pe mai multe decrete papale, şi astfelă este ârăşi o instituţiune eminenter latină şi de mare însemnătate în biserică şi în stată. Dacă instituţiunea acesta ar fi aşa contrară şi străină de biserica re- sáriténá, atunci gr.-orientaliî de bună samă

>) însuşi Mitropolitulă Şaguna in dreptulü sëü bisericescă profeseză principiulă catolică şi corectă âiă Pravilei cu privire la administrarea averii biseri­cesc!. în statutulă organică însă este deja Introdusă celă protestantă.

— 202 —

nu o ar fi Introdusă, şi dacă lorii nu le-a stricată nimica, atunci de bună samă nici nouë nu ne-a stricată nimica şi nu ne va fi nici cândă spre stricăciune.

S’ar mai puté numi mai departe latină şi instituţiunea conferinţeloră pastorale sau sinodeloră protopopesci din tote diecesele, ce se ţină în tractele, protopopesci, precum şi esamenulă prosinodală pentru cei ce voescă să ajungă la oficii mai înalte şi la beneficii mai bune, Introdusă încă numai în diecesa Oradei mari.

Conferinţele pastorale însă aă esistată încă din timpurile cele mai vechi în orientă, cu acea deosebire, că fiindă atunci mai în fiesce care cetate câte ună episcopă, confe­rinţele le ţinea episcopulă cu clerulă şefi. Ereticulă Ariă în o atare conferinţă a păşită mai întâiă cu eresia sa. Decădendă în resă- rită viaţa bisericéscá, aă eşită din usă şi con­ferinţele acestea. De aceea introducerea loră în biserica nostră este numai o reactivare a unei instituţiuni vechi orientale, pe carea fără scrupulă aă reîntrodus’o şi gr. orientalii din Bucovina.

Totă asemenea stă luerulă şi cu esa- menulă prosinodală. în timpurile vechi şi în resăritfi episcopulă supunea totă mereă pe preoţii sei la esamenă din sciinţele sacre, mai cu samă atunci, cândă ună preotă voia să fie promovată la ună oficiă mai înaltă. Cu deosebire novela 24 a împăratului Alexiă Comneuulă vorbesce pe largă despre esaminarea acesta a preoţim» prin collocuii, şi pretinde apriată, ca să se întîmple mai de multe

I

— 203 —

ori. *) Cândü însă în resărită au începută a de- căde tote instituţiunile bisericesci, atunci a decă­zută şi înstituţiunea acésta a esaminării preoţi- lorü. în apusă însă s’a desvoltatü din ce în ce mai tare, şi fu încadrată şi cu o legislaţiune forte acomodată. De aceea şi înstituţiunea esamenuluï prosinodalü în rădăcina ei este o instituţiune orientală. Ce instituţiune prac­tică însă este esamenulü prosinodalü, se vede de acolo, că singurû prin ea se póte delătura inconvenientulü acela, ce aşa desü se întîmplă la noi, că nisce idioţi se înfundă aşa di- eêndù cu puterea nu odată prin beneficiile cele mai bune dândü în lături pe bărbaţi meritaţi din derű. La câte intrigi ordinare şi corupţiuni ale poporului prin câte unù ' idiotù nu s’ar pune capetü prin esamenulü prosinodalü, care tuturorü celorű nedemni le-ar închide calea de a ajunge la beneficii şi oficii, cari nu le meritézà! Câtü de tare s’ar ridica nivelulü culturală alü clerului nostru prin esamenulü prosinodalü numai în doue trei decenii ! Şi de câte şicanări n’ar scăpa consistórele, protopopii şi alţii, cândă prin esamenulü prosinodalü ar fi eschişi delà unele beneficii şi oficii toţi, cari nu le meriteză ! Chiară şi cândă esamenulü prosinodalü n’ar fi o instituţiune în rădăcina ei eminenter orientală, disciplina uostră totuşi nu stă în lipsa de ori ce disciplină în obţinerea bene- ficiilorü şi a oficiiloră, în carea în multe pri-

D Kui fii) cinai, i) ênicpcovtiTiy.il avril oţÂtXia re xai na^ayytkía yivíjrai , á l l á y.ai nollà/uç yivtc&oj.

— 204 —

vinţe ne aflämü şi astă4i. De câte orï câte unii preotü tinërù însu-şî elü saü prin alţii sumuţă poporulu în câte o paroehie, ca să scoţă din ea pe câte unù preotü deşteptă, abilü, zelosü şi cualifieatü, pentru ca apoi să se aşe4e elü în ea! Şi fiindă că obţinerea beneficiilorü la noï nu este regulată prin dis­ciplina esamenelorű prosinodale, atari încer­cări de josü şi succedù nu odată spre vătă­marea simţului moralü alü clerului şi alü poporului. Dacă „părinţii sinodului“ delà 1868 aü avută durere adevărată de progresulu nostru culturală, atunci fácéndü o revistă numai preste stările nóstre deplorabile cu obţinerea beneficiilorü şi a oficiilorű biseri­cesc!, ar fi avutü motive adevărate de a se plânge nu în contra alterării disciplinei prin bărbaţi crescuţi în „institute lesuitice“, ci asupra lipsei adevărată patriarchale de disciplină în multe privinţe sub masca în adevërü ridiculă, că cutare lucru nu e orientală, ci apusanü. Chiară şi gr. orientalii începu a se íntórce la praxa veche orientală de a supune esami- nării pe cei ce voescă să fie promovaţi la beneficii şi oficii mai înalte. Şi noi să stămă cu mânile în şină totü pe lângă anarchia veche, ca nu cumva prin ordine şi disciplină să ui-se schimbe „legea strămoşSscă“ a dlui N. Densuşană şi a „Gazetei“ ? Cândü este vorba de instituţtunî bune, salutare şi con­forme principiilorű bisericei nóstre, atunci nu avemü să întrebămu, că de unde suntă, ci că promovéza ele progresulű ^nostru religiosă, moralü şi culturală saü nu?N Avemü pildă eminentă despre acésta la popórele cele mai

— 205 —

culte ale Europei. Basa organisaţiunii mi­litare a armateloru europene de astâdi este francesă. Şi fiindü că a fostă buna şi prac­tică, o a imitată delà francesî chiar şi ună poporă ca celă germână, care cu celă fran­cesă trăesce de véeurï în mare antagonismü. Şi încă nu numai atâta! Ci putemă dice, că dóue din trei părţi din instituţiunile şi terminologia militară la noi şi în celealalte state europene este împrumutată delà fran­cesî. Revoce-şi cetitorii în memorie numai cuvintele : regiment, bataillon, escadron, lieu­tenant , general, infanterie şi aşa mai de­parte. Şi aă perdută óre prin acesta po- porële culte ale Europei ceva? Nimică, ci dimpotrivă şi-aă promovată multă causa mi­litară. Bună e Dumne4eă însă, şi pe înce- tulă se va împrăştia şi întunereculă şi se voră delătura şi prejudiţiile atâtă de daunăciose progresului nostru culturală, cari aă eşită la ivelăîn ună modă aşa puerilă în sinodulă delà 1868,* şi şi de atunci încoce din cândă în cândă, până ce în „cercetările“ dlui Densuşanu şi în „Gazeta“ póte ca cea din urmă sfor­ţare aă eruptă cu ună adevëratü fanadsmă.

Altă instituţiune apusană introdusă în biserica nostră este instituţiunea vicariului capitulariă, care guverneză diecesa în timpulă vacanţei scaunului episcopescă. Nici institu­ţiunea acesta însă nu fu introdusă fără numai din necesitate. Anume în biserica resăritului in timpulă vacanţei scaunului -episcopescă administra diecesa pe timpurile sinodului delà Calcedonă (451 d. Chr.) îu cele spirituale archidiaconulă episcopului, eră în cele tem-

206

poraié economulă. x) încetândü însă ma! târtjiă instituţiunea archidiaconulu! ín resàritù, guvernulü bisericescă ín timpulă sedisvacanţe! a rămasă întregă la economulă? * 2) Schim- bándu-se pe incetulü cu totulă împrejurările, şi casându-se prin cele ma! multe locuri in­stituţiunea economului, chiarű şi gr. orien­tali! aű trebuită să se îngrijescă de alte dispo­sai! cu privire la administrarea diecese! în tim- pulă sedisvacanţe!. (Stat. org, pag. 41.) După ce însă la no! s’a Introdusă erăşî din necesitate in- stituţiuneă capituleloră, a fostă lucru firescă, că deodată cu ele se introduse şi instituţiunea vicariulu! capitulariă pentru administrarea diecese! în timpă de sedisvacanţă, şi încă cu atâtă ma! vlrtosü, că puseţiunea şi sfera lui de activitate prin leg! este forte precisă de­terminată.

Dacă „părinţi! sinodului“ delà 1868 între instituţiunile străine Introduse în bi­serica nostră aă înţelesă şi instituţiunea vi- cariulu! capitulară, atunci totuşî ar fi trebuită să arete, că ne mai fiindă astăzi practicabilă instituţiunea antică orientală a economului, pe ce cale să se guverneze diecesele în timpă de sedisvacanţă.

*) Epistola sinodului delà Calcedonfi cătră d e­rula Alexandriei după depunerea lui Dioscură, şi a sfînţulul Ioană Gură-de-aură cătră Papa Inocenţiă.

2) Goar. III E v/o l. ţiiya pag. 687. c Yitoxqutwv xal xijv èiu6xoni}V fjsxá xt)v hcíqÍXevOiv roii ao'/LWíw^ /.œxçiç èlevcfEwç xov sQXoţitvov. Leo Allatius: „A morte etiam epi- scopi, quoad alius suffectus fuerit, episcopales res administrat.“ La Zishman 1. c. pag. 103.

207 —

Mai multă îq numire decâtü în fondă este o instituţiune apusană şi instituţiunea vicariiorű generali. Oficiuiă vicariloră gene­rali de astărjî este sinonimü cu oficiulü ar- chidiaconiloră antici din biserica orientală, cari supliniaü în guvernulü bisericescü pe episcopulü absentü ori Impedecatű ori prea îngreunată, împrejurarea, că nu folosiinü terminulă antică grecescă, ci pe celă latină, nu póte fi mare greşâlă în contra instituţiu- niloră orientale, de-órece chiară şi gr.-orien- talií aă părăsită terminulă grecescă şi folo- sescă pe cela latină. Veiţi Stat. org. pag. 41.

Cu deosebire Şaguna în dreptulü sëû bisericescù se silesce a arăta, că dreptulü de patronată mu este o instituţiune orientală, însă fără să potă aduce nici ună argumentă de ceva valóre. în realitate însă lucrulă stă cu totulă altcum, decâtü cum şi-l’a închi­puită mitropolitulă Şaguna. Dreptulü de patronată a esistată şi în biserica resăritului, ca şi în a apusului. Deosebirea este numai în aceea, că în resăritu a rămasă pe o treptă primitivă şi nedesvoltată, fără ca să se fie determinată ca în apusă mai de-aprópe pre­misele, drepturile şi datorinţele legate de elu, şi fără ca să se fie deosebită speciile lui precum şi condiţiunile şi motivele perderii. Astfelă încă în novela 57 din anulă 537 şi 124 din anulă 546 a împăratului Iustiniană, eeloră ce edifică o biserică şi susţină pe preotă, li se dă dreptulă, ce trece şi la erecţi, ca să propună episcopului persóne apte spre de­numire la acea biserică. Eră mai târiliă fu dată dreptulă acesta chiară şi acelora, cari

208 —

numaï aű restaurată o biserică, orî au do- tat’o numai în parte. *) Ba la gr. orientalii din Bucoviua pe basa relaţiuniloră dintre vechii boîari ai Moldovei şi bisericele de pe proprietăţile lorii s’a formată unù dreptă de patronată analogă celui apusană, şi totă asemenea şi în Dalmaţia.

Astfelă nici despre dreptulă de patro­nată nu se póte (ţice, că în biserica nostră este o instituţiune străină de instituţiunile bisericei resăritului.

După s. Unire întîmplându-se în bise­rica nostră donaţiuni şi fundaţiuni parte re­gesei, parte de altă natură, însă în con­formitate cu praxa apusană legate espresü de dreptulă de patronată, amă ajunsă la ah ternativa, că saă să respingemă acele fun­daţiuni şi donaţiuni, saă să le primimă cu dreptulă patronatului legată de ele, aşa pre­cum se desvoltase acelă dreptă în biserica apusului în luptele îndelungate pentru liber­tatea bisericei purtate secuii întregi cu mo- narchii, cu dinastii şi cu nobilii. Respingêndu-se acele fundaţiuni şi donaţiuni, progresulă nostru biserieescă ar fi fostă multă împedeeată din causa maréi miserii, ce domnia în biserica nostră. De altă parte primindu-le laolaltă cu dreptulă de patronată, biserica nostră fu forte multă ajutată, eră bunăvoinţa donatori- loră şi a fundatoriloru faţă cu biserica nostră a fostă aşa de mare, câtă nimeni nu s’a te­mută, că acelă dreptă va fi daunăciosă bisericei.

‘) Acta Patriarch. Constant, ed. Müller—Mik- lovich tom. I. pag. 568 şi tom. II. pag. 497. La Veh- ring 1. c. pag. 476.

— 209 —

Astfelö putemü să (Jicemü de o parte, că dreptulă de patronată în rudimentele luï este asemenea o instituţiune orientală, eră de altă parte, că nu „bărbaţi crescuţi în in­stitute lesuitice“ l’aû introdusă, ci interesele binepricepute ale biserieeî.

Aceste suntă instituţiunile cele mai în­semnate introduse în biseriea nostră după norma celorû apusene. Meritulă loră Insă pentru cultura şi progresulü nostru este aşa de mare, câtă deşi „părinţii sinodului“ delà 1868 sub instituţiunî străine în biserica nostră pe aceste ar fi trebuită să le înţelegă, totuşi cu greü credemû, că le-aă înţelesă. Ei bine! Atunci însă cari suntă instituţiunile acelea străine Introduse în biserica nostră de „bărbaţi crescuţi în institute lesuitice“ ? înşi-şî „părinţii sinodului“ ar da din umeri şi ar dice, că deü ! ei nu seiă, cari suntă. Semnă învederată, că nu durerea reală pentru in­troducerea de instituţiunî străine a fostă isvo- rulă condiţiuniloră din sinodulü delà 1868 şi a euriósei loră motivări, ci cu totulă altceva.

Sinodulă acesta adecă se ţinuse pe timpulă, cândă neliberalulă şi irreligiosulă sistemă politică numită „liberálismű“, cre- deulă politică de astădi alu Jidovimii şi ală „Gazetei“, era în cea mai mare flore, delà care mulţi, forte mulţi, orbiţi de cuvintele frumosă sunătore, în cari eră îmbrăcată, aşteptaă o specie de etate de aură, câtă celă ce ar fi cutezată a dice ceva în contra

'i

lui, era considerată de ună păcătosă în contra omenirii. De aceea şi mulţi, deşi prevedeaă desastrele, cari le va aduce, totuşi tăceafi,

U

— 210 -

şi nu cutezaă a-şî ridica versulü ín contra lui. Singurii biserica catolică, adeverată iu- bitóre a omenimiî, care a- cultivată totdeuna liberalismulă, însă nu celü jidovescă de astăqfi, ci celű adevărată şi nobilă, n’a voită a pacta cu elă nici cândă, ci i’a combătută cu tote armele posibile. De aceea totă odiulă „li­berală“ s’a descărcată asupra eï cu multă „liberálisom“. Absolutismă, obscurantismă, sclăvia cugetării şi câte şi niai câte i-se aruncaă în faţă, cu tote că şi celă ce are numai cunoscinţele cele mai elementare isto­rice, trebue să scie, că biserica catolică a civilisată Europa. „Calumniare audacter! Semper aliquid haeret!“ a trebuită în urmă să-şi aibă efectulă sëd, căci în adevëru bi­serica catolică ajunse în ochii forte multora ne­spusă de odiosă. Şi fiindă că jurnalistica nostră pe atunci era forte infectată de atari idei, şi cea mai mare parte a publicului nostru jura pe ea, cum ar dori „Gazeta“ şi a.cum să jóre publiculă pe monstruosităţile ei, aşa nu_e mirare, că ura acésta faţă cu biserica catolică a intrată chiară şi în- unii membri din clerulă nostru mai cu samă din Ardelă. De altă parte chiară pe atunci Şaguna căl- cându în picidre tóté principiile şi totă tre- cutulă bisericei resăritului îşi aşezase biserica sa pe base „constituţionale“ împrumutaţe delà protestanţi, fără ca să-şi fie luată nimeni cu- tezarea a-lă demasca.

Consciinţa publică în biserica nostră era, că unirea nostră a fostă numai dog­matică. Vëijêndâ acum. mulţi, cari credeaă în larma cea mare, ce se făcea cu „absolu-

— 211

tismulü“ catolică, ce atâta-lă trutinaă che­maţi şi nechemaţi, câtă de „constituţională“ este biserica lui Şaguna, fără a străbate mai afundă cu seriositate In esenţa lucrului, în­cepură a crede cum se cade, că aşa a tre ­buită să fie biserica nostră înainte de S. Unire, şi încă mai multă, a trebuită să fie încărcată de instituţiuni cad de cari mai „liberale“. Ba credeaă seriosă, că biserica resărituluî din timpurile cele maî vechi a fostă „constituţională“ şi provădută cu acelea instituţiuni admirabilă de „liberale“. Şi în Credinţa acesta era atâta naivitate, câtă ce- tindă unele lucruri de pe timpurile acelea, îţi este tare greă a nu surîde.

Cei îmbetaţi şi ameţiţi de ideile acestea în modă forte firescă începură a crede, că numai S. Unire şi eontaetulă cu biserica la­tină ne-aă nimicită instituţiunile acelea an­tice orientale atâtă de „liberale“. Credinţa acesta însă nu era credinţa nici a speciali­stului, nici a celui barem bine informată, ei era credinţa vagă, Confusă, nebulosă şi sen­timentală a massei, carea nu şi-o a procurată prin studiă şi meditaţiune seriosă asupra lucrului, ci numai prin singurulă contactă cu atmosfera infectată de ea. De aceea se şi manifesta nu în termini cu înţelesă precisă, nu în dorinţe clară formulate, ci mai multă în cuvinte bombastice şi de modă, chiară aşa cum scrie astăfli dlă Nie. Densuşană şi „Ga­zeta“. Dacă însă o direcţiune mai sănetosă i-ar fi provocată saă forţată, să arete cu- prinsulă reală ală fraseloră şi cuvinteloră, ce atâta le purtau în gură, să arete cu do-

14*

— 212 —

ve<ji şi fapte îndreptăţirea tánguirilorű şi a dorinţeloră, atunci unii ar ti ajunsă în cea mai mare confusiune, alţii — mai sanguinici şi fanatisaţi de atâta timpă — póte nici de vorbă nu ar fi voită să stea.

Totă larma cu condiţiunile sinodului delà 1868 nu este alta decâtă mauifestarea inconscie a spiritului acestuia, a cărui timbru îlă portă până chiară şi în stilulă celă de­odată umflată şi naivă, care caracterisâză spiritulă epoceloră analoge. Mai multă va- lóre nu le va ascrie nici odată nici ună omă seriosă. Şi ar fi şi forte durerosă, cândă bărbaţii noştri cu judecată matură şi instruiţi le-ar ascrie mai multă valóre. Atunci pe dreptulă amă pute 4*cei c& nu numai nu putemă fi număraţi între popôrële culte, dară nici barem între acelea, cari tindă seriosă la cultură. Căci este ore demnă de ună poporă cu aspiraţiuni culturale a cuprinde istoria desvoltării unei biserici ca a nostră în ună modă aşa falsă, a judeca originea, natura şi valórea instituţiuniloră nóstre bi- sericesci în ună modă aşa sinistru, cum s’a întîmplată acesta în sinodulă delà 1868? Nu credemă, că în totă Europa se află ună sin­gură poporă, a cărui elită să comită nisce greşele aşa copilăresc!.

Ună singură scrupulă ne mai restă, şi acesta este, cum a fostă posibilă, că în totă sinodulă să nu se afle ună singură băr- bată, care cu lumina minţii şi cunoscinţeloră sale să împrăştie întunereculă ? Dară nu s’aă aflată! S’aă aflată în sinodă, hară Domnului, şi bărbaţi de aceştia. Torentele însă era aşa

— 213

de mare şi vehementű, cât,ü de frica luï aü trebuitü să tacă, ca nu cumva să-şi pérdá trecerea înaintea mulţimii. în anii trecuţi unù mare oratoră în unulù din parlamentele celea dintâiü ale Europei a susţinută cu multă adevërü, că a vëdutù şi a audită de bărbaţi plini de curajă pe câmpulă de bătae, câudă fumulă se suia suluri spre ceriă şi sângele curgea pîrîă pe pămîntă. Şi totuşi aceşti bărbaţi aă devenită timidi, cândă a fostă vorba, să păşâscă resoluţi în contra păreriloră rătăcite a masseloră fanatisate, ca nu cumva să-şi perdă popularitatea îna­intea Iotă

Atâta cu privire la instituţiunile străine. Să trecemu acum la „spărturi“.

„Instituţiunile străine“, de cari se plânge sinodulă delà 1868, formézà partea positiva a tânguirilorù ; „spărturile“ făcute în insti­tuţiunile nóstre bisericesc!, de cari asemenea se plânge sinodulă, formézà partea negativă. Dacă prin acelea s’a Introdusă în biserica nostră ceva noă, atunci prin acestea s’a ca­sată ceva veehiă ţinetoriă de disciplina şi instituţiunile orientale.

Mărturisimu cu totă sinceritatea sufle­tului nostră, că amă meditată multă asupra „spărturiloră“ acestora, ba amă luată punctă de punctă disciplina şi instituţiunile orientale depuse în cei mai însemnaţi codici de legi, ca să vedemă, cari suntă „spărturile“ acelea, cari pe „părinţii sinodului“ se vede, că i-aă neliniştită aşa de tare. Şi după multă me- ditare şi cercare amă ajunsă la resultatulă următoriă.

— 214 — 1

Ce se ţine mal întâiû de dreptulü pu­bliai bisericescù cuprinsă în Pravilă, n’amü pututû afla, să se fi făcută ín elü nid o „spărtură“ de ceva momentù în biserica nostră. Astfelă ca să începemă din culme, drepturile şi datorinţele Mitropolitului şi relaţiunea luî faţă cu episcopii, clerulă şi poporulă supusă luî este în biserica nostră şi astăiji aceea, care o prescrie Pravila. „Spărtura“ mai în­semnată, făcută în pusëtiunea de astăijî a Mitropolitului este, că elă cu consistoriulă sëü funcţioneză ca foră de a doua instanţă pentru diecesele sufragane, pe cândă după Pravilă forulă de a doua instanţă este Mi- tropolitulă cu sinodulă provincială constătă- toriă din toţ! episcopii sufraganî. ‘) Dacă cumva „părinţii sinodului“ sub „spărturile“ făcute aă înţelesă şi „spărtura“ acesta, atunci ar fi fostă datori a arëta calea, pe carea trebue să se mergă, fără ca justiţia bisericescă să fie împedecată, dacă şi astăcli forulă de a doua instanţă ar fi nu Mitropolitulă cu consistoriulă luî, ci Mitropolitulă cu sinodulă provincială. Câte cause urgente nu ar trebui atunci să stagneze ani întregi, până cândă s’ar puté pronunţa forulă de a Il-a instanţă. Căci sinodulă provincială nu este şi nu póte fi ună dicasteriă stabilă, ci ună dicasteriă, ce nu se adună decâtă numai din cândă în cândă, şi şi cândă se adună, nu póte sta adunată multă timpă, căci episcopii nu potă absenta multă timpă de pe la diecesele loră. Pe timpurile originii Pravilei, fiindă diecesele

l) Can. 15 Cart. c. 20 Antioch. Sint. III 162,331.

I

— 215 —

mid, episcopii puteaű absenta timpű mai în­delungată de acasă pe la sinódele provinciale, şi afară de aceea procesele se finiaű atunci multă mai iute ca astădi, fiindă atunci pro­cedura iuridicâ forte simplă şi nedesvoltată, o specie de procedură forte sumară, şi de aceea procesele şi în a doua instanţă puteaă fi pertractare şi decise forte iute.

Afâr'ă de aceea în timpurile originii Pravilei întregă dreptulă apelaţională şi dispo- siţiile cu privire la ordinea instanţeloră eraă forte primitive şi nedesvoltate, aşa câtă ţi- nêndu-ne şi astădi de ele, ori ce administrare promptă a justiţiei bisericesci ar fi aprópe im­posibilă. Astfelă, ca să nu mai amintimă de altele, instanţa a treia mai nu o cunósce Pravila, atâtă eraă pe timpurile acelea de primitive stările bisericesci. Pentru aceea putemă (bce, nu că e ună regresă, ci chiară dimpotrivă ună progresă, că astătll ca foră de a doua instanţă nu mai figurézá Mitro- politulă cu sinodulă provincială, ci Mitropo- litulă cu consistoriulă mitropolitană.

Ce se ţine de drepturile bisericesci de onóre ale Mitropolitului nostru, pe lângă dreptulă proedriei, ce-lă are după Pravilă, mai are la noi şi dreptulă paliului mitropo­litană, ce are forma omoforului episcopescă, şi este, simbolulă potestăţii mitropolitane şi a comuniunii canonice cu S. Scaună Aposto­lică, de'unde îlă şi primesce ca ună semnă de onóre. Fiindă paliulă ună dreptă de onóre, cum amă <jice, o distincţiune delà S. Scaună Apostolică, delà sine urmeză, că în folosirea lui Mitropolitulă nostru să se acomodeze di-

— 216

sciplineï statorite de S. Scaunû Apostolică, care a conferită distincţiunea, Chiarü ana­logă stă lucrulă şi cu purtarea crucii înaintea Mitropolitului, care încă este ună dreptă de onóre, ce-lă conferesce S. Scaună Apostolică. Atâtu dreptulă paliului câtă şi ală crucii pur­tate înaintea Mitropolitului, întru câtă suntă drepturi de onóre, n’aű valóre practică, câtă „•părinţii sinodului“ delà 1868 între „spăr­turi“ de bună samă n’aă înţelesă şi aceste dôuë drepturi.

Ce se ţine mai departe de drepturile si datorinţele episcopiloră, precum şi de re- laţiunea loră faţă cu clerulă şi popomlă die- cesană, acelea suntă la noi astăcji totă acelea, cari le statoresce Pravila, şi în ele nici o „spărtură“ nu s’a făcută, şi nici nu s’a pu­tută face, căci în privinţa acesta nu este mai nici o deo3ëbire între ceea ce prescrie Pra­vila şi între disposiţiile dreptului apusană. Ce atinge însă împrejurarea, eă episcopulă după dreptulă resăritenă ar trebui, să fie călugără, ceea ce la noi nu mai e în usă, observămă, că nici ună canonă din dreptul.ă orientală acesta nu o prescrie. Numai la anulă 879 se face amintire de datina acésta în resărită în o epistolă a sinodului topică delà Constantinopolă cătră Papa Ioană. Si- nodulă însă nu s’a putută provoca la nici ună canonă, care prescrie, ca episcopulă să fie călugără. (Yedi şi Pidalionă pag. 49).

Cum amă fostă siliţi nu să o facemă, ci să împlemă „spărtura“ oficialiloră de guvernă diecesană cu introducerea capitule- loră, amă vetjută deja mai süsü în acestă

— 217 —

capitulă. Oficialii aceştia formeză consiliulű saú sfatulû episcopului, numitü ßovh) cu ter- minulù oficiosü. întrândù la noï capitulele ín loculû oficialilorù antici, ele la olaltă cu alţi preoţi formeză astărji consiliulű, ßovh) alü episcopului, pentru care însă s’a adop­tată terminală latină de consistoriă între­buinţată şi de gr. orientali (vedi statutulă organică pag. 39). Astfelă nici în privinţa consiliului episcopescă nu putemă <l'cei *-‘4 s’a făcută vre-o „spărtură“, căci nici nu s’a cassatu. nici nu s’a alterată în spre mai rëû, ci fu supusă schimbăriloră de formă cerute de împrejurări.

După statutele nóstre capitulare stalu­rile canonicele se deosebescă în dignităţi şi în oficii, dintre cari cele dintâiă aă şi ceva jurisdicţiune saă administraţiune, pe cândă cele din urmă numai funcţiuni. însă şi de- osëbirea acésta este în conformitate cu drep- tulă orientală, cate încă deosëbesce: aţiu/para = dignităţi (în Pravilă boerie) şi orfrpixia = oficii (în Pravilă deregătorie).

Esistă la noi mai departe distincţiuni personale, p. e. de prelaţi, cari portă cruce, protopopi onorari, canonici onorari şi altele. Şi aceste însă suntă în conformitate cu drep- tulă orientală, după care şi în orientă esistaă şi esistă archimandriţi onorari, stavrofori (purtători de cruci episcopesci pe peptă), mitrofori (purtători de mitre ca episcopii) şi altele.

Ce se ţine de pusăţiiinea de dreptă a proto- popiloră în biseriea nostră, vomă vedé mai tâ,rt|i ü. Eră ce atinge pusëtiunea de dreptă publică a

— 218 —

parochilorü în biserica nostră, trebue să pre- mitemű, că dreptulă parochialü neputêndu-se desvolta în orieutù până la ună aşa gradă, câtă puseţiunea parochilorü să fie regulată până în amănunte, cum s’a desvoltată în apusü, consecinţa Juridică ne-a silită şi ne ne va sili totdeuna, ca să ne acomodămfi şinoi şi gr. orientalii după disposiţiile drep­tului parochialü apusană. Căci purce4êndü dreptulă apusanü şi orientală din ace- lea-şî principii, la acelea-şi consecinţe tre- buescü să ajungă amîndouă. Deosebirea zace numai în aceea, că consecinţele Jnridice înformă de legî nouă le-a trasü maï întâiădreptulü apusană, câtă celă orientală le-a aflată gata, şi nu are decâtă să le adopteze.

Analogă stă lucru Iu şi cu iregularită­ţile pentru intrarea în statulă clericală. Drep­tulü. orientală în principiü şi în simbure re- cunósce tote iregularităţile acelea, cari le re- cunósce şi dreptulă apusană. Numai câtă legislaţiunea apusană cu privire ia ele este multă mai înaintată, decâtă cea resăritănă, aşa câtü după aceea se potă resolva maî tote caşurile obveniente, pe cândü după acesta nu. Tràgêndu-se din principiile dreptului orientală cu privire la iregularităţi conse­cinţele logice de dreptă, se ajunge la ace- lea-şî resultate* cu dreptulă apusană. De aceea folosindu-ne în tractarea iregularităţi- loră de disposiţiile dreptului apusană, nu ne folosimă de ună dreptă străină de spiritulă bisericel nostre, ci numai primimă consecin­ţele principiiloră nóstre, cari le-aă trasă alţii mai înainte de noi. Aşa de pildă, dreptulă őrien-

— 219 —

talü purcede din principiulü, că numai acele defecte trupeşei constituescű iregularităţi, cari pe respectivulü ílű facă incapabilă de a persolvi funcţiunile sacre, se înţelege delà sine, că cu graţia şi decórea cuvenită la altariü. De orbia de ochiulü stingă numită canonică nu prescrie în specială nimică. Insă după ce orbulă de ochiulă stîngă nu pâte la al­tariü ceti din carte, care astădi e de-a stînga, decâtă întoreându-şi capulü spre stînga, prin ce sufere eleganţa cultului divină, aşa pe dreptulű se consideră de iregulară după drep- tulă apusană. Şi considerându-lă şi noî de iregulară, amă trasă numai consecinţa din principiulü dreptului orientală, că e iregulară ceîă cu ună defectă trupescă, care pe re- spectivulă îlă face necapabilă de a îm­plini funcţiunile sacre cu graţia şi decórea cuvenită. Singură iregularitatea proveni- tóre din nascerea nelegiuită este o iregu­laritate introdusă în biserica nostră, pe carea dreptulu resăritenă nu o numără între iregularităţi. Caşurile însă suntă aşa de rari, câtă putemă să dicemă, că are de totă puţină valóre practică, şi afară de aceea prin introducerea ei s’a ţintită la mărirea decoreî clericale.

Ce se ţine mai departe de drepturile şi obligămîntele statului clericală, putemă să dicemă, că s’a făcută o„ spărtură“, întru câtă c. 72 din partea I a Pravilei, caTe obligă pe preoţii resăriteni la persolvirea órelorü ca-

‘) Can. 76, şi 77 Ap. şi interpretările Iul Zonara şi Balsamonü la aceste canóne. Beveregiü I pag. 51,’ la Vehring 1. c. pag. 437 şi C. 94 în Pravilă.

— 220 —

nonice în tiesce care 4'i nu se mai obser­veză. „Părinţii sinodului“ însă dacă aă în- ţelesă „spărtura“ acesta, atunci ar fi trebuită să premergă cu esemplu în umplerea ei ce- tindă în fiesce care 4' orele canonice. Cu greű credemă însă, că s’aű însufleţită tare de umplerea „spărturei“ acesteia. Asemenea „spărtură“ s’a făcută şi cu aceea, că nu se maî observeză c. 31 ală sinodului Trullană din „Pravilă“, care demândă şi preoţiloră orientali purtarea tonsurei, orfQayig în limba grecă. în celealalte datorinţe ale statului clericală nu s’a făcută nici o „spărtură“, căci şi astă4i suntă totă acelea, cari aă fostă pe timpurile Pravilei şi cari suntă în prin­cipiu sinonime cu ale dreptului apusană.

în specială însă, ce privesce portulă cle­ricală, celă curată orientală aşa e de departe de gustulă europenă, câtă nu numai la noi nu se observeză, dar nici ia gr. orientali. Căci talarulă gr. orientaliloră cu bumbi până la capetulti peptului nu e orientală, ci o imi- taţiune a talarului latină. Érâ pălăriile cele mari ale gr. orientaliloră suntă curată latine, despre ce se póte convinge ori cine a vë- 4ută preoţi italieni şi spanioli, la cari -s’a conservată curată portulă clericală apusană. Portulă clericală orientală stă din rasă şi potcapă. Sub rasă portă preoţii în resărită nu reverendă ca la noi gr. orientalii, ci portă anteriulă celă grecescă, care póte fi de ori ce colóre. Totă asemenea gr. orientalii aă imitată pe latini cu cingululă celă roşu. Acomodându-se gr. orientalii portului apusană spre a ave o aparinţă mai europénâ, ce mi-

I — 221 —

rare mare, că ne-amü acomodată şi noï por­tului nu celui curată latină, ci celui din ţările, cu cari suntemű în contactă mai de aprópe. Altcum reeunoscemă bucurosă, că în priviuţa portului clericală la noi se simţesce lipsa de mai mare uniformitate.

Mai departe puseţiunea, drepturile şi datorinţele poporului suntă în biserica nostră întru tote în conformitate cu Pravila, şi ceva „spărtură“, carea să merite a fi luată în consideraţiune, nu s’a întîmplată, de^cumva nu vomă numi „spărtură“ împrejurarea, că canonulă 68 din „Pravilă“, care demândă aspru ţinerea celoră 4 posturi, mulţi nu-lă inaï observăză. în canonulă acesta însă şi „părinţii sinodului“ şi-aă făcută câte o „spărtura“ şi încă bunişoră. Totă asemenea „spărtură“ s’a făcută şi în rubrieele cele multe din Triodă şi din celealalte cărţi rituale ale nóstre, cari prescriu ună numără estraordinară de mătănii, eră cu privire la postă conţinu nisce prescrieri ca acestea: „La masă mâncămă bobă fertü“, „éra pesce nici ca cum.“ „Amu luată la Palestina, că în acistă sfîntă di a Vinerii nici masă nu punemă.“ De „spărturile“ acestea însă s’aă folosită de bună samă şi „părinţii sinodului“ şi aşa în contra loră de bună samă nu s’aă plânsă.

Să mergemă acum la sfintele taine. în ele spărtură nu s’a putută face decâtă în căsătorie, carea are o legislaţiune forte vastă cu privire la impedimente.

Acum în biserica nostră aă valóre tóté impedimentele acelea de căsătorie, cari se ba- sézâ pe legislaţiunea bisericéscá a resăritului.

* ,

— 222 —

Acele impedimente însă, carî nu se baseză pe legislaţiunea bisericéscâ, ci pe cea civilă bizantină, precum este alű adulteriului, la no! nu voră puté avé ceva valőre nici odată, căci nimica nu ne póte obliga la supunere unei legislaţiun! civile în lucrurile bisericesc!. Ab- stragéndű însă delà acesta, tóté impedimen­tele de căsătorie Introduse prin legile civile bizantine, de car! se legă gr. orientali! aşa tare, nie! nu promovézà moralitatea, nie! nu märescü stabilitatea căsătorie!, ci chiară din contră o clătină chiară din temelii. Se vede acesta lămurită din împrejurarea, că la gr. oriental! ma! nici nu vină înainte despărţiri de căsătorie decâtă din punctulă impedimen- teloră introduse prin legile civile bizantine, precum ală adulteriului, ure! nedumerite, pă­răsirii răutăciose şi altele. Chiară pentru aceea considerândă lucrulă după proporţiunea numerică, cu multă ma! multe despărţiri de căsătorie se întîmplă la gr. oriental! ca la no!, şi de aceea putemă c|ice, că la no! căsă­toria este multă ma! consistentă şi mai sta­bilă ca la el. Érâ ce ne atinge pe noi, în ţinuturile, unde saă nu suntă gr. oriental! de locă, saă forte puţini, şi unde şi poporulă nu prea are ocasiune să vadă despărţirile cele multe şi uşore, ce se întîmplă la gr. orien­tali, despărţirile de căsătorie suntă forte rari. Unde dimpotrivă a! noştri trăescă mestecaţi cu gr. orientalii, acolo despărţirile suntă mal dese ca ori şi unde.

La acestea ma! adaugemă numaî, că re- servându-ne no! disciplina orientală cu oca- siunea Sfintei Uniri, ne-amă'reservată disci­

— 223 —

plina orientală bisericescă recunoscută ca corectă şi de biserica catolică, eră nu disci­plina basată pe legislaţiunea civilă din Bizanţă, pe carea nici cândă nu o a recunoscută bi­serica catolică.1) Astfelă eliminândă din viaţa nostră bisericescă impedimentele de căsătorie introduse prin legislaţiunea civilă bizantină, nu putemă dice, că s’a făcută vre-o „spăr­tură“ în disciplina nostră.

Ce se ţine mai departe de dispensaţiu- nile bisericesc! delà iregularităţi şi impedi­mente, fiindă necesitaţi de logica drepţului a ne acomoda disposiţiiloră apusene, cari proprie nu suntă decâtă consecinţa din principiile dreptului orientală, a fostă lucru firescă, ca să ne acomodămă şi disposiţiiloră cu privire la dispensaţiuni, după ce şi în privinţa loră dreptulă orientală n’a ajunsö să se desvdlte mai departe decâtă până la statorirea unoră principii vage.

Analogă stă lucrulă şi cu dreptulă pe­nală bisericescă, care, ce se ţine de forulă esternă, la noi şi astăip este celă antică orientală, la care s’a adausă din dreptulă apusană singură numai interdictulă, care pe lângă aceea, că în caşuri anumite este forte practică, se folosesce atâtă de rară, câtă are forte puţină valóre practică. Şi dacă în aplicarea dreptului penală ne folosimă de dreptulă apusană din cândă în cândă, causa este, că acesta este precisă, determinată şi detaiată, ceea ce celă resăritenă nu este,

‘) S. Pitra »Juris ecclesiastiei graecorum h i­stória et monumeata« t. II. pag. 433.

— 224 —

fiindö rëmasu în unu stadiă primitivű. Gelă ce voesce să se convingă, n’are decâtü să cetescă canónele acelea din Pravilă, cari vor- bescă despre suspensiunea preoţiloră, şi se va mira, câtă de neprecisată şi nedeterminată este lucrulă.

în urmă ce atinge ritulă orientală gre- cescu, apoi cu mândrie pu temă cjice, că în acela nu numaî nu s’a făcută nici o „spărtură“, ci în totă biserica resăritului nieăirî nu se ob­servă cu acea precisiune, regularitate şi eleganţă ca la noi cu deosebire în bisericele catedrale. O aă recunoscută acésta şi gr. orientalii, cari aă avută ocasiuue să- Iu va4ă. Că de pildă ministranţii pe unele locuri aă ornate latine, însâmnă forte puţină. Atari lucruri îşî aă originea în comerciulă continuă, ce este între rituri, în urma căruia chiară şi latinii aă luată lucruri rituale delà noî. Aşa, ca să tăcemă de altele, latinii de pe la no! aă luată delà noî datina de a umbla cu crucea la botezulă Domnului, care datină prin alte ţări nu se află, şi Roma le-a apro­bată datina. Asemenea ornatele negre la înmormîntărî şi la alte ceremonii triste fură introduse prin unele locuri şi la noî.şi la gr. orientali în locuia celoră de colore roşie, colórea de jale în resărită, singură din mo- tivulă ca colórea bisericéscá de jale să nu fie în contrastă cu colórea civilă de jale din totă Europa. Totă din asemenea motivă metăniile începă a eşi din usă şi a fi înlo­cuite cu plecarea capului şi cu îngenunî'hiarea, fiindă metăniile o datină prea asiatică, carea culturei nóstre europene nu-i mai convine.

— 225 —

Şi aşa putemű să (}ieemu, că nici în ritü nu s’a făcută nicî o „spărtură“, carea pe dreptulă să-î fie putută nelinişti pe „pă­rinţii sinodului“.

Chiarfi pentru aceea amü fi aşteptată, ca „părinţii sinodului“ dacă aú alarmată ţara cu „spărturile“ făcute în disciplina şi insti- tuţiunile bisericei nóstre, atunci să fie spusă şi arătată lămurită doue lucruri, şi anume: a) cari suntă acele „spărturi“, şi b) că prin acele „spărturi“ amă avută în adeveră daună culturală, morală saă religiosă. „Părinţii si­nodului“ însă nici una nu o aă făcută. De aceea nici nu potă aştepta, ca tânguirea loră să fie considerată de seriosă;

Fost’aă pe timpurile acelea ca şi astăciî alte nëcasurï şi dureri, cari ar fi trebuită să-î ueliniştescă pe „părinţii sinodului“, eră nu ficţiuni şi închipuiri prejudiţiose şi tân­guirile cu „instituţiunile străine“ şi „spăr­turile“ făcute de bărbaţi crescuţi în institute „Îesuitice“. Şi ca să se va<jă acesta lămu­rită, lăsămă să urmeze aici o tânguire în adeveră reală a unui bărbată matură şi cu judecată, făcută numai cu 6 ani înainte de 1868 în o vorbire rostită în catedrala din Blaşifl.

„De căutămă la şcole,“ diee aeelă băr­bată, „abia aflămă ici colea câte una, şi acelea nici cu docenţi destulă cualificaţî, nici cu lefe de ajunsă provëdute; cele mai multe comune mai nici nu viseză de cultura prun- ciloră.

„De căutămă la statulű preoţescă, acesta ilă vedemă lipsită şi apësatû de miserie, de

15

— 226 —

unde provine aceea, ce cu durere aflămă, că preoţii afară de puţini, nu-şi plinescű oficiulü de a învăţa pe poporu credinţa şi datoriile cătră Dumnezeu şi de aprppele, — nici pe aceia luându-i afară, pentru cari se facă mari spese în seminare. . .

„Disciplina în cleru şi poporu e cu totulu neglésá; cultulü dumnedeeseu se face numai la arătare, fără de nici o pietate şi devoţiune demnă de sfinţenia lucrului, c ă c i şi în ele r u l ă n o s t r u p r i n d e a se î n ­c u i b a i n d i f e r e n t i s mu l ü .

„Bisericele nóstre cea mai mare partemiserabile............ Veniturile bisericeloră încele mai multe- locuri Ie înghită egoiştii fără de nici o temă de a fi traşi la răspundere, c ăc i l i p s e s c e s u p e r i n s p e c ţ i u n e a cu t o t u l ă . . .

„La cari se póte adauge şi aceea, că poporulü pretimjêndü a-şi alege elă pe pa- rochi, ameninţă cu trecerea la altă confesiune, dacă nu i-se face pe voe, şi aşa de multe ori e silă a li-se da parochă şi cu dauna bisericei.“ x)

Dacă sinodulü s’ar fi ocupată de sa- narea relelorfl acestora atâtă de dauuăciose progresului nostru, fie cu ajutoriulű sinóde- loră, fie pe altă cale, atunci ar fi întimpinată în adeveră recunoscinţa tuturorü ómenilorű de bine.

l) Vorbirea Prepositulul mitropolitană Vasiliă Raţă ţinută în 18 Augustă 1862 cu ocasiunea insta­lării Capitululul amplificată, în »Părţi alese din istoria Transilvaniei« partea III de G. Bariţă pag. 148.

— 227 — I

Precum a pututü v,edé orï cine din cele dise până acum, totă motivarea celorű 10 condi- ţiunî puse noului Mitropolitü este o ţesătură naivă de ficţiuni fără de nici o basă reală.

Să trecemü acum la înse-şi condiţiunile. însă-şi introducerea condiţiuniloră este o ile­galitate forte bătetore la ochi, căci în ea sinodulă se numesce pe sine: s in o dü ar- c h i d i e c e s anu , ceea ce evidentă nu a fostű, căci în elfi nu a fostă rep'resentată numai archidiecesa, ci şi părţi însemnate din die- cesele de Gherla şi Lugoşu. Ce se ţine însă de înse-şi condiţiunile, din cele dise în moti­varea premergetóre ar crede omulă, că con­diţiunile vorù cuprinde câtă de câtă maï în detaiă instituţiunile curată orientale, cari voră ave să înlocuescă pe cele „străine“ In­troduse de „bărbaţi crescuţi în institute tesu- i t i c e şi punctele curată orientale de disci­plină, ce voră fi a se reactiva în loculű di­sciplinei „alterate“. Din motivarea premersă numai condiţiuui de ună atare cuprinsă pu- teaă să urmeze după tóté legile logicei. în locă de acesta însă condiţiunile conţină saă lucruri, cari delà sine se îuţelegă, cum este p. e. eondiţiunea 7, carea edice, că mirenii nu voră pute lua parte la pertractarea ce- stiunilorű strînsă dogmatice; saă dorinţe ino­cente, cum este punctă 6, că la afacerile, ce privescă administrarea fonduriloră şi instruc­ţiunea tinerimii să iea Şi laicii parte ; saű decisiuni formale, însă basate totă pe ficţiuni istorice. Se va vedé acesta esaminândă con­diţiunile pe rîndă.

1. Condiţiunea I sună astfelă : „Auto­

14*

— 228 —

nomia constituţională şi sinodală a bisericeî gr. cat. românesă este şi va rêmâné restaurată pentru toţi seculiî întru înţelesulă canónelorü emanate delà cele 8 concilii ecumenice, pe câtü acelea asecură drepturile dieceseloră şi ale ar- ckidieceseloră, cum şi după analogia praxei nóstre bisericescî observate din seculiî mai în­ainte de a se fi alterată aceea prin măestriile absolutismului.“

Despre autonomia bisericéscà vomü vorbi în unü altű capitulu. Aci vomü vorbi numai despre autonomia bisericéscà aşa, precum o înţelege condiţiunea acesta, şi în cape înţeleşii este anticanonică în natura eî, fictivă în mo­tivare şi curată protestantă.

Din împrejurarea, că în condiţiunea în­tâie sinodulă lângă cuvîntulă : autonomie adauge atributulă : constituţională, după înţe­lesulă, ce-lă are cuvîntulă constituţională în viaţa civilă şi în limba politică modernă, ur- meză, că sinodulă a enunţată principiulă falsă, anticanonică şi protestantă, că potestatea bi- sericescă este în mâna totalităţii credincioşi- loră la noî, care spre deprinderea eî şi formézá uuă stătută numită : constituţiune, şi în urma acestei constituţiunî toţi cei ce guverneză biserica, toţi carî aă funcţiuni publice bise­ricescî, delà episcopă până la celă din urmă capelană, suntă delegaţi aï credincioşiloră, cbiară preeum în statele constituţionale delà monarchă până la celă din urmă oficială toţi se consideră de delegaţi aï poporului. De altă parte adaugâudă sinodulă lângă cuvîntulă autonomie şi atributulă: sinodală, urmeză, că organulă supremă ală potestăţii bisericescî

I — 229 —

este adunarea saö sinodulă totalităţii cre­dincioşiloră. Şi ca lucrulă să fie şi mai ba­rocă, sinodulù eândû enunţă principiulű acesta falsă şi anticanonică, se provocă la „canónele emanate delà cele 8 concilii ecumenice“ şi la praxa observată în secuii! mai dinainte în biserica nostră. De dôuë lucruri însă şî-a ui­tată sinodulă, şi aceste suntfi : a) să arete din Pravilă, cari suntă „canónele emanate delà cele 8 concilii ecumenice“, în înţelesulă cărora se poftesce „autonomia constituţională sinodală“, şi b) cari suntă seculiî aceia, în cari auto­nomia acésta fu practicată în biserica nostră? Nici una din aceste dôuë insă nu o a aretată sinodulă. Şi pentru ce? Pentru că a între- lăsată şi omisă a deschide Pravila şi istoria bisericeî nóstre şi a căuta în ele seriosă. Căd de ar fi căutată seriosă în acestea, atunci în Pravilă n’ar fi aflată nici urmă de atari canóne, eră în istoria bisericeî nóstre nici urmă de atare praxă. Atunci ar fi aflată, că Pravila cu cele 8 concilii ecumenice învaţă, că potestatea bisericescă nu este în mânile totalităţii credincioşiloră, ci în mânile ierar- cbiei, căci Apostoliloră şi nu credincioşiloră le-a t|isă Mântuitoriulă: „Precum m’a trimisă pe mine Tatălă, şi eă vë trimită pe vo i“ De aceea membrii ierarchiei nu suntă delegaţi a! credincioşiloră, ci m i n i ş t r i aï l u i D u m n e z e i i , şi ca a t a r i m i j l o ­c i t o r i î n t r e D u m n e d e ü ş i omu. Atunci ar fi aflată, că ce se ţine de biserica nostră, delà unire încôce nicî cândă ma prac­ticată acea autonomie protestantă; înainte de unire, pe timpulă principiloră calvinescî,

I

230 —

şi ignoranţa şi confusiunea în biserica româ- nâscă din Ardélű a fostü aşa de mare, câtü nu putemü sei, că praxa ce autonomie a seosü la ivelă; éra în timpurile mai vechî întune- reculû, ce domnesce preste istoria bisericei nóstre, este aşa de mare, câtă cu siguritate nu putemü 4ice nimicü despre praxa biseri- céscà; pe basa analogiei însă putemü tlice, că şi în biserica românéscà va fi fostü acea praxă, ce a fostü pe airea în biserica resă- ritului; va să dică praxa dedusă din princi- piulü, că potestatea bisericescă este în mâ- nile ierarchiei şi nu în ale totalităţii cre- dincioşiloră.

Lucruri acestea aşa de evidente, câtü este genantü a întâmpina coutrariulü lorü în unü sinodü. De aceea dacă sinodulü ar fi läsatü la o parte ficţiunile istorice în punc- tulü acesta alü conditiunilorü, şi şi-ar fi spusü voinţa clarű, francü, la înţelesfl şi fără a se folosi de masca euvintelorü, atunci ar fi <iisù : Mitropolitulü nostru cu privire la guvernarea bisericéscà va fi datoră a părăsi principiile Pravilei şi a primi în totü întregulü lorü principiile protestante şi calvinesei. Acesta este euprinsulü curatü alü condiţiunii întâie, şi în şirulu. lorü întâia ficţiune.

Vorbesce sinodulü în condiţiuuea acesta şi de „măestriile absolutismului“. Din totü spiritulü, ce transpiră şi în motivare şi în înse-şi condiţiunile, se vede, că sinodulü sub: absolutismü înţelege guvernarea episcopéscá în înţelesulă canónelorű apusane, ca şi cum guvernarea acesta ar fi absolutistă, érá cea în înţelesulă canónelorű resăritene „constituţio­

231

nală“. Acum „constituţională“ nu este guver­narea episcopéscá nici cea apusană, nici cea resăritână. Dacă însă este vorba de aceea, care dintre ele este maî restrînsă prin alte instituţiunî şi prin canóne, şi prin urmare mai aprópe de cea „constituţională“, atunci fără şovăire dieemă, că cea apusană şi nu cea resàriténà. Căci după dreptulă resări- ténû episeopulă în guvernarea bisericeî sale nu este restrînsă decâtă numai prin canóne. De o instituţiune diecesană, carea să ser- vescă de contrapondă potestăţiî episcopescî, nu scie uimica dreptulă orientală. Scie însă dreptulă apusană, care capituleloră catedrale le-a dată o atare organisaţiune, câtă prin ele să se marginéscà în mesura însemnată pu­terea episcopéscá în diecesă. O atare orga­nisaţiune n’aă avută în orientă oficialii epi­scopescî nicî odată. x) Totă asemenea este în apusă mărginită puterea episcopéscá şi prin fixarea pusăţiunii de dreptă a fiesce cărui beneficiată faţă cu episcopulu, ceea ce în orientă, stagnândă desvoltarea drep­tului, nici câodu nu s’a putută întîmpla. Şi aşa putemă s ă . dieemă categorice, că deşi cuvîntulă „absolutisină“ în discusiunea insti- tuţiuniloră bisericesci nu se póte întrebuinţa, totuşi luându-lă în înţelesulă profană, „ab- solutismulü“ este multă maî mare după drep­tulă orientală, ca după celă apusană, şi „pă­rinţii sinodului“ multă aă greşită, cândă afi espusă lucrulă chiară întorsă.

Amă 4isă, că cuvîntulă: absolutismü

l) Cf. Vehring o. c. pag. 625.

1 - - 232 Ivorbindü de instituţiunile bisericesc! nu se póte întrebuinţa. Monarchü absolutistü este acela, care are în mânile sale întregă pote- statea publică neţărmurită prin nimica. In biserică însă nimeni nu are o atare potestate, căci în biserică potestatea tuturorü, chiarü şi a capului, este limitată prin legile sacre, car! stau de-asupra tuturorü, şi de aceea în biserică nu póte esista nid domnă absolută, nici absolutismù.

2. Condiţiunea a doua cuprinde prin- cipiulü, că uniunea nostră este uniune numai dogmatică.

3. Condiţiunea a treia vorbesce de de­pendinţa îerarchiel nóstre delà Seaunulü Romei, carea ar fi cercuscrisă prin canónele conciliului delà Florenţa. Şi-a uïtatü însă sinodulű să spună, cari suntü canónele acelea ale sinodului delà Florenţa, cari cercuseriü dependinţa delà Seaunulü Romei. Noi seimu numai de unü decretă de uniune făcută la Florenţa, în care suntü cuprinse cele 4 puncte de diverginţă între cele dóué biserici. De canóne delà Florenţa, cari să cercuscrie dependinţa delà Seaunulü Romei, n’amü aurită, până ce n’amü cetită condiţiunile sinodului din 1868, şi nici noi nici altă muritoriü nu le va afla nicăiri. Asta este a doua ficţiune istorică.

4. Condiţiunea a patra opresce mem- briloră bisericei nóstre apelaţiunea la consi- stórele rom. catolice. Despre acésta acum puteaű fi „părinţii sinodului“ siguri, că ori ce Mitropolitü nu va suferi, să se întîmple în provincie, şi fără să i-se pună ca condi- ţiune, şi Mitropolitului Vancea cu auctori-

I

i — 233 — 1tatea luï ï-a şi succesü a o cassa eu totulû în provincia de Alba-Iulia, deşi nu odată se tânguia amarù în contra acelora, cari prin adunări şi prin foi vorbiaű cu vervă despre autonomia nostră bisericâscă, după culise însă subministraù ajutoriă consistoreloră ro- mano-catolice în judecarea causeloră apelate la ele incompetenter din provincia nostră de Alba-Iulia. Ilegală devine însă punctulă acesta prin aceea, că poftesee, ca celă ce ar apela la eonsistórele rom.-eatoliee, „să fie trasă la judecată sinodală“. Că unü atare individă merită ca ună călcătoriă ală ordinii ierarchice a fi trasă la judecată, e ună lucru, ce se înţelege delà sine. Se nasce însă în­trebarea, care este forulă competentă spre a-lă trage la judecată? Sinodulă ijice, că să fie trasă la j u d e c a t ă s i n o d a l ă . De aci ar urma, că forulă competentă de judecată în biserica nostră este s in o d u l ă , şi noi aşa credemă, că „părinţii sinodului“ aă în- ţelesă sinodulă diecesană. Acum sinodulă provincială constătătoriă din Mitropolitulă şi Episcopii sëï după Pravilă funcţioneză în unele caşuri ca foră de întâia, în altele ca foră de a doua instanţă. Nici ună canonă însă nici din Pravilă nici din toţi codicii bisericei resărituluî nu prescrie, că şi sinodulă die­cesană să figureze în biserică ea foră de ju ­decată. Asta este a treia ficţiune.

în contra adevărului acestuia clară şi evidentă din dreptulă orientală unii póte s’ar provoca la sinodulă nostru din 1728 ţinută sub presidiulă Rectorului Îesuiţiloră din Cluşifi- Mănăştură, în care sinodulă a figurată ca

i

— 234 —

forü de judecată în causa lui Torna SzvidL rovics protopopulü Mănăşturului, şi la sino- dulű nostru delà 1742 ţinută sub Episcopulü Clain, care asemenea a figurată ca forù de judecată în ma! multe cause. (Acte sinodale de I. M. Moldo vană.)

La acestea însă replicămă :a) Sinódele acestea n’aű fostű sinóde

diecesane în înţelesulă cuvîntului, căci numai protopopii aă fostă de faţă;

b) Cele mai multe cause judecate aă fostă cause de ale protopopiloră, cari chiară nici astătjî nu se judecă de forurile proto- popesci ca foră de I-a instanţă, ci de foruri mai înalte;

c) Neavendă atunci episcopulü nostru consistoriă regulată, loculă lui îlă ţinea în unele privinţe conferinţa protopopiloră numită sinodă nnmai în sensă forte largă;

d) Totă periodulă acela a fostă ună periodă de transiţiune delà stările nóstre primitive bisericesc! la stările mai regulate de mai ţârtliă. De aceea surrogatele de pe atunci a uuoră instituţiuni nu potă servi de normativă pentru timpurile mai târcjii ;

e) Cuvîntulă sinodă sau soboră în tóté actele nóstre vechi nu are ună înţelesă de­terminată. Aşa se numesce sinodă 1. adu­narea episcopului cu protopopii (sinodulă delà 1728 şi 1742); 2. adunarea preoţimii la instalarea episcopului (sinodulă din 1732); 3. adunarea câtorva protopopi şi preoţi (si­nodulă din 1725 sub Pataki); 4. forulă pro- topopescă (veili în sinodulă din 1833).

De aceea din actele nóstre este chiară

— 235 —

imposibilii a da definiţiunea esactà a sinodului, de unde trebue să se nască o confusiune ne- îndatinată, dacă sinodului, pe care proprie în biserica nostră nici nu-lù scimü, că ce a fostă, i-se mai ascriă şi funcţiuni de admi­nistrarea justiţiei contra dreptului orientală evidentă.

5. Puntulă 5, 6, 7 cuprindă lucruri inocente cu privire la participarea mireniloră la unele afaceri bisericesc!.

6. Interesantă de totă însă este punetulă 8, care aduce archiereiloră noştri aminte, că prin canónele bisericesc! suntă îndatoraţi a ţine în fiesce care ană sinodă. Adevărată, că nu spună, că ce sinodă. Din totă spiri- tulă condiţiuniloră însă se vede, că aă în- ţelesă sinodă diecesană. Cu punetulă acesta „părinţii sinodului“ fără voea loră fură ajunşi de ironia aceea, a fătului după păgâni, a pro- vedinţei dumnedeesci după creştini, ce apare în ună modă aşa sublimă prin tragicii gre­cesc!, ironia cea înaltă, după care greşala în desvoitarea sa firescă se bate şi în urmă se desvëlesce ea pe sine însă-şx spre a de­veni satirisată.

Sinodulă delà 1868, aşa se vede din totă spiritulă lui, purcede din principiulă, că sinódele diecesane suntă o instituţiune orientală, şi numai contactulă nostru cu bi­serica apusului, care nu cunósce sinóde die­cesane, aă făcută, de la noi aă mai eşită din usă sinódele diecesane. Lucrulă însă stă chiară din contră. Sinódele diecesane suntă o instituţiune curată apusană, născută şi desvoltată în apusă. Dreptulă orientală, din

I — 236

Pravilă şi din ceîalalţî codicî nu numai nu cunósce sinóde diecesane, dară le şi opresce ca pe unü ce anticanonică, şi nu permite de- câtă sinóde provinciale sau „mitropolitane“.1) Sinóde diecesane începură a se ţinâ mal în- tâiû în apusă in Spania, prin secululű alű 4-lea, şi în apusă nici n’aă încetată nici cândă. Practica îndelungată şi legislaţiunea biseri- cescă positivă le-a regulată din ce în ce totü mal tare în decursulă timpuriloră, aşa câtă eruditulă Pontifice Benedictă XIV a putută scrie numai despre ele clasiculă săă opă „De synodo dioecesana“ în doue tomuri mari.

Fiindă că „părinţii sinodului“ vorbescă despre canónele bisericesci, cari îndatorescă pe Archiereii bisericel nóstre la ţinerea si- nodeloră diecesane, aşa ar fi făcută forte bine, dacă ar fi citată canónele acestea. Nu le-aă citată însă, pentru că în totă dreptulă orientală nu esistă nici ună singură canonă de ună atare cuprinsă. Principii calvini Georgiă Rákotzy la anulă 1643 2) şi Mihailă Apafy la

x) Can. 20. Ant. : Mi) tţtîvcu ós rlvaq èiuaxônova xa& iavtovg ovvóSovg aouio&ai av&v Tip ns7uGTEvpevot) rág ptjTQonóXtiq. 2 vvt. ln . 162. = Nu se cade episcopiloră a ţine sinóde fără de Mitropolitulă, va să <ţică nu suntă iertate sinódele diecesane, ci numai provinciale. Érá interpretulă Zonara: Ov na- çaxMQsl ôs o xâvwv fiôvovç rovq èmaxonovg GvviGtăv avvoôov, pi; nàçoVToq rov fiijtpo- TtolÍTov tijg ETtuçxiag. — Nu permită ca­nónele să ţină episcopulă sinodă fără Mitro­politulă. La Zishman 1. c. 216.

s) Petru Maloră Ist. bis. pag. 85.

237 —

analű 1580 ^ după norma sinódelorú calvi- nesci, ce le-aű împrumutată şi Calvinii delà ca­tolicii apusanl, aű prescrisă şi pentru clerulă românescă din Ardélu ţinerea unorü felù de sinóde din toţi preoţii în fiesce care ană, însă aşa, că în lucrurile religiöse mal grele să se supună decisiunil superintendentelul calvinescu. De aci se vede, că scopulă principiloră calviuescl nu a fostă introducerea sinódelorú diecesane în biserica românescă, câtă mal multă, ca cu ajutoriulă aduuăriloră anuale ale clerului să vîrescă pe încetulă calvinismulă în sufletulă preoţiloră românesc!. „Părinţii sinodului“ delà 1868 insă numai nu voră aserie valóre de „canóne bisericesc!“ disposiţiiloră acestora a principiloră calvi- vinescl. Din mal tóté actele sinódelorú ţinute sub principii calvinescl, ce le mal avemă, se vede însă, că la acelea n’a luată parte întregă clerulă, ci numai protopopii. Aşa sinodulă delà 1675 ţinută sub Sava Mitropolitulă se începe cu cuvintele: „Rînduêla soborului mare, carele s’aü ţinută în Belgăradu, Vlădica Sava cu toţi protopopii ţSrei,“ é rä în altulă cu cu­vintele: „Părintele Mitropolită Sava cu juraţii scaunului, cu protopopii în soboru în Belgradă la mănăstire.“ * 2) Ba chiară şi după unire cele mal multe sinóde, delà cad avemă date, aú stată numai din protopopi, aşa celă delà 1728, delà 1739, delà 1742. 3) Sinóde die­cesane pe base mal ample decâtă numai din protopopi, în cari să fie representatú şi

') Acte şi Fragmente de Tim. Cipariü pag. 65.2) Acte şi Fragmente pag. 145 şi 148.s) I. M. Moldovanü »Acte sinodale«.

— 238 —

clerulű celalaltű, va să <|ică sinóde diece- sane barëmü aproximative după norma celoră apusane, cu singurulű cugetă curată de a promova binele bisericeî, aă începută a se ţine numai după S. Unire, şi noî credemű, că în urma iufluinţeî teologului îesuită, care pe basa rudimentelorü sinodale aflate deja în biserica nostră ca restulă influinţeî calvine, sinódele diecesane apusane ca ună ce forte practică a voită să le introducă şi în bise­rica nostră. De aceea între canónele sino­dului delà 1700, în cari transpiră deja spiri- tulă bisericeî apusane chiară canonulű I ală sinodului delà 1700 dice: „Gândii va rîndui Vlădica şi cu titoriî, cari vorü fi juraţi lângă Vlădica (ţi de soboru, de toţi 'protopopii terei, atunci totă protopopulü cu d o i p r e o ţ i bă­t r â n i să se afle la diua cea numită a so­borului.“ Influinţa ideiloră apusane despre sinódele diecesane, în cari să fie representată întregă clerulű, în canonulă acesta cu greu se póte nega.

Ori cum va fi însă, aceea e certă, că sinódele diecesane suntă o instituţiune apu- sană şi nu resăritenă. J) Şi apoí óre nu este o ironie fatală, că „părinţii sinodului“ atâtu de înferbîntaţi asupra „bărbaţiloru crescuţi în institute iesuitice“ fără voea loră poftescă observarea cu rigóre a s i n ó d e l o r u di ece­sane , instituţiune adusă din „institutele ie-

“) Şaguna în compendiulü de dreptulű cano­nicii vorbindă despre sinódele diecesane nu s’a putută provoca la nici ună canonă resâriténû, ci se provocă totă la canónele, cari vorbescă despre sinódele pro­vinciale saă »mitropolitane.«

239 —

suitice“ ? Acésta este a patra ficţiune în condiţiunile sinodului.

Şi mai mare ficţiune este însă, cândü din sinódele nedeterminate ţinute în biserica nostră în urma influinţeî mai întâiü a Cal- vinilorü, — cari idea sinódelorü eră-şî delà catolicii apusaui aü luat’o, — după aceea în urma influinţeî apusanilorű, se deduce con- clusiunea cutezată, că biserica nostră sin­gură în resărită ca „sinodală“ a fostű tot­odată şi ,,constituţională“ în înţelesulă mo­dernă politică aiă cuvîntului, cu tóté că bi­serica nostră în timpii „constituţionalismului“ nu a putut’o duce nici până la o legislaţiune câtü de primitivă şi la o praxă câtă de câtă uniformă, care să reguleze ţinerea sinódelorü. Cu câtă mai constituţională trebue dară să fie biserica apusană, unde multă mai multe si- nóde s’aă ţinută ca la noi !

Noi, deşi sinódele diecesane suntu o instituţiune eminenter apusană, dorimü ţi­nerea loră şi mai departe, de câte ori va cere lipsa. Ba dorimü amplificarea loră până la congrese, în cari să participe şi laicii la căuşele economice, culturale şi sco­lastice. Cu celea dise până acum despre si­nódele diecesane urnă voită numai a limpedi cestiunea loră din punctulă de vedere ală originii şi ală istoriei loră, şi a contribui după puteri la delăturarea unoră prejudete, cari numai onóre nu ne facă înaintea Eu­ropei culte.

7. Punctulă ală noueleaţ ală condiţiu- niloră sună astfeliă:

„Iurisdicţiunea scaunelorîi protopopescî

— 240 —

este restaurată, şi ori ce dispusSţiuni luate spre desfiinţarea loră, fără de scirea şi fără de voea clerului (de ee nu şi a poporului?) introduse în biserica nostră pe cale anticano- nică, rëmânü nule.“

înainte de a întră în meritulă lucrului, atragemü atenţiunea cetitoriloră asupra sti­lului íórte neglesü, in care e concipiată con- diţiunea acesta.' „Disposiţiuni luate introduse în biserica nostră,“ e acesta limbă româ- nescă? Dacă e româneseă, atunci româneseă e şi: a Introduce disposiţiuni luate.

Fiindă că condiţiunea acesta se ocupă de jurisdicţiunea foruriloră protopopesci, aşa decherámü înainte, că din punctű de vedere canonică nu avemă nimică în contra loră, fiindă ele în conciliulă nostru provincială I recunoscute şi de S. Scaună Apostolică.

Precum póte vedé uşoră ori şi cine, condiţiunea acesta ca şi cea dintâiă are forma unui decretă sinodală De aceea delà sine se uasce întrebarea, că ore în virtutea legi- loră bisericesc! avut’a sinodulü dreptü a aduce atari decrete, căci dacă „părinţii si­nodului“ aă mai pusă ceva pondă pe legi, atunci întâiă şi mai întâiă aă fostă datori să-şi mësure tote actele cu mesura legii, şi încă cu atâtă mai vîrtosă, că s’aă gerată de mari apëratorï ai legii.

Ca să] o putemä sei acesta, este de lipsă mai întâiă să seimă, ce sinodă a fostă acesta ?

Pravila nu cunósce alte sinóde eu dreptă de jurisdicţiune, prin urmare cu dreptă de a aduce decrete obligătore, decâtă singură

— 241

sinóde provinciale, saă „mitropolitane“. Acum sinodulü electorală delà 1868 evidentă n’a fostă sinodă provincială saă „mitropolitană“, căci nici n’a fostă conchemată din întregă Mitropolia, ci numai din părţile ardelene.

Dreptulă apusană mal cunósce şi sinó- dele diecesane cu atare dreptă, şi precum amu vëdutu, sinódele diecesane îndatinate a se ţine la noi suntă o instituţiune apusană. Sinodulü electorală delà 1868 n’a fostă însă nici sinodă diecesană, căci în elă aă fostă representate trei diecese, a Făgăraşului, a Gherlei şi a Lugoşuluî. Fost’a dară sino­dulü acesta sinodă diecesană ală archidie- cesel, saă ală diecesei Gherlei, saă ală die- cesel Lugoşuluî? Evidentă că ală nici uneia, şi pe lângă aceea ală diecesei Gherlei şi Lugoşuluî nu a putută fi nici pentru aceea, că diecesele acestea nici n’aă fostă represen­tate întregi, ci numai părţi din ele. Ast- felă sinodulü electorală din 1868 n’a fostă nicî sinodă diecesană, de unde nici pe basa titululul acestuia n’a avută dreptă a aduce nicî ună decretă obligătoriă. Afară de aceea la sinódele diecesane este inomisse nece­sară, ca să participe şi jurisdicţiunea epi- scopescă, fie prin episcopulă diecesană, fie prin vicariulă generală, fie prin vicariulă capitulariă în timpă de sedisvacanţă. în sinodulü acesta însă a lipsită chiară con- diţiunea principală, anume participarea ju- risdicţiuniî episcopesd. A fostă, ce e dreptă, de faţă la sinodulü acesta episcopulă Lugo-

.şulul Dr. Alesandru Dobra. N’a avută însă dreptă de a deprinde în sinodă nicî o juris-

16

— 242 — Idicţiune episcopescă, căcî nu spre aceea fu trimisü, ci spre a funcţiona ca comisariă re­gesed. Şi apoî ce jurisdicţiune episcopescă a pututü elü ca episcopö ală Lugoşului avé dreptü să deprineţă asupra clerului din archi- diecesă şi asupra celui din diecesa Gherlei ? A fostü presentă mai departe în sinodulű acesta vicariulű capitulariă din Blaşiă Con­stantină Alutanü, care în timpü de vacanţă deprindea jurisdicţiune episcopéscá în diecesa sa. Ce dreptú sinodală însă a putută elă avé asupra clerului din dieceşa Gherlei şi a Lugoşului?

Astfelă sinodulă acesta n’a putută fi sinodă diecesană nici din lipsa participării jurisdicţiunii episcopesci, fără de care nici dreptulă apusană, nici celă resăritână nu cunósce sinóde cu dreptă de a aduce decrete obligătore.

N’a fostă dară sinodulă electorală delà 1868 nici sinodă provincială, nici diecesană, ci luândă cuvîntulă sinodă în înţelesă mai largă, a fostă ună simplu sinodă electorală constătătoriă singură din preoţi, conchemată pentru o singură afacere, spre a candida trei persóne apte pentru scaunulă mitropolitană, împrejurarea acesta însă nu i-a împedecată pe membrii sinodului a nu-şi esprima unele dorinţe juste, dacă le voră fi avută, faţă cu noulă Mitropolit«. Cândă însă şi-aă arogată loră-şi dreptulă de a aduce şi decrete ob­ligătore, atunci aă usurpată ună dreptă, care fără participarea şi a jurisdicţiunii episco­pesci după nici ună canonă nici apusană nici resăritenă nu le-a eompeţită, ba chiară dim­

I 243 —

potrivă deschi4êndû Pravila ar fi aflată ca- nonulă 39 alü Apostolilorù, care (Jice : „Pres­biterit şi diaconii fără de socotinţa episcopului nimicü să sêvâr§éscà.a De aceea orï ce decretă ală sinodului acestuia electorală afară de candidarea celoră trei persóne pentru seau- nulü mitropolitană este şi remâne pururea ilegală şi anticanouică, fără nici o putere obligătore pentru nimeni.

Fiindă că condiţiunea acesta se ocupă de jurisdicţiunea scauneloru protopopescî, de aceea nu putemű lăsa nefolosită ocasiunea, de a ne ocupa puţină de cestiunea acestoră foruri din punctă de vedere istorică.

Este Ia noi forte lăţită părerea, ba pu- temă <pce credinţa, că forurile protopopescî suntă o instituţiune antică a bisericei resă- ritului, şi deşi sinodulă electorală delà 1868 nu o 4ice acésta apriată, totuşi se vede din modulă, cum e concipiată condiţiunea a noua, că şi elă a fostă de credinţa acesta.

Mai toţi canoniştii români susţină, că protopopii noştri suntă următorii chorepisco- piloră antici. Aşa Şaguna, ’) Pap-Szilágyi, 2) Dr. Raţă 3) şi conciliulă nostru provincială I. *) Că fost’aă ore chorepiscopii aceştia episcopi consacraţi, saă fost’aă numai preoţi, nu se póte sei cu siguritate. Ce este certă, e numai, că instituţiunea loră fu introdusă in biserică numai după ce creştinismulu începu a se lăţi şi pe la sate, cândă apoi episcopii

‘) Compendiü de dreptulü canonică pag. 137.2) Enchiridion pag. 253.3) Instituţiunile dreptului bisericescă pag. 319.4) Conc. prov. I. pag. 44.

16 *

— 244 —

îï trimiteaű prin ţinuturi {xwqa) mai depăr­tate delà reşedinţă, ca acolo să fie locţine- torii episcopiloru în unele privinţe. Din ur­mele, ce le avemă, se vede, că mai întâiă fură introduşi în resărită, de-órece sinodulü delà Ancira delà 314 d. Chr. din Pravilă ín cau. 13 vorbesce de ei ca de ,o instituţiune veche, pe câudă în apusă abia se amin- tescă întâia oră la 439 d. Chr. în resäritü însă se vede învederată, că începură a şi abusa de puterea ierarchică dată loră, din care causă can. 14 alű sinodului delà Neo- cesarea din Pravilă nu le-a lăsată pe vii- toriă decâtă dreptulă de a supraveghia preste preoţimea din cerculă loră, şi dreptulă de a visita bisericele loră încredinţate, din care causă şi începură a se numi numai visitatorî, neţjLoSsvrai. Pe încetulă însă a încetată şi instituţiunea şi numirea loră cu totulă, aşa câtă canouistulă Balsamon în secululă ală Xlll-lea spune apriată, că încă înainte de elă a încetată instituţiunea chorepiscopiloră în resărită. 6) în loculă loră episcopii în resărită se folosiaă de aci încolo de câte ună preotă, căruia i-se asigna ună cercă anumită, şi se numia protoiereă saă protopopă. Totă chemarea şi totă dreptulă loră era de a supraveghia preste cerculă încredinţată loră, şi de a-lu visita şi apoi a raporta epi­scopului. Mai multă putere nu amă aflată uicăirî să fie avută în resărită protopopii ca următori ai chorepiscopiloră. Cu deosëbire n’amă aflată nicăiri, că ei îu resărită să fie

s) Balsamon la c. 13 Ancirană cuprinsă şi în Pravilă.

245

avutű foruri ordinare de judecată de prima instanţă. Din contră în resâritü forulû de prima instanţă după Pravilă este episcopulü cu presbiteriulű sëü numită: ro ieom< Kçirt'içiov.

Cu totulă altfelă s’a desvoltută lucrulű în apusă. Aci încă a încetată pe încetulă

' instituţiunea chorepiscopiiorü. Loculă loră l’aă ocupată însă în apusă aşa numiţii archi- diaconî. Episcopii şî-aă împărţită diecesele în maî multe archidiaconate rurale în frunte cu câte ună archidiaconă. Puterea arehidiaconi- loră însă în archidiaconatele loră aşa era de mare, câtă eraă o specie de quasi-episcopî. Aveaă nu numai drepturile protopopiloră din resărită, ci şi jurisdicţiune contenţiosă şi pe­nală asupra clerului şi a poporului, aveaă dreptulă de a ridica contribuţiunî de pe cleră, poporă şi biserici, de a ţine sinóde şi chiară şi dreptulă de a escomunica. Ba puterea loră de jurisdicţiune nu odată chiară Papii o aă decherată de ordinară şi nu delegată.

însă cbiară abundanţa asta de putere eclesiastică a fostă causa periri! loră. De- venindă superbi şi egoştî, începură a asupri pe supuşi şi a nu se maî supune episcopi- loru. De aceea în apusă începêndâ de prin secululă ală 13-lea mai multe concilii aă în­cepută a se ocupa de cestiunea restrîngerii potestăţiî loră bisericesc! între marginile na­turale, până ce sinodulă delà Tridentă i-a redusă numai la drepturile acelea, ce le aveaă şi le au protoiereii în resărită, luân- du-le cu deosebire jurisdicţiuuea contenţiosă şi penală, şi prin aceea forurile de judecată, în loculă loră aă începută de atunci a se

I

— 246

introduce în unele locuri în apusü- aşa nu­miţii decani rurali, în altele aü rëmasfi ar- chi’diaconii, însă cu puterea eclesiastică re- strînsă şi egală cu a decanilorü rurali.

în tr’aceea venindü reformaţiunea, An­glicanii şi Calvinii aü l&pëdatâ, ce e dreptü, multe din dogmele catolice, aü ţinută însă şi mai departe în multe privinţe organisa- ţiunea catolică diecesană din evulü de mij- locü, şi între altele şi instituţiunea catolică apusană a archidiaconilorü, din care aü lă- pëdatü numai numirea, aü ţinută însă în- tregü spiritulü ei. Pe timpulü, cândü prin­cipii calvinescï cercară a calvini şi credinţa şi instituţiunile Româniloru ardeleni, acei principi reţinendfi la Români numirea de pro­topopi şi mal departe, în instituţiunea lorü vîrîră pe încetulü întregü spiritulü institu- ţiunii archidiaconilorü latini conservatü de calvini şi mal departe, şi prin acésta intro­duseră şi instituţiunea forurilom protopopescî în biserica nostră. Identitatea acésta a ju- risdicţiunil protopopescî la Românii din Ar- délű cu jnrisdicţiunea protopopéscà a Cal- vinilorü o recunósce şi Petru Maïorû prin publicarea epistolei unui protopopü cătră episcopulü Bobű, în carea se (lice: „Quoad archidiaconalem sive protopopalem jurisdie- tionem semper nos inter et reformatos in Transsilvania identitás fuit et est. Utrum nos id ab ipsis acceperimus, an ipsi a nobis tamquam graeco ritui addictis, ignoro.“ ^

Cine cunósce numai câtü de puţină pur-‘) Petru Maïorü »Istoria biserice! Românilorü«

pag. 313.

247

tarea Calviniloră fată cu Românii, póte fi sigurü, că nu Calvinii aü luatû delà noi lu­cruri de acestea, ci noi amü fostă siliţi de voe, fără de voe a lua delà el.

Constatămă deci resultatulă. Ingtitu- ţiunea forurilorü protopopescï este institu­ţiunea latină a forurilorü archidiaconale din evulă de mijlocă conservată de Calvini şi Introdusă la Românii din Ardélű prin influinţa principiloră calvinescl. Şi aşa „părinţii si­nodului“ delà 1878 insistâfidü cu atâta ve­hemenţă pe lângă instituţiunea acésta, erăşî aă insistată pe lângă o instituţiune din bi­serica cu „institutele iesuitice“.

Delà episcopulă Bobă Incóce aă înce­pută a se deosebi la noi protopopi, vicepro- topopi şi administratori protopescî după norma archidiaconiloră, vice-archidiaconiloră şi ad- ministratoriloră archidiaconall delà latini. Deosebirea acésta însă nu este deosëbire de jurisdicţiune, ci numai de önére, parte spre a puté proba şi esamina capabilitatea neo- fiţiloră în acesta oficiu, parte spre a distinge pè protopopii mal inteligenţi, mal meritaţi şi pe cel delà cetăţile mal însëmnate. în pu- săţiunea de dreptă publică a protopopiloră singură deosebirea acésta este luată de-a drep- tulü delà latini în biserica nostră prin epi­scopulă Bobă „crescută în institute \esuitice“. Deosebirea însă între protopopi şi admini­stratori protopopescï din causa practicităţiî el o aă luată delà latini şi gr. orientalii, cu töte că el nu prea aă bărbaţi crescuţi în atarî institute. Acesta e celă mal bună te- stimoniă, că instituţiunea e bună.

— 248 — 18. Condiţiunea a 10-a nici nu este con-

diţiune în înţelesulă adevëratû alü cuvîntuluï, ci este o promisiune, că dacă careva din membrii sinodului va ocupa scaunulă mitro­politană saă vre-unulă din scaunele episco- pesci, va observa tote condiţiunile, şi pe fii- toriulù Mitropolitű îlü vorü ajuta. Altcum aşa e concipiată condiţiunea acesta, câtă şi dacă condiţiunile ar avé putere canonică ob- ligătore, totuşi faţă cu unü Mitropolitű, care n’a fostă membru alu sinodului, n’ar avé nici o putere.

Atâta cu privire la esegesa cuprinsului condiţiuniloră.

întregă stilulü, în care suntu concipiate şi motivarea şi înse-şi condiţiunile, atâta este de vehementă, câtă ne mirămă tare, că la capetă „părinţii sinodului“ nu aű adausă şi aceea, că dacă Mitropolitulă nu va observa tóté condiţiunile acestea, atunci va fi judecată şi depusă de sinodă. Căci dacă sinodulă s’a pusă odată pe basele calvino-protestante, atunci o putea face şi acésta cu atâtă mai vîrtosă, că deşi c. 68 din partea I a Pravilei (jice, „că nu s’aü datü preoţiloru nici mi- renilorü să judece pe archiereulă lorü, pentru că e capă şi păstoria oilorü“, totuşi la porunca principelui calvinescü Georgiă I Râkotzy Mitropolitulă Ilie Ioresti „fâcêndu-se soborü mare de toţi protopopii şi preoţii de legile gre- cescă şi sértésed (?) s’aü judecata cu mtulü şi sufragiulü tuturorű să se lapede din deregă- toria sa cea vlădicescă“. Totű asemenea la porunca principelui calvinescù Mihailű I Apafi soborulă mare de toţi protopil şi preoţii în

I

— 249

Belgradü la 1680 aü judecată şi destituită pe Mitropolitulű Sava. *) Ba încă la acestü „soborü“ aü fostă şi mireni calvini şi români de faţă. Şi astfelă casă de precedinţă era în trecutulă bisericel românesc! din Ardelă, adevărată că nu în conformitate şi armonie cu Pravila, ci cu disposiţiile calvinescl. „Pâ- rinţiloru sinodului“ însă mal multă durere le causa fără voea ioră disposiţiile calvinescl decâtă „Pravila“. Vehemenţa stilului se vede şi din termini! şi espresiunile bombastice, ce le folosesce sinodulă, din superlativii cel mulţi şi frasele încordate, ce se cuprindă în con- diţiunl şi motivare. De pildă aducemă numai câteva: „aü suferitü cele m a t a m a r e per- secuţium“, „spărturile aü crescutü în unü tnodü atâtü de î n s p à î m î n t à t o r i ü , câtü esistinţa bisericeï nôstre pe t o t ü m i n u t u l ü e pericli­tată în (j r a du lu ce lu m a ï m a r e “, „biserica e ameninţată cu nimicire t o t a l ă “, „a salva bi­serica de a p u n er e“, „vorü observa tóté con- diţiunile până în u l t i m e i e l o r à consecinţe“.

Stilulă încă îşi are psichologia sa. De aceea stilulă bombastică, plină de superla­tive, de termini estreml şi de frase largi este totdeuna semnulă convicţiunii mal multă basate pe iritarea simţului decâtă pe calcu- lulă rece ală minţii.

Dlă N. Densuşană după datina sa chiară nici condiţiunile acestea nu le-a înţelesă pre­cum se cuvine, căci la pagina 16 din cerce­tările sale susţine, că sinodulă electorală

‘) »Facto c o n v e n t u g e n e r a l i universorum seniorum et pastorum Valachorum.« Etă că soborulü mare este g e n e r a l i s c o n v e n t u s alű calviuilonl.

— 250 —

delà 1868 a adusü pentru fiitoriuluï Mitro- politü decisiunea obligătore, ca să nu p ö t ä p r i m i n i c i o d o g m ă catol i că . Cine ce- tesce însă cu atenţiune totű sinodulü acesta, observeză numai decâtă, că sinodulü nu s’a ocupată de locă de cestiunea dogmatică, ci totă de cestiunea instituţiuniloră de guvernă biserisescă şi de disciplină, aşa precum a înţeles’o elă. în condiţiunea a doua, în carea sinodulă se esprimă astfelă: „Uniunea năstră cu biserica rom. catolică este şi va rëmâné în secuii numai dogmatică în cunoscutele patru puncte, şi alta nimicii,“ cuvintele : „şi alta nimica11 aă înţelesulă acela, că uniunea este numai în dogme, însă nu este în rită, în di­sciplină şi instituţiunl, eră nici de cum în­ţelesulă, că dacă biserica catolică în decur- sulű seculilorú va mai aduce vre-o decisiune dogmatică ore care, atunci noi la primirea aceleia nu suntemă obligaţi. Căci dacă ar fi aşa, atunci uniunea nostră cu biserica rom. catolică n’ar fi, şi precum <Jice îusu-şl sino­dulă, n’ar rëmâné „uniune dogmatică în secuii“. Pe timpulú S. Uniri deosëbirea dogmatică între biserica catolică şi cea resăritână desbinată era numai în 4 puncte. Desvoltându-se însă în biserica catolică dogmele mal departe, deosë­birea póte fi în mal multe puncte, căci bi­serica catolică nu este o biserică amorţită în desvoltarea dogmatică, precum este bi­serica desbinată a resăritulul. Ea progreseză în continuă, şi va progresa până la capetulă lumii în desvoltarea dogmeloră, şi la desvol­tarea acésta trebue să luămă şi noi parte, cu atâtă mal vîrtosă, că biserica catolică nu

— 251 —

va primi nid cându nici o dogmă, care implicite să nu fie profesată şi de biserica resărituluî.

Să vedemă însă pe scurtă, cum s’a purtată faţă cu condiţiunile acestea nobilulă, de trei ori nobilulă Mitropolită Vancea. Ca să le considere de condiţiunî cu putere cano­nică obligătore, nu l-a permisă nicî adânculă lui simţă religiosă, nici consciinţa Iul deli­cată ca fiă eredinciosă ală bisericel şi supusă din inimă canoneloră eî, chiară şi dacă n’ar fi fostă elă Mitropolită. Cu tote acestea însă nu le-a ignorată, ci întru câtă aă fostă juste şi canonice, le-a considerată de dorinţe ale clerului. De aceea şl-a pusă totă silinţa în acolo, ca să împedece pe viitoriă în întregă provincia de Alba-Iulia ori ce recursă la con- sistoriulă rom. catolică din Strigoniă. De aceea a ţinută curândă după instalarea sa sinodă diecesană şi după aceea încă altele dóue la 1882 şi 1889; de aceea a ţinută două congrese mestecate din preoţi şi mireni; de aceea a apărată autonomia bisericâscă în contra la ori ce amestecă ală guvernului ; de aceea a cerută de repeţite ori autonomia bisericel nóstre pe base mal ample decâtă cum o avemă; de aceea în dóue concilii provinciale a codificată instituţiunile şi di­sciplina bisericel nóstre şi a introdusă prin aceea o uniformitate frumosă în întregă pro­vincia mitropolitană de Alba-Iulia; de aceea a aprobată în archidiecesă instituţiunea foru- riloră protopopesel introduse în modă ilegală pe timpulă sedisvacanţel după mórtea Mitro­politului Şuluţă, căci principiulă canonică„sede vacante n ” " ' valóre şi

252

după dreptulű resàriténü (Şaguna o. c. pag. 410); de aceea era tot-deuna cu cea maî mare atenţiune în toţi paşi! sëï, ca nu cumva prin vre-o înnoire să escite ceva susceptibilităţi. Prin o atare purtare a fostű lucru firescă, că în scurtă timpü a câştigată stima şi inimile tuturorü, chiarü şi a acelora, cari aveaü multe susceptibilităţi, cândü a ocupată elü scaunulü mitropolitană; érá consternarea ge­nerală şi imposantulă publică, ce a alergată la Blaşiă din tóté părţile la frumósa lui în- mormîntare, câtă biserica catedrală din Blaşiă nici cândă n’a vădută între zidurile sale ca atunci ună publică românescă aşa numerosă, distinsă şi ilustru, a fostă omagiulă inimei, omagiulă iubirii, ce i-l’a dată naţiunea întregă ca unui prea vrednică păstoria. Cine şi-a adusă atunci aminte, că preste câteva luni, dândă semnalulă „Gazeta“, ună omă aşa puţină cunoscută publicului, aşa superficială, şi aşa cuprinsă de boia grandomaniei ca dlă N. Densuşană va cuteza cu atâta cinismă să arunce cu tină în ună atare bărbată ? Să scie însă dlă Densuşană, că generaţiunea crescută sub aripele lui Vancea are cavale- rismulu sacru de a nu lăsa necombătută cu arma adevărului nici ună singură cuvîntă, încă odată, nici ună singură cuvîntă nici din cele ce le-a scrisă, nici din cele ce va cu­teza a le mai scrie în contra lui şi a bisericeî nóstre, şi apoi voră lăsa lucrulă înaintea tribunalului naţiunii şi ală istoriei, ca asupra dluï Densuşană să pronunţe verdictulă, ce-lă meriteză, şi să fie de învăţătură tuturoră celoră ce suferă de grandomania dînsului.

— 253

O puseţiune mai grea şi mai critică, cum are biserica nóstrá, póte nu are nicăirî nici o biserică pe pămîntă. „De m’ar fi ocărîtu inimiculă, aşi fi r ă b d a tă dice psalmistulü Davidü. Mulţi inimici aű atacată biserica nostră delà înce­pută, şi mare a fostă durerea eï. O a su­ferită totu-şi cu răbdare, căci a provenită delà inimici. Nespusă de mare însă l-a fostă, cândă aă atacat’o înşi-şî fiii ei, cum s’a în- tîmplată acesta în sinodulă electorală delà 1868. Sinodulă acesta însă, spre onórea lui fie 4isă, n’a făcut’o cu intenţiune rea, ci se­dusă de ideile acelea false, cari dlű N. Densu- şană se simţesee destulă de tare, să le mai susciteze odată spre a produce coufusiune în suflete, fără să-şi aducă aminte, că „fuimus Troes, fuit Uium“. Cândă creştinătatea serba patimile şi învierea Domnului, cândă totă Româ- nulă nobilă eră îngrijată de sortea scaunului mitropolitană de Alba-Iulia, cândă clerulă ardelénü se pregătia să alegă unu vrednică următoriă lui Vancea, care prestigiulă bise- riceî unite să-lă ducă şi mai departe, atunci află dlă N. Densuşană binevenită timpulă de a ataca cu o efronterie ordinară memoria lui Vancea şi a lovi în inimă întregă biserica unită, fala naţiunii române, Ia sinulă căreia fu lăptată şi crescută şi dînsulă, aşa câtă dacă n’ar fi esistată acestâ biserică sfîntă, atunci póte nici dlă N. Densuşană nu ar fi astăcp unu ataşată pe lângă academia din Bucuresci, ci póte unü ciobană ore unde pe ţara Haţe­gului. Hei! dar dlă Densuşană şi-a uitată, că după 23 de ani de păstorire a unui Mi- tropolită ca Vancea câţi bărbaţi suntă gata

1 254»

a sări !n luptă diua nóptea pentru apărarea sfintei biserici unite, carea ne-a dată nóue maïestaticulü şiră, imposanta galerie de atâţia bărbaţi iluştri, decórea némuluï român eseu, şi carea singură e chemată şi capabilă a mântui în naţiunea română idea religiunii, carea în ceealaltă biserică românescă ajunsă de naufragiulă pricinuită de vînturile şi vifo- rurile necredinţei şi-a perdută, putemă (jice, totă puterea de a mai nutri şi încâlcii sufle­tele. Dacă şi-a uitată de acesta dlă N. Den- suşană, îi aducemă aminte, că toţi acei băr­baţi, vii nu voră retira dinaintea ori şi cărui atacă asupra bisericei, provină şi delà băr­baţi de mai mare valóre ca dlă N. Densu- şană; nu voră fi laşi chiară nici la casulu1, cândă sfînta nostră biserică unită, împresu­rată de mulţi fii nerecunoscători şi perfizi ca dlă N. Densuşană, va fi póte vre-odată — ceea ce sperândă în Dumnecjeă nu credemă că se va întîmpla — în chinurile agoniei, ci şi atunci voră fi gata Ia cea din urmă jertfă, ce aşa frumosă o cântă clasiculă poetă :

»Und wenn der Âltar, vom Haufen preisgegeben, »Auf mich stürzt, du theures Gotteshaus,»Das mich gelehrt und überhäuft mit Gaben, »Umklammern würd’ ich deine letzte Säule »Und unter deinen Trümmern mich begraben.« *)

‘) Şi dacă altariulü, părăsită de mulţime, ar câdé pe mine, scumpa mea biserică, care m’aî în­văţată şi grămădită cu daruri, şi atunci m’aşi prinde de columna ta cea din urmă, şi m’aşi înmormlnta sub ruinele tale!

T l

— 255

VIII.Autochefalie şi autonomie.

Cine cetesce numai odată şi fugitivă pamfletulu dlui Nie. Densuşană numită „cer­cetare istorică-critică“, i-se pare, că dlă N. Densuşană nu e condusă decâtă de durerea pentru biserica unită. Cetindu-lă însă mai desû şi cu atenţiune, e cu neputinţă să nu vacpi or! cine, că dlă Nie. Densuşană nici o durere n’are pentru biserica română unită, ci sub masca durerii urmăresce scopuri forte condamnabile, cari însă, fie dînsulă sigură, nu le va ajunge nici odată, căci lucrulă, de care s’a apucată, este prea greü, éra dînsulă prea micuţă şi neînsemnată pentru elă.

Dlă N. Densuşană folosindu-se de frase întunecate, de termini ambigui, dară mai cu samă de cuvinte capţiose şi măgulitore pentru omeni neinstruiţi în causă, espune mai întâia astfelă lucrulă, ca şi cum între biserica unită şi între cea neunită până la Vancea n’ar fi fostă nici o deosebire de credinţă, ceea ce chiară nici dînsulă nu o crede. De aci apoi deduce consecinţa, că biserica unită şi cea neunită suntă una şi aceea-şi biserică, din care o parte, anume cea unită a închiată numai o „alianţă“ cu cea catolică, pe care însă o póte abdice ori şi cândă cu atâtă mai vîrtosă, că documentulă „alianţei“ ar fi „fal­sificată“. După aceea se apucă, să arete din „istoricii noştri“, că „alianţa“ nu ne-a

— 256 —

folosită nimicű, ba încă ne-a fostű stricăciosă. Ce urmeză din acestea? în modă firescü ur­meză, că „alianţa“ trebuesce abdisă, căci biserica unită nu maî are înţeleşii şi aşa dlü N. Densuşană prin câteva scârţăiturî de penă şî-ar ajunge scopulă de a nimici biserica unită, pe carea o uresce aşa rnultü, pentru că î-a fostü mamă bună. Totă scrierea dîn- sului este o provocare efrontă la schismă, în credinţa naivă, că aceea va ave efectü, pófce ehiarö şi în sinodulü electorală, ce era forte aprópe. Nu credemă, că esistă unu singură bărbată seriosă şi cu judecată, care cetindă cu atenţiune pamfletulă dînsuluî, să nu-î ob- serveze planulă acesta donquixotenă, şi să nu suriră (jicêndu întru sine : „AUa fetiş Phaeton !“ Aceşti bărbaţi nu se voră mira mnltă de ună atare plană, căci de sigură sciă, că grando­mania de câte lucruri e capabilă faţă cu mo­destia. De aceea nici dlü Densuşană să nu cugete, că planului dînsuluî îi facemă onórea cu studiulă nostru. Nu, ună atare plană nu merită mai multă decâtă ună surisă su­verană. Ci şcopulă studiului nostru este parte a chiarifica pe aceia, pe cari póte î-a sedusă dînsulă cu scrierea sa, parte a tracta mai multe cestiuni bisericesci, juridice şi istorice sulevate şi întortocate în „cercetarea“ dîn- sului. O atare cestiune este şi cestiunea a u t o c h e f a l i e î şi a u t o n o m i e i bisericesci, de cari vorbesce dlü N. Densuşană cu multă emfasă, fără însă să aibă nici idee despre ele.

I. Să începemă mai întâiă cu auto- che f a l i a , cu carea vre să prindă în cursă pe necunoscëtorï, espunéndű mai întâiă „au-

— 257

t o che f a l ia “ ca nu sciü ce notă eminentă a unei biserici, fără de carea o biserică e perdută, şi apoi suţinâadă, că biserica unită totű „autochefală“ a fostă până la Vancea, şi aşa perdendă acum „autochefalia“ biserica unită nu mai are nici unu viitoriă.

Cuvîntulă: autochefală folosită despre biserică este ună termină născută şi între­buinţată singură şi eschisivă în biserica des- binată a resărituluî, şi de aceea biserica unită eo ipso nu are nici o lipsă de élű.

Până cândă biserica resărituluî a fostă una în credinţă cu biserica apusului, până atunci n’aă esistată nici în resărită biserici autochefale, ci numai o singură biserică, s f î n t ă , c a t o l i c ă şi a p o s t o l i c ă şi în re­sărită şi în apusă, sub ună singură capă, Pontificele Romei, care şi atunci îşi deprindea şi în resărită şi în apusă drepturile sale de jurisdicţiune asupra bisericei întregi ca şi astăzi, însă în conformitate cu împrejurările de atunci, cari nu poftiaă euantulă acela de esereiţiu ală drepturiloră primaţiale ca astăzi, în dreptulă acesta primaţială şi preste re­sărită îşi află esplicarea apelaţiunile cele multe de pe atunci din totă resăritulă la Scaunulă Romei, cari nu credeină, că le va nega nici dlă Densuşană, dacă cumva nu va dechera după datina sa de eretici pe ună S. Atanasiă şi ună S. Ioană Gură-de-aură, cari încă aă făcută usă de atare apelaţiune.

Lucrulă însă în resărită s’a schimbată cu totulă, după ce ambiţiunea Patriarchului Constantinopolitană a ruptă biserica resă­rituluî de biserica cea adevărată. Scopulă

17

— 258 —

Patriarchuluï Constantinopolitană în marea lui ambiţiune a fostű, ca dacă nu póte fi capú alű bisericeî întregi, să fie eelű puţină preste a resărituluî. însă legea provedinţe! dumne4eescî este: „In quo quis peccat, in eo punietur.“ De aceea s’a întîmplatfi chiarű contrariulű dorinţei lui. în locű de a ajunge capü preste biserica întregă a resărituluî, a ajunsű să vadă, cum pe rîndft diversele po- póre din resărită se smulseră unulű după altulű de sub jurisdicţiunea lui, c o n s t i t u - i n d u - ş i f i e s c e care b i s e r i că i n d e p e n ­d e n t ă şi de elu şi de töte cele al a l t e b i ser i c i . Bisericele acestea aű începută apoi a se numi biserici a u t o c h e f ale, precum cea din Grecia, România, Rusia şi altele.

Este însă a u t o c h e f a l i a acesta unu progresă ore careva pe terenulă bisericescă ? Nici pe departe! Chiară dimpotrivă este semnulă dissoluţiunil şi ală descompunerii bi­sericesc!.

Pe nimica n’a pusă biserica creştină pondă ca pe u n i t a t e , saă pe legătura aceea mistică dintre membrii ei din totă lumea, după care în tote cele esenţiale să fie toţi unu cugetă şi o simţire. Pentru acesta s’a ru­gată şi Fiulă lui Dumnedeu, cândă a disu : „Părinte sfinte, păzesce-î pe ei, ca să fie una

precum şi noi.“ Io. 17, 11. Ce unitate póte însă să fie în biserica desbinată a resărituluî, cândă în ea suntă atâtea biserici „autoche- f a l e “, cari nu voescă să scie nimica una de ceealaltă, şi cari n’aă nimică comună decâtă numai numele ? Adevărată, că tóté se fălescă cu aceea, că fiesce care stă pe basa celoră 7

— 259 —

sinóde ecumenice delà începută. Ce mijlóce de a restatori unitatea însă are biserica des- binată a resărituluî, cândă una ori alta din bisericele autochefale ar interpreta falsă celea 7 sinóde ecumenice? Şi aă nu avemă esemplu aci între noî de aşa ceva ? Biserica gr. orien­tală sărbescă şi românescă delà noî nu maî staă pe basa celoră 7 sinóde ecumenice, ci pe basele calviniloră şi a protestanţiloră, şi totuşi se credă, că nu s’aă ruptă din corpulă bise- riceï desbinate a resărituluî. Uniî episcopî din România, cândti Şaguna îşî constitui bi­serica sa pe basele acestea, eraü pe aci să-lă escomunice. Lucrulă însă a rămasă într’atâta, căcî tóté celealalte biserici autochefale n’aă avută grije, că ce face Şaguna.

Ce e însă maî multă, în biserica des- binată a resărituluî s’a începută procesulă acesta ală descompunerii şi dissoluţiunii chiară în timpulă maî noă, cându în faţa necredinţei, ce îea dimensiuni totă maî marî, biserica trebue să-şî strîngă totü mai tare laolaltă membrii şi părţile .sale spre a înfrunta în comună pe unu inimică aşa puternică. Cându armata în faţa inimicului se descompune în cete, cari operăză fiesce care de capulă săă, ce speranţă póte fi de învingere?

Cu totulă altcum s’aă desvoltată lucru­rile în biserica catolică. Aici a rămasă bi­serica la tote popôrële şi maî departe „una, sfîntă, catolică şi apostolică“ sub ună singură Capă pusă de Dumnedeă. Şi cu câtă necre­dinţa se lăţia maî tare şi devenia maî ame- ninţătore, cu atâta membrii ei din tote po-

T 17*

— 260

porële s’aü strînsû şi grupatű mai tare în jurulü singurului Capă supremă ; eu atâta s’a întărită în ei totă mai multă conştiinţa uni­tăţii fără vătămarea individualităţii nici unui poporă, cari fără biserici autochefale suntă totuşi astădi în fruntea omenimii. De aceea astă(|î necredinţa are în biserica catolică să dea pieptă cu o falangă admirabilă organisată pe întregă pămîntulă, şi întrarmată cu scutulă de graniţă ală uuităţii în cugetă şi simţiri, ală armoniei şi ală carităţii, ce pune în ui­mire şi necredinţa. Aspectulă acesta maie- statică ală bisericei catolice i-a inspirată ge­nialului istorică anglesă şi protestantă Ma- caulay eleganta şi elocuentaesclamare: „Biserica catolică ajunge până la timpulu, cândü fumulü jertfelorü din Panteonü se suia suluri ín süsü, cândü girafil şi tigrii apitiaü pofta de privită a Romanilorü în amfiteatrulü luî Fluviu . . . . Ea era mare, pe cândü încă în Antiochia tn- floria oratoria elină, cândü în templulü din Mecca erau încă adoraţi idolii, şi va puté sta în vechea ei tărie şi atunci, cândü pâte unü càlëtoriü din Noua Selanda va veni, şi răzi- mându-se pe o columnă ruinată a podului din London va desemna ruinele bisericei Sfîntuluï Paulü.“ Pentru aceea pe lângă tote atacu­rile necredinţei devine pe di ce merge totă mai stimată, mai preţuită de inimici şi mai iubită de fii, şi astădi multe inimi no­bile în Europa şi America numai delà ea mai aşteptă resolvarea cestiunii sociale şi scutirea lumii de baea de sânge, ce se pre­vede prin negura timpuriloru, că mai curêndu ori mai târtjiă fără ajutoriulă bisericei ca-

— 261 —

tolice o va produce revoluţiunea generală nu politică, ci socială.

Nefericirea bisericeî nóstre unite este, că ceî mai mulţi membri aï ei nu aü oea- siune să vadă biserica catolică, decâtü în modulă bastardă, cum se manifestăză ea în Ungaria. De ar avé aceştia ocasiune, să o cunoscă la alte popdrë, Francesi, Italiani, Germâni, Anglesi şi Americani, ea multă mai multă simpatie şi-ar câştiga şi între ai noştri.

Ce se întîmplă însă în bisericeie „au- tochefale“ a resăritului desbinată ? încatenate în mâni şi picidre de supremaţia statului nu vedemă în ele decâtü decădinţă, amorţire, apatie, indolinţă pe totă linia. Biserica nu mai atrage, clerulă nu mai impune, religiunea nu mai mângăe, nu mai şterge lacrimi, nu mai însufleţesce, nu mai nobilităzâ în multe clase pe nimeni. Unele, ca cele de pe la noi, mai escită ceva interesă cu formele tea­trale de guvernată. Spiritulă evangelică însă în clasele conducëtdre e răcită, moleşită şi chiară părăsită, şi cândă acestă spirită se va disolva şi în straturile din josă ale socie­tăţii, atunci ce-i mai rămâne, este : sfârşitulă ingloriosă. Viaţa ei e o agonie, şi speranţa ei mórtea. Cetăscă dlă Densuşană numai vor­birile ministriloră şi a deputaţiloru camerei şi a senatului din România cu ocasiunea desbaterii legii pentru clerulă de miră, şi se va uimi, cu câtă dispreţă au vorbită cei mai mulţi despre biserica „autochefală“ din România. Şi să scie, că chiară aşa vorbescă prin alte state şi despre celealalte biserici „autohefale“ ale dînsului. Atunci se va mira şi de fru-

262

mósele colori, cu cari depingă aceşti bărbaţi biserica catolică, cu tóté că suntă străini de ea.

Efeetulű este, căîn timpulü din urmă multe, forte multe suflete nobile, instruite şi saţiose de nutremîntù religiosü adevëratü, nepu- têndu-lü afla în biserica desbinată a resă- ritului, disgustaţi de decădinţa ei, aü alergatű în braţăle mamei biserice catolice, a cărei fii aü rëmasù fideli până la morte. Amintimu numai pe nobilii Greci Leo Allatius şi Pi- tzipios Bey, şi dintre Ruşi pe principele Ga- garin şi principesa Gallitzin, din a căroru scrieri multü ar pute să înveţe dlù N. Den- suşană.

Ce este dară „autochefalia“ dlui N. Densuşauii? Unù episodü tristă în procesulü de dissoluţiune şi putrejune a bisericei re- săritului desbinatű, o risipire a turmei, după ce ea însă-şi şi-a bătută păstoriulă, o atomi- sare a bisericei, carea trebue să fie una ca şi trupulă lui Christosă.

Pentru aceea îi spunemă dlui Densu- şană apodictice, că biserica românâscă unită nu lăcomesce de locă la autochefalia dînsului, căci nu voesce să între îutr’ună corpă pu­tredă şi să moră cu morte lentă şi ruşinosă, ci să trăâscă, nobiliteze, cultive şi fericescă naţiunea română. Ea scie, că biserica lui Dumnetţeă îşi are Capulă, de cându Mântui- toriulü a disu cuvintele: Tu eşti Petru! Pasce oile mele! Sub blândulă sceptru alu Capului acestuia, sub care naţiunile cele din- tâiă ale lumii aă ajunsă la gradulă de cul­tură, la care n’aă ajunsă nici unulă din po-

1 1

263 —

pórele cu biserici autochefale, nu ne tememă nici limba nid némulű, ci cum aű prospe­rată în trecută, voră prospe'ra şi ln viitoriă spre gloria biserieeî şi naţiunii uóstre.

Ce se ţine însă de trecută, apoi dlă Densuşană dice ună mare neadevërù, cândă susţine, că biserica unită a fostă vre-odată „autochefală“. Căci biserică autochefală nu este numai carea nu e supusă Patriarchiloră, ci care totodată este constituită ea ună în- tregă organică, Acum biserica unită adevă­rată că nu a fostă şi nu este supusă şi nu va fi nici unui Patriarchă din resărită, ci numai Capului biserieeî din Roma, însă ea până la 1855 nu a fostă ună întregă orga­nică, ci consta din doue părţi fără nici o le­gătură organică ierarchică ca ună întregă întru sine, anume din diecesa Făgăraşului şi a Oradei Ce biserică autochefală a putută fi acesta? Aşa suntă bisericele autochefale din resăritulă desbinată? Aă nu formeză acolo tóté die- cesele ună organismă cu aşa numitulă „sfîntu sinodă“ ? Ce amă mai (ţi™) susţinemfi şi acum. Dlă N. Densuşană nu e în clară de locă cu înţelesulă cuvinteloră, ce le folosesce.

II, Să trecemă la autonomie, din carea dlă Densuşană pricepe încă şi maî puţină ca din autochefalie.

Póte nicăiri nu vorbescă aşa mulţi che­maţi şi nechemaţi despre autonomie ca la noi, şi totuşi puţini suntă în clară cu înţe­lesulă ei.

Biserică autonomă după înţelesulă, ce-lă are cuvîntulă in statulă nostru, este aceea, carea s i n g u r ă ea f ă r ă n i c i o i n g e r i n ţ ă

— 264 —

a g u v e r n u l u i saü a l e g i s l a ţ i u n i i ci­v i l e î ş i a d m i n i s t r è z à a f a c e r i l e bi se­r i cesc î, scolas t i ce , f u n d a ţ i o n a l e şi de avere . în înţelesulă acesta biserica desbinată a resărituluî, atâtă de Iubită de dlű Densuşană, cu tote că n’are să-î mulţă- mâscă chiarű nimica, n’a fostă în trecută autonomă nici cândă. Deschidă dlù N. Den- suşană numai istoria bizantină şi chiară şi Pravila, şi va vedé, în ce dependinţă delà stată a fostă biserica acésta în imperiulă bizantină. Nu este autonomă nici astădi, nici în Grecia, nici în Rusia, nici în România şi Sêrbia. Singură în Ungaria la Românî şi Sêrbï şî-a câştigată în timpulă mai noă în câtva autonomia acésta.

Ce atinge insă bisericele creştine din Ungaria, putemă dice, că biserica protestantă, calvinéscá şi unitară aâ autonomie forte amplă.

O atare autonomie până acum nu are în Ungaria biserica catolică nici cea din Mitropolia de Strigonă, nici cea din Mitro­polia română de Alba-Iulia. Căci mai întâiă ce atinge afacerile bisericescî, adevărată că statulă nu se amestecă nici în dogme, nici în disciplină, are însă dreptulă de a denumi mai pe toţi episcopii, canonicii şi o grămadă de dignitari bisericescî, şi pe lângă aceea şi dreptulă de patronată la forte multe biserici. Ce atinge afacerile scolastice, statulă îşi arogă dreptulă, amă putétlice, de administra- ţiune asupra şcoleloră medie cu caracteră catolică, şi nu numai dreptulă de inspecţiune asupra loră ca la confesiunile autonome, aşa câtă sarcinele materiale cu susţinerea loră

— 265 —

le portă biserica, dreptulű lorü de guvernare însă îlü are statulű. Ce se ţine de fonduri, statulű administrézá fondulű catolicii religio- narù şi alù studiilorü, şi chiaru şi o grămadă de fonduri de ale nóstre, cum este ală clerului numitü bobianü cu tóté fundaţinnile ingre- miate, ală seminariulul, tipografiei şi altele, în urma ce se ţine de averea biserieescă, şi astădi statulű deprinde dreptulű de a de- chera de fără valóre orî ce schimbare, ce atinge substanţa averii bisericesc! diecesane, dacă aceea nu s’a făcută cu permisiunea lui.

Până cândă statulű are atâta ingerinţă şi atâtea drepturi în afacerile bisericeî catolice, car! în celealalte biserici creştine nu le are, până atunci ea nu are autonomie deplină. Drepturile şi ingerinţa acesta şî-o baseză statulű pe privilegiile date de Papa Silvestru II regelui Ştefană I ălă. Ungariei, şi de Papa Clemente XIII date reginei Maria Teresia.

Cu tote acestea însă nu putemü «pce, că nu avemü autonomie chiară de locă. Căci mai întâiă în beneficiile mai mici, cari nu suntă de patronată regescă — şi cele mai multe beneficii ale nóstre suntü de acestea — statulű nu se amestecă. Regularea, admini­strarea şi umplerea lorii este în mânile nóstre. Mai departe deşi statulű se vîresce totă mai afundă în şcolele confesiuniloră, cu deosëbire dacă suntă roraânesci, totuşi o parte însem­nată din causa scolastică, precum dotarea, susţinerea, disciplina scolastică şi biserieescă. umplerea staţiuniloră, este încă în mânile nóstre. Totü asemenea de averea parochială bisericéscâ, scolastică şi fundaţională dispu-

— 266

nemű încă liberi, şi de mai multe fundaţiuni şi fonduri diecesane şi ehiarù şi provinciale.

Tote acestea constituescû unù complexă frumosü de afaceri, ce le putemû regula fără ingerinţa statului chiarû şi pe basă repre- sentativă cu concursulă clerului şi ală po­porului creându-ne astfelü pentru întregû complexulű acesta o autonomie representativă.

Crearea autonomiei acesteia pe basele, de cari dispunemü, se póte întîmpla saű de josü in susû, saü de susù în josu. Mai prac­tică însă este, dacă se începe de josu în süsü, fiindü că se face mai întâiă esperinţa şi praxa în micuţă, şi apoi, dacă proba a suc- cesö, se póte merge mai în su să. Astfelă se póte începe mai întâiă cu autonomia pa- rochială ca cea mai inferioră. în fiesce care parochie se póte face stătută autonomă apro­bată de episcopulă pentru administrarea afa- ceriloră bisericesc!, cari nu se ţină de ie- rarchie, a afaceriloră scolastice şi fundaţionale şi de avere a parochiei respective, şi dacă parochianii voră crea şi beneficiă suficientă şi stabilă pentru preoţimea din acea pa­rochie, potă căpeta şi dreptulă de patronată la acea biserică, a cărui eserciţiă încă póte fi regulată în statutulă autonomă ală parochiei. Pe calea acesta se póte purcede mai în susă la autonomia tracteloră protopopescî pentru afacerile, ce atingă întregă tractulă; după aceea la autonomia diecesană, pentru aface­rile, ce atingă întregă diecesa ; şi apoi mai în susă la autonomia provincială pentru afa­cerile, ce atingă provincia întregă. Ună atare proiectă de autonomie bisericescă pe base

— 267 -

représentative pentru afacerile, ce suntű încă în mânile nóstre, şi în cari statulű încă nu s’a ingeratù, a presentatû neul- tatulă Mitropolită Vancea sinodului pro­vincială delà 1882. Şi o spuneinü dluî N. Densuşană, că între aceia, despre cari dînsulă (Jice, că Mitropolitulă Vancea era sigură, că nu-i voră face nici o opusăţiune, unii aşa opuseţiune aă făcută şi proiectului acestuia, câtă mâhnită în sufletă a trebuită să-lă retragă.

Lucrulă însă se póte începe şi delà auto­nomia provincială scoborîndu-se la vale până la cea paroehială.

Ce să se întîmple însă cu afacerile acelea, cari nu suntă în mânile nóstre, cum este de­numirea episcopiloră, fondurile administrate de stată, dreptulă lui cu privire la averea diecesană şi altele?

Őre putemă spera, să le căpătămă şi acestea vre-odată în mânile nóstre ? Viitoriulă numai Dumne4eă îlă scie. în împrejurările deastăijî putemă 4'ce cu certitudine, că nu.

Este pentru noi forte durerosă, că dreptu­rile acestea le deprinde astă4i corona în modă constituţională prin guvernulă eşită din sinulă maîorităţiî parlamentului, în care de-a rîndulă şedă neromâni şi şi acatolicî. Cândă ne-amă puté elupta vre-odată autonomie şi pe terenulă acesta, atunci fără de a vâtëma dreptulă de patronată ală Maiestăţii Sale ne-amă pute crea ună senată supremă bisericescă din cle­rici şi laici, ca în provincia nostră prin acestă senată şi la propunerea lui să-şi deprindă Ma­iestatea Sa drepturile de denumire şi altele,

I

— 268 —

cari le are cu privire la biserica nostră. Őre ajunge-vomü vre-odată şi dile de acestea, Dum- ne4eù scie.

Se nasce însă întrebarea, că ore o atare autonomie pe basa representativă nu póte fi decâtü salutară pentru biserica nostră? Atîrnă multü, forte rnultù delà spiritulű corectă evan- gelicü şi delà cultura bărbaţiloră, cari ar fi în organismele sociale conducetóre. Porta atunci e deschisă, ca ori cine să-şî câştige mare in- fluinţă în afaceri bisericesc! de mare însem­nătate. Chiară pentru aceea întrândă de cel nechemaţi multă rëü potă să facă, şi mai cu samă întrândă ómen! infectât! de spiritulű inimică ori cărei religiunï positive. în unű atare casă autonomia ar pute fi în scurtă timpă mormîntulă bisericel. ínchipuéscá-s! cetitori! de pildă organisme autonome cu funcţiuni şi atribuţiunî însemnate, în car! ma­joritatea o formeză omeni ca dlă Nie. Den- suşană, car! sub autonomie înţelegă dreptulă tuturoră de a judeca despre dogme, aface­rile liturgice şi disciplină, cari fiindă reser­vate ïerarchîeï suntű eschise din cadrulă aù- tonomie! amintite, bărbaţi, cari nu voescă să scie nimică de legătura îerarchică cu Roma, şi prin aceea de comuniunea de credinţă cu întréga lumea catolică, şi atunci îşi potă, închipui Babilonulă, ce s’ar nasce în biserica nostră. De aceea întâia şi mal întâiă este de lipsă, ca în tóté straturile societăţi! sacre să domnéscá unű spiritü corectă bisericescű cristalisatü de o cultură frumosă. Atunci autonomia representativă póte să fie folosi- tóre, şi se va pute forma ea de sine. Şi în

— 269 —

acésta erăşi se aratà, câtă adevërü con­ţine disa Mântuitoriuluï: „Căutaţi mai în- tâiü împărăţia lui Dumnedeü şi dreptatea lui, şi acestea tóté se vorü adauge voué.“ Până cândă însă autonomia representativă o cerű în unù rnodü aşa bruscă şi bărbaţi de principii radicale şi anticanonice profesate de dlű N. Densuşană şi „Gazeta“, până atunci nu e mirare, că mulţi factori conducători de astăilî, îngrijaţi de sortea bisericeï, nu suntă aplicaţi a deschide la atari bărbaţi uşile autonomiei représentative.