c Curtea de la ArgeºMircea Opriþã: Golem & Co. La ººcoalã nnu aam aauzit ddecât ddespre ......

Horia Bãdescu: De ce nu fac politicãDan Anghelescu: Vintilã Horia - Credinþã

ºi CunoaºtereAnton Golopenþia: Îndreptar pentru tineretMircea Bãduþ: Reinventarea mediocritãþiiAlexandru Mãrchidan: Despre Antiparenting,

de ieromonah Savatie Baºtovoi Paula Romanescu: ªi limba dacilor, ºi sufletul

românesc spun aceeaºi povestePr. Daniel Gligore: Mãnãstirea Argeºului

înainte de Vlad al II-lea Dracul (II)Oana Lucia Dimitriu: ªtefan Corodeanu,

un erou al Primului Rãzboi MondialMarin Aiftincã: Academia Românã în anii

Primului Rãzboi Mondial (II)Nicolae Melinescu: De vorbã

cu acad. Bogdan SimionescuTheodor Codreanu: Poezia plânsului

arheicCristian Cocea: Roma, capitala lumiiMircea Opriþã: Golem & Co.

LLa ººcoalã nnu aam aauzit ddecât ddesprefoarte ppuþini ddintre eei, ccei ccare nnuau aavut nnicio iimplicare ppoliticã

„greºitã” ((iincorectã poliitiic la mmodul „„arhaic”,literal, aal ttermenului) îînainte dde rrãzboi ssauau „„colaborat” ddupã rrãzboi ccu rregimul. CCutimpul, aau mmai aapãrut îîn llibrãrii ººi aalþii, mmaila vvedere ((Blaga, BBarbu) ssau mmai cconfiden-þial ((Eliade). Dupã 11989 aam ccãzut îîn uuimireºi mmânie aaflând cce ppersonalitãþi dde aanver-gurã aa ccunoscut ccultura nnoastrã, îîn ssenslarg, iincluzând ººtiinþa, îîntre ccele ddouãrãzboaie mmondiale, mmarea mmajoritate ffieuciºi îîn îînchisorile ccomuniste, ffie pplecaþiîn eexil, îîn aambele ccazuri, ccu ccãrþile aascun-se pprin „„fondurile sspeciale” aale bbibliote-cilor, ccu nnumele sscoase ddin mmanuale ººidicþionare. EEmil CCioran, MMircea EEliade,Eugen IIonescu, VVintilã HHoria, AAlexandruCiorãnescu, NNae IIonescu, MMirceaVulcãnescu, IIon BBarbu, TTudor AArghezi,George EEnescu, NNicolae IIorga, OOctavOnicescu, MMiron NNicolescu, GGrigore CC.Moisil, GGeorge CCãlinescu, LLucian BBlaga,Liviu RRebreanu, CConstantin NNoica –– uunpanteon aameþitor, îîn ccare aam aamestecatdisciplinele ººi ggeneraþiile ººi aam oomismulte nnume, llista ppoate ccontinua.

Dar nnu nnumai nnumãrul mmarilor pper-sonalitãþi, aamploarea, ooriginalitatea ººiimpactul iintern ººi, mmai aales, eextern aaloperei llor ssunt iimpresionante ((Vintilã HHoriaa pprimit PPremiul GGoncourt ppentru rromanulDumnezzeu ss-aa nnãscut îîn eexiil, EugenIonescu aa ffost mmembru aal AAcademieiFranceze, ddon AAlejandro CCioranescua aajuns nnume dde sstradã ººi dde bbibliotecãîn IInsulele CCanare –– ººi ccâte aaltele), cciºi pprecocitatea mmultora ((Cioran ppublicaPe cculmiile ddiisperãriiii la 224 dde aani ººiSchiimbarea lla ffaþã aa RRomâniieii la 225;Vintilã HHoria îînfiinþa rrevista MeºterulManole, pe ccare oo ppunea îîn ccontinuareamarilor rreviste aale cculturii rromâne, lla 224de aani; lla 119 aani, AAlexandru CCiorãnescuera ssolicitat dde GG. CCãlinescu ssã sscriearticole dde lliteraturã ccomparatã ppentrurevista Capriicorn;; Grigore CC. MMoisilîºi ppublica tteza dde ddoctorat lla EEdituraGauthier-VVillars lla 223 dde aani; MMirceaVulcãnescu ppublica ttrei ccãrþi lla 228 ddeani, Teoriia ººii ssociiologiia vviieþiiii eeconomiice,ÎÎn cceasul aal 111-llea ºi Cele ddouã RRomâniiii –iar eexemplele ssunt mmult mmai mmulte).

DDouã îîntrebãri ffundamentaleurmeazã ffiresc cconstatãrilordinainte: ccum aa ffost aatunci pposi-

bil ººi ddacã mmai eeste ººi aacum ((sau îîntr-uunviitor pprevizibil) pposibil?Evident, îîntrebãrile sseleagã, rrãspunsurile, ddeasemenea. ªªi, ddesigur,în ccele ccâteva rrânduride aaici nnu sse ppot ddadecât sschiþe dde rrãspuns.

Contextul iistoric, iinternºi eeuropean, eeste ppunctulde pplecare, ccadrul îîn ccareRomânia ss-aa aafirmat ccuatâta vvigoare, nnu nnumai în cculturã, îîn ccele ddouãdecenii iinterbelice. SSe

înfãptuise RRomânia MMare, iincluzândBasarabia, îîndelungatul ººi aanevoiosulproiiect dde þþarã al rreîntregirii sse rrealizase,era nnevoie dde cconsolidarea sstatului îîntãritastfel, eera nnevoie cca uunirea aadministrativ-politicã, bbazatã ppe uunitatea în ccuget ººiisiimþiirii, sã ffie uurmatã dde uunificarea eeco-nomicã, lla nnivelul iinfrastructurii, aal cculturii.Statul –– rregat ppe vvremea aaceea! –– aa ttrecutla llucru. MMarile sspirite aale vvremii aau cchematla llucru. PPasaje îîntregi ddin sscrieri aale lluiConstantin SStere ssau MMircea VVulcãnescu,pentru aa aaminti ddoar ddouã nnume, mmeritãreluate cca iilustrare.

DDouã ssublinieri lla ccele ddinainte.Existau ppe aatunci ffiguri ppublicecharismatice, rreali fformatori dde

opinie, ffãcându-ii dderizorii sspre rridicol ppecei cce sse aautonumesc aastãzi aaºa, ppatrioþiautentici, ccare ccoagulau îîn jjurul llor ggrupuri,atrãgeau ddiscipoli, aatrãgeau ppublicul llargspre cconferinþele llor, sspre sscrierile llor ((NaeIonescu, NNicolae IIorga, MMircea VVulcãnescuetc.). AApoi, RRegatul, ddeci sstatul, nnu nnumaicã sse iinteresa dde cculturã, ddar aavea iiniþia-tive ppractice dde aamploare, ccum aa ffostFundaþia RRegalã CCarol aal III-llea, ccea ccare,printre aaltele, aa îînfiinþat, cchiar lla iiniþiativaRegelui, Reviista FFundaþiiiilor RRegale.Spunea CCarol aal III-llea îîn pprimul nnumãr:„Cultura nnoastrã nnu ttrebuie ssã ffie nnumaide iimport, cci pprodusul aacestui nneam,sprijinit ppe ttrecutul nnostru ººi ppe iinfinitelemijloace aale þþãrii.”

La eexplicaþiile iinterne mmai ttrebuieadãugate aavântul eeconomic ((leul ccon-vertibil!) ººi, îîn rrelaþie ddirectã ccu cculturaºi eeducaþia, eexistenþa uunei cclase ssocialecu ddare dde mmânã, eexistau boiierii veritabili,care-ººi ttrimiteau ccopiii lla sstudii îîn vvest –– iiaraceºtia rreveneau îîn þþarã! –– ººi mmai ttrimiteaula ººcoli ººi ccopii nnevoiaºi. MMai ttoþi ggiganþiipe ccare ii-aam eenumerat lla îînceputul ttextului(desigur, nnu ttoþi) ss-aau nnãscut îîn ccase ccareaveau bbiblioteci, îîn ccare sse vvorbeau ººi llimbistrãine, îîn ccare ccartea/învãþãtura eera llamare ccinste. ÎÎn ggeneral, ssocietatea ppreþuiape aatunci îînvãþãtura...

FFavorabil eera ººi ccontextul iinterna-þional. CCele ttrei iimperii vvecinesuferiserã mmodificãri ffundamentale,

retrãgându-sse îîn ssine ssau ddispãrând. CCelAustro-UUngar sse ddizolvase îîn iistoria ddeunde sse llãþise, TTurcia llui AAtatürk sse mmoder-niza-ooccidentaliza, RRusia sse ttransformaseîn UUniune SSovieticã, ssperiind vvestulEuropei ccu ccrimele iinterne ººi pposibilitateainfectãrii ccontinentului ccu cciuma rroºie.

(Va uurma)

Curtea de la ArgeºAAnnuull VVIIIIII �� NNrr.. 88 ((8811)) ��AAuugguusstt 22001177

cy

mk

Revistã dde cculturã

DDiinn ssuummaarr::

www.curteadelaarges.ro

Monumentul ddin GGãvana, PPiteºti

Revista aapare ccu ssprijinulPrimãriei MMunicipiului CCurtea dde AArgeº

(prin iintermediul CCentrului dde CCulturã ººi AArte),Trustului dde PPresã AArgeº EExpres

ºi aal AAsociaþiei CCulturale „„Curtea dde AArgeº”.

Uimitorii ooameni ddeculturã iinterbelici ((II)

GGhheeoorrgghhee PPÃÃUUNN

ORAª REGAL

Currtea de la Arrgeºº

Redactor-ººef : Gheorghe Pãun

Redacþie: Daniel Gligore, MariaMona Vâlceanu, Constant inVoiculescu

Colegiu rredacþ ional: SvetlanaCojocaru – director al Inst i tutuluide Matematicã ºi Informaticã alAcademiei de ªt i inþe a Moldovei,Chiºinãu, Florian CCopcea – scr i i tor, membru al USR ºi USM,Drobeta-Turnu Severin, Ioan CCrãciun – director al Editur i iArs Docendi, Bucureºt i , Spir idon CCristocea – conferenþ iarla Universi tatea Piteºt i , Dumitru AAugustin DDoman – scr i i tor,Curtea de Argeº, Sorin MMazilescu – lector la Universi tatea Piteºt i ,Marian NNencescu – cercetãtor asociat la Inst i tutul de Fi losof ieal Academiei Române, Fi lofteia PPally – expert naþ ional etnolog,Muzeului Vit icul tur i i º i Pomicultur i i Goleºt i , Argeº, OctavianSachelarie – director al Bibl ioteci i Judeþene „Dinicu Golescu”,Piteºt i , Adrian SSãmãrescu – conferenþ iar la Universi tatea Piteºt i ,Ion CC. ªªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti.

Corecturã: Radu Gîr joabãMachetã: Elena Baicu

ISSN: 22068-99489

Întreaga rãspundere ºtiinþificã,juridicã ºi moralã pentru conþinutularticolelor revine autorilor.

Reproducerea oricãrui articolse face numai cu acordul autoruluiºi precizarea sursei.

CURTEA DE LA ARGEªRevistã llunarã dde cculturã

Domnul EEminescu sscris-aa

AAppaarree ssuubb eeggiiddaa TTrruussttuulluuii ddee PPrreessãã „„AArrggeeºº EExxpprreess”” ((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr 3355AA,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772222336688)) ººii aa CCeennttrruulluuii ddee CCuullttuurrãã ººii AArrttee „„GGeeoorrggee TTooppîîrrcceeaannuu””

((BB-dduull BBaassaarraabbiilloorr 5599,, tteell..//ffaaxx:: 00224488-772288334422)) ddiinn CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº

E-mmail:[email protected]

Website: www.curteadelaarges.ro

Abonamente sse ppot ffacela ssediul rredacþiei – Trustul dde

Presã „„Argeº EExpres”(25 llei/6 lluni ººi 550 llei/12 lluni)sau ttrimiþând bbanii îîn ccontulAsociaþiei CCulturale CCurtea

de AArgeº ((detaliile bbancare aaparmai jjos) ººi oo aadresã ppoºtalã

prin ee-mmail.

Tiparul: TTipografia AArgeº [email protected]@gmail.com

Anul VVIII �� Nr. 88 ((81) ��August 2201722

Revista ppoate ffi ssponsorizatã pprin iintermediul AAsociaþiei CCulturale CCurtea dde AArgeº, CCIF 229520540, BBanca TTransilvania, IIBAN RRO38 BBTRL RRONC RRT0V 11516 77901.

Toate-ss vvechi ººi nnouã ttoate...SSpre rrãsãriit, nnu sspre aapus! e ttitlul uunui aarticol

al zziarului Berliiner BBoersen-CCouriier în ccarepropune cca vvalurile ssuperfluenþei ppopulaþiunii

germane, ccare aacum sse îîndreaptã sspre AAmerica,sã eemigreze ppe vviitor îîn RRomânia.

Îl rreproducem îîntreg:Dupã cce îîn aartiicolul nnostru ddiin uurmã aam eenume-

rat mmotiivele ccare ffac cca cconcentrarea eemiigraþiiuniiiigermane sspre AAmeriica ssã ffiie oo ppagubã aatât ppentruEuropa, ccât ººii ppentru GGermaniia îîndeosebii, vvom cciitaacum ccâteva îîmprejurãrii ccare, ddupã aa nnoastrã ppãrere,constiituiie oo ddovadã ssufiiciientã ccã eemiigraþiiunea gger-manã ppoate ssã ffiie ppãstratã ccontiinentuluii nnostru, bbapoate ssã ddeviinã cchiiar ffolosiitoare iintereselor nnaþiionaleale GGermaniieii. CCredem ccã þþãriile ddunãrene, îîndeosebiiRomânia, sunt aapte îîntr-oo mmãsurã eextraordiinarãde-aa ppriimii îîn nnumãr mmare ccoloniiºtii ggermanii.

Avem, îînaiinte dde ttoate, ddouã mmotiive eesenþiiale::întâii îînlesniirea mmaii mmare, ddecii ººii hhotãrârea mmaiiuºoarã dde rreîntoarcere ppentru eemiigranþiiii aaceiia ccarear ffii ccãutat dde llucru îîn nnumiita þþarã sstrãiinã ººii aar ffii aaflatcâºtiig, aal ddoiilea, mmenþiinerea uunor rrelaþiiii nnaþiionalemaii vviiii ccu þþara-mmumã.

Elementul ggerman, ddupã ttoate pprediispozziiþiiiile lluii,nu ee ttocmaii îîncliinat dde-aa sse aamalgamiizza ccu ppopulaþii-uniile ddiin OOriientul EEuropeii, ccii aa aarãtat ppân-aacum ddiincontra ttendenþa dde aa-ººii ppãstra ccaracterul nnaþiional.Dovadã ppentru aaceasta ssunt ssaºiiii ddiin TTransiilvaniiacare ppân-îîn zziiua dde aazzii aau ppãstrat îîn ddecurs ddesecole ffiiiinþa llor ggermanã ººii ddatiinele ggermane.

E pprea aadevãrat ccã mmunca ffiizziicã nnumaii nnu ee aatâtde bbiine pplãtiitã îîn RRomâniia cca îîn AAmeriica. DDar iintelii-genþa ººii sspiiriitul dde îîntrepriindere aau uun tteren mmultmaii ffavorabiil îîn nnoul rregat. ÎÎn RRomâniia ssunt îîn mmultelocurii ssemne cclare ccã sse aaflã îînsemnate ggiisiimentede ppetroleu;; ppãturii dde ccãrbunii dde ppãmânt aasemeneanu lliipsesc ººii, ddacã bbogãþiiiile aacestea aau rrãmas ppân-acum pparagiinã ººii nneutiiliizzate, ccauzza ee nnumaii lliipsa ddedrumurii ººii ccomuniicaþiiunii. AAcii sse ddeschiide uun tterenvast ppentru iinteliigenþã ººii ppentru sspiiriitul dde îîntrepriin-dere ººii eexploatarea îîntrepriinderiilor mmaii ssus aarãtatear dda dde mmuncã mmultor pputerii.

Dar nnu nnumaii ppentru rramura iindustriialã, cciiºii ppentru aagriicultor eexiistã îîn RRomâniia ccele mmaiifavorabiile ccondiiþiiii dde eexiistenþã. ÎÎntiinderii vvaste ddepãmânt aaproape vvergiin aaºteaptã nnumaii oo aagriiculturãraþiionalã ººii iintensiivã, lla ccare mmunciitorul rromâniindiigen nnu ee îîncliinat. ((...))

Maii nn-aam ttrebuii ssã aadãogãm ccã oo ccoloniiegermanã iindustriialã ººii aagriicolã îîn OOriientul EEuropeiiar ffii uun ccâºtiig ttot aatât dde mmare ppentru GGermaniia,cât ººii ppentru cculturã îîn ggenere, aaii ccãreii ppiioniieriiar ffii ccoloniiºtiiii ggermanii. GGermaniia aar fface aastfelîn OOriientul EEuropeii o ccucerire ppacinicã, ccomercialã,care aare mmarele aavantaj dde-aa aaduce ffolos ººi mmulþumi-re cchiar ccelui ccucerit. Cãcii RRomâniia aar ttrage mmarii ººiiiincontestabiile ffoloase dde lla ccoloniizzaþiiunea ggermanã,ºii ppriin pputeriile dde mmuncã, ppriimiite ddiin GGermaniia, aarajunge lla oo îînfloriire eeconomiicã, dde ccare aar ttrebuiisã rrãmânã aaltfel ddeparte ttiimp iincalculabiil îîncã.

Se-nnþelege ccã oo cconcentrare aa eemiigraþiiuneiigermane nnu sse vva pputea oorganiizza ººii rrecomandadiin ppartea sstatuluii ddecât aatuncii ccând guvernul rromâns-aar hhotãrî mmai îîntâi dde-aa dda ccoloniºtilor ggermani

avantajele ccorespunzãtoare, avantaje ccare aar ttrebuiisã aaiibã dde sscop mmaii îîntâii dde-aa aabate eemiigraþiiuneagermanã sspre RRomâniia ººii aapoii sscopul dde-aa ffavoriizzaprosperarea ccoloniiiilor ggermane.

ÎÎntre aaceste aavantaje nnumãrãm îîn lliiniia îîntâiiauºurarea eemiigraþiiuniiii sspre RRomâniia ppriin reducereacheltuielilor dde ttransport. (...))

Sunt ccestiiunii dde ddetaliiu, aa ccãror ssoluþiiune sse ppoatelãsa îîn sseama aautoriitãþiilor rrespectiive. SSe îînþelegede lla ssiine ccã rrealiizzându-sse aaceste pplanurii dde ccolonii-zzaþiiune, numãrul cconsulilor ggermani îîn RRomânia ccatãsã sse îînmulþeascã îîn mmod cconsiderabil. ((...)

NNimic nnu ee mmai aadmirabil ddecât nnaiva iimper-turbare aa ffoii dde bbursã dde aa ppretinde ccamuncitorul ccel ttrândav rromân sã pplãteascã

pânã ººii ccheltuiielele dde ttransport ale aacelor nnemþi ccaren-aau ccu cce ttrãi îîn þþara llor ººi ccare ssã vvie ssã-ll cucereas-cã pe aacelaºi ttrândav ppe ccale eeconomicã. TTrebuie îînadevãr ssã aavem uun gguvern ººi nniºte CCamere, ccompuseîn mmajoritate dde sstrãini, ppentru cca oo ffoaie sstrãinãsã aaibã ccurajul dde-aa sscrie aasemenea pplatitudini.

Existã ddemult îîn GGermania mmarota dde-aa aabatecoloniile cce mmerg îîn AAmerica sspre þþãrile DDunãrii, sspreRomânia îîndeosebi. CCaracterul nnaþional aal rromânilor,viciat dde ddomnia ffanarioþilor ººi ººters îîn mmare pparte pprinamestecul cclasei dde mmijloc ccu eelemente ttransdanubia-ne, rregimul eeconomic ººi ppolitic ddetestabil ººi oodios llacare ssunt ssupuse eelementele aautohtone aale þþãrii ddecãtre ccele iimigrate ººi ddominante, ccomplicitatea îîntrepic-ppocheþii iindigeni ººi ccavalerii dde iindustrie dde ppestegraniþã, ttoate eelementele aacestea dde cconvingereînclinã ppe ggermani aa-ii fface ssã ccreazã ccã îîn oo þþarãîn ccare CC.A. RRosetti sstãpâneºte, nnemþii ppot iintra ccudroaia, pplãtindu-lli-sse ppânã ººi ccheltuielile dde ddrum.

Silã nne ee uuneori dde aa mmai llua ppana îîn mmânã ssprea aapãra iintereseleromânimii. CClaseledirigente ((...) ssuntprinse îîn mmreajaînmiitã aa ffuncþiilorcreate ddin nnou lla ccãileferate, lla ttutunuri, llabãnci ººi, cchiar ddac-aampresupune cc-aau aavuto ccoardã dde rrezistenþã,au ppierdut-oo. CClasacea mmai nnumeroasãºi aautohtonã aa aacestuipãmânt, þþãranul, ggemesub eexploatarea uuneiadministraþii nneome-noase, ssub bbirurile ººiuzura ccu ccare ssusþineo ggeneraþie iintelectua-lã sstearpã ººi mmorali-ceºte ddecãzutã. ªªinu sse aaflã îîn aaceastãneagrã mmulþime uunsuflet ggeneros, uun bbraþde ffier, ccare ssã ppunãcapãt aacestei mmizeriifãrã dde mmargini.(Tiimpul, 26 iiulie 11881)

UUrmânddiscuþiu-nea aasupra

punctului sstabilitîn nnumãrul dde iieri,adicã aa ddeosebireiîntre rromâni dde rrasãºi ppretinºi rromâni ddeprovenienþã iincertã,ni sse îînlesneºte mmultrãspunsul lla ccestiu-nile cce nni lle iimpuneviaþa ppublicã.

Vedem, ddeexemplu, îîn vvremealui MMatei BBasarab oo ccreºtere aa ppopulaþiei aatât dderepede îîncât aajunsese lla nnumãrul cce-ll aare aastãzi,adicã lla 33 mmilioane aaproape nnumai îîn MMuntenia.

Ca uun ccorelat aal aacestei ddezvoltãri vvedem ssta-bilindu-sse ddefinitiv oo llimbã lliterarã ccomunã îîntregeinaþionalitãþi rromâne, ooperã lla ccare aa cconcurs aatâtTeofan, mmitropolitul AArdealului, ººi VVarlaam aalMoldovei. OO uunitate iidealã ccel ppuþin aa rrãspândituluipopor rromânesc pplutea îînaintea vvederilor aacelorvenerabili bbãtrâni aal ccãror ccuraj rrãzboinic nnu aaveaegal ddecât îîn ccurajul mmoral dde-aa ddezlipi oo ddatã ppentrutotdeauna eelementul eetnic aal llatinitãþii ddin OOrient ddemasele sslave, tturanice ººi ggreceºti ccare-ll îîncunjurau.ªi-nn aadevãr, ddacã ccitim ddocumentul llui MMatei BBasarabde lla 11639, nne îîncredinþãm ccã eel îîºi ppricepeamisiunea llui iistoricã:

Doamne! –– zzice eel –– vvenirã sstrãinii îîn mmoºianoastrã ººi-ººi sspurcarã mmânile llor ccu mmite ººi îîndrãznirãa vvinde ººi aa ccârciumãri SSfintele TTale ººi aa ggoni ppemoºneni ººi îîn aavutul llor aa bbãga ppe sstrãini, ffum dderuºine vvecinilor nnoºtri, ....oameni sstrãini nnouã, nnu cculegea ((religia), ººi ccu nneamul, ccu llimba ººi ccu nnãravurilecele rrele.

Iatã oo ddeosebire cclarã îîntre llege ººi rrasã; îîntreconfesiune ººi nnaþionalitate!

Apoi uurmeazã zzicând:Întorcându-sse DDumnezeu ccu mmilã lla aaceastã

sãracã dde þþarã, aadusu-ººi-aau aaminte dde nnoi, MMateiBasarab, ººi nne-aau aadus ddin þþãri sstrãine, dde uunde eeramgoniþi dde sstrãini ººi ppribegi dde rrãul llor ººi nne aalease lladomnia þþãrii ººi nne rridicã îîn SScaunul sstrãmoºilor nnoºtri.

Aceastã rreacþiune aa eelementului ccontra ccotropiriide eelemente iintroduse îîn mmod cclandestin îîn þþarã,precum ººi rredeºteptarea îîn ggenere, ee îîn lluptã îînsãcu eelemente iimigrate, ccare aajung aa sstinge ddinastiaBasarabilor ººi aa iintroduce ddomnia sstrãinã aa ffana-rioþilor. ((...)

Dacã cconsiderãm vvigoarea eextraordinarã aaînceputurilor nnoastre iistorice, ffigura uunui MMirceasau ªªtefan ccel MMare, ººi lle ccomparãm ccu mmizeriaºi ppuþinãtatea dde ccaracter ddin zziua dde aazi, nnu mmaiîncape îîndoialã ccã aalt eelement ppredomina aatunci,altul aazi, ººi ppoate ttoatã ccestiunea sse rreduce lla aaceeacã ppe-aatunci pprecumpãnea ppopulaþia aautohtonã ddemunte, iiar aazi pprecumpãneºte ccea iimigratã dde bbaltã.

Iatã ddar ccare ee aantagonismul vveritabil îîntremoldoveni ººi aaºa-nnumiþii mmunteni. EE aantagonismulîntre eelementele iistorice aale aacestei þþãri ººi cceleneistorice. ((Tiimpul, 30 iiulie 11881)

Un ffapt eeditorial ddeexcepþie s-a produsîn primele luni ale

anului 2017. Sub îngrijireadoamnei Silvia Colfescu,

Editura Vremea adãuga la valoroasa serie de autordedicatã lui Vintilã Horia un amplu ºi erudit eseuintitulat Crucea. Tradusã de Ileana Cantuniari, pre-faþatã de Radu Preda, cartea devenea un evenimentºi prin faptul cã, în agitata – ºi nu tocmai primitoarea– noastrã actualitate, bibliografia unicului româncâºtigãtor al Premiului Goncourt se îmbogãþea cuîncã o valoroasã scriere ineditã. Cel care descoperiseîn arhivele horiene de la Collado Villalba (Spania)dactilograma eseului, Cristian Bãdiliþã, atenþionaasupra acestei apariþii, oferind ºi informaþii impor-tante. Numele descoperitorului se regãsea ºi printrecei cãrora li s-a datorat desfãºurarea manifestãrilordedicate sãrbãtoririi centenarului Vintilã Horia în2015. Tot el, în tandem cu Silvia Colfescu, editaseMemoriile unui fost Sãgetãtor ºi, la aceeaºi editurã,Vremea, alãturi de academicianul Basarab Nicolescu,publica, sub titlul În cãutarea Omului Total, „acteleColocviului Vintilã Horia: o sutã de ani de la naºtere”.Din neobositele lui investigaþii se anunþã, în pregãtire,încã o carte ineditã: Vintilã Horia, Jurnal de sfârºitde ciclu.

Potrivit informaþiilor pe care le-a pus în circulaþie,dupã apariþia eseului Crucea, textul a fost elaborat lasolicitarea editorului Michel Random pentru o colecþiespecialã (Les symboles), coordonatã de acesta laEditura Le Félin din Paris. Însã, prin ruptura interve-nitã între Michel Random ºi editurã, publicarea a fostabandonatã, dactilograma rãtãcindu-se în arhive.

Lapidare, consideraþiile lui Cristian Bãdiliþã asupra

textului au apãrut, nu tocmai firesc, pe cãi colateraleºi nu în paginile cãrþii. Trecem peste acest (nu chiarun) amãnunt ºi le reproducem fragmentar. Estesubliniat caracterul personal, horian al eseului, carese situeazã dincolo de orice influenþã culturalã ºiteologicã. „Vintilã Horia, scrie comentatorul, abor-deazã simbolismul Crucii frontal, într-un demersdeopotrivã polemic (împotriva moliciunii, a dezinte-grãrii spiritualitãþii occidentale) ºi apologetic (Cruceaeste un simbol viu, care poate resuscita virtuþilenoastre spirituale). În al doilea rând, se mai spune,trebuie amintitã ambianþa guénonianã în care a fostredactat acest text. Din mãrturiile pe care le-amobþinut de la Theodor Cazaban, Paul Barbãneagrã,Basarab Nicolescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca,reiese faptul cã autorul capodoperei Dumnezeu s-anãscut în exil devenise, cu timpul, tot mai apropiatde paradigma de gândire ºi interpretare a lui Guénon,frecventând, între altele, ºi cercul de ezoteriºti dinapartamentul lui Paul Barbãneagrã de la Paris. Nuîntâmplãtor, ultimul sãu jurnal se intituleazã Jurnal desfârºit de ciclu, aluzie clarã la ultima vârstã, kali-yuga,a decadenþei, din Breviarul guénonian. În al treilearând, Crucea are o valenþã testamentarã.”

Din îîntristãtoarea ppostumitate a lui VintilãHoria, unul dintre cei mai importanþi scriitoriromâni ai veacului trecut (acela pe care,

foºti adulatori din tatã-n fiu ai regimului ceauºistîncearcã azi, din rãsputeri, sã îl eternizeze în exilºi uitare), ni se oferã acum una dintre marile cãrþiale exilului românesc: Crucea. Ea a izvorât dinconºtiinþa tragicã a celui care, traversat de uncataclism al istoriei, aspira la reinstaurarea ordiniipe care, pierzând-o, umanitatea nu a mai ºtiut

sã se regãseascã cu propria esenþã ºi nu a maireuºit sã se recunoascã pe sine. Lumea se aflasub criza înnoptãrii tuturor sensurilor (Schelling),pe care Vintilã Horia o va resimþi ºi o va denunþacu toatã forþa spiritualã a scrisului sãu. Ecoul rostirilorlui Oswald Spengler l-a urmãrit mereu ºi pentru cãdisolutivul Timp Faustic instaurase refuzul oricãreiinteriorizãri. Prezentul ºi devastatoarele urniri aleistoriei pãreau sã adevereascã sensul cumplital versului scris de T.S. Eliot: „This is the waythe world ends” (The Hollow Men).

Vom îînþelege aastfel de ce, pentru exilatulscriitor român, Crucea, într-un asemeneatimp, devine temã fundamentalã prin

„latura istoricã ºi eshatologicã pe care acest simbolo ascunde ºi o releveazã în dubla sa proiecþie înspaþiu ºi în timp. Cãci existã, accentueazã el, unsens orizontal ºi un sens vertical în metageografiacrucii care indicã în mod precis o posibilitate decompletitudine înscrisã în însuºi misterul creºtin.”Din perspectiva atât de sinuoasã, în veacul XX,a cunoaºterii, „contemplarea misterului crucii, tocmaiîn acest moment de confuzie ºi incertitudine pecare nici Biserica nu a ºtiut sã-l evite /.../ (îi) pareindispensabilã /.../ pentru cã simbolismul crucii, înproiecþia sa ultimã, se presupune cã ne antreneazãspre un soi de explozie universalã a adevãrului, ceeace ar implica o nouã posibilitate de a înþelege fiinþa.Filosofia ar putea astfel, depãºind moºtenirea raþio-nalistã, sã-ºi recupereze funcþia presocraticã, învreme ce teologia s-ar reîntoarce la cãutarea unicãa obiectului sãu, redevenind, aºa cum o afirmaHeidegger, o teologie a crucii.” (Crucea, pp. 9, 10).


Anul VVIII �� Nr. 88 ((81) ��August 22017 33

Homo ssapiens

Vintilã HHoria - Credinþã ººi CCunoaºtere

DDaann AANNGGHHEELLEESSCCUU Se ddedicã llui CCristian BBãdiliþã

CCã uumanitatea nnuînvaþã nnimic ddinistorie, ooricâte ttratate

s-aar sscrie ººi ooricât ss-aar ttrudibieþii ddascãli ssã-ii îîndemnepe ººcolerii ffrumoºi ººi ccucircumvoluþiunile llibere ddeostenealã ccãtre ffaptele ººi

înþelesurile îîntâmplãrilor ppetrecute ccândva, mmi ssepare oo aaxiomã. Istoriia mmagiistra vviitae nu mmai aarenicio nnoimã ppentru ccontemporani. EE, pprin uurmare,atât dde ffiresc cca eea ssã ffie aalungatã ddin ººcoalã...ªi ccum oomul mmã ttem ccã rrãmâne aacelaºi îîn nnaivita-tea dde aa nnu îînvãþa nnimic ddin ggreºelile aaltora, cci, ccuo îîncãpãþânare ddemnã dde ccartea rrecordurilor, ddoardintr-aale ssale, iistoria sse rrepetã ººi eea ccu aaceeaºiîndãrãtnicie. PPe sspaþii ttemporale mmai mmici ssau mmaimari, sschimbând ddupã ttrebuinþe rregizorii, aactorii,decorul ººi, uuneori mmizanscena, sse jjoacã aacelaºispectacol, ccu aatât mmai sstraniu ccu ccât pprevizibil ddela rridicarea ccortinei. IIar ppublicul... eei, bbine, ppubliculmã ttem ccã rrãmâne aacelaºi îîn nnaiva îîncredinþarecã ee ddoar sspectator. ªªi cce sspectator!

CCum iistoria ee ddoar aarheologia ppoliticii, jjocurileacesteia ssunt lla ffel dde iimuabile. CCã llucrurilestau aaºa mmi-aa ddemonstrat-oo llumea rromâ-

neascã dde ddupã ddecembrie 11989, ssetoasã dde ppoliticã,dupã mmascarada uunipartidismului ccomunist, aamnezicãla mmaladiile ppolitichiei iinterbelice, îîmbolnãvitã ddeiluzia ccã eea, ppolitichia, ee ppanaceul ttuturor pproble-melor llumii. LLa vvremea aaceea aam sscris uun ttext pprincare îîncercam ssã eexplic dde cce nnu vvoiesc ssã ffacpoliticã aacelora ccare sse îîndemnau ssã mmã îîmpingãîn bbâlciul ddeºertãciunilor. AAm ccrezut ººi eeu, ccunaivitatea dde ccare vvorbeam, ccã ttextul vva rrãmânecontextualizat aacelui mmoment. MM-aam îînºelat îîntr-atât, iiar sspectacolul aa ddevenit aatât dde ggrotesc,încât ssimt nnevoia cca aacum, lla uun ssfert dde vveac,sã-ll rreiau îîn ppaginile rrevistei ccare dde aaproapeºapte aani îîmi ggãzduieºte îîntrebãrile ººi nneliniºtile.

ÎÎntr-oo llume bbolnavã dde ppoliticã, aa nnu oo ffacee ssemn ssigur dde ssmintealã. OOri, îîn ccel mmaibun ccaz, dde nnaivitate. CCum ccea dde-aa ddoua

posibilitate oo mmãrturisesc ccu ssinceritate, nnu mmãpriveºte, nn-aar rrãmâne dde lluat îîn cconsideraþie ddecâtprima. CCeea cce, ppentru oo ffire ooriºicât ppoeticã, nn-aar ffio nnoutate. DDupã ccum, rraportat lla ssubiectul îîn ddiscuþie,faptul îîn ssine nnici nn-aar ffi, aaºa ccum aar pputea ssã pparã,un llucru dde rruºine. PPoate cchiar ddimpotrivã! PPentrucã, aam uuitat ssã pprecizez, nn-aam ffãcut ººi nnu vvoi ffaceniciodatã ppoliticã. SSau, mmã rrog, cceea cce sse îînþelegeîndeobºte pprin aaceasta. CCeea cce nnu îînseamnã ccãnu aam oopiniile mmele ddespre ccele ccare nne îînconjoarã.ªi nne ffac vviaþa aamarã, cca ssã aadãugãm rrima ffireascã.Le aam, îînsã nnu vvoi, ccu nniciun cchip, aa fface ppoliticã!De cce? MMotivele ssunt mmulte ººi ffelurite. DDe lla eexpe-rienþa ffamilialã, ppânã lla ccea cculturalã. DDe lla ccelece ppar aa aavea aaerul ccel mmai sserios ccu pputinþã,pânã lla ccele ccare, dde aasemenea, ppar aa ffi ccelemai nneserioase ddin llume.

Cum aam sstabilit ffaptul ccã aa nnu fface ppoliticãînseamnã oo ooarecare iieºire ddin nnormalitate, nnu llevoi îînºira ppe ccele sserioase. CCum aar ffi llectura uunuivraf dde ttomuri dde iistorie, uun mmorman dde ggazetevechi ººi ccâþiva aautori ccu oobiceiuri pproaste, nnumiþifilosofi, oo bbogatã eexperienþã ppaternã ººi, ooricumam dda-oo, ffrecventarea uunor sscriitori ddubioºi pprecumI.L. CCaragiale oori TTudor MMuºatescu. CCa ººi aaltelede aacest ssoi.

MMã vvoi mmãrgini, îînsã, ssã eevoc aaici uun mmotiv,neserios ssã zzicem, ppe mmãsura ppolitichieicontemorane. NNeserios, nneserios, ddar

plin dde mmiez, aar zzice cconu’ IIorgu! CCeva cce îîn llimbajuzual sse nnumeºte aanecdotã oori, ººi mmai ppopular, bbanc.O iistorioarã dde ddemult ccare eevocã nnaufragiul ppe oo,evident, iinsulã ppustie, uunui eechipaj dde ccompoziþieinternaþionalã, ccum sse ººi ccuvine îîn eepoca gglobalizãrii.Iar ppronia ccereascã, aa ttot vveghetoare, lle-aa ddãruitîntru ssupravieþuire uun mmijloc dde ssubzistenþã eextremde ccunoscut îîn pparemiologia rromâneascã, vveºniclitigioasa ccaprã. CCare, ggrasã, ffrumoasã ººi... llãptoasã,întreþinea ssperanþa dde vviaþã, cca ssã ffolosim iiarãºi ooformulare ddragã ppublicisticii ccontemporane, aa nneno-rociþilor oori, ppoate, aa nnorociþilor nnaufragiaþi. CCapra,însã, ttrebuia ººi eea hhrãnitã, aadicã ddusã lla ppãscut, ººipãzitã dde ffiarele ccare, ddesigur, bbântuie iinsula, ffiindcãnu eexistã iinsulã ppustie ffãrã ffiarele aaferente. TTreabamerge ggãitan ppânã îîn zziua îîn ccare aajunge dde jjurnãsovieticul, aadicã eex-rrusul. EE ddrept ccã îîn ccontempora-neitate nnu mmai ssunt ssigur dde aaceastã îîmpãrþire aarolurilor ººi nnici aa ccui ee tturbinca, vvorba llui CCreangã.Mã rrog! ÎÎn aanecdota îîn ccauzã aaºa sse sspune. DDeci,în nnefericita zzi, eex-uul aajunge aacasã ffãrã ccaprã, iiarla sstupefiata îîntrebare aa ccelorlalþi ddespre ssoartaanimalului pprovidenþial rrãspunde ssenin: „„Care ccaprã?”Discuþia, ddemnã dde cclasicii aabsurdului, aa ddecurs ccamaºa: „„Ascultã, IIvan, nnu-ii aaºa ccã aam nnaufragiat ccu ttoþiipe oo iinsulã ppustie?” „„Aºa ee!” „„Nu-ii aaºa ccã oodatã ccu

noi aa sscãpat dde lla îînec oo ccaprã ccare nne-aahrãnit ccu llaptele eei?” „„Aºa ee!” „„N-aam ddus-oonoi îîn ffiecare zzi lla ppãscut?” „„Ba dda!” „„N-aaiplecat ttu aazi ddimineaþã ccu eea lla ppãscut?”„Ba dda!” „„ªi-aatunci uunde ee ccapra, IIvan?”„Care ccaprã?!”

EEi bbine, dde-aasta nnu ffac ppoliticã.Findcã nn-aam ggãsit nnicãieripoliticianul ccare lla îîntrebãrile mmele

despre ccaprã ssã nnu mmi sse uuite ssenin îînochi ººi ssã nnu-mmi rrãspundã: „„Care ccaprã?!”

De cce nnu ffac ppoliticãHHoorriiaa BBÃÃDDEESSCCUU

Homo ssapiens



Eseul llui VVintilã HHoria pune simbolul Cruciiîntr-un de-necuprins în chingile raþionalitãþii,un veºnic departe ºi inexplicabil aproape.

Centru al lumii ºi al istoriei, el are o indelebilãidentitate cu puteri care strãbat profunzimea fiinþeidincolo de hotarele depãrtãrii esenþiale care despartde Dumnezeire. Cuvântul Centru (prezent ºi în titlulacelei cãrþi unicat, Cãlãtorie la centrele Pãmântului)pãstreazã proximitatea cu inefabilul din care survinesenþele ºi temeiurile tainice ale lumii, amintindheideggerianul Das Wesen des Grundes. El scoatedin ascundere rostul a tot ºi a toate cele câte existãºi, de asemenea, a celor câte nu existã – sau nuexistã încã. Cunoaºterea se situeazã astfel încompletitudine gnoseologicã, acel esenþial carese opune ºi se refuzã disidenþelor raþionaliste. Re-naºterea ºi Iluminismul – oferind temeiuri pentru toatemiºcãrile revoluþionare – au fost momentele care,exacerbând pozitivismul, pulverizau legãturile dintrereligie ºi ºtiinþã, îndepãrtând cunoaºterea de comple-xitatea poliformã a realitãþii. Pentru Vintilã Horia,viitorul cunoaºterii impune rãsturnãri copernicane,realizabile tocmai prin reunificarea acestor teritoriiale gândului, prefiguratã ºi de alþi gânditori. OskarGruenwald scrie în Journal of Interdisciplinary Studies(1993, The Rainbow Paradigm, p. 1): „It is a vitalcomplementarity between all the arts and sciences,knowledge and faith, science and religion, as well asa deeply religious perception of man and his world”.ªi faptele surprinzãtoare survenite în ºtiinþele veacu-lui XX confirmã din plin o asemenea orientare. Odatãcu Max Planck, Niels Bohr, Werner Heisenberg sauWolfgang Pauli, fizica cuanticã redescoperea religiaîn chiar interiorul sãu. Etologia readucea în gândireindestructibila unitate dintre subiect ºi obiect. Oamenide ºtiinþã de mare prestigiu, asemenea unui BernardLovell, afirmã cã nu se mai poate lansa o teoriedespre Cosmos fãrã a-i consulta în prealabil peteologi. „ªtiinþa, scria ºi Isidro Juan Palacios în revistaspaniolã Punto y coma, deja nu mai este revoluþiona-rã, a devenit umilã, s-a pus în serviciul realitãþii ºirespectã religia.” (v. M. Albu, D. Anghelescu, Esteticalui Vintilã Horia, Ed. Aius, 2015, p. 302) Meritulcultural al lui Vintilã Horia – potrivit aceluiaºi IsidroJuan Palacios – este cã oferã astãzi „o viziunearmonioasã a realitãþii, ca totalitate” (ºtiinþa, religia,literatura ºi politica sunt pãrþi ale unui ansamblufãrã fisuri), departe însã de „intenþia de a eºafodaun edificiu teoretic” (ibid. pp. 300, 301).

Prin Vintilã Horia, cunoaºterea se aratã ca o starede împlinire interioarã, aceea unde Heidegger vede ointrare în posesie de sine (Vereingentlichung), situaresub orizonturi limpezitoare de sens, apropiere deceea ce e apt sã devinã „cel mai demn de a fi supusinterogãrii // das fragwürdigste Wort” (Despre eternareîntoarcere a aceluiaºi, Humanitas, 2014, p. 46).

Eseul Crucea se aalãturã altor douã impor-tante scrieri horiene: Cãlãtorie la centrelePãmântului (1971) ºi Anchetã dincolo de

vizibil (Encuesta detrás de lo visibile, 1975, încãnetradusã la noi), configurându-se ca o compo-nentã esenþialã ºi întregitoare în tripticul consacratcunoaºterii. Astfel, în termenii lui Basarab Nicolescu,prinde contur ecuaþia unei gândiri unde fiecaretermen oferã o deschidere cãtre un alt nivel derealitate. Autorul eºafodeazã astfel ceea ce, întimpurile lui Wilhelm Dilthey, se constituia într-unconstruct spiritual (geistes Gebilde). Dar dacã, subpresiunea pozitivismului din ultima parte a veaculuiXIX, cel care, scriind despre Trãire ºi poezie (DasErlebnis und die Dichtung), situa gândirea religioasã

într-o ireconciliabilã opoziþie cu filosofia, la VintilãHoria sensurile sunt inversate. Misterul Crucii e parteintegrantã a unei totalitãþi unde strãlucesc, deopotrivãegale întru cunoaºtere, teologia, filosofiile, ºtiinþele ºiliteratura. Operând o asemenea reconciliere, gândi-rea lui holisticã întemeia o nouã raþionalitate. Cusuprapuneri polifonice ºi desfãºurãri surprinzãtoare,argumentele lui instaureazã convingerea cã realitateanu mai poate fi gânditã ca pânã acum. Iar cunoaºte-rea impune auto-modelãri spirituale, iniþiere ºi auto-armonizarea cu principiile goetheanului termen deBildung. Încã de la Meister Eckhart, verbul bildencãpãtase sensul special de formare. Transferatãasupra vieþii interioare, noþiunea primise alãturãri cuîncã un cuvânt, überbilden, care înseamnã transfi-gurare. ªi, nu se poate sã nu observãm, în fondul ei,opera lui Vintilã Horia se circumscrie acestui cuvânt,întemeindu-se în egalã mãsurã pe ºtiinþificitate ºi peiubirea de Dumnezeu, ca act ce precedã cunoaºte-rea. Aºa se face cã, potrivit lui, templul creºtin este,înainte de toate, „locul în care adevãrul se manifestãºi devine tangibil spiritului”. (Crucea, p. 23) Numai

astfel cunoaºterea îºi dobândeºte completitudineagnoseologicã, acel Ceva esenþial, ce se opune disi-denþelor raþionaliste ºi disolutivei gândiri calculatoare(das rechnende Denken) denunþate de Nietzsche.

În toate alegaþiile sale privind credinþa ºi cunoaº-terea, Vintilã Horia se sprijinã pe reflecþiile marilorgânditori. Indisolubil legate, credinþa ºi cunoaºterea,potrivit lui Spengler, nu sunt decât douã ipostazeale realitãþii lãuntrice, dar credinþa este mai vecheºi guverneazã toate condiþiile ºtiinþei, oricât deexactã ar fi ea. (Spengler, Declinul Occidentului,1996, p. 519)

Nici rromancierul, nnici mmemorialistul nu potaccepta cã lumea continuã sã fie stãpânitãde vechile viziuni despre ea însãºi, cã, în

actualitatea veacului XX, nimeni nu denunþã derapa-jele care au provocat un cataclism al istoriei. Dupãcum nimeni nu s-a opus orientãrilor falacioase dinsfera cunoaºterii. Divizarea extremã spirit-materie(res cogitans // res extensa) operatã de Cartesiusa generat confuzie în evoluþia cunoaºterii. „A separaobiectul de subiect, eroare corectatã de epistemolo-gia cuanticã, subliniazã el, nu permite, dupã cumgândea Abelio, o emergenþã vizibilã a unei proporþiiascunse.” (Crucea, p. 18) Prin aceasta, potenþialulinfinit al complementaritãþii, unicul capabil sã spulberefrontiera dintre vizibilul ºi invizibilului lumii, ar fi exclus.

Pentru cunoaºtere ca ºi pentru credinþã, prezentulapare ca o vârstã guénonianã, moment de confuzieºi incertitudine, pe care, spune Vintilã Horia, niciBiserica nu a ºtiut sã-l evite. De aceea contempla-rea misterului crucii a devenit, în acest acum, „indis-pensabilã nu numai pentru un creºtin, ci ºi pentruun credicios aparþinând oricãrei alte confesiuni”.În proiecþia sa ultimã, doar simbolismul crucii

mai poate deschide o posibilitate de completitudineºi ne mai poate antrena spre o „explozie universalãa adevãrului.” (Crucea, p. 9)

Tripticul horian (Viaje a los centros de la Tierra,Encuesta detrás de lo visibile ºi Crucea) deschideun superius al ideilor de complementaritate ºi com-pletitudine, acelea în virtutea cãrora cunoaºtereaoferã „une nouvelle possibilité d’envisager l’Etre”.Configurându-se sub un orizont cu deschiderimetapolitice, cunoaºterea devine, în accepþia lui,„un spaþiu pe mãsura Aceluia care avea sã corectezetraiectoria omului /.../ purificându-l /.../ ºi adãugându-io dimensiune de eternitate /.../ pe care omul o uitasesau nu o cunoscuse niciodatã înainte de începutulerei creºtine”. (Crucea, p. 11)

În cele trei scrieri, evident complementare,întrezãrim pasiunea specificã a gânditorului pentruadevãrurile pe care umanitatea le-a abandonat înuitare. Heidegger, pe care îl citeazã în numeroaseocazii, identificase un asemenea tip de pasiune(Leidenschaft), considerând cã ea aparþine „uneistãpâniri pe deplin întemeiate peste ceea ce neîntâmpinã (begegnet) ca ºi peste felul în care noirãspundem acestei întâmpinãri (dem Begegnendenentgegnen), subordonând-o unor þeluri mari ºi impor-tante” (Heidegger, Despre eterna..., pp. 38-39), ceeace, în cazul de faþã, nu mai necesitã o demonstraþie.Simbolul universal al Crucii este înþeles de VintilãHoria ºi ca un „simbol plasat în centrul unei Parusiicare implicã ºi înglobeazã omenirea întreagã, aºacum a fost ea mereu proiectatã spre viitorul cel maiîndepãrtat /.../ acela al sfârºitului timpurilor.” (Crucea,p. 10) Crucea conduce spre un éclatement universelde la vérité. (Crucea, dactilograma, p. 1) În termi-nologia transdisciplinarã a lui Basarab Nicolescu,am spune cã autorul eseului se numãrã printrepuþinii care, în sferele concentrice ale cunoaºterii,au întrezãrit misterioasa zonã de transparenþã,cu deschidere în sacralitate, a unui terþ ascuns.

„Omul, scria Nietzsche, creºte ºi se desprindede tot ceea ce îl înconjura cândva /.../ dar unde esteveriga care încã îl cuprinde? Este ea lumea? Esteea Dumnezeu?” (Apud Heidegger, Despre eterna...,p. 27) Iatã întrebarea la care, prin Crucea, VintilãHoria tocmai a rãspuns. Acum ºtim care este veriga(annulus aeternitatis) care îl cuprinde, îl exprimã ºiîl ridicã deasupra pãcatului metafizicilor occidentale,vinovate (potrivit lui Heidegger) de marea uitarea Fiinþei (Seinvergessenheit).

Poetic llocuieºte oomul ppe-aacest ppãmânt, scriaHölderlin. Aceastã rostire ar putea devenisemnul heraldic al scrisului horian. Dacã a

locui poetic însemna – apelãm din nou la Heidegger– sã te situezi în prezenþa zeilor ºi a esenþei lucrurilor(Hölderlin ºi esenþa poeziei în Originea operei deartã, p. 241) atunci ce se mai poate spune desprecel care a scris Dumnezeu s-a nãscut în exil, tocmaiîn vremea când se încerca o golire a lumii deDumnezeu (Gottlosigkeit)? ªi totuºi, Vintilã Horiacontinua sã spere – îndemnându-i ºi pe alþii –într-o eternitate situatã dincolo de istorie. Nu e cevaeroic în scrierile lui? Ce te face eroic? – se întrebaNietzsche, oferind ºi rãspunsul: sã vii, în acelaºi timp,în întâmpinarea celei mai mari suferinþe ºi a celeimai mari speranþe proprii. (ªtiinþa voioasã, fragmen-tul 268). Eroic ºi tragic într-un acelaºi timp (timpulguénonianului kali-yuga), unde „tragicul e de aflatacolo unde dominã spiritul, într-atât de mult încâttragedia supremã se petrece pe tãrâmul cunoaºteriiºi în sfera celui care cunoaºte”. (v. Heidegger,Despre eterna... 2014, p. 50)

Lacrima AAneiDionisie DDuma s-aa nnãscut ppe 88 sseptembrie 11940, lla TTecuci. SStudiile

elementare ººi lliceale lle fface lla TTecuci. ÎÎn 11968 aabsolvã FFacultatea dde FFilologiedin ccadrul UUniversitãþii „„Al.I. CCuza” ddin IIaºi. PProfesor lla ªªcoala GGeneralã NNãrteºtiºi lla GGrupul ªªcolar IIndustrial TTecuci. DDebuteazã ccu ppoezie îîn rrevista Iaºiiul lliiterar,în 11960. VVolume dde ppoezii ppublicate: Ardere (1975), Catedrala dde ccuviinte (1991),Extemporal lla iiniimã (1999), Oceanul dde sstres (2002), Al ppatrulea ppãcat (2003),Aceste zziile (2005). AA mmai ppublicat vvolumul Scriisorii (corespondenþã ccu TTatianaStãnescu, mmama ppoetului NNichita SStãnescu) ººi Niichiita SStãnescu –– OO ppatã dde ssângecare vvorbeºte (antologie, eediþie bbilingvã rromâno-eenglezã, 22005). EEste mmembru aalSocietãþii CCulturale „„Junimea 11990” IIaºi, aal SSocietãþii SScriitorilor „„C. NNegri”, aal UUniuniiScriitorilor ddin RRomânia. AA ccolaborat lla Convorbiirii lliiterare, LLuceafãrul, CCroniica,Daciia lliiterarã, AAteneu etc. AAu sscris ddespre ccreaþia ssa aacad. IIorgu IIordan, aacad. ZZoeDumitrescu–Buºulenga, aacad. CC. CCiopraga, LLaurenþiu UUlici, DD. DDimitriu, CConstantinTrandafir, TTh. CCodreanu, TT. OOpriº, SS. BBogdãnescu, HH. ZZilieru, AA.G. SSecarã eetc.

Poemul aalãturat eeste rreluat ddin vvolumul Ardere, Editura LLitera, BBucureºti, 11975.

Noapte ppe AArgeº

Arde ffântâna ccu sstele lla ggurã Noapte-aameþitã lloveºte îîn ccruci Toarce uun ggreier ttimp ccu mmãsurã Luna sse lleagãnã îîntre ddoi nnuci.

Unde eeºti AAno ffãrã dde ccruce? Curge-nnspre cceruri MManole ffrumos Cântecul mmeu ddintre zziduri tte-aaduce Lângã ffântânã ppe AArgeº îîn jjos.

Homo ssapiens



Bidimensionalitatea vvieþii. Existã comandamenteale vieþii noastre; suntem aºezaþi însã totdeodatã învreme ºi pãrþi ale unui întreg, care e poporul nostru(înainte de a fi membri ai omenirii, ai civilizaþiei ºiculturii Apusului, adicã). Avem datorii faþã de noi:trebuie sã ne strãduim sã împlinim legea noastrãindividualã, fiind neîncetat „sub vremi”... Simpli ºipioºi, trebuie sã acceptãm sã realizãm concomitentpe douã planuri, sã suferim contradicþia lor, sã nebucurãm de coincidenþa lor...

Ce ººtim nnoi ddespre nnoi îînºine? Cã suntem„urmaºii Romei”. „Urmaºi ai Romei” sunt ºi italienii,ºi francezii, ºi portughezii, ºi nu ne seamãnã decâtprea puþin. Trebuie sã gãsim ce ni-i propriu. Ce edacic în noi. Nu putem sã începem, aºa, din vânt.

Tineretul dde aacum ttrebuie ssã ººtie ssã eeviteîntocmirea de viaþã a celor dinaintea lui. Aceºtiaajungeau, pentru o anume valoare intrinsecã,într-o situaþie oarecare; în aceasta credeau sãvadã rãsplata muncii lor dinainte. Mai toþi audevenit, aºa, oameni prin poziþie. Însemnãtatealor deriva din deþinerea situaþiei respective.

Cei de acum trebuie sã evite aceastã poziþie,pânã la urmã individualistã. E întocmirea de viaþãa Prometeului nou de toate calibrele. Înfruntã lumeaºi izbuteºte; apoi se bucurã împãcat de favorurileizbânzii.

Viaþa ee uun ddialog aal oomului ccu llumea. Nu stãmîntre „ideal” ºi lume, plãmãdind-o pe aceasta pepotriva celui dintâi. Ci trãim într-un întreg care nedepãºeºte, înãuntrul cãruia ne putem orienta, cãruiai ne putem adapta, al cãrui rost, însã, n-avem cumîl ºti, cum n-avem cum ºti de ce ne naºtem, trãimºi murim.

Sã nu ne lãsãm încurcaþi de formulãrile sunãtoareºi spuse totuºi numai într-o doarã, despre putereavoinþei, despre sublimul idealurilor, despre om, înco-ronarea ºi stãpânul naturii. Ameþiþi de ele, am pierdutcomprehensiunea simplã a orientãrii în viaþã, careconstituie zestrea noastrã neºtiutã, de „bun-simþ”.

Ne naºtem fiecarecu soarta lui: în-drãzneþ unul, lãsãtorori strãin de toatecelãlalt, ºi ne zbu-ciumãm fiecaresã scoatem din noimai mult decât iese,când nu ne purtãmgrija. Faptul de afi dintru începutdintr-ai unui neam, român sau ungur, dã vieþii noastredimensiunea cealaltã. Zilele noastre vor trece aºacum au trecut cele ale tuturor oamenilor dinaintede noi: intersecþie între destinul nostru ºi istorianeamului din care facem parte.

Nici în viaþa noastrã cu noi ºi în lume, nici în viaþaneamului nu ne e dat sã stãpânim absolut; ne e datsã trãim într-un dialog cu menirea noastrã, cu viaþaneamului, cu lumea. Le înþelegem, ne putem orientaîn cadrul lor. Le putem mlãdia întrucât ne supunemlor, întrucât rãmânem în linia lor. Trebuie sã rãmâ-nem însã totdeauna faþã în faþã cu viaþa noastrã,cu realitatea naturii, a neamului ºi a istoriei. Nutrebuie sã aºezãm între noi ºi ea perdeaua unor„idealuri” ºi „tãlmãciri” rãsuflate.

„On ss'engage; ppuis oon vvoit” („Intri în joc; mai târziuvezi”, Napoleon). Pãrea, pe vremea lui Bãlcescu, cãîncepe o epocã nouã ºi nu începeau decât incubaþiaei, frigurile ºi fantasmele epocii noi. Acum, nu maiputem sã n-o vrem; e destinul nostru, nu putemda înapoi. Trei generaþii n-au fãcut decât sã neconstrângã sã vrem o Românie nouã. Acum trebuies-o pregãtim; s-o purtãm, ca o sarcinã în noi, venin,vrere, neastâmpãr cotidian cu neputinþã de potolitaltminteri decât prin atingerea þintei.

Întâmplãrile ddevin iistorie de abia când oameniile înfruntã; când, luând asupra lor rãspunderea,se decid pentru una din posibilitãþile care se pre-gãtesc ºi luptã pânã la urmã pentru înfãptuireaei. Altminteri oamenii stau sub logica faptelor:

ºi când nu luãm hotãrâri, fãptuind la întâmplare,în cadrul unei existenþe superficiale, decidem fapte.Care, de obicei, ne strivesc, crude.

Noi rromânii nnu ttrebuie ssã uuitãm ccã nneamurile ppotsã ººi ppiarã. Cã-ºi pot pierde statele ºi cã odatã pot sãse destrame chiar ele. Gottfried Keller are o paginãfrumoasã în Fähnlein..., în care un patriot scoate dingândul sfârºitului neamului lui imbolduri pentru a-ºiîmplini mai de zor datoria. (Titlul nuvelei cuprinseîn volumul Nuvele din Zürich al scriitorului elveþiande limbã germanã Gottfried Keller, 1819–1890, esteDas Fähnlein der sieben Aufrechten, Stindardulcelor ºapte drepþi, 1860. Nuvela prezintã tensiunilecare însoþesc preluarea rãspunderilor cetãþeneºtide o nouã generaþie. Notã Sanda Golopenþia.)

Privim în perspective prea scurte ºi ni se parecã neamurile nu pot pieri. Dovadã polonii, care ºi-aupierdut statul mai bine de un veac. Cazul românilorardeleni nu poate fi invocat: un trunchi românesca existat totdeauna în þãrile româneºti. E drept cãneamurile nu pier prea lesne. Nici noi n-am pieri aºadeodatã, dacã chiar tot statul nostru ar fi desfiinþat.(Eu, din parte-mi, aproape cã aº dori aºa ceva înstarea de azi; poate cã ar fi zgâlþâirea obºteascã,de pe urma cãreia sã putem clãdi viitorul celãlalt,cel adevãrat, stãvilind coruperea ºi dezerþiuneade azi din faþa propriului nostru destin.) E drept însãcã destinele unui neam pot fi compromise ºi suntcompromise prin faptele cele mai neînsemnate ºide ordin cotidian. Nu pierim cu totul, catastrofal, prinatitudinea de azi, ne pregãtim însã tot mai temeinicpierzania înceatã, datoritã nevolniciei, inaniþia moralã.

Acum llucrurile sse îîntâmplã lla nnoi cca ººi îîn vvremealui FFilimon. „Ciocoii noi” pot fi scriºi ºi acum. Deose-birea faþã de cei ai lui Filimon e numai cã, în vremeanoastrã mai puþin romantic-demonicã, toþi DinuPãturicã vor crâncen starea ºi averea, dar semulþumesc, odatã ajunºi la ea. Se feresc de ocnapãrãsitã, în care s-a prãbuºit acest mare patronal lor, apucat de beþia mãririi. De la o vârstã încolo,prometeizii noºtri de azi, fel de fel de Dinu Pãturicãaltminteri îmbrãcaþi, care încep nu ca vãtaf de curte,ci ca secretari, gazetari... se pun pe mâncat, bãut...rãsplata lor... ºi recolteazã sistematic onoruri...Mâncãi minori, bucuroºi de ce le picã, pentru cã debucurie ºi trai bun, nu mai sunt capabili de eforturi.

(Va urma)

ÎÎnnddrreeppttaarr ppeennttrruu ttiinneerreettAnton GGOLOPENÞIA

Anton GGolopenþia s-aa nnãscutla 112 mmai 11909, îîn ccomuna PPrigor, jjudeþulCaraº-SSeverin. AA uurmat ººcoala ººi lliceul îînBanat, FFacultatea dde DDrept aa UUniversitãþiiBucureºti, ((1928-11930). OObþine aa ddoualicenþã, îîn ffilosofie, îîn iiunie 11933.

Prima ssa pparticipare lla oo ccercetaresociologicã mmonograficã ((1931) aa ffost îînsatul CCornova, BBasarabia. RRemarcându-sseimediat, DDimitrie GGusti îîl nnumeste ººefulsãu dde ccabinet lla MMinisterul IInstrucþiunii.Obþine ddoctoratul îîn ssociologie îîn GGermania,

cu tteza Informarea cconduceriiii sstatuluii ººii ssociiologiia ttradiiþiionalã. Între 11937-11940 eeste ddirector lla IInstitutul SSocial RRomân, iiar îîn 11938

organizeazã ººi cconduce pprima ccercetare, nnu ppe uun ssingur ssat, cci ssimultanpe uun eeºantion dde 660 dde ssate, eechivalentul uunei rrevoluþii mmetodologiceîn iistoria ººcolii ssociologice dde lla BBucureºti.

În 11940, AAnton GGolopenþia îîncepe aa ddoua ssa ccarierã, dde sstatistician, cca ddirectoral OOficiului dde SStudii lla IInstitutul CCentral dde SStatisticã aal RRomâniei ((1940-11947).De aaici cconduce ccercetãrile ccare vvor pproduce llucrarea Româniiii dde lla eest dde BBug(publicatã ppentru pprima ooarã aabia îîn 22006, rrecuperatã, cca ººi aalte llucrãri, dde SSandaGolopenþia, ffiica ssa). DDin aaugust 11947 eeste ddirector ggeneral aal IInstitutului CCentralde SStatisticã, uunde cconduce ººi ppublicã, îîn 11948, pprimul rrecensãmânt ppostbelicgeneral aal RRomâniei.

La 116 iianuarie 11950, AAnton GGolopenþia eeste rridicat ddin ssala dde llecturã aaAcademiei RRomâne ((fãrã mmandat dde aarestare) dde aagenþii SSecuritãþii ººi îîntemniþat.Se sstinge ddin vviaþã lla 226 mmai 11951, îîn sspitalul îînchisorii VVãcãreºti.

Contribuþiile ooriginale aale llui AAnton GGolopenþia lla pprogresul ssociologieidin RRomânia ssunt dde oordin tteoretic, mmetodologic ººi mmeta-ssociologic.

Numesc mmai jjos nnumai ººase ddintre pprincipalele ssale ccontribuþii: 1. IIntroducerea sstatisticii îîn ssociologia rromâneascã, bbazatã ppânã aatunci

pe mmetoda sstudiilor dde ccaz, mmonografic-ccomprehensive, dde uunitaþi ssocialesingulare.

2. LLegitimarea eepistemologicã aa mmonografiei ssumare cca mmetodã mmodernã,permiþând ccuantificãri ººi rridicarea eenormã aa pproductivitãþii ccercetãrilor ssociologice.Teoretic ººi mmetodologic, pprin pparadigma „„monografiei ssumare”, GGolopenþiaa ppus îîntre pparanteze îîntreaga pparadigmã ggustianã aa mmonografiei ppe ''cadre'ºi ''manifestãri'.

3. PPromovarea sstudiului ccomparativ ººi ssimultan ppe ccomunitãþi rruraleselecþionate zzonal, îînlesnind ddistilarea ssociologicã aa cceea cce eeste eesenþialºi ggeneral.

4. IIntroducerea mmonografiilor dde zzonã, îîmpreunã ccu MMihai PPop. 5. AArgumentarea ffuncþiei ppractice aa ssociologiei cca ººtiinþã nnecesarã sstatului

pentru eexercitarea aadministrãrii tteritoriului ººi eelaborarea ppoliticii/mãsurilor dde sstat,deschizând, ddeparte-vvãzãtor, ddrumul ssociologiei rromâneºti sspre pprezent ººi vviitor,ºi sspre uutilitate cconstructivã rrealã.

6. EExaminarea ccondiþiilor eepistemologice aale pprognozei ssociologice, ccu rreferirespecialã lla ttemele dde ccercetare aasupra ccomportamentului ssocial.

Rezultatul ccel mmai rremarcabil: îîn aanul dde aapogeu 11938, ccei ppeste 8800 ddestudenþi aai „„ºcolii” llui GGusti aau pprodus nnumai „„monografii ssumare”, pprocesabilestatistic, dde ttipul ppropus dde GGolopenþia. IInovaþia aacestuia iizbândise.

Datorãm DDoamnei PProfesoare SSanda GGolopenþia rreconstituirea, ssalvgardareaºi ppublicarea, îîntre aanii 22000-22015, ssub mminuþioasa eei îîngrijire eeditorialã, aa zzecevolume ccu oopera ººi ccorespondenþa llui AAnton GGolopenþia, aantume ººi ppostume,totalizând 66.900 dde ppagini, iinclusiv ccele ddouã mmari vvolume ddespre Româniiii ddela eest dde BBug, ca ººi ppaginile iimpresionante sscrise îîn îînchisoare. AAlte ppatru vvolume(2.000 dde ppagini) ssunt îîn llucru. PPentru ttoate aacestea, ccultura RRomâniei mmodernetrebuie ssã-ii ffie rrecunoscãtoare.

Cu aadmiraþie ppersonalã pprofundã ppentru mmarele oom dde ººtiinþã ººi mmonumentde mmoralitate ccare aa ffost AAnton GGolopenþia ººi ppe ttemeiul nnepieritor aal ccontribuþiei

sale lla iistoria ººi pprogresul ssociologiei, ddemografiei ººistatisticii îîn RRomânia, eeste ffireascã aalegerea llui AAntonGolopenþia cca mmembru ppost-mmortem aal AAcademieiRomâne. ((Acad. MMihail MM. CCernea)

Pe 330 iiunie 22017, AAcademia RRomânã ll-aa aales îîn rrândurile mmembrilor ssãi, ppost-mmortem, ppe AAnton GGolopenþia, uunul ddintrefondatorii ººcolii rromâneºti dde ggeopoliticã. RReluãm ccâteva ddate ddin ttextul aacad. MMihail MM. CCernea dde ssusþinere aa aalegerii.

În ccele cce uurmeazã, eeste rreluat uun ffragment ddin vvolumul ÎÎndreptarpentru ttiineret (ediþie îîngrijitã dde SSanda GGolopenþia ººi RRuxandraGuþu-PPelazza, iintroducere ººi nnote dde SSanda GGolopenþia, BBucureºti,

Editura EEnciclopedicã, 22015), sscris ppe ccând AAnton GGolopenþia eera bbursierRockefeller îîn GGermania, îîntre 11934-11936. AActualitatea, cchiar pperenitateagândurilor ttânãrului aautor ((avea ppe aatunci 225-227 dde aani) ssunt eevidente.

Homo ssapiens



Orice pprivire sscrutând îîn ttrecut, în cãutareaunor idei de sintezã, este apriori grevatãde riscul parþialitãþii, al sofismului (in)vo-

luntar. (Nu putem cunoaºte trecutul în perspectivãcompletã, întrucât istoria a consemnat doar anumitefapte/aspecte.) ªi e de preferat sã avem în minteacest corolar, oricât de seducãtoare ar fi acele idei.

Progres ccultural îîn aavânt. Privindretrospectiv la evoluþia intelectualã a societãþiiomeneºti, putem spune cã progresul cel mai sub-stanþial a avut loc în ultimele douã secole. ªi, da,acest progres a fost sincron cu (dar ºi motivatde) o evoluþie semnificativã în domeniul material(industrializarea, creºterea nivelului de trai) ºi însfera socialã (emanciparea politicã, democratizarea,emanciparea socialã). ªi, însumând mai multe direcþiide manifestare a intelectului uman, pentru a diminuadin riscul pomenit în preambul, putem admite cãîn aceste ultime secole parcurse de omenire camfiecare generaþie a asimilat cunoaºterea generaþieianterioare ºi a depus propria ei participare pesteaceea. Altfel zis, fiecare generaþie a adus cevaîn sensul pozitiv al evoluþiei culturale, în sensulprogresului intelectual. Fiecare generaþiea cunoscut mai mult ºi a avut o gândire maiputernicã – mai liberã ºi mai articulatã – decâta generaþiilor anterioare.

Imaginându-ne un grafic al evoluþiei culturalea omenirii, vom fi uimiþi de creºterea bruscã dinaceste douã secole, dar în acelaºi timp vomadmite cã societatea umanã a reuºit sã asimilezerespectivul progres cu oarece echilibru. (Existã ºireversuri, mai ales în privinþa resurselor naturale,dar acelea încã ne apar ca fiind controlabile.) Da,putem fi mulþumiþi cã civilizaþia noastrã ºi-a însuºitfãrã echimoze remanente acea revoluþie culturalã.(ªi eventual reþinem durata acelei rampe din grafic.)

Domolire îîn pprogresul ccultural? Însã,cumva paradoxal, în ultimii ani – ani în care progresultehnologic din sfera informaþiilor ºi telecomunicaþiilor(componente esenþiale cunoaºterii) a avut o creºterefãrã precedent (ºi ne vom imagina o rampã aproapeverticalã într-un grafic similar celui invocat mai de-vreme, cu abscisa lui gradatã în secole) – s-a pututobserva o oarecare domolire în evoluþia intelectualãa societãþii considerate in extenso. În plus, ca într-obuclã de reacþie pozitivã, lumea ultimilor ani îºireclamã tot mai ferm dreptul la confort, la comoditãþi.(În esenþã, avem aici o chestiune banalã, pe careantropologii o ºtiu de mult: cu cât resursele de traisunt mai facil de obþinut, cu atât populaþiile suntmai puþin energice/inventive.)

Probabil cã, în exerciþiul social cotidian, fiecaredintre noi poate observa aspecte revelând o tem-perare în evoluþia intelectualã a societãþii (expresii/tendinþe de superficializare; accente ale interesuluipentru consum în detrimentul creativitãþii; prepon-derenþa idealurilor/obiectivelor mãrunte; prevalenþakitsch-ului; excese de sublimare spiritualã; etc.),dar, fiind observaþii individuale, ele nu sunt uºor deobiectivizat (prin medie statisticã). Însã, o oarecaresumarizare, în perspectiva unei analize sintetice,este totuºi posibilã, atât urmãrind fluxuri de informaþiipublice (radio, web/internet, televiziune), cât ºi dininteracþiunea socialã individualã, atunci când aceastaeste suficient de intensã stochastic. ªi probabil cãuna dintre cele mai dureroase observaþii va fi cearevelând o anume reinventare a mediocritãþii, oîndesire a discursului legitimând mediocritatea,stagnarea; ceea ce ar însemna cã generaþia actualãdevine mai interesatã de o dezvoltare orizontalãdecât de una verticalã. Cu destulã justificareindividualã, la nivel psiho-social: „Nu trebuie sãasimilez ceea ce au ºtiut/fãcut cei dinaintea mea,ci doar sã am acces la acele informaþii, la nevoie.Nu trebuie sã combat pe alte fronturi în afara celorcare îmi aduc confort ºi satisfacþie.”

Particularitãþi rromâneºti. Domolireaevoluþiei intelectuale este evidentã în societatearomâneascã actualã, însã, prin hazardul istorieirecente, la noi ea este datoratã în primul rândhaosului cauzat de ruptura pe care societateaa cunoscut-o prin schimbarea regimului politicde dupã evenimentele din Decembrie 1989. Acearupturã a avut efecte devastatoare inclusiv îneducaþie, adicã exact în sfera formãrii generaþiilorurmãtoare. Dezinteresul pentru educaþie, pentruºcoalã, nu se datoreazã nicidecum imperfecþiuniisistemului de învãþãmânt, ci asimilãrii neponderatea libertãþii.

Libertatea include un risc inerent de punere subîndoialã/negaþie a oricãrui lucru, oricât de consacratar fi el în societate. Astãzi, la noi, orice elev/studentºi orice pãrinte poate întreba dispreþuitor: „La ceîmi trebuie mie materia/tema aceasta!? Cã ea nu

foloseºte la nimic în viaþa realã! (sau:) Nu mã ajutãsã devin ce mi-am propus!” O întrebare semidoctã,ecoul al suficienþei/stupiditãþii. Ca ºi când – parafra-zând imaginea din celebrul film de animaþie cuAsterix – sportivul aruncãtor de suliþã nu trebuie sãfacã alt antrenament decât aruncarea cu suliþa. Da,libertatea, când este grefatã pe un organism sub-dezvoltat, nu este neapãrat beneficã organismului.

În zilele noastre, elevi ºi profesori, deopotrivãºi la fel cu întreaga societate, aflã, cu nesaþ, dar ºicu dezgust, cã pot dispreþui, cã celãlalt nu conteazã.Este o faþã hâdã a libertãþii, însã pe care nu o putemascunde. La rândul ei, ideea de carierã este com-promisã de nerãbdare (impacienþã venind tot dinamãgirea libertãþii, care ne spune cã lucrurile arfi posibile ºi fãrã efort/tenacitate) ºi de pierdereaîncrederii în valorile clasice (idem, nimic nu esteperen/valoros). Din perspectivã psiho-socialã putemconcluziona cã starea jalnicã a învãþãmântului actualse datoreazã lipsei de experienþã în gestionarealibertãþii. ªi eventual notãm cã în societãþile tradi-þionale libertatea este în mod firesc echilibratãde o mulþime de norme scrise ºi nescrise.

Speculând aasupra ccauzelor. Putemadmite cã acest ultim manifestat filon al progresului,informatizarea ºi telecomunicaþiile, constituie cea maipregnantã expresie a fenomenului de globalizare.(Da, aºa cum scriam odinioarã, globalizarea îºi areprecursor în campaniile lui Alexandru Macedon oriale lui Ginghis-Han ºi rãdãcini concrete în invenþiilelui Gutenberg ºi Marconi, însã adevãratul ei corpusîl constituie internetul.) În aceºti ultimi ani, lui HomoSapiens i s-a lãrgit brusc lumea. Adesea l-a bucuratpuzderia de informaþii/oportunitãþi, iar uneori chiar apornit sã le exploateze. (ªi eventual notãm astfel cãmigraþiile recente – dinspre Europa de Est, dinsprezonele arabe, dinspre Asia – se datoreazã în esenþãglobalizãrii.) Însã deschiderea subitã a lumii îi aducelui Homo Sapiens ºi angoasã. Pe de o parte – ºianume partea cea mai semnificativã – diferenþeleculturale sunt surse potenþiale de conflict, pe de altãparte – o parte mai de cursã lungã – uniformizarea

culturalã, ineluctabilã înperspectivã, submineazãcreativitatea.

Dincolo de posibiladiscuþie referitoare la markeriºi metrici care sã evidenþieze/mãsoare aceastã distopic-revelatã domolire aevoluþiei intelectuale, putem specula asupra cauzelor,tot ca provocare filosofico-antropologicã. ªi putemlua în considerare astfel de aspecte:

• Pierderea simþului autocritic. Atenuarea reflexuluide autoevaluare (la nivel individual, dar ºi social)poate avea, la rândul ei, o serie de explicaþii/motive:automulþumirea pentru nivelul de culturã atins; sa-tisfacþia pentru confort; exerciþiul exercitãrii puterii;impresia de omnipotenþã; consideraþia/sentimentulde suficienþã; indiferenþa socialã; toleranþa extremã(corectitudine politicã neponderatã) º.a.m.d..

• Saturaþia în cunoaºtere: informaþiile deveniteaccesibile prin mijloace informatice ºi de tele-comunicaþie depãºesc capacitatea de asimilare aindivizilor umani (ipoteza pare plauzibilã: capacitateaoamenilor de a memora/procesa informaþie estetotuºi limitatã, întrucât, din perspectivã biologicã,omul nu a evoluat semnificativ în ultimele sute/mii deani), cu menþiunea cã o astfel de saturaþie se poatemanifesta, ca reflex de apãrare/conservare, prin varii,infime ºi neexplicite fenomene psihice individuale(blazare, interiorizare, depresie), cu efect sumativîn mentalul societãþii.

• Pierderea sensului/raþiunii evoluþiei intelectualeprin slãbirea valorilor tradiþionale (cum spuneam maisus, însãºi globalizarea poate induce o anume uzurãa valorilor). Pentru antitezã ne amintim efervescenþaanimatã în secolul 20 de ideea cuceririi spaþiuluicosmic, atât în domeniul ºtiinþei, cât ºi în artã.

Iar acest ultim aspect, al subminãrii valorilortradiþionale, accentuat ºi de micile dar desele degrin-golade spirituale, vizibile în societatea noastrã, darºi aiurea prin lume, va pune la încercare instinctulde conservare al civilizaþiei însãºi: supravieþuirearasei umane va necesita fie reimpunerea valorilorclasice, fie afirmarea unor noi valori cu potenþialde fundament, fie – cel mai probabil ºi firesc –conturarea unui mix conciliant de valori, vechiºi noi, suficient de viguros pentru a ne puteaduce mai departe, în ciuda provocãrilor care vin.

Omnipotenþa ººi pplafonarea. Pentrucei mai mulþi dintre noi ºi pentru o parte semnificativãa vieþii active, universul se concentreazã fizicalmenteîn cei câþiva inci ai ecranului de telefon mobil. Înciuda dimensiunii extrem de mici, smartphone-ul neînlesneºte accesul la mai toatã informaþia civilizaþieiumane ºi e capabil sã facã o mulþime practic nelimi-tatã de lucruri. Ceea ce, în mod firesc, induce înmintea proprietarului senzaþia de omnipotenþã. Deacum, Homo Sapiens crede cã totul îi este accesibil,cã totul este fezabil. Nu prea mai are dileme, provo-cãri, vârfuri de cucerit. (ªi am zis Homo Sapienspentru cã numãrul de smartphone-uri se cam apropiede numãrul populaþiei mondiale; este, deci, un feno-men de masã, care priveºte nu o clasã/categoriesocialã, ci însãºi specia.)

Avem aici un alt paradox, unul care susþinesupoziþia/raþionamentul eseului de faþã: în urmãcu 5-6 decenii, nici NASA nu avea calculatoarela fel de puternice precum cel pe care fiecare dintrenoi îl are astãzi în buzunar/poºetã. Dar hai sãpresupunem, de dragul argumentaþiei, cã existauatunci în lume 10 calculatoare cu putere de proce-sare similarã smartphone-ului! ªi cã astãzi am aveaîn lume un miliard de smartphone-uri! Desigur cã,aplicând deja-iminentul raport matematic, întrebarea„suntem astãzi de 100 de milioane de ori maiinteligenþi decât acum o jumãtate de secol?” areun cert iz de sofism. Însã, dincolo de jocul logic sprecare am îndreptat atenþia cititorului, ni se reveleazãun corolar care poate funcþiona ca axiomã: sporireafuncþiei (inteligenþei, în cazul de faþã) prin externa-lizare nu dezvoltã organismul.

Reinventarea mmediocritãþii.PPaalliieerr îînn eevvoolluuþþiiaa uummaannãã

Mirrcea BBÃDDUÞ

Istoria dde llângã nnoi



La 220 ghenare 1869,Vasile Alecsandri(1821-1890) îi scria,

într-o epistolã, amicului sãuIacob Negruzzi (1842-1932),director al Convorbirilorliterare, dacã poate sã-iindice un posibil editor aloperelor sale dramatice:

„Caut un editor cãruia sã-i las tot beneficiul vânzãrii,dar care sã-ºi asume osteneala ºi cheltuiala tiparului.N-ai putea sã-mi gãseºti un asemenea juvaer?” (s.n.)Câteva zile mai târziu, la 10 februarie, acelaºi an,poetul îi mulþumea binevoitorului sãu amic în urmãtoriitermeni: „Cristofor Columb a descoperit America.Dumneata ai fãcut o descoperire ºi mai rarã!Ai descoperit un editor de opere literare.”

Problema, aparent simplã ºi cu un substrat maidegrabã comercial, ne duce cu gândul la o situaþiecvasivalabilã ºi azi, ºi anume, la raportul, nedeplinclarificat, între autor ºi editor ºi, în subsidiar, asupradreptului proprietãþii literare, aspect cu totul nou înlegislaþia vremii, rezolvat la noi încã din 1862, cândapãrea prima Lege a presei din þara noastrã, copiatãîn mare mãsurã dupã cea francezã, din 1793, susþinemarele jurist Constantin N. Hamangiu (1869, Bârlad –1932, Bucureºti), menitã a atenua, în parte mãcar,veºnicele ºi încordatele relaþii dintre autori ºi editori,pe de o parte, ºi, indirect, cele între jurnaliºti ºipatronii de presã. Faptul cã România, deºi cuîntârziere faþã de Franþa, dar cu un substanþial avansfaþã de Italia (1882), Belgia ºi Ungaria (1886) ºi Rusia(1888), s-a aliniat acestor cerinþe, a contribuit ºi ladezvoltarea climatului literar ºi jurnalistic din a douajumãtate a secolului al XIX-lea, mai ales cã disputaasupra produselor „rupte din inima ºi sufletul artiºtilor”a continuat sã stârneascã pasiuni. Cu toate acestea,în opinia lui Hamangiu, „E datoria noastrã a ne gândiºi la dânºii, la drepturile ce în mod natural ºi logicau asupra producþiilor intelectuale ale talentuluiºi geniului lor” (Scriitori ºi artiºti. Studiu asupradrepturilor lor, Bucureºti, Editura Librãriei CarolGobl, 1897, p. 10).

Analizând legalitatea dreptului de proprietateasupra produselor „minþii” creatorilor, descinzânddin aºa-zisul jus abutendi (dreptul absolut al uneipersoane asupra unui lucru care îi aparþine ºi dincare poate trage toate foloasele), C. Hamangiu, ladata respectivã procuror pe lângã Tribunalul Ilfov,aducea în discuþie douã noþiuni aparent noi înjurisdicþia româneascã: utilitatea publicã ºi intere-sul public. „Este nobil, este liberal ca opera unuiasã devinã a tuturor? E cel mai frumos lucru, zicadversarii proprietãþii productelor intelectuale, a lucraîn folosul societãþii ºi spre binele ei.” (op. cit., p. 14)Aºadar, vorbind în termeni economici, societateacâºtigã atâta vreme cât artistul nu este remuneratla valoarea operei lui, dar, în aceste condiþii, cumpot fi rãsplãtite munca ºi talentul ºi, mai ales, careeste beneficiul public dacã un artist nu e încurajatsã creeze la valoarea lui?

Între aaceste iinterese cu totul contrarii, Legearomâneascã a presei din 1862, modificatãºi completatã în 1885, cu toate slãbiciunile

ºi „omisiunile” ei, identificate ºi analizate pertinentde C. Hamangiu în cartea sa, rãmâne, la noi, „singuralege care, în unire cu dreptul comun (s.n.), garanteazãdrepturile autorilor” (ibidem, p. 12). Rãspunzând,de pildã, întrebãrii fundamentale, anume dacã eîn interesul public a încuraja producerea de valorispirituale, C. Hamangiu constatã cã între bunurilefizice (res corporales) ºi cele intelectuale nu existãdeosebiri fundamentale. „Nu este, oare, o asemãnareperfectã ºi absolutã, din punct de vedere filosofic,între cele douã drepturi? ªi, într-adevãr, cum s-arputea face, logic, o distincþie între ele?” (op. cit.,p. 20) Diferenþa, dacã existã, stã mai degrabã îninteresul social ºi utilitatea generalã, care modificã,uneori substanþial, caracterul proprietãþii. Într-adevãr,existã diferenþe de uz, între o casã, de pildã, oriun cont bancar, ºi dreptul de proprietate intelectualã,dar, în esenþa lui, „dreptul rãmâne totdeauna acelaºi”(op. cit., p. 219). Fãcând distincþia cuvenitã întrecategoriile de bunuri care alcãtuiesc dreptul individual(„Proprietatea este remuneraþia naturalã a muncii ºi

un rezultat al libertãþii sale”), C. Hamangiu încadreazãdreptul proprietãþii intelectuale în categoria celor deutilitate socialã, situându-le însã, exclusiv, în limiteledeterminate de lege.

Fãrã a intra în spinoasa problemã referitoarela conþinutul proprietãþii intelectuale („Ideile sunt aletuturora ºi oricine e liber a le reproduce; aspectulpractic îl reprezintã forma”), vom constata cã, legalvorbind, proprietatea intelectualã îi conferã creatoruluiun întreit avantaj: usus, fructus ºi, adesea, abusus,care cuprinde inclusiv dreptul de a-ºi distruge ori aîmpiedica de la multiplicare propria operã. Mergândpe aceastã linie, admitem cã recompensarea creaþieieste deopotrivã bãneascã (ea asigurându-i artistuluitraiul, dar ºi libertatea creaþiei), cât ºi socialã, operaplutind într-un spaþiu aerat, asigurând gratuit ºi fãrãbeneficii directe bucurie ºi emoþii estetice.

În aceste condiþii,societatea are obligaþia,i-am zice moralã, dea proteja ºi încurajaoamenii de valoare,în cazul nostru, pe crea-torii de bunuri spirituale.Acest principiu, generos,al utilitãþii sociale, arerolul de a asiguraartistului (sau ar trebuis-o facã!) o existenþãdecentã ºi, mai ales, sãofere garanþia perpetu-ãrii operei dincolo decadrul social ºi istoric încare a fost creatã. Estecazul unor mari creatori,din strãinãtate (Milton,Dante etc.), dar ºi dela noi, dar care, dupãmoarte, au avut parte derecunoaºtere. Modelul superior, invocat de C.Hamangiu, este cel al „genialului nostru poet, tristulºi nenorocitul Eminescu”: „Cine nu cunoaºte mizeriaîn care a trãit ºi cine se va bucura, pe viitor, de fructulchinuitoarelor sale nopþi de zbuciumare sufleteascã?”(op. cit., p. 57)

În concluzie, legal ºi moral, este în interesulsocietãþii a proteja oamenii de valoare, mai alescã „mãrimea unui popor depinde ºi de mulþimeaoamenilor de geniu pe care îi posedã” (op. cit.,p. 57). Chiar ºi material, a încuraja creaþia intelectu-alã înseamnã a spori veniturile creatorilor, în vremece „a rãpi artistului orice speranþã de a-ºi îmbunãtãþifelul vieþii, ar însemna a compromite creaþia ºi ada loc lucrãrilor efemere ºi frivole” (op. cit., p. 59).

În aaceste ccondiþii, oscilând între recompensaimediatã ºi beneficiile de viitor, legiuitorul trebuiesã þinã seama (ºi) de utilitatea socialã/publicã

a operei. Problema este însã cum recunoaºtemo asemenea calitate, iar exemplele altor þãri suntsemnificative, dar nu suficiente. La noi, de pildã,utilitatea ar trebui sã fie stabilitã, cu prioritate, demembrii breslelor/uniunilor de creatori, elementadesea eludat prin tot felul de comentarii maliþioase.În fond, observã ºi C. Hamangiu, „Legea nu facedeosebire dintre o scriere genialã ºi una mediocrã,ºi una ºi alta se bucurã în acelaºi grad (s.n.)de beneficiile ºi protecþia legii” (op. cit., p 112).Deosebirea ar trebui stabilitã de bunele moravuri,element ce lipseºte atât din dreptul de proprietateintelectualã, cât ºi din Codul penal.

Revenind însã la conþinutul Legii presei din 1862,constatãm cã, pentru prima datã în jurisdicþia româ-neascã, sunt susceptibile de proprietate intelectualãºi articolele de ziar, considerate drept „adevãrateopere literare” (op. cit., p. 114). „Trebuie, totuºi, sãfacem deosebire între articolele de fond, cu deose-bire cele politice, literare, juridice sau ºtiinþifice, ºiºtirile, notiþele ori polemicile ce nu pot face obiectulproprietãþii private” (s.n., op. cit., p. 114). Juridicvorbind, jurnalistul acordã dreptul de cesiune alcreaþiei sale publicaþiei unde lucreazã sau cola-boreazã, dar dreptul de proprietate îi aparþineexclusiv. C. Hamangiu face, în studiul sãu, cuvenitadistincþie între dreptul public ºi cel privat, explicând,de pildã, cã la fel cum niciun proprietar nu e dispus

sã-ºi împartã casa cu alþii, prin extindere, nicijurnalistul nu poate fi obligat sã-ºi distribuie creaþiafãrã autorizare: „Jurnalistul rãmâne înarmat cu toatedrepturile, putând trage înaintea justiþiei, pentrucontrafacere, pe oricine care i-a încãlcat drepturile”.

În ccontext, problema drepturilor de autorºi respectiv al stabilirii statutului de creatoral jurnaliºtilor nu se aplicã ºi asupra unor

aºa-zise persoane morale: Statul ºi AcademiaRomânã. Prin Legea presei, din 1862, Statul, caautoritate publicã, are drept exclusiv ºi perpetuuasupra operelor publicate din propria iniþiativã. Condi-þia este ca aceste opere sã rãspundã unui interesgeneral ºi sã aducã un serviciu public. Identic, ºiAcademia Românã rãmâne „o persoanã moralã ºiindependentã pentru lucrãrile de orice naturã”, având

dreptul, printr-o Lege specialã, din 1879, „a-ºiadministra averea sa prezentã ºi viitoare”, inclu-siv rezultatul lucrãrilor comune ale membrilor ei.

Ca o concluzie, jurnalismul este o formã decreaþie, intrând, de drept, „în categoria operelorartistice”, element fundamental pãstrat ºi accen-tuat inclusiv în Codul presei (Legiuiri româneîn legãturã cu presa, Timiºoara, TipografiaRomâneascã, 1937), care, într-un capitoldistinct, intitulat Explicaþiuni complementarela Legea asupra proprietãþii intelectuale, faceurmãtoarele precizãri: „Art. 46. Fiecare articolde ziar îºi pãstreazã originalitatea formândproprietatea semnatarului. Reproducerile fãrãprealabilã autorizaþie sunt interzise. Suprimãrile,modificãrile, corecturile unor pasaje fãrã impor-tanþã nu atrag reparaþiuni. Manuscrisele orioperele literar-ºtiinþifice nu pot fi refuzate dela restituire” (op. cit., p. 224). Mai departe, seconsemneazã: „Micile articolaºe referitoare laprobleme de ordin politic, economic ori financiar,când nu iau o formã literarã, sunt private de

protecþia legii. În schimb, cele cu caracter ºtiinþifico-literare sunt protejate.”

De altfel, prin proiectul Codului presei din 1936,proprietatea literarã se extindea ºi asupra articolelorde ziar: „Articolele, notele cu caracter literar, artisticsau juridic ce se publicã în ziare, reviste sau peri-odice ºi sunt semnate de autorii lor reprezintã pro-prietatea celor ce le-au scris” (op. cit., p. 118), învreme ce „Articolele cu conþinut polemic, de interesobºtesc, chiar ºi când sunt semnate, informaþiile,telegramele ori corespondenþele, nu constituiescun drept de proprietate în înþelesul prezenþei legii”(ibidem, p. 118).

Faptul ccã uun CCod aal ppresei propriu-zis nu aputut fi promovat în aceastã perioadã, înciuda unor încercãri succesive, datând din

vremea guvernãrii Averescu (1927), apoi prin LegeaApãrãrii Onoarei, din 1929, a lui Grigore Iunian(1882-1939), ministru în guvernul þãrãnist al lui IuliuManiu, ºi chiar a lui C. Hamangiu, devenit, întretimp, consilier la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþieºi ministru, efemer, în Cabinetul Iorga, direct interesatîn unificarea legislaþiei în materie, se datoreazã,în opinia lui Adrian Brudariu (Presa, funcþie socialãºi naþionalã, în vol. Codul presei, op. cit., p. IV),„cenzurii care a perpetuat starea de asediu perma-nentizat ºi a suplinit, în lipsa unui cod al presei,litera ºi spiritul Constituþiei”.

În consecinþã, în situaþia când, prin „Condicapenalã”, þara lua totul ºi nu dãdea nimic jurnalis-tului, era nevoie de un regim al presei care „sãconsfinþeascã funcþia socialã ºi naþionalã a scriito-rului ºi gazetarului român”. O astfel de lege, pe câtde simplã, pe atât de lesne de aplicat, trebuia sã aibãîn centrul atenþiei ziaristul, „un profesionist al scrisului,pe care fenomenul de presã l-a creat ºi care nu semai poate dispensa de el” (op. cit., p. 9). Aºadar,începând de la statutul profesional, drepturile depensie ºi alte drepturi conexe (inclusiv distribuireapermiselor gratuite pe calea feratã, susþin autoriiproiectului Codului presei), se impunea o lege caresã facã distincþia cuvenitã între „funcþionarul caredeschide poarta la o întreprindere” ºi cel care, contraunui salariu adesea de mizerie, „asigurã hranaintelectualã ºi izvorul unic de cunoºtinþe a milioanede oameni”.

JJuurrnnaalliissmm,, ccrreeaattiivviittaattee,, oonneessttiittaatteeMarrian NNENCESCU




Plecând dde lla cconstatarea cã, „la fel caºi plugãria, jurnalistica este o profesienereglementatã”, autorii proiectului de Cod al

presei, ziariºtii bãnãþeni Pompiliu ªerbãnescu ºi IoanBãnciulescu, pledeazã pentru reglementarea acesteiprofesii „atât în interesul societãþii, cât ºi al adevã-raþilor gazetari”. Evident, ºi organizaþiile profesionaleerau în asentimentul unei asemenea legi, cu deo-sebire al unui Cod al presei „cu dispoziþiuni clareºi sancþiuni categorice”. Fãrã a intra în amãnunteleorganizãrii ºi funcþionãrii Sindicatelor profesionale,a Corpului de ziariºti, a Camerelor de muncã ºi ajurisdicþiei aferente muncii (dreptul la preaviz, con-cediu ºi pensie), autorii Codului pledeazã pentruegalitatea de tratament: „Aceasta nu se poatelegifera. În faþa legii toþi suntem egali. Osebit deaceasta, vorbeºte talentul ºi pregãtirea. Înþelegemcã ºi pregãtirea profesionalã lasã mult de dorit –poate pânã la înfiinþarea mult cerutei universitãþigazetãreºti” (op. cit., p. 19).

Legal vorbind, în România anilor ’30 funcþionau,ca persoane moral-juridice, mai multe organizaþiiprofesionale, începând cu Sindicatul ziariºtilor dinBucureºti, constituit la 18 martie 1900, printr-o legepromovatã de ministrul C.G. Dissescu (1854-1932)ºi promulgatã de Regele Carol I, continuând cuAsociaþia Generalã a Presei Române, Sindicatul ºiCercul Ziariºtilor Profesioniºti, de la Iaºi, SindicatulPresei Române din Ardeal ºi Banat ºi, în sfârºit,Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti, din Bucureºti, înfi-inþatã la 11 ianuarie 1919, predecesoarea U.Z.P.-uluide azi. Motivele pentru care nu a existat o unitatea societãþilor/sindicatelor/uniunilor de presã dinRomânia este explicat, parþial, de G. Caliga înAlmanahul dicþionar al Presei din România ºi alcelei româneºti de pretutindeni (Bucureºti, FundaþiaCulturalã „Principele Carol”, 1926): „Începând dela întâiul Congres al Presei, din noiembrie 1917,miºcarea s-a scindat, manifestarea fiind consideratãmai degrabã o expresie a Presei liberal-democrate,fiindcã ziarele conservatoare–guvernamentale nu auparticipat” (op. cit., p. 6). Din pãcate, acest spirit decontestare, de frondã ºi de separaþie s-a pãstrat pânãîn zilele noastre, în ciuda funcþionãrii, în interbelic,al unui Consiliu Superior al Presei. S-ar pãrea chiarcã iniþiativa din 1937 a lui I. Bãnciulescu, „redactorla Dimineaþa ºi Adevãrul”, s-a risipit prematur, poateºi din pricina propunerii de a-l numi „preºedinte dinoficiu” al Corpului pe directorul general al ServiciuluiPresei din Ministerul de Interne, în funcþie.

Din Almanahul, din 11926, al lui G. Caliga,aflãm cã ªeful Direcþiunii Presei dinMinisterul de Interne era „confratele nostru”,

respectiv Constantin Rîuleþ (n. 1882, Bucureºti, înpresa din 1901, redactor la Viitorul ºi autor dramatic,jucat la Teatrul Naþional – d. ?), ajutat de câþivaziariºti activi, al cãrui rol era de a redacta comu-nicatele ºi informaþiile cãtre ziare. Evident, noteazãG. Caliga, „Direcþia nu are caracter politic (s.n.),fiind compusã din colaboratori de la toate ziareleºi nefavorizând niciun partid politic, ea are caobiect principal chestiunile minoritare ºi informareaminiºtrilor” (op. cit., p. 36). Simultan, la Ministerulde Externe funcþiona o Direcþie similarã, condusãde Nicolae Dianu, secretar de legaþie, care „þinealegãtura cu ziariºtii români ataºaþi de presã pestehotare ºi cu corespondenþii ziarelor strãine laBucureºti, pentru a le da informaþiile necesare”.

Cum personalul acestor Direcþii, atât de necesareoricãrui stat, era alcãtuit din personalul diplomaticsau, dupã caz, din comisari de poliþie, mulþi, s-avãzut, încã ziariºti activi, rezultã, în viziunea unorcontemporani, cã ºi în interbelic funcþiona „presa cuepoleþi” ºi cã respectivii redactori nu erau decât niºte„intruºi” printre veritabili jurnaliºti, necontaminaþi despiritul cazon! Cu toate acestea, ei erau invitaþi sãparticipe, cu drepturi depline, la lucrãrile ConsiliuluiSuperior al Presei, iar personalul executiv din celedouã ministere îndeplineaatribuþii active de jurnaliºti.

Interesante erau ºi condi-þiile de a accede în Corpulziariºtilor: stagiul militarsatisfãcut, bacalaureatulºi o perfectã moralitate. În rest,condiþii de vechime ºi platala zi a cotizaþiei. Dupã trei anide activitate neîntreruptã, darºi mai devreme, dupã merite,jurnalistul cãpãta statut definitivºi se putea înscrie la Casa dePensii. În exercitarea profesiei,jurnalistul era consideratfuncþionar public, iar condiþiade a fi membru al Corpuluiera obligatorie, nerespectareaei atrãgând ºi unele sancþiuni.Cu acest prilej, sunt enumerateºi funcþiile compatibile cucalitatea de jurnalist: informator/colaborator, reporter, cores-pondent, redactor, secretar de redacþie, redactor-ºef,director, consilier de presã (s.n.).

În ccontext, nne vvom rreferi ºi la cumulul devenituri. Conform art. 42 din Codul Presei,pensiile acordate de Casa de Retrageri ºi

Pensie a Ziariºtilor se puteau cumula cu orice alte„pensiuni ori drepturi acordate de stat”, dar nu pestelimita de sus acordatã de instituþia respectivã”. Laacestea se adãugau permisele CFR pentru liberãcãlãtorie, cu fotografie, acordate doar pentru ziariºtiiprofesioniºti, cu minimum 6 ani vechime, care îºicâºtigau existenþa în presa periodicã, publicisticã,edituri, servicii de presã ale instituþiilor de stat,Societatea de Radio-difuzare etc.

Cercetând, de pildã, câteva dintre Dãrile deseamã anuale din anii ’30 ale Uniunii ZiariºtilorProfesioniºti din Bucureºti (puse la dispoziþie cu maregenerozitate de Ion C. Rogojanu, deþinãtorul celeimai ample biblioteci ºi arhive private din þarã), amconstatat cã, anual, Uniunea beneficia, pe lângãrenta de 5% plãtitã de Casa de Depuneri pentrufondul U.Z.P. din România, ºi de o serie de altevenituri, sub formã de subvenþii de la stat, sub-stanþiale la cursul leului din acea perioadã, respectiv140.000 lei, (în 1934), care erau distribuite membrilorsub formã de ajutoare nerambursabile. Subvenþias-a pãstrat ºi în vreme de rãzboi, dupã cum rezultãºi din Raportul Comitetului, din 1943, care informaAdunarea generalã cã „În cursul anului trecut, înciuda vitregiei vremurilor, am fost în mãsurã sãdistribuim ajutoare membrilor noºtri, în sumã de998.750 lei, depãºind astfel totalul ajutoareloracordate anul precedent” (Dare de seamã, peanul 1943, înfãþiºatã Adunãrii generale din 6 august1944, Bucureºti, Tipografia noastrã, f.a.).

Tot îîn rrespectivul RRaport aanual se maimenþiona: „De la 11 iunie 1919, Uniuneanoastrã a activat exclusiv pe baze pro-

fesionale (s.n.), luptând pentru apãrarea drepturilorºi revendicãrilor ziariºtilor profesioniºti. În toatedezbaterile, comisiile ºi proiectele din acest interval,Uniunea a fost vigilentã, prezentã ºi activã. Fidelãscopului pentru care a fost creatã ºi programuluiiniþial, U.Z.P. a combãtut neîntrerupt pentru asi-gurarea unei bune condiþii materiale ºi morale

pentru salariaþii presei, pentru protegiuirealibertãþilor fãrã de care ziaristul nu-ºipoate exercita profesiunea” (ibidem, p. 5).Semnificativ, la data respectivã, numaiFiliala Bucureºti avea 313 membri înscriºi(între care 17 erau membri fondatori, din1919), iar preºedinte, ales, era generalulPaul Teodorescu (1888-1981, fost ministrual Aerului ºi Marinei, comandant al ªcoliiSuperioare de Rãzboi, membru cores-pondent al Academiei Române ºi, ulterior,...deþinut politic la Canal), iar între membriiComitetului mai figurau scriitorii RaduBoureanu, Ion Pas, dar ºi jurnalistul dedreapta Alexandru Talex (1909-1998),autorul primei monografii despre PanaitIstrati, de la noi, apãrutã în 1943. De altfel,de la Heinric H. Streitman (n. 1873, PiatraNeamþ – d. 1949, Israel), fost, între altele,ºi „consilier tehnic la Direcþia Presei dinMinisterul de Externe” (apud. G. Caliga,Almanahul presei, op. cit., p. 150), primulpreºedinte al U.Z.P., se pãstreazã tradiþia

alegerii în fruntea breslei a unor jurnaliºti sau colabo-ratori de presã cu funcþii în aparatul de stat, care,prin relaþiile pe care le deþin, sã poatã sã menþinãun statut corespunzãtor pentru membrii Uniunii.Cât priveºte opþiunile politice ale lui Streitman ºiale succesorilor sãi din conducerea U.Z.P., credemcã ele sunt lipsite de importanþã, în acest context.

Desigur, iistoria ppresei ne oferã ºi alteinstructive ºi elocvente exemple derezolvare a unor situaþii pe care unii istorici

actuali se pare cã vor sã le „redescopere” cu totdinadinsul. Dacã problema creativitãþii în jurnalisma fost rezolvatã încã de pe vremea lui C. Hamangiu,la fel ca ºi problema cumulului de venituri, dacãaccederea în corpul jurnaliºtilor, în lipsa unor ºcoliadecvate, se putea face direct cu bacalaureatul,condiþia fiind talentul ºi onestitatea, astãzi unii parcãar vrea sã impunã chiar... doctoratul (dacã ar folosicu adevãrat la ceva!). Rãmâne deschisã ranaindemnizaþiilor. ªi aici ne putem duce cu gândulla soluþiile lui C. Hamangiu, dar n-ar fi suficient.Se pare cã problema e mai mult personalã decâtprincipialã. Or, din acest motiv, ea nu are leac.Este ºi motivul pentru care, în interbelic ca ºi azi,miºcarea profesionalã jurnalisticã n-a fost ºi nue unitã. În aceste condiþii, pe cei care, din motivediverse, întreþin dezbinarea în continuare a bresleijurnaliºtilor, îi trimit la discursul lui Nicolae Iorga,el însuºi ziarist combativ, de mare talent, directoral cotidianului Neamul Românesc, þinutã la Congre-sului Federaþiei Generale a Presei din Provincie,de la Galaþi, 1932: „Celor de aici le incumbã datoriasã lupte, alãturi de noi, întru izbânda cuceririi unuiloc mai bun, ce se cuvine ziaristului în societatearomâneascã de azi”.

AAsemenea iindivizilor, ppopoarelese ddeosebesc nnu nnumai pprinfelul îîn ccare îîºi ttrãiesc ddestinul,

ci ººi pprin ffelul îîn ccare ººtiu ssã ººi-ll ppunãîn vvaloare. PPolonezii aau rreuºit ssãdea nnefericirii llor sseculare ddefiniþiademnitãþii, eevreii ººi-aau ttransformatmartiriul îîn aapoteozã. ÎÎn cceea cce nnepriveºte, ººtiinþa ppotrivirii llucrurilor nne-aafost, ddin ppãcate, aaproape îîntotdeaunanecunoscutã. AAproape îîntotdeauna aampreferat ssã nne îîntâmpinãm ooaspeþii nnucu llacrimi, cci ccu ppâine ººi ssare, ººi ssã nneoblojim rrãnile îîn ttãcere ººi ssingurãtate.Existã oo mmare ssingurãtate îîn ddestinulpoporului rromân ººi eexistã oo iinsu-portabilã ttãcere. MMemorialul dde lla

Sighet sse nnaºte ddin ccredinþa ccã aaceastãsingurãtate ttrebuie ssã îînceteze. ªªi eeanu ppoate îînceta ddecât ddacã ttãcereaînceteazã.

CCea mmai mmare vvictorie aacomunismului –– oo vvictorierelevatã ddramatic aabia ddupã

1989 –– aa ffost ccrearea oomului ffãrãmemorie, aa oomului nnou ccu ccreierulspãlat, ccare nnu ttrebuie ssã-ººi aaminteascãnici cce aa ffost, nnici cce aa aavut, nnicice aa ffãcut îînainte dde ccomunism.

Realizarea MMemorialului VVictimelorComunismului ººi aal RRezistenþei eeste ooformã dde ccontracarare aa aacestei vvictorii,un mmijloc dde rresuscitare aa mmemoriei

colective. FFormat ddin MMuzeul dde llaSighet ººi ddin CCentrul IInternaþional ddeStudii aasupra CComunismului, ccu ssediul îînBucureºti, pprecum ººi oorganizator aal ªªcoliide VVarã, MMemorialul eeste oo iinstituþie aaMemoriei, uunicã îîn ffelul eei pprin ffaptul ccãeste îîn aacelaºi ttimp ccentru dde ccercetare,de mmuzeografie ººi dde îînvãþãmânt.

La îîntrebarea „„Poate ffi rreînvãþatãmemoria?”, MMemorialul VVictimelorComunismului ººi aal RRezistenþei ddinRomânia eeste uun cconvingãtor rrãspunsafirmativ.

(Ana BBlandiana, lla îînceputulºi lla ssfârºitul bbroºurii dde pprezentarea MMemorialului)

MMeemmoorriiaa llaaccrriimmiiii




În ccunoscuta ssa ccarteUn sezon în infern,Rimbaud scria: „Un

om trebuie sã fie absolutmodern”. A fi modern astãzi

înseamnã, cred, sã combaþi imprecizia ºi sã înþelegiimpredictibilitatea.

Europa, ca ºi Occidentul mai târziu, avea oidentitate imprimatã în ºtiinþã: cãutarea cauzelor. Ocredinþã era ferm înrãdãcinatã: existã o convergenþãîn evoluþia lucrurilor, în felul lor de a exista. ªtiinþaclasicã a Europei este construitã cu aceastã credinþãîn aproximare ºi convergenþã, credinþã justificatã defaptul cã predicþiile se dovedeau corecte. Modeleleutilizate ºi rezultatele obþinute cu ele dãdeau dreptateacestei ºtiinþe. Totuºi, la cotitura între secolele XIXºi XX, în 1900, unul dintre cei mai mari fizicieni ºimatematicieni a avut intuiþia genialã a ceea ce va fidemonstrat abia în 1963. E vorba de Henri Poincaré:„O cauzã foarte micã ce scapã atenþiei noastre estecapabilã sã determine un efect considerabil, pe careeste imposibil sã nu-l vedem ºi atunci spunem cãefectul se datoreazã întâmplãrii… Un fenomen esteprezis atunci când este guvernat de legi. Însã nu eîntotdeauna aºa; se poate întâmpla ca mici diferenþeîn condiþiile iniþiale sã producã foarte mari diferenþeîn fenomenul final. O micã eroare în primele produceo enormã eroare în cele finale. Predicþia devineimposibilã.”

Impredictibilitatea cclimaticã. Totul ia o turnurãcomplet neaºteptatã prin lucrarea lui EdwardLorenz. Impredictibilitatea ºi teoria haosului

care o explicã sunt pentru întâia datã puse în evi-denþã prin rezultatul lui Lorenz din 1963. El studia,cu un sistem de ecuaþii foarte simplificat, încãlzireala bazã a unui strat de aer ºi miºcarea rezultantã.Aceastã experienþã simula într-o manierã esenþialãceea ce se întâmplã cu miºcarea aerului în at-mosferã. Utilizând un calculator – foarte primitivpentru noi astãzi – el constatã cã mici erori,considerate neglijabile, în datele de intrare sedovedeau catastrofice. El trage concluzia, neac-ceptatã de comunitatea ºtiinþificã timp de pestezece ani, cã predicþia stãrii timpului pe termenlung este condamnatã pentru cã este imposibilã.

Este ceea ce cunoaºtem azi sub denumirea„efectul fluturelui”: erorile ºi incertitudinile se multi-plicã în cascadã ºi ating în final turbulenþa deplindezvoltatã. Prima etapã a teoriei haosului este chiaraceastã dependenþã senzitivã de condiþiile iniþiale.„Demonul” se aflã în nelinearitatea ecuaþiilor miºcãriifluidelor. Ea produce haosul matematic caresimuleazã realitatea naturalã.

Acelaºi Lorenz demonstreazã cum un model fizicbine cunoscut de noi toþi este un model de nelinea-ritate. E vorba de roata hidraulicã. Apa cade regulatdin partea de sus cãtre roatã. Dacã vâna de apã estelentã, cupa superioarã nu se umple suficient pentrua învinge frecarea ºi roata nu se învârte. Când vânaeste mai rapidã, greutatea cupei pune roata într-omiºcare care continuã permanent ºi regulat. Dacãînsã vâna se accelereazã, rotaþia devine haoticã,din cauza efectelor nelineare din sistem. Lorenza descoperit cã într-o perioadã mai lungã miºcareade rotaþie se poate inversa ºi apoi sã nu mai revinãdeloc la o miºcare permanentã. Nu existã, deci, unmod (pattern în englezã) predictibil. A fost o adevã-ratã revoluþie în aproximarea teoreticã a fenomenelordin naturã. În rezumat, noua teorie propune pericolulpe post de soluþie. Paradoxul lui Benjamin Fondane(românul Fundoianu), „Sã întemeiem societatea perealitatea cartezianã a îndoielii”, este astfel confirmat.Aspiraþia noastrã de a gãsi liniºtea aºezaþi pe malulrâului sau al mãrii unde curg sau alunecã valurilevieþii este o iluzie; suntem întotdeauna duºi cãtrevâltoare, spre impredictibilitate.

Pentru a înþelege impredictibilitatea, vã propunsã utilizãm ideea filosofiei dualiste care guverneazãastãzi fizica modernã. Cunoaºterea naturii se împarte

în douã categorii: fapte ºi probabilitãþi. Putemînregistra faptele trecutului. Ele sunt observaþiileasupra lumii reale, a stãrilor naturii pe care le putemmãsura. Însã, aceste înregistrãri nu ne permit sãfacem prognoze sigure. Ele ne indicã probabilitãþiprivitoare la ceea ce se poate produce în viitor.Viitorul este nesigur, pentru cã procesele dinintimitatea naturii nu sunt predictibile. Natura esteîn acelaºi timp celestã, în perfectã armonie, darºi inexplicabil de fragilã în stabilitatea sa. ThomasD’Aquino afirma ºi insistacã un univers perfecttrebuie sã conþinã în elîntâmplarea, hazardul,pentru a permiteoamenilor sã aibãpropria lor autonomie.Noi ocupãm o realitatecare, în conformitatecu ºtiinþa clasicã,ºtiinþa deterministã,a formalitãþilor bineîntemeiate logic ºimatematic, avansa subo cauzalitate presupusãperfectã. În intimitateasa, natura nu este aºa.Viitorul nu poate fi unduplicat al experienþeitrecutului. Elementulsuprem în naturã esteschimbarea.

Pentru ºtiinþã, natura este constituitã din sistemedinamice disipative. Orice sistem dinamic cunoaºteo tranziþie spre o stare neperiodicã sau neliniarã,spre starea de haos temporarã. Traiectoriile pe careevolueazã sistemul nu sunt stabile; la un momentdat, ele suferã bifurcaþii ºi predicþia evoluþiei nu maieste posibilã. Apare ºi se instaleazã turbulenþa. Estepierderea coerenþei spaþiale ºi uneori ºi temporale.Este haosul. Comportamentul, din punct de vederematematic, este stohastic. Fizicienii spun cã modurilestabile sunt sclavii modurilor instabile.

Pentru a sublinia aceastã antinomie în însãºiabordarea ºtiinþificã, sã-l urmãm pe marele savantde origine românã Nicolae Georgescu-Roegen:„Spiritul Occidentului pare contaminat de un felde virus incurabil care produce o sete irezistibilãde ordine logicã.” Însã, gândirea logicã, aceastãdeprindere analiticã, cere intuiþie, „o intuiþie bazatãpe înþelegerea plinã de simpatie faþã de experienþã”,spunea Einstein.

Am ccitit rrecent cu mare interes cartea luiNicolai Berdiaev Filosofia lui Dostoievski.El spune: „Omul nu este aritmeticã, este

o fiinþã problematicã ºi enigmaticã” ºi îl citeazã peDostoievski: „Dacã îmi veþi spune cã putem calculahaosul ºi tenebrele, cã însãºi posibilitatea calcululuipreliminar va opri nebunia, eu vã rãspund cã omulse va preface cã e nebun pentru a face totuºi ceeace are chef sã facã.” Cuvintele cheie sunt aici: haos,predicþie, inevitabila impredictibilitate, adicã nebunia.ªi nu e totul. Într-un alt text, Dostoievski spune: „Înprofunzimea naturii umane nu este nici odihnã, niciunitate, ci un turbion dinamic.” Berdiaev conchide:„Dostoievski vrea sã aducã lumina din întuneric.”

Ce produce schimbarea climaticã? Un factorextern sau o cauzã internã? Exemplul binecunoscutde factor extern este acumularea de gaz carbonicîn atmosferã. Efectul acestei acumulãri conformcelor mai recente rezultate este o alunecare a climeifaþã de ceea ce pãrea permanent în trecut spreîncãlzirea înregistratã mai recent. Cauzele internesunt fluctuaþiile mici iniþiale, care genereazã feno-mene precum furtunile, valurile de cãldurã, ploiletorenþiale ºi topirea bruscã a gheþarilor. Aceste cauzeinterne sunt de naturã haoticã ºi sunt impredictibile,mai puþin într-un numãr de cazuri critice, când potapãrea anumite tendinþe. Însã este de acum sigur

cã schimbãrile climatice, impredictibile, pot provocaun salt climatic de la o stare la alta. Este cauza mariitemeri pe care o împãrtãºeºte comunitatea ºtiinþificãastãzi.

Impredictibilitatea îîn ººtiinþele ssociale. În 1968,Benoit Mandelbrot, cercetând variaþia în timpa preþului bumbacului, a observat cã evoluþia

la bursã cunoaºte schimbãri în general foarte micide la o zi la alta, dar din când în când se schimbã

substanþial ºi foarte brusc; „valorile mediinu ne spun nimic despre aceste mariºi rare schimbãri”. „Pericolul este cã nuse þine seama suficient de experienþeleterminate în eºec.” Economia în echilibruexistã numai în rezultatele simulãrilormatematice, plecând de la modele eco-nomice concepute pentru a prevedeacursul de stabilitate al preþurilor. Este ceeace Whitehead numea „iluzia concretuluiprost înþeles”. În realitate, apare unfenomen crucial, ºi anume, cã individulpus într-o nouã situaþie economicã îºipoate modifica preferinþele. Este efectulOedip. Anunþarea unei viitoare acþiunimodificã datele pe care individul ºi-aconstruit planurile sale ºi atunci elºi le revizuieºte. Poincaré afirma net:„nu existã logicã ºi epistemologieindependente de psihologie”. Efecteledeciziilor indivizilor sunt imposibil deprevãzut în calculul economic. Tabloul

poate fi reconstituit numai prin tatonãri.

Unde nne aaflãm aastãzi, lla 440 dde aani dde llaapariþia tteoriei hhaosului? Teoria haosuluieste azi un stâlp al cercetãrii ºtiinþifice,

utilizatã nu doar pentru a descoperi, ci ºi pentrua explica. Evenimentele impredictibile pot conducespre aplicaþii în lumea fizicã realã. Geometriacomplexã a impredictibilitãþii, pe care o numim„stranie'”, ia forma atractorilor: tablouri extrem decomplexe ale traiectoriilor rezultate din simulareape calculator. Existã, deci, un mod de comportamentcare, dupã o perturbaþie, face ca sistemul sã revinãla echilibru. Altfel spus, poate exista o anumitã ordine– în haosul ce înseamnã impredictibilitate – care seangajeazã pe o altã cale. Aceea a calitãþii, iar nu acantitãþii. Aceastã alunecare de la cantitate cãtrecalitate este un factor al gândirii sistemice moderne.Lorenz anunþase deja aceastã nouã atitudine princonceptul curgerii neperiodice deterministe. Existão fereastrã de predictibilitate de lungime diferitãîn funcþie de evenimentul studiat. Spre exemplu,în meteorologie, fereastra este de trei zile ºi oricepredicþie pentru mai departe este fãrã valoare.Suntem obligaþi sã trecem la probabilitãþi.

Politica, la fel ca economia, este criticatã pentruinteresul excesiv acordat termenului scurt. Condu-cãtorii politici sunt cel mai adesea obligaþi sã deasocotealã pentru lipsa de rezultate faþã de promi-siunile fãcute. Ei, ca ºi managerii din economie,au învãþat cã evenimentele nu sunt predictibileºi e mult mai bine sã le explici decât sã le înfrunþi.Astfel, puterea relaþiilor publice a devenit extremde importantã în exerciþiul de putere. Fereastrade predictibilitate în politicã este scurtã ºi cea maiimportantã calitate a unui lider politic este sã propunãproiecte pe termen scurt ºi sã le ajusteze rapid dupãcircumstanþe. Mi-e teamã cã marea politicã nu maieste posibilã, fiindcã pentru a o face ar trebui þinutãcârma ºi continuatã strategia pe termen lung, chiarºi atunci când opinia publicã nu mai este favorabilã.Cum putem ºti dacã rezultatele sunt diferite deacelea care s-ar fi obþinut cu alte politici? Cum sãaflãm dacã efectele sunt mai bune sau mai rele,comparate cu cele la care s-ar ajunge pe alte cãi?Dacã suntem incapabili sã prezicem evenimentele,putem totuºi ca, plecând de la fapte, sã imaginãmconsecinþele.

Impredictibilitatea cclimaticã,economicã ººi ppoliticã

Petrre RROMAN

88




Motto: „„Fiþi ccopii lla rrãutate, nnu ººi lla mminte” (I CCorinteni, 114, 220)

Antiiparentiing este ttitlul unei cãrþi recentede antropologie, filosofie, psihologie ºieducaþie (apãrutã în 2017, Editura Cathisma,

Bucureºti), cu toatã gama de ºtiinþe subordonatelor, ºi toate acestea într-un limbaj curat, fãrã acro-baþii textuale. Învãþãtura creºtinã încununeazã cu-noaºterea dobânditã în celelalte discipline, dându-leadevãratul rost. Se vede clar cã autorul, cunoscutulieromonah Savatie Baºtovoi, are tot interesul de arestabili adevãrul ºi firescul în ceea ce – pânã acumun veac, sã spunem – era de neconceputcã va deveni obiect de disputã: nevoia deacreditare pentru a primi calitatea de pãrinte(pentru copii); altfel, dacã îndrãzneºti sã fiipãrinte neoficial, nu e în regulã, acþionezisubteran. Mai trist este cã pentru maeºtrii(guru) în parenting, aceasta nici mãcar nutrebuie sã facã obiectul discuþiei. Pentruei existã doar certitudinea cã omenirea s-aluminat abia începând de acum douã, treidecenii, iar pânã în prezent a trãit în beznanebuniei de a-ºi creºte copiii fãrã sã facãºcoalã în acest sens. O mai mare infan-tilizare a omului cu greu ar mai putea fiinventatã. Dar sã nu-mi fie luate vorbeledrept provocare!

Perioada comunistã a instaurat o modãnouã – aceea a ratãrii generaþionale, modãîn care ideologiile de azi exceleazã. Pentrucomuniºti, adulþii educaþi în perioada ante-rioarã îºi rataserã adevãrata menire umanã, pentrucã moºteneau elemente burgheze. Dupã anii ’90,cei educaþi în spaþiul sovietic au primit la rândullor eticheta ratãrii, fiind moºtenitori ai ideologieimaterialiste. În fine, macroideologia globalizãrii(matrice pentru numeroase ideologii), acest nou„iluminism” întunecat, deja nu mai dã vina pe marileideologii politice ºi afirmã rãspicat faptul cã „tinerii deazi (...) nu pot fi nici mãcar pãrinþi. Atât de rataþi sunt?Cel puþin aºa reiese din miile de cãrþi menite sãle explice cum sã se poarte cu copiii lor.” (p. 15)

Cu alte cuvinte, pânã acum s-a trãit la nivelsubuman din moment ce n-au existat „parentologii”care sã spunã mamelor ºi taþilor cum sã fie ceeace ei doar credeau cã sunt – pãrinþi.

Datoritã aarmoniei dintre logicã, intuiþie ºirealitatea vie, pe de o parte, ºi simþul ascuþitpentru utilizarea limbii române, pe de altã

parte, ieromonahul Savatie Baºtovoi dã ºi prinaceastã carte o lecþie de gândire sãnãtoasã, demas-când ºubrezenia premiselor din care este þesutãcorectitudinea politicã. Prin structura atent construitãa cãrþii, el pare (din pãcate, e nevoit sã facã asta)cã îºi ia de mânã cititorul ºi, ca un pedagog rãbdãtorsau ca un Descartes al zilelor noastre, îi spune:bine, sã presupunem cã noi doi nu ºtim nimic sigurdeocamdatã pe tema asta – a fi bun pãrinte. Însã,din moment ce noi nu suntem primii oameni creaþi ºi,aºa imperfectã cum a rãmas omenirea dupã cãdere,a continuat sã existe totuºi pânã acum, transmiþândtot ce era necesar supravieþuirii fizice ºi spiritualea omului, sã vedem ce idei au fost consideratedintotdeauna valabile, fireºti, aºa cum e firesc sãpui boii în faþa carului ºi nu invers. În plus, atunci

când se vorbeºte aºa pasional despre „meseria de afi pãrinte”, adulþii iniþiatori ºi susþinãtori ai fenomenuluiparenting fac tot felul de presupuneri despre nevoilecopiilor. Ori, dacã este sincer, orice om îºi poateaminti ce nevoi, dorinþe ºi temeri avea în copilãrie.În curând, vor apãrea manuale cu pretenþia dea te învãþa cã dupã ce inspiri e indicat sã ºi expiri.Sau au apãrut deja?!

De-aici încolo, pe tema raportului dintre pãrinþiºi copii este construit un demers în care, aºa cummãrturiseºte autorul în prima paginã a cãrþii, îºi iaînsoþitori foarte mulþi „specialiºti în educaþie, medicinã,psihologie, filosofie, arte sau pur ºi simplu buni pãrinþi

ºi copii, membri ai grupuluiAntiparenting, cãci datoritãsinceritãþii ºi experienþei loram putut recupera mulþi anide studiu ºi lecturi, necesaripentru o lucrare atât deamplã ºi ambiþioasã cumeste Antiparenting”.

A rezuma ideile cãrþii nucred cã ar face un mare servi-ciu acesteia, pentru cã ar dacititorilor falsa impresie cã auaflat tot ce trebuia ºi cã s-aulãmurit cum stau lucrurile cuîncã o carte. Ca în binecunos-

cuta replicã: amvãzut filmul, la ce-mimai trebuie cartea?Ar fi însã pãcat sãle scape tinerilor(în special) bogãþiaideilor din Antiparen-ting. ªi nu o spunîn sensul cã nu sepoate sã rataþi ocarte aºa frumoasã,ca ºi când m-aºreferi la un best-seller picat pe piaþanoastrã de carte. Nudespre asta e vorba(deºi cartea aretot ce-i trebuie sãajungã un bestsellereducativ cu acoperire în calitate), ci despre o fru-museþe în sens deplin, una care nu e separatã deadevãr ºi bine ºi care ne priveºte pe toþi, aºa cumpuþine cãrþi celebre de astãzi o fac. Este o cãlãtoriea gândului care nu iubeºte – cum e moda – jumã-tãþile de mãsurã ºi amestecul adevãrului cu minciuna.ªi, totodatã, este o cãlãtorie a cuvântului limpede(cum, de altfel, ne-a obiºnuit Savatie Baºtovoi),când mass-media ºi aproape toate canalele de„comunicare” ne drogheazã cu termeni clarobscuri.

Iatã uun bbun pprilej sã iei parte, ca cititor, la unproces de trecere prin sita luciditãþii a sloganu-rilor pe care le auzi neîncetat, printre care ºi

sofismele literaturii parenting, o nouã sectã, dacã neluãm dupã datele care însoþesc fenomenul. În strânsã

legãturã cu parentingulse aflã numeroase „picãturichinezeºti” a cãror þintãsuntem ceas de ceas:confuzia dintre afecþiune ºi iubire, mitul iubiriinecondiþionate (de unde ºi „parenting necondiþionat”,o anti-Biblie aplicatã) versus „gãselniþa iubirii«condiþionate», un termen menit sã diabolizezetot ce este regulã, normã, disciplinã, ajungând sãatace chiar relaþiile ontologice dintre pãrinte ºi copil,propunând o rãsturnare a lor” (p. 26), spiritualitateade tip Mindfulness, religia omului-internet, dicþionarulde termeni iniþiatici pe care îl aduce parentingulnecondiþionat – tantrum, meditaþie, tehnici derelaxare, de respiraþie, de control, energii, canale,pozitiv, negativ etc.

În încheiere, las cuvântul autorului, redând doardouã fragmente dintre cele câteva zeci pe carele-aº fi citat.

„Irascibilitatea, agresivitatea manifestatã în faþastrãinilor, refuzul comunicãrii sau comunicareadeficientã sunt prezentate ca stãri-normã pentrucopilul modern, pe care pãrinþii trebuie nu doarsã le tolereze, ci chiar sã evite orice încercarede a le tãmãdui. Copilul cuminte, ascultãtor, receptivla cererile pãrinþilor este suspectat de timorare, deinhibare, de abuz. Copilul bun este un rãu cu caretrebuie luptat.” (p. 34)

„Una dintre nevoile copilului pe seama cãreiase fac adevãrate tratate de parentologie este nevoiade a fi independent.

Independenþa... Ce bine sunã! Dar v-aþi doritvreodatã în copilãrie sã fiþi independent? V-aþi dorit sãnu aveþi nici mamã, nici tatã, sã fiþi aºa, independent?Nu neg faptul cã, în urma îndoctrinãrii duse la toatenivelurile, existã de acum copii care la vârsta de 4-5ani manifestã dorinþa de a scãpa de pãrinþi, dorindu-lemoartea, dar asta e o anomalie. Pentru un adult careînghite zilnic ºtiri despre abuzurile asupra femeilordin Iran sau Siria, despre revoltele înãbuºite în sângedin Ucraina ºi altele, independenþa este o valoaredemocraticã. Dar credeþi cã e bine sã luãm conceptepolitice ale oamenilor mari ºi sã le aplicãm pe copii,cu convingerea cã asta îi face fericiþi?” (p. 64)

DDeesspprree AAnnttiippaarreennttiinngg,,ddee iieerroommoonnaahh SSaavvaattiiee BBaaººttoovvooii

Allexandrru MMÃRCHIDDAN

Impredictibilitatea îîn cce ppriveºte vviitorul EEuropei este, din pãcate, astãzievidentã. Ea este de ordin politic, desigur, dar în esenþã se regãseºte îneconomie. Atâta timp cât performanþa economicã a Euro-zonei este slabã,

este aproape imposibil sã se menþinã un spirit european, un esprit de finesse,cum spunea Blaise Pascal. Adicã un spirit optimist. Dialectica de cea mai bunãcalitate pãleºte în faþa rãcelii stãrii economice. Egoismele naþionale se întãresc,iar blocul european nu este o unitate. Recentul schimb de active între gigantulgerman BASF ºi cel rus GAZPROM, care face din compania rusã un marejucãtor pe piaþa germanã de distribuire a gazului, dar ºi cea belgianã, olandezã,austriacã, cehã ºi britanicã, vorbeºte clar despre prioritatea economicului în faþapoliticului. Criza recentã a refugiaþilor demonstreazã lipsa de pregãtire a UniuniiEuropene. Voiam sã credem cã instituþiile europene sunt capabile sã facã faþã

asaltului dat de imprevizibil. Nu este aºa. Cred cã e momentul sã punem noiîntrebãri unor rãspunsuri deja cunoscute. Precum în teoria haosului, trebuiesã trecem de la analiza cantitativã la predictibilitatea calitativã. Spre exemplu,ar trebui sã iniþiem un vast studiu sociologic cu refugiaþii care se aflã deja înGermania, Ungaria ºi Franþa. Este un mijloc sigur de a cunoaºte realitatea stãriipsihologice din Orientul Mijlociu, sau cel puþin din Siria, Liban ºi Libia. Trebuiesã fim imaginativi atunci ºi mai ales atunci când vrem sã arãtãm generozitateanoastrã. Cãci generozitatea este mai eficientã când este ºi interesatã. Sã nufim ipocriþi. Existã o realã solidaritate, dar poate fi ºi un interes economic.

În concluzie, pentru a nu trãi într-o permanentã stare de îndoialã, pentru a facevizibil invizibilul, e nevoie de culturã. E nevoie de multã culturã, pentru a construio nouã culturã.

De lla îînceputul ccãrþii Antiiparentiing. SSensul ppiierdut aal ppaterniitãþiiii, Editura CCathisma,Bucureºti, 22017, rreluãm oo pparte ddin pprezentarea aautorului. DDesigur, mmulte aalte ddetaliipot ffi ggãsite ppe iinternet. ((Nota rred.)

Ieromonahul SSavatie ((ªtefan) BBaºtovoi eeste uun sscriitor ººi eeditor rromân, nnãscut îînChiºinãu îîn 11976. EEste mmembru aal UUniunii SScriitorilor ddin MMoldova ddin 11996 ººi mmembrual UUniunii JJurnaliºtilor ddin MMoldova ddin 22006.

Este aautorul aa ppeste ddouãzeci dde ccãrþi, ddeþinând ppremiile UUniunii SScriitorilor ppentrupoezie, pprozã ººi eeseu. CCa ppoet, eeste iinclus îîn aantologii îîn ddiverse llimbi, iiar FFestivalulde ppoezie dde lla BBerlin ll-aa iinclus îîntre ccei mmai dde sseamã ppoeþi aai iiubirii, aalãturi dde OOmarKhayyam, SShakespeare, EEsenin ººi aalþi ppoeþi aaleºi ddin îîntreaga llume. CCa pprozator, ss-aaimpus pprin ffelul ccum rreuºeºte ssã pprezinte uuniversul iinfantil aal ccopilãriei, ffiind pprintrepuþinii aautori ddin lliteratura ccontemporanã mmondialã ccare aau ccreat uun ppersonaj ccopil, SSaºadin Iepuriiii nnu mmor. (...) UUn aalt rroman ddespre aadolescenþii ddin oorfelinatele ddin MMoldova,ÎÎnvãþãturiile uuneii pprostiituate bbãtrâne ccãtre ffiiul ssãu hhandiicapat, a ffost ttradus ººi uurmeazãsã aaparã lla PParis, lla pprestigioasa eediturã AActes SSud.

Ca jjurnalist, SSavatie BBaºtovoi aa ppublicat ssute dde aarticole îîn ppublicaþiile iimportantede lla BBucureºti ººi CChiºinãu. AAnchetele ssale jjurnalistice, ppublicate ssub fformã dde bbroºuri,au aavut mmare rrãsunet îîn RRomânia, MMoldova ººi RRusia, aastfel îîncât uuna ddintre eele aa sstatla bbaza uunui ddocumentar BBBC ((cazul TTanacu).

Prezent îîn aalbume dde aartã ccu ssculpturã bbisericeascã. AA iilustrat ccu ggraficã ººi aacuarelãmai mmulte ccãrþi. EEste aautorul ººi eexecutorul iiconostasului dde lla bbiserica sschitului MMãnãstiriiNoul NNeamþ. AA sscris sslujbele aa ddoi ssfinþi rromâni, ffiind iinclus îîn ccomisia ppentru vvalidareatextelor lliturgice dde ppe llângã SSfântul SSinod aal BBisericii OOrtodoxe RRomâne ((2004). ((...)




Noi, îîn RRomania,am vrut sã nise recunoascã

apartenenþa culturalãla Occident, pentru noiincontestabilã, ºi am dat cuochii, surprinºi ºi dezorientaþi,

de o lume ai cãror scriitori, exemple în Franþa MichelOnfray sau Michel Houellebecq, nu ezitã sã nedescrie Apusul ca pe o civilizaþie în declin, lipsitãde profunzime, dacã nu chiar „în fazã terminalã”(M. Onfray) [1]. Reconstruirea Uniunii Europene,dupã cum aceasta este imaginatã în diferitele CãrþiAlbe, tinde sã punã în umbrã orice incursiune întrecutul formãrii statelor. De ce crearea/consolidareaunei uniuni europene ar trebui sã se facã în condiþiileunei ignorãri a originilor/rãdãcinilor ºi a identitãþilornaþionale? Ceea ce vedem este cã se reduce ponde-rea istoriei în învãþãmânt ºi în manuale, cã latinaºi greaca dispar treptat din programã ºi, mai ales,cã nu este pusã în evidenþã valoarea ºi semnificaþiaculturalã a celor care fac obiectul educaþiei (acad.Solomon Marcus º.a.). Unii nu ezitã chiar sã denunþeo acþiune de deculturalizare (exemplu MauriceTandonnet în Le Point), inspiratã de ideologiile tota-litare mai vechi, de tristã amintire, sau mai noi, alecãror efecte nocive le vom vedea. Este promovatun fel de om de tip nou, un personaj strict funcþional,redus la rolul de consumator, de instrument al politiciide profit, dupã regula „Noi, mai întâi”. Acest personajnu se va manifesta prin spiritul sãu critic ºi nu va fideranjat, nu va fi nici mãcar conºtient, de diverselemanipulãri care îi vor fi insuflate.

Insistenþa pe globalizare, federalizare, pe oapãrare materializatã prin îngrãmãdire de tehnicãmilitarã, uneori second hand, suscitã întrebãri carereclamã rãspunsuri clare în faþa opiniei publice.Partea noastrã din Europa, þãrile fostului lagãr„socialist” (mult mai mult lagãr decât socialist),în continuare greu plãtitoare mulþi ani, dupãîncheierea celui de Al Doilea Rãzboi Mondial,vine cu încãrcãtura unor amintiri în care îºi fac

loc atât dezamãgirea ºi neîncrederea, cât ºi o dis-ponibilitate sincerã pentru negociere, pentru relaþiibune cu vecinii. În minþile noastre – cã este binesau este rãu – persistã ideea cã la întâlnirile marilorputeri mai rar ne pricopsim, cã acolo se adunã maimari lumii pentru a-ºi împãrþi sferele de influenþãºi pentru a-ºi înmulþi profitul, nu pentru a vedeace li s-a întâmplat þãrilor mai mici din zonã.

Un rol în destructurarea intelectualã ºi, maicu seamã, moralã a Europei „de ultimã generaþie”cred cã este jucat de denunþarea temeliei creºtinea civilizaþiei noastre. Ne gândim la acest procesde alterare când citim cãrþile cercetate, când ne uitãmla manualele noastre de istorie, fie ºi în grabã, darºi când recitim mica noastrã povestire de mai jos.

Excluderea îîncãpãþânatã a creºtinismuluidintre referinþele identitare ale Europeieste împotriva tradiþiilor naþionale din statele

membre. George Weigel afirmã urmãtoarele: „Euro-penii s-au autoconvins cã pentru a fi modern ºi libertrebuie sã fii neapãrat secular, ºi anume pânã lacapãt. Aceastã convingere are urmãri cruciale, chiarletale asupra vieþii publiceºi culturii europene. Într-ade-vãr, aceastã convingere ºiconsecinþele ei publice seaflã la originea crizei moralea civilizaþiei europene.Aceastã crizã moralã larândul ei explicã de ceeuropenii sunt hotãrâþisã-ºi uite istoria. Afirmaþiacã societãþile libere, pros-pere ºi guvernate potrivitlegii, ale Europei de azi,nu au nicio legãturã cu creºti-nismul, este mult mai multdecât o falsificare a trecu-tului. Înseamnã angajareaEuropei pe o cale în careadevãrul moral nu joacã

niciun rol în guvernare, în elaborarea politicilor publice,în realizarea dreptãþii ºi în definirea acelei libertãþicãreia democraþia este chematã sã-i ofere un corp”[4], [5].

Regãsirea propriei identitãþi, asumarea identitãþiireligioase, naþionale, de familie sau de ºcoalã, suntesenþiale pentru asigurarea calitãþii existenþei noastreca persoane, pentru punerea în operã ºi în valoarea intimitãþii noastre, adicã a ceea ce constituiefundamentul unei vieþi de care sã fim mulþumiþi.În lãuntricul nostru descoperim premise indispen-sabile pentru o aºezare durabilã, autenticã.

Referindu-mã la cazul þãrii noastre, revenind,remarc prezenþa religiei creºtine, cu continuitate ºiprofunzime. Aceasta rãmâne un element constitutiv,un pilon al înscrierii noastre în istorie. Renunþareala acest element ar însemna de fapt o renunþarela istoria românilor de-a lungul a douã mii de ani.„Valorile religioase sunt integrative. Ele integreazã,unificã, constituie într-un tot solidar ºi coerent toatevalorile cuprinse de conºtiinþa omului. Prin valorilereligioase se înalþã arcul de boltã care uneºte valorilecele mai îndepãrtate, adunã ºi adãposteºte pe cele

mai variate. Un individ poate cuprinde diferitevalori, pe cele mai multe din ele, dar legãturalor unificatoare va lipsi atâta timp cât valoareareligioasã nu li se adaugã” [3], [5]; vezi ºi [2]pentru textele noastre în context.

Referinþe[1] M. Onfray, Décadence. Vie et mort du

judéo-christianisme, Flammarion, 2017.[2] D. Vaida, C. Vaida Haliþã, Istoria din noi.

Timpuri crude, timpuri duioase, Biblioteca RevisteiCurtea de la Argeº, Editura Tiparg, 2016.

[3] T. Vianu, Filozofia culturii ºi teoria valorilor,Ed. Nemira, Bucureºti, 1998, p. 117 în [5].

[4] G. Weigel, „Europe's Problem and Ours”,în First Things 140, February 2004, pp. 18-25 în [5].

[5] Patriarhia Românã, Apostolat educaþional,Editura Basilica, Bucureºti, 2010, autori pr. dr.Gh. Holbea º.a.

RReeggããssiinndduu-nnee ccoonnººttiiiinnþþaa ddee ssiinneeººii îînnccrreeddeerreeaa ((IIII))

DDrragoº VVAIDDA

Mã ggândesccâteodatã la soartapãrinþilor noºtri

dragi, taþii noºtri, atât deasemãnãtoare, al meu,Mircea, ºi al lui Dragoº,Carol. Împrejurãrile i-au aduspe amândoi pe frontul derãsãrit într-o perioadã ºi zonã

de mari primejdii. Tatãl meu, ca medic, era mobilizatcu unitatea sanitarã, în spatele liniei întâi, la vremeacând ruºii încercau sã opreascã ofensiva declanºatãde germani în luptele pentru cucerirea oraºuluiSevastopol. Din povestirile tatei, reþin cã în rândurilearmatei noastre domnea nesiguranþa. Plecaserãcu entuziasm la îndemnul „Treceþi Prutul!”, pentrueliberarea Basarabiei care ne fusese rãpitã desovietici. Dar trupele noastre erau slab echipatepentru iarna asprã, cu vijelii ºi temperaturi foartecoborâte, fãrã cãciuli ºi încãlþãminte adecvatã.Se înainta greu prin nãmeþi, pãrþi din echipamentulspitalului de campanie erau aduse pânã la gãrile maiapropiate, în vagoanele de marfã, ºi apoi era încãrcatîn cãruþe trase de cai. Cât vedeai cu ochii, întindereaalbã a unei ierni nemiloase te înfricoºa. Cãtuneîngropate în nãmeþi, izbe din hornul cãrora ieºeaun fuior subþire de fum, singurul care semnalaprezenþa vieþii. Înãuntru, adunaþi în jurul unui cuptormare, bãtrâni ºi copii ronþãiau seminþe de dovleac,izolaþi ºi speriaþi.

În aceste condiþii vitrege, unitatea sanitarã eranevoitã sã-ºi amenajeze un spital de campanieºi cazarea personalului medical. Rãniþii le soseauîngheþaþi, cu urechile ºi nasul degerate. Tata, deºimedic internist, era nevoit sã taie, în special mâiniºi picioare sfârtecate de gloanþe. Lipseau materialele

sanitare, medicamentele ºi alimentele. Se fierbeauîn cazane arpacaº ºi varzã muratã, achiziþionate dinzonã. Odatã au primit niºte lãzi, trimise de armatagermanã, ca ajutor. Consternare!, conþineau dozecu compot de piersici.

Frontul se deplasa, când înainte, când înapoi,în timpul luptelor. Unitatea sanitarã a rãmas fãrãprotecþia armatei timp de câteva zile ºi nopþi, adã-postitã într-o clãdire în ruinã. În tot acest interval,tabla acoperiºului, desprinsã de elementele desusþinere, se izbea cu zgomot de ziduri, în bãtaiacrivãþului nãpraznic. Se aºteptau în orice clipãsã cadã prizonieri, fãrã mãcar sã fie avertizaþide apropierea duºmanului.

Tata CCarol, ssocrul mmeu, a trecut printr-oîncercare ºi mai dureroasã. ªi el, ca ºi tatãlmeu, fãcea parte dintre cei care erau expuºi

unor mari încercãri ºi primejdii, în linia întâi, în lupteledin preajma oraºului Sevastopol. A þinut un timp unmic jurnal, care ne-a parvenit ºi din care am aflatunele detalii din acea perioadã. Poziþia batalionuluidin care fãcea parte se afla într-o zonã unde armatasovieticã rupsese vremelnic frontul. În timpul luptelora fost acoperit cu un val de pãmânt, în tranºee, efectal exploziei unui obuz. Românii s-au retras pentruun timp, iar el a rãmas îngropat acolo. La începutinconºtient, mai apoi, revenindu-ºi, a auzit glasuri înlimba rusã, trecând pe deasupra lui. Într-un momentde disperare ºi confuzie, îngrozit de ideea de a cãdeaprizonier, s-a gândit sã-ºi curme zilele cu pistolulsãu, dar, din fericire, nu îl avea la îndemânã. Curând,armata noastrã a recucerit poziþia pãrãsitã anteriorºi ordonanþa lui, bãiat deºtept ºi devotat, cu instinctulomului crescut în naturã, s-a orientat pe teren ºi ainsistat sã se sape în locul în care îl vãzuse înaintea

retragerii. De sub dâmbul de pãmânt afânat, a fostscos viu ºi trimis ulterior acasã, în spital, dar starealui psihicã a avut mult timp de suferit.

Întorºi de pe front, obosiþi, bolnavi ºi descurajaþi,taþii noºtri au încercat ulterior sã-ºi redefineascãopþiunile, sã reclãdeascã universul familial ºi pro-fesional, care le fususe profund zdruncinat. Carierelelor profesionale suferiserã un declin atât din cauzarãzboiului cât ºi a refugiului din Ardeal ºi cu greuse puteau reintegra în noua configuraþie socialã ºi sãreia drumul pe care porniserã în anii ’30, ani de pace,prosperitate ºi progres. Amândoi au murit modeºti,resemnaþi, nedrept consideraþi, dar fãrã resentimente.Nu l-am auzit pe niciunul dintre ei plângându-sevreodatã, reproºând cuiva vreo vinã.

Oîntreagã ggeneraþie a pãrinþilor noºtri asupravieþuit în condiþii grele ºi cu sacrificiiîn toate evenimentele politice ºi economice

care au urmat dupã încheierea rãzboiului. Începândcu anii ’40, dupã plecarea din Ardeal, mobilizareape front, lãsând soþiile ºi copiii singuri ºi trecând apoiprin perioada instalãrii regimului comunist, rãsturna-rea valorilor, ascensiunea oportuniºtilor, puºi în slujbanoii puteri, prigoana împotriva celor care manifestaurezistenþã în faþa tãvãlugului roºu, intelectuali, meºte-ºugari sau þãrani, toate acestea i-au marcat ºi îndure-rat. Pe noi, copiii lor, ne-au ocrotit ºi ferit, pe cât eraposibil, de lipsuri ºi suferinþe. De acest lucru nu amfost însã conºtienþi decât mulþi ani mai târziu, cândla rândul nostru am aflat ce înseamnã sã fii pãrinte.

Rememorând povestirile lor, de atunci, nu potsã nu fac legãtura între unele întâmplãri ºi soartalor, lucruri care pot pãrea nesemnificative, dar care,în inima sau mintea mea de strãbunicã, au cãpãtataltã semnificaþie.

MMeemmoorriiiillee uunneeii ssttrrããbbuunniiccii ((IIII))Constanþa VVAIDDA HALIÞÃ

88




Se ppare ccã ppânã ººi llecturile noastre urmeazão logicã a lor, prin care þin sã ne convingãcã acela ºi nu altul este momentul

de a le înþelege sensul. Dupã ce am citit Dacia preistoricã a lui N.

Densuºianu, care m-a fãcut sã-mi pun destuleîntrebãri care pânã atunci nici nu mi-ar fi atins crustade inocenþã (cum sã-i zic chiar ignoranþã?), scriitorulIon N. Oprea, trecut ºi el prin scrierile unor împãtimiþide istorie româneascã, scoate la Editura PIM din Iaºicâte-o carte prin care ne pune mereu alte întrebãri(ºi bine face!) în legãturã cu eterna poveste legatãde neamul care ne este rãdãcinã solarã: Tracii, Dacii,limba lor, obiceiurile, credinþa în nemurirea sufletului,în tãria ºi neclintirea credinþei lor întru dãinuire.

Istoricii, lingviºtii, rãtãciþii întru necredinþã, închi-nãtorii la idoli pãgâni, ateii dintotdeauna ºi, mai cuseamã, cei iviþi din infernul roºu al urii omului faþãde om, au tot încercat sã afunde în uitare, pânã la aanula definitiv limba strãmoºilor neamului românesc(dacã sã-l extermine pe de-a-ntregul nu le-a reuºit!).

Autoritãþi „corecte politic” de mai înainte dea se enunþa aceastã blestematã, ºi mincinoasã,ºi arogantã sintagmã, s-au strãduit sã aducã(im)pertinente argumente cum cã limba românãeste un amestec de graiuri preponderent romanice(de la Traian citire!) ºi slave (de la slavo-cumanii-tãtarii-bulgarii ºi alþi avari… neºtire!).

Suntem gata sã le dãm crezare ºi de astã datãdacã vin cu argumente credibile. Am mai fãcut-ode-a lungul a douã milenii aproape, de când a venitpe pãmânturile Daciei Sfântul acela cu crucea luirãmasã pânã astãzi rãºchiratã la trecerea pestecalea feratã… Dar crezarea aceea ne-a devenitcredinþã creºtinã întãritã de un „Crede ºi nu cerceta!”care nu avea nicio legãturã cu minciuna omeneascã.

I-am crede ºi pe lingviºtii strãini de neamul nostrucare ne-au tot dat cum au vrut ei proporþiile „exacte”de graiuri în amalgamul care avea sã devinã limbaromânã. Dar cum sã nu ne mirãm cã nici mãcar0,001% din cuvintele în care ne-am plãmãdit limbadorului nu existã în „Tabelul lui Mendeleev” al elemen-telor sinonime cu aurul curat al limbii Dacilor Liberi?!

Din douã – una: ori Dacii nu comunicau între eidecât prin semne de surdo-muþi atunci cândprelucrau aurul, argintul, bronzul ºi alte metale raredin care fãceau monede, podoabe ºi puii de aur aicloºtilor stelare, ori erau atât de inteligenþi încât, cufiecare venire a nepoftiþilor puºi pe furt ºi jecmãnealã,prima lor grijã era aceea de a le consemna acestoraîn dicþionare de cremene graiul, fãcându-ºi-l adaosla comorile proprii de cuvânt.

Când ssãrãntocul dde TTraian, împãratulromanilor, a venit în Dacia lui Decebaldupã ceva de-ale gurii, presupunem cã

Dacii (d’acilea!, cum ar zice Ion Curtean de Hondol,împãtimit dacist) erau cu toþii cocoþaþi prin copaciidin codrii-fraþi ºi, imediat ce au prins de veste cãau sosit „purtãtorii de grai împãrãtesc”, au dat nãvalãsã se înscrie cu mic cu mare la cursuri fãrã frecvenþã,la distanþã, la zi, la cum o mai fi (baºca doctoratul!),semnând cu ácele de verde brad pe foi de plop-stejar-paltin-frasin-peruzea, adeziunea lor la ºuierulvântului prin stindardul cap de lup - trup de ºarpeºi întãrind-o cu tãiºul spadei scurte, cu loviturade ghioagã, cu ascuþiºul pietrei, cu lacrima doinei,cu tânguirea de sunet lung de dulce corn!

Din strigãtul de groazã al noilor veniþi, ei, Dacii,vor fi cules repejor ºi cu infinitã grijã cuvintele celemai vocale, le-au înmagazinat, le-au aºezat în ladade zestre a fondului principal lexical ºi, nemaiavândîn final ce primi de la Romani, i-au cam trimis la eiacasã, iar pe cei care s-au îmbãþoºat sã facã pestãpânii prin regatul nostru, i-au fãcut duios „o apã

ºi-un pãmânt”; pe cei mai iuþi de picior i-au înscris lajocurile olimpice daco-romane într-o cursã de vitezãcu linia de sosire pânã hãt, peste Dunãre, cursã lacare nepoftiþii musafiri s-au dovedit demni închinãtori(ploconitori) la Zeul Mercur…

La a doua venire pe pãmântul mãnos al Daciei,invadatorii au adus însã mercenari hãmesiþi de printoate locurile pe unde mai trecuserã legiunile lorromane, un fel de „forþe internaþionale de menþinerea ordinii” din zilele noastre pacifiste foarte.

De data aceasta, lupta pentru impunerea limbiilatine întru fericirea naþiei dacice avea sã fie acerbã.

Cum noii veniþi erau peste mãsurã de înfometaþi,când au dat de aurul lui Decebal prin nemerniciaunui trãdãtor (ºi pe atunci erau astfel de lichele, deºinimeni nu se gândise sã le facã vreun apel scris!),nu s-au mai dat duºi pânã nu au pus carele sãfacã drumuri care, toate, duceau la Roma… aurulde la Sarmisegetuza…

Au venit mai apoi rânduri-rânduri migratorii…Cu limba lor cu tot.

Dacii le-au asimilat-o repejor ºi pe a acestora.Se pare cã încã de pe atunci limba strãmoºilor Dacinu era politically correct ºi cã ei, stãpânii locului,trebuia sã tacã doar în limba lor…

Treceþi ((dacã aaveþi rrãgaz în iureºul asimilãrilorlingvistice din timpul pe care-l traversãm!)ºi prin dicþionarul explicativ al limbii române.

Iar dacã vã opriþi la costumul popular românesc,sã nu vã miraþi cã toate (absolut toate!?) denumirileelementelor care-l întregesc pe acesta sunt din latinã,slavã, bulgarã, greacã (strãveche, veche, nouã,mijlocie, fistichie…) turcã, þurcã, albanezã, maghiarã,spaniolã, albionezã ºi, dacã veþi scotoci mai bine(pânã la destrãmare!) dimia iþarilor sau borangiculiilor, cu siguranþã veþi gãsi ºi ceva termeni (germeni!)de sorginte malgaºã, poznaºã, hindusã – indusã,aborigenã, corcoduºã, negruºã, wikingã, chinezã,niponã, polonã, afonã…

Scoþând dar de pe ei costumul popular…multilingv (de cel naþional nu aveau neam ºtire!),Dacii ºi-au pãstrat cu strãºnicie doar pieleape care nu ºi-au dat-o decât odatã cu capul.

ªi uite-aºa, din împrumuturi… nerambursabilela banca mondialã de graiuri, a luat naºtere „graiulpâinii, limba vechilor cazanii” – Limba Românã.

Dar oricât de mult s-au strãduit purtãtorii de alte„palabre” sã modeleze, sã întineze, sã schilodeascãgraiul dacic dupã bezmeticia gândului lor, s-auîmpotmolit cu toþii în adâncul de înalt suflet româ-nesc topit în Dorul-Dor.

Acolo ºi-au pus Dacii la pãstrare mierea de crânga graiului lor sacru – DORUL, ca miez fierbinte allimpezimii din Cuvântul din care a izvorât ºi continuãsã se întoarcã la izvoarele dintâi, din nor, din tãcere,din lacrimã, din viers, Limba Românã.

La aaceeaºi eediturã, acelaºi Ion N. Oprea apublicat în anii 2016, 2017, Familia creºtinã.Taina sfântã a însoþirii (Vol. I-II), o culegere

de texte semnate de membrii Cenaclului la distanþã„Prietenia”. Printre semnatari – Regina Maria. Nu,n-a murit scrisul ei, verba ei se întâmplã sã maizboare adesea de pe la noi spre alte zãri cât sã

dea de ºtire cã a fost odatãRomânia Mare ºi ea, Regina,s-a fost încoronat la AlbaIulia împreunã cu FerdinandÎntregitorul, încoronându-neneamul întru „pohta ce-apohtit-o” Viteazul Voievod Mihai prin veacul… (cum?,ºi acest lucru trebuie sã-l precizez pentru cititoriiromâni?!). Mai semneazã în amintita carte scriitori,profesori, preoþi, elevi, slujitori în felul lor cuvântuluica neasemuitã comoarã lãsatã de Dumnezeu fãpturiide lut, alcãtuitã dupã chipul ºi asemãnarea Sa.

Redau cuvintele rãmase in scripta ale Sf. IoanGurã de Aur (de la prof. Gheorghe Clapa, Bârlad,citire), privind unirea creºtinã: „Când bãrbatul ºi feme-ia se unesc în cãsãtorie, ei nu mai sunt ceva pãmân-tesc, ci chipul lui Dumnezeu însuºi.” Mi se par atât devii, atât de curate, încât nu mã dumiresc deloc de ceîn vremea noastrã problema „arzãtoare” a redefiniriinoþiunii de familie îi preocupã într-atât pe parlamen-tarii lumii (iar, prin mimetism, ºi pe mioriticii noºtri!),care vor fi încheiat desigur toate celelalte problemecare cutremurã umanitatea! ªi cum sã nu mã gândesccu oroare la nemernicia politicã dintr-o þarã nordicã,pare-mi-se (ºi nu numai!), unde aud cã se promovea-

zã în programa (pre)ºcolarã „orientarea” sexualãa copiilor, ca aceºtia, în cunoºtinþã de cauzã (!?)sã-ºi aleagã de cum ajung la poziþia bipedã sexulpe care ºi l-ar dori ºi, respectiv, sã impunã obliga-tivitatea ca din limbajul adulþilor sã disparã pro-numele el sau ea, fiind înlocuite cu un surogatpronominal incert! N-ar trebui ca ºi noi, Românii,sã propunem ca primul vers din Imnul nostruNaþional sã devinã „chemare internaþionalã”la trezire „corect sexualã” gen (nu, fãrã gen!):„Deºteaptã-te, incertule, din inocenþa ancestralã

ºi fã-te una cu neantul!”, cã parcã acel cu „Hai lalupta cea mare” dintr-o altã poveste nu mai e peplacul noilor robi nãuci-internauþi!

Înapoi, dar, la cartea mai sus pomenitã! Ce aflãmnoi din paginile sale: cã nici Sf. Ioan cel cu aurulsãu din cuvânt, nici alþi sfinþi din cerul mult prea plinde sfinþi (de când cu mutarea în luminã a martirilorneamului românesc din vremea ciumei comuniste),nu ne-au vestit ce-o fi cu dreptul minoritãþilor sexualede a-ºi impune cumplita lor maladie drept „corectitu-dine” civicã ºi moralã, de care doar „incorecþii” creºtiniexpiraþi nu vor, pãcãtoºii, sã þinã seama, aceºtiacontinuând sã aspire întru a deveni de-a pururi chipal lui Dumnezeu, cu viaþa pre moarte cãlcând…

Într-oo aaltã ccarte aapãrutã rrecent – Sã fii român(Bucureºti, 2016), inegalabilul artist Dan Puricpropune cititorilor de toate anotimpurile ºi, cu

precãdere celor tineri, „sã înveþe sã-ºi întoarcã dincând în când privirea sufleteascã spre morminteleeroilor ºi ale martirilor noºtri, spre trecutul acesteiþãri, atât de frãmântat de spaime, dar mângâiat deDumnezeu” pânã când se vor trezi cã în faþa vieþii„vor fi o verticalã de neînvins”.

Am reþinut întrebarea pe care un reporteri-a pus-o autorului cãrþii privind ºansa pe care armai avea-o poporul român de a-ºi pãstra sufletulneîntinat; iar conºtiinþa asta de Om al lui Dumnezeupe numele sãu Dan Puric a rãspuns: „Nu, noin-avem ºanse, noi creºtinii avem nãdejde!” Pentrucã, adaugã acesta, „Omul ºi neamul sunt realitãþitranscendente, adicã sunt lipite de Dumnezeu.”

Ce sfinte sunt cãrþile! Dragi tineri români frumoºila chip ºi la trup… incerþi, întoarceþi-vã sufletul spreaceastã foarte „de folos zãbavã” care este „cetitulcãrþilor”! Sigur veþi deprinde sã gândiþi curat, sãtrãiþi frumos, sã iubiþi omeneºte, sã vedeþi cu inima,care are raþiunea sa caldã de care raþiunea stearpãn-a avut, nu va avea ºi n-are ºtire!

ªªii lliimmbbaa ddaacciilloorr,, ººii ssuufflleettuull rroommâânneessccssppuunn aacceeeeaaººii ppoovveessttee

Paulla RROMANESCU

Tatãlui mmeu ii-aa ppus mmama lla ggât, la plecarea pe front, lãnþiºorul cu cru-ciuliþã primit de mine la botez. La un moment dat, tata a observat cã îilipseºte. Cu ºanse minime, a cãutat-o în jurul locului unde staþionau, prin

zãpadã ºi vânt. Era o încercare disperatã. Nu i-a venit sã-ºi creadã ochilor cânda gãsit-o. Era poate un semn de sus, de încurajare, un mesaj cã nu este pãrãsit.

Tatãl lui Dragoº a salvat dintre dãrâmãturi, cu câteva zile înaintea episoduluidescris mai sus, o icoanã, reprezentând Sfinþii Cosma ºi Damian, „doftori fãrã dearginþi”. Poate aceºti doctori de trupuri ºi suflete i-au întins mâna lor, scãpându-l

din acea încercare. Dragoº are icoana, acum, fixatã pe peretele de lângã el,la calculator. E micã, fãrã valoare artisticã, dar pentru el, cu o mare valoarede suflet.

Aceste douã povestiri sunt reale, s-au petrecut în ofensiva din iarna stepeiruseºti în 1942. Veþi spune poate cã fac legãturi acolo unde ele nu existã. Cã mãlas copleºitã de amintiri ºi emoþii legate de evocarea celor doi pãrinþi. Totuºi, credcã unele coincidenþe nu sunt simple potriviri. Ele aparþin unei logici a spiritului, acunoaºterii din alt plan, care scapã înþelegerii noastre comune, atât de arogantã.

Mãnãstirea AArgeºului - 5500



Profesorul VV.Vãtãºianu (Istoriaartei feudale în Þãrile

Române, vol. I, Bucureºti,Editura Academiei, 1959,

p. 199), pornind de la „elementele nepotrivitedin clãdirea lui Neagoe“, a ajuns la concluzia cã„Mitropolia Þãrii Româneºti, cu sediul în Curteade Argeº, fusese înfiinþatã în 1359. De aici însãnu rezultã neapãrat cã s-ar fi procedat imediat ºila construirea unei catedrale. În acest scop a pututservi la început Biserica Domneascã sau BisericaSân Nicoarã. Judecând elementele nepotrivitedin clãdirea lui Neagoe, anume altarul pentagonalîn exterior, arcurile de sprijin din flancurile lui ºidispoziþia careului din pronaosul lui Neagoe, carear corespunde fundaþiilor vechiului pronaos – acestefundaþii cad efectiv în prelungirea pereþilor de nordºi sud din flancurile altarului – reuºim sã reconstituimun plan de tipul Vodiþa II, înrudit cu Vodiþa lui Nicodimºi prin faptul cã absida e pentagonalã, dar apropiatde Cozia din cauzã cã pronaosul e pãtrat. Cu altecuvinte, elementele pe care le presupunem iniþialese încadreazã în perioada dintre Vodiþa II (circa1375) ºi Cozia (înainte de 1386), sau aproximativîn perioada domniei lui Radu I.”

Mãnãstirea Curtea de Argeº putea fi o mãnãstireînsemnatã, cu personal monahal care sã facã partedin suita mitropolitului Iachint. Dacã aceastã ipotezãeste realã, atunci Mãnãstirea Argeºului a fost ante-rioarã Vodiþei (ctitoritã între 1371-1373 de Vlaicu-Vladislav, fiind printre cele mai vechi aºezãmintemonahale ale þãrii. Aºezãmântul monahal trebuiesã fi fost destul de important, cu o comunitatede cãlugãri numeroasã ºi o bisericã pe mãsurã,în stare sã satisfacã trebuinþele ecleziasticeale unui Scaun Mitropolitan.

Dacã exista mãnãstirea în timpul lui Iachint,reºedinþa mitropolitului era desigur în aceastãmãnãstire, fiind înconjurat de personalul monahal,fãcând slujbele potrivit rânduielii monahale. Mai mult,în acea perioadã se practica isihia, curent foarteputernic ºi în Þara Româneascã. Consider cã mitro-politul þãrii nu putea sã locuiascã permanent într-ocurte foarte apropiatã de curtea domneascã, fãrãsã aibã o mãnãstire mai retrasã unde sã practicerugãciunea inimii ºi slujbele de zi ºi noapte, potrivitrânduielilor monahale. Mãnãstirea a fost de tip cetate,înconjuratã de chilii ºi ziduri masive, pãstrându-seaºa mult timp dupã rezidirea ei de Neagoe Basarab.

Rãmân însã de clarificat realitãþile istoricelegate de daniile celor douã Scaune Mitropolitanedin Curtea de Argeº. O posibilã rezolvare a aparenteineconcordanþe ar putea fi deteriorarea MãnãstiriiArgeºului.

Aceastã iipotezã poate fi întãritã ºi de faptulcã Neagoe a gãsit ctitoria lui Vlad Dracul,dupã numai 73 de ani de la sfinþirea sa

(1439 momentul sfinþirii ºi 1512 venirea pe trona lui Neagoe ºi începerea ctitoriei sale), „dãrâmatãºi neîntãritã”, dupã cum mãrturiseºte în una dintrepisanii. Aºadar, dacã în numai 73 de ani CatedralaMitropolitanã a ajuns în aceastã decãdere, din diferitemotive, fenomenul se putea întâmpla ºi înainte deVlad Dracul. Argumente care întãresc aceastã ipo-tezã sunt chiar cronicile despre dezastrele din 1420:„În anul 1420, indicþiunea a 13-a, începând de la1 septembrie, în timpul iernii, primãverii ºi verii s-aivit o mare lipsã de alimente, în Apus ºi în Rãsãrit,din cauza multelor noastre pãcate, cãci n-a plouatdeloc, a bântuit seceta ºi au fost vânturi puterniceºi continui, ba chiar s-au întâmplat în timpul acestaºi o mulþime de cutremure în diferite locuri. Mai alesîn luna iulie, cutremure puternice ºi mari au pricinuitaproape un cataclism, ameninþând tot oraºulThessalonic cu pierderi mari ºi numeroase; apoiau urmat cãderea Vlahiei Mari sub turci ºi ucidereacopiilor lui Mircea voievod, a lui Mihail care trãiaca un destrãbãlat ºi a altor copii ai sãi.” (FontesHistoriae Daco-Romanae, Scriitori ºi acte bizantine

sec. IV-XV, IV, Ed. Academiei, 1982, p. 341)Aceste dezastre au atins ºi Argeºul ºi este

posibil ca biserica sã fi fost afectatã. În aceastãsituaþie de ruinare, dupã cum era obiceiul, spaþiula intrat în proprietatea voievodului ºi a fost datprobabil persoanelor necãjite, venite din alte pãrþi,care se aºezau pe lângã oraºele voievodale întãriteºi ajutau la diferite munci pentru a-ºi câºtiga traiul,formându-se astfel aici moºia Flãmânzeºtilor. Aceastãdecãdere a copiilor lui Mircea cel Mare poate explicaºi pierderea actelor de danie fãcute de el. Acestefapte istorice coroborate cu faptul cã Mircea cel Marea fost pictat de Dobromir, în 1526, la MãnãstireaArgeºului, ne îndreptãþesc sã credem cã MãnãstireaArgeºului exista întimpul lui Mircea.

Mai existãposibilitatea ca uniiboieri sã contestedaniile cu care aînzestrat voievodulmãnãstirea sau sãse împotriveascãulterior. Afirmaceasta gândin-du-mã la situaþiiistorice similareatestate documen-tar. Exemplificcu necesitateareconfirmãrii unor„dijme” acordatecãlugãrilor de la Cutlumuº. Basarab cel Bãtrân,în 1475-1476 precizeazã dreptul cãlugãrilor de laCutlumuº de a lua „dijme” din satul Uibãreºti. Dupãnumai 24 de ani, pe 29 ianuarie 1500, Radu cel Maredã o reconfirmare: „De la Uibãreºti cãlugãrii sã iadijma; precum le-au dat strãmoºii ºi pãrintele domnieimele, astfel am dãruit ºi domnia mea, pentru cã amrãscumpãrat-o domnia mea de la Chircã, pentru5.000 aspri”. În acest caz, lucrurile sunt clare.Dijmele satului Uibãreºti, date de „strãmoºii ºipãrintele domniei” lui Radu cel Mare, au trebuitsã fie rãscumpãrate, deºi fuseserã întãrite cu puþintimp înainte. Motivul este, probabil, opoziþia boierilorChircã, boieri care nu doreau sã dea aceste privi-legii cãlugãrilor greci. (Dinu C. Giurescu, ÞaraRomâneascã în secolele XIV-XV, Ed. ªtiinþificã,1973, p. 371)

Aceste documente istorice, evidente, pot aduceluminã ºi în cazul existenþei Mãnãstirii Argeºuluiînainte de Vlad Dracul ºi a moºiilor mitropolieimenþionate în „svitocul” lui Neagoe. Rãscumpãrareaunor moºii de cãtre Neagoe, din aceastã perspectivã,poate cãpãta ºi alt sens decât existenþa moºieirespective în proprietatea orãºenilor sau a boierilorºi, ulterior, construirea Mãnãstirii Argeºului în acelteritoriu.

Procesul ssecular, început dupã 1517, anulmutãrii sediului mitropolitan la Târgoviºte,între mãnãstire ºi orãºenii argeºeni, este

aparent enigmatic dacã ne gândim cã înainte deacest an nu au fost neînþelegeri între MãnãstireaArgeºului, cu statut de sediu mitropolitan, ºi orãºeni.De fapt, aceasta este o dovadã cã nemulþumirilenu erau împotriva Mitropoliei, existentã cu multînaintea satului Flãmânzeºti, pe care orãºenii arge-ºeni o cinsteau ºi de care se bucurau pentru cã în-tãrea ºi fãcea zona prosperã, ci împotriva MãnãstiriiArgeºului care, dupã 1517, prin folosirea dreptuluicanonic invocat de continuitate a locului ºi a hra-mului, dorea sã preia ºi moºiile ºi bunurile mitropoliei,deºi nu mai avea statutul de sediu mitropolitan. (Raduªtefan Vergatti, „Curtea de Argeº în concepþia politicãa lui Vlad Dracul”, în Studii ºi Comunicãri, MuzeulCurtea de Argeº, 1987, p. 43)

Procesul început împotriva lui Neagoe estenormal, având în vedere cã orãºenii argeºeni, adepþiai facþiunii Drãculeºtilor, care revitalizase viaþamitropolitanã ºi domneascã la Argeº, cu beneficii

din punct de vedere economic, politic, social etc.,erau supãraþi pe decizia de mutare a sediuluimitropolitan la Târgoviºte, pierzând astfel acestebeneficii în favoarea orãºenilor din Târgoviºte,susþinãtori ai Dãneºtilor. (Ibidem)

Din aaceastã pperspectivã, procesul nuse datoreazã proprietãþii orãºenilor saua altor comunitãþi sãrace asupra moºiei

Flãmânzeºti, ci faptului cã mãnãstirea pierdea sta-tutul de reºedinþã mitropolitanã ºi moºiile instituþieimitropoliei. Orãºenii argeºeni tocmai de acesteveniment s-au folosit pentru propriul lor beneficiu.Aceste argumente istorice ºi logice sunt în favoarea

existenþei Mãnãstirii Argeºului înainte deVlad Dracul, chiar din timpul recunoaºteriiMitropoliei Ungrovlahiei, când sunt pomeniþide patriarhul ecumenic, în actul din mai 1359,monahii care trebuie sã se supunã lui Iachint.

Vlad Dracul a fãcut CatedralaMitropolitanã din piatrã cioplitã, încastrândstema sa pe faþada turnului clopotniþeibisericii mitropolitane ca simbol al lupteiîmpotriva turcilor cotropitori. Blazonul sãureprezintã un dragon biruind un leu. Leulînchipuia pe turci. (Pavel Chihaia, „Deuxarmoiries sculptées, appartenant auxvoivodes Vlad Dracul et Neagoe Basarab”,în Revue roumaine de l’art, nr. 1/1964,pp. 151-167)

Construcþia era probabil monumentalãpentru acele timpuri. Istoria se va repeta

ulterior. Neagoe Basarab a refãcut din temeliiCatedrala Mitropolitanã, dându-i ponderea cunoscutãîn rândul monumentelor bisericeºti din întreaga lumede atunci ºi continuând ideea politicã a înaintaºuluisãu, punând aici blazonul sãu. Simbolul lui Neagoeera tot dragonul, dar reprezenta de data aceastaforþa demonicã a rãului (ca în iconografia ortodoxã aSfântului Gheorghe), vizând pe turci, care ameninþaucreºtinãtatea, dar ºi pe cei cãzuþi din dreaptacredinþã. Dragonul este învins ºi strãpuns de unanimal fabulos cu un corn în frunte (þap), simbol allumii greceºti, dupã Alexandria, unde þapul învingeberbecul, aici înlocuit cu dragonul, amintind pasajulbiblic simbolic din proorocia lui Daniel.

Ludwig Reissenberger fãcea urmãtoarea descrierea stemei existente: „Una din camerele de oaspeþi(cea mai mare) meritã menþionatã, având tavanulalcãtuit, într-o formã bizarã, din mai multe arcuri,paralel, una lângã cealaltã atârnând, formând liniiondulate, iar pe peretele exterior se afla o stemãciudatã sculptatã în piatrã, constând din douãanimale fantastic formate, în formã de ºarpe, pespatele unuia aflându-se un alt animal, asemãnãtorunui cerb, la fel de fantastic proiectat, muºcânddin spatele acestuia, în timp ce deasupra celuilaltse aflã un dragon înaripat, care de asemenea îºiînfige colþii în spatele sãu. Toate acestea suntcuprinse într-un întreg sub formã de pãtrat, pestecare se aflã un vultur cu o cruce simplã.”

Având îîn vvedere participarea patriarhuluiecumenic Teolipt ºi a multor alþi ierarhiortodocºi din întreaga lume ortodoxã

la târnosirea ctitoriei sale, blazonul lui Neagoereprezintã continuarea luptei împotriva turcilor ºiîncrederea în biruinþa credinþei ortodoxe al cãruiscut era, dupã cãderea Constantinopolului sub turci,Þara Româneascã. Neagoe este conºtient cã doarprin ajutorul lui Dumnezeu ºi prin Bisericã va birui înlupta pentru credinþã ºi viaþã creºtinã. Rugãciunea luiNeagoe scrisã în piatra pisaniei, „Doamne ºi unsule,te rugãm pentru acest hram din nou zidit… sã nu-llaºi sã fie în pustiire…”, conþinea atât dorinþa dedãinuire a credinþei ortodoxe dar ºi a locaºului sãu.Avea aºadar conºtiinþa pustiirii locaºurilor anterioare.

(În figurã, blazonul lui Neagoe Basarab din MuzeulMunicipal Curtea de Argeº. Foto Daniel Gligore,septembrie 2011.)

MMããnnããssttiirreeaa AArrggeeººuulluuii îînnaaiinnttee ddee VVllaadd aall IIII-lleeaa DDrraaccuull ((IIII))

Prr. DDaniell GGLIGORE

Mãnãstirea AArgeºului - 5500



Legenda MMeºterului MManoleOriginea legendarului meºter Manole rãmâne încã

necunoscutã. I.D. ªtefãnescu crede cã era unul dintremeºterii emigraþi în Serbia, în Moldova sau în Balcani.Se spune, de cãtre alþii, cã meºterul care a coordonatlucrãrile, deprins cu arta orientalã, era Manolli dinNiaesia, pe care Neagoe Basarab îl cunoscuseîn tinereþe, atunci când supraveghease lucrãrilede construcþie a unei moschei din Þarigrad. În sub-ordinea maestrului vor fi lucrat meºteri localnici,aduºi de la Constantinopol, din Armenia ºi din Ardeal.

Vreme îndelungatã s-a crezut cã monogramaaflatã pe ornamentul care împodobeºte piatra demormânt a lui Neagoe Basarab din CatedralaEpiscopalã, ML RB [chirilice, n.red.] înseamnãManole robul lui Dumnezeu (Victor Brãtulescu,Frescele din Biserica lui Neagoe de la Argeº,Bucureºti, 1942, pp. 8, 11-14). Aceste monograme,însoþite de o alta, GA – Glava Adama – Cãpãþânalui Adam, sãpatã la baza crucii, pe o movilã, suntfigurate în mod stereotip, atât pe pietrele de mormântale membrilor familiei lui Neagoe Basarab, dar ºimultã vreme dupã aceea, chiar ºi pe cele din timpullui Matei Basarab. În anul 1965, însã, tãlmãcireacorectã a acestor iniþiale a îndepãrtat misterul. Mo-nograma ML RB întregitã – Mesto lobnoe rai bîsti,se traduce „Locul cãpãþânii este raiul", text de începutal sedelnei de miercuri ºi vineri a glasului al cincileadin Octoih (Idem, „Iniþiale, monograme ºi elementedecorative pe lespezile mormântale din mãnãstirealui Neagoe”, în Mitropolia Banatului, anul XVII,nr. 7-9, pp. 521-524). În concluzie, o atestaredocumentarã a unui meºter purtând numelede Manole încã nu s-a descoperit.

Louis RReissenberger, L''Eglise du MMoonasterre EEpiscoopal dde KKurrtea d''Arrgis een VValachie, Viena, 11867Cât despre arhitectul clãdirii, avem date mult mai

puþine, deoarece niciun document nu vorbeºte deel. Dupã poveºtile populare, Neagoe era un arhitectrenumit ºi, astfel fiind, ºi-a fãcut singur biserica.Cea ce se poate admite ca aproape sigur, Neagoea influenþat în facerea planurilor clãdirii, deoarece,dupã cum spun niºte documente greceºti, Neagoeºi-a petrecut tinereþea la curtea Sultanului Selim,în calitate de ostatic, iar la etatea de 25 ani a fostînsãrcinat sã dirigã construcþia unei Moschei, ceeace i-a procurat ocazia de a studia arhitectura. Dupão altã poveste, mult mai respânditã ºi care a trecut

ºi în cântecele populare, arhitectul este un anumeManole, care cu ajutorul a 900 meºteri zidari dupãunii, sau 300 dupã alþii, iar dupã balada popularã,cu 9 numai, s-a însãrcinat cu constructia.

Asupra patriei ºi rasei lui Manole, sunt mai multepãreri. Scriitorii români îl dau de român, nãscut înMuntenia ºi însurat cu o româncã numitã Anica. Dupãalþii, scriitorii greci mai cu samã, se susþine cã era unFanariot pe care Neagoe îl adusese cu el din Turchia.Numele de Manole fiind foarte uzitat la greci, chiarazi, face sã se creadã cã pãrerea din urmã ar fi maiadevãratã.

Poporul, cu spiritul sãu naiv ºi creator, careviseazã fel de fel de apariþii extraordinare, a înfãºuratoriginea acestei biserici în giulgiul armonios al uneipoveºti din cele mai triste ºi mai miºcãtoare. Aceastãpoveste nu trãieºte numai în mintea ºi pe buzelepoporului din Muntenia, ci s-a dus departe printreromânii din Transilvania. Spiritualul ºi celebrul cule-gãtor al poeziilor populare române, Vasile Alecsandri,a publicat-o mai întâi sub forma adoptatã de cântã-reþii populari, dupã aceea a mai fost tradusã de douãori în nemþeºte, întâia datã de W. Kotzebue ºi a douaoarã de consilierul I.K. Schuller (cãruia literaturatransilvanã îi datoreºte foarte mult), care a urmãritpas cu pas originalul ºi ne-a dat, într-o lucrare plinãde gust, importanþa miticã ºi literarã a acesteilegende. Temeiul poveºtii este nenorocita închipuirecã dacã voeºti sã faci ca o clãdire sã aibã temeliide veci, trebuie sã zideºti un om de viu în temelii.Aci victima este femeia arhitectului Manole, carea sacrificat-o fãrã milã pentru ambiþia sa, fãrãsã se mai gândeascã la datoriile sale de soþºi la devotamentul fãrã margini al femeii sale.

Un aalbum aaniversar

Faptul ccã mmoaºtele SSfintei FFilofteia au fost puse în Biserica Sfântul NicolaeDomnesc, cea mai mare din sud-estul Europei secolului al XIV-lea, avândarhitecturã specific bizantinã, era normal. Aici se fãceau slujbele de

rang aulic la care participau mitropolitul ºi poporul dreptcredincios atât la marilesãrbãtori ale lumii creºtine, la hram, cât ºi la momentele importante din viaþaþãrii, fiind centrul politic ºi religios al þãrii. De adãugat ºi faptul cã în momentulîn care au fost aduse, biserica era gata, cu picturã cu tot.

Apropierea celor douã reºedinþe, domneascã ºi mitropolitanã, era normalã ºibeneficã, mitropolitul fiind apropiat al voievodului. Aceasta nu exclude existenþaunei mãnãstiri separate, în loc liniºtit, unde sã se practice isihia. La curteadomneascã era cancelaria þãrii, veneau solii, era o permanentã zarvã, ca ºi laSân Nicoarã. Mãnãstirea Argeºului era locul potrivit de rugãciune, de reculegere,fiind totodatã apropiat curþii voievodale.

Mai mult, având în vedere cã Nicolae Alexandru Basarab a insistat sã vinãIachint, iar nu alt ierarh, iar rãspunsul Patriarhiei de Constantinopol punea multecondiþii nou recunoscutei Mitropolii a Þãrii Româneºti, era normal ca voievodulsã doreascã existenþa mai depãrtatã a celor douã reºedinþe, voievodalã ºimitropolitanã, pentru a fi sigur de confidenþialitatea solilor, a vizitelor la nivelînalt, a deciziilor importante pe care trebuia sã le ia în favoarea Þãrii Româneºtietc. Avem mãrturii certe cã numeroºi cavaleri occidentali veneau la voievodulBasarab. Era chiar o modã apuseanã de a vizita marile centre ale lumii deatunci. Dau exemplu pe cavalerul Friedrich von Kreuzpeck. Dupã ce a plecatdin Austria, a trecut prin Rutenia, Prusia, Suedia, Danemarca, Hostein, Westfaliaºi Hennegau, a mers ºi în Franþa, Spania, Sfântul Mormânt al Domnului,Constantinopol, Bulgaria, de unde „el a mers în Valahia, unde l-a cãutat pevoievodul Basarab.” (Academia Românã, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”,Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, Supliment I, ªtefan Andreescu (coordo-nator), Bucureºti, Editura Academiei, 2011, p. 303) Aºadar, la Argeº veneaucavalerii ºi personalitãþi ale lumii care au lãsat consemnãri ale vizitelor fãcute.

Curtea Bisericii Domneºti era separatã de curtea domneascã, însã erau foarteapropiate. ªi Biserica Sân Nicoarã, întãritã cu fortificaþii, fiind probabil paraclis

domnesc, era foarte aproape, gândindu-ne la practicarea isihiei care presupuneliniºte, depãrtarea de agitaþia curþii domneºti ºi practicarea continuã a rugãciuniilui Iisus. De asemenea, apropierea era nesigurã pentru interesele þãrii. Nesi-guranþa nu era faþã de prezenþa lui Iachint, pe care l-a preþuit ºi l-a cerut înmod special, ci faþã de alte persoane clericale (dau exemplu doar pe trimisulPatriarhiei, Daniel Critopulos, cãlugãrit cu numele Antim, ajuns mitropolit dinspreSeverin, care a venit la curtea basarabilor sã vadã de ce nu a participat Iachintla niciun sinod de la Constantinopol). Este posibil ca Iachint sã fi avut reºedinþaîn incinta Bisericii Domneºti, însã cãlugãrii nou veniþi, trimiºii Constantinopoluluietc., care puteau avea ºi alte scopuri lumeºti, trebuia sã stea mai departe decurtea domneascã. Mãnãstirea Argeºului era locul potrivit din toate punctelede vedere. Distanþa de aproximativ doi kilometri era idealã pentru a se pãstradiscreþia soliilor, dar ºi pentru ca mitropolitul sã vinã uºor de la mãnãstirela slujbele de rang aulic þinute în Biserica Domneascã ºi pentru a se consultacu voievodul în problemele majore, de ordin bisericesc ºi politic ale þãrii.

Aºezarea ccompactã aa BBisericii SSfântul NNicolae DDomnesc, a curþii domneºti,a paraclisului Sân Nicoarã, a fost fãcutã potrivit tradiþiei bizantine, cuscopul practic de apãrare ºi consultare. Mircea cel Mare a fost primul

care, probabil influenþat de despoþii sârbi care îºi aveau sediul mitropolitan la Peèînsã se înhumau în alte mãnãstiri, a dat o mare importanþã ºi altor mãnãstiri ºi adorit sã fie înmormântat la Cozia. Se explicã decizia având în vedere ºi dorinþa deautonomie bisericeascã faþã de Patriarhia Ecumenicã, la Curtea de Argeº vieþuindprobabil, în suita mitropolitului, ºi simpatizanþi ai Constantinopolului. Vlad Draculi-a urmat lui Mircea cel Mare, mutând cu totul sediul mitropolitan în CatedralaMitropolitanã de la Argeº, unde a dorit sã ºi fie înmormântat. Din motive istoricenefavorabile, a fost înmormântat însã la Târgºor.

(Fragmente din teza de doctorat a autorului, Consideraþii istorice privindrecunoaºterea primei Mitropolii a Þãrii Româneºti. Locaºuri de cult din Argeººi Muscel pânã la sfântul Neagoe Vodã Basarab, susþinutã în 2016 subconducerea ºtiinþificã a prof. univ. Radu ªtefan Vergatti.)

Este vvorba ddespre oo llucrare iimpresionantã, dde lla cconþinut lla rrealizareatipograficã, aapãrutã îîn 22016 lla EEditura AArhiepiscopiei AArgeºului ººiMuscelului, CCurtea dde AArgeº, ccu ttitlul Catedrala dde lla CCurtea dde AArgeº,

quiincentenar, editatã dde MMãnãstirea AAninoasa. PPeste 5530 dde ppagini dde fformatmare, ccolor, ccuprinzând ttrei ppãrþi mmari ººi ttreisprezece ccapitole cconsistente –– rreiaucuprinsul ccãrþii: PPartea II. IIstoria ((Mãnãstirea AArgeºului, TTemelia vvechii MMitropolii,Mãnãstire ººi bbisericã vvoievodalã, RReºedinþã eepiscopalã, NNecropolã rregalã,Catedralã eepiscopalã ººi aarhiepiscopalã), PPartea aa III-aa. MMãrturii ((Pictura, PPisanii,Morminte, OOdoare), PPartea aa IIII-aa. AArtefacte ((Legenda MMeºterului MManole,Desene ººi ppicturi, SSculpturi).

„Un pprinos dde mmulþumire aadresat llui DDumnezeuÎnsuºi. OO ddoxologie îîn iimagini ººi îîn ccuvânt. CCliºee mmaivechi ssau mmai nnoi, sstampe, ggravuri, ppicturi, ddesene vvorînsoþi ddescrierile ttextuale aale ccelor ccare aau ttrecut pprinincinta MMãnãstirii AArgeºului dde-aa llungul aa ccinci ssecole.[...] CCele mmai vvechi ffotografii aale ccatedralei ddateazã ddela 11856 ººi ffac pparte ddin ccolecþia aa ddoi ffotografi aaustrieci,Ludwig AAngerer ººi FFranz DDuschek. AAflate îîn ooriginal lla

Biblioteca AAlbertina ddin VViena, aau ffost rreproduse ººi îîn aacest vvolum. DDe aasemenea,frescele vvechi, eextrase dde AAndré LLecomte ddu NNoüy ddin ccatedralã, ccare sse ggãsescastãzi lla MMuzeul NNaþional dde AArtã aal RRomâniei ººi lla MMuzeul NNaþional dde IIstoriea RRomâniei, ppot ffi vvãzute îîn aaceastã ccarte. RReproducerile ddupã CCarol PPoppde SSzathmari, ddupã RReissenberger oori ddupã ssculptura llui SStork nnu llipsesc.”

Rândurile aanterioare ssunt rreluate ddin Argumentul cu ccare ddeschide aalbumulÎnaltpreasfinþia SSa CCalinic, AArhiepiscop aal AArgeºului ººi MMuscelului.

Despre iimpresionant dde ddetaliatele ffotografii aale llui LL. AAngerer sscrie îîn ccarteEmanuel BBãdescu, ddespre SSzathmary eeste rreluat uun ttext dde GGeorge OOprescu,multe aalte ttexte aale ccelor ccare aau ttrecut ppe aaici ssunt ooferite ccititorului ((cu ddes-

crierea dde îînceput aa „„Mãnãstirii AArgeºului” ttradusã îînenglezã, ffrancezã, ggermanã, rrusã, ggreacã ººi iitalianã).

Reproducem mmai jjos îînceputul ccapitolului ddespreLegenda MMeºteruluii MManole, precum ººi ttextul llui LLudwigReissenberger ((1819-11896), ppublicat îîn 11860 îîn AnuarulComiisiieii AAustriiece aa mmonumentelor iistoriice ºi ttradus îînlimba ffrancezã, lla iiniþiativa gguvernului rromân, ccu oocaziaExpoziþiei uuniversale dde lla PParis ddin 11867. ((Redacþia)

Centenarul MMarii UUniri



ªtefan CCorodeanu,al ºaptelea copilal preotului Grigore

Corodeanu, s-a nãscut la8 octombrie 1878, în casa

bunicilor sãi dupã mamã, a preotului ªtefan Broascã,din satul Tecucelul Sec, comuna Vizureºti, plasaNicoreºti, judeþul Tecuci. Din 1885, toponimiculVizureºti a fost schimbat în Buciumeni. Între anii 1886– 1890, urmeazã cursurile primare la ªcoala Nr. 1 dinTecuci, ºi tot în acest oraº gimnaziul. Liceul, secþiarealã, este absolvit la Brãila, în 1898. În intervalul1898–1908, îl regãsim ca student al Facultãþii deLitere ºi Filosofie, la Universitatea din Bucureºti,obþinând în 1908 licenþa cu calificativul Cum laudae.În acelaºi an, este licenþiat în pedagogie ºi geografie.

În intervalul 1 noiembrie 1900 – 8 mai 1901,îºi satisface stagiul militar la Regimentul 7 VânãtoriBucureºti, unde este avansat la gradul de sublocote-nent în rezervã ºi repartizat la regimentul 4 VânãtoriRoman. La 21 februarie 1910 se cãsãtoreºte cuMaria Panþu, institutoare, fosta sa colegã din perioa-da studenþiei. Între 1 septembrie 1911 ºi 1 septembrie1913, ªtefan Corodeanu activeazã ca profesor defilosofie la Liceul „Petru ºi Pavel” din Ploieºti, apoila Cãlãraºi, pânã în 1914, ºi Silistra, 1914-1918. Che-mat sub arme, este concentrat ºi rãmâne mobilizatla Regimentul 4 Vânãtori Roman, unitate dislocatã înzona Oituz. Din aceastã perioadã provine ºi schiþa deportret realizatã de sculptorul Ion Jalea, cu dedicaþia:Domnului ªtefan Corodeanu, În aºteptarea graduluide Cãpitan (eveniment înregistrat la 2 aprilie 1917,când i se încredinþeazã comanda Companiei a 13-adin Batalionul IV de Asalt al Regimentului 4 Vânãtori,unitate care a înfruntat ºi anihilat, în luptele de laMuncelu-Panciu, Corpul Alpin german).

În 1918, la cererea ministrului Simion Mehedinþi,fostul sãu profesor, ªtefan Corodeanu înfiinþeazã ºiconduce ºcoala pregãtitoare din Buciumeni, în bazaDecretului nr. 2264 din 23 august 1918, apoi ªcoalaNormalã din Tecuci, transformatã în liceuîn 1912, unde exercitã funcþia de director.

Internat în stare gravã la SpitalulBrâncovenesc, se sfârºeºte din viaþãla 14 iulie 1935.

Foºtii sãi elevi pãstreazã amintireaunui Hercule cu þinutã marþialã, avândfaþa expresivã ºi ochii negri, pãtrunzãtori.Þãranul, spunea ªtefan Corodeanu, pre-þuieºte cartea ºi greºesc acei care credcontrariul. Pe cât de mult iubesc ºi respec-tã þãranii pe un învãþãtor muncitor ºi con-ºtiincios, tot atât îl urãsc ºi-l dispreþuiescpe un învãþãtor lipsit de simþul datoriei.

ªtefan Corodeanu este fratele buniciimaterne a lui Nicolae Dimitriu, tatãlautoarei.

Primul RRãzboi MMondial esteconsemnat în tratatele de istorieca o mare conflagraþie mondialã,

cu urmãri pe harta lumii. Dar, în istorianumeroaselor familii care prin membrii lorau participat activ la acest rãzboi, cum s-a reflectat?Prin amintiri pãstrate din generaþie în generaþieºi prin amintiri materiale, care întãresc sau chiaradaugã noi înþelesuri celor spuse.

Armata românã este personajul colectiv al acestuirãzboi, iar fiecare soldat este un participant individual.

Periodicele vremii consemneazã zilnic ca unveritabil jurnal de rãzboi situaþia frontului naþionalºi internaþional. Cu mândrie pe deplin meritatã seconsemneazã ecoul pe care îl au victoriile armateiromâne.

Soldatul român a luptat cu multã vitejie, dânddovadã de tenacitate, putere de rezistenþã laobosealã, frig ºi privaþiuni de tot felul, impuse degreutãþile terenului muntos. Nu cunosc nimic maiviguros ºi mai rãbdãtor ca soldatul român. Este unsoldat magnific, scria un ofiþer francez. (Ion Cupºa,Armata românã în campaniile din anii 1916-1917,Editura Militarã, 1967, p. 135)

Chiar corespondenþii de rãzboi care însoþeautrupele germane au fost impresionaþi de eroismularmatei române. Unul dintre ei scria: Românii îºifac o datorie ca sã foloseascã pentru apãrare toateavantajele regiunii muntoase, sã-ºi adune toatãvitejia, toatã îndãrãtnicia ºi tot dispreþul de moartepentru ca sã apere porþile caselor lor... Ei s-au luptatca niºte viteji zilede-a rândul, cu faþaîntoarsã spre Ardeal.(C. Kiriþescu, Istoriarãzboiului pentruîntregirea României.1916-1919, ediþia aII-a, f.a., vol. II, p. 63)

Victoriile obþinuteau ridicat în ochii lumiiîntregi prestigiul þãriinoastre, care prineroismul armatei saleºi-a atras respectulatât al aliaþilor, câtºi al duºmanilor.

Prim-ministrul

britanic Lloyd George spuneala 9 august 1917: Cine ar putea sãomitã importanþa rezistentei armatepe care România o opune inamicu-lui comun...? Românii s-au luptatcu succes ºi chiar germanii s-aumirat de aceastã rezistenþã eroicã(Miºcarea, 31 august 1917, p. 2).

Preºedintele CConsiliuluide MMiniºtri al Franþei,Alexandre Félix Joseph

Ribot (1842-1923, de patru oriprim–ministru al Franþei: 1892-93,1895, 1914, 1917), a trimisguvernului român o telegramã

în care se spunea între altele: Franþa salutã naþiunearomânã, sora sa curajoasã, care a arãtat în mijloculgreutãþilor de acum cele mai eroice virtuþi (România,24 august 1917, p. 2). În martie-aprilie 1917, cuprilejul misiuni secrete a prinþului Sixte de Bourbon,cumnatul împãratului Carol, ºi a fratelui sãu Xavier deBourbon, în apusul Europei, care a remis lui Poincaréo scrisoare în care propunea începerea negocierilorpe baza restituirii Alsaciei ºi Lorenei, reconstituiriiBelgiei, asigurãrii pentru Serbia a unei cãi de accesla Marea Neagrã ºi pãstrãrii integritãþii ImperiuluiAustro-Ungar, Alexandre Ribot declara: România ecu totul uitatã. Obligaþiunile noastre faþã de Româniasunt mai mari decât faþã de Serbia, fiindcã Românian-a intrat în rãzboi decât pentru noi.

Cu ocazia Unirii de la 1 decembrie 1918, genera-lul Henri Mathias Berthelot, care a condus MisiuneaMilitarã Francezã, a spus urmãtoarele: Sângeleeroilor cãzuþi în luptele Marelui Rãzboi sã fie pentrutine, o, frumoasã Românie, sãmânþa de noi virtuþi,

în aºa fel încât copiii tãi sã fie mereu demni depãrinþii lor ºi gata sã-þi apere pãmântul sacru, atâtde des invadat, dar în cele din urmã întregit prinefortul ultimelor generaþii.

Într-un interviu acordat ziarului România din23 septembrie 1917, generalul Berthelot spunea:Chematã la suprema încercare a ofensivei trecuteºi a luptelor de la sud, armata României a datnenumãrate dovezi de eroism. Soldaþii români luptãadmirabil. Ei sunt la înãlþimea celor mai vitejiapãrãtori. Sunt cei mai buni soldaþi din lume.

În nnoaptea dde 114-115 aaugust 11916, trupelenoastre de acoperire au trecut Carpaþii prin18 puncte. Divizia a 7-a din care fãcea parte

Regimentul 4 Vânãtori, în care se afla locotenetulîn revervã ªtefan Corodeanu, a trecut munþii prinpasurile Uzului ºi Oituzului. Diviziile a 7-a, a 8-a ºi a14-a alcãtuiau Armata a 4-a, comandatã de generalulConstantin Prezan ºi ocupa un front de la Oituz pânãla Vatra Dornei.

La 28 august, Reg. 4 Vânãtori, împreunã curegimentul 8 Vânãtori din grupul Oituz, atacã forþeleduºmane austro-ungare la Miercurea Ciuc, undeinamicul era bine fortificat. Compania I, avândcomandant al plutonului 1 pe locotenentul în rezervãCorodeanu ªtefan, se afla pe direcþia de atac acompaniei. Dupã un atac vijelios, se ajunge la luptacu baioneta, iar duºmanul înfrânt se retrage în linia aII-a. Locotenentul ªtefan Corodeanu luptã ca un erou,mânuind baioneta ºi patul puºtii cu multã îndemânare.Inamicul se retrage din nou, iar artileria sa executãun foc de baraj infernal. Unitãþile de vânãtori trec prinbaraj spre linia a III-a a inamicului, dar locotenentulªtefan Corodeanu primeºte un glonþ în braþul stâng.Refuzã sã pãrãseascã câmpul de luptã, îºi panseazãsingur rana ºi luptã mai departe, dar un al doileaglonþ vrãjmaº îi strãpunge piciorul drept, scoþându-ldin luptã. Inamicul a fost învins de bravii vânãtori,oraºul Miercurea Ciuc ocupat ºi Divizia a VII-a îºireia înaintarea spre obiectivul ordonat. LocotenentulCorodeanu ªtefan a fost transportat la postul deprim-ajutor, unde i s-au dat primele îngrijiri, dupã careeste trimis la Spitalul Militar din Iaºi. Dupã 35 de zilepetrecute la spital, primeºte decoraþia Ordinul SteauaRomâniei cu Spade în grad de Cavaler (Decret nr.2990 din 1 octombrie 1916). La 9 noiembrie 1916,rãnitul este transportat la Spitalul 264 din Iaºi, undea stat pânã la vindecare. În ianuarie 1917 îl gãsimînrolat în Regimentul 4 Vânãtori, Divizia a 7-a, înArmata a II-a, care ocupa frontul în zona Pralea.La 13 ianuarie 1917, inamicul atacã ºi cucereºtecota 773 la Pralea. Regimentul 4 Vânãtori, unde eraºi locotenentul Corodeanu, contraatacã ºi recucereºtecota respectivã. În ziua de 2 aprilie 1917 este avan-sat la gradul de cãpitan în rezervã ºi preia comanda

companiei a 13-adin batalionul4 de asalt alRegimentului4 Vânãtori.

În bbãtãlia dde lla MMuscelu, care este un preludiual luptelor de la Mãrãºeºti, cãpitanul Corodeanucu compania sa a fãcut minuni de vitejie,

luptând cu puºca, grenada ºi baioneta.În zilele de 4 ºi 5 august a domnit o liniºte relativã

pe tot frontul. În dimineaþa zilei de 6 august, gene-ralul Mackensen a dezlãnþuit ofensiva care urmasã lichideze armata românã. Dispunea de 12 diviziipentru atingerea acestui scop. Generalul EremiaGrigorescu, comandantul frontului românesc dela Mãrãºeºti, îi opune 6 Divizii. El se remarcaseîn conducerea luptelor din zona pasului Oituz, întoamna anului 1916, unde au fost zdrobite încercãrilearmatei austro-ungare de a pãtrunde în Moldova.Germanii atacã în direcþia pãdurea Rãzoare ºi cota100. Divizia a 13-a românã ºi compania de mitralierea cãpitanului Ignat Grigore opresc ofensiva diviziilora 12-a Bavarezã ºi a 115-a Germanã.

ªtefan CCorodeanu,un eerou aal PPrimului RRãzboi MMondial

Oana LLucia DDIMITRIU

Noi MMinistru SSecretar dde SStat lla DDepartamentul dde RRãsboi aadeverim ccã pprin ÎÎnaltul ddecret nnr. 22990din 11 ooctombrie 11916 MMajestatea SSa RRegele aa bbinevoit aa cconferi OOrdinul „„Steaua RRomâniei” ccu sspadeîn ggradul dde CCavaler llocotenentului dde rrezervã CCorodianu ªªtefan ddin RRegimentul 44 VVânãtori ccare ddeºirãnit aa ccontinuat aa îînainta ccu pplutonul ppânã ccând rrãnit aa ddoua ooarã nnu aa mmai pputut mmerge.

ªtefan CCorodeanu, ddirector dde lliceu

88




Dupã mmarea eepopee nnaþionalã din varalui 1917, scrisã pe frontul de la Mãrãºti,Mãrãºeºti ºi Oituz, când românii au dovedit

lumii întregi cã voinþa lor de libertate ºi dreptate nupoate fi înfrântã nici de duºmanii cei mai înverºunaþi,nici de perfidia manevrelor diplomatice, luptapoporului nostru pentru unitate naþional-statalãa crescut în amploare ºi intensitate. Folosindîmprejurãrile prielnice create prin desfãºurareaevenimentelor politice ºi militare în estul Europei,românii din Basarabia ºi apoi cei din Bucovina(la 15/28 noiembrie 1918) au hotãrât, pe bazaprincipiului autodeterminãrii, desprindereade imperiile care le-au anexat samavolnicºi unirea cu România. Cu o intensitateºi forþe sporite se va da de acum bãtãliapentru readucerea Transilvaniei la patria-mamã. Evenimentele de mare rãsunet de laînceputul lui 1918 sunt primite cu deosebitentuziasm de Academia Românã, careconstatã cã idealul cãruia i s-a dãruit pede-a-ntregul, de la începutul existenþeisale, devine realitate, prin lupta ºi jertfeleexemplare ale întregului popor. MembriiAcademiei, rãmaºi în Bucureºti, seîntrunesc în ºedinþã la 12 aprilie 1918.Vicepreºedintele Ion Bogdan rosteºteurmãtoarele cuvinte: „Între ultima noastrãîntâlnire ºi cea de astãzi s-a petrecut uneveniment politic de covârºitoare impor-tanþã pentru soarta Regatului român ºia Românimii: este unirea Basarabiei cuRomânia cerutã [...] de aproape unanimitatea SfatuluiÞãrii din Chiºinãu. Votul dat la 9 aprilie de basarabenine dovedeºte cã [...] basarabenii au rãmas ºi vorsã rãmânã români ºi de aici înainte”. (Ibidem, p. 97)Câteva luni mai târziu, sub impresia luptei pentruunitate ºi libertate a românilor din Bucovina ºiTransilvania, academicianul Sextil Puºcariu scrie:„Acum, când graniþele dintre provinciile româneºtiau dispãrut, când România Mare e pe cale de a sealcãtui, acum fiecare provincie româneascã trebuiesã aducã statului român tot prinosul sãu de putere”.(Apud I.I. Nistor, Unirea Bucovinei cu România.28 noiembrie 1918. Studii ºi documente, Bucureºti,1928, pp. 113–114)

De lla 111/24 nnoiembrie 11916, pânã la 20iulie/23 august 1918, când þara a fostdespãrþitã de linia de fortificaþii pe Siret,

nu s-au putut þine sesiunile generale ale Academiei.Îndatã însã ce s-au ameliorat condiþiile generale,sub presiunea evenimentelor ce apropiau tot maimult realizarea Marii Uniri, la Iaºi se þine o sesiunegeneralã extraordinarã, în zilele de 21–28 octombrie(stil nou), sub preºedinþia lui Petru Poni. Evocândtragedia rãzboiului din Moldova, secretarul generalal Academiei, Iacob Negruzzi, spune în raportulprezentat în sesiune: „Toate zilele despre care vorbimau fost zile grele de durere, între ele ne-a venit osingurã zi luminoasã ºi încãlzitoare pentru sufletele

amãrâte: ziua Unirii Basarabiei, ziua în care soradintre Prut ºi Nistru [...] s-a întors iar în braþele patrieimame, de la care fusese smulsã. Cu emoþiuneadâncã am trimis fraþilor niciodatã uitaþi de Academieºi totodatã doriþi salutarea noastrã frãþeascã”. (Ana-lele Academiei Române. Dezbateri, seria II, tomulXXXIX/1916–1919, p. 117) Chiar în prima zi a sesiuniiextraordinare se citeºte în forul academic telegramaprimitã de la Societatea istorico-literarã din Chiºinãu,în care se spune: „În numele Societãþii istorico-literaredin Chiºinãu salutãm cu adâncã veneraþiune ºi curatentuziasm cel mai înalt aºezãmânt cultural al Daco-

României ºi urãmca lucrãrile sesiunii,care se deschide înanul Unirii Basarabieicu România, în Iaºiipribegiei eroice ºial marilor nãdejdiromâneºti, sã seîncheie odatã cu multaºteptata sãrbãtoarea unirii naþionaleºi politice a tuturorromânilor”. (Ibidem,p. 110)

În cadrul aceleiaºisesiuni, pe lângãsoluþionarea multorprobleme în interesulbunei funcþionãri ainstituþiei, se remarcã,

prin luãri de cuvânt, rapoarte ºi comunicãri, rolulAcademiei în „consolidarea unitãþii culturale ca unpas important ºi o condiþie obligatorie în opera deînfãptuire a unitãþii politice ºi statale, caracterulreprezentativ al instituþiei ºi contribuþia notabilã laîncurajarea ºi dezvoltarea ºtiinþei ºi culturii româneºti,sarcinile noi ce vor reveni Academiei în viitoareaorganizare a statului naþional unitar roman”. (Ibidem)

Celebrarea, îîn ººedinþã ssolemnã, a cente-narului lui Mihail Kogãlniceanu, a cãruipersonalitate este evocatã de D. Onciul

ºi Nicolae Iorga, prilejuieºte un moment de reafir-mare puternicã a simþãmintelor româneºti, ceeace caracterizeazã, de altfel, întreaga desfãºurarea sesiunii de care vorbim. Ideea Marii Uniri, al cãruiceas este simþit tot mai aproape, patroneazã ºi ale-gerea de noi membri ai Academiei, respectându-secu stricteþe criteriul reprezentãrii regionale. Între ceialeºi se aflã energicul Pantelimon Halippa, care aîndeplinit un rol prioritar în unirea românilor de pestePrut cu Þara, ºi ardeleanul Alexandru Lapedatu.

În toamna lui 1918, pe baza înþelegerilor cuPuterile Aliate din cadrul Antantei, guvernul romândecreteazã din nou mobilizarea armatei (27 octom-brie/9 noiembrie) ºi se reia lupta împotriva PuterilorCentrale, pentru anularea dictatului acestora impusRomâniei, prin pacea de la Bucureºti (mai 1918),ºi eliberarea Bucovinei ºi Ardealului de sub ocupaþia

strãinã, ceea ce va avea osemnificaþie deosebitã pentruConferinþa de Pace de laParis. Sub presiunea armatei române ºi a Antantei, coaliþiaPuterilor Centrale îºi retragetrupele din Muntenia ºi de la sud de Carpaþi. Astfel,Capitala României redevine liberã. În aceste condiþii,prima ºedinþã ordinarã a Academiei, de dupã pleca-rea trupelor de ocupaþie din Capitalã, are loc într-oatmosferã de bucurie generalã, în ziua de 2/15noiembrie 1918, fiind una memorabilã. Dupã cesecretarul general al Academiei, I.C. Negruzzi, des-chide ºedinþa, exprimându-ºi „bucuria pentru acesteveniment fericit”, ia cuvântul I. Bogdan, care rea-minteºte cã la 25 noiembrie 1916, prezidând primaºedinþã a Academiei sub ocupaþie strãinã, îºi exprimaamãrãciunea pentru umilinþele ºi durerile îndurate înasemenea condiþii ºi îºi afirma nãdejdea unitã cudorinþa fierbinte de a vedea reîntorcându-se obiºnuitalibertate, îºi aratã acum deosebita satisfacþie pentrucã ceasul acesta a venit. La rândul sãu, savantulVictor Babeº apreciazã cu entuziasm evenimentelepetrecute ºi adaugã: „Libertatea, pe care n-ampreþuit-o îndeajuns, ºi-a fãcut din nou apariþia. Sabialui Damocles, atârnatã de doi ani asupra libertãþii ºiexistenþei Þãrii Româneºti, s-a ridicat. Suntem iarãºiliberi! Români liberi în toate acþiunile ºi aspiraþiunilenoastre ºi mai aproape ca oricând de înfãptuireaidealului naþional”. (Ibidem)

Realizarea UUnirii este acum o certitudine,pentru Academie ca ºi pentru întregul popor,a cãrui voinþã ºi faptã nu mai puteau fi

înfrânte, în noile condiþii create în þarã ºi în contextulevenimentelor politice ºi militare de peste hotare.Aceastã certitudine ce însufleþeºte Academia esteprobatã, între altele, de încã un fapt semnificativ. Estevorba de hotãrârea guvernului de a aduce capul luiMihai Viteazul de la Mitropolia din Iaºi la MãnãstireaDealu ºi organizarea, în acest scop, a unei procesiunicare va urma un traseu simbolic în istoria luptelornoastre pentru unitate naþionalã. Procesiunea, careurma sã porneascã din Iaºi, la 15 noiembrie (stilvechi), ºi sã ajungã la Mãnãstirea Dealu în ziuade 21 noiembrie (stil vechi), trebuia sã treacã prinlocalitãþile istorice Suceava, Turda, Alba Iulia, Sibiu,ªelimbãr. Rãspunzând invitaþiei guvernului, Academiadesemneazã pe doi dintre cei mai neobosiþi luptãtoriai sãi pentru libertate ºi unire, Nicolae Iorga ºi IonSimionescu, care vor însoþi procesiunea. (ArhivaAcademiei Române, dosar A4/1917–1920, f. 185)Din cauza condiþiilor nu tocmai prielnice de acum,Academia va organiza abia peste un an, la 21noiembrie 1919, ºedinþa solemnã în care, cu unfast deosebit, este comemorat voievodul primeiuniri a tuturor românilor.

Momentul acesta însã va avea semnificaþiile salede mare importanþã: el va arãta Conferinþei de Pacede la Paris cã unitatea politicã a neamului nostru aretemeiuri adânci.

Divizia aa VV-aa ººi aa IIX-aa rromânã sfarmã 3 divizii germane în stânga satuluiMãrãºeºti, iar Divizia a X-a ºi detaºamentul colonelului Alexiu oprescatacul Corpului Alpin ºi al Diviziei a 62-a Austro-Ungarã. Totul a durat

6 ore. La ora 16, în ziua de 6 august, generalul Eremia Grigorescu raporteazãtelefonic Marelui Cartier General: Am primit ordinul sã opresc pe nemþi. I-am opritºi i-am oprit pentru totdeauna. Am pierdut 27.000 de ostaºi, iar nemþii au pierdut47.000 de ostaºi.

Dupã bãtãlia de la Mãrãºeºti, cãpitanul Corodeanu a scris o poezie pentrua ilustra lupta cruntã (apare în volumul Ioan Ruginã, Hristache Motovelea,Aniversarea centenarului naºterii profesorului ªtefan Corodeanu, 1878-1978,Tecuci, 1978):

Un zumzet de gloanþe ºi trãsnet de obuzeDin cornuri de alamã þipete sunãCu feþe-încruntate ºi sânge pe buzeSe-ndeasã voinicii ºi pleacã furtunã.Învãlue fumul deselor rânduriEi zboarã cu toþii spre moarteLucesc baionete, sunt aripi de gânduriCe trebuie acolo sã-i poarte.În clocot de strigãte e spamu-încordãrii

Puþini mai rãmân dintr-un rândAu feþe senine-n clipa-ncercãrii,Cu moartea pe moarte cãlcând.

La ssfârºitul bbãtãliei, generalul Grigorescu, comandantul Armatei 1, a datun înflãcãrat ordin de zi în care îºi exprima admiraþia faþã de eroismulostaºilor ºi îi îndemna sã dea dovadã de aceeaºi hotãrâre în luptele

viitoare, pânã la realizarea scopului urmãrit cu ardoare de toþi patrioþii români,unirea tuturor provinciilor româneºti într-un stat unitar: Prin rezistenþa ce aþi opuscu piepturile voastre la Mãrãºeºti ºi Muscelu... aþi fãcut sã se întunece visurile decucerire uºoarã a pãrþii ce ne-a mai rãmas din scumpa noastrã þarã... aþi fãcut sãreînvie în mintea tuturor amintirea glorioasã a faptelor strãbunilor noºtri. Fiþi gatasã arãtaþi liftelor sãlbatice cã românul nu are de dat din pãmântul scump al þãriidecât locul de mormânt... Din sângele vostru se va ridica, curat ºi mãreþ, o þarãromâneascã a tuturor românilor. (Revista România în timpul rãzboiului 1916-1918,septembrie 1920, p. 171)

Dupã bãtãliile de la Mãrãºeºti ºi de la Oituz, din luna august 1917, s-a încheiatarmistiþiul. Trupele române ºi cele germane au rãmas pe poziþiile în care s-auaflat la acel moment. Aceastã situaþie a þinut pânã la încheierea tratativelor dela Bucureºti, în 24 aprilie 1918, unde, prin Tratatul de Pace, se cerea ca rezervatrupelor române sã fie demobilizatã, ceea ce s-a ºi fãcut.

Academia RRomânãîn aanii PPrimului RRãzboi MMondial ((II)

Marrin AAIFTINCÃ




La ººedinþa ccomemorativã sunt invitaþi, prinbirourile Corpurilor legiuitoare, senatori ºideputaþi aleºi din provinciile româneºti unite

cu Þara. De asemenea, membrii onorari ai Academieidin aceste teritorii sunt prezenþi, împreunã cu repre-zentanþii clerului. D. Onciul, vicepreºedinte al Acade-miei, rosteºte o vibrantã alocuþiune inauguralã aºedinþei, în care spune: „Salut pe onorabilii reprezen-tanþi ai þãrilor surori unite, care în participarea aºade numeroasã, au venit sã onoreze ºedinþa noastrãde astãzi. E întâia datã cã sub bolta acestui templual culturii româneºti [se regãsesc] þinuturile patrieiromâneºti: de la Nistru pân’ la Tisa. Prãznuim amin-tirea eroului martir al unitãþii naþionale, cãzut jertfãpe Câmpia Turdei pentru ideea mântuitoare cãreiael i-a dat fiinþã, idee realizatã azi prin unirea Dacieiromâne...” (Ibidem, f. 187) A urmat apoi NicolaeIorga, care a þinut o comunicare comemorativã,despre personalitatea ºi epoca lui Mihai Viteazul.

Eforturile imense fãcute de întregul popor înanii rãzboiului, luptele crâncene date de oºtire pecâmpurile de bãtaie; presiunile tot mai intense aleromânilor din teritoriile aflate sub ocupaþie strãinãtrebuiau susþinute printr-o inteligentã propagandãexternã. Scopul acesteia era unul singur: de alãmuri opinia publicã internaþionalã, oamenii politiciºi guvernele, chiar ºi cele ale Puterilor Aliate, ne-hotãrâte încã în problema destrãmãrii ImperiuluiHabsburgic, cã România a intrat în rãzboi pentrua-ºi îndeplini idealul independenþei ºi unitãþii naþional-statale, întemeiate pe realitãþi istorice strãvechi.Pentru realizarea acestui obiectiv major al propa-gandei, pe lângã oficiile diplomatice ºi consulateleromâneºti din strãinãtate, pe lângã misiunile parla-mentare, universitare, delegaþii din toate þinuturileromâneºti, prezenþa oamenilor de artã, AcademiaRomânã, implicatã, prin membrii sãi, în toate acesteforme de acþiune, îºi pune în miºcare întregul sãupotenþial (vezi ªtefan Pascu, Fãurirea statului naþio-nal unitar român. 1918, vol. II, Editura Academiei,Bucureºti, 1983, pp. 115–130), pledând în cercurileacademice, culturale ºi politice în favoarea cauzeinaþionale a poporului nostru, determinat sã îndurenedreptãþile istoriei.

În aafara ccãrþilor dde iistorie publicate în strãinãtatesub semnãtura lui Nicolae Iorga, A.D. Xenopol,Ion I. Nistor ºi mulþi alþi învãþaþi, a publicaþiei

Bulletin de la Section Historique, care tipãreºteîn rezumat, în francezã ºi germanã, comunicãrileprezentate în ºedinþele Academiei, membri ai celuimai înalt for ºtiinþific ºi cultural din þarã, precumistoricul Ion Ursu, chimiºtii I.C. Istrati, Petru Ponietc., folosesc cu înþelepciune ºi deplinã stãpânire afaptelor argumentul istoric, conferenþiind în capitaleleeuropene despre drepturile poporului român ºitemeinicia aspiraþiilor sale. La Asociaþia artisticãinternaþionalã din Roma, în faþa unui public numerosºi elevat, C.I. Istrati prezintã, în ziua de 27 februarie/12 martie 1915, conferinþa La Roumanie dans la

latinité, în care evocã ideea latinitãþii ca fundamental unitãþii tuturor românilor ºi pledeazã pentru dreptullor la o patrie întregitã ºi independentã. O activitateintensã desfãºoarã în strãinãtate ºi alþi membri aiAcademiei, ca Ludovic Mrazec (America), GheorgheMarinescu ºi Mihai Suþu (la Paris), ªtefan C. Hepites(Stockholm ºi apoi la Nisa ºi Paris), I. Cantacuzino,

Dragomir Hurmuzescu, Vasile Stroescu, OctavianGoga etc. Un patriotism fierbinte însufleþeºte acti-vitãþile membrilor Academiei dincolo de fruntarii,atrãgând de partea cauzei româneºti numeroºiintelectuali ºi oameni politici, ceea ce va aveaconsecinþe benefice asupra situaþiei României înconfigurarea lumii postbelice. (Analele AcademieiRomâne. Dezbateri, seria II, tomul XXXIX/1916–1919, p. 364)

Din 1918, Parisul, unde se va consfinþi, printratatele de pace, înfãþiºarea Europei de dupã rãzboi,va deveni centrul propagandei româneºti. Aici îºiva concentra preocupãrile, la începutul lui 1918,misiunea universitarã, din care fãceau parte, alãturide alte personalitãþi, D. Hurmuzescu, G. Murnu, O.Tafrali ºi Ion Ursu – membri ai Academiei. ªi tot aiciacþioneazã ºi misiunea parlamentarã românã, formatãdin 37 de membri ai celor douã Adunãri legiuitoare,între care îi aflãm pe academicienii C.I. Istrati ºi N.Lupu. Activitatea celor douã misiuni a avut o influenþãpozitivã în cercurile politice, ºtiinþifice ºi culturaledin capitala Franþei, explicând justeþea idealurilorromânilor, care au dus un rãzboi atât de greu, eroic,alãturi de Puterile Aliate.

Starea de spirit favorabilã României, creatã laParis, este ilustratã ºi de mesajul de solidaritate cuuniversitãþile din Bucureºti ºi Iaºi, pe care LucienPoincaré, preºedintele Consiliului Universitãþii dinParis, l-a înmânat misiunii universitare româneºti,dupã dineul dat în onoarea acesteia, la 4 februarie1918. În acest mesaj, universitarii francezi îºi exprimãsimpatia faþã de poporul nostru, evocã „amintireavechilor relaþii intelectuale, morale, politice dintreFranþa ºi România, consecinþe naturale ale confra-ternitãþii latine” ºi ureazã ca „România, în ziua pãcii,sã fie rãsplãtitã pentru curajul ºi martiriul ei prinrecunoaºterea dreptului sãu de a-ºi uni într-o patriecomunã elementele despãrþite ale naþiunii române”.

La scurt timp dupã cele menþionate, în 4 martie1918, o delegaþie a românilor din Transilvania,în care se aflã iarãºi Ion Ursu ºi G. Murnu, alãturide S. Mândrescu ºi D. Comºa, este primitã deClemenceau, cãruia îi va face cunoscute aspiraþiilelor legitime. (Va urma)

Regele FFerdinand ººi RRegina MMaria, îîn CCareii MMari, 11919

Academia RRomânã a redactat ºi aprobat în data de 5 iulie 2017, în cadrulBiroului Prezidiului, Programul de sãrbãtorire a Centenarului Marii Uniri.Documentul poate fi consultat pe site-ul Academiei Române, la adresa

www.academiaromana.ro. Redãm în continuare principalele propuneri.Academia Românã îºi asumã obligaþia de a oferi societãþii un exemplu

de viziune ºi responsabilitate, în deplin acord cu menirea sa ºi, alãturi de alteinstituþii culturale, ºtiinþifice, de învãþãmânt, spirituale ºi politice, îºi aducecontribuþia la manifestãrile oficiale de cinstire a eroilor ºi de sãrbãtorire aCentenarului. În aceastã privinþã, conducerea Academiei Române îºi propuneun set de proiecte strategice, ºtiut fiind faptul cã unele dintre acestea vor continuaºi dupã momentul 1 Decembrie 2018. Acestea sunt:

1. SSeria bbilingvã dde ssinteze „„Civilizaþia rromâneascã/Romanian CCivilization“Academia Românã îºi propune elaborarea de cãtre specialiºti de înaltã

calificare a unei serii de volume, în care sã fie sumarizate evoluþiile din România,din cele mai vechi timpuri pânã astãzi ºi va trata urmãtoarele domenii: agricultura,biologia, chimia, fizica, geografia, demografia, dreptul-instituþiile ºi relaþiile inter-naþionale, economia, arta teatralã ºi cinematograficã, muzica, etnologia, evoluþialimbii, arhitectura, artele vizuale, bisericile ºi cultele, filosofia, învãþãmântul,literatura, matematica ºi astronomia, moneda ºi sistemul bancar, tehnica, medi-cina, sociologia, istoria generalã, fiind prevãzut sã aparã un numãr de 25 volume.Fiecare volum va fi publicat în românã ºi englezã, eventual ºi în alte limbide largã circulaþie.

2. EExtinderea rreþelei dde iinstitute dde ccercetãri aale AAcademiei RRomâne din sstrãinãtate

Academia Românã propune extinderea reþelei institutelor româneºti decercetãri din strãinãtate prin deschiderea unor noi centre, deocamdatã, laFreiburg, Berlin, Viena, Paris, Madrid ºi Istanbul. Împreunã cu Ministerul deExterne, Institutul Cultural Român ºi Ministerul Culturii ºi Identitãþii Naþionale,care ºi-au exprimat disponibilitatea de a participa la acest demers, AcademiaRomânã îºi asumã sarcina elaborãrii planurilor ºtiinþifice de perspectivã pentruviitorii sãi bursieri ºi dotarea imobilelor cu literaturã ºtiinþificã adecvatã.

3. CColecþia „„Basarabica“Introducerea constantã în circuitul ºtiinþific din România al celor mai valoroase

contribuþii ale specialiºtilor din Republica Moldova reprezintã o altã direcþieprioritarã de acþiune a Academiei Române. Cu sprijinul Institutului „EudoxiuHurmuzachi“ pentru românii de pretutindeni, Academia Românã a lansatîn decembrie 2016 colecþia „Basarabica“, în care au apãrut deja douã lucrãride o valoare incontestabilã, altele trei aflându-se în pregãtire.

4. PProgramul dde rrestaurare ººi ffuncþionalizare aa ppatrimoniului cconstituitdin pproprietatea AAcademiei RRomâne

Academia Românã are în proprietate o serie de imobile, care odatã restauratepot fi funcþionalizate, astfel încât sã ofere spaþiile ºi facilitãþile necesare unorveritabile centre culturale. Astfel, Academia Românã propune includereaproiectelor de restaurare ºi funcþionalizare a Clubului Oamenilor de ªtiinþã,caselor memoriale Coandã, Cãlinescu, Oprescu din Bucureºti ºi a ConaculuiGhica din Cãciulaþi.

5. EElaborarea uunui pprogram nnaþional dde ppromovare aa aartei mmonumentale destinat aaniversãrii CCentenarului ººi eevocãrii ppersonalitãþilor ccu rrol iimportant în PPrimul RRãzboi MMondial ººi îîn rrealizarea MMarii UUniri

Împreunã cu Ministerul Culturii, Academia Românã se va implica în elaborareaunui program naþional de artã monumentalã, care sã dea coerenþã diverseloriniþiative în acest sens. Programul în cauzã trebuie sã punã la dispoziþie autori-tãþilor locale ºi centrale o listã a personalitãþilor a cãror memorie este de dorit sãfie onoratã prin arta monumentalã, dezvelirea plãcilor memoriale, incripþionareape monumente etc.

6. PProgramul dde cconferinþe nnaþionale ººi iinternaþionale ddedicate CCentenarului Marii UUniri ººi PPrimului RRãzboi MMondial

Academia îºi propune sã organizeze o serie de conferinþe ºtiinþifice inter-naþionale ºi de prelegeri ale unor personalitãþi ºtiinþifice româneºti. Pânã înmomentul de faþã sunt deja convenite conferinþe ºi prelegeri care se vordesfãºura la Viena, Freiburg, Chiºinãu, Cluj-Napoca, Iaºi ºi Bucureºti.

7. „„Academica RRomanian IIndex“ –– aarhiva eelectronicã aa ppublicaþiilor ººtiinþifice româneºti, aaflate ssub eegida AAcademiei RRomâne

Circulaþia internaþionalã a informaþiei ºtiinþifice româneºti poate fi impulsionatãsemnificativ prin transferarea publicaþiilor de sub egida Academiei în formatelectronic. Ulterior, baza de date poate include ºi publicaþii ºtiinþifice care nufuncþioneazã sub egida Academiei Române.

8. PProgram dde cconsolidare aa ccunoºtinþelor iistorice aadresat ttinerelor ggeneraþiiAcademia Românã urmeazã sã elaboreze împreunã cu Ministerul Educaþiei

Naþionale, Ministerul Cercetãrii ºi Inovãrii ºi Ministerul Culturii ºi IdentitãþiiNaþionale un program complex de mãsuri care vizeazã consolidarea cunoºtinþeloristorice în rândul tinerilor ºi al copiilor, care va include cicluri de conferinþe, vizitela locuri ale memoriei istorice ºi publicarea în mediul virtual a conþinuturilorºtiinþifice istorice în formate destinate tinerilor. Necesitatea unui astfel de programeste dictatã de scãderea semnificativã a nivelului de cunoaºtere a istorieinaþionale în rândul tinerelor generaþii, fenomen care poate avea consecinþedramatice în viitorul apropiat.

Biroul dde ppresã aal AAcademiei RRomâne

Programul AAcademiei RRomâne dde ssãrbãtorire a CCentenarului MMarii UUniri

88

Brâncuºi - 660



Trovanþii ººi mmesele ddin ppietre dde mmoarã: objets ttrouvés, rreaddy-mmadde ºi readdy-mmadde moddificatAnsamblul de piese litice de la Casa „Barbu

Gãnescu” poartã amprenta avangardelor artistice dela începutul secolului XX, mai precis, a conceptelordadaiste care l-au influenþat pe Brâncuºi la Paris.Astfel, trovanþii din grãdina Casei „Barbu Gãnescu”intrã în categoria objets trouvés, remarcându-sefaptul cã aceºtia nu prezintã semne de a fi fosttransformaþi în niciun fel de cãtre Brâncuºi, fiindlãsaþi aºa cum i-a gãsit în zona lor de origine.

Este posibil ca el sã fi considerat cã trovanþiiîncorporau acea „putere magicã primarã”, pe caredadaiºtii doreau s-o restabileascã operei de artã.Formele lor ºi faptul cã ei prezintã, în general,o frumuseþe naturalã puteau sã semnificepentru artist cã aceste obiecte gãsitereprezintã o manifestare a „sacrului”, pecare el cãuta mereu sã-l exprime în artasa (vezi detalii în Buliga 1; hierofania ceamai elementarã este reprezentatã, dealtfel, de manifestarea sacrului într-un lucruoarecare, cum ar fi o piatrã ori un copac,având astfel loc revelaþia unei realitãþiabsolute – ºi a unui „centru” spiritual).

Un argument în acest sens este cãBrâncuºi era tributar credinþelor mito-religioase ale satului oltenesc, nu numaicreºtine, dar ºi puternic animist-panteiste.

Trovanþii polimorfi au suferit, în stildadaist, relocarea ºi o desemnare tacitã,subînþeleasã (aluzivã), sugeratã în primulrând de formele lor, ceea ce le-a schimbatde asemenea semnificaþia. Ei nu mai sunt „pietre”,ci devin „animale” (melc, þestoasã, broascã) ºi„plante” (ciupercã) într-o grãdinã, ceea ce a fãcutde altfel ca cercetãtorii – inclusiv autorul lucrãriide faþã – sã le dea diverse denumiri (nu ºtim însãdacã Brâncuºi i-a ºi numit în vreun fel).

Aceºtia au ºi aspectul unor opere de artã(„abstractã” sau „nonfigurativã”) ºi au fost desemnaþiastfel de cãtre Brâncuºi, fãrã însã ca el sã se exprimedirect, ci prin simpla lor gãsire, selectare ºi amplasareîn grãdina casei respective.

Crearea unui ansamblu de piese (trovanþipolimorfi) de forme diferite ºi cu mare putere desugestie, în care ele pot fi schimbate în raport unelecu altele, creând în acest mod mereu noi asociaþiiºi semnificaþii (temporare) este, de asemenea, desorginte dadaistã (ca ºi ideea „grupurilor mobile”din atelierul sãu).

Pietrele dde mmoarã sunt, în sens larg, „obiectegãsite”, deoarece reprezintã obiecte arun-cate ºi gãsite apoi de Brâncuºi în curtea

casei, cãrora el le-a acordat valoare esteticã, motivpentru care a ºi realizat cu ele montaje (asamblãri)inedite sub formã de „mese”. În sens restrâns (artisticºi convenþional), acestea sunt obiecte de tipul ready-made, deoarece au fost create de om ºi au avut unrol funcþional evident înainte sã fie abandonate.

În mod convenþional se poate face astfelurmãtoare clasificare: trovanþii sunt objets trouvés(deoarece aparþin lumii naturale), iar pietrele demoarã sunt ready-made (deoarece la origine aufost obiecte funcþionale, dar acum scoase din uz).

Mesele din pietre de moarã fac trimitere atât laarta meºteºugãreascã tradiþionalã (mesele rotundefiind foarte frecvente în mediul rural românesc dinvremea lui Brâncuºi), cât ºi la opere de artã dada-iste, acestea putând fi interpretate drept asamblãri(montaje, instalaþii) din obiecte gãsite. Ele ar puteasã intre în categoria ready-made modificat, deoarecereprezintã o combinaþie între ready-made (pietrelede moarã) ºi objets trouvés (trovanþii). Altfel spus,avem de a face cu obiecte ready-made asupra cãroraartistul a intervenit, prin faptul cã le-a adãugat alteelemente: între douã pietre de moarã ready-made,el a fixat prin cimentare un trovant objet trouvé.

Brâncuºi a transformat „obiecte gãsite”,funcþionale (pietre de moarã) ºi naturale (trovanþi),

în opere de artã prin simpla lor relocare, combinareºi desemnare (indicare prin forma ºi titulatura lor de„mese”), ceea ce le-a modificat sensul, mai exact,percepþia privitorului asupra lor privind utilitatea,durata de viaþã ºi statutul acestora. Piesele eraunumite „mese” ºi trimiteau la aceastã formã, darde fapt erau asamblãri din trovanþi (transportaþide la Sãcelu) ºi pietre de moarã (aduse de la morilede apã de pe Jiu) gãsite de artist în grãdina caseiunde el era gãzduit. Brâncuºi a realizat astfel untransfer de semnificaþie tipic dadaist, conferindimaginii unei asamblãri (instalaþii) originale dindouã pietre de moarã ºi un trovant (ce poatesimboliza bobul de grâu ce trebuie mãcinat),atât forma, cât ºi ideea de „masã”.

Altfel spus, mesele reprezintã „asamblãri”(„montaje” sau „instalaþii”) de tip dadaist, însoþite

de schim-barea (deasemeneadadaistã) asemnificaþieilor: obiectenaturale ºi

artefacte (produse ale activitãþii umane)gãsite ºi asamblate sub forma unor„mese”.

Brâncuºi a creat astfel o nouãgândire asupra unor obiecte, naturalesau fabricate: cele naturale (trovanþiipolimorfi) fãceau trimitere la animaleºi plante, iar asamblãrile la „mese”.Operaþiunea prin care pietrele de moarã (obiectegãsite fabricate ºi funcþionale) au fost selectate decãtre artist pentru a realiza „mese” ridicate la rangde opere de artã, poartã numele de pointing (conformlui Duchamp) ºi este caracteristicã dadaismului.

Mesele ppot ffi pprivite ca „obiecte-sculpturi”,iar trovanþii ca „obiecte umoristice”, datoritãaspectelor lor zoo- ºi fitomorfe (ambele

tipuri de obiecte specifice dadaismului). Trovanþii ºimesele creeazã, de asemenea, o puternicã impresiede „arhaic” ºi „primitiv”, fãcând trimitere ºi la lumeacopilãriei (toate elemente ale artei dadaiste). În con-cluzie, în grãdina Casei „Barbu Gãnescu” (clãdireîn care a locuit ºi care a devenit astfel „atelierul”sãu pentru o vreme), Brâncuºi a realizat un ansambluambiental de lucrãri de tip objets trouvés ºi ready-made din trovanþi polimorfi de forme diferite ºicu mare putere de sugestie ºi, respectiv, din mesedin pietre de moarã, piese ale cãror poziþii erauinterºanjabile, existând posibilitatea de a se creaîn acest mod noi asociaþii ºi semnificaþii temporare.Gândirea esteticã pe care el a aplicat-o aici esteasemãnãtoare cu cea care a stat la baza realizãriiunor asociaþii de lucrãri („grupuri mobile”) în atelierulsãu din Paris, ce denotã influenþe dadaiste.

Dar nu numai grãdina Casei Gãnescu a devenitatelierul sãu, unde a creat un ansamblu de objetstrouvés care permitea „jocuri” combinative dadaiste,ci ºi întregul oraº, prin asocierea unor monumentecare reprezintã lucrãri ale lui Brâncuºi la scarã mare,de mult existente în atelierul lui parizian. Metaforicvorbind, târgujienii (sau vizitatorii oraºului) ar puteasã considere astfel cã se situeazã în ambianþalocului de muncã ºi de viaþã al lui Brâncuºi, adicãa atelierului parizian din Impasse Ronsin nr. 11,beneficiind ºi de experienþa operei sale ultime.

Þinând cont de faptul cã mesele din pietre demoarã ºi colecþia de trovanþi constituie o altã creaþiea lui Constantin Brâncuºi la Târgu-Jiu (realizatã

de asemenea sub formaunui ansamblu de piese, darfolosind metoda avangardistãde objet trouvé abordatã deartist ºi anterior sub influenþamiºcãrii dadaiste), consider cã este absolut necesarca aceasta sã fie pusã în valoare (în urma intervenþieide conservare-restaurare) ºi integratã într-un circuitturistic, pe care-l propun astfel: Ansamblul Monu-mental „Calea Eroilor” – Casa „Ion Mosculescu”,unde Brâncuºi a fãcut prima sa ucenicie în atelierulde boiangerie (descoperitã în anul 2014, vezi Buliga2) – Casa „Barbu Gãnescu”, în a cãrei grãdinã sunttrovanþii ºi mesele de piatrã.

Bibliografie1. Brezianu, Barbu (1998), Brâncuºi în România,

Ed. Bic All, Bucureºti.2. Balas, Edith, 1 (1998), Brâncuºi ºi tradiþiile populare

româneºti, Ed. Fundaþiei „Constantin Brâncuºi”, Târgu-Jiu.3. Balas, Edith, 2 (2008), Brancusi and his world,

Carnegie Mellon Univ. Press, Pittsburgh.4. Buliga, Sorin Lory, 1 (2010), „Spirit” ºi „materie”

în viziunea unui artist-filosof: Constantin Brâncuºi, Ed.Scrisul Românesc, Craiova.

5. Buliga, Sorin Lory, 2 (2014),Brâncuºi la boiangeria lui IonMosculescu din Târgu-Jiu,Confesiuni, nr. 14 (an II), pp.23-24, Târgu-Jiu.

6. Buliga, Sorin Lory, 3 (2016),Originea meselor brâncuºieneºi a trovanþilor din curtea CaseiBarbu Gãnescu (I), Confesiuni,nr. 34 (anul IV), p. 18, Târgu-Jiu.

7. Buliga, Sorin Lory, 4 (2016),Originea meselor brâncuºiene ºi atrovanþilor din curtea Casei BarbuGãnescu (II), Confesiuni, nr. 35(anul IV), pp. 24-26, Târgu-Jiu.

8. Buliga, Sorin Lory, 5 (2017),Situaþia actualã a trovanþilor, amesei-rebut ºi a meselor din pietre

de moarã brâncuºiene din grãdina Casei „Barbu Gãnescu”din Târgu-Jiu, Confesiuni, nr. 38 (an V), pp. 22-23, Târgu-Jiu.

9. Dachy, Marc (2007), Dada. Revolta artei, Enciclo-pedica (seria a III-a), vol. III, Ed. Univers, Bucureºti.

10. Georgescu-Gorjan, Sorana (2012), Aºa grãit-aBrâncuºi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova.

11. Giedion-Welcker, Carola (1981), ConstantinBrâncuºi, Editura Meridiane, Bucureºti.

12. Goldwater, Robert (1974), Primitivismul în artamodernã, Ed. Meridiane, Bucureºti.

13. Grigorescu, Dan (1999), Brâncuºi ºi arta secoluluiXX, Ed. 100+1 Gramar, Bucureºti.

14. Lemny, Doina, Velescu, Robert (2004), Brâncuºiinedit, Ed. Humanitas, Bucureºti.

15. Prut, Constantin (1982), Dicþionar de artã modernã,Ed. Albatros, Bucureºti.

16. Tabart, Marielle (1997), Histoire et fonctionde l’atelier, în L’atelier Brancusi, Éditions du CentrePompidou, Paris.

17. Zãrnescu, Constantin (2016), Aforismelelui Brâncuºi, Ed. Scrisul Românesc, Craiova.

18. Arta suprarealistã (2009), Ed. Laura Pamfil,Bucureºti.

19. Brâncuºi la Centrul Pompidou: noi faþete ale unuiartist multiplu, Adrian Irvin Rozei (Paris, iulie 2011), site-ulAdrian Rozei, http://adrian-rozei.net/brancusi-la-centrul-pompidou-noi-fatete-ale-unui-artist-multiplu/.

20. Brâncuºi la New York 1913-2013, Monica Rotaruºi Paul Doru Mugur (27/10/2014), site-ul Sinteza,http://revistasinteza.ro/brancusi-la-new-york-1913-2013/.

21. British Dictionary, http://www.dictionary.com/browse/objet-trouve.

22. Dada, Site-ul FindArticles.com/CBSi,shttps://www.mdc.edu/ wolfson/ Academic/ ArtsLetters/art_philosophy/Humanities/dada2/Dada.htm.

23. Found object, site-ul Wikipedia,https://en.wikipedia.org/wiki/ Found_object.

24. Merriam-Webster, http://www.merriam-webster.com/dictionary/objet trouvé.

(Sfârºit)

Objets ttrouvés în ggrãdina CCasei„Barbu GGãnescu” ddin TTârgu-JJiu (III)

Sorrin LLorry BBULIGA

Brâncuºi - 660



Lung ee ddrumul GGorjuluii,dar mai lung e-aldorului, cã la Gorj

te duci ºi vii… Frumoasãconstatarea aceasta, izvorâtãde înþelepciunea popularãromâneascã, vorbeºte des-pre dorurile nemântuite ºi

neostoite din depãrtãrile care te-au luat captiv pentrutotdeauna. Tânjim dupã depãrtãri, vrem sã colindãmlumea întreagã, sã... prindem pe Dumnezeu de-unpicior, sã dobândim viaþa fãrã de uitare, sã fimnemuritori. În vârstele noastre eroice nu ne tememde nimic, totu-i aspiraþie. Credem cã fapta noastrãvitejeascã este o împlinire a soartei ºi nu trebuie sãmai dãm socotealã unei rânduieli de dincolo de noi.Ajuns în vârful redutei, te vezi în faþã doar cu cerul.De acolo doar gândul poate rãzbate la Dumnezeu.Privind povârniºurile cu atâtea cazne învinse, cape o Golgotã cu sens, lacrimile îþi înroureazã privirileºi dau sens tuturor norilor de lacrimi, creºtetul devinede zãpadã sã se topeascã în primãverile nepoþilor.Unde eºti, copilãrie? Unde eºti, feciorie? Undesunteþi, voi, pãrinþi? Unde eºti, pãdure, dar tu, sa-tule? Unde eºti, tu, neam al meu, cu toate rudele ºicum o mai duceþi? Atunci, sigur gândul zboarã pestetimp ºi nu cunoaºte distanþe, dar inima vrea sã iasãdin trup ºi sã plece cãtre acolo unde sunt izvoareleei de sânge. Vocea sângelui este clopotul ºi clocotulcare ne rup de durere, atunci când nu ne mai putempotrivi, din cauza depãrtãrii, bãtãile inimilor.

Constantin Brâncuºi a plecat pe lungul drumal Parisului, a colindat lumea largã cu continenteleei. A vrut sã se aºeze, când zãpada îi cuprinsesecreºtetul, lângã mama lui, sã sporeascã izvoarelede acasã. Cei vremelnici ºi mari din þara lui n-au vrutsã-l coboare de pe crucea lui cea înaltã ºi l-au lãsatsã aibã candela cea mare a Parisului la cãpãtâiul sãudin Montparnasse. Inelul frânt de vreme ºi spaþiu aredureri la ambele capete. La Paris, strâns într-un saccu oase goale, le-a fãcut loc multora în mormântulsãu, iar pe cruce multe nume s-au înghesuit sãse atingã de glorie. Acasã lumea i-a jucat la zaruricãmaºa ºi încã se mai bat dupã zestrea celui cedorise sã lase totul neamului românesc, dar unstat nevolnic ºi-a arãtat nemernicia, perpetuând-osãmânþã de blestem urmaºilor. Au venit ºi vânãtoriide comori, profanatorii de ocazie, sã facã binele cuforþa lor imbecilã. Unii au tras cu tractorul de coloanade la Târgu-Jiu, alþii cu milioanele ºi cu falsele lorconcepte despre expertizare, restaurare, conservare.Inelul frânt al lui Brâncuºi sângereazã încã.

Parisul ll-aa aatras ppe rromânul pornit sã-ºi facãun rost în viaþã. Aici, vede lumea cu alþi ochiºi înþelege cã drumul sãu este altul în mersul

artei, dar nutrindu-se cu sevele din sine. În atelierulsãu, acum o ladã deschisã de scule, uneltele ºi ma-teria brutã se confruntau permanent. Duhul creato-rului lua în posesie formele. Am vãzut parte dintreacestea în colivia de sticlã din Atelierul devenit mu-zeu, din Centrul Pompidou. Aceeaºi clipã îngheþatã,surprinsã ºi la casa memorialã de la Hobiþa. Însã aici,la Paris, trilurile pãsãrilor, cântatul cocoºilor, freamãtuldomniºoarelor nu se mai aud de peste gardul deaproape. Coloanele, arestate ºi ele, sunt preadeparte de stâlpii pridvoarelor. Felul de viaþã alartistului, adus cu sine de acasã, în atelierul sãude lucru, nu se întrevede în sãlile cu rol de muzeu.

În apropierea Centrului Cultural Pompidou, lumemultã ºi pestriþã. Toate rasele pãmântului, toatemodele ºi-au dat întâlnire, fãrã inhibiþii. Grupuleþediverse oferã spectacole gratis unei asistenþe la felde cosmopolite. Privim cu oarece curiozitate smin-tirea lumii globale ºi acest Babel febril, din inimaParisului. Pare surprinzãtoare cãutarea noastrã deaici ºi apoi senzaþia înstrãinãrii spiritului artistuluinostru de izvorul ivirii sale ne provoacã întrebãrile.Am venit sã vedem urme româneºti în oraºulluminilor. Semnul de identificare al destinaþiei cãutateeste ambiguu: Atelier Brancusi Musée national d’artmoderne. Are toatã claritatea privind recunoaºtereaartei moderne. Ne atenþioneazã cã aici a fost salvat,din locaþia sa autenticã, atelierul sculptorului într-unmuzeu. Atributul naþional este ceea ce ne-a provocat

întrebarea. Noi cãutam un duhpribegit din duhul neamuluiromânesc, vorbind prin operasa de rãdãcinile româneºti.Brâncuºi este al lumii prinarta sa, este cetãþean francezprin opþiunea sa, dar aparþinespiritului românesc. Se poateplãti întreg tributul materialcezarului care te are în sta-tisticã, dar vânzarea sufletuluinu este proprie unui crez religiosprofund, cum a fost cel alcreºtin-ortodoxului, practicant,Constantin Brâncuºi. În faþafirmei cu… muzeul naþional, fãrãnici cea mai micã aluzie la carenaþiune se face trimitere, amsimþit un soi de confiscare, prineludare. Ceva îmi spune, însã,de discreþia care, dusã înanonimat, conferã valoare ºiexplicã felul de-a fi al unoroameni cuminþi, fãrã vanitateaasumãrii celor fãptuite, oricumapreciate de cei care înþeleg, ºiei cu ºtiinþa celor iniþiaþi în tãceri.

În ffaþa ccoliviei dde ssticlãne oprim paºii, facemfotografii. Doi tineri veniþi

în vacanþã de la Iaºi, specialsã-l simtã pe meºter în unelteleatelierului, în lucrãrile aºezateacolo, ne fericesc cu interesullor vãdit ºi cu plãcerea de-asalva clipa aceasta specialãºi bucuria regãsirii mândrieinoastre naþionale. Carteade impresii este plinã desentimente. Între toate limbilepãmântului, româna ºi francezasunt dominante. Este în acestfapt adevãrul omenesc despreartist. Epistole de dragosteadresate spiritului statornicit înacest loc, cu tot cosmopolitismullui, sunt mãrturiile la vedere.Stãm de vorbã cu foca albastrã ºi ne uimim destrigãtul cocoºilor cãtre luminatorul de deasupracrestelor lor, neuitând niciun moment de faimacocoºilor galici, autohtoni. Sã fie aici o învãþãturãde minte privind naturalitatea, ºtiind cã toþi cocoºiuniversului au acelaºi glas ºi cã indiferent de locsalutã zorii? Pãsãri mãiastre tânjesc acolo dupãzbor. Lemn, piatrã, marmurã, bronz, inox etc.au luat trupuri definite de forme. Puse împreunãacolo, pãsãrile, cu ovoidele parcã gata de eclozare,coloanele cu romboedrele lor, chipurile omeneºti înipostaza rugãtoare nu mai vorbesc despre sine, cidespre cel ce le-a meºterit. Este acolo concentrat,copleºitor, fãurarul cu forþa lui creatoare ºi gândulinspirat de muze. Aglomeraþia de unelte, dispozitive,materie brutã, semifabricate, alãturi de alte lucruricare sã ostoiascã dorul de acasã (nenumãratefotografi!), au nostalgia celui ce le-a pipãit cu palmelesale asprite de iubire. Epiderma sa este în strãlucirealor, cum puterea lui, pusã eliberare din volumelegreoaie, este uzura tuturor uneltelor mânuite cândva.Brâncuºi este chiar el o fericitã voinþã a pietrei,pentru statornicia sa în rânduielile moºtenite.

Am uurcat ccoloana ccea mmare de oþel aParisului, Turnul Eiffel, ºi am gãsit, totîn spatele sticlei, taifasul de cearã al altor

meºteri: Thomas Edison ºi Gustave Eiffel. Nu mi-amexplicat rostul taifasului celor doi, dar le-am recunos-cut faima. Anonim, aici, alt român de prin Câmpina,inginerul Gheorghe Pãnculescu, va fi ajutat, discret,milioanele de turiºti sã poatã vedea de foarte de susOraºul Luminilor. Credem cã taifasul cu el era multmai potrivit în vârful coloanei de oþel, ºtiind cã ºisubstanþa aceasta va fi provenit în bunã mãsurã dinpiatra Carpaþilor, eliberatã de metalurgii, ºi ei românianonimi. Nu avem nicio supãrare. Moda aceasta este

peste tot. Coloana de la Târgu-Jiu îºi þine verticala ºiprin priceperea inginerului din Petroºani, GeorgescuGorjanul. În numele acesta stã anonimatul uneiinginerii, cunoscutã doar de iniþiaþi, nu prea mulþiîn orice lume a tainelor.

Asocierea ffeluritelor ccoloane, dupã formã,material, tehnologie, scop, data apariþieilor, pare o joacã teoreticã, un capriciu

oarecare. Din joaca unui copil am constatat cã pira-mida bãtrânã a Egiptului, turnul de oþel, emblemãinconfundabilã a Parisului, coloana fãrã sfârºit a luiBrâncuºi, privesc acelaºi soare, la veacuri ºi mileniidistanþã. Un copil, anonim ºi el (pentru cã ºi dacãl-am numi cumva acum, în vecinãtatea faptei,neremarcatã de-o autoritate în domeniul de definiþie,tot anonim rãmâne), nãscut între vârfuri de piatrã,va fi adunat împreunã aceste simboluri. Lumi diferiteaduse împreunã sub puterea de seducþie a simbo-lului aratã lãrgirea orizontului ºi aºezarea noilorgeneraþii în hotarele cu bornele acestea remarcabilede la mari distanþe. Din vârful acela al Parisuluivoi fi vãzut ºi calea lor sacrã, devenitã a noastrã,a cetãþenilor planetari. Marele bulevard ChampsElysées, Parnasse, Panthéon, Sacrée Coeur suntnume ale perioadei vechi, când piramidele uriaºeglorificau faraonii. Mitologia s-a aliat cu dovezilemateriale de care Louvre-ul este doldora, inclusivcu moderna sa piramidã de acces în marele muzeu.De la lume adunate… pentru turiºtii lumii. Turnula apãrut în peisaj dupã ultimul imperiu al Franþei,ca emblemã a unei mari expoziþii mondiale ºi ºi-apãstrat renumele dincolo de Napoleon al III-lea.Gândul ºi multe lucrãri reprezentative ale luiBrâncuºi sunt ºi ele vii aici. Privind panorama cuArcul de Triumf ori cu moderna poartã de intrare înLa Defense, modernul cartier adãugat, te stãfulgerãideea porþii, iar în zgârie-norii de beton ºi sticlã, opãdure de coloane locuite de oamenii care se iaula trântã cu Dumnezeu. Sunt însã altfel cu sufletullor, în aerul vremii lor ºi în istoria unui loc cu multãaurã regalã, imperialã ºi mult republicanã. Gândulunificator este tutelar dincolo de baºtini, cu suspinulascuns în limba maternã.

LLaa PPaarriiss ttee dduuccii ººii...... rrããmmââii ccuu ddoorruullMihai SSPORIª

Lucian BBlaga

Pasãrea ssfântãîntruchipatã îîn aaur de ssculptorul CC. BBrâncuºi

În vvântul dde nnimeni sstârnit hieratic OOrionul tte bbinecuvântã, lãcrimându-ººi ddeasupra tta geometria îînaltã ººi ssfântã.

Ai ttrãit ccândva îîn ffunduri dde mmare ºi ffocul ssolar ll-aai oocolit ppe dde-aaproape în ppãduri pplutitoare-aai sstrigat prelung ddeasupra îîntâielor aape.

Pasãre eeºti? SSau uun cclopot pprin llume ppurtat?Fãpturã þþi-aam zzice, ppotir ffãrã ttoarte,Cântec dde aaur rrotindPeste sspaima nnoastrã dde eenigme mmoarte.

Dãinuind îîn ttenebre cca îîn ppoveºti cu ffluier ppãrelnic dde vvânt cânþi ccelor cce ssomnul ººi-ll bbeau din mmacii nnegri dde ssubt ppãmânt.

Fosfor ccojit dde ppe vvechi ooseminte ne ppare llumina ddin oochii ttãi vverzi Ascultând rrevelaþii ffãrã ccuvinte subt iiarba ccerului ssborul þþi-ll ppierzi.

Din vvãzduhul bboltitelor ttale aamiezi ghiceºti îîn aadâncuri ttoate mmisterele, înalþã-tte ffãrã ssfârºit, dar ssã nnu nne ddescoperi nniciodatã cce vvezi.

Gândiirea, VI, nnr. 11, ffebruarie 11926, ppag. 66

Nevoia dde rromânism



Oabordare aa rromâniismuluii ca filosofieproactivã de promovare a valorilor realeºi profunde în deschiderea cãtre com-

plexul european are nevoie de opinii cât maidiverse ale unor oameni din domenii cât mai variate.Academicianul Bogdan C. Simionescu, inginerchimist, profesor universitar, unul dintre oameniide stiinþã extrem de apreciaþi în lume, preþuit decolegii academicieni pentru continua modernizarea Institutului de Chimie Macromolecularã „Petru Poni”al cãrui director a fost din 2000 pânã în 2014, aduceo viziune completatã ºi de calitatea de vicepreºedinteal Academiei Române, confruntat cu stãri de faptextraprofesionale, dar pentru a cãror rezolvaredeþine o abordare riguroasã ºi pragmaticã. Estemotivul pentru care cele ce urmeazã conþindefiniri ale caracterului reprezentativ pentruidentitatea naþionalã.

În opinia mea, patriotismul este o trãsãturãcare ar trebui sã ne caracterizeze, în ansambluºi pe fiecare dintre noi. Cred cã ar fi bine sãîntelegem cã aparþinem unui loc anume, aceastãconºtiinþã garantând ºi o anumitã siguranþã. Euam trãit destul de mult în strãinãtate, aproximativºase ani cumulaþi, ºi ºtiu ce înseamnã sã te afliîn alt loc decât cel de origine. M-am acomodat,m-am simþit foarte bine în exteriorul þãrii, eramtânãr. Totuºi, sã ºtii cã existã un spaþiu cãruiaîi aparþii, unde te întorci întotdeauna, în care veigãsi mereu oameni care sã fie lângã tine, gatasã te ajute, cu care te înþelegi în limba ta, care auo zestre culturalã ºi o educaþie dacã nu identice,cel puþin apropiate, în care ai prieteni, pãrinþi, încare ai mormintele familiei, cred cã toate acesteaîþi dau tãrie. Partea bunãã, în cazul nostru, esteapartenenþa la o þarã realmente frumoasã. Nutotdeauna recunoaºtem ºi afirmãm acest adevãrpertinent. Avem munþi, mare, câmpii, dealuri, þaranoastrã deþine unele dintre cele mai vechi pãduridin Europa, se bucurã de o florã ºi faunã extrem debogate, în fauna noastrã regãsindu-se peste treizecide mii de specii, unele dintre ele dispãrute în restulcontinentului. România este o þarã care, în ciudaa ceea ce s-a întâmplat în anii din urmã, este încãbogatã ºi dispune de rezerve pentru dezvoltare. Înacelaºi timp, discutãm despre o realitate care þinede istoria noastrã, de un trecut care ne-a influenþat.Cei care considerã istoria un fel de poveste lipsitãde importanþã greºesc ºi, la un moment dat, se vorlovi cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pecel de jos. Trebuie sã aparþii unei culturi. Aceaabordare conform cãreia acolo unde-mi este bine,acolo-mi este patria/locul, nu este corectã ºi nu sedovedeºte realistã pe termen lung. Ca sã te poþiacomoda într-o altã þarã – dacã vrei într-adevãr sãte integrezi perfect devenind cetãþean strãin – trebuiesã renunþi la tot trecutul tãu, sã te negi pe tine însuþi.

Prin parcursul sãu istoric, România nu s-a aflatîntr-o zonã dintre cele mai favorizate. Imperiile dinjur au dorit mereu sã intre peste þinuturile româneºti,dar acestea au reuºit sã reziste ºi au dovedit o capa-citate foarte mare de regenerare. Gândiþi-vã cumarãta România la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial...Douãzeci de ani mai târziu, în 1939, aceeaºi þarãdevenea a ºaptea din Europa ca numãr de locuitoriºi ca economie. Leul era acoperit în aur, cine munceaputea sã-ºi permitã o vacanþã de douã sãptãmânipe an în strãinãtate, împreunã cu familia, reþeauade drumuri era mai bunã decât cea de astãzi, chiardacã drumurile nu erau asfaltate, ci pietruite, reþeauade cãi ferate era, de asemenea, performantã. Îndecursul istoriei noastre au existat momente foartegrele, pe care le-am depãºit relativ uºor în momentulîn care naþiunea s-a mobilizat. Numai cã trebuiesã fim conºtienþi de asta, trebuie sã avem o clasãpoliticã în stare sã conducã responsabil, în care sãavem încredere ºi care sã ne arate drumul de urmat.

În mmod ffrecvent, când se vorbeºte despreculturã sunt subînþelese cultura plasticã,muzicalã sau literarã ºi mai puþin cultura

stiinþificã. Profesorul Bogdan C. Simionescua abordat falsa opoziþie dintre ºtiinþã ºi culturã

argumentând: „În prezent, interconexiunea dintreºtiinþã, culturã ºi artã constituie un vector al evoluþieisocietãþii ºi formãrii generaþiilor tinere pentru un viitorîntr-o lume în perpetuã schimbare… Conexiunea ºiinterdependenþa dintre ºtiinþã ºi culturã vor deveni dince în ce mai consistente, iar evoluþia fiecãreia dintreele va fi din ce în ce mai dependentã de parcursulceleilalte.” Manifestãrile culturii artistice sunt foartevizibile prin concerte, expoziþii, târguri de carte, darexcelenþele ºtiinþifice rar devin evenimente remarcatede mass-media ºi promovate în spaþiul public.

ªi cultura artisticã, ºi cea (sã-i spunem) tehnicãfac parte, cu siguranþã, din amprenta naþionalã,

exemplele înacest sens fiindmultiple – sã negândim la HenriCoandã, înaintealui fiind Aurel Vlaicu,Traian Vuia ºi mulþialþi pionieri românicare au dezvoltataviaþia mondialã.Nietzsche afirmacã „un popor nu secaracterizeazã atâtprin oamenii maripe care îi are, cimai ales prin felulîn care îi recu-noaºte ºi îi stimea-zã pe aceºtia” –ºi aici noi nu stãmdeloc bine. În istoriaþãrii au existatoameni care au

contribuit fundamental la patrimoniul naþional (ºinu numai) al cunoaºterii. Spre exemplu, una dintreprimele clasificãri din chimia organicã a fost realizatãde savantul Constantin Istrate ºi publicatã în Franþa.Francezii, dar ºi cercetãtorii din alte þãri au lucrat înurmãtorii 30-40 de ani utilizând clasificarea propusãde savantul român. Mulþi au considerat cã fizicianuluiªtefan Procopiu, care a descoperit magnetonul,i s-ar fi cuvenit Premiul Nobel pe care l-a primit NielsBohr. Costin D. Neniþescu a fost cel mai mare chimistorganician pe care l-a avut România, a deþinut 27 debrevete ºi este autorul a sute de lucrãri. Majoritateaau apãrut în reviste din România, cu o circulaþieinternaþionalã redusã ºi Premiul Nobel pe carel-ar fi meritat pentru descoperirea unei noi clasede catalizatori a revenit altora. George Emil Paladea câºtigat Premiul Nobel dupã ce a primit o educaþieºtiinþificã solidã în România. A plecat în strãinãtateºi a devenit ceea ce în literatura anglo-saxonã aparedrept ”the most influential cell biologist ever”. ªiªtefan Hell, laureat al Premiului Nobel, a fost educatpânã la ºaisprezece ani în România. Avem perso-nalitãþi în viaþã care, de regulã, nu se laudã cureuºitele lor, dar societatea ar trebui sã le recunoascãmeritele, ele putând constitui oricând modele pentrucei tineri, chiar începând din ºcoalã. Nu existã niciunmotiv sã credem cã suntem în urma altora. Niciun felde motiv! În istoria ºi diplomaþia noastrã au existatmulþi oameni mari. Nu foarte multe þãri au beneficiatde personalitãþi precum Nicolae Titulescu. Un altexemplu e Anghel Saligny (care a fost ºi preºedinteal Academiei Române, 1907-1910) – a proiectatºi realizat podul de la Cernavodã, o cale de comu-nicaþie pe care au circulat deja zeci de milioane demaºini, sute de mii de trenuri, pod funcþional ºi înprezent. În mod evident au existat ºi existã încãpersonalitãþi care reprezintã spiritul ºi identitatearomâneascã. Pentru ca ele sã fie recunoscute depublicul larg, pentru ca ele sã devinã modele pentrutinerii de astãzi este nevoie de educaþie în acestsens. A propos de educaþie, în ultimele douã deceniiam distrus învãþãmântul, degradarea ºcolii ca insti-tuþie fiind provocatã nu atât de lipsurile financiare,de investiþiile (extrem de importante de altfel) reduse,ci de modul în care au fost tratate ºcoala ºi educaþia.

Au fost umilite constantcadrele didactice – ºi nu mãrefer la cele universitare înspecial, ci la învãþãtor, laprofesorul de gimnaziu ºi deliceu. De câte ori guvernelecare s-au succedat le-au promis mãriri de salariiºi facilitãþi ºi au fãcut promisiuni deºarte? De fapt,a fost distrus statutul de cadru didactic ºi esteobligatorie restabilirea respectulului faþã de învã-þãtor/profesor în societate. În mediul rural, elita localãa fost reprezentatã, timp de decenii, de doi sau treioameni: învãþãtorul, preotul ºi funcþionarul de laprimãrie. Ei au ridicat satele. Acolo unde aceºtioameni probau un orizont mai larg, munceau ºidemonstrau cã sunt oameni serioºi, reprezentauun exemplu pentru cei ce-i înconjurau, se dezvolta,evolua întreaga comunitate. Astãzi parcã nu vremsã înþelegem cã în educaþie ºi culturã „rentabilitatea”nu se dovedeºte de azi pe mâine ºi nu se mãsoarãîn bani. O þarã cu oameni educaþi determinã, în timp,ridicarea ºi afirmarea întregii naþiuni.

Inovaþiia ººii ccreaþiia ººtiiiinþiifiicã originalã au dusla dezvoltarea unei adevãrate industrii deprotejare a acestora în contextul unei intense

comunicãri universale ºi al accesibilitãþii la informaþie.Descoperirile cu aplicaþie comercialã imediatã,aducãtoare de profit, nu numai cã îmbogãþescpatrimoniul universal, ci devin, în egalã mãsurã,parte a identitãþii naþionale în funcþie de punctulde emanaþie al acestor descoperiri. Prin înregis-trarea patentului unei inovaþii un anumit beneficiarºi-o asumã în mod exclusiv, îºi reclamã dreptulde proprietate intelectualã ºi o înregistreazãca realizare a unei anumite entitãþi.

Este o problemã care nu a fost rezolvatã integralnicãieri în lume. Am discutat de multe ori cu prieteniºi colegi din strãinãtate ºi am constatat cã lucrurilesunt foarte complicate. Peste tot, obþinerea unuibrevet dureazã foarte mult. În Occident, de exemplu,brevetele nu aparþin universitãþilor sau institutelor decercetare. Munca de cercetare finalizatã cu o invenþieºi brevetarea acesteia sunt foarte costisitoare, întregprocesul durând câþiva ani. Dupã brevetare, actulrespectiv rãmâne într-un sertar ºi, dacã nu existãun utilizator, cineva care doreºte sã-l cumpere, efortuldevine lipsit de sens. De aceea, în þãrile dezvoltate,companiile sunt cele care urmãresc, sunt interesatede activitatea de cercetare desfãºuratã în universitãþiºi institute de cercetare. Când apare un lucru nousi interesant, biroul specializat al corporaþiilor seadreseazã cercetãtorilor ºi îºi manifestã interesulpentru o anumitã inovaþie. Corporaþia plãteºtebrevetul, cheltuielile de analizare, dupã care îlachiziþioneazã – abia atunci brevetul devenindrentabil. Asta se întâmplã în timp ce în Româniaindustria practic a dispãrut, noi importând aproapetotul – de multe ori materiale proaste calitativ. Pentruca cercetarea sã se dezvolte ºi pentru ca ea sãreprezinte un brand de þarã (ceea ce ar fi posibil,pentru cã inteligenþã nativã ºi ingeniozitate avem!)e necesar ca multe elementele sã fie consonante.Este nevoie de o industrie interesatã – ºi aceasta,la rândul ei, trebuie sã înþeleagã ce înseamnã sãpriveºti în perspectivã, nu sã gândeascã numaide azi pe mâine. Eu am realizat acum câþiva anio situaþie la zi în domeniul chimiei ºi, din pãcate,lucrurile nu s-au schimbat mult de atunci. Întreprin-derile mici (ºi micro-întreprinderile, cu nu mai multde zece angajaþi) reprezintã în chimia româneascãactualã 92% din total. Este imposibil – inclusiv dincauza lipsei de capital – ca ele sã preia brevete deinvenþii realizate, spre exemplu, la Institutul de ChimieMacromolecularã „Petru Poni” din Iaºi, institut deexcelenþã al Academiei Române. Chimia reprezintãun domeniu particular al ºtiinþei, producþia chimicãnecesitã investiþii de plecare mari sau foarte mari, darevoluþia societãþii nu poate fi conceputã în absenþachimiei. În plus, trebuie sã dispui ºi de o anumitãculturã antreprenorialã, pe care noi nu o avem încã,ºi sã beneficiezi de un mediu favorabil ºi stimulativ.

De vvorbã ccuAcad. BBogdan CC. SSimionescu

Nicollae MMELINESCUConteazzã ccu aadevãrat cce aavem îîn ccap, nnu îîn bbuzzunare. Acad. BBogdan SSimionescu

Nevoia dde rromânism



Diincolo dde ººcoalã cca iinstiituþiie, intervineºcoala ca formã de gândire ºi de trans-mitere a unui pachet amplu de cunoºtinþe

care sã formeze ºi sã consolideze elitele profesio-nale, bazã a excelenþelor intelectuale din care potproveni atât savanþii, cât ºi politicienii sau conducã-torii sociali. În funcþie de influenþa ºi exerciþiul recep-tãrii elitelor se dezvoltã în societate mecanismul delansare ºi menþinere a modelelor, modele absolutnecesare în consolidarea spiritului naþional ºia specificului românesc, atât la nivelul superioral intelectualitãþii, cât ºi în practica de zi cu zi,în modul de manifestare a individului în comunita-tea profesionalã ºi în societate, în ansamblul ei.Modelele, consacrate în cea mai mare parte decalitatea de membru al Academiei Române, dezvoltãun anumit comportament, din ce în ce mai elevatºi o bazã de promovare a identitãþii naþionalemanifestate în producþia de bunuri ºi în creaþiaoriginalã ºtiinþificã sau artisticã.

Pentru un intelectual autentic, intrarea înAcademia Românã ºi, apoi, obþinerea statutuluide academician sunt, indiscutabil, un vârf de carierã.Nu existã, la nivelul þãrii noastre, o recunoaºteremai mare. Academia Românã a împlinit 151 de anide existenþã, perioadã în care a numãrat aproximativ1.700 de membri corespondenþi, membri titulariºi membri de onoare din þarã – un procent extremde mic raportat la peste un secol ºi jumãtate deexistenþã. Cel care viseazã sau îºi propune încã dintinereþe sã atingã aceastã culme profesionalã trebuiesã dispunã de o educaþie solidã, sã fie devotat munciiºi carierei alese, sã nu urmãreascã realizarea sa înplan financiar, pentru cã din cercetare (nu numai lanoi, ci ºi în alte þãri) nimeni nu se îmbogãþeºte, sã fiedispus sã facã sacrificii – inclusiv în viaþa personalã.În plus, nu poate fi vorba de opt ore de muncã pezi, cu semnarea condicii ºi încheierea programului laora prevãzutã... Noþiunea de timp liber nu prea existã,trebuie sã menþii o anume stare ºi sã accepþi unanume mod de viaþã. Nu imi place sã vorbesc despremine, dar, în mod normal, ºi acum, eu lucrez 12 -13ore pe zi. Sunt ani buni, probabil mai mult de treizecide ani, de când nu mi-am luat concediu mai mult deo sãptãmânã pe an – ºi aceasta împãrþitã în trei zileacum ºi încã trei sau patru peste câteva luni. Nimeninu m-a obligat sã trãiesc aºa. Îmi place ceea ce fac,mi-a plãcut întotdeauna, am avut oferte foarte multeºi înainte ºi dupã 1989 sã mã stabilesc în strãinã-tate, mi s-au oferit poziþii permanente de profesoruniversitar. La Université de Haute-Alsace dinMulhouse, Franþa, dupã ce am fost profesor invitattrei luni, mi s-a pãstrat timp de ºapte ani o catedrãcu normã întreagã. Niciodatã nu am dorit sã mãstabilesc în strãinãtate. Am cãlãtorit mult, am con-ferenþiat la manifestãri ºtiinþifice, în universitãþi sauinstitute de cercetare, îmi face oricând plãcere sãmerg trei-patru zile în strãinãtate – deºi acum nu maidispun de timpul necesar. Pânã la urmã este vorbade sacrificii: nu ai timp liber, nu ai timp sã socializezi,nu ai timp de vacanþe adevãrate, trebuie sã fii devotatmuncii tale, sã citeºti mereu, sã înveþi tot timpul,sã gãseºti un mediu în care sã te dezvolþi, sãai norocul unor profesori/mentori buni ºi dedicaþicare sã te formeze, sã te îndrume.

Europeniismul sse ttranscriie, din pãcate, ºi princosmopolitism al superficialitãþii ºi printr-unconsumism agresiv care distruge valori; apar

ºi fenomene de denigrare a valorilor ºi personalitãþilorconsacrate. Aºa-ziºi intelectuali ºi pseudo-formatoride opinie, fãrã o instruire temeinicã în sociologiaculturalã a þãrii, prolifereazã în sfera publicã atacuriîmpotriva unor repere identitare adânc consacrateîn mentalul colectiv ca repere ale românismului.Sub locvacitatea lor acidã sunt mutilate personalitãþica Eminescu, Creangã, Enescu ºi chiar Brâncuºi.Elita adevãratã din domeniul ºtiinþei ºi culturii arede dus o bãtãlie nedreaptã ºi asimetricã pentrurepunerea unor asemenea valori în circuitul spirite-lor naþionale reale. Din pãcat, un sistem comercialsenzaþionalist le permite uzurpatorilor sã devinãzgomotoºi ºi spectaculoºi în comparaþie cu profesorulde ºcoalã chemat sã dezvãluie minunãþia scrierilor luiEminescu, vraja sunetelor compuse de Enescu sausimbolistica mãreaþã a Complexului de la Târgu-Jiu.

O mare parte dintre cei care cautã sã distrugã sausã denigreze valorile care fac parte din patrimoniul

naþional ºi care, de multe ori, ar putea fi recunoscuteºi în plan european dacã noi le-am preþui aºa cum artrebui, se raporteazã la un lucru relativ simplu. Cumei înºiºi nu sunt în stare sã realizeze, prin propriileforþe, ceva remarcabil si durabil, denigreazã valorile,devenind astfel vizibili în ochii societãþii, îºi constru-iesc un fals renume „distrugând” (de fapt, murdãrind)valorile autentice. Aceastã atitudine existã ºi în lumeaºtiinþei. Mergi la un simpozion, la un congres interna-þional, prezinþi o lucrare ºi ajungi la sesiunea deîntrebãri din audienþã. În rândul acesteia apar unulsau doi cercetãtori tineri care întreabã de ce nu aivorbit despre un subiect particular care fusese tratatîntr-un articol apãrut cu doar douã zile în urmã.Dacã eziþi ºi mãrturiseºti, onest, cã nu l-ai citit,

indivizii se legitimeazã prin faptul cã au abordat uncercetãtor autentic, cunoscut, care deþinea mai puþineinformaþii decât ei... Sunt procedee incorecte, careuneori degenereazã în forme grave de imposturã.Pânã la urmã, intelectualii autentici – nu cei demucava – trebuie sã judece cu propria minte ºiconºtiinþã. Existã, totuºi, un context advers. Tele-viziunile, printre care, din pãcate, ºi televiziuneanaþionalã, nu invitã decât rar, în emisiuni culturaleºi ºtiinþifice, membri ai Academiei Române. De câteori aþi vãzut academicieni la postul tv naþional?Subiectele politice invadeazã viaþa ºi societatea...toatã lumea discutã politicã. Academia Românã, prinstatut, este apoliticã. Evident, ºi membrii AcademieiRomâne voteazã, dar nu discutãm politicã, nu acestaeste rolul nostru. În momentul în care în mass-mediase prezintã furturi, hoþii, crime, pentru omul de rândacestea constituie actualitatea. Din pãcate, nu semediatizeazã ºi câþi tineri absolvenþi români au fostadmiºi la marile universitãþi din strãinãtate sau câþitineri de-ai noºtri au câºtigat olimpiade internaþio-nale, câþi tineri români au participat la concursuriinternaþionale ºi au câºtigat premii, cum se afirmãinternaþional concetãþenii noºtri în ºtiinþã, culturã,artã. Despre cãrþile noastre traduse în limbi decirculaþie universalã (puþine, este adevãrat) ºiprezente în marile librãrii ale lumii nu se vorbeºtedeloc. S-au mediatizat, la un moment dat, succeseleteatrului românesc în strãinãtate. A dispãrut ºi epocaaceea, deºi teatrul românesc este foarte, foarte bunºi încã avem actori foarte mari. Festivalul „GeorgeEnescu” reprezintã o manifestare deja consacratã,care în prezent se numãrã printre primele zeceasemenea evenimente pe plan mondial, dar a ajunscu greu sã fie cunoscut în exterior. Suntem în staresã realizãm lucruri extraordinare, dar orice lucruserios, construit solid, necesitã continuitate pentrua-l face temeinic.

Oschiimbare aa aacesteii sstãrii de impas pre-supune regândirea relaþiei dintre viziune,dezvoltare ºi strategie. Corelarea celor

trei procese poate sã redea dinamismul necesarpromovãrii românismului în tot ce are mai generos ºimai original. Intervin aici câteva variabile care þin deautorii care stau sau pot sã stea la originea fiecãruiadintre ele, dar ºi de sistemul decizional ºi de corpulcelor calificaþi sã punã în practicã modalitãþile demanifestare a direcþiilor fundamentale de progres.

ªtiþi cã România nu a avut, practic, o strategiepost-aderare la Uniunea Europeanã. Dupã intrareaîn UE ne-am aºteptat sã curgã lapte ºi miere, amcrezut ca vom duce o viaþã mai bunã muncind maipuþin. Nu am avut o viziune pe termen lung... netrebuia o strategie. Academia Românã a gândit,realizat ºi propus un program de þarã la care s-alucrat din anul 2014, program iniþial bazat pe un-sprezece proiecte (acum treisprezece) care privesc

învãþãmântul, cultura, proprietatea intelectualã,rezervele naturale, agricultura, energia, un proiect alDunãrii inclus în planul european al fluviului, situareanoastrã geo-politicã, oportunitãþile ºi ameninþãrileviitorului. Peste trei sute de cercetãtori din instituteleAcademiei Române ºi cadre didactice universitareau elaborat strategia – peste trei mii de pagini careîncep cu analiza SWOT (puncte forte, puncte slabe,oportunitãþi ºi ameninþãri), cu situaþia prezentã,continuând cu obiectivele propuse pe termen lung,stabilind etapele de parcurs în trei variante diferite:continuarea integrãrii europene în ritm susþinut,încetinirea procesului de integrare ºi apariþia unorsituaþii de tip Brexit, ºi calea de mijloc a menþineriiunui ritm asemãnãtor celui de pânã acum. Amestimat costurile, dar ºi sursele de finanþare – pentrucã ele existã, chiar dacã noi nu le accesãm aºa cumar trebui! Integrarea noastrã în Uniunea Europeanãne-a deschis porþi de finanþare extrem de importantepe care nu suntem în stare sã le accesãm inteligentsi sã utilizãm banii în scopul dezvoltãrii. Am evaluatºi resursele umane necesare, pentru cã existãdomenii în care noi, practic, nu mai avem specialiºti.Ne trebuie, de asemenea, o legislaþie adecvatã,deoarece chiar dacã ai oamenii specializaþi, infra-structurã ºi fonduri, sistemul legislativ trebuie sãsusþinã dezvoltarea. Acest amplu material a fosttrimis deja responsabililor politici, pentru cã AcademiaRomânã poate propune un proiect de þarã, dar nu arecum sã-l ºi implementeze, deciziile aparþinând sfereipolitice. Am realizat ºi un volum de trei sute de paginicare constituie un rezumat al planului de þarã propusde cãtre Academia Românã ºi o formã concisã aacestuia (de numai o sutã de pagini) care oferã exactesenþa. Strategia de dezvoltare a României, propusãde Academia Românã, poate fi parcursã de oriceom politic – o primã lecturare i-ar lua câteva dupã-amieze. Materialul a fost trimis Administraþiei Prezi-denþiale, celor douã camere ale Parlamentului,preºedinþilor partidelor parlamentare. Sunt bine-venite eventuale observaþii ºi sugestii pe care,dacã le primim în decurs de trei-patru luni ºi, dacãau relevanþã, dacã sunt pertinente, le vom integraîn proiect. Aceastã strategie a fost gânditã cao contribuþie de substanþã a Academiei Românela dezvoltarea naþiunii române în preajma împliniriiunui secol de la Marea Unire.

Încã dde lla cconstiituiirea Societãþii LiterareRomâne în 1866, devenitã la scurt timpSocietatea Academicã, unul dintre primele

sale obiective a fost alcãtuirea Dicþionarului limbiiromâne. Prima lucrare academicã a fost Gramaticalimbii române: Partea analiticã, publicatã în 1869,urmatã de Sintaxã, apãrutã în 1877, ambele subîngrijirea ºi coordonarea celui considerat pãrintelelingvisticii româneºti, filologul Timotei Cipariu. Deatunci, normativele academice au dat consistenþãºi corectitudine în folosire limbii naþionale, nelipsitã,din pãcate, de abuzuri ºi distorsiuni. În majoritateacazurilor, excesele ºi greºelile au fost înlãturate prinintervenþia în spaþiul public, la radio ºi în presã, alingviºtilor consacraþi ºi recunoscuþi care au readuslimbajul cotidian în limitele corectitudinii. Avalanºade informaþii din noile medii electronice, rãspândireaplatformelor digitale de comunicare au fãcut tot maidificilã regularizarea limbii, Academia Românã fiindexcedatã de autorii, de multe ori oficiali, ai unormaltratãri ale limbii corecte. Cosmopolitismul,incultura ºi aroganþa au alimentat forme tot maiaberante ale comunicãrii într-o limbã care sevrea modernã, dar este plinã de barbarismeºi incorectitudine.

La noi, de multe ori, legile nu sunt respectate.Prin lege, Academia Românã trebuie sã realizezeDicþionarul limbii naþionale, sã introducã reguli gra-maticale ºi sã vegheze asupra respectãrii lor. Darlegea nu conþine ºi o parte punitivã care sã-l sancþi-oneze pe cel care o încalcã. Rezultatul este cã uneleprevederi nu sunt respectate – nici mãcar de cãtreintelectuali. Dicþionarul limbii române – aproapenouãsprezece mii de pagini –, ca ºi forma sa mairestrânsã, Dicþionarul explicativ al limbii române, aufost elaborate de cãtre Academia Românã. Istoriaromânilor, în total cam treisprezece mii de pagini,este elaboratã tot de cãtre Academia Românã.Existã ºi alte opere fundamentale (re)editatede Academia Românã.

Cãrþi ººi aautori



În nnoianul dde ccãrþi primite sãptãmânal senimereºte, câteodatã, sã gãsesc ºi literaturãadevãratã. La finele anului care tocmai ne-a

pãrãsit, mi-a fost dat sã primesc, într-un plic cu cincicãrþi, ºi o scrisoare, din care citez: „Bucureºtiul l-amvãzut ultima oarã acum 50 de ani. De atunci în altoraº n-am cãlcat, în afarã de Cluj, capitala judeþuluimeu, unde mai cobor, la câþiva ani o datã, dar numaidacã am vreo problemã a cãrei rezolvare necesitãprezenþa mea acolo. Aici în munþi mi-am scris majo-ritatea cãrþilor. Sunt membru al US din 1990. În munþiimei m-a vizitat, prin anii ’70 ai secolului trecut, GeoBogza, cu care am purtat o corespondenþã ce s-aîntins pe durata a 30 de ani (am publicat scrisorileD-sale cãtre mine într-un volum, acum câþiva ani).Nu particip la viaþa publicã a scriitorimii noastre,nu mi-am lansat cu public nicio carte, nu participla întruniri, serate literare. Pentru mine poesia eun act de singurãtate, cum e ºi viaþa mea, de altfel.Trãind eu retras în munþii mei, nu cred cã aþi auzitde mine, ceea ce, în aceste condiþii, mi se parefiresc.” Oprindu-mã aici, trebuie sã mãrturisesc cãnumele poetului îmi era, totuºi, cunoscut din presaliterarã, din lecturi sporadice, fãrã însã a-i fi cititvreo carte. Cu siguranþã însã are dreptate: trãindca un sihastru, în Munþii Apuseni, la Rãchiþele, deunde ºi-a luat ºi numele de poet, câþi vor fi auzit deTeofil Rãchiþeanu? Câteva dicþionare îi consemnea-zã opera (Dicþionarul general al literaturii române,Dicþionarul biografic al literaturii române al lui AurelSasu), pentru ca istoriile literare fie sã-l ignore total(Ion Rotaru, Nicolae Manolescu), fie sã-i acordecâteva rânduri (Marian Popa) sau sã-l aºeze într-olistã (Dumitru Micu). Cu toate acestea, despreTeofil Rãchiþeanu au scris, nu de complezenþã, GeoBogza, Mircea Vaida-Voievod, Horia Bãdescu, DinuFlãmând, Mircea Popa, V. Fanache, Cornel Regman,Teohar Mihadaº, Constantin Cubleºan, Petru Poantã,Laurenþiu Ulici, Ion Buzaºi, Teodor Tihan, ZahariaSângeorzan, Irina Petraº, Alex. ªtefãnescu, GeorgeVulturescu, Al. Cistelecan, Ion Cristofor, ArturSilvestri, Mircea A. Diaconu º.a. Deºi a publicat, pânãastãzi, peste douãzeci de volume, opera lui TeofilRãchiþeanu rãmâne cvasinecunoscutã istoriei ºi criticiiliterare, înclinatã sã supraevalueze nume ºi formeliterare la modã. Stilistic ºi conþinutistic, opera luiTeofil Rãchiþeanu este strãinã textualismului post-modernist, autorul etichetat fiind ca „tradiþionalist”,„eminescian” (ce-i drept, fãrã epigonism), „folclorizant”etc. În schimb, lectura celor cinci volume pe care abinevoit sã mi le trimitã mi-a dezvãluit un remarcabilspirit transmodern, ceea ce poate sã deschidã o altãperspectivã a receptãrii literare a scriitorului din MunþiiIancului: Alizeul de dor (2006), Lumina din lacrimã(2007), Patimile dupã Iancu (2008), Efulguraþii (2008),Somn de Voevod (2015). Am amintit doar cãrþileprimite.

Somn dde VVoevod se aratã drept cartea ceamai reprezentativã a singularitãþii canoniceaduse de Teofil Rãchiþeanu în poezia

româneascã postbelicã. Avea de ce sã-l impre-sioneze pe Geo Bogza, cel trecut prin spiritul

avangardei, care îi va da noului poet ºi botezulliterar, în Contemporanul (1973) ºi într-o scrisoare:„Încã o datã: eºti poet, nu ºtiu cât de mare. Dar poetadevãrat. Poemele tale au un sunet cu totul deosebit,care n-ar fi fost posibil fãrã Eminescu, dar nu sunteminesciene. Este o concentrare ºi o limpezimeîn ele, care n-ar fi fost cu putinþã nici fãrã Ion Barbu,deºi nu-l reamintesc în niciun fel.” Diagnostic „precis”,validat de timp.

Somn de Voevod a trecut prin mai multe meta-morfoze, scrisã fiind între anii 1970-1972, pe vremeacând era „ºomer (cu licenþã în Filologie) pe strãzileClujului”, cum ne avertizeazã în Notã asupra pre-zentei ediþii. Þinutã ani buni, dupã moda timpului, însertarele Editurii Dacia, apoi la Cartea Româneascã,

a trebuit sã aparã, ruptãîn trei, dupã sfatul luiVirgil Bulat: Somn deVoevod (Editura CarteaRomâneascã, 1980),Planete de Melancolie(Dacia, 1986), Poeme-nserate (CarteaRomâneascã, 1989,dar difuzatã în 1990).Ediþia din 2015 (EdituraScriptor, Cluj-Napoca)e cea restituitã în formainiþialã, din trei pãrþi:I. Somn de Voevod,II. Elegii pentru restriºteaVoevodului (dedicatãex-regelui Mihai I, înipostazã de fost Voevodde Alba Iulia), III. Noaptealui Orfeu. Beneficiazã

de o amplã postfaþã a lui Mircea Popa.

Cartea, dupã cum ne atenþioneazã ºipostfaþatorul, e axatã pe mitul voevodal,de largã circulaþie româneascã (dar ºi

europeanã), mit având rãdãcini în centrul religiosal „Daciei felix” (pânã la zeul Indra din Rig-veda)ºi în istoria medievalã ºi care va culmina, la noi,prin Eminescu. De altfel, þãrile române s-au înfiripatvoevodal, prin descãlecãri spre est ºi sud, intrateîn mirajul legendei. Mircea Popa coroboreazã trira-mificarea românilor cu drama mioriticã a Ardealului:„Motivul mioritic nu este atât motivul certei dintrefraþi, motivul dezbinãrii ºi dezunirii acestora, ci maidegrabã cel al prevestirii înstrãinãrii Ardealului, patriacelui mai bogat ºi mai ortoman dintre ei. Nuntacosmicã din poem prefigureazã motivul damnãriiºi suferinþei românilor din aceastã þarã, suferinþãcare ajunge la apogeu prin introducerea în poem aepisodului Maicii Bãtrâne, care este simbolul Patrieiîn restriºte. Maica Bãtrânã, adicã Þara, ºi-a pierdutfiul, conducãtorul spiritual, pe Baciul, recte Voevodul,printr-un complot miºelesc, consumat între «fraþi»,ºi de aceea Baciul ardelean nici nu reacþioneazãla cuvintele Mioriþei, întrucât miºelia i se pare preamare, fie neverosimilã.” (pp. 184-185) E un ade-vãrat blestem (fatum), o pedeapsã divinã, încât

„Acceptarea sacrificiului decãtre Baciul mioritic esteaidoma acceptãrii sacrificiuluide cãtre Iisus, adicã un motivcristic evident, cu care s-acontaminat motivul arhaiciniþial.” Pãrãsiþi, românii dinArdeal „vor pãstra în sufletenu ideea rãzbunãrii, ci aresemnãrii, a jalei seculare, aºa cum apare ea înpoezia lui Goga”, esenþa poeziei de jale ºi a doineidin Transilvania (p. 185). Spiritul voevodal se vabifurca prin Bogdan, Dragoº, în Moldova, Negru-Vodãºi Basarabi, în Muntenia, culminând cu ªtefan celMare ºi Mircea cel Bãtrân, voevozii rãmânând, încontinuare, „emblemele spirituale ale neamului”.Dâra voevodalã va supravieþui pânã la încercãrile deepopei din secolul al XIX-lea, în opera lui Eminescu,în Pajerele lui Mateiu I. Caragiale, Imnele voevodaleale lui Ioan Alexandru ºi în Somn de voevod, cartealui Teofil Rãchiþeanu. Acest fatum voevodal va cãpãtadimensiuni tragice prin Horia ºi Avram Iancu. TeofilRãchiþeanu se trage din mesianismul dramatic al luiEminescu: „Dar metafora voevodalã la Eminescu semanifestã ºi într-un alt mod, de o sorginte romanticãºi mesianicã mai apãsatã. Voevodul devine la el ºicodrul ce-i înfrãþit cu românul, ºi tânãrul luceferiancare-ºi urmeazã cu statornicie programul de a împlinichemarea sa ºi pe aceea a unei tradiþii încetãþenite.Este o atitudine nouã, pe care Blaga o numeºte«natura bisericã» ºi care se impune acum în poezianoastrã, ajungând în final în versurile lui TeofilRãchiþeanu la un rafinament cu totul special. Avemde-a face cu o viziune voevodal-sacralã desprenaturã, pe care Eminescu o ridicã la rang de specieaeternitattis.” (pp. 190-191) Fapt analizat cu profun-zime de Blaga în Geneza metaforei ºi sensul culturii.

Cu aaceastã ppunere în ecuaþie istoricãºi ontologicã îºi continuã Mircea Poparadiografierea liricii voevodale a lui Teofil

Rãchiþeanu. Criticul observã cã tripticul mioritic,trecut prin Eminescu, al mitului voievodal, serãsfrânge deopotrivã asupra celor trei pãrþi construitedin poeme predominant tristrofice, Teofil Rãchiþeanufiind deopotrivã „poet de idei”, „un poet de metaforãpregnantã, de atmosferã beatificã, de superbievoevodalã ºi de suferinþã ancestralã”: „Niciun poetromân modern nu a fost mai pãtruns de sentimen-talitatea ºi vizionarismul eminescian în litera ºi spiritullui ca poetul acesta sihastru din Munþii Apuseni,care trãieºte înfrãþit cu codrul, izvoarele, norii ºifenomenalitatea specificã a locului.” (p. 193) O poezievenind din adâncuri, „care rãbufneºte la suprafaþãîn mari dezlãnþuiri poetice, purtãtoare de nostalgie,melancolie, tristeþe metafizicã, peste care sesuprapune un sigiliu voevodal inconfundabil”.

Criticul admirã singularitatea canonicã a poetului,ceea ce-l plaseazã pe Teofil Rãchiþeanu între poeþiide prim-plan din ultimele patru decenii, prin cro-matism muzical, dulceaþa rostirii, profund cunoscãtoral prozodiei clasice ºi romantice, „cu virtuþi formalerar întâlnite” (p. 198).

Poezia pplânsului aarheicTheodorr CCODDREANU

În iistoria rrecentã ss-aa îîntâmplat, dde mmai mmulte oori, ca Academia Românã sãia atitudine într-o manierã corectã, expunându-ºi public punctul de vederefaþã de unele fenomene apãrute în societatea româneascã – tãierea abuzivã

a pãdurilor, vânzarea excesivã a terenurilor agricole unor proprietari anonimisau externi, subfinanþarea cronicã a cercetãrii –, militând pentru reîntoarcereala valori adevãrate, dincolo de „zeul ban”. Drept urmare, Academia a fost atacatã,incorect ºi nedrept, de o parte a mass-mediei. În România a dispãrut dialogulcivilizat, bazat pe argumente. Nu avem rãbdare sã ascultãm ºi nici înþelepciuneade a accepta idei venite din partea interlocutorului. Dacã eºti un om de culturãadevãrat, dacã eºti un om de ºtiinþã autentic, eviþi sã ajungi în asemenea situaþii,pentru cã a doua zi dupã ce ai luat o poziþie sau ai spus lucruri care nu convin,diferite de modul de gândire general acceptat, eºti atacat în media, eºti murdãritcu noroi. Pe de altã parte, ºi intelectualii ar trebui sã-ºi asume mai apãsat ºi maivizibil statutul ºi poziþia de exemplu/model, ar trebui sã coboare în cetate – depildã, sã fie mult mai prezenþi în ºcoli. Ar lãsa cu siguranþã o amprentã, lumeas-ar obiºnui cu o asemenea prezenþã ºi, în timp, s-ar vedea diferenþa. Societateade astãzi se plânge de tineri, dar, în realitate, nu le oferim modele autentice,vizibile, tangibile care sã creeze o alternativã la superficialitate, pseudovaloriºi „distracþie” ieftinã ºi de proastã calitate.

Societãþile serioase, cu o culturã aºezatã, vor rãmâne, din punct de vedereal evoluþiei naþiunilor, al credinþelor ºi al istoriei lor, pe aceeaºi poziþie. Iau unexemplu. Noi, românii, am fost acuzaþi de anumite organe de presã cã suntem

naþionaliºti. ªi asta deºi francezii – de exemplu – reprezintã probabil una dintrenaþiunile cele mai naþionaliste din Europa – sunt naþionaliºti în sensul cel mai bunal cuvântului, sunt patrioþi. Asta nu înseamnã cã nu au acceptat cetãþeni din alteþãri, în Franþa trãind în jur de ºase milioane de cetãþeni de origine arabã. Acologãseºti cetãþeni originari din Africa mediteraneeanã, din Africa neagrã, dinOrientul apropiat, deci existã deschidere ºi acceptare faþã de exterior, dar þin ºi latradiþii, la un anumit mod de viaþã care diferã mult (de exemplu) de cel din StateleUnite ale Americii sau chiar din þãrile nordice ale Europei. Franþa se detaºeazãîn Europa, de pildã, printr-un mod de viaþã plãcut, care li se potriveºte bine fran-cezilor ºi la care nu vor renunþa. Noi de ce sã renunþãm la tradiþii, identitateºi cultura naþionalã? Din pãcate, în ultimii ani am importat mai ales lucrurilenegative din exterior... violenþa, drogurile, lipsa idealurilor, ne-am închinat „zeuluiban”. Uitãm cã ceea ce conteazã cu adevãrat este ceea ce avem în minte, nu înbuzunare, pentru cã în minte ºi în suflet se pãstrezã averea pe care o porþi cu tinepretutindeni. Ea îmi dã gradul de libertate. Ce ºtiu? Ce sunt în stare sã realizez?De ce cunoºtinþe dispun? Ce educaþie ºi culturã posed? Asta conteazã, de fapt.Trebuie sã recunoaºtem ºi sã apãrãm valorile noastre naþionale pentru cã, pânãla urmã, ele reprezintã moºtenirea noastrã pãstratã, îmbogãþitã ºi transmisã degeneraþii care au trãit ºi muncit aici, care s-au sacrificat pentru noi ºi pentru acestpãmânt. Suntem urmaºii lor ºi trebuie sã transmitem aceastã zestre, la rândulnostru, generaþiilor viitoare.




ªi: „„Scenele ººi ttablourile ppropuse sunt rodulunor viziuni ºi proiecþii cosmogonice de mareefect, pe care nu le-a atins poezia niciunuia

dintre poeþii contemporani. Sceneria romanticãperfectã, eminescianismul lor intrinsec, fundamental,iar nu creat prin mimetism, ne vorbesc de calitãþileunei poezii care îl situeazã, ignorat din pãcatede mulþi dintre comentatorii care urmãresc doarinteresele lor mãrunte, de grup literar, între poeþiide frunte ai actualitãþii.” (p. 204). Mircea Popa îirecunoaºte statura de „creator de stil ºi de manierãpoeticã profund personalã”.

Fiind de acord cu observaþiile de lectoravizat ale lui Mircea Popa, se cuvine a subliniaºi alte aspecte ale acestei opere. Mai întâi,trebuie remarcat cã eminescianismul nemimetical autorului nu este, totuºi, o excepþie în liricapostbelicã, fie ºi numai dacã ne referim la unalt poet al profunzimilor ancestrale, CezarIvãnescu, cap al generaþiei ’70, din care faceparte ºi Teofil Rãchiþeanu. Autorul Somnuluide voevod oferã un prilej dintre cele maiconvingãtoare asupra unei necesare revizuiri,strict estetice (nu de est-eticã), a ierarhiilordin poezia ultimelor decenii, prea adeseacontaminatã de „interese de grup”, cum aobservat ºi Mircea Popa. Narcisismul de grup,desigur, are avantajul sprijinului financiar ºipublicitar de care profitã rãsfãþaþii zilei, aºa cumnu li se întâmplã, în schimb, unor mari singuraticiprecum Teofil Rãchiþeanu. Într-o Explicaþie, autorulne face o mãrturisire uimitoare. Cãrþile lui, cel puþincâteva dintre ele, au putut apãrea în tiraje ºi condiþiimodeste, datoritã… coarnelor de cerb din MunþiiApuseni. De aceea, am fost tentat sã-mi intitulezaceste note Poezia coarnelor de cerb. Sãrac fiind,a gãsit ajutor tot la munte ºi codru, la „prietenii cerbidin Munþii Apuseni”. În fiecare februarie-martie, cerbiiîºi leapãdã coarnele. În primãvara lui 2015, poetula avut noroc sã gãseascã douã coarne splendidede cerb: „Splendide, de parcã ar fi aparþinut însuºivoevodului cerbilor.” (pp. 7-8) Le-a vândut ºi, cu banii,a reuºit sã scoatã 100 de exemplare (!) din Somnde voevod. Minunatã poveste, mai frumoasã decâta zecilor de mii de exemplare din cãrþile de poezieale lui Mircea Cãrtãrescu, aflat în anticameraPremiului Nobel! ªi amãnuntul acesta þine de istorialiterarã postdecembristã, cu ierarhiile ei cu tot.

ªtim, dde mmultã vvreme, dar mai ales dinconsideraþiile lui G. Cãlinescu, cã întrenaþional ºi universal existã o indestructibilã

legãturã. „Complexul voevodal” de tradiþie româ-neascã are prelungiri în arhetipurile universale,aidoma ºi cel de al doilea arhetip central al cãrþiilui Teofil Rãchiþeanu, cel orfic, din partea a treia.Ar fi chiar cea mai viguroasã legãturã arhealã cuEminescu, cel al Orfeului din Memento mori, careºi-a azvârlit arfa în mare, „Împlând halele oceanici

cu cântãrile-i de-amar”, pe când la Teofil Rãchiþeanutotul se autohtonizeazã, se „voevodalizeazã”, dar,în acelaºi timp, plânsul continuând sã izvorascã dinfiinþa supremã eminescianã: „De plânge Demiurgos,doar el aude plânsu-ºi”. Spuneam în cartea meadespre Cezar Ivãnescu – transmodernul, 2012, cãautorul doinelor este cel de al treilea mare poet alplânsului ºi al morþii de dupã Eminescu ºi Bacovia.Iatã cã existã ºi un al patrulea: Teofil Rãchiþeanu.Orfismul sãu pare a avea în plus conºtiinþa rãdãcinilorarhetipale, veninde dintr-un alt mit strãvechi, cel

al lui Narcis ºi Echo.De remarcat cã ne gãsimîn miezul unui mit esteticcentral, din care s-anãscut limbajul poetic:floarea de stil. Este meta-morfoza jertfelnicã a luiNarcis, cel prefãcut de zeiîntr-o floare, narcisa. Deaceea, mai toþi aceia cares-au redescoperit în mit,s-au identificat inconºtientsau conºtient cu Narcis,simbol al simetrieispaþiale euforice, de laMetamorfozele lui Ovidiupânã la Paul Valéry ºi IonBarbu, cu al sãu act clar

de narcisism. În Complexul Bacovia (2002), undeam schiþat o poeticã a oglinzii, am arãtat cã numaimarii poeþi orfici au pornit, „instinctiv”, de la celãlaltprotagonist al mitului antic, nefericita nimfã Echo,întrupare simbolicã a simetriei temporale, tragice,Eminescu înþelegând cã timpul este durereaprimordialã („Numai durerea este timp, numai dupãele [dureri] numãrãm orele «noastre», zilele, aniinoºtri.” – nota 1), plâns al singurãtãþii Demiurgului,plâns al materiei ºi plâns intern, cum îi va spuneBacovia. Iar Teofil Rãchiþeanu – plâns voevodal.

Identificãm îîn aacest pplâns voevodal marcaoriginalitãþii orfismului lui Teofil Rãchiþeanu.Eminescu i-ar spune somn arheic, ca singura

realitate pe lume în universul contemporanului nostru.Din afundul somnului rãzbate plânsul cornuluieminescian cãtre cerbul lunecãtor din moarte: „Sunaun corn prelung în prea departe./ Pãrea un glas preablând cerºind durere./ Lunecãtor un cerb, ieºind dinmoarte,/ Mai strãveziu venea ca o pãrere.” (Somnde voevod) Vaierul strãbate codrii bãtrâni, cu tot cubãtrânul zimbru: „ªi umbre cad pe ape ºi, bãtrâni,/A jele codri tânguiesc ºi sunã/ ªi-un ochi prin nouriamurgeºte lin/ ªi zimbrul sfânt boncãluieºte-n lunã…”(Lin privegheat de-o tulbure luminã) Ornicele vechi numãsoarã timpul cotidian, ci picurile plânsului, precumclopotele în tãcerea ruginindã a bisericii ctitorite devoevod: „În nimb de aur chipul zugrãvit,/ Al Ctitorului,pe-nvechitul mur./ Clopotul stins, în turlã, de un veac,/

Neagrã, tãcerea ruginind în jur.” (Vechi, ornicelepicurã de plâns)

Râurile llui TTeofil RRãchiþeanu sunt alefilosofului care plânge, strãbunul Heraclit:„Prea lin pe ape nãlucind atunci,/ Stoluri de

lebede cântarã,/ Plutind uºor ca urne mari de plâns,/Biserici vechi spre cer se ridicarã…” (În marginã derâu de prea mult plâns) Apele lui Teofil Rãchiþeanunu sunt cele limpezi ale lui Narcis, însetatul defrumuseþea propriului chip, ci sunt apele care iscãecourile nefericitei Echo, cea care îl strigã zadarnicpe Narcis, iubitul „surd” la tânguirile ei: „Apele – sfinteecouri.” (A stat pe-o piatrã ºi a plâns) Glasul nimfei,care cautã iubirea pierdutã, este ºi al cornului:„Oh, sunetul, prin vãi, pierdut,/ Al cornului, cerºindiubire!...” (Cãdea în somn ca-ntr-o mâhnire) Albulzãpezii evocã ecouri, plâns alb venit din cer: „Ningecouri. În auz/ Lumi de vaier – nouã./ Cineva în cera plâns/ ªi pe munþi e rouã.” (În adâncul celui vis)ªi: „Plâns auriu e totul din cer pânã-n pãmânt…”(Vãzduhu-i ca o apã în care zeii plâng) De la plânsulDomnului, la plânsul vântului ºi plânsul norilor,„Pe þãrmu-ngânãrilor”, poetul ajunge la plânsulpur: „Plânsei plânsul plânsului…” Totul devine ecouprimordial: „Singur pe þãrmul de-amar…/ Sunã ecoulîn mine,/ Precum un vânt prin ruine,/ Nealinat, iarºi iar.” (Trece ca vaer prin aer) Ecoul dintâi al fiinþei:„Ori, Doamne, ecoul întâiului/ Tãu cuvânt orisuspine?” (Sunã în munte izvorul) Din ecoul dintâise nasc ecouri la infinit: „Murind, ecouri iscã iarecouri/ De-atâta pãrãsire toate dor./ Pe ceruri nourilunec dupã nouri/ ªi sufletu mi-i plin de taina lor…”(Pe-un þãrm de râu veghez) Parcã numele MunþilorApuseni evocã apusul, destrãmarea lumilor. Moarteaînsãºi e podiditã de plâns: „La ceasul mâhnirii plin/Ea se-nchinã ºi suspinã/ ªi plângând îºi spalã faþa/De-ntuneric ºi ruginã.// Acolo ºezu ea plânsã,/ Iarpe umãrul ei stâng/ Dumnezeu, plecându-ºi fruntea,/Ca pe-un þãrmure a plâns…” (Ca pe-un þãrmurea plâns) Ardealul e un plâns necurmat, pe urmelelui Goga. (ªi s-auzi cum plânge-Ardealul)

Critica raþionalistã ar înclina sã vadã în universullui Teofil Rãchiþeanu unul al dezolãrii, al pesimismuluiincurabil, cum a procedat ºi-n cazurile Eminescu sauBacovia. Cu siguranþã, ne aflãm la antipodul optimismu-lui proletcultist, dovadã cã nu a convenit nici estetismu-lui postmodern, dedat cu parodia ºi divertismentul.Somnul arheic nu este încremenit însã în noianulde negru bacovian (cãci e plâns alb), deºi vine dinMiezu’ Miazãnopþilor: „În Munþii Urâtului,/ La Vatravegherilor,/ La Crucea Tãcerilor,/ În golul genunelor,/Miezu’ Miazãnopþilor/ Unde zac/ Fãrã pãcat,/ În plânsalb/ Înmãrmurat,/ Neiubit/ ªi nenuntit,/ În plâns alb/Înmãrmurit…” (În plâns alb înmãrmurat) Miracolulpoeziei lui Teofil Rãchiþeanu vine dintr-o enigmaticãluminã a plânsului, plângerea morþii lui Dumnezeu,antipostmodernã, prin excelenþã.

(Continuare la pag. 28)

Anul 22016 aa mmarcat60 de ani de exis-tenþã ºi activitate

concertisticã neîntreruptãa Orchestrei Inginerilor dinRomânia „Petru Ghenghea”,un fenomen artistic cereprezintã o legendã, un

simbol al celor care fac muzicã din pasiune. Apariþiaacestui ansamblu de muzicieni amatori în peisajulcultural bucureºtean a fost expresia voinþei unoroameni care îºi desfãºurau activitatea în cadrulInstitutului Tehnic de Cãi Ferate, împãtimiþi demuzica cultã, dornici de a se constitui într-o formaþieorchestralã care sã abordeze un repertoriu muzicaluniversal, la nivel profesionist.

Dorind sã preþuiascã memoria acestor oameni,dar ºi sã actualizeze informaþiile despre activitateaorchestrei, la acest moment aniversar, Andrei Iliescu,inginer automatist de meserie, cel care ºi-a petrecut47 de ani din viaþã, întâi ca violonist, apoi ca dirijor,a scris aceastã carte, Ingineri, pasiune ºi muzicã.60 de ani împreunã cu Orchestra inginerilor(Ed. AGIR, Bucureºti, 2017), care are rigurozitateaunei lucrãri ºtiinþifice, extrem de bine documentate,dar poartã ºi sensibilitatea unui artist de mare clasã,oferindu-ne ºansa de a-i descoperi calitãþile sale

incontestabile de scriitor.Volumul este impresionant ca dimensiune (568

de pagini). În cele 6 capitole ale sale sunt tratatecu generozitate urmãtoarele subiecte: o perspectivãasupra istoriei orchestrei; informaþii inedite din viaþaºi activitatea fondatorului orchestrei, maestrul PetruGhenghea; prezentarea personalitãþilor marcantecare au performat ca membri ai orchestrei;programului cronologiccomplet al celor 60 destagiuni de concerte;detalii despre proiecteleºi turneele muzicale dinþarã ºi din strãinãtateale orchestrei.

Patronul spiritualºi material al orches-trei este AsociaþiaGeneralã a Inginerilordin România, care agirat editarea volumuluila editura proprie. MihaiMihãiþã, preºedinteleAGIR, scrie în prefaþa cãrþii: „consider cã importanþaacestei lucrãri rezidã în mesajul misionar pe care îlpoartã: slujirea muzicii, a frumosului în general, fãrãrezerve ºi condiþionãri, înnobileazã sufletul omului.

Este un crez pe care inginerii-muzicieni de astãzil-au moºtenit de la înaintaºii lor, l-au slujit ºi îl slujesccu dãruire ºi vor sã îl transmitã ºi tinerelor generaþii.”

Oaltã oopinie aavizatã despre OrchestraInginerilor, despre carte ºi despre autorulei, o are acad. Octavian Lazãr Cosma,

renumit muzicolog român: „Rãsfoind paginilevolumului semnat de Andrei Iliescu,dirijorul ansamblului, am fost vizibilimpresionat de multitudinea infor-maþiilor ca ºi de sobrietatea ºi înde-mânarea prin care evenimentele,concertele din þarã ºi strãinãtate aureiterat o nestãvilitã aplecare ºi dãruirepentru frumos, pentru capodoperelecomponistice fãurite în decursulveacurilor, redate într-o paletãrepertorialã neobiºnuit de bogatã”.

Lansarea cãrþii a avut loc în 27aprilie 2017, la Muzeul „GeorgeEnescu” din Bucureºti, în prezenþaunor personalitãþi marcante, care

au omagiat acest fenomen artistic unic. Evenimen-tul a fost completat de un scurt moment muzical,mozartian, susþinut de Cvartetul Credo, formatdin membri ai Orchestrei Inginerilor.

Ingineri, ppasiune ººi mmuzicãMarrillena BBARA

88




Pe ddoamna pprof. MMariana PPetrescu amcunoscut-o cu ani în urmã, pe vremeacând, entuziaste, frecventam acelaºi cerc

de dramaturgi ºi oameni de teatru: actori, regizori,scenografi, critici, directori interesaþi de bunul mersal activitãþii instituþiei pe care o conduceau. În ceeace ne priveºte, munceam enorm, fiecare avea oslujbã, obligaþii familiale ºi, peste toate acestea, odragoste de netãgãduit pentru teatru, fenomen artisticcaptivant, o formã convenþionalã de exprimare aomului, o proiectare a trãirilor ºi simþirilor palpabileîntr-o altfel de realitate, mãiestritã, datând din timpuriimemoriale. Pentru noi, scena mai însemna tãrâmulviselor, al evadãrii din prozaicul încarcerat întrelimite artificiale, impuse, fãrã perspective realeºi apropiate de a ne descãtuºa, în mod certºi chemarea vocaþiei, a dorinþei nedisimulate dea da viaþã scrierilor noastre, cugetãri ºi întâmplãriconfigurate prin dialoguri ºi adunate în texte dra-maturgice, aº afirma chiar piese de teatru clasic,chibzuite îndelung în orele târzii ale nopþilor.Nu numai atât. Citeam cu disperare studii despecialitate, piese ale dramaturgilor consacraþi.Analizam subiecte ºi personaje. Ne întâlneam laspectacole sau la cenaclu, conºtiente cã reuºitaînsemna nu numai har ºi travaliul scrisului, darºi cunoaºterea artei de a scrie. Învãþam sã scriemteatru. Cu pasiune ºi speranþã. Întâmplãtor saunu, aveam în potofoliul educaþional vizionate zeciºi zeci de spectacole de operã, teatru ºi filmeale vremii, astãzi de referinþã pentru artacinematografului. Respectul ºi simpatia eraureciproce. Eu având o fire prudentã – mãsuramcuvântul de câteva ori înainte de a-l rosti – mãfascina personalitatea puternicã, tranºantã, a tinereifrumoase, inteligente ºi culte, „bucureºteancã la apatra generaþie”, dupã cum se recomanda cu haz,dar ºi mândrie. Spiritualã ºi plinã de farmec, nuierta pe nimeni de ironii spontane, efervescente,dovadã sigurã a talentului ce-i frãmânta „interio-ritatea”. Trãsãturi pe care i le-am recunoscut, maitârziu, în prozã, pentru cã atunci când ne-am retrasdin bâlciul existenþial în banca înþelepþilor, ca lao comandã nevãzutã, ne-am reîntâlnit pe drumuldeschis ºi generos al primitoarei proze. Ne-amoferit cãrþi una alteia, rodul unor trãiri ºi simþiri,al unei gândiri silenþioase, profunde, asupra vieþiiºi nemãsuratelor ei întâmplãri.

Am ccitit ccaptivantul rroman ffluviu, deaproximativ o mie de pagini, cuprinzândvolumele Casa de la malul mãrii (Editura

SemnE, Bucureºti, 2005), Rendez-vous la MoulinRouge (Editura Minerva, Bucureºti, 2011) ºi O altãviaþã (Editura SemnE, Bucureºti, 2013), apoi romanulPe aripile vestului (Editura SemnE, Bucureºti, 2001)ºi excepþionalele volume de prozã scurtã Paharulcu sifon (Editura Eminescu, 2011) ºi Seminþe prãjiteºi brânzeturi franþuzeºti (Editura SemnE, Bucureºti,2016), a cãror lecturã, laolaltã, vã mãrturisesc,a însemnat pentru mine fascinaþie ºi bucuria dea mã transporta în lumea boemei artistice parizienede acum mai bine de un secol, dar ºi actuale, aintelectualitãþii profunde ºi echilibrate, imposibilde a se plia pe o realitate ostilã, precum ºi tabloulpitoresc, vesel ºi trist, al vechiului Bucureºti, inter-belic ºi al anilor ‘50-’70, am recunoscut durerile ºineîmplinirile, chiar ºi revolta care ne traverseazãexistenþa în prezent. Cãrþile doamnei MarianaPetrescu în mod cert cuprind o vastitate de subiecte,încadrate în lumea ºi vremurile trãite personal, cutrimiteri în ascendenþa genealogicã a personajelor,cu o caracteristicã majorã ºi inconfundabilã a stilului,a modului de abordare.

Doamna Mariana Petrescu este o distinsãintelectualã, de formaþie occidentalã, cu o culturãsolidã în domeniul artelor plastice ºi al literaturii,profesoarã de limba ºi literatura francezã cu otemeinicã pregãtire încã din copilãrie, exercitându-ºiprofesiunea cu pasiune ºi credinþã, în acelaºi timp,o luptãtoare curajoasã cu neajunsurile vieþii,

o învingãtoare, o femeie care ºi-a asumat riscurileunei existenþe la înalte cote ale trãirilor frumoase,ale cunoaºterii prin muncã ºi voinþã, cu respect ºiiubire pentru valorile morale ºi tradiþiile poporuluiromân. Am fãcut aceste consideraþii asupra perso-nalitãþii scriitoarei pentru cã întreaga sa operã literarãeste puternic amprentatã de cunoaºterea personalã,scrie cam despre tot ce se petrece pe „uliþa” sa deviaþã: oameni, fapte, locuri, timpuri, trãiri ºi simþãmintede care s-a izbit, le-a „palpat” pulsul cu forþa minþiiºi a intuiþiei.

Modul de a scrie, stilul literar, este recognoscibil,prin amplitudinea frazei ºi întoarcerile acesteia,rafinament ºi spontaneitate, prin exprimarea vie,

intensã, când comic-ironicã, ori sobrã,întristatã, chiarîndureratã, romanticã,elevatã ori neaoºã,descriptivã oripalpitantã, absolutdiversã, folosindo varietate de ziceriºi expresii, adicãcea mai potrivitãexprimare princuvânt.

Povestitoareînnãscutã, ne poartãcu ºarm ºi dezin-volturã pe drumurieuropene, emiþândinstantaneu judecãþide valoare personale,fãcând comparaþii, cusimþ de rãspundere,obiectiv, cu ceea cese aflã ori se petrece

la noi. Bunã cunoscãtoare de istorie adevãratã, nimicnu o intimideazã, nimic nu-i clinteºte orgoliul de afi româncã, de a se fi nãscut într-o þarã frumoasãºi bogatã, recunoaºte, cu amãrãciune, adeseacondusã anapoda. Nu se sfieºte sã acuze greºelilede dinainte de ’89, dar ºi politica pãguboasã care i-asãrãcit pe români dupã evenimentele din ’89, fãcândo analizã pertinentã, curajoasã, a realitãþilor social-economice ale zilelor noastre, ale conjuncturii politiceinternaþionale. În tratarea actului istoric, scriitoareaporneºte de la cauzã la efect, zugrãvind fapteleîn culori adecvate, în lumini ºi umbre. Personal,consider cã în literatura sa nu existã alb desãvârºitori negru de nepãtruns, lucrurile sunt analizate cudiscernãmânt, inteligenþã, dragoste de oameni ºi deþarã, binele ºi rãul aflându-se într-o îmbinare fireascã,oferindu-ne minunate lecþii de patriotism. În paginimemorabile, de veritabilã istorie pentru mai târziu,descrie, pe cât de captivant pe atât de semnificativ,viaþa noastrã, a românilor, sub diferitele regimuripolitice care ne-au traversat existenþa ca neamºi þarã, în mod real, obiectiv.

Proza ssa, aabsolut mmerituoasã, cuceritoare,prin excelenþã citadinã, relevã în nume-roasele ºi atrãgãtoarele povestiri concepþii,

tradiþii, obiceiuri, dar ºi nãravuri, într-un cuvânt, unmod de a trãi al bucureºtenilor ºi influenþa parizianãasupra culturii ºi civilizaþiei româneºti la nivelulorãºeanului de rând. Inteligentã ºi sensibilã, per-soanã umblatã prin marile centre culturale, aleEuropei, adunã în sipetul de zestre spiritualã obogãþie incalculabilã de informaþie ºi frumos, pe carene-o transmite cu un condei de neegalat. Neobositãcãlãtoare, bate þara în lung ºi lat, purtându-ne cuimaginaþia în locuri sfinte ale românismului, alternândîn mod fericit acþiunea cu descrierea. Dar Bucureºtiul,oraºul natal, va rãmâne centrul lumii sale, Bucureºtiulface parte din fiinþa sa întrutotul, sufleteascã ºitrupeascã. Viaþa de familie, socialã, viaþa culturalã,cartiere, strãzi, interioare, farmecul oraºului în toateanotimpurile, mai ales toamna, sunt un laitmotiv alpovestirilor sale. Cunoaºtem medii ºi tipologii umane

diferite, bine tuºate: sãraci dinmarginea uliþei din Sebastian,meºteºugari, proprietari,negustori, boieri ºi boiernaºi,studenþi, figuri cunoscute saumai puþin cunoscute dindomeniul artelor, intelectuali de aleasã þinutã moralã.Cunoaºtem moravurile timpurilor, situaþii, întâmplãrimai mult sau mai puþin pitoreºti, concepþii privind,de pildã, instituþia cãsãtoriei ºi rolul iubirilor din afaraei. Toate acestea, povestite cu haz, cu tentã comic-ironicã, cu bucurie ºi tristeþe. Clocotul vieþii, la cotede maximã intensitate, este de fapt personajulprincipal al cãrþilor sale.

Chiar ddacã nnu rrespectã ccronologia faptelor, catehnicã literarã, ca organizare a desfãºurãriinaraþiunii Trilogiei, acþiunea, cu numeroase

ºi diverse planuri, se sprijinã pe un ax, ºi anume viaþatumultuoasã, sentimentalã ºi artisticã, pe etape, apictorului Sergiu Marinescu, în Bucureºti (tinereþea),la malul Mãrii Negre (perioada de formare) ºi laParis (maturizare). Acþiunea se ramificã amplu,cu personaje, locuri, întâmplãri, urmãrind destinelecelor trei mari iubiri ale pictorului, în paralelcu etapele importante ale creaþiei sale plastice,în devenire, de mare faimã la Paris.

Iubirea pentru blânda ºi sacrificata Maria,o intelectualã provenitã din sãrãcia mediului rural,înseamnã începutul carierei sale profesionale,primele tablouri, caracterizate prin puritatea ºiinconºtienþa trãirilor de tinereþe. Din relaþia lor rezultãun copil de care nu ºtie ºi pe care Maria îl creºteîmpreunã cu un profesor de limba ºi literaturafrancezã, un scriitor ratat, în cele din urmã transfugla Paris, prilej pentru scriitoare de a dezvolta o temãimportantã, aceea a emigraþiei româneºti din OraºulLuminilor, condiþia umilã a intelectualilor care nureuºesc sã se împlineascã profesional ºi în planpersonal.

Urmeazã iubirea de la malul Mãrii Negrea pictorului Sergiu Marinescu, unde cunoaºte,în principal, o familie de intelectuali, soþul în con-valescenþã dupã un atac cerebral, soþia, frumoasaOana, profesoarã, ºi micuþa Irina, fiica lor cea micã,pe care pictorul o salveazã de la înec. Fiica ºi mamase îndrãgostesc, fiecare în felul ei, de Sergiu. ÎntreOana ºi pictor izbucneºte flacãra unei iubiri ce aveasã marcheze perioada de muncã intensã, procesulde formare a personalitãþii sale ca pictor. Splendoa-rea peisajelor marine, povestea interesantã atriunghiului amoros – soþ, soþie, amant –, dialogurile,preocupãrile ºi peripeþiile prin care trec personajeleconduc cumva la ideea transpunerii unor secvenþecinematografice în prozã. Citind, vedem cu ochiiminþii scenele în desfãºurare. Personajul Roza,menajera, completeazã reuºit ºi pitoresc atmosferadomesticã, liniºtitã, a familiei. În urma unui incendiu,Sergiu ºi Oana se despart.

Incipitul uultimei eetape urmãreºte o scurtãreînviere a iubirii între cei doi, petrecutã petimpul unei vacanþe la Paris, ocazie care le

prilejuieºte un periplu turistic al oraºului. Oana pleacãla Bucureºti, iar Sergiu cade sub dominaþia unei relaþiierotice necontrolate cu pictoriþa Marion, o libanezãbogatã, reginã neîncoronatã a boemei pariziene,care-l conduce, ca om, pe drumul pierzaniei. În planartistic, este perioada maturizãrii artistice, punctatãde sclipiri geniale, tablourile sale urcând vertiginos labursa valorilor. Dar, subjugat patimilor, dezechilibratpsihic, în urma unei relaþii cu o prostituatã polonezã,se îmbolnãveºte de sida ºi moare într-un spital dinBucureºti. Momentul comemorãrii sale le adunã pecele trei iubite în dorinþa de a organiza o expoziþiede autor. Intrãm în lumea coruptã a afacerilor cutablouri. Firele multiplelor planuri ale trilogiei seadunã, clarificându-se, îndeaproape, destinelepersonajelor. Discursul encomiastic al pictoriþeiMarion la vernisajul deschis într-o salã de la PalatulParlamentului încheie, în fapt, Trilogia.

Mariana PPetrescu,prozatoare dde pprimã llinie

Ellizza RROHA

Am aasistat lla ooconferinþã purtândtitlul metaforic Cartea

ca destin, organizatã deBiblioteca Judeþeanã „DinicuGolescu” din Piteºti. Puþinneîncrezãtoare, mult curioasãsã înþeleg dezvoltarea acestei

teme de un vorbitor al zilelor noastre cãtre un publical zilelor noastre. De fapt, doi conferenþiari, doiintelectuali de prestigiu, dãruiþi cãrþii, au tratatcu pasiune ºi devotament subiectul.

Alex ªtefãnescu, critic ºi istoric literar, prozator,dramaturg ºi publicist. Nãscut în 1947, se pare cãîºi obþinea licenþa în momentul în care eu susþineamexamenul de admitere la facultate. Deci cu un pasînaintea generaþiei mele. Un cititor ºi un fãuritor deliteraturã contemporan. Pasionat de tot ce s-a scrisîn spaþiul postbelic, începând de la 1941, cumdemonstreazã mult trudita ºi foarte necesara Istoriea literaturii române contemporane. 1941-2000.

L-am audiat pe Alex ªtefãnescu de multe ori,am admirat aplecarea sa spre tineri, strãdania dea-i învãþa sã iubeascã literatura, sã simtã poezia,în ciuda manualelor ºcolare aride, care îndepãrteazãmintea elevului de text, în loc s-o apropie.

Alex ªtefãnescu îºi învãluie erudiþia într-o cãldurãsufleteascã ºi un dar al povestirii pe care publicultânãr le simte imediat. Ca ºi în alte dãþi, criticul selasã cucerit de subiect, ascult vocea cu timbru plãcut,autoritarã fãrã sã ºtii cum, aproape sunt spectatorºi spion al evenimentului cultural care se desfãºoarãîn jurul meu. Conferinþa s-a încheiat, dar lumeae dornicã sã cumpere cãrþile, Istoria literaturii,Eminescu, poem cu poem, Mesaj cãtre tineri.Redescoperiþi literatura!

Cumpãr ºi eu Eminescu, poem cu poem.Luceafãrul (Editura Allfa, Bucureºti, 2015), frumoasãapariþie editorialã, alãturi de alte titluri din serie,Eminescu, poem cu poem, Cãlin, file din poveste,Scrisoarea III, Venere ºi Madonã, Rugãciunea unuidac, Cugetãrile Sãrmanului Dionis, Floare albastrã.

Timpul nu îmi ajunge sã stau la marea coadãpentru autograf pe care o alcãtuiesc cumpãrãtoriicãrþilor expuse la aceastã întâlnire ºi nu pot sã-ipun maestrului întrebarea care nu-mi dã pace: cumde reuºeºte sã se apropie cu sufletul de fiecarepoem, sporindu-i frumuseþea în loc s-o tulbure?

Observ ccã îîn aaceste vvremuri grele pentrucarte, cãrþile bune au totuºi cumpãrãtoriiºi cititorii lor. Mã bucur de douã ori în

inima mea, ºi pentru scriitorul care este înconjuratde cititori, ºi pentru cititorii care vor avea prilejul sãintre pe calea regalã în imperiul poeziei eminesciene.Intru ºi eu cu nerãbdare în studiul despre Luceafãrulºi observ cã, într-adevãr, Alex ªtefãnescu se þine

de cuvânt când afirmã: Iniþiativa mea criticã s-arputea numi „întoarcerea la text”. Sã citim încã odatã, cu atenþie, poeziile lui Eminescu ºi sã încercãmsã înþelegem prin ce anume ne farmecã. Da, colecþiaEminescu, poem cu poem ne face sã-l recitim peEminescu, chiar dacã, vorba lui Vlahuþã, mulþi dintrenoi îl ºtim pe dinafarã.

Uneori, comentariul însuºi devine poem în prozã:Urmeazã un ceremonial al tandreþii de o gingãºiefãrã seamãn. Personajul celest o mângâie peiubita lui de pe pãmânt cu luminã (pag. 35). IubireaLuceafãrului este imaterialã, Cãtãlina vrea însãdragoste–dragoste, la fel ca Veronica Micle, adu-cându-se ca mãrturie o scrisoare a lui Creangã,din 1880, în favoarea Veronicãi: nu se cade sãne uiþi chiar de tot. Veronica a fost azi pe la mineºi mi-a spus cã ºi cu dânsa faci la fel. De ce?Ce rãu þi-am fãcut noi? (pag. 37).

Demersul critic se desfãºoarã cu o spontaneitate

de invidiat: Concizia nu este în poezie un scop însine. În general, Eminescu scrie concis, ca ºi cumºi-ar sãpa cuvintele în piatrã. Dar... atunci cândevocã jocul dragostei, desface cuvintele ca peun evantai (pag. 38).

De ffapt, Emiinescu, ppoem ccu ppoem esteun eseu despre dragoste, vãzutã prinprisma geniului eminescian, dar ºi despre

arta scrisului, despre miracolul alcãtuirii poezieieminesciene. În acest eseu se gãseºte loc ºi pentrunoi, oamenii acestui început de secol ºi ai acesteilumi miºcãtoare, în care totul se schimbã. Repre-zentarea coborârii Luceafãrului alunecând pe o razãeste de o infinitã delicateþe, noi, oamenii de azi, cusensibilitatea datã la minimum sau extirpatã ºi cuimaginaþia educatã de filmele de acþiune, trebuiesã facem un efort ca sã vedem în mintea noastrãLuceafãrul trimiþând întâi o razã în iatacul feteide împãrat ºi alunecând apoi pe aceastã frânghiede luminã (pag. 41). Alex ªtefãnescu adapteazã

în permanenþã interpretarea poemului la înþelege-rea cititorului contemporan. Luceafãrul îºi traduceidentitatea într-un cod terestru fiind ceva care sea-mãnã cu un om, dar în esenþã, e altceva. Datoritãextraordinarei sale maºini de visat, Eminescu îl vedetânãr voievod, dar mort frumos, cu ochii vii. Chiarafirmaþiile inedite, de tipul în poezia lui Eminescufemeia are imunitate. Nu poate fi târâtã în repre-zentãri vulgare ale dragostei (pag. 53), nu fac decâtsã sporeascã în cititor dorinþa apropierii de text,cãci poezia nu are un mesaj secret decât pentrucei care nu iubesc frumuseþea.

Uneori, comentariul este stilizat, adaptat textuluiºi fãcând inedite apropieri: „ªi tainic genele le plec”,la atât se reduce descrierea plânsului. Rareori maiîntâlnim în literaturã o descriere a plânsului atât desimplã ºi elegantã (poate cã astfel ar fi reprezentatplânsul Brâncuºi) (pag. 56).

Sigur, uurmãream ccu nnerãbdare pe parcursullecturii momentul în care criticul va interpretacosmogonia, vãile haosului, setea care-l

soarbe pe Luceafãr. ªi recunosc cã surpriza a fostpe mãsura aºteptãrii, fiindcã în ideea ºtiinþifico-poeticã „ªi vremea-ncearcã în zadar/ din goluria se naºte”, Eminescu topeºte datele concrete, in-formaþiile de astronomie din vremea studenþiei, dinFragmentarium, ºi realizeazã o altã imagine a lumiiastrale, dincolo de planete ºi galaxii, acolo undese aflã centrul dãtãtor de energie, pentru a pulsapretutindeni Viaþa. Pornind de la Kant, care considerãspaþiul ºi timpul subiective, Eminescu ne învaþã cãacþiunea îºi fãureºte timpul necesar, timpul – intuieºtepoetul – aºteaptã mereu o ocazie sã se nascã.

Sunt, evident, observaþii stilistice, descifratesimetriile, dar intens în acest eseu este faptulcã Alex ªtefãnescu trãieºte acest poem ºi participãla el. Sã ne uitãm la momentul când iubirea luiHyperion pentru Cãtãlina se va sfãrâma. ªi iatãmâhnirea eseistului: ªi pentru cine vrei sã mori?/Întoarce-te, te-ndreaptã/ Spre-acel pãmânt rãtãcitor/ªi vezi ce te aºteaptã.” Ar fi fost bine ca aceastãstrofã sã lipseascã din poem (pag. 68). ªi durereape care el însuºi o simte, descifrând durereaLuceafãrului în clipa despãrþirii de femeia pe care oiubeºte: Ce tristã este ºi ultima tresãrire de dragostea Luceafãrului pentru fiinþa muritoare! Înainte de a seretrage pentru totdeauna în impersonalitatea veºnicieilui... El tremurã ca alte dãþi/ În codri ºi pe dealuri...Numai Eminescu putea sã-ºi imagineze o asemeneadespãrþire grandioasã ºi tragicã... (pag. 71).

Închid cartea, recitind ultimul pasaj. Poemulpare un text nu scris, ci visat, aºa este, are dreptateexegetul, ºi tainic genele le plec, pentru a revedeaimaginea din sala bibliotecii, scriitorul aplecat asupracãrþilor sale, scriind încet, visãtor el însuºi parcã,dedicaþii pentru cititorii sãi.




Cãtãlina vvrea ddragoste-ddragosteMMaarriiaa MMoonnaa VVÂÂLLCCEEAANNUU

Iubirea, cca eentitate dde ssine sstãtãtoare, iradiazã din tãvãlugul vieþii ºise împlineºte prin cãsãtoria lui Vlad, fiul lui Sergiu, cu Irina, fiica Oanei.Un sfârºit interesant, situat într-un plan superior ca stare sufleteascã,

ca mesaj al continuitãþii. Personajele principale ori secundare se apropie, se despart, se regãsesc,

îºi trãiesc cu intensitate iubirile ori vrajba, îºi trãiesc viaþa ºi capcanele ei, motivpentru scriitoare de a dezvolta, aproape secvenþial, dar ºi legat unele de altele,povestiri cuprinzând multiple realitãþi, de la situaþii, întâmplãri, descrieri de locuri,de interioare muzeistice ori ale unor cafenele, buticuri, localuri sau de domicilii,pânã la atitudini, concepþii, cugetãri, reflecþii asupra organizãrii sociale, econo-mice, politice, statale. Am exemplificat cu aceastã deosebit de valoroasã trilogieromanescã tocmai pentru cã o consider caracteristicã pentru întreaga sa operãnarativã. Subiectele se întrepãtrund în mod firesc, creând o diversitate carepoartã atenþia cititorului de pe o coordonatã pe alta a existenþei ºi rostului sãu,un fel de lecþie de viaþã în toate sensurile.

Umblând pe urmele personajelor ºi ale vieþii lor tumultoase, aflãm informaþiiesenþiale, frumos povestite, nu etalate, despre ºcolile de artã pariziene de lasfârºitul secolului al XIX-lea care au dat lumii inegalabile valori, Parisul devenindîn vremea respectivã centrul cultural al lumii. Pictura, literatura, muzica ºi dansulîºi dau mâna veºnicind arta europeanã. Barbizon, Montmartre devin atracþiieuropene fãrã rival. Cu un talent unic, Mariana Petrescu ne descrie pitoreºtilebuticuri, magazinaºe, localuri, cafenele din vremea de mare faimã artisticã,bine conservate, care astãzi sunt obiective turistice ºi artistice respectabile,considerabile surse de venituri care atrag imense mase de turiºti, ducândmai departe, în timp, specificul unor vremuri de mare efervescenþã culturalã.Citind aceste pagini, suntem cuceriþi pur ºi simplu de magia care continuãsã însufleþeascã aceste locuri, suntem cuprinºi de o stare specialã, într-unfel conectaþi la lumea spiritualã a marilor creatori. Pagini de neuitat, pagini

de o rarã frumuseþe ni-i aduc în atenþie ºi pe români celebri care au înnobilatcu prezenþa lor acele locuri: Anghel Saligny, Brâncuºi, Gheorghe Zamfir º.a.

La modul general, scriitoarea aruncã peste lume o privire lucidã. Cu zâmbetulpe buze, ea se dovedeºte un observator acid al realitãþii contemporane.

Contururile existenþei noastre þine sã le fixeze pentru viitorime, sã le lasemãrturie: starea de spirit a oamenilor din aceastã perioadã, tonusul lor vital,lumea realã, simþitã, umanã – cu întreaga ei încãrcãturã spiritualã, frescã vieînscrisã pentru mai târziu în filele unor romane captivante, nemuritoare.

Persoanã uumblatã pprin mmarile ccentre urbanistice ale Europei, inteligentã,sensibilã, aplecarea asupra hârtiei de pe masa de scris îi prilejuieºteºansa de a oferi adevãrate lecþii de istorie a artelor, de culturã ºi civi-

lizaþie europeanã, în special francezã. Admirã, cu sinceritate ºi respect, viaþaartisticã, boemã, culturalã a Parisului, dar îºi iubeºte cu înþelepciune ºi patimãpoporul cãruia îi aparþine, oraºul în care s-a nãscut. Celelalte cãrþi ale sale,în special de nuvele, în fond, nuclee ale unor posibile romane, cuprind aceleaºiteme, întâmplãri de viaþã din lumea bucureºteanã ºi europeanã, vizând în specialParisul. Lectura lor este la fel de cuceritoare, povestirile la fel de interesante.Citindu-i cãrþile, înþelegi ce înseamnã talentul autentic, firesc. Hazul de necaz,obstacole ce astãzi ni se par ridicole, surmontate cu iscusinþã tipic româneascãºi încãpãþânare, bucurii ºi tristeþi, întâmplãri adevãrate, secvenþe savuroase,amintiri de suflet ale copilãriei ºi studenþiei, ale tinereþii, uneori chiar o nostalgicãºi sincerã confesiune, personaje diverse, succint ºi clar zugrãvite, toate laolaltãdefinesc o lume trecutã în nemurire de harul unei mari scriitoare, doamnaMariana Petrescu, a cãrei operã se situeazã, incontestabil, pe prima linie aliteraturii de ieri, de azi, de oricând. Într-o reuºitã nuvelã, scriitoarea invitã cititorulla un metaforic dans în noapte al imaginaþiei pe întinsul filelor, un dans elaborat,condiþionat de o serioasã culturã, iar noi îi rãspundem: „ªi am dansat!”




Cãlãtoria îîn OOlanda. De lla PParis lla AAmsterdamPlecaþi din Paris seara la ora 6, cu acceleratul,

ar fi trebuit sã ajugem la Amsterdam a doua zi, laora douãsprezece ºi un sfert. Trebuia sã trecem prinBruxelles, Rotterdam ºi La Haye; dar noi nu am vrutsã ne oprim în niciunul dintre aceste oraºe, cãci dejacunoºteam Bruxelles-ul ºi ne-am pãstrat plãcereade a le vizita pe celelalte douã la întoarcere.

Am ajuns la Bruxelles la ora cinci dimineaþa ºi amschimbat vagonul; þinutul este destul de vesel, darmlãºtinos ºi devine din ce în ce mai umed pe mãsurãce ne apropiem de graniþa Belgiei. De îndatã ce eºtiîn Olanda, totul se schimbã: cerul este cu mult maiîntunecat, terenul jilav, plin de mlaºtini, strãbãtut întoate direcþiile de canale foarte înguste, pline de apãcu mâl; canalele sunt ca un fel de ºanþuri extrem defolositoare pe timp ploios. Ele fac sã se scurgã apaºi, cum comunicã cu marea, aceste ape sunt purtatecãtre mare, fãrã a fi pericol de inundaþii.

Terenul este lucrat foarte judicios: deºi nu ar fipotrivit pentru culturi din cauza umiditãþii, el devinefoarte fertil prin felul în care este lucrat; câmpurilesunt acoperite de grâu, in, orz, iar aceastã prospe-ritate se datoreazã numai eforturilor localnicilor. Lafiecare capãt de teren se vede un ºir lung de copacimai mãrunþi. Acest obicei ciudat – foarte frecventîn Olanda – de a sãdi copaci mai mici în spatelecelor înalþi nu permite ca distrugerile sã fie mari.

Înainte de a ajunge la Rotterdam trecem câtevapoduri azvârlite peste canalele înguste, însã nimicnu este mai grandios ca podul peste Maas, lavãrsare. Podul, foarte trainic, are peste… metrilungime ºi e nevoie de 7-10 minute ca sã fie parcurspe calea feratã. Þinutul nu se remarcã decât princulturi agricole ºi mai ales prin creºterea vitelor. Boiiºi vacile sunt magnifice, ca de altfel ºi caprele; caiisunt obiºnuiþi, adicã de talie mare ºi greoi. Vacile suntfoarte albe, cu pete gãlbui sau roºcate, mari, grase,þinute bine. Caprele sunt toate de un alb strãlucitor.Pãdurile sunt dese, dar nu prea întinse; copacii tinerinu au nimic gigantic în þinuta lor ºi nici maiestos.Ici ºi colo, pe jumãtate ascunse în pãdure, pe înãlþimiabia sesizabile, se zãresc niºte castele ºi conacecu o arhitecturã ciudatã ºi fantasticã.

Apare RRotterdamul; este un oraº mare,acoperit de funingine, din depãrtare s-arzice cã este o Londrã în miniaturã. Trenul

se opreºte în prima garã – de unde se pot vedeaniºte strãduþe ºi o piaþetã curatã cu câþiva copaciîn jur; un tramvai tras de cai trece pe acolo; casele,cu o arhitecturã ciudatã, dar nu lipsitã de un farmecaparte, sunt de o curãþenie exageratã. Ele sunt dincãrãmidã, precum cele din Londra ºi, tot aºa, zugrã-vite în alb ºi negru; lumea se plimbã cu un aer sobru,chiar solemn, prin piaþetã. Rotterdamezii pãºescsobru la braþ cu soþiile lor, fãrã sã arunce mãcar oprivire dupã trenul nostru. Trenul traverseazã oraºulpe un pod ca sã ajungã la cea de-a doua garã, încare zãboveºte mai multã vreme. Oraºul e plãcut,strãzile sunt cam înguste, dar sunt pavate, trecãtoriisunt ca într-un furnicar. Curãþenia olandezã luceºteîn toatã splendoarea ei. Odatã pãrãsit Rotterdamul,peisajul devine monoton, pretutindeni se zãresc moride vânt – de fapt, acesta este singurul lucru amuzant.

Aproape în fiecare moment trecem peste vreuncanal ori pârâiaº. Vaci frumoase ca ziua, caprealbe ºi câþiva cai pasc pe pãºune ºi o iau la fugãla vederea trenului nostru.

De la Rotterdam am avut ca tovarãºi de drum

un olandez ºi douã femei tinere venite cu el. Domnulera în etate, dar vesel ºi vorbãreþ ca o coþofanã,îi lipseau dinþii din faþã, dar asta nu-l fãcea sãvorbeascã mai puþin, cele douã doamne erau unamai ºleampãtã decât cealaltã, una – mai palidã, cuun nãsuc ascuþit ºi bãrbie ieºindã ca a unei bãtrânede 70 de ani, cealaltã – roºie ca mãrul, cu nasulîn vânt ºi cu o gurã inexpresivã; amândouã eraublonde, dar cam din topor. Ele nu ºtiau franþuzeºte,noi nu ºtiam olandeza, însã domnul, care ºtia destulde bine franþuzeºte, a început sã converseze cu tataºi a vorbit ba de una, ba de alta, cã în urmãtoareajumãtate de orã nimeni nu a mai putut scoate mãcarun cuvânt. A fost foarte amabil ºi ne-a dat o mulþimede informaþii utile; cât despre cele douã domniºoare,ambele aveau niºte figuri insipide ce nu exprimaunimic, chiar absolut nimic.

Ah! uite în sfârºit un oraº mare; este dupãLeyden, La Haye. Neapãrat va trebui sã ne oprimaici pe drumul de întoarcere. Are ºi bãi, se parecã au chiar ºi un cazinou...

Iatã AAmsterdamul!... Din depãrtare, oraºul apareca ceva mare, roºiatic. Gara este foarte mare,expoziþia atrage în capitala Þãrilor de Jos un

numãr mare de strãini ºi toate hotelurile erau dejaocupate când am ajuns noi. La Hotelul Garni aveaudoar o singurã camerã liberã, aºa cã ne-am urcatîntr-o maºinã ºi am pornit pe strãzile Amsterdamului.Ne entuziasmam cât de curate sunt strãzile ºi ca-sele. Casele, din cãrãmidã roºie ºi albã, lucesc însoare ca marmura ºlefuitã, ferestrele sunt frumoase,spãlate, curate, perdelele de la ferestre sunt albeca neaua. Pe când noi eram numai ochi ºi urechisã observãm tot, sã admirãm total, n-am sesizat cã,la rândul nostru, eram subiect de uimire pentru toþitrecãtoriii: bravii amsterdamezi ne priveau de multtimp, îºi dãdeau coate, întorceau capul dupã noi.Totuºi, noi nu suntem, slavã Domnului, nici perºi,nici chinezi! Am bãgat de seamã curiozitatea lor ºichiar nu ºtiam cum sã reacþionez ºi mã întrebam pejumãtate supãratã, pe jumãtate râzând, dacã aceºtioameni n-au vãzut niciodatã strãini în orãºelul lor.Muream de nerãbdare sã ajung la hotel; aº fi vrutsã scap cât mai curând de privirile lor agasante.

Ca sã ajungem la hotel trecem peste o duzinãde poduri înguste, azvârlite peste canale carecomunicã cu marea, pãºim într-o piaþetã curatã,veselã, ca o adevãratã grãdinã, apoi ajungem laPalatul de Cristal sau Palatul Industriilor; palatule foarte frumos: este asemãnãtor Palatuluide Cristal din Londra în miniaturã.

Mai traversãm încã douã poduri ca sã ajungemla preafericitul hotel; odatã instalaþi într-o camerãfoarte curatã, destul de mare, destul de confortabilãºi la adãpostul privirilor insistente care ne deranjau,ne-am aranjat puþin, totodatã schimbând între noiprimele impresii. Mama era încântatã de curãþeniaolandezã, tata era încântat de arhitectura olandezã,

iar eu, eu bodogãneam pe înfundate contracuriozitãþii olandeze.

Amsterdam ººi aamsterdamezii Strãzile sunt lungi, înguste ºi întunecoase, dar

adevãratele strãzi sunt de fapt cheiurile care mergde-a-lungul canalelor. Sunt largi, aerisite, cele maimulte fãrã copaci, cu case drãguþe ºi sunt pavateîn carelaj; acest fel de a asfalta e plãcut la mers ºise potriveºte cu culoarea roºiaticã a celor mai multeclãdiri. În rest, nu-i deloc agitaþie; maºinile sunt foarterare, tramvaiele sunt trase de un singur cal; olandeziimerg cu pas calculat, niciodatã nu se grãbesc.Femeile olandeze, majoritatea drãguþe, sunt foarteîngrijite, în rochii de stambã albe, roz sau bleu, cuºorþuri sclipitor de albe. Unele dintre ele, de bunãseamã vrând sã le imite pe bonele franþuzoaice,poartã bonete cu dantelã albã. Costumul þãrãncilordin împrejurimile Amsterdamului este din cele maiciudate; ele poartã rochii de lânã negre, maro saualbastru închis uni, un ºorþ cu tablier, alb ºi cudantelã; au un ºal negru ºi peste ºal un guler marebrodat ºi cu dantelã (unele nu poartã ºal); mânecilelungi, strâmte, sunt ºi ele cu dantelã, la fel cu cea dela guler. Pe cap au un fel de bonetã de dantelã albã,susþinutã de câte douã vergele din oþel aurit ºi legatesub bãrbie cu douã panglici dantelate. Costumuleste frumos ºi original, dacã nu se exagereazã. Eadevãrat cã multe femei din mica burghezie, nevrândsã renunþe de tot la costumul tradiþional, însã þinândcu tot dinadinsul sã se îmbrace ca la oraº ºi sã aibãhaine de oraº, se îmbracã în felul urmãtor: îºi punrochii de oraº ºi, în general, ºi ºalul obligatoriu, însãpieptãnãtura ar putea ului ºi pe cel mai mare coafordin Paris. Îºi pun o bonetã de dantelã albã, frunteae acoperitã de un fel de bandã metalicã auritã sauargintatã care se îndeasã în pãr prin bonetã, cãtretâmple. O altã bandã susþine boneta pânã la tâmple,mai jos decât prima, aceastã a doua bandã esteprinsã cu douã tipuri de broºe de aur, iar de agrafeatârnã în ambele pãrþi ale capului rulouri aurite, înformã de fus din sârmã ºi care se terminã cu noduri;rulourile aproape cad în ochi ºi sunt ca o ameninþarecu vârfurile lor. La spate boneta se strânge cu o altãbandã auritã, fie cu o panglicã din dantelã pe careo înnoadã în jurul gâtului; iar de aceasta este prinsun voal alb brodat, care cade pe spate, pe umeri cao pelerinã rotundã. Peste monumentul acesta femeilepun o pãlãrie rotundã, în cea mai mare parte albãîmpodobitã cu o panglicã de satin sau de catifeaalbã, flori etc. ºi pe care le potrivesc în jurul gâtuluicu douã panglici înnodate sub bãrbie. Trebuie sã vezipieptãnãtura ca sã þi-o poþi imgina. Unele tinere nulasã sã cadã voalul. Pãrul nu se vede deloc. Femeileîn vârstã îºi pun mai pe frunte benzi de aramã aurite;doamnele distinse nu rateazã sã vadã un domnîmbrãcat dupã ultimul rãcnet al modei la braþ cu ofemeie ce poartã pe creºtet aranjamentul acela bizar.

În prima zi am mers sã vizitãm oraºul, un oraºplãcut, foarte original. Deja am vorbit despre arhi-tecturã ºi despre pavaj. Sunt grãdini splendide, darcele mai multe sunt mici. Canalele foarte numeroae,aproape toate sunt navigabile, toate cu apã murdarã.Serile se simt miasme de la râu ºi þi se face rãu dacãrãmâi mult timp lângã aceste canale. În apropiereafaimosului Palat de Cristal, la Palatul Industrial, esteun ºanþ lung, care înconjoarã palatul. Canalul esteo imitaþie originalã a palatului regal din Paris; spunimitaþie pentru cã este apropiat de original, ºi spunoriginal pentru cã totuºi arhitectura acestuia estemai elegantã, mai grandioasã.

Iulia HHasdeu, Jurnal dde ccãlãtorie (I)

IIulia HHasdeu ((1869-11888), ffiica mmarelui oom dde cculturã BBogdan PPericeicu HHasdeu, eeste ccunoscutã cca ppoetã rromâncãde eexpresie ffrancezã. OOpera eei aa ffost ppublicatã ppostum, îîncepând ddin 11889, dde ccãtre ttatãl îîndurerat dde ppierderea uultimeidescendente ddin nneamul dde ccãrturari bbasarabeni. LLilica –– aaºa ccum eera aalintatã îîn ffamilie –– aa ssusþinut eexamenele ccursului

primar ccu ddispensã dde vvârstã lla CColegiul „„Sfântul SSava”, aa aabsolvit ccursurile dde lla CConservator ccu ppremiul îîntâi ccu ccununã îînBucureºti ººi ººi-aa ccontinuat sstudiile lla PParis, lla CColegiul SSevigne ººi lla SSorbona. CCând aa ffost nnevoitã ssã sse ddespartã dde bbuneleei pprietene, îîn sscrisori lle ppovestea iimpresiile ddin ccãlãtorii. DDin aacea pperioadã ddateazã îînsemnãrile LLilicãi îîn llimba rromânãsau îîn ffrancezã, nnotate ccu ccreionul ssau ccu ccernealã, ddin ccare vvom rreproduce ccâteva ppagini.

Iatã ccum iintenþiona cca iimpresiile ddin aaceste ccãlãtorii ssã ffie îîmpãrtãºite „„celor dde-oo sseamã ccu eea”: Dediicaþiie ddomniiºoarelorLiia ººii MMariia BBrãtiianu. VVouã, ttiinere nnobiile rromânce, aam oonoarea ssã vvã ddediic aaceste iimpresiiii ffoarte aadevãrate ddiin ccãlãtoriiiilemele. NNu aam eexagerat ccu nniimiic, nnu aam sscriis ddecât cce aam ssiimþiit, ffãrã ssã oomiit nniimiic, ººii nniicii ssã aadaug. PPoate ccã vvoii vvã aaºteptaþiila cceva ffoarte sspiiriitual ººii ddeliicat, nnu, vvã îînºelaþii;; ddiin ppartea mmea, eeu nnu ººtiiu ssã ffiiu sspiiriitualã aaltfel ddecât sspunând aadevãrul ººii ffãrãsã ppar aafectatã ººii nnu ccunosc aalt rrafiinament ddecât ssentiimentul. AAsta ee ttoatã ººtiiiinþa mmea... IIatã ccât ssunt dde sspiiriitualã ººii rrafiinatã!A vvoastrã ppriietenã, cconstantã ººii ddevotatã, JJuliie BB.P. HHasdeu, 118800. (Crina DDecusarã BBocºan)


Anul VVIII �� Nr. 88 ((81) �� Iulie 22017 2277


Maiorescian pprinstructurã, adeptpermanent al unei

factologii exuberante, MihaiCimpoi este, în cel mai înaltgrad, perpetuu, o fiinþãmitologicã ºi care, caracteri-zatã de o pulsaþie intelectualã

inepuizabilã, ºi-a asumat ºtiinþa de a da un sensunic creaþiei literare. Hermeneutica logosului sãu,în consecinþã, se constituie ca o tentativã de desci-frare a existenþei ca dialog cu sine.

Asemeni ilustrului sãu înaintaº George Cãlinescu,el nu citeºte cãrþi, ºi nici autori, ci literaturi. Nu existãeseu în care sã nu descoperi mãreþia iluminãrilorsale indelebil formulate în perspectiva creãrii unuimicrocosm propriu, în mare armonie cu lumea celorasupra cãrora aruncã mãrul de aur al providenþeiºi insistã estetic ºi creator.

Cu o autoritate rar întâlnitã, urmând canoaneleunei propensiuni spre valori axiologice, MihaiCimpoi se dovedeºte a fi un enciclopedist profund,un constructor spiritual sincronizat la inegalabilevalori filosofice (Nietzsche, Heidegger, Kierkegaard,Kant, Schopenhauer, Hegel, Derrida, Blaga).Orientarea sa cãtre modelele arhetipale ale civili-zaþiei universale este, la fel ca ºi în alte lucrãri, binedemonstrate ºi justificate în Esenþa fiinþei. (Mi)temeºi simboluri existenþiale eminesciene, unde exegetul,urmând consecvent dialogul Sinelui cu Absolutul,opereazã îndeosebi cu dihotonomii de extracþienietzscheianã spre a evidenþia valabilitatea ºisemnificaþia „direcþiei eminescologiei antologice”(Cornel Munteanu în Mihai Cimpoi: un proiectontologic).

Atras ºi fascinat de sensul istoric al omuluieminescian, considerat de Mihai Cimpoi om alhybrisului, în lucrarea ce-i aparþine ºi despre carene vom exprima câteva puncte de vedere, nepropune „o re-lecturã a poeziei ºi mitopo(i)eticiieminesciene prin grila existenþialã”, la nimenialtcineva aceasta nefiind mai evidentã decâtla „omul deplin al culturii româneºti” (C. Noica).

Exprimând o viziune definitiv-elocventã asupraconceptului lui J.P. Richard, potrivit cãruia criticamodernã poate fi definitã drept „criticã a ansam-blurilor, nu a detaliilor”, Mihai Cimpoi ne oferã,generos, un cod reglementativ de descifrare alogosului întrupãtor de paradigmã eminescianã.

Continuând ººi, îîn aacelaºi ttimp, rrevizuind/reevaluând miturile/motivele eminesciene(enunþate epistemologic de Eugen Simion

în Fragmente critice, III, „care vin ºi dispar pentrua reapãrea”, ciclic, spunem noi, spre a susþine ºia veºnici, cãlinescian vorbind, lirismul existenþial),filosoful Mihai Cimpoi reitereazã conºtiinþa abisalãa demiurgului situat sub semnul holografic al vieþii,în care „palpitã Întregul lumii”.

Desigur, reacþiile provocate de interpretãrilesale, depãrtate de idolatrizãri ºi exagerãri fãrã temei,ne adâncesc în meditaþie ºi ne obligã sã acceptãmfãrã condiþii aceastã aserþiune: „Drumul lui Eminescueste drumul de la arãtarea onticã a fiinþei, deter-minatã de concretitudinea ºi monotonia Timpului,(…) la arãtarea ontologicã ºi noologicã asiguratãde Eternitatea care se prezintã peste nemãrginireatimpului.”

La Eminescu, postuleazã eminescologul, cuvân-tul este aflat „dincolo de primejdia ce o ascundeabruptul, prãpãstiosul, însuºi Logosul”. Dialectica

inegalabilului poet român se suprapune, fericit,peste cea a lui Mihai Cimpoi, hãrãzit sã valorificeun mit cultural universal – Mitul Eminescu, nu trecândprintr-un labirint, ci intrând într-o catedralã. Posedândun sistem de gândire impresionist ºi deopotrivãpostmodern, puternic luminãtor, imperturbabilul eseistdezvoltã, în forme comprehensibile, un discurs înacord cu demistificarea unui spirit fiinþial al culturiiromâne: Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu este, aºadar, un poet al Fiinþei,unic, spune Mihai Cimpoi. Mitul Eminescu continuãsã fie, fãrã logicã însã, subminat. Contestatarii sãiîi provoacã repulsieexegetului ºi îlînverºuneazãsã promoveze o„lecturã deschisã”(Adrian Marino) ainegalabilei opereeminesciene, elfiind convins cãîn aceasta se ardºi se conservãperpetuu „pulsaþiilea ceea ce a rãmasviu în operatrecutului” (G.Cãlinescu).

Luându-ºimisiunea de a-lpãstra neclintit pesoclu pe „luceafãrulpoeziei româneºti”,criticul-spectacol,îl numim aici peMihai Cimpoi, nuface altceva decât sã impunã esenþa fiinþeihyperionice, marcatã de „recea cumpãnã –a gândirii”.

Esenþa ffiiiinþeii. ((Mii))teme ººii ssiimboluriiexiistenþiiale eemiinesciiene aprofundeazã,privitã din unghi ontologic, unul dintre

elementele fundamentale pe care se bazeazãuniversul, civilizaþia ºi spiritualitatea întregiilumii. Proiectând o altã dimensiune mi-temeloreminesciene, Mihai Cimpoi substituie materia Ideii,cea din urmã fiind produsul unei raþiuni izvorâte,prin inducþiune, din „înafarã într-un înãuntru absolut”,cu alte cuvinte, capabilã sã trasgreseze, magic,distanþa dintre Eu ºi Lume.

Preocupat, pânã în cea mai tainicã fibrã, dedestinul omului eminescian, filosoful Mihai Cimpoi nuezitã sã utilizeze „tânguirea existenþialã” (Rosa delConte) a unor mari gânditori în explicarea misterelorcare guverneazã lumea asupra cãreia magul MihaiEminescu s-a oprit „pe vectorul glisant al timpului”.

Este meritul, incontestabil, al lui Mihai Cimpoiºi, deopotrivã, al lui Mihai Eminescu de a ne fideschis porþile luminii cuvântului „prin care neantulse manifestã în lume”. Fãrã sã intre în capcanaspeculaþiilor teoretice, manifestând o obsesie de-adreptul contagioasã cu privire la „dreapta cumpãnãromâneascã”, eminescologul, supunându-se exi-genþelor criticii moderne, reuºeºte sã refacã (estefundamental acest demers) odiseea unei creaþii încare, ºtim, mai sunt încifrate, ca „într-o axã a lumii”,tainele ºi spiritul universului Fiinþei. Prin cercetãrilelui Mihai Cimpoi, am descoperit un alt Eminescu,poate cel mai absolut ºi profund.

Lumea eminescianã pe care ne-o re-creeazã

Mihai Cimpoi este, într-adevãr, în context kantian,„un cuib întreg de contradicþii”. Tocmai datoritãrearticulãrii permanente a „transgresiunii imediatului”,criticul dovedeºte a avea, prin contopirea cu textuleminescian, simþul antiutopic pentru celãlalt. Astfel,Mihai Cimpoi „reîntoarce lumii modernii zei care îilipsesc”. ªi, unul dintre aceºtia, fãrã discuþii, esteDemiurgul. Exegetul sincronizeazã, având darulºi harul ziditorului întru cuvânt, simbolurile esenþialeale Fiinþei, la „nodul tragic” eminescian.

Explicarea ssau, mmai ccurând, ddecodificareaelementelor care-l alcãtuiesc, „consunãcu viziunea modernã asupra vieþii ca

proces continuu de trecere de la neviu la viu,printr-o creºtere negentropicã gradualã a originiicomponentelor sistemelor vii, viaþa apare din viaþã,viaþa dã naºtere la viaþã”.

Analizele aplicative pe care textele poetice(dar nu numai acestea) ale lui Eminescu (careau devenit obiectul uneia dintre lucrãrile capitalepentru literatura românã – Mihai Eminescu.Dicþionar enciclopedic), l-au fãcut pe Mihai Cimpoisã punã bazele unei mitocritici/mitoistorii moderne,de reabilitare a Geniului pus la zid de câþiva con-testatari aflaþi, chipurile, în pas cu procesul derespingere a valorilor culturale ale Europei de Est.Observaþia lui Mihai Cimpoi cã Eminescu estecategoric „un însemn pregnant al modernitãþii”literaturii universale vine sã certifice, organicist,„centrul iradiant al canonului literar românesc”.

Ideile lui Eminescu sunt ºi cele ale exegetuluisãu – Mihai Cimpoi. Ambii, porniþi, evident, în timpidiferiþi, în cãutarea identitãþii, obsedaþi de aºeza-rea acesteia la temelia culturii universale, aureactualizat/ tezaurizat filosofia lumii, fãrã sã

abandoneze din gândirea lor ancestralul spaþiumioritic. Este acest simþãmânt ºi predestinareºi inspiraþie divinã.

Solida erudiþie a criticului „umplut de fiinþaeminescianã”, cu pancronismul marilor filosofi ailumii – Hegel, Schopenhauer ºi Nietzsche – ne oferãprivilegiul sã cunoaºtem un Eminescu total, a cãruiexistenþã hyperionicã ne îndreaptã, totuºi, metafizic,spre conºtiinþa eternului.

De altfel, discursul lui Mihai Cimpoi presupuneo meditaþie nesfârºitã generatã de impactulepistemologiei asupra a ceea ce Cornel Munteanu(în Concepte în miºcare, Editura Academiei Române)numeºte identitate ºi alteritate, principii care deco-dificã statutul dual om–fiinþã, corect demonstratºi de Rosa del Conte în Eminescu sau despreabsolut.

Pe aacest ffond dde ppromovare a mi-temelorparadigmatice din opera „Bacon-ului poeticiimoderne”, Mihai Cimpoi vine, ipostaziind

mitul Eminescu, sã dimensioneze geneza culturiimoderne româneºti. Prin toate construcþiile salecritice, proeminesciene, el probeazã actul dedãruire/întrupare derulat pentru supravieþuireacanonului liric eminescian, ancorat catalitic într-unexistenþialism de facturã heideggerianã. Acesta esteºi motivul pentru care susþinem cã Mihai Cimpoi este,în cadrul culturii române, un fenomen nãscut dinluminiºurile gândirii occidentale, depãrtatã, de multeori, de iconoclastia culturii Europei de Est, dominatãde neant ºi haos.

În concluzie, Mihai Cimpoi este centrul cerculuivalorilor universale, stãpânul unui Timp fiinþial,supus formelor esenþiale ale noii critici.

Existenþa cca ddialog ccu ssineFFlloorriiaann CCOOPPCCEEAA

Pasajul ffoarte nnou nnu aare ddecât ppuþine mmagazine. Sunt douã cafenelecu grãdiniþe. O grãdinã mare înconjoarã palatul, este parcul pentru copiiîntreþinut de o societate particularã. Spaþiul este mare ºi curat, dar nu

oferã nimic interesant de vãzut. Amsterdamul, din pãcate, nu are mãcar un singurrestaurant bun. Cel mai mare, restaurantul-cafenea Crasnopolsky, este plãcut ºiare sãli mari, iluminate cu luminã electricã, o grãdinã etc. Se mãnâncã acceptabilºi nu e prea scump, este cel mai bun. Restaurantul Riche, restaurant francez,este pretenþios ºi îngrozitor de scump, fãrã a fi bun. Restaurantele-cafeneade la expoziþie nu sunt rele, dar sunt scumpe.

Alaltãieri, un profesor de la Universitatea din Amsterdam ne-a însoþit cuamabilitate la Grãdina Zoologicã. Grãdina, una dintre cele mai mari din Europa,dupã cele din Londra ºi Paris, cea mai bogatã dupã cele douã, este într-adevãrinteresantã. Mai întâi vizitãm un frumos acvariu, foarte interesant, foarte bogat.Apoi am pornit sã hoinãrim prin grãdina zoologicã, sã vedem diferite animale

din toate speciile de acolo. Grãdina are în afarã de pãsãri din toate þãrile, lei, tigri,leoparzi, un urs alb de o frumuseþe remarcabilã, hiene, elefanþi foarte frumoºi,hipopotami uriaºi ºi tot felul de lupi.

Un loc aparte în descrierea Amsterdamului trebuie sã aibã ExpoziþiaUniversalã conceputã de un francez în 1880 ºi inauguratã în 1883. Expoziþia,un veritabil tur de forþã, este imensã, magnificã, interesantã. Noi o comparãmcu cea de la Paris, dar s-ar putea ca aceastã comparaþie sã fie în avantajulei faþã de cea de la Viena. Dar, în orice caz, aceastã expoziþie a depãºit toatesperanþele olandezilor ºi a captat atenþia strãinilor.

În faþã este statuia Olandei înfãþiºând o femeie înveºmântatã în falduri, fru-moasã ºi maiestuoasã, þinând o sabie. Intrarea în Expoziþia coloniilor este foartefrumoasã, aranjatã cu mult gust, elefanþii uriaºi ne amintesc þinuturi îndepãrtatepe care europenii le-au civilizat cu atâta ostenealã. Se intrã. E frumos, frumos,frumos! (Va urma; Identificare ºi traducere: Crina Decusarã Bocºan)




Vultureºti eeste oo aaºezare de nici 3.000 delocuitori, pe valea Argeºelului, în zonacolinarã din nordul-estul Piteºtiului. Aici ºi-a

petrecut copilãria scriitorul Mihail Diaconesu ºi tot aicicontinuã sã-ºi petreacã verile, în locuinþa pãrinteascã,scriind ºi citind în „casa de sus”, plimbându-se prinlivadã ori mai departe, pe dealurile din jur, de-a lungulrâului Argeºel, pânã în localitãþile învecinate. În uneleseri, romancierul este vizitat de prieteni – ºiatunci, pe pãlimarul „casei de sus” pornescpoveºtile, ca într-un alt fel de han sadovenian,din alte vremuri ºi cu alt fel de protagoniºti, darcu aceeaºi plãcere „de a povesti întâmplãri dedemult, pline de miez, de poante care stârneschazul, de înþelesuri uluitoare sau de curiozitãþi”.Cultivarea acestei îndeletniciri vine din con-vingerea cã „ºtiinþa ºi arta de a povesti suntprintre cele mai alese daruri din câte poate aveaomul”, cã „datoritã povestitorilor plini de har,faptele de demult se încarcã de o frumuseþeaparte, stranie uneori, de vioiciune, de puterede atracþie ºi, mai presus de toate, de semni-ficaþii, pe care numai în legende, basme saumituri le putem gãsi. Cele mai vechi amintiri aleomului sunt concentrate în poveºti ºi povestiri.Lumea spiritului locuieºte în ele”, iar rãbdareade a aºterne pe hârtie, musai a doua zi, poveº-tile depãnate „în seara care a trecut”, este datãde credinþa cã „în povestiri este adãpostitã omare forþã spiritualã, care îi uneºte pe oameni,fãcându-i astfel mai înþelegãtori, mai apropiaþisufleteºte unii de alþii, mai puternici în cugetare,mai demni ºi mai buni”. Pentru moralistul MihailDiaconescu, „poveºtile ºi dezbaterile întreþinutede ele au nu numai farmec, ci ºi forþã revelatoare”,cãci „poveºtile adevãrate au totdeauna înþelesuriprofunde, ascunse uneori, care stau dincolo depersonaje, evenimente sau descrieri”. Iar uneori,pentru cel care oficiazã actul spunerii, povestirea,istorisirea, scoaterea în afarã, la luminã, „vomapsihicã” în termenii psihologiei, are rol cathartic,eliberator: „voiam sã dau afarã din mine întâmpla-rea aceea nenorocitã ºi nu prea ºtiam cum”, cãci„o vomã psihicã ne uºureazã ºi mintea, ºi sufletul”.

Conclavul ppovestitorilor ºi ascultãtorilorde la Vultureºti este format, invariabil,din ºapte oaspeþi – pãrintele arhimandrit

Augustin Moraru, pictorul Ioniþã Popescu, arhitectulSeptimiu Buzoianu, profesorul Miticã Silvestru,colonelul Remus Petrescu, doctorii psihiatri GabrielPietraru ºi Titus Ulpiu Golescu – fiecare cu pregãtirea,cu concepþiile, cu credinþele, cu viziunea, cu experi-enþa specifice, al optulea fiind, desigur, romancierul,gazda, naratorul general, care din când în când îºicedeazã prerogativele câte unui participant. Astfel,dintre cele 14 povestiri care alcãtuiesc volumul Serilela Vultureºti. Nuvele ºi amintiri sentimentale (ediþiaa II-a revizuitã, Bucureºti, 2016), opt sunt relatatede gazdã ºi câte una de colonel, profesor, pãrintelede la Mãnãstirea Corbii de Piatrã, arhitect, pictor,doctorul Pietraru. De menþionat cã cei doi mediciformeazã o unitate, apar numai împreunã, permanentse completeazã reciproc, mai tânãrul Titus UlpiuGolescu este adesea un fel de raisonneur al maes-trului sãu, aºa încât faptul cã rolul de povestitor îirevine numai unuia dintre ei – mai experimentatulºi mai vârstnicul doctor Gabriel Pietraru – nu trebuiesã ne mire. Iar dacã îi socotim pe cei doi laolaltã,rezultã cã pe pãlimarul „casei de sus” din Vultureºtigrupul povestitorilor/ascultãtorilor este format dinºapte participanþi, numãr cu multiple semnificaþii,

numãrul perfecþiunii divine, al lucrului finalizat,de care se leagã capacitãþile de analizã, înþelegere,cunoaºtere ºi conºtientizare, studiul ºi meditaþia.Este exact ceea ce caracterizeazã întrunirile din serilede varã de pe pãlimarul „casei de sus” din Vultureºti,noul topos al poveºtilor din literatura românã.

Cu excepþia a trei povestiri, dintre cele istorisitede gazdã, toate celelalte urmeazã un „scenariu” bine

configurat, respectatcu sfinþenie: discuþiaporneºte de la o temã/un subiect oarecare,ºtiinþific, religios, socialetc. – imaginaþia infan-tilã, „chestiuni literare”,incendiile provocate deschimbãrile climatice,mânie, angoasã,miracole, retrocedãrilepostdecembriste,psihologia ca ºtiinþã(minunat prilej pentruautor de a-ºi desfãºuracopleºitorul evantaial cunoºtinþelor saleenciclopedice!) – dupãcare unul dintreparticipanþi lanseazãprovocarea spunerii uneiîntâmplãri pe marginea

teoriei expuse iniþial, un fel de exemplificare practicãa acesteia: „când eram copil […] am fost la un pasde moarte, tocmai din cauza închipuirilor care mãasaltau”; „ºi în copilãria mea […] existã un foc caremi-a ars definitiv sufletul ºi memoria”; „eu am cunos-cut niºte întâmplãri teribile, monstruoase chiar. […]Numai când mã gândesc la ele mã ia cu ace degheaþã pe ºira spinãrii” – toate amintind de vicleºugulcomisului Ioniþã din celebra scriere sadovenianã.Dar de fiecare datã povestitorul ezitã, se lasã rugat,trebuie sã fie înduplecat sã-ºi lepede istorisirea,are nevoie de îndemnul ascultãtorilor, desigur,un vicleºug ºi acesta, prin care îºi asigurã atenþiacelorlalþi („S-auzim!”; „Povesteºte-ne!”; „Am vreasã aflãm ce s-a întâmplat”).

Apoi uurmeazã uun mmoment dde ttãcere,de reculegere, respectat cu evlaviede participanþi. „Erau clipe încãrcate

de un fel de aºteptare neclarã” atât din parteaascultãtorilor, cât ºi a povestitorului, tãcerea fiindu-iacestuia necesarã fie pentru a-ºi pune ordine înamintiri („probabil, amintirile mele se cãutau unele pealtele… Ca sã se punã în ordine”), pentru a clarifica„ceea ce dorea sã spunã” ori pentru a scormoni „prinamintiri, ca sã gãseascã cel mai potrivit început alrelatãrilor sale”. Ori, pur ºi simplu, pentru cã întregulgrup intra în rezonanþã cu natura înconjurãtoaresupunându-i-se ritmurilor acesteia care se cereaunetulburate: „Seara liniºtitã de varã, suprasaturatãde miresme de flori din grãdinã, de ierburi ºi de adieriblânde, venite din pãdurile care înconjoarã satul,impunea momente de odihnã ºi bucurie sufleteascã.”

În fine, odatã parcurs întregul ritual al pregãtirilor,care uneori include ºi sorbitul „din paharul de cristalcu vin negru de Pietroasele”, povestitorul începespunerea, de fiecare datã „cu vãditã emoþie”, „în-gândurat” ori „cu o voce ºtearsã”, „slabã, marcatãde nesiguranþã”, alteori, cu o voce „calmã, egalã”ori „limpede”. Sunt relatate întâmplãri mai vechi saumai noi, unele auzite, altele trãite de povestitor, fieca protagonist ori simplu participant, fie ca martor.

Sunt întâmplãri de demult,legate de poznele copilãriei,precum aceea cu calulnãzdrãvan, altele dramatice,care i-au marcat povestaºuluiexistenþa (de pildã, ardereacãrþilor, indezirabile regimuluicomunist, din bibliotecapreotului învãþãtor Aurelian Diaconescu), uneleînfricoºãtoare, de un realism crud, din vremeafoametei de dupã rãzboi, a comisarilor sovietici cupistolul la brâu, a prigoanei împotriva luptãtorilor dinmunþi ºi a celor care-i sprijineau, altele inexplicabileîn ordine logicã, învãluite în mister (Amicul Sabin,Icoana furatã). Nu lipseºte nici amintirea etericãa unui „înger cu breton” cu care povestitoruluii s-a intersectat pentru o clipã drumul vieþii. Doarpovestirea care închide volumul este „cam siro-poasã”, dupã cum remarcã romancierul „cu un aerîngãduitor”, dar „adevãratã”, în viziunea naratoruluiei, cãci, „în definitiv, ºi poveºtile siropoase au dreptulla existenþã”.

Multe ddintre ppersonajele rreaduse lla vviaþãîn serile de la Vultureºti au avut existenþãistoricã ºi apar în povestiri fie cu numele

reale – de la pãrinþii romancierului pânã la NicolaeIorga ori profesorul Romul Munteanu, fie ocultateîn spatele unor nume fictive, mai uºor sau mai greudecriptabile, precum „câinosul” Axy Dreckhaufen(în germ. dreckhaufen = „grãmadã de bãlegar”) îndatele cãruia îl recunoaºtem pe pictorul M.H. Maxy,sau „marele vulpoi” Constantin Elefterescu-Rãzoare,„mascã” pentru omul politic Constantin Argetoianu,„boierul de la Breasta”.

Altele amintesc de eroii lui Sadoveanu, atâtadoar cã „balaurul” din istorisirile romancierului esteregimul comunist, haiducii evocaþi la Hanu Ancuþeisunt înlocuiþi în timpurile mai apropiate nouã cuþãranii luptãtori refugiaþi în munþi (un fel de laitmotival volumului), un „judeþ al sãrmanilor” este împlinitde „câteva muieri cu furci de fier în mâini”, cãcifemeile sunt ºi aici la fel de aprige ca suratelelor moldovence. (E antologicã scena pedepsiriiactivistului de partid Harry Iosipovici Smirnov:„L-au ridicat în picioare. În câteva clipe l-au lãsatîn pielea goalã. Toate straiele lui, fãcute mototolºi legate cu mânecile cãmãºii, au fost aruncate îngârlã, în direcþia unde fusese zvârlit ºi pistolul. […]Muierile râdeau de el, de pielea lui moale ºi flascã,de om neînvãþat cu munca. Îl scuipau mai departe,îl loveau, îl blestemau, pline de o urã îndelungadunatã, ºi îl împungeau cu vârful furcilor de fier.”)

ªi tot ca la Sadoveanu, gãsim aici acele interludii,când omul tace ºi în paginã îºi face loc poezia naturiieterne: „Dinspre dealul din faþã veneau pe furiºumbrele serii. Adia o rãcoare uºoarã. Florile ºiierburile grãdinii din faþã trimiteau spre noi miresmecereºti.” ªi mai departe: „…adierile de ierburi ºi floriasociate cu rãcoarea lor blândã coborâtã dinsprepãduri, de deasupra lumii, adicã din Raiul ceresc,ne-a cuprins pe toþi ca o mângâiere suavã, imposibilde evocat sau de scris în cuvintele mele slabe”.

Povestind despre biblioteca pãrintelui sãu,preotul Auricã din Vultureºtii de Argeº, în „umbra”cãreia a crescut ºi s-a format, romancierul îi carac-teriza conþinutul prin patru cuvinte: „moralizator,instructiv, sapienþial ºi educativ”. Sunt exactadjectivele ce definesc ºi acest volum, în ciudasubtitlului sãu de „nuvele ºi amintiri sentimentale”,semnat de enciclopedicul (în curând octogenar)Mihail Diaconescu.

Povestirile uunui mmoralist eenciclopedicRRooddiiccaa LLÃÃZZÃÃRREESSCCUU

(Urmare de la pag. 23)

În ffaþa ttriumfului rraþionalist care a declarat cã Dumnezeu a murit, poetul vinecu jelirea albã a acestei morþi: „Ci susurã în mine din veci un plâns amar/ Oripoate e un cântec al unor lumi streine/ ªi care, mistuite de-un vis fãrã hotar,/

Îºi leagãnã ecoul întunecat în mine./ La vama lor un clopot eu sunt fãrã de somn,/În care bolþi de ceruri se surparã./ Însinguraþii lumii bocesc în limba lui/ ªi plângeuniversul în limba lui amarã…” (La vama lor un clopot) Numai cã acest plâns aluniversului e un cântec, un imn de slavã, de solemnitatea jocului secund barbian.De aceea, Geo Bogza avea dreptate sã invoce, alãturi de Eminescu, ºi pe IonBarbu, în încercarea de a desluºi pecetea poeziei lui Teofil Rãchiþeanu. Plânsulacesta imnic, oximoronic, e chiar ceea ce poetul numeºte lumina din noaptea luiOrfeu, ultimul lui cântec, umbra ce „mai luce a ultimei lumine” (Crescând mereutot ape, Pãrerea doar a ultimei lumine). Ultima luminã rãsare ca din pãtratul negru

al lui Malevici: „O muzicã e, neagrã, cu-ntunecat ecou./ Când lumi prin eaîmpinse spre-o ultimã-nserare./ Amurge, singur, Ochiul Luminii, ostenit,/ ªi mãrilese tânguiesc amare…// Ci undeva deasupra a tot e Cineva,/ Bãtrân-bãtrân dincare se izvodeºte Plânsul/ El îºi sie unic, neterminat izvor,/ ªi lumile cad pururiºi izvorãsc într-Însul…” (E cineva din care se izvodeºte Plânsul)

Dumnezeu se confundã cu bãtrânul Orfeu, murind „uitat pe-o neagrã vale”,din urmã-i Lyra cântând singurã, în nesfârºite ecouri…, ca în ultimul poem intitulatOra era grea de-amar. Din ecou în ecou, vine chiar poetul Teofil Rãchiþeanu.

NotãM. Eminescu, Opere, 6, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982, ediþie criticã, introducere,

note ºi variante de Aurelia Rusu, p. 517. Eminescu va fi confirmat ºi de mari filosofiºi logicieni ca Petre Botezatu: „Se poate afirma caracterul tragic al timpului. Încontrast cu spaþiul, pe care îl simþim mai curând ca fiind euforic.” (Petre Botezatu,Interpretãri logico-filosofice, Ed. Junimea, Iaºi, 1982, p. 200)

Puþini sscriitori rromâni,de primã talie, îþipot oferi o carte

ca Biblioteca de sentimentea lui Radu Cârneci, tipãritãîn 2012 la Editura Anamarol,în pragul vârstei de 85 de aniai autorului, dovada unei vieþi

raþionale ºi echilibrate, petrecute în mijlocul uneifamilii iubitoare ºi unite. Aceasta este o vârstã nobilã,strãbãtutã cu tact ºi înþelepciune de un poet sensibilºi delicat, un adevãrat rapsod al iubirii ºi un strãduitorcântãreþ al frumuseþilor naturii patriei române: „Poeziaeste respiraþia aurie a zeilor/ þesând sufletele cucer, dând ploilor cântece/ ºi Soarelui chip! Poezia,spuneai, este ochiul/ prin care ne inundã minunilenebãnuite” (Delirul de tainã, p. 163).

Poate cã iubirea a fost sentimentul cel maiînalt care l-a îndemnat pe autor sã vieþuiascã pânãacum, în plinã forþã creatoare ºi într-un echilibrude sãnãtate, calm ºi prietenos, demn de admirat,dar, mai ales, de urmat.

– La mulþi ani, Maestre! ªi continuaþi activitateacreatoare! i-am spus; fiindcã, iatã, 90, 95 ºi 100nu sunt prea departe!

Mi-a zâmbit blând, întinzându-mi, cu mâinilepline de emoþie, un volum masiv, de aproape 340de pagini, alcãtuit cu atâta competenþã, dãruireºi sincerã dragoste, de fiica sa, Carmen Cârneci.

M-am aplecat cu nerãbdare asupra acestui darde suflet, rãsfoindu-i paginile: o antologie cuprinzândcele mai frumoase versuri ale unui rapsod romantic;citate, fotografii, ca niºte oglinzi fidele de-a lungultimpului, reflectând faptele într-o altã luminã,copertele unor cãrþi în evoluþie, cronici literare ºiprezentãri omagiale, traduceri din Léopold SédarSenghor, Alexandre Najjar, Kahlil Gibran, CharlesBaudelaire ºi alþii.

Album cu imagini ale autorului, din copilãrieºi adolescenþã, din facultate, apoi din activitatearodnicã a acestui bãrbat al pãdurii transfigurat înpoet, absolvent al Facultãþii de Silviculturã din Braºov,apoi cercetãtor la Staþiunea Experimentalã Silvicãdin Hemeiuþi, inginer-ºef la Ocolul Silvic Fântânele.

Urmeazã o altã perioadã a existenþei sale de

luminã: director al Casei regionale a creaþiei populareBacãu, preºedintele Comitetului regional de culturãBacãu, redactor-ºef al revistei Ateneu, secretar alUniunii Scriitorilor din România, directorul Editurii„Orion” ºi încã multe altele.

Aceste ssegmente aale aactivitãþii ssale nu poþisã le povesteºti; doar sã le priveºti, sã leinfiltrezi în fiinþa ta de cititor ºi admirator,

fiindcã imaginile sunt atât de bogate ºi impresionanteîncât ar trebui filmate ºi difuzate pe ecranul unuitelevizor, la o emisiune culturalã, despre marile per-sonalitãþi ale þãrii, dacã ar mai fi mulþi oameni, dinaceia care sã perceapã destinul evolutiv ºi creator alunui om de excepþie, precum Radu Cârneci, împletitcu statornicia patriei, din care a apãrut, ca un izvorde apã vie, purtând în susurul ºuvoaielor subteranedorinþa de revãrsare supremã spre lumina soarelui:„…izvor de cer ºi de pãmânt izvoare:/ noi am învinsprin limba domnitoare,/ pãstrând iubiri, rostindu-le-n

iubire/ Cap-Voievod sfinþind în mãnãstire/ ºi un ciobanzidindu-se-n odoare/ izvor de cer ºi de pãmântizvoare” (Limba Domnitoare, p. 4).

Dintre aceste versuri ºi imagini se iveºte omulcreator, fiindcã, încã din anii tinereþii, Radu Cârnecis-a dovedit un poet talentat ºi de mare perspectivã:„Iatã cântecul, ca o santinelã melancolicã/ adunân-du-se în sine, fãrã arme/ cu mâinile goale, plim-bându-se-n sus/ ºi în jos pe þãrmul fluviului”(Santinela melancolicã, p. 17).

Firescul împletirii unor versuri, informaþii, fotografii,

mãrturii constã în ceea ce ele reflectã într-o creºterearmonioasã a unui falnic stejar, în jurul cãruia, noi,lãstarii tineri sau mai puþin tineri, învãþãm sã sorbimlumina soarelui direct din infinit, înþelegând cã aceas-tã luminã, împrumutatã de la un rapsod cu harulcuvintelor, poate denumi un om nemuritor. E vorbade-un ideal mereu dorit ºi niciodatã atins pânã lacapãt, reprezentând însã seva care uneºte vlagapãmântului natal cu fiecare creator, statornicindu-seîntr-o perpetuã creaþie, fluturând peste frunþileurmaºilor cele mai frumoase imagini artistice, subbinecuvântarea unor sentimente nobile, înflãcãratede-o sincerã credinþã în divinitate: „Dimineaþa mãdescopãr ºi-þi ºoptesc/ primeºte-mã în lumina tade aur, Pãrinte,/ cu tot ce am ceresc ºi pãmântesc/strãlucitor ca tine ºi fierbinte/ fiindcã sunt cea maifrumoasã creaþie a ta” (Imn Soarelui, p. 107).

Iar rrevãrsarea dde ffrumuseþe ºi sensibilitate esteconfirmatã de peste 150 de mãrturii din parteaunor critici literari de frunte, confraþi ºi comenta-

tori culturali. „Viaþa ºi creaþia lui Radu Cârneci seîntrepãtrund; talentul ºi dorinþa de împlinire prindãruire totalã sunt ca o îmbrãþiºare dãtãtoare deenergii. Poetul ºi truditorul cultural se susþin, suntunul ºi acelaºi” – afirma Zoe Dumitrescu-Buºulenga,într-un cuvânt rostit la Muzeul Naþional de Artã alRomâniei, 1997 (p. 12). Iar Eugen Simion remarca:„Radu Cârneci a depus, cu adevãrat, un efort re-marcabil de a transpune aceste poeme blestemateºi minunate. Are ºi putere de înþelegere, are ºimeºteºug retoric” (Integrala liricã Baudelaire, p. 212).

Mãrturie peste hotare stã ºi scrisoarea lui LéopoldSédar Senghor, preºedinte, în vremea aceea, al Sene-galului, fotografiat alãturi de Radu Cârneci, care-itradusese volumul de versuri Jertfa neagrã. Dar sã-lascultãm ºi pe poetul clujean Horia Bãdescu: „Ceeace se rosteºte sub oracolul lui Radu Cârneci stãsub zodia unui septembrie dureros de tristeþe. Re-clamându-se de la o declaratã spiritualitate dacicã,simbolizatã de Zamolxe înainte mergãtorul, poetulîºi cautã urmele în tãrâmul umbrelor, acolo undevieþuiesc strãmoºii!” (din Radu Cârneci, Oracoluldeschis, p. 183). ªi astfel de mãrturii, alãturate,ar putea zãmisli o nouã ediþie de luminã.




Academia RRomânã, IInstitutul dde FFilosofie ººi PPsihologie „„Constantin RRãdulescu-Motru”: Comemorare TTiitu MMaiiorescu. UUn ssecol dde lla mmoarte ((19917-220017)). VVol. II::Opera ffiilosofiicã, VVol. III:: SStudiiii ddespre ffiilosofiia lluii TTiitu MMaiiorescu, EdituraAcademiei RRomâne, BBucureºti, 22017

Coordonatorul volumelor este acad. Alexandru Surdu, ediþia a fost îngrijitãde Mona Mamulea. Meritã consemnat sumarul volumului al doilea:

I. Perspective ale contemporanilor: Mihai Eminescu: O recenziune [1877],Observaþiuni critice [1877], Încã o datã recenziunea logicei Maiorescu [1877];Ion Slavici: Bietul Dr. Zotu [1877].

II. Perspective ale discipolilor: Ion Petrovici: Titu Maiorescu [1923]; P.P.Negulescu: Ceva despre Maiorescu [1936]; Mircea Florian: Începuturile filosoficeale lui T. Maiorescu [1937]; Mircea Djuvara: Titu Maiorescu, profesor de filosofie[1940]; C. Rãdulescu-Motru: Actualitatea lui Titu Maiorescu [1940].

III. Ecouri ºi perspective actuale: Alexandru Surdu: Metamorfoza logiciilui Maiorescu [1978], Titu Maiorescu ºi filosofia germanã clasicã [2006]; ViorelVizureanu: Semnificaþii pedagogice ºi culturale ale logicii maioresciene [2008];Gheorghiþã Geanã: Gheara leului sau pulpana boierului? [2011]; Viorel Cernica:Maiorescianismul astãzi [2011].

Titus Lates: Titu Maiorescu. O bibliografie a exegezei operei filosofice.

Ideea unei dezbateriprivind personalitatea luiMaiorescu ºi contribuþiasa la afirmarea modernitãþiiculturii române necesita, prinforþa lucrurilor, atât trimitereala mediul ideatic în care s-aformat, cât ºi la configuraþiaistorico-spiritualã a timpuluiîn care a trãit ºi a acþionat(pe planuri multiple ale vieþiisociale).

Maiorescu ne apare,astfel, mai întâi ca o perso-nalitate complexã, care ºi-amotivat încã de timpuriu

„filosoficeºte” rostul vieþii. Aºa cum rezultã din corespondenþa sa (extrem debogatã ºi relevantã sub raport teoretico-filosofic), preocuparea pentru pregãtireafilosoficã ºi pentru integrarea în contextul cultural european este motivatãde gândurile timpurii ale ilustrului profesor de mai târziu. (Acad. Al. Surdu,la începutul capitolului „Titu Maiorescu ºi filosofia germanã clasicã”)

Maria GGrapini, Viiaþa, îîntre sscriierii ººii ttrans-sscriierii, ed. aa III-aa, EEditura EEurostampa,Timiºoara, 22015 ((interviuri, pplus nnuvela ccare ddã ttitlul vvolumului)

De vreo douã decenii, Maria Grapini exprimã Timiºoara cum foarte puþini oexprimã: ca om cu iniþiative excepþionale, ca lider politic, economic, implicat înpolemici dure cu adversarii din politichie sau din economie, cu cei care ar trebuisã aºeze România de azi într-o lume normalã. ªi n-o fac sau nu ºtiu cum s-ofacã. E ºef – sau a fost – ºef de instituþii naþionale ºi internaþionale. E o voce carese aude bine în lumea de azi. E, cum se spune, în topul personalitãþilor femininedin România. În unele anchete, chiar pe locul întâi.

N-am spus cã între liderii politici, între cei care gestioneazã mari direcþiieconomice, e singurul (sau mi se pare mie? sã scriu „aproape singurul”?) carevine la teatru, la vernisaje, la concerte, la lansãri de cãrþi; cã e singurul („aproapesingurul”?) care organizeazã întâlniri sãrbãtoreºti cu importanþi scriitori româniºi strãini. Cã are între apropiaþi poeþi, eseiºti, actori, muzicieni, oameni de artã.Îi citesc (sau îi ascult) interviurile, o urmãresc la numeroasele dezbateri televizate.E un om de bun-simþ pentru care confesiunea nu falsificã nimic ºi nu urmeazãtradiþionala propagandã electoralã. Aceasta a fost viaþa ei: aºa s-a format.Evident, apar ºi întrebãri care vizeazã cultura generalã a liderului. Care ar firomanul preferat, întreabã cineva. Moromeþii, rãspunde farã ezitare Maria Grapini.Urmeazã alte întrebãri privind lectura la zi. Rãspunsurile vin imediat, fiindcãdoamna Grapini citeºte, e la curent cu viaþa literaturii ºi cu personajele vieþiiculturale, cele de la timpul prezent. ªi-a fãcut bine ºcolile: cu iubire de carte.Între interviurile date ºi timpul prezent al celui ce iubeºte artele nu se cascã oprãpastie. Maria Grapini scrie, în sensul desfãºurãrii lui Ilie Moromete (un modelposibil), povestea sa. Care e o nuvelã, un spaþiu al imaginarului în desfãºurare.Îºi respectã statutul de om tradiþional (conservator!) pentru care personajele pro-zastice trebuie sã urmeze drumuri exemplare, sã modeleze ºi sã întâmpine cudrag cititorul. Oana – aºa se numeºte personajul nuvelei – este întâi un copil, unelev, un adolescent, apoi un lider care îºi trãieºte excelenþa fãrã derapaje erotice,aºa cum ar fi fãcut modernii ºi postmodernii literaturii noastre; echilibrul moralal eroilor subliniazã un cod etic ce se cuvine respectat. Nuvela Mariei Grapinitranscrie, într-un cod personal, numeroasele ieºiri în faþa jurnaliºtilor. Poate sãvorbeascã ºi aºa, din interiorul literaturii, publicului care poate sã înþeleagã ºi sãiubeascã un (alt) demers creator. (Cornel Ungureanu, pe coperta a patra a cãrþii)

Semn(al) dde ccarte

Cartea uunei vvieþi, vviaþa uunei ccãrþiIIoonn CC.. ªªTTEEFFAANN

Vecina mmea, AAfrica



Încã dde lla îînceputul ccarierei sscolastice atermenului „stat eºuat/slab/fragil”, Somaliaa fost citatã constant în capul listei celor

douãzeci ºi ceva de þãri identificate ca fiind în afarasau sub nivelul mediu internaþional. Dictatura SiadBarre, prãbuºitã în 1991, odatã cu dezertarea gene-ralului promoscovit ºi, ulterior, proamerican, a rãvãºitþara în mod ireversibil. Ce nu a distrus regimul sãua nãruit o serie lungã ºi pustiitoare de ani secetoºi,care au lovit dramatic populaþia victimizatã dincolode puterea de înþelegere a europenilor.

Ceea ce s-a întâmplat dupã revolta antidictatorialãde acum douãzeci ºi ºase de ani a fost slãbirea ºi,în final, dispariþia unui guvern capabil sã controlezeîntregul teritoriu (637.657 km2), sã asigure ordineapublicã, sã colecteze corect ºi coerent taxe ºiimpozite ºi sã finanþeze sectorul public, sãnãtatea,învãþãmântul, armata ºi aparatul administrativ.

Când generalul Mohamed Farrah Aidid a gonittrupele UNOSOM ºi s-a autoproclamat preºedinte,în 1995, noul sãu regim nu a fost legitimat prinrecunoaºtere internaþionalã, ceea ce l-a fãcut unnou proscris brutal ºi imprevizibil, cum, din pãcate,au fost mulþi în perioada postcolonialã prin toatãAfrica. A fost o posturã care nu l-a împiedicat sãducã un rãzboi civil pânã în 1996, când a muritîn urma unei rãni grave cãpãtate în luptele fratricidecu foºtii camarazi Ali Mahdi Muhammad ºi OsmanAli Atto. Dispariþia sa fizicã nu a simplificat, ci aextins ecuaþia somalezã, cu efecte imediate asuprapopulaþiei civile. Þara din Cornul Africii a ajuns deneguvernat. Funcþiile administraþiei centrale ºi localeau fost preluate de facto de cãtre ºefi de clan ºi detrib care au fãcut legea dupã propriile interese. Celetrei mari provincii, Puntland în nord-vest, Somalilandºi provinciile litorale sudice, au devenit câmpuri delupte interne sângeroase, cu participarea sau sprijinulmilitar al Etiopiei, þarã vecinã, adversar strãvechi,învingãtoare în rãzboiul pentru Ogaden, parteneral Statelor Unite în zonã.

Haosul politic ºi social a consacrat statutulSomaliei de þarã eºuatã prin manifestãrile anarhiceºi pãgubitoare ale piraþilor din Golful Aden, prinintensificarea acþiunilor teroriste ale unor grupãride inspiraþie extremistã. O tentativã de regularizarea vieþii interne dupã dispariþia miliþiilor lui Aidid areprezentat-o sistemul tribunalelor islamice care aîncercat, prin mijloace extrem de dure, sã impunãlegea exclusivistã sharia unei populaþii istovite deteroare ºi de sãrãcie. Uniunea Tribunalelor Islamicea preluat controlul din Somaliland, pânã dincolo decapitala Mogadishu, aproape de graniþa cu Kenya.

În 22006, ccomandourile sale dominau pestejumãtate din teritoriu, dar rãzboiul de uzurãcu trupele Guvernului Federal Transnaþional,

sprijinite de armata etiopianã, a provocat dizolvareaacestei entitãþi militare cu pretenþii reprezentative.Nucleul habotnic al Uniunii nu a cedat uºor ºi nicinu a acceptat înfrângerea. Militanþii sãi s-au alãturatgrupãrii teroriste Al Shabaab, afiliatã la Al Qaedadin 2012, sau celei intitulate Hizbul Islam, asemã-nãtoare cu regimul taliban din Afganistan.

Au rãmas în urma rãzboiului civil încã utiliza-bile câteva baze militare care le-au servit pe rândbritanicilor în perioada colonialã, sovieticilor înRãzboiul Rece ºi separatiºtilor. Unele au fostreamenajate de vecini potenþi financiar. Pregãtiþisã profite de incertitudinea politicã ºi de catastrofaeconomicã pentru a-ºi susþine propriile interese,ei vizeazã rezervele de petrol, resursele piscicoleºi poziþia strategicã a Somaliei ca sã-ºi promovezestrategia regionalã. Un furnicar de constructori ºiechipamente industriale au fãcut din oraºul Berbera,de exemplu, pe malul Golfului Aden, cu o populaþiede un sfert de milion de locuitori, un adevãrat centru

al prosperitãþii de împrumut. Aflat aproape deDjibouti, un stat relativ nou în configuraþia zonalã(independent din 1977, nu mai întins decât un judeþde la noi), care adãposteºte baze aeriene americane,franceze sau japoneze, cu utilitãþi ºi efective carele transformã în adevãrate enclave, în egalã mãsurãgazdã a cartierului de lux populat de baronii piraterieimaritime, Berbera poate oferi iluzia unei posibileieºiri din criza somalezã, tocmai prin dezvoltareaunei reþele de noi baze militare ale þãrilor dinvecinãtate ºi nu numai.

Primii ofertanþi au apãrut de câþiva ani ºi printreei locul prioritar îl ocupã Emiratele Arabe Unite,Qatarul ºi Turcia.Pentru strategiimilitari ºi economici,cea mai atractivãeste fâºia litoralãde la Golful Tadjurahpânã departe spreest, dincolo destrâmtoarea Bab-el-Mandeb, pentru cãacolo o bazã poatefi amenajatã pentruoperaþiuni aerienedar ºi navale. Dinaceastã perspectivã,Turcia rãmâneprotagonistul celmai însemnat, prinforþa financiarãºi prin structurilemilitare dezvoltatede-a lungul deceniilor, de când þara este membrãNATO. În anii din urmã, Ankara pare sã fi învãþat multdin abordarea chinezã a noii împãrþiri a Africii sub-sahariene prin câºtigarea bunãvoinþei liderilor locali(contra cost) ºi a populaþiei zdrobite de foamete,insecuritate ºi lipsa oricãror servicii sociale. Cosme-tica politicã este una ºi construirea unei cooperãri petermen lung este cu totul altceva. La sud de capitalaMogadishu, Turcia amenajeazã o bazã militarã careva fi cea mai mare construitã în afara teritoriului sãunaþional. Teoretic, aceasta va fi folositã pentru antre-narea unei viitoare armate naþionale somaleze, capa-bilã sã refacã ºi sã menþinã stabilitatea ºi integritateateritorialã. O scrutare mai atentã a premiselor acestuiproiect descoperã în aceastã miºcare manevrelelui Erdogan menite sã obþinã influenþã, prestigiuºi avantaje economice într-o zonã alternativã dupãce Uniunea Europeanã pare sã-i fi trântit uºa în naspe termen lung din cauza referendumului hegemonicorchestrat de preºedinte pe 16 aprilie 2017. Turcia aintrat în forþã în competiþia est-africanã. Garantareaunor capete de pod pe malul vestic al OceanuluiIndian o poziþioneazã strategic în centrul unei noireþele comerciale mondiale în care Turcia devineun nod între navigaþia pe Mediterana ºi cea de peOceanul Indian, cu ramificaþii spre Asia de sud-estºi vestul Pacificului.

Donatorii ttradiþionali aai SSomaliei – în primulrând, Statele Unite ºi occidentalii europeni –ºi-au aruncat propriile ancore în Cornul

Africii, dar din motive ºi prin procedee diferite, pentrucã ei nu vor sã lase impresia cã folosesc asistenþaumanitarã ca o pârghie super-colonialã. În plus, lipsade stabilitate în Somalia, guvernarea fragilã ºi incertãalimenteazã politica paºilor mãrunþi pentru statebogate ºi puternice care au trãit destule dezamãgiriîn relaþiile cu africanii. Cel mai bun exemplu îl oferãchiar Somalia, care s-a declarat prosovieticã laînceputul regimului Siad Barre, pentru ca sã sarãîn barca anticomunismului american atunci cândMoscova a susþinut Etiopia în rãzboiul pentru

regiunea Ogaden. ªi în prezent existã tensiuniîntre cei doi beligeranþi: etiopienii îi suspecteazã pesomalezi cã fac jocul Egiptului ºi provoacã tensiunicu guvernul de la Addis Abeba, pentru ca acestasã renunþe sau sã reducã proiectul de regularizarea Nilului printr-un sistem de baraje, care ameninþãagricultura egipteanã pe cursul inferior al mareluifluviu. O încrengãturã vastã de interese ºi influenþeface din zona de întâlnire dintre Africa ºi PeninsulaArabã scena unor conflicte latente, deocamdatã,care pot degenera în noi crize regionale. Un localnicsomalez remarca plin de amãrãciune: „Cei pe careîi vedeþi acum zbãtându-se, mâine se transformã întalibani. S-a declanºat un nou Rãzboi Rece aici înCornul Africii ºi cel puþin occidentalii nu-ºi dau seamade asta” (www.bbc.com/news/world-africa-39654795).

Strategii aamericani au simþit direcþia în carese miºcã cercurile somaleze ºi investitoriidin vecinãtate. Afilierea grupãrii teroriste

Al Shabaab la Al Qaeda înseamnã pentru ei o nouãfaþã a rãzboiului global împotriva terorismului, rãzboicare trebuie dus, potrivit doctrinei W. Bush, în pragulcasei jihadiºtilor ºi nu pe teritoriul american. Dar oofensivã americanã împotriva teroriºtilor somaleziar putea sã distrugã eforturile umanitare de salvarea milioane de civili, ameninþaþi de cea mai cumplitãsecetã din ultimii patruzeci de ani. ªase milioanede oameni au nevoie urgentã de hranã, apã ºimedicamente. Naþiunile Unite au coordonat donaþiide aproape un miliard de dolari, sumã care ar puteasã contribuie la evitarea unei tragedii similare cucea din 2011, când un sfert de milion de somaleziau murit de foame. Perspectiva unei intervenþiimilitare antiteroriste, eventual aeriene, ar avea efectedevastatoare. „Predispoziþia cãtre rãzboi a unor actorinaþionali ºi internaþionali nu poate sã ne fie de niciunajutor. Dacã situaþia se deterioreazã ca rezultat alacþiunilor militare, cauza nu va fi fost provocatã decâtde oameni, nu de secetã. Am avertizat în modul celmai categoric cã acum nu este timpul potrivit pentruo intervenþie militarã în Somalia”, declara Peter deClercq, reprezentantul adjunct la secretarului generalONU în Somalia. (https://www.theguardian.com/world/2017/apr/22/us-action-al-shabaab-somalia-millions-famine-drought, accesat 24 aprilie 2017)

Dar noul preºedinte somalez, Mohamed AbdulahiMohamed, în consonanþã cu preºedintele americanDonald Trump, a sugerat o ofensivã iminentãîmpotriva Al Shabaab în zona cel mai grav lovitã desecetã. Ministrul somalez al informaþiilor, AbdirahmanYarisow, a confirmat cã armata încearcã sã distrugãcelulele islamiste, dar are nevoie de sprijin, deresurse ºi de angajarea prietenilor ºi a aliaþilorsãi. La rândul lui, Donald Trump a autorizat primadesfãºurare de forþe americane dupã umilitorulincident din 1993, când militari americani uciºila Mogadishu au fost târâþi batjocoritor de militanþiilui Aidid prin praful strãzilor oraºului.

În SSomalia eexistã oo fforþã de stabilizare a UniuniiAfricane, AMISOM, care cuprinde 22 de mii demilitari, în majoritate kenyeni, dar o operaþiune

de amploare împotriva Al Shabaab ar avea nevoiede susþinerea aerianã ºi de forþe speciale americane.Statele Unite au întreprins deja 41 de lovituri împo-triva unitãþilor islamiste. Un atac cu drone a eliminataproximativ o sutã cincizeci de teroriºti la sfârºitulanului 2016. Nu a fost comunicat, însã, ºi numãrulcivililor, „victime colaterale”.

Ceea ce pare o provocare izolatã în conjuncturainternaþionalã actualã pune America în faþa unei noidileme africane: sã aibã ºi Trump primul sãu rãzboi,primul act în lupta cu terorismul internaþional?Rãspunsul transferã întrebarea cãtre civilii somalezi:sã moarã bombardaþi sau sã moarã de foame?

Dilema ssomalezã: sã mmori ssub bbombe ssau ssã mmori dde ffoame?

NNiiccoollaaee MMEELLIINNEESSCCUU

Cartea uunei vvieþi! Oare câþi mari asemenea creatori au reuºit, ei sau ceidin familia pe care au înnobilat-o prin nobleþea sufletului lor, sã scoatãla ivealã un astfel de volum unic? Fiindcã ceea ce a realizat, cu dragoste

statornicã de fiicã, redactoarea de carte Carmen Cârneci, este o altã operãde artã, în lumini ºi sentimente, reliefând sub privirile cititorilor viaþa unei cãrþi.Fiindcã Biblioteca de sentimente îºi va avea, de acum, viaþa ei aparte, convingã-toare ºi copleºitoare, prin ceea ce conþine, prin ceea ce transmite ca sugestie,

pe mai departe, pentru noi, cei care-l înconjurãm cu respect ºi preþuire, pentruurmaºii-urmaºilor Maestrului – o dovadã cã nici bãtrâneþea, nici chiar moartea,care pândeºte la orizont, nu pot stãvili un creator neasemenea, atâta timp câtexistã urmaºi care pot sã-l poarte mai departe, aºa cum sunt cele douã fiicedragi ºi nepoþii lui, ºi chiar noi, cititorii cei mulþi din jur, care l-am însoþit de-alungul anilor la diferite manifestãri literare, rugându-l sã ne primeascã acumca pe niºte martori de suflet ºi spiritualitate, aºa cum am dori sã-i fim.



La ppas pprin ssatul gglobal

Stau ttreaz îîn nnoaptearomanã, într-un patmodest de hotel,

aºteptând somnul care numai vine. Picioarele mã dorde drum lung, iar capul mi seînvârte, plin de imagini, suneteºi senzaþii. Cum sã înþelegun oraº bãtrân de aproape

trei mii de ani ºi cum sã-l descriu cititorului de astãzi,care îl ºtie din scrierile lui Tit Liviu, Stendhal sauIndro Montanelli, din ghiduri turistice sau din filme?N-am cum. Trebuie sã mã mulþumesc cu niºte cro-chiuri, cu niºte schiþe, în speranþa cã fiecare cititorle va colora dupã bunul plac, iar rezultatul va fi obucãþicã de Roma. ªi nimeni nu va greºi, pentrucã Roma este un tablou în mozaic, pe care doarDumnezeu îl vede în întregime. În spaþiu ºi în timp.

Roma, 2017. Caldã, maternã, mirosind a prãjealãºi a portocale putrede, în care se adunã toate naþiilepãmântului, ca în ochiul ciclonului globalizãrii. Roma,aproape ghettoizatã, cu maghrebieni dormind înpieþele lui Bernini, cu chinezi învârtindu-ºi legumeleîn wok, sprijiniþi de zidurile imperiale. În For, mulþimilepestriþe calcã peste pietrele milenare, ca marea careîncearcã, zadarnic, sã toceascã falezele de granit.Roma, capitala lumii – aºa a fost, aºa rãmâne. Auto-mobile în loc de cãruþe, scutere în loc de catâri, sediide bãnci înlocuind tarabele misiþilor, mauritani cuselfie stick-uri, fotbaliºti-gladiatori excitând mulþimile,turiste din Bretania, râzând tare, ameþite de vin roºu.

Roma, cu bisericile ei baroce, risipã de marmurãºi aur, o plajã presãratã cu cochilii sidefii, în caredelicatul vieþuitor numit Credinþã a murit demult. LaVatican, Garda elveþianã prezintã moda pentru CasaMichelangelo, carabinierii poartã bicorn cu pampon,iar poliþiºtii de la circulaþie au mãnuºi de dantelã albã.Matroane fumeazã pe stradã, cãlugãriþe se strecoarãîn trafic, cãlare pe scutere, iar domni trecuþi de primatinereþe îºi fac, pe searã, nostalgica passeggiata.Ici-colo, statui vivante, fachiri ºi mumii, înþepenescore în ºir pentru câþiva euro. Cete de copii cântã încor, îndreptându-se spre destinaþii ºcolare. Printreruine, ignorând hãrmãlaia, pisicile Romei îºi mijescochii de peruzea ºi chihlimbar, sub soarele mult.

În parcul Borghese, grãdinarii tund iarba, ridicândnori de praf. Palmierii s-au uscat pe jumãtate, frun-zele magnoliilor gigantice sunt rãsucite ca papirusuriledin mormintele egiptene. E doar luna mai ºi uscãciu-nea se simte la tot pasul. Oamenii iau cu asalt fân-tânile, se spalã pe mâini ºi pe faþã, apoi beau cunesaþ, ca într-un ritual milenar. Din antichitate, Romaare apã rece ºi dulce – apeductele merg pânã înApenini, Aqua Vergina se revarsã la Fontana di Trevi.Capacele de canal sunt inscripþionate cu SPQR,Lupoaica rânjeºte pe bronzuri ºi alãmuri, în fiecarepiaþã dai peste un obelisc egiptean. La terase, lumease închinã la Sfinþii Cappuccino ºi Cornetto.

Sunt de o sãptãmânã aici ºi nu-mi vine a crede.

Luni –– DDe cce aare MMoise ccoarne?În mai, la Roma e cald. Mi-am pus în bagaje

tricouri ºi cãmãºi cu mânecã scurtã. Dar, pentru cãromanilor le place sã se îmbrace bine, car dupã minepantofi eleganþi ºi sacouri, ca sã nu fac notã discor-dantã! Avionul aterizeazã la Ciampino, un aeroportintern, pentru curse charter ºi zboruri low cost, aflatla vreo zece kilometri de centru. De aici, am douãvariante de transport – ori spre staþia de metrouAnagnina, ori o cursã directã, spre marele nodferoviar Roma Termini, în apropierea cãruia se aflãhotelul. Aleg cursa directã, din comoditate. Dupãaspectul turiºtilor, îmi dau seama cã îmi fãcusemdegeaba griji în ce priveºte codul vestimentar –asiaticii poartã invariabil budigãi ºi sandale, asortatecu un Nikon cât toate zilele, africanii preferã mãrge-lele colorate, iar europenii se remarcã prin rucsãceipurtaþi inevitabil în faþã, de frica panacotarilor. Preca-uþie niciodatã de ajuns! Dupã 40 de minute, ajungemla Termini. Cum vãzusem pe Google Street împrejuri-mile, sunt în elementul meu ºi mã îndrept glonþ cãtrehotel. Evident cã, rapid, mã rãtãcesc ºi ajung într-ozonã care îmi aminteºte de Maroc – sunt pe parteagreºitã a gãrii, în plin ghetou maghrebian. Pe aici nuse trece, mai ales dupã cãderea întunericului. Pânãla urmã, ajung la hotel, unde proprietãreasa, signoraDanielle, mã întâmpinã cu cãldurã ºi cu exclamaþii

de uimire, auzind pe unde venisem. Apoi îmidã o hartã a Romei, tãind energic cu pixul zonelepericuloase, ºi un mãnunchi de chei: asta e dela poartã, asta a etajului, asta a camerei ºi basta!Mã simt ca un fel de castelan sub asediu ºi abiamã abþin sã o întreb de unde se lasã podul mobil.

Dupã-amiazã, raitã prin cartier. Sunt pe colinaEsquilin, una dintre cele ºapte ale Romei, alãturi dePalatin, Capitoliu, Celio, Quirinal, Viminal ºi Aventin.Oraºul stã sub semnul numãrului magic ºapte. ªaptecoline, reflectare pãmânteascã a celor ºapte stele aleUrsei Mari, ºapte regi, ºapte sacerdoþi, ºapte Coloºi,statui urieºeºti ale zeilor (dintre care niciuna nu s-amai pãstrat), ºapte mari biserici (San Pietro, SanPaolo, San Giovanni in Laterano, San Sebastiano,Santa Croce in Gerusalemme, San Lorenzo fuori leMura ºi Santa Maria Maggiore). Mã îndrept spreaceasta din urmã –e foarte aproape.Construcþie masivã,un amestec de stiluriarhitecturale, cu faþadebaroce ºi domurigemene, se deschidecãtre o piaþã pietonalã,în care papa Sixtusal V-lea a amplasat,în secolul al XVI-lea,un obelisc egiptean.Obeliscul, concentratorde energii telurice, încombinaþie cu fântâna,funcþioneazã ca unmagnet, atrãgând fiinþele

vii. Turiºtii îl înconjoarã cu zecile, unii fotografiazã,alþii se odihnesc, mãnâncã, dorm. În bisericã se intrãurmând un traseu sinuos, format din garduri metalice,mobile, care te duc cãtre detectoarele de metale.Aceastã mãsurã de prevedere o poþi întâlni oriundeîn Roma. Mai mult, dupã atentatele cu maºiniaruncate în mulþime de ºoferi demenþi, toate pieþelesunt vegheate de carabinieri cu degetul pe trãgaci,lângã „Hummere” în culori de camuflaj. Nimeni nuprotesteazã, toatã lumea se conformeazã – Europase aflã în rãzboi cu terorismul.

Santa MMaria MMaggiore s-a nãscut dintr-unvis ºi o minune. În anul 356, papa Liberiusa visat-o pe Fecioarã, care îi cerea sã ridice

o bisericã, pe locul în care o sã cadã o ninsoarebogatã. Era în 5 august, aºa cã papa s-a trezit camsceptic. Mare i-a fost uimirea când, în acea dimi-neaþã, în mijlocul verii romane, a gãsit pe Esquilin unloc plin de zãpadã. În amintirea acelei minuni, petalede flori albe sunt presãrate din cupolã, în fiecare zide 5 august. În interior, mi se pare cã pãºesc într-unsalon de bal – podeaua de marmurã poartã motivecosmogonice, tavanul casetat e acoperit cu aur adusde Columb din Lumea Nouã. În absida altarului, unmozaic magnific înfãþiºeazã Încoronarea Fecioarei –îmi aminteºte de mozaicurile bizantine de la Choraconstantinopolitanã. Casc gura la mormântul luiBernini ºi cobor în cripta cardinalului Rodriguez,împodobitã cu o superbã statuie a rãposatului,înfãþiºat rubicond ºi zâmbitor, îngenuncheat înrugãciune. În muzeul bisericii miroase subtila mir, iasomie ºi trandafir.

În apropiere, caut o altã minune. Este ascunsãoarecum într-o bisericã mult mai micã, San Pietro inVincoli, care nu iese cu nimic în evidenþã pe dinafarã.Ca sã ajung acolo, din Via Cavour, urc o scarã care,pe vremea papei Borgia, era numitã salita scellerata,din cauza crimelor întâmplate aici, favorizate de

izolare ºi de bolþile întunecate care o acopereau.Astãzi, locul e mult mai paºnic – un pictor îºi expunecreaþiile, în compania nostalgicã a unui pescãruºcare cerºeºte mâncare. În San Pietro in Vincoli,Michelangelo urma sã execute mormântul papei Iuliual II-lea, generosul sãu protector. Un papã al rãzbo-iului, italian din familia della Rovere, care i-a urmatlui Alexandru Borgia ºi a recucerit toatã Italia centralã.Dar ºi un papã al artei ºi urbanismului, pentru careau lucrat Rafael ºi Bramante. Michelangelo proiec-tase un monument grandios, cu 40 de sculpturi, însãplanul a rãmas neterminat, artistul fiind chemat sãpicteze Capela Sixtinã. În urmã a rãmas însã un Moisemagnific. Lucind stins, statuia emanã forþã ºi mãreþie,patriarhul poporului evreu fiind înfãþiºat într-un mo-ment de furie, gata sã sfãrâme Tablele Legii. Abiase întorsese de la întâlnirea cu Yahwe ºi îºi gãseapoporul închinându-se Viþelului de Aur! Nu e demirare cã ochii îi scapãrã ºi gura, întredeschisã, parea scãpa un blestem... Michelangelo însuºi, privindu-ºiopera, a exclamat: „De ce nu vorbeºti?”

Mã izbeºte ºi acum un amãnunt pe care îl obser-vasem de mult, în albumele de artã: Moise (figuraalãturatã) are coarne! Dupã unii comentatori, expli-caþia constã într-o traducere eronatã din ebraicã.În Vulgata, expresia ebraicã pentru „pielea feþei luistrãlucea” (pentru cã vorbise cu Domnul) este tradusãprin „cornuta esset facies sua”, de unde coarnele!În ce mã priveºte, explicaþia nu mã satisface – þinemai degrabã de modul ambiguu în care erau vãzuþievreii în Creºtinãtate, atât ca precursori ai Domnului,cât ºi ca ucigaºi ai Sãi. Sau cine ºtie? Oricum, figurapatriarhului nu lasã pe nimeni indiferent. Se spunecã, dupã ce a vãzut-o, gonfalonierul Pier Soderinii-a spus lui Michelangelo cã nasul statuii e prea mare.Imediat, artistul a lovit de câteva ori dalta cu ciocanul,fãrã însã a atinge marmura. Sunetul l-a fãcut peSoderini sã se declare mulþumit.

Marþi –– PProfeþia VVenerabilului BBedaDimineaþa, Roma este încã somnoroasã, cu

obloane trase ºi trotuare pustii. Dar liniºtea nudureazã prea mult. Negustorii de mãrunþiºuri începsã-ºi pregãteascã tarabele, maºini de aprovizionareintrã pe strãduþe, lumea se grãbeºte cãtre metrou.Oraºul Etern are douã linii principale, iar la a treia selucreazã de mulþi ani – cum subsolul e plin de relicve,mai mult se face cercetare arheologicã decât sesapã! Mã îndrept cãtre Colosseum fãrã mare tragerede inimã – poate cã am prejudecãþi, dar arena încare a curs atâta sânge mi se pare un loc blestemat.Aºa credeau ºi romanii, cel puþin pânã la BenvenutoCellini, care povesteºte despre o noapte cu demonipetrecutã pe-aici.

În Antichitate, „monstrul” se numea AmfiteatrulFlavio, fiind început de Vespasian, din ginta Flavia,ºi inaugurat de fiul sãu, Titus, în primãvara anului 80d.Hr. Mã plimb pe sub arcade – sunt 80, permiþândaccesul uºor al celor circa 55 de mii de spectatoricare încãpeau în tribune. Pentru structurile derezistenþã, romanii foloseau betonul, completândrestul cu zidãrie. Rezultatul, extrem de rezistent,uluieºte ºi astãzi. Desigur, vãd loja imperialã ºivomitoria, culoarele prin care spectatorii ajungeaula locurile lor din tribune (ºi nu niºte conducte devomitat, cum îºi închipuie mulþi). Romanii, aceºtiamericani ai antichitãþii, erau bine organizaþi – s-augãsit biletele de intrare în Colosseum, niºte tãbliþeceramice, purtând secþiunea ºi rândul! Construcþiaîºi expune azi mãruntaiele – reþeaua de cameresubpãmântene. De acolo erau scoase, cu scripeþi,cuºtile fiarelor, pentru intrãri spectaculoase în arenã.Îmi închipui mulþimea pestriþã fremãtând, urlând,discutând, mâncând (focurile bucãtarilor ardeaumereu la ultimul nivel) – jocurile durau sãptãmâni.

În secolul al VIII-lea, Beda Venerabilul, un cãlugãrbenedictin din Anglia, a fãcut o profeþie rãmasãcelebrã: „Cât timp va exista Colosseumul, va existaºi Roma. Când va cãdea Colosseumul, va cãdeaºi Roma. Când va cãdea Roma, lumea întreagãva cãdea.” Nu cred cã vom avea prea curând ocaziasã verificãm – de douã mii de ani, clãdirea stã înpicioare, în ciuda elementelor naturii ºi în ciuda jafuluiuman. Nici cutremurele de la începutul anului (careau întrerupt pentru câteva ore circulaþia metrouluidin Roma) nu l-au impresionat.

Roma, ccapitala llumiiCCrriissttiiaann CCOOCCEEAA



La ppas pprin ssatul gglobal

Dupã cce aam vvizitat unele dintre cele maivechi capitale ale imperiilor persane, precumShiraz, Persepolis, Pasargad sau Isfahan,

iatã-mã ºi în cea mai tânãrã dintre ele, Teheran.Tânãrã dupã standardele persane, pentru cã oraºula adunat ºi el peste o mie de ani. Ar fi intrat înistorie prin secolul IX sau XI, ca o suburbie modestãa vestitului pe atunci oraº Rey. Localitatea a fostdistrusã în secolul al XIII-lea de hoardele mongoleale lui Genghis Han ºi abia peste cinci secole primulºah al Dinastiei Qajar, Agha Mohammad Khan,a gãsit acel orãºel suficient de interesant pentrua-l reconstrui ºi a-l face chiar capitala þãrii (1795).În decizia lui au prevalat argumentele economice,strategice ºi geografice. Poziþionatã la margineade Nord a Marelui Platou Central, la poalele lanþuluimuntos Albroz, capitala beneficia de o puternicãpavãzã naturalã. Aflându-se în spaþiul ªeherezadei,muntele are ºi el poveºtile lui nemuritoare. Real estefaptul cã Albroz se mândreºte cu cel mai înalt piscdin Iran (5.670 m), sub forma unui con vulcanic cunumele de Damavand. La poalele lui ar fi trãit ºiZoroastru ceva timp. De el sunt legate, însã, celemai frumoase poveºti ale lui Ferdousi, înmãnun-chiate în capodopera vieþii sale, ªah-namé(Cartea Regilor).

Teheranul de astãzi este o metropolãimpresionantã, chiar copleºitoare, a unuia dintremarile state ale Orientului. Este ºi modernã,evoluând în ritm alert, precum timpurile actuale.Însã, conform bunelor obiceiuri ale iranienilor,Teheranul a tezaurizat cu multã grijã, chiar evlavie,cea mai mare parte a monumentelor cultural-istoricerealizate sub Dinastiile Qajar ºi Pahlavi, în secoleleXIX ºi XX. Punând cap la cap imaginile din capitaleleistorice ale Iranului, rãmâi convins cã regii ºi ºahiipersani s-au aflat într-o cursã perpetuã pentru titlulde cel mai bogat, cel mai fastuos, cel mai admiratsau cel mai invidiat. Din punct de vedere arhitecturalºi artistic, pânã în secolul al XIX-lea au prevalatelementele ºi valorile tradiþionale ale perºilor. Dupãaceea, suveranii persani încep sã priveascã cufascinaþie spre Europa occidentalã, copiind sauimportând tot ceea ce putea contribui la o strãluciresporitã a curþilor lor regale. Aºa încep ºi primelelor vizite în þãri nemusulmane, deplasãri care seîntindeau pe luni întregi, nu ca în zilele noastre,când un ºef de stat nu pãrãseºte þara mai multde câteva zile. Astfel, luxul ºahilor din secoleleXIX ºi XX devenea tot mai europenizat. Totuºi,tradiþiile arhitecturale persane nu au fost estompateîn întregime de elemente strãine. Palatele construiteîn acele vremuri, ele însele adevãrate opere de artã,sunt ºi astãzi expresia unei îmbinãri armonioase

a arhitecturii cu arta ºi artizanatul, ilustratã demãiestria fãrã egal a sculptorilor în piatrã, a artiº-tilor faianþari, a specialiºtilor în tehnica oglinzilor,a emailurilor, a celor care au prelucrat fierul ºi lem-nul. Dacã exterioarele se menþin în nota orientalãtradiþionalã, interioarele sunt europenizate cu mobilierscump, candelabre, servicii de masã ºi alte obiectede lux. Nu au fost înlocuite, însã, celebrele covoarepersane, unde Europa primea ºi nu oferea.

Obiºnuit cu dimensiunile ºi forfota marilor oraºeale Orientului, pentru Teheran mi-am propus sã-miconcentrez atenþia doar asupra unor obiectivecultural-istorice. În limita timpului disponibil, am reuºitsã vizitez câteva dintre palatele regale, cuprinse încomplexele monumentale construite în timpul ºahilorQajar ºi Pahlavi, cu nume deja celebre, precumGolestan ºi Saadabad. Însã, pentru a ajunge laaceste palate, treci pe lângã sau prin minunatelegrãdini persane, celebre încã de la Cirus cel Mare.

Celor din Teheran, relativ mai noi, li s-au adãugat ºiunele elemente europene, în special englezeºti. Dacãne referim doar la grãdinile publice, trebuie remarcatfaptul cã arta peisagisticã tradiþionalã se exprimã aicipe suprafeþe impresionante de la 63.000 de m2, pânãla grãdina cea mai mare, în suprafaþã de cca 350.000de m2.

Vizitatorul llocal ssau sstrãin este însã încântatde Park-e Shatran (Parcul jocului de ºah),care parcã descinde din O mie ºi una de

nopþi. Pe suprafaþa de 3.300 m2 întâlneºti pomimonumentali, diferite construcþii sub forma unorcastele, dar ºi alei pavate cu dale albe ºi negre,care reproduc tabla de ºah. Sunt ºi piesele necesare,la dimensiuni corespunzãtoare, cu care se joacãºah. ªah se joacã ºi în sãlile din parc, însã în locuridiferite pentru bãrbaþi ºi femei.

Dar, sã revenim la minunatele palate aleTeheranului. Am ajuns la Palatul Golestan (golestan =grãdina trandafirilor), reºedinþã a ºahilor din DinastiaQajar, monument înscris pe listele UNESCO alePatrimoniului Umanitãþii. Palatul se aflã în partea

de sud, aproape de inimaeconomico-comercialã aoraºului, Bazarul acoperit, unadevãrat oraº în oraº, imagineconcentratã a unui imperiu,care i-ar fi plãcut chiar ºi luiDarius cel Mare. SpunândGolestan, ne referim la uncomplex de 17 palate, transformate dupã 1979 înmuzee de istorie ºi artã persanã. Nu poþi sã nuremarci cã suveranii persani au asociat întotdeaunaputerea cu bogãþia, fastul ºi strãlucirea. Sãlilepalatului principal, Golestan, sunt o mãrturie mate-rialã: Sala oglinzilor, Sala diamantelor, Sala de fildeºetc. Oglinzile sunt nelipsite în palate, moschei sau înmonumentele funerare, peste tot. Nu sunt oglinzi încare sã te priveºti, ci milioane de bucãþele de oglinzi,îmbinate cu mãiestrie sub forma tapetelor de pepereþi ºi tavane. Pasiunea milenarã a iranianuluipentru oglinzi decurge din convingerea lui cã eleaduc noroc ºi fericire. De aceea, oglinzile nu puteaulipsi nici din Sala Tronului, unde au fost încoronaþiºahii din Dinastia Qajar, precum ºi Reza Khan dinDinastia Pahlavi. Aceastã nestematã de arhitecturãºi artã este de fapt o verandã (Iwan) generoasã, cudeschidere spre grãdina palatului. Acolo erau primiþiºi suveranii strãini, care puteau fi însoþiþi de suite depânã la o mie de persoane. Pe pereþi, celebrul tapetde oglinzi, precum ºi picturi ºi fotografii în rame deargint. Piesa de rezistenþã a acestei sãli este tronulregal, din celebra marmurã galbenã de Yazd,o adevãratã operã de artã.

Palatul Golestan ºi grãdina sa sunt înconjuratede ziduri cu arcade, decorate de sus ºi pânã jos.I se mai spune ºi palatul cu ziduri înflorate. Plãcilede faianþã spun poveºti nemuritoare, sub formaarabescurilor florale ºi prin prezenþa unor pãsãrinobile, precum lebãda, care este asociatã cu lumina,sau pãunul, cu multiplele lui simboluri (Allah ar ficreat sufletul sub forma unui pãun; apoi, se vorbeºtede îngerul pãun, pãunul dragon, pãunul paznic alPomului vieþii). Nu lipsesc nici scenele de vânãtoare,care fac ºi ele parte din poveºtile fãrã sfârºitde pe acele faianþe minunate.

De la Palatul Golestan am trecut la complexul depalate de la Saadabad. Suveranii Pahlavi au evitatzona aglomeratã a oraºului, preferând nordul ozonatal Teheranului, unde s-au instalat în 18 palate,dispuse pe o proprietate de 410 ha, practic o pãdurede basm. Dupã anul 1979, palatele au devenitlãcaºuri ale artei ºi istoriei iraniene, formând celmai mare complex cultural al Teheranului.

Prin ccapitala IIranului, TTeheranIon PPÃTRAªCU

Lângã aarenã, îîmi aatrage aatenþia AArcul llui CConstantin.E cel mai mare arc triumfal din Roma ºi a fostridicat în cinstea victoriei lui Constantin asupra lui

Maxenþiu, la Ponte Milvio. Este celebra bãtãlie în care, sespune, Constantin a zãrit pe cer o cruce, având revelaþiaIn hoc signo vinces. Mã impresioneazã mai ales statuiledacilor, „împrumutate” din Forul lui Traian, ºi medalioaneledin epoca lui Marc Aureliu. Împãraþii nu se sfiau sã ia –ce sã facã ºi ei dacã orice piatrã din Roma era o operãde artã!? Mã uit la daci ºi nu mã mai satur. Te-ai aºteptasã vezi figurile unor prizonieri, disperaþi pentru viaþa lor,implorând mila învingãtorilor. ªi gãseºti chipurile unorbãrbaþi nobili, contemplativi, senini, de-o vârstã cuveºnicia! Ce i-a îndemnat pe romani, îndeosebi batjo-coritori ºi cruzi, sã-ºi respecte într-atât adversarii încâtsã-i sculpteze la dimensiuni monumentale ºi în cele maibune materiale? Desigur, anumiþi împãraþi romani au fostdin neamul tracilor sau al ilirilor, nu e un secret cã însuºiConstantin se trãgea dintr-un neam de iliri, fiind nãscut înMoesia Superior, la Naissus, actualul oraº Niº, din Serbia. Dar nu cred sã fienumai respectul pentru spiþa strãmoºilor. Postura aceasta a mâinilor care seodihnesc una peste alta, privirea pierdutã în depãrtare, demnitatea trãsãturilor –toate sugereazã un secret pe care aº vrea sã-l înþeleg.

Cu biletul cumpãrat la Colosseum, am acces ºi în Forum, de fapt, osuccesiune de pieþe publice ºi ruine de edificii, inima Romei antice. Locul s-atransformat într-un parc imens ºi liniºtit, în mijlocul agitaþiei oraºului contemporan,unde vizitatori din toatã lumea (dar ºi ºcolari, aduºi cu clasa) vin sã simtã mãreþiatrecutului imperial. ªi chiar o simþi – e suficient sã priveºti ruinele gigantice aleBasilicii lui Constantin ºi Maxenþiu, eleganþa templului lui Antoninus ºi Flaviasau masivitatea brutalã a Arcului lui Titus (cu basoreliefuri care îi fac pe evreisã plângã ºi astãzi, pentru cã înfãþiºeazã jaful Templului). Mã aºez pe o lespede

milenarã, la umbrã, ºi scot din geantã Portretele lui Plutarh.Sã citeºti Plutarh pe Via Sacra... Asta înseamnã sã fii mafiot!Mã amuz cu portretul de tinereþe al lui Cezar, care a fãcutatât de bine pe filfizonul, ascunzându-ºi ambiþiile, încâtCicero a exclamat: „Cine ar fi crezut asta din partea unuiacare se scãrpina în cap cu un singur deget, ca sã nu-ºi stricefreza?” Pe lângã mine, turiºtii trec domol, vorbind în toatelimbile pãmântului.

Forumul, uurmaºul AAgorei! Dacã templul grecesc esteconstruit pe o înãlþime, uimind cãlãtorul prin apariþiasa luminoasã în mijlocul naturii, Forumul roman face

loc, în mijlocul oraºului, pentru aceeaºi întâlnire cu sacrul.Coloane ºi statui ritmeazã mersul celui care se apropie deTemplu, înlocuind natura cu arhitectura. Mã conving, încão datã, cã în civilizaþiile tradiþionale nimic nu este întâmplãtor.Ca intersecþie a celor douã axe principale ale oraºului (Cardoºi Decumanus), Forumul este un Buric al Pãmântului – dealtfel, gãsesc lângã Arcul lui Septimiu Sever o clãdire

rotundã, înfãþiºatã drept Umbilicus urbis Romae. Ori, dacã Roma e capitalalumii, atunci... Aici, Tradiþia ne învaþã cã e o trecere spre Lumea Cealaltã.

La prânz, sub soarele deja dogoritor, pãrãsesc locul, ieºind pe Via dei ForiImperiali. Mã îndrept spre Columna lui Traian, evitând tot felul de comercianþistradali ºi „centurioni” moderni. Din pãcate, nu mã pot apropia îndeajuns, casã exclam „Un dac a coborât de pe Columnã!” Forumul lui Traian este la cincimetri sub nivelul strãzii ºi e îngrãdit. Mulþumesc în gând papei Grigore cel Marecare a protejat zona ºi a recuperat urna cu cenuºa împãratului, ascunsã la bazaColumnei. Marmura strãluceºte ºi vãd, din nou, profilul strãmoºilor noºtri, luptând,construind, sacrificându-se, în lupta cu un adversar superior militar. E certificatulde naºtere al poporului român – ºi mã simt mândru.

(Va urma)



La ccurtea eepigramei

La aapariþiaIstoriieiiliiteraturiiii,

de mãrimea ºtiutãºi cu un numãrde pagini încãneîntâlnit, înEpigrama,

volumul e persiflat, printre alþii,de G. Voevidca (1893-1962):

Op tot mai popular cu anii,Cu mult respect, chiar cu bãcaniiMi-ntind din el fragmente fineÎn ele când mi-au pus mãsline.

ªi de Doru Atanasescu, mai puþinmeºter în realizarea armonieicatrenului:

Când se va scrie o istoriePentru o perioadã-aºa notorieVor acorda atenþia toatãªi te vor trece la… eratã!Cei care au pãtruns spiritul

criticului considerã cã aceastã marepersonalitate gusta creaþiile spiritu-ale, dar se abþinea sã le laude. Nudispreþuieºte nici catrenul: în Istorialiteraturii…, ediþia I, p. 162, aminteºtecreaþia lui Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) care, pe 8 martie 1837, la numai26 de ani, cu o zi înainte de a muri,îºi ia adio de la lume printr-un catren.

În aceastã monumentalã lucrare,datoratã unor cercetãri de mulþi aniºi apãrutã în 1941, când amintirealui Ion Ionescu-Quintus era încã vie,G. Cãlinescu îl reþine „din marea ceatãa epigramiºtilor“, alãturi de Cridim(Christu Dimitrescu, 1878-1956).Acestuia îi citeazã douã catrene –unul adresat lui Ilarie Chendi,

Ilarie – i-o spun întrunaªi doar i-o spun ca unui frate – A obþinut întotdeaunaSuccese de … ilaritate.

ºi altul care constituie o „nouã definiþiesimbolistã a limbii române“, lãudându-lpentru cã „lista operelor sale manus-crise e considerabilã“:

Limba noastrãRomâneascãE frumoasãCa o pasãre albastrã.Pe „omul politic Ion G. Ionescu-

Quintus“ îl considerã „adesea norocosîn jocurile sale de cuvinte“, prezen-tându-i douã epigrame:

Din douã inimi ºi-o bãtaie,Þâºneºte-o dragoste nebunã;Din douã inimi ºi bãtaie,Rãsare-o cãsnicie bunã.

În politicã deviiOm de frunte dacã ºtiiOri sã sperii,Ori sã perii.Cãlinescu acordã importanþã

ºi presei de umor. Pe N.T. Orãºanu,creatorul primei reviste de umor(Þânþarul, 28 febr. 1859), cel ce adominat timp de trei decenii acestgen de presã, îl considerã imitatorullui Pierre Jean de Béranger (1780-1857), mai ales prin versurile scurtesugerând ritmul pasului greu almulþimilor în marº: Sã mãturãm/Sã scuturãm/ ªi murdãrii/ ªi tâlhãrii/Gunoi ºi praf/ Boier ºi graf/ ªi dinpalate/ ªi de prin sate.

Nici dde CCincinat PPavelescu(1872-1934) nu putea sãfacã abstracþie. Popularitatea

acestuia în epocã a întrecut cu multopera sa literarã datoritã magnetis-mului personalitãþii sale multilaterale,farmecului personal ºi, mai ales,preferinþei publicului pentru epigramã.G. Cãlinescu îºi exprimã preþuireafaþã de poetul Cincinat Pavelescu, care„a continuat într-un spirit mai boempe Alecsandri în poezia de albumºi pe Radu D. Rosetti în improvizaþiileepigramatice. Întrucât priveºte epigra-ma, producþia aceasta, scuzabilãla o petrecere, a devenit prin imitaþieo plagã, dând multora iluzia dea fi poeþi, prin repetarea unor triste

insipiditãþi. (s.n.) Nici CincinatPavelescu nu se ridicã deasuprademonstraþiilor de banchete. Cinevaîi dã câteva rime – nefastã, nevastã,el, chel ºi poetul improvizeazã:

Dupã ce-ntr-o zi nefastã,M-a prins soþul la nevastã,M-am luat de pãr cu el:Avantajul de-a fi chel.Dar madrigalurile, epitalamurile,

liedurile sale ºi chiar unele versuri decabinet secret nu sunt lipsite de graþieºi chiar de o undã de poezie, simpatieinfatuatã.“ ªi alþi critici subliniazãaceste valori ale scrierilor lui Cincinat:platforma de epigramist a fost susþinutãde cea de poet ºi invers.

Marele ccritic nn-aa ffost iinsensibilnici la debutul editorial altânãrului Gabriel Þepelea,

autorul plachetei de epigrame cu titlulInstantanee (Ed. Lanuri, 1937), pe careautorul i-a trimis-o pe adresa revisteiAdevãrul literar ºi artistic. L-a publicat,alãturi de Maria Banuº ºi MirceaGrigorescu, în numãrul din 16 ianuarie1938, printre „tinerii poeþi“, citându-itrei epigrame cu adãugirea „Avem oepigramisticã endemicã profesatã îngenere de amatori ºi nu totdeauna cuspirit. În Instantaneele domnului GabrielÞepelea sunt unele epigrame cu hazºi toate în general acceptabile“ (s.n.).E cea mai mare laudã pe care o acordãG. Cãlinescu unor epigrame.

Nici pe Pãstorel nu l-a neglijat.În 1928, când acesta debuteazã cuHronicul Mãscãriciului Vãlãtuc, ºi aparîn presã nenumãrate cronici elogioase,G. Cãlinescu publicã o recenzie înViaþa literarã, nr. 25 din 24 noiembrie1928, în care citim: „Cunoscutprietenilor printr-o inventivitateanecdoticã prodigioasã, printr-o largãveselie livrescã (s.n.), domnul Al.O.Teodoreanu spulberã cu volumul defaþã prejudecata cã geniile orale (s.n.)nu se pot manifesta ºi în scris.|...| Raram gustat în literatura noastrã maimultã bonomie, mai multã nevoie – ºiartã totodatã – de a râde de orice ºioricum, pânã la absurd ºi preþiozitate.“

Deºi nn-aa aadus ccuvinte dde llaudãepigramistului Pãstorel, savan-tul îl apreciazã, subliniind cã

are un excelent simþ al limbii. A recen-zat favorabil volumele acestuia, pe careîl cunoºtea bine. „În deceniul alpatrulea, colaboreazã la aceleaºi revis-te ºi se întâlneau adesea pe Sãrindar.Pãstorel înþelegea micile excentricitãþiale lui Cãlinescu ºi vorbea tuturor cuadmiraþie despre talentul ºi puterea luide muncã“. (Cf. Mircea Handoca, Peurmele lui Al.O. Teodoreanu. Pãstorel,Ed. Sport-Turism, Bucureºti, 1988 ºiContemporanul, noiembrie 1966). Esteadevãrat cã Pãstorel este un geniuoral, dar el spulberã prejudecata cã unasemenea geniu se rezumã la oralitate,prin manifestarea lui, la fel de valoroa-sã, în scris, care a rãmas ca zestre acreaþiei umoristice. Preþuirea criticuluifaþã de Al.O. Teodoreanu se manifestãºi prin alte gesturi. Astfel, în Istorialiteraturii române, reproduce o cartepoºtalã semnatã de epigramist, datatã18 dec. 1933, cãtre M. Sevastos,la Viaþa româneascã:

Sevastos sã þie seamãCum cã este obligatCând îi scriu prin telegramãSã rãspundã prin mandat.

G. CCãlinescu ººi eepigrama ((II)EElliiss RRÂÂPPEEAANNUU

Am rreuºit ssã vvizitez ddouã ddintre aacele ppalate-mmuzeu: Palatul Alb ºi PalatulVerde. Numele lor vine de la culoarea faþadelor. Primul, cel mai maredin complex, a devenit Palatul-muzeu Mellat în anul 1983. În cele 54 de

camere ale sale se observã acel lux orbitor care a caracterizat dintotdeaunacurþile regale persane. Impresioneazã, desigur, obiectele de lux europene, însãele nu se pot compara cu celebrele covoare persane. Atrag atenþia covorul de145 m2 din Sala de mese (et. I), care ar fi o copie a celebrului covor din Ardabil,ºi cel de la parter, din Sala de ceremonii, cu o suprafaþã incredibilã de 243 m2.

Pãrãsind palatul, am mai aruncat o privire acelei perechi de cizme din bronz,rãmasã dupã dãrâmarea unei statui gigantice a lui Reza Shah. Apoi, am admirat,încã o datã, statuia legendarului arcaº persan, Arash, care, într-un moment decumpãnã, ºi-a pus inima în vârful sãgeþii pentru a-ºi salva þara. Astãzi, numeleacestui erou naþional este unul dintre cele mai populare printre iranieni. Pentrua ajunge la Palatul Verde (Palatul din deal) a trebuit sã apelãm la un microbuz.Din punct de vedere arhitectonic ºi artistic, Palatul Verde este dintre cele mairemarcabile din întregul complex, adevãratã piesã de muzeu el însuºi. Chiardacã pot fi vãzute doar de pe holuri, sãlile palatului sunt expresia unui fast orbitor.Orbitor, pentru cã acesta este efectul tapetului de oglinzi al pereþilor ºi tavanelor,dominant ºi aici. Fãrã îndoialã cã arabescurile florale sunt ºi ele la mare înãlþime.Ornamentaþia opulentã oferã un aer de ireal, intangibil, pentru tot ceea ce veziprin sticla ferestrelor ºi uºilor generoase, în Sala de ceremonii (80 m2), Sala deaºteptare (70 m2), Sala de mese a ºahului sau dormitorul sãu (dotat cu un patnumai dupã ce palatul a devenit muzeu, pentru cã ºahul dormea pe jos). Înacesta din urmã, desenul covorului este identic cu cel al tavanului, sau invers.

Timpul s-a scurs pe neobservate ºi vizita noastrã s-a apropiat de sfârºit. Nebucuram de cele vãzute, însã regretam ceea ce nu a mai avut loc în programulnostru. Tare mi-aº fi dorit sã ajung ºi la complexul palatelor de varã ale qajarilor,de la Niavaran ºi Saheb Qavanie. Apoi, dincolo de zidurile palatelor regale,Teheranul are o suitã impresionantã de altare ale artei ºi culturii. De exemplu,în Parcul lalelelor, a fost ridicat un modern Muzeu de Artã Contemporanã, cu oarhitecturã care te duce cu gândul la tizul sãu din Paris. Mergând la MuzeulArtelor decorative, vizitatorul poate admira o superbã colecþie de mobilã sculptatãºi decoratã cu intarsii, alãturi de brocarturi, simple sau cu fir de aur, catifea,chilimuri sau covoare. Ar fi fost extrem de interesant de vizitat ºi Muzeul desticlãrie ºi ceramicã, deschis în locuinþa unui fost om politic iranian, aflatã într-ogrãdinã paradisiacã de 7.000 m2, care se remarcã prin galeriile sale de emailuri,

cristale, aur, lapislazuli etc. Desigur, din capitala Iranului nu putea lipsi un muzeu-emblemã a þãrii – Muzeul covoarelor. Pe o suprafaþã generoasã, de 3.400 m2, potfi admirate unele dintre cele mai valoroase covoare manuale, realizate în centrefaimoase precum Isfahan, Kashan, Kerman, Khorasan ºi Tabriz. Din povesteaacestei mândrii a iranienilor face parte integrantã ºi faþada muzeului, caresugereazã cadrul de lemn al unui rãzboi de þesut covoare.

Eºantioane ale culturii milenare a Iranului se gãsesc ºi la Muzeul RezaAbbasi, în galeriile sale de artã islamicã ºi preislamicã. Exponatele vorbescdespre o istorie de peste opt mii de ani. Cel mai vechi artefact vine din anul 6.000î.Hr. La capitolul regrete includ ºi Turnul Milad al televiziunii iraniene (435 m),pentru cã am pierdut ocazia de a admira panorama de vis a Teheranului dinRestaurantul VIP ºi de a o „întâlni” pe Madame Tussaud iranianã în miniaturã.

Avenit ººi mmomentul ddespãrþirii de þara misterelor, a poveºtilor ªeherezadei,a monumentelor unicat, care definesc una dintre cele mai vechi civilizaþiiale lumii. Pãrãseam capitala acestei þãri care, pe lângã monumentele

amintite sau omise, este expresia unei toleranþe religioase ºi naþionale care co-boarã pe firul istoriei de la Cirus cel Mare pânã în zilele noastre. Teheranul estecapitala unei þãri islamice în proporþie de 98 la sutã, unde este un fapt normalsã întâlneºti nu doar moschei, dar ºi biserici creºtine, sinagogi sau templezoroastriene ale focului.

Plecând din Teheran nu poþi sã nu reþii pe retinã imaginea Turnului Azadi,aflat în marea piaþã a capitalei iraniene, care se constituie într-un arc peste 25de secole. Ridicat în anul 1971, sub formã de Y ºi de culoarea fildeºului, el sim-boliza perenitatea regalitãþii persane, de la Cirus cel Mare, pânã la ªahul RezaMohammad Pahlavi. Se numea Memorialul Regelui. Dupã proclamarea RepubliciiIslamice Iran, turnul urma sã fie demolat, deoarece era considerat drept o oglindãa ºahului, însã, a fost cruþat ºi rebotezat în Turnul Azadi, adicã al libertãþii.

Cu imaginile, informaþiile ºi încãrcãtura sufleteascã strânse în cursul acesteivizite, am pornit spre aeroportul internaþional din Teheran, acolo unde unii spunla revedere, iar alþii adio, dupã posibilitãþi. Am decolat de pe noua poartã aerianãa capitalei iraniene. Cea veche, Mehrabad, devenise în anul 1979 expresia uneicotituri majore în istoria recentã a Iranului: de acolo a plecat pentru totdeauna, lamanºa avionului personal, ºahul Reza Mohammad Pahlavi ºi tot acolo a aterizat,dupã câteva zile, avionul Boeing 747 al Companiei Air France, care îl aduceadin exil pe Ayatollahul Khomeini.

La ccurtea eepigramei



Între ccele ddouã rrãzboaie, în criticaliterarã româneascã se puneaîntrebarea dacã umorul e

compatibil cu liricul. Referindu-sela „spaþiul mioritic“ al poeziei luiTopîrceanu, Ibrãileanu afirma cã elanulsentimental cenzurat de inteligenþãîºi pierde lirismul, pe când Raleaconsidera cenzura inteligenþei dreptcreatoare, poezia neputându-se facenumai cu spirit sau numai cu sentiment.Dupã Lovinescu, „versurile umoristicenu aparþin poeziei, ci unei inteligentestimulãri a calitãþii poetice, fiind oconfuziune între convenþia poezieiºi umor, aparþinând de literar, dar nuºi de lirism.“ G. Cãlinescu conchide:„poezie sau nu, literatura lui Topîrceanue agreabilã ºi place. Avem de-a face cuun mimetism superior care presupuneputinþa de a trãi pe felurite cheimuzicale“. (În Almanahul Flacãra,1986, p. 66.)

Deºi G. Cãlinescu scrie, despreepigramã: „Acest gen înfloreºte labanchetele politice, în anumite corpurisociale, unde, la un moment dat,se simte nevoia unei destinderi“,înþelegem cã marele critic nu contestãnevoia de destindere. ªi, ca dovadãperemptorie cã nu respinge totalaceastã specie literarã e faptul cãel însuºi a încercat sã „epigramizeze“,sã strãnute literar, dar n-a prea reuºit.Revista Veselia, din 6 aprilie 1939,consemneazã: „în ciuda aversiuniidomniei sale pentru aceastã maladiea mucoasei nazale, strãnutã, însãstrãnutã prost“. Astfel, în Jurnalul literarpe care-l scoate la Iaºi (1938), a apãruto epigramã: Lui Ovidiu Densuºianucare scrie romane

O, biatã limbã româneascã,Nu poþi sã urci pe alte trepte

Tatãl a vrut sã te îndrepte,Fiul vrea iar sã te stâlceascã. Marele critic a încercat unele replici

(publicate de cercetãtorul ºtiinþificStancu Ilin), într-un „duel“ cu TudorVianu, dar, pentru epigrama actualã,acestea pot fi socotite încercãri,formulãri „episodice“, fãcute în grabã,fãrã miez epigramatic. Faptul cãn-a continuat sã scrie „epigrame“e o dovadã de adevãratã demnitate.

Deºi nnu aaprecia eepigrama,dorea sã fie spontan, chiardacã nu reuºea totdeauna.

Ca polemist înnãscut, caracterizeazãmaterialele de calitate îndoielnicã,publicate în România literarã, înurmãtoarele versuri alcãtuite pe loc,ceea ce dovedeºte cã, uneori, se jucaºi marele critic cu rimele:

Cu toþii-aºteptãm s-aparãRomânia LiterarãCe prin critici obiectiveªi precise directiveNe-aratã ce sã citimPe scriitori sã-i slãvimCãci ei în literaturãRedau frumoasa naturãCântând ca din instrumenteFrumoasele sentimenteCe-nnobileazã pe omªi-l înalþã ca un pom.E adevãrat cã butada „epigrama

e un strãnut literar“ ºi-a produsefectul sãu nedorit, dupã 1940, fiindinterpretatã drept lipsã de preþuire amarelui critic faþã de aceastã specieliterarã, în timp ce, concomitent, I.Gr.Perieþeanu (1879-1959) o considera„un zâmbet al inteligenþei“. Expresiaºi chiar opiniile lui G. Cãlinescu suntinfluenþate, pe de o parte, de supra-producþia de epigramã, pe de altã

parte, de faptul cã marele critic trateazãnediferenþiat – cum procedeazã, dealtfel, ºi unii critici literari de astãzi –întreaga producþie epigramaticã, încare abundã improvizaþiile, chiar„fãcãturile“ celor dornici de autorlâc,care vor sã iasã cu orice preþ dinanonimat. ªi, poate, ºi de faptul cãtalentul sãu nu are aceastã valenþã.Cã n-a manifestat o respingere totalãfaþã de umor, în general, faþã de epigra-mã, în special, o demonstreazã preþui-rea pentru creaþia literarã a unor autoricare sunt cunoscuþi ºi ca mari epigra-miºti. Astfel, ºi aceºtia, la rândul lor,ºi-au exprimat preþuirea, chiar ataºa-mentul faþã de marele critic. De altfel,

la împlinirea a 60 de ani de viaþã decãtre G. Cãlinescu, Pãstorel i-a dedicatnu o epigramã, ci o odã, exprimându-ºiastfel preþuirea pentru marele critic:

Biet trecãtor prin timp ºi spaþiuAºa precum cu toþi suntemCa ºi confratele HoraþiuÎmi spun mereu „carpe diem“

„Quantum minimum“, a spus bãtrânul,

„Credula postero“ a zisCi eu cucernic ca RomânulTrãii precum mai sus s-a scris

Îþi scrie un bãtrân, colega,Slãvind cu cinste ºi dreptate –S-o ºtie þara ºi bodega –Un vrednic de slãvit confrate

ªezut-ai dupã cum se ºtiePe scaunul ce þi s-a datPe merit la Academieªi nu te-ai academizat

Atâþia s-au pierdut cu fireaStând sub simbolica cupolã,Sub ea crezând cã-i nemurireaªi veºnica aureolã

Dar tu zburdalnic ca un faunªtiind cã ãsta-i searbãd vis,Nu cauþi nemurirea-n scaunCi numa-n cãrþile ce-ai scris

ªi pentru cã eu cred ce scriuªi cum aºa gândesc ºi euAºtept sã vii cât mai târziuSã-mi mulþumeºti în Empireu.

În cconcluzie, GG. CCãlinescu gustacreaþiile umoristice, dar lãudadoar reuºitele. Nu respingea

nici epigrama, ci nonvalorile. Prinatitudinea lui, pledeazã, de fapt, pentruo epigramã valoroasã, care sã meritedenumirea aceasta. Deci, în subsidiar,marele critic devine un îndrumãtorºi un mare scriitor care pretinde ºiepigramiºtilor sã trateze produsulcreaþiei lor cu dãruire faþã de rândulscris, cu demnitate ºi respect de sine.

Nichita SStãnescu, Aniima ggramatiical. AAntologiiapoetiica 11996600-1199844 (Suflet ggramatical. AAntologiede vversuri), CColecþia LLa FFosca, LLleonard MMuntanerEditor, PPalma dde MMallorca, SSpania, 22017, 2230 ppagini.Selecþie ººi ttraducere îîn llimba ccatalanã dde LLilicaVoicu-BBrey ººi XXavier MMontoliu PPauli. EEdiþie bbilingvã.

Titlul a fost preluat din poemul Mizerabile pietredin volumul Un pãmânt numit România (1969).Volumul conþine 96 de poezii selecþionate în ceamai mare parte din volumele antume ºi câteva piesedin volumul postum Album memorial (1984), editatde Gheorghe Tomozei. În deschiderea volumului,apare o amplã prefaþã semnatã de criticul catalande origine nord-americanã D. Sam Abrams, excelentcunoscãtor al literaturii româneºti. Cartea a beneficiatde sprijinul Centrului Naþional al Cãrþii din cadrulInstitutului Cultural Român.

Opera lui Nichita Stãnescu, care este în modintens ºi afectuos româneascã, îºi ia zborul ºi mergemult mai încolo de tradiþia strict româneascã. Tocmaidin aceastã cauzã a fost tradus în atâtea limbi ºimai mulþi poeþi complet strãini României ºi tradiþieiromâneºti l-au adoptat pe Stãnescu drept referentde cãpãtâi. În definitiv, aºa cum spune un vechiproverb, copacii nu trebuie sã ne împiedice

sã vedem pãdurea. În cazul concret al lui Stãnescu,copacii înalþi ºi îmbelºugaþi ai poeziei româneºtinu trebuie sã ne împiedice sã vedem abundenta ºiexuberanta pãdure a poeziei universale. Stãnescucontinuã sã fie unul dintre poeþii fundamentali aisecolului al XX-lea în România ºi în lume. NichitaStãnescu este un mare clasic modern, pentru cãrevine mereu, pentru cã este ºi va fi mereu prezent,indiferent ce-ar spune, în mod punctual, o generaþiesau alta. (De pe coperta a patra a volumului.)

Cartea este accesibilã la http://www.lleonardmuntanereditor.cat/producte/anima-gramatical-antologia-poetica-1960-1984/

Eufrosina OOtlãcan, Matematiica îîn RRomâniia.Profesoriiii nnoºtrii –– mmodele dde vviiaþã, Editura AArsDocendi aa UUniversitãþii ddin BBucureºti, 22017

Cuprinsul cãrþii este extrem de relevant: Când,cum ºi de la cine au început românii sã înveþematematicã; Secolul al XIX-lea: tranziþia spre ªcoalaRomâneascã de Matematicã; Petrache Poenaru(1799-1875) – contribuþii la primii paºi ai ÞãrilorRomâne pe calea modernizãrii; Spiru Haret (1851-1912) – de la o tezã de doctorat magistralã la reformaînvãþãmântului românesc; Un reper în ºtiinþa ºicultura românilor: Gheorghe Þiþeica (1873-1939);

Petre Sergescu(1893-1954) – cel maiimportant istoriografromân al matemati-cilor; Opþiunea pentrumultidisciplinaritatea fondatorilor ªcoliiRomâneºti deMatematicã: DimitriePompeiu, GheorgheÞiþeica, Traian Lalescu;Interdisciplinaritate,deschidere spre culturãºi implicare în viaþasocialã la creatoriiªcolii Româneºti de

Matematicã; Simion Stoilow (1887-1961) – Matema-ticianul ºi Omul; Alexandru Froda (1894-1973),Inginer ºi Profesor – un nume în ºtiinþa matematicã;Matematicianul academician Octav Onicescu (1892-1983) la conducerea Asigurãrilor Sociale ºi a CaseiGenerale de Pensii; Constantin Drâmbã (1907-1997)– astronom, profesor, academician; Victor Vâlcovici(1885-1970) – savant ºi desãvârºit pedagog; Parisulºi ªcoala Româneascã de Matematicã; Perspectivelecercetãrii ºtiinþifice, aºa cum le vedea matematicianulGrigore C. Moisil în urmã cu peste patru decenii;Moisil – despre modelarea matematicã în ºtiinþeleumaniste; La 100 de ani de la naºtere: AcademicianulNicolae Teodorescu în contextul european al ºtiinþei;Inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen printre matemati-cienii generaþiei sale; Amintiri despre ProfesorulSolomon Marcus; Profesorul matematician NicolaeCiorãnescu; Creaþii ale academicienilor români –valori ale matematicii universale. Articol dedicataniversãrii Academiei Române; Iluºtri matematicieniromâni cu activitate în importante instituþii financiare;Matematica ºi ºtiinþele vieþii – naturale ºi sociale.

Vitalie RRãileanu, Poeme ppe ffalezze, Editura VVinea,Bucureºti, 22015

Poezia lui Vitalie Rãileanu nu e o plutire în derivã,cãci existã ºi un far luminos, semnalat discret, înacord cu poezia sa, printre valurile neogoite. Estevorba de chipul femeii precum Capul Bunei Speranþe.Femeia e „o strãinã statuie de sare”, în acord mailarg cu tradiþia poeticã, o imagine rãmasã undevape uscat, spre care orgoliosul ºi temerarul timonierse îndreaptã ºi nu va ajunge niciodatã. Poezia sae o saga, atât de îndrãgitã de poet, saga aparentinvariabilã, aparent monotonã ºi aparent simplã,ca tema mãrii. (Grigore Chiper)

Vitalie Rãileanu s-a nãscut la 25 martie 1959, însatul Soloneþ, judeþul Soroca. A absolvit Facultateade litere a Universitãþii de Stat din Moldova (1986).Este cercetãtor la Institutul de Filologie al Academieide ªtiinþe din Moldova, critic, istoric literar, poet,director al Bibliotecii „Onisifor Ghibu” din Chiºinãu.

Semn(al) dde ccarte



Orizont SSF

Prozator ººi ppublicistprolific ºi notoriu înprima jumãtate a

secolului XX, Cezar PPetrescus-a nãscut la 1 decembrie 1892în comuna Hodora-Cotnari,judeþul Iaºi. A urmat studiilemedii la Iaºi ºi Roman, apoiFacultatea de drept la

Bucureºti. Dupã 1918, la Cluj, întemeiazã revistaGândirea (cu Gib I. Mihãescu ºi Adrian Maniu).Debuteazã editorial cu Scrisorile unui rãzeº (1922),urmat de numeroase alte culegeri de nuvele ºipovestiri. Romanele sale mai cunoscute suntÎntunecare (1927-28), Calea Victoriei (1930),La Paradis general, Aurul negru, toate înscriseîntr-un ambiþios proiect de frescã a istoriei societãþiiromâneºti de la 1848 pânã dupã 1944. Dezvoltã obiografie romanþatã a vieþii lui Eminescu în trilogiaLuceafãrul, Nirvana, Carmen saeculare (1935-1938).A scris ºi cãrþi pentru copii, între care Fram, ursulpolar (1932). Exploreazã fantasticul în scrieri precumAranca, ºtima lacurilor (1929), Simfonia fantasticã(1929), Baletul mecanic (1931). Dupã 1945, ºi-a pusprestigiul ºi popularitatea în serviciul politicii regimuluicomunist. Un fapt minor în context general, darimportant pentru relansarea postbelicã a anticipaþieiromâneºti, este prezenþa sa în fruntea juriului din1955, la primul concurs naþional de povestiriºtiinþifico-fantastice organizat de revista ªtiinþãºi tehnicã. Odatã cu premiul lui Adrian Rogozse deschide calea Colecþiei „Povestiri ªtiinþifico-Fantastice”, lansatã în toamna aceluiaºi an. Încon-jurat de onoruri publice, Cezar Petrescu a muritla 9 martie 1961, în Bucureºti.

Interesul ssãu ppentru ººtiinþã era, prin urmare,cunoscut în epocã, iar unele sugestii SF aparîncã din romanul Baletul mecanic, scriere cu

intrigã sinuoasã ºi senzaþionalã, apelând din plin lasetea de aventurã exoticã a cititorului comun. Sãtulde mizeria în care ajunsese dupã o viaþã de huzurºi suferinþe morale prin staþiunile de pe Coasta deAzur, personajul Dan revine în þarã ºi are ocaziade a-ºi redescoperi talentul de violonist în orchestramecanicã a inginerului Coppelius. Acesta din urmãeste inventatorul unor fãpturi cibernetice þinând demiracolul tehnic. Þinta lui era sã creeze „nu pãpuºi decearã imitând cu o jalnicã stângãcie chipul ºi gestuluman, ci automate care sã depãºeascã imperfecþiaomeneascã ºi sã însemne o glorificare a veacului,printr-o artã a veacului, cu mijloacele veacului”, sãse emancipeze, ca în atâtea alte producþii vechi ºinoi ale genului, de tutela creatorului sãu. Desprinsdin Golemul literar al lui Gustav Meyrink, motivulurcã în contemporaneitatea autorului prin Evaviitoare a lui Villiers de l’Isle-Adam ºi roboþii lui KarelCapek din piesa R.U.R. În perspectivã, eforturileinventatorului conduc spre maºina cu gândire proprie,independentã, însã o intervenþie iraþionalã, impusãde latura fantasticã a cãrþii, conduce la ruina opereilui Coppelius prin rãzvrãtirea din final a automatelorsale. Pentru a pregãti la modul verosimiul intrareaîn scenã a pãpuºilor mecanice, inventatorul prezintãºi soluþii tehnice de amãnunt, geniale ºi ele, precumochiul artificial destinat sã citeascã orice text, sauaparatul de „orchestraþie a undelor eterice”:

„Desfãcu o lãdiþã platã, cu interior pluºat ºidespãrþit în compartimente. În fiecare celulã se aflaun glob, un ochi artificial cu iris, pupilã ºi cristalin.Ridicã unul, îl deschise ca pe un banal breloc

oarecare. În mijloc era o oglindã concavã ºi în dosuloglinzii un mecanism complicat ºi fin ca rotiþele ºiaxele unui ceasornic.

Îl închise ºi îl jucã în palmã.– Acesta ne dispenseazã de acestea! Arãtã spre

cutiile de suluri. În loc sã desenez sunetele ca sãobþin vocea, le transform aici. Le transform nelimitat,din orice carte orice literã ºi din orice partiturã,orice notã, ca pe urmã coarda vocalã sã transformesemnele în sunete… N-am decât sã pun un textsub ochiul acesta, care nu-i ochi, ºi ochiul n-amdecât sã-l pun sub proiector, ca sã ne citeascã foartesimplu o paginã sau sã ne cânte o romanþã, cu ovoce perfectã care nu e voce… Humphriss a ajunsde abia la hieroglifele egiptene ºi la alfabetulchinezesc. Pentru fiecare sunet un desen. Noi amtrecut la alfabetul latin, transform nelimitat, aºa cumochiul înregistreazã nelimitat, din orice carte oriceliterã ºi în notã, prin flecuºteþul ãsta de transformator.Sã încercãm o lecturã. Pe urmã avem sã încercãmºi o romanþã… Vrei ochi transformator de tenor?...Dacã nu l-ai auzit niciodatã pe Caruso, te poþiconsola acum!... Te asigur eu cã n-a cântat nicio-datã faimosul Caruso atât de pur cum ºtie sãcânte flecuºteþul acesta, cu un simplu aparatde cinematograf vorbitor…”

Dacã dde ffiecare ddatã invenþiilor descrise înroman li se sugereazã explicaþii de naturãraþionalã, ºtiinþificã, bascularea miracolului

tehnic în fantasticul pur stricã premisele. Posedatede spirite malefice, automatele lui Coppelius trecsubit de la partiturile cântecului perfect ºi dela miºcãrile dansului rafinat la soluþii criminale.

Golem && CCo.MMiirrcceeaa OOPPRRIIÞÞÃÃ

Cãlãtorind mmai rrepede ddecât lluminaDDaann DD.. FFAARRCCAAªª

Deºi pplanetele de tipulPãmântului sunt rare,Universul este atât

de întins încât este practicimposibil ca în el sã nu maiexiste ºi alte inteligenþe, con-ºtiinþe ºi civilizaþii avansate.Chiar ºi cei mai sceptici

oameni de ºtiinþã sunt de acord cu aceastã afirmaþie,dar adaugã imediat cã nu putem sã ne întâlnim uniicu alþii, deoarece suntem la distanþe prea mari, pro-babil la multe mii de ani-luminã, cu alte cuvinte, lao depãrtare de la care pânã ºi lumina are nevoie demii de ani sã ajungã la noi. Iar cum nimic nu se poatedeplasa mai repede decât lumina, nimeni nu se vaîncumeta sã caute „semeni întru raþiune” cãlãtorindprin Cosmos (poate ºi la întâmplare) mii ºi mii de ani.

Faptul cã nicio formã cunoscutã de materie nuse poate deplasa mai repede decât viteza luminiia fost postulat de Einstein la începutul secoluluiXX, prin teoria restrânsã a relativitãþii, o teorie caredeocamdatã este confirmatã ºi experimental. Daraceastã limitare nu a fost niciodatã consideratãdefinitivã. Între altele, de pildã, în procesul expan-siunii Universului, teoria generalã a relativitãþii separe cã permite ca galaxiile care se aflã la o distanþãde peste 14 miliarde de ani-luminã de noi sã sedepãrteze una de alta cu o „vitezã de recesiune”care depãºeºte viteza luminii.

Oricum ar fi, de mai bine de un secol, fizicieniicautã ºi propun neîncetat variante prin care sã sepoatã depãºi bariera impusã de viteza luminii. În1916, fizicianul vienez Ludwig Flamm a descoperitcã o porþiune de spaþiu-timp, dacã este atrasã într-o„gaurã neagrã”, ar putea ieºi din Universul nostru,sub forma unui tub, care sã ajungã, prin hiperspaþiu,într-un alt univers. Un asemenea tub a primit numelede gaurã de vierme (wormhole). În 1957, fizicianulamerican John Wheeler a demonstrat cã astfelde „gãuri de vierme” ar putea lega ºi douã punctedepãrtate din acelaºi univers, „scurtcircuitând” spaþiulpe distanþe pe care lumina le strãbate în milioane saumiliarde de ani. Cãlãtorii care s-ar deplasa prin gaurade vierme nu s-ar miºca mai repede decât lumina

care ar trece, alãturi de ei, prin aceastã scurtãturã,dar ar putea sã ajungã la destinaþie (ºi sã se întoarcãeventual la locul de plecare) mult mai repede decâtlumina care cãlãtoreºte în afara „gãurii de vierme”.Chiar dacã se ºtie cã astfel de cãi ar necesita can-titãþi imense de energie, ori cã în interiorul gãurilornegre pânã ºi atomii sunt rupþi în fragmente, deci, laprima vedere, locul nu pare ideal pentru o cãlãtorie,cercetãtorii n-au încetat sã caute soluþii. În 1930s-a formulat o teorie conform cãreia ar putea existaanumite cãi privilegiate, numite poduri Einstein-Rosen, având caracteristici spaþio temporale diferitede ale restului Universului ºi permiþând transferuride materie pe distanþe intergalactice în fracþiuni desecundã. În anii din urmã, au fost propuse mai multemodele matematice de „gãuri de vierme traversabile”.

La îînceputul ssecolului ttrecut, fizicienii,începând cu Max Planck, au pus în evidenþã,la nivelul elementar al materiei, noi legi

ºi proprietãþi, din ce în ce mai stranii ºi mai puþinintuitive, reunite sub numele de „fizicã cuanticã”.Azi ºtim cã substanþa, energia, ca ºi spaþiul sautimpul, sunt formate din cuante, adicã „pachete”sau „intervale” indivizibile. ªtim, deci, cã orice partedin realitate este alcãtuitã dintr-un numãr întreg deastfel de cuante. În schimb, nimeni nu ºtie ce esteîn interiorul cuantelor, cel mult presupunem cã acoloacþioneazã cu totul alte legi decât în lumea în caretrãim. Dar dacã am pãtrunde în „lumea subcuanticã”,probabil am putea „deconstrui” spaþiul ºi timpul înaºa fel încât sã depãºim limitãrile actuale. Fizicianulmexican Miguel Alcubierre a susþinut, de pildã, în1994, cã, teoretic, ar fi posibil ca o navã cosmicã sãfie închisã într-o „bulã”, numitã „spaþiu local-dinamichiperrelativist”, care sã fie propulsatã prin expandarealocalã a spaþiului din spatele sãu ºi comprimareaspaþiului în faþã. Din pãcate, mai multe obiecþiiridicate împotriva acestei metode par sã excludãposibilitatea utilizãrii practice a ei.

Dar, fãcând un pas mai departe, apar ºi alteposibile soluþii. Astronomii au descoperit cã, dela naºterea sa prin faimosul Big Bang, Universulse dilatã. Numai cã, spre surprinderea generalã,s-a observat cã aceastã expansiune nu încetineºte,

precum ar fi de aºteptat dupã o explozie (fie eaºi primordialã), ci viteza de dilatare creºte. Pentrua explica accelerarea expansiunii Universului,fizicianul Brian O’Leary ºi alþii au postulat în 1996existenþa unui câmp de energie a vidului, sau oenergie de punct zero. S-au construit numeroasemodele plecând de la aceastã ipotezã. La ora actu-alã, cea mai bunã explicaþie (aºa-numitul modelLambda-CDM) presupune cã materia din Univers arfi de trei feluri. Ar fi, în primul rând, materia obiºnuitã,cea pe care o vedem ºi o simþim; dar ea ar constituidoar 5% din total. Ar mai exista ºi o „materie receîntunecatã” (circa 27%) ºi o „energie întunecatã”(circa 68%). Componentele din urmã sunt numite„întunecate” pentru cã nu emit ºi nu absorb radiaþii.În consecinþã, pânã în prezent, nu le-a observatniciun cercetãtor, niciun instrument omenesc, ci sepresupune doar, teoretic, cã ar trebui sã existe. Dealtfel, chiar ºi din materia „obiºnuitã” (aceea care edoar 5% din compoziþia Universului), noi nu vedemdecât a zecea parte! Ne putem întreba, pe bunãdreptate, oare ce proprietãþi ascund toate acestecomponente invizibile, „întunecate”, ale realitãþii(în mãsura în care ele existã). Astrofizicianul RudolfSchild sugera în 1998 cã fluctuaþiile energiei viduluiar putea fi folosite de o civilizaþie avansatã pentrudeplasãri cu viteze supraluminice. În aceastã viziune,în anii 2009-2011, s-au propus modele în care vidulfizic este vãzut ca un „superfluid cuantic” nesupusrigorilor teoriei relativitãþii. Particulele acestui super-fluid ar putea atinge viteza luminii chiar ºi cu oenergie finitã ºi ele s-ar putea propaga mai rapiddecât lumina, fãrã a avea o masã imaginarã. Recent,au fost propuse ºi mai multe experimente de labora-tor în acest sens, dar ele nu au izbutit deocamdatãsã obþinã mult dorita vitezã supraluminicã.

Desigur, nnici vvorbã cca ffizicienii sã se deabãtuþi. Alte deschideri interesante cãtredepãºirea vitezei luminii vin dinspre teoria

supercorzilor, a realitãþii care ar avea 11 dimensiuni,a tahionilor, dar ºi din partea unor ipoteze ºi maiîndrãzneþe. Dar cer permisiunea cititorului sã relatezdespre toate acestea în articolul urmãtor.

(Va urma)

Ars llonga...

�� Horia BBÃDESCU – scriitor, CCluj-NNapoca�� Dan AANGHELESCU –– sscriitor, BBucureºti��Mircea BBÃDUÞ –– sscriitor, RRâmnicu VVâlcea��Marian NNENCESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Petre RROMAN –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Alexandru MMÃRCHIDAN –– sscriitor, PPiteºti�� Dragoº VVAIDA –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Constanþa VVAIDA HALIÞÃ –– aarhitect, BBucureºti�� Paula RROMANESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Pr. DDaniel GGLIGORE –– CCurtea dde AArgeº�� Oana LLucia DDIMITRIU –– ppublicist, BBucureºti��Marin AAIFTINCÃ –– pprof. uuniv., BBucureºti�� Sorin LLory BBULIGA –– iistoric dde aartã, TTârgu-JJiu��Mihai SSPORIª –– sscriitor, RRâmnicu VVâlcea

�� Nicolae MMELINESCU –– ppublicist, BBucureºti�� Theodor CCODREANU –– sscriitor, HHuºi��Marilena BBARA –– ppublicist, BBucureºti�� Eliza RROHA –– sscriitor, BBucureºti��Maria MMona VVÂLCEANU –– sscriitor, PPiteºti�� Florian CCOPCEA –– sscriitor, TTurnu SSeverin�� Rodica LLÃZÃRESCU –– sscriitor, BBucureºti�� Ion CC. ªªTEFAN –– sscriitor, BBucureºti �� Cristian CCOCEA –– sscriitor ººi eezoterist, PPiteºti�� Ion PPÃTRAªCU –– ddiplomat, BBucureºti �� Elis RRÂPEANU –– sscriitor, BBucureºti��Mircea OOPRIÞÃ –– sscriitor, CCluj-NNapoca�� Dan DD. FFARCAª –– sscriitor, BBucureºti

Semneazã îîn aacest nnumãr


Anul VVIII �� Nr. 88 ((81) ��August 220173366 36 ppag. - 55 llei

Adrian IIlfoveanuAdrian IIlfoveanu s-aa

nãscut îîn 11971, îîn PPiteºti.În 11995 aa aabsolvit SSecþiade ssculpturã aa AAcademiei ddeArtã ddin BBucureºti. ÎÎn aacelaºian, aa bbeneficiat dde uun pprogramde rrezidenþã ooferit dde GGrupulLions, oocazie ccu ccare rrealizeazãprimul ssãu mmonument, ddenumitArc dde TTriiumf, în ooraºulEtlingen, GGermania. PPrimaexpoziþie ppersonalã oo aareîn 11998, îîn BBucureºti. AA pparti-cipat lla eexpoziþii îîn RRomânia,Germania, DDanemarca, SStateleUnite, NNorvegia, EEmirateleArabe UUnite, FFinlanda, IIndia,Italia. AA pprimit mmai mmulte bburse

ºi ppremii, îîn GGermania, IItalia, RRomânia.De ppildã, îîn 22003 aa ccâºtigat CConcursulNaþional dde PProiecte ppentru rreamena-jarea ssoclului ffostei sstatui aa llui LLenindin ffaþa CCasei PPresei LLibere ddinBucureºti, ccu ssculptura nnumitãMonumentul LLiibertãþiiii CCuvântuluii,în 22006 aa pprimit PPremiul ppentru cceamai bbunã eexpoziþie aa aanului ooferitde UUniunea AArtiºtilor PPlastici ddinRomânia. AAre mmai mmulte llucrãri îîncolecþii pprivate. DDin 22009 eeste llectorla SSecþia dde ssculpturã aa AAcademieide AArte PPlastice ddin BBucureºti.

AAdrian nnu eeste, aartistic vvorbind,‘fiul iilustrului ssãu ttatã’ –– cci uunartist pputernic-aautonom, ccu oo

marcã dde iidentitate uunicã, îîntrucâtvasinguraticã, îîn ppeisajul îînconjurãtor. OOmul ccreeazã îîntr-uun tteritoriu ppermanentdeschis: dde lla aanimale ccu rrãsunet aancestral ppânã lla oomuleþul GGopo, ttrofeul OOscar-românesc, dde lla EEva îîncolãcitã dde ccârnaþi ppânã lla bbila dde bbronz mmenitã ssã ffieun mmonument aal llibertãþii ccuvântului. LLa aatelier aam vvãzut oopera, îînscrisã llimpedeîn ttradiþia ssculpturii aanimaliere: ppersonajele llui IIlfoveanu –– ppãsãri, ppisici, iinsecte,bivoli... ssunt îînsã nniºte aarãtãri sstranii, ffãpturi mmisterioase ffelurit îîntrupate: mmaripeste uun sstat dde oom ººi mmici dde þþinut îîn ppalmã ººi mmijlocii îîn ttoate ggradele, ddin ppiatrãrugos-ccenuºie, ddin llemn nneted-llustruit ssau îîn aaºchii aaspre, ddin bbronz ccu ooglindire,din ttablã rroºie-ppurpurã, ddin pplastic sstrãveziu –– ººi, ddin cce îîmi sspune, ssculptorul,inclusiv ddin ccarne vvoluptoasã dde PPleºcoi ((sic!). ....Drept ccare ll-aam îîntrebat cce ccautãºi aam pprimit, îîntr-oo cclipitã, nnesperat, îîntreg ccrezul ssãu aartistic ddrept rrãspuns: Nuºtiiu cce ccaut ººii nniicii nnu vvreau ssã gãsesc ppentru ccã aatuncii mm-aaº ooprii, oorii eeu vvreausã ccaut îîntruna, ddrumul ccãutãriiii eestecel ccare îîmii ddã eenergiie ººii eemoþiie.

În aaceste ccãutãri sscormonitoare,Adrian IIlfoveanu ddã lla iivealã nniºte ppãsãriuimitoare, ccare aascund îîn ppenajul llor,când ffalnic, ccând jjumulit, ooameni. PPãsãrileacestea ssunt nniºte pportrete aale uunor ooamenicare ii-aau mmarcat vviaþa –– ººi ddacã zzãbovimcum ttrebuie îîn aapropierea llor, zzãrim, ppoate,ascuþimea ººi ttruda, zzborul lliber ººi ccaznapãmântului, zzbenguiala ººi ttragicul ccondiþieinoastre oomeneºti. ((…)

Adrian IIlfoveanu ccrede ccã, oodatã tter-minatã, oopera eeste rruptã ddin eel, ccreatorul

sãu, ººi ccã rrãmâne ssingurã îîn llume.Sunt dde ppãrere ccã aau ccursã llungãsingurãtãþile aacestea ddesprinsedin mmâinile llui AAdrian AAlexandruIlfoveanu.

(Gabriela MMassaci, DDirectorPrograme, AAnnArt GGallery)

AAdrian AAlexandru IIlfoveanu aareo aautenticã pplãcere aa hhimericuluisculptural. PPrin sstructura ffoarte

complicatã aa ffibrei, llemnul eeste aales ssãtransmitã mmitul zzborului. CCompuse ccudinamism ssacadat, „„Zburãtoarele” llui AAdrianAlexandru ssunt ttratate cca eenergii ttelurice.Pretextul aaripii, ddar ººi aal cciocului ººi oochiuluirotund dde ppasãre, ppot ddeclanºa nnebãnuiteinterogaþii eexistenþiale. LLa AAdrian IIlfoveanulemnul ppulseazã, sse zzbate, þþâºneºte.(Aurelia MMocanu)

PPe 225 mmai 22017,s-aa ddeschisla PPiteºti ((Str.

Armand CCãlinescu nnr. 22,www.fundatiailfoveanu.ro) uun aaºezãmântcultural dde eexcepþie,Fundaþia CCulturalãIlfoveanu, ffondatãde oomul dde aafaceriGheorghe BBadeaîmpreunã ccu ppictorulSorin IIlfoveanu. ÎÎn

expoziþia ppermanentã ssunt iincluse oopere aale ffiecãruia ddintre ccei ppatru aartiºti aaifamiliei IIlfoveanu, sseniorii SSorin ººi AAna RRuxandra ººi ffiii NNicu ººi AAdrian IIlfoveanu.

cy

mk

Numãr iilustrat ccu llucrãri dde AAdrian IIlfoveanu.

c Curtea de la ArgeºMircea Opriþã: Golem & Co. La ººcoalã nnu aam aauzit ddecât ddespre ......

Documents

Transcript of c Curtea de la ArgeºMircea Opriþã: Golem & Co. La ººcoalã nnu aam aauzit ddecât ddespre ......