C-155-2012

ORDINUL

nr………….din ………...2012

pentru aprobarea reglementării tehnice

”Normativ privind producerea betoanelor uşoare. Indicativ C155-2012, În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind

calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin.(3) şi (4) din Regulamentul privind

tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii,

urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.203/2003, cu

modificările şi completările ulterioare şi ale Hotărârii Guvernului nr.1016/2004 privind măsurile

pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi

reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între

România şi Statele Membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările

ulterioare,

în temeiul art. 5 pct. II lit. e) şi al art. 13 alin.(6) din Hotărârea Guvernului nr.1631/2009

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, cu

modificările şi completările ulterioare,

Ministrul dezvoltării regionale şi turismului emite prezentul

O R D I N:

Art. 1 – Se aprobă reglementarea tehnică ”Normativ privind producerea betoanelor

uşoare” Indicativ C 155-2012, după cum urmează:

Art. 2 – Prezentul ordin*) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I şi intră în

vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 3 – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, reglementarea tehnică „Normativ

privind prepararea şi utilizarea betoanelor cu agregate uşoare.”indicativ C 155-1989**) îşi

încetează aplicabilitatea.

Reglementarea tehnică aprobată prin prezentul ordin a fost adoptată cu respectarea procedurii

de notificare nr. RO/......... din ......................, prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului

European şi a Consiliului din 22 iunie 1998, de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de

informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al

Comunităţilor Europene L 204 din 21 iulie 1998, modificată prin Directiva 98/48/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al

Comunităţilor Europene L 217 din 5 august 1998.

MINISTRU

Eduard HELLVIG

*) Ordinul şi anexa 1- se publică şi în Buletinul Construcţiilor editat de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în

Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă "URBAN-INCERC" care funcţionează în coordonarea Ministerului

Dezvoltării Regionale şi Turismului

**) Reglementarea tehnică „Normativ privind prepararea şi utilizarea betoanelor cu agregate uşoare.”indicativ C 155-1989 a

fost aprobată prin Decizia Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii prin Decizia nr. 52/1989 şi

publicată în Buletinul Construcţiilor nr.2/1991, editat de Institutul de Cercetări în Construcţii – INCERC Bucureşti

Anexa nr.........

la Ordinul MDRT nr................../ 2012

NORMATIV

PRIVIND PRODUCEREA BETOANELOR UŞOARE,

Indicativ C155-2012 (Revizuire Normativ C155-89)

CUPRINS

1 DOMENIU DE APLICARE

2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE 3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI

3.1 Termeni şi definiţi 3.2 Simboluri şi prescurtări

4 CLASIFICARE 4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător

4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere 4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor

4.2 Beton uşor proaspăt

4.2.1 Clase de consistenţă 4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

4.3 Beton uşor întărit 4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune

4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor 4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la

compresiune 4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică

şiconductivitatea termică 5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE

5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor 5.2.1 Generalităţi 5.2.2 Alegerea cimentului

5.2.3 Utilizarea agregatelor 5.2.3.1 Generalităţi

5.2.3.2 Agregate recuperate

5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice

5.2.4 Utilizarea apelor reciclate 5.2.5 Utilizarea adaosurilor

5.2.5.1 Generalităţi 5.2.6 Utilizarea aditivilor 5.2.7 Conţinut de cloruri 5.2.8 Temperatura betonului uşor

5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere 5.3.1 Generalităţi 5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului 5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe

5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt

5.4.1 Consistenţa

5.4.2 Conţinutul de ciment

5.4.3 Conţinutul de aer 5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor

5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită 5.5.1 Rezistenţa

5.5.1.1 Generalităţi

5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune 5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune

5.5.2 Masa volumică

5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei 5.5.4 Reacţia la foc

5.5.5 Conductivitatea termică 6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR

6.1 Generalităţi 6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)

6.2.1 Generalităţi 6.2.2 Date de bază 6.2.3 Cerinţe suplimentare

6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă 6.3.1 Generalităţi

6.3.2 Cerinţe de bază 6.3.3 Cerinţe suplimentare

7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT 7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător

7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator 7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare 7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier 7.5 Consistenţa la livrare

8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE 8.1 Generalităţi 8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate

8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune 8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare 8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări 8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă

8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului

9 CONTROLUL PRODUCŢIEI 9.1 Generalităţi

9.2 Sisteme de control al producţiei 9.3 Datele înregistrate şi alte documente 9.4 Încercări 9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale

9.6 Personal, echipamente şi instalaţii 9.6.1 Personal 9.6.2 Echipamente şi instalaţii

9.6.2.1 Depozitarea materialelor 9.6.2.2 Echipamente de dozare

9.6.2.3 Malaxoare

9.6.2.4 Echipamente de încercare

9.7 Dozarea materialelor componente 9.8 Amestecarea betonului uşor 9.9 Proceduri de control al producţiei

10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII 10.1 Generalităţi

10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie 11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE 12 BETOANE FOARTE UŞOARE

12.1 Domeniu de aplicare 12.2 Referinţe normative

12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări 12.4 Clasificare 12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor

12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor 12.5.2.1 Generalităţi 12.5.2.2 Alegerea cimentului 12.5.2.3 Utilizarea agregatelor 12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate

12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor 12.5.2.6 Utilizarea aditivilor

12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere 12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt

12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită 12.5.5.1 Rezistenţa 12.5.5.2 Masa volumică 12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei

12.5.5.4 Reacţia la foc 12.6 Specificaţia betonului foarte uşor 12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt

12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate 12.9 Controlul producţiei 12.10 Evaluarea conformităţii

12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate Anexa I

Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor

ANEXA II

Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane Anexa III

Recomandări generale pentru alegerea cimentului III.1 Generalităţi III.2 Condiţii normale III.3 Condiţii speciale

ANEXA IV Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări

IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare IV.1.1 Reguli generale IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare

IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită

IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă

IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă

IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată

IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S

IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer

1 DOMENIU DE APLICARE

(1) Prezentul normativ se aplică pentru producerea betonului uşor cu rol de rezistenţă şi/sau

izolaţie, destinat construcţiilor monolite şi prefabricate

(2) Prezentul normativ se aplică pentru: beton uşor realizat într-o fabrică de elemente

prefabricate, beton uşor gata de utilizare sau beton uşor preparat pe şantier.

(3) Acest normativ specifică cerinţele pentru:

a) materialele componente ale betonului uşor;

b) proprietăţile betonului uşor proaspăt şi întărit şi verificările acestor proprietăţi;

c) limitările impuse compoziţiei betonului uşor;

d) specificaţiile betonului uşor;

e) livrarea betonului uşor proaspăt;

f) procedurile de control al producţiei;

g) criteriile de conformitate şi evaluarea conformităţii betoanelor uşoare.

(4) Prezentul normativ se aplică betoanelor uşoare compactate de asemenea manieră încât

cantitatea de aer oclus, alta decât aerul antrenat este neglijabilă.

(5) Acest normativ se aplică şi betoanelor uşoare autocompactante şi betoanelor uşoare cu

agregate reciclate (de exemplu, cărămidă reciclată), cu condiţia ca aptitudinea de utilizare a

acestor agregate să fie controlată, având în vedere criteriile aplicate agregatelor uşoare.

(6) Pentru calculul elementelor structurale din beton cu agregate uşoare se aplică prevederile

din SR EN 1992-1-1: 2004, Secţiunea 11 “Structuri de beton cu agregate uşoare”.

(7) Prezentul normativ nu se aplică pentru:

a) lucrări hidrotehnice;

b) lucrări de drumuri şi poduri;

c) incinte sub presiune (silozuri, rezervoare);

d) elemente de construcţie subterane (ziduri, fundaţii, soclurile clădirilor etc.)

aflate sub nivelul stratului de hidroizolaţie orizontală;

e) elemente supuse la solicitări repetate.

(8) Cerinţe complementare sau diferite, faţă de cerinţele prezentului normativ, pot să fie date

în alte reglementări tehnice / standarde europene specifice, de exemplu:

a) beton uşor utilizând materiale componente neacoperite de articolul 5.1;

b) beton uşor cu dimensiunea maximă a agregatului cel mult egală cu 4 mm (mortar);

c) tehnologii speciale (de exemplu: beton uşor torcretat);

d) beton uşor pre-amestecat şi uscat.

(9) Acest normativ nu se aplică pentru:

a) beton uşor precomprimat

b) beton uşor aerat;

c) beton uşor spumat;

d) beton uşor cu structură deschisă (beton uşor cavernos – poros);

e) beton uşor refractar.

(10) Prezentul normativ nu conţine cerinţe referitoare la sănătate şi securitate, pentru

protecţia operatorilor în timpul producţiei şi livrării betonului.

(11) Prezentul normativ completează prevederile normativului NE012/1.

(12) În cuprinsul prezentului normativ sunt respectate prevederile din anexele A, C, E, J, K,

L şi O ale normativului NE 012/1. Pentru beton uşor de rezistenţă / izolaţie şi rezistenţă se

aplică şi prevederile din anexa B a normativului NE 012/1.

2 REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

(1) Documnete tehnice şi legislative sut enumerate după cum urmează .

Nr.

crt.

Standard Denumire

1. SR EN 197-1: 2011 Ciment-Partea 1: Compoziţie, specificaţii şi criterii de

conformitate ale cimenturilor uzuale

2. SR EN 933-1: 2012 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale

agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii-Analiza

granulometrică prin cernere

3. SR EN 933-1: 2002/ A1: 2006

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale

agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza

granulometrică prin cernere. Amendament

4. SR EN 934-2: 2009 Aditivi pentru beton, mortar şi pastă. Partea 2: Aditivi pentru

beton. Definiţii, condiţii, conformitate, marcare şi etichetare

5. SR EN 1008: 2003 Apa de preparare pentru beton.Specificaţii pentru prelevare,

încercare şi evaluare a aptitudinii de utilizare a apei, inclusiv a

apelor recuperate din procese ale industriei de beton, ca apă de

preparare pentru beton

6.

SR EN 1097-1: 2011 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi

fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la

uzură (micro-Deval)

7. SR EN 1097-2: 2010 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi

fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea

rezistenţei la sfărâmare

8. SR EN 1097-3: 2002 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi

fizice ale agregatelor. Partea 3: Metode pentru determinarea

masei volumice în vrac şi a porozităţii intergranulare

9. SR EN 1097-6: 2002

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi

fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea masei reale şi a

coeficientului de absorbţie a apei

10. SR EN 1097-6: 2002/ A1: 2006 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi


coeficientului de absorbţie a apei. Amendament

11. SR EN 1097-6: 2002/ AC: 2003 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi


coeficientului de absorbţie a apei

12. SR EN 1262: 2004 Agenţi activi de suprafaţă. Determinarea valorii pH-ului

soluţiilor sau dispersiilor

13. SR EN 1992-1-1: 2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli

generale şi reguli pentru clădiri

14. SR EN 1992-1-1: 2004/ NB: 2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli

generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională

15 SR EN 1992-1-1: 2004/ AC: 2012 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli

generale şi reguli pentru clădiri. Erată

16. SR EN 1992-1-1: 2004/ NB: 2008/

A91: 2009

Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1. Reguli

generale şi reguli pentru clădiri. Anexă Naţională

17 SR EN 12350-1: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 1: Eşantionare

18. SR EN 12350-2: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 2: Încercarea de tasare

19. SR EN 12350-3: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 3: Încercare Vebe

20. SR EN 12350-4: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 4: Grad de compactare

21. SR EN 12350-5: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 5: Încercare cu masa de

răspândire

22. SR EN 12350-6: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 6: Densitatea

23. SR EN 12350-7: 2009 Încercare pe beton proaspăt. Partea 7: Conţinut de aer. Metode

prin presiune

24. SR EN 12390-1: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi alte

condiţii pentru epruvete şi tipare

25. SR EN 12390-1: 2002/AC: 2006 Încercare pe beton întărit. Partea 1: Formă, dimensiuni şi alte

condiţii pentru epruvete şi tipare

26 SR EN 12390-2: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 2: Pregătirea şi păstrarea

epruvetelor pentru încercări de rezistenţă

27. SR EN 12390-3: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune

a epruvetelor

28. SR EN 12390-3: 2009/AC: 2011 Încercare pe beton întărit. Partea 3: Rezistenţa la compresiune

a epruvetelor

29. SR EN 12390-4: 2002 Încercare pe beton întărit. Partea 4: Rezistenţa la compresiune.

Caracteristicile maşinilor de încercare

30. SR EN 12390-5: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 5: Rezistenţa la încovoiere a

epruvetelor

31. SR EN 12390-6: 2010 Încercare pe beton întărit. Partea 6: Rezistenţa la întindere prin

despicare a epruvetelor

32. SR EN 12390-7: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 7: Densitatea betonului întărit

33. SR EN 12390-8: 2009 Încercare pe beton întărit. Partea 8: Adâncimea de pătrundere a

apei sub presiune

34. SR EN 12620+A1: 2008 Agregate pentru beton

35. SR EN 13055-1: 2003 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane,

mortare şi paste de ciment

36. SR EN 13055-1: 2003/ AC: 2004 Agregate uşoare. Partea 1: Agregate uşoare pentru betoane,

mortare şi paste de ciment. Erată

37. SR EN 13670:2010 Execuţia structurilor de beton.

38. SR EN 13791: 2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului din

structuri şi din elemente prefabricate

39. SR EN 13791: 2007/ C91:2007 Evaluarea in situ a rezistenţei la compresiune a betonului din

Notă:

1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborării reglementării tehnice;

2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima ediţie a standardelor şi a

tuturor modificărilor în vigoare ale acestora.

Nr.

crt. Acte legislative Publicaţia

1. Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor publice şi locuinţei

nr.577/2008 privind aprobarea Normativului pentru producerea

betonului şi executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton

precomprimat - Partea 1: Producerea betonului, indicativ NE 012/1-

2007.

Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 374

din 16 /05/2008

2. Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2514/2010 privind aprobarea Normativului pentru producerea betonului şi

executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat-

Partea 2: Executarea lucrărilor din beton, indicativ NE 012/2-2010.


României, Partea I, nr. 853

din 20 decembrie 2010

3. Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/

administraţiei şi internelor nr.1.822/394/2004 pentru aprobarea

Regulamentului privind clasificarea si încadrarea produselor pentru

construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, cu

modificările şi completările ulterioare


României, Partea I nr. 90

din 27/01/2005

structuri şi din elemente prefabricate. Erată

40. SR ISO 4221: 2000 Calitatea aerului. Determinarea concentraţiei masice de dioxid

de sulf în aerul înconjurător. Metoda spectrometrică cu thorin

41 STAS 10329-75 Puritatea aerului. Determinarea bioxidului de azot

42. STAS 10812-76 Puritatea aerului. Determinarea amoniacului

43. STAS 10814-76 Puritatea aerului. Determinarea hidrogenului sulfurat

44. STAS 10946-77 Puritatea aerului. Determinarea clorului

45. STAS 10943-89 Puritatea aerului. Determinarea conţinutului de acid clorhidric

46. STAS 5912-89 Materiale de construcţie omogene.Determinarea conductivităţii

termice

47. SR EN 12667:2002 Performanţa termică a materialelor şi produselor de

construcţie. Determinarea rezistenţei termice prin metoda

plăcii calde gardate şi prin metoda cu termofluxmetru. Produse

cu rezistenţă termică mare şi medie

48. SR 13535:2009 Metodă de încercare pentru conţinutul de aer din betonul

proaspăt prin metoda volumetrică

3 DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI PRESCURTĂRI

3.1 Termeni şi definiţii

(1) Pentru cerinţele prezentului normativ, se aplică termenii din NE 012/1 şi definiţiile

următoare:

(2) beton uşor

beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 800 kg/m3, dar mai

mică sau egală cu 2000 kg/m3, produs integral sau parţial cu agregate uşoare, având clasa

granulometrică 0/4 mm constituită fie din agregat de masă volumică normală, fie din agregat

uşor

(3) beton foarte uşor

beton a cărui masă volumică după uscare în etuvă este mai mare decât 400 kg/m3, dar mai

mică sau egală cu 800 kg/m3

(4) beton uşor de înaltă rezistenţă

beton uşor ce aparţine unei clase de rezistenţă la compresiune superioară clasei LC50/55

(5) agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie bazaltică, perlit, cărămidă reciclată

etc.)

agregate cu densitatea particulelor de până la 2000 kg/m3 şi densitatea în vrac până la 1200

kg/m3

(6) agregate uşoare naturale

agregate uşoare de origine minerală, care nu au fost supuse unui alt proces decât cel mecanic

(7) agregate uşoare artificiale (cărămidă reciclată etc)

agregate uşoare de origine minerală, rezultate în urma unui proces industrial, care include

tratament termic, sau alte modificări

(8) agregate uşoare din subproduse industriale

agregate uşoare de origine minerală, obţinute în urma unui proces industrial mecanic, care

ulterior nu au fost supuse altui proces decât mecanic

(9) agregate uşoare obţinute prin reciclare

agregate uşoare rezultate prin transformarea materialelor organice (cărămidă, etc.) utilizate

anterior în construcţii

(10) piatră ponce

agregat uşor natural de origine vulcanică

(11) scorie bazaltică


(12) diatomită


(13) tuf


(14) perlit

agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic

(15) vermiculit

agregat uşor artificial obţinut din rocă vulcanică prin tratament termic

(16) argilă expandată, şist argilos expandat, ardezie expandată

agregate uşoare artificiale obţinute fie prin ardere în cuptor rotativ, fie prin sinterizare

(17) cenuşă de termocentrală

agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin sinterizare

(18) zgură de furnal expandată

agregat uşor din subproduse industriale obţinut prin procedee termice

(19) masă volumică / densitate reală determinată după uscare în etuvă

raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă, inclusiv

porii închişi şi cei deschişi

(20) masă volumică / densitate absolută

raport între masa eşantionului uscat în etuvă şi volumul pe care acesta îl ocupă în apă,

inclusiv porii închişi, dar excluzându-i pe cei deschişi

(21) conductivitate termică

mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a transmite căldura,

atunci când este supus unei diferenţe de temperatură

(22) conductivitate termică de calcul

valoarea conductivităţii termice a unui material sau produs de construcţie, în condiţii

specifice, care poate fi considerată ca fiind caracteristică pentru performanţa acelui material,

atunci când este încorporat într-un element de construcţie

(23) clasă de conductivitate termică

interval de variaţie a valorii conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică,

interval definit prin limita superioară a acestuia

(24) conţinut total în apă

apa adăugată, plus apa conţinută în şi la suprafaţa agregatelor, plus apa din aditivi şi

adaosuri utilizate sub formă de suspensii şi apa rezultată din adăugare de gheaţă sau din

încălzire cu vapori

(25) conţinut de apă eficace

diferenţa între cantitatea totală de apă conţinută în betonul proaspăt şi cantitatea de apă ce

poate fi absorbită de agregat

(26) consistenţa betonului proaspăt

gradul de lucrabilitate a betonului determinat conform SR EN 12350-2, sau SR EN 12350-3,

sau SR EN 12350-4, sau SR EN 12350-5: 2009

(27) densitatea betonului întărit uscat în etuvă

densitatea betonului întărit în condiţiile uscării în etuvă până la masă constantă ale epruvetei

şi ale metodei de determinare a volumului său (prin dislocuirea apei - metodă de referinţă;

prin calcul folosind măsurările efective; prin calcul, utilizând dimensiunile desemnate -

pentru cuburi)

(28) raport apă /ciment

raport dintre cantitatea totală de apă şi conţinutul de ciment din betonul proaspăt. În cazul

betonului uşor, raportul apă/ciment nu poate constitui un criteriu la stabilirea compoziţiei

betonului, întrucât este dificil de stabilit cantitatea de apă absorbită de agregat.

3.2 Simboluri şi prescurtări

(29) Se aplică NE012/1 şi SR EN 1992-1-1:2004.

flck.cyl Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată

prin încercarea epruvetelor cilindrice

flck.cub Rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului uşor determinată

prin încercarea epruvetelor cubice

flc.cil Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări

pe epruvete cilindrice

flc.cub Rezistenţa la compresiune a betonului uşor determinata prin încercări

pe epruvete cubice

flcm Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor

flcm 2 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 2 zile

flcm 28 Rezistenţa medie la compresiune a betonului uşor la 28 zile

λ 0 Conductivitatea termică la temperatura de referinţă

λ Conductivitatea termică de calcul

γC Coeficient parţial de siguranţă pentru beton

4 CLASIFICARE

4.1 Clase de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător

(1) Acţiunile datorate mediului înconjurător asupra elementelor şi structurilor din beton

uşor, în domeniul de aplicare conform cu capitolul 1 din prezentul normativ, sunt clasificate

în clase de expunere.

4.1.1 Semnificaţia claselor de expunere

(2) Semnificaţia claselor de expunere pentru betonul uşor respectă definiţiile cuprinse în NE

012/1, în funcţie de mecanismele de degradare ale betonului uşor.

4.1.2 Clase de expunere pentru beton uşor

(3) Clasele de expunere pentru elemente şi structuri din beton uşor, considerate în cadrul

prezentului normativ, sunt precizate în tabelul 1.

Tabelul 1 – Clase de expunere

Denumirea

clasei

Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea

claselor de expunere

1 Nici un risc de coroziune sau atac

X0 Beton uşor simplu şi fără piese

metalice înglobate. Toate

expunerile, cu excepţia cazurilor

de îngheţ-dezgheţ şi atac chimic.

Ziduri de sprijin

Blocuri de zidărie din beton uşor

Beton uşor de umplutură

Beton foarte uşor de izolaţie

2 Coroziunea datorată carbonatării

Când betonul uşor, care conţine armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi

umiditate, expunerea trebuie clasificată în modul următor:

NOTĂ – Condiţiile de umiditate luate în considerare sunt cele din betonul uşor ce acoperă armăturile sau piesele

metalice înglobate, dar în numeroase cazuri, această umiditate poate fi considerată că reflectă umiditatea

ambiantă. În acest caz, o clasificare fondată pe diferite medii ambiante poate fi acceptabilă. Situaţia nu poate fi

aceeaşi dacă există o barieră între betonul uşor şi mediul său înconjurător (beton uşor acoperit cu un material de

protecţie).

XC1 Uscat Beton uşor sau beton foarte uşor în

interiorul clădirilor unde gradul de umiditate

a mediului ambiant este redus (inclusiv

bucătăriile, băile şi spălătoriile clădirilor de

locuit)

XC3 Umiditate moderată

Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior,

însă la adăpost de intemperii (elemente la

care aerul din exterior are acces constant sau

des, de exemplu : hale deschise).

3 Atac din îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenţi de dezgheţare

Când betonul uşor este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-dezgheţ,

atunci când este umed, clasele de expunere sunt următoarele:

XF1 Saturaţie moderată cu apă fără

agenţi de dezgheţare

Suprafeţe verticale realizate din beton uşor,

expuse la ploaie şi la îngheţ

4 Atac chimic NOTĂ -Un studiu special poate fi necesar pentru determinarea clasei de expunere adecvate în medii

înconjurătoare, în situaţiile următoare:

- conţine alte substanţe chimice agresive decât cele menţionate în anexa II;

- apă de ploaie poluată chimic;

Denumirea

clasei

Descrierea mediului înconjurător Exemple informative ilustrând alegerea

claselor de expunere

XA1b Mediu înconjurător cu

agresivitate chimică slabă.

Conform cu Anexa II.

Beton uşor sau beton foarte uşor la exterior,

însă la adăpost de intemperii.

NOTA 1 - Pentru caracterizarea expunerii betonului uşor este necesară în general combinarea mai multor clase

de expunere. În tabelul 1a se prezintă exemple de astfel de combinaţii.

(4) Betonul uşor poate fi supus la mai multe acţiuni distructive ale mediului, descrise în

tabelul 1. În acest caz, condiţiile de mediu înconjurător la care el este supus trebuie să fie

exprimate sub forma de combinaţii de clase de expunere (a se vedea tabelul 1a).

(5) Pentru un element de structură indicat, diferite suprafeţe de beton uşor pot fi supuse la

acţiuni diferite ale mediului.

Tabelul 1a - Combinaţii de clase de expunere aplicabile pentru beton uşor

Expunere Combinaţii de clase de expunere

Descriere Exemple BNA(1)

BA(2)

La interior Interiorul clădirilor cu destinaţie

de locuit sau birouri

X0 XC1

La exterior

Cu îngheţ dar fără

contact cu ploaia

Garaje deschise acoperite,

pasaje, etc.

XF1 XC3 + XF1

1) Beton uşor nearmat;

2) Beton uşor armat.

4.2 Beton uşor proaspăt

4.2.1 Clase de consistenţă

(6) Se respectă prevederile normativului NE 012/1.

NOTĂ - A se vedea şi articolul 5.4.1.

4.2.2 Clase în funcţie de dimensiunea maximă a agregatelor

(7) Când betonul uşor este clasificat după dimensiunea maximă a agregatelor, clasificarea

trebuie să se facă plecând de la dimensiunea nominală maximă a agregatului grosier prezent

în betonul uşor (Dmax), conform SR EN 13055-1.

NOTĂ - D este dimensiunea sitelor prin care este determinată granulozitatea agregatului conform SR EN

13055-1.

4.3 Beton uşor întărit

4.3.1 Clase de rezistenţă la compresiune

(8) Când betonul uşor este clasificat după rezistenţa la compresiune, se aplică tabelul 2.

Valoarea flck.cyl este rezistenţa caracteristică la 28 zile, determinată pe cilindri cu diametrul

de 150 mm şi înălţimea de 300 mm. Valoarea flck.cub este rezistenţa caracteristică la 28 zile,

determinată pe cuburi cu latura de 150 mm.

NOTĂ - În anumite cazuri particulare, este posibil de a utiliza nivele de rezistenţă intermediare în raport cu

valorile indicate în tabelul 2, dacă aceasta se permite prin normele de calcul corespunzătoare.

Tabelul 2 – Clase de rezistenţă pentru betoane cu agregate uşoare

(9) Conform prevederilor NE 012/1:

Clase de rezistenţă

la compresiune

Rezistenţa caracteristică

minimă pe cilindri

flck.cyl

N/mm2

Rezistenţa caracteristică

minimă pe cuburi a)

flck.cub

N/mm2

LC8/9 8 9

LC12/13 12 13

LC16/18 16 18

LC20/22 20 22

LC25/28 25 28

LC30/33 30 33

LC35/38 35 38

LC40/44 40 44

LC45/50 45 50

LC50/55 50 55

LC55/60 55 60

LC60/66 60 66

LC70/77 70 77

LC80/88 80 88 a) Alte valori pot fi utilizate dacă este stabilită şi documentată cu o precizie suficientă o relaţie cu valorile de

referinţă pe cilindri.

4.3.2 Clasele de masă volumică pentru beton uşor

(10) Când betonul uşor este clasificat după masa volumică se aplică tabelul 3.

Tabelul 3 – Clasificarea masei volumice a betonului cu agregate uşoare

Clasele de masă

volumică

D0,8 D1,0 D1,2 D1,4 D1,6 D1,8 D2,0

Interval de masă

volumică, în kg/m3

> 400

şi

≤ 800

> 800

şi

≤ 1000

>1000

şi

≤ 1200

>1200

şi

≤ 1400

>1400

şi

≤ 1600

>1600

şi

≤ 1800

>1800

şi

≤ 2000

NOTĂ: Masa volumică ρ a betonului uşor poate fi caracterizată prin valori specificate.

4.3.3 Clasificarea betonului uşor în funcţie de masa volumică şi rezistenţa la

compresiune

(11) Când betoanele uşoare sunt clasificate după masa volumică şi rezistenţa la compresiune

se aplică tabelul 4.

Tabelul 4 – Categorii de betoane cu agregate uşoare

Categoria de

beton uşor

Clasa de

rezistenţă

la compresiune

Clasa de masă

volumică*

Betoane de izolaţie -

LC 8/9

D0,8

Betoane de izolaţie şi

rezistenţă

> LC 8/9

< LC16/18

D1,0

D1,2

D1,4

D1,6

Betoane de rezistenţă

≥ LC16/18

D1,8

D2,0

NOTĂ: Clasa de masa volumică a betonului uşor este orientativă.

4.3.4 Clasificarea betonului cu agregate uşoare în funcţie de masa volumică şi

conductivitatea termică

(12) Conductivitatea termică se poate determina experimental conform STAS 5912-89, sau

conform SR EN 12667:2002. Se introduc clasele de conductivitate termică CT 24, CT 29,

CT 40, CT 55, CT 78 şi CT 105, definite prin limita superioară a intervalului în care variază

valoarea conductivităţii termice, în funcţie de clasa de masă volumică.

(13) Conductivitatea termică de calcul (λ) se determină cu relaţia (1)

T

dq

(1)

unde:

q = densitatea fluxului termic [W/m2]

d = grosimea medie a epruvetei [m]

ΔT = diferenţa de temperatură [°K]

(14) Când betoanele uşoare se clasifică după clasa de masă volumică şi conductivitatea

termică se aplică tabelul 5.

Tabelul 5 – Categorii de beton cu agregate uşoare

Categorii de

beton uşor

Clasa de

masă

volumică

Conductivitatea termică

λ0/ λ

(W/m°K)

Clasa de conductivitate

termică

Betoane de izolaţie D0,8 0,11/0,18......................0,15/0,24 CT 24

Betoane de izolaţie

şi rezistenţă

D1,0 0,16/0,24……………..0,19/0,29 CT 29

D1,2 0,20/0,30……………..0,30/0,40 CT 40

D1,4 0,31/0,40……………..0,40/0,55 CT 55

D1,6

Betoane de

rezistenţă

D1,8 0,41/0,55……………..0,61/0,78 CT 78

D2,0 0,62/0,78……………..0,78/1,05 CT 105

(15) Domeniile de utilizare a betonului uşor conform cu clasificarea din tabelul 3 şi tabelul 4

sunt date în tabelul 6.

Tabelul 6 Domenii de utilizare a betoanelor uşoare

Categoria de beton uşor Domenii de utilizare

Beton uşor de rezistenţă Elemente de construcţii executate monolit sau prefabricat,

din beton uşor armat, pentru clădiri civile, industriale,

agrozootehnice, pasarele, estacade pentru conducte, grinzi,

buiandrugi, centuri, planşee, panouri de pereţi interiori şi

exteriori, elemente de acoperiş, etc.

Beton uşor de izolaţie şi

rezistenţă

Elemente de închidere din beton simplu sau beton armat sub

formă de blocuri mari de zidărie înlocuitori de cărămidă sau

panouri de pereţi pentru clădiri civile, industriale şi

agrozootehnice

Elemente de parapet, fâşii pentru pereţi despărţitori

Beton uşor de izolaţie Betoane de izolaţie (şape sau tencuieli termoizolante, etc.)

5. CERINŢE PENTRU BETON UŞOR ŞI METODE DE VERIFICARE

5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

(1) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului uşor de clase de densitate

cuprinse între D0,8 şi D2,0, şi anume: ciment, agregate uşoare (argilă expandată, tuf, scorie

bazaltică, perlit, cărămidă reciclată etc.), agregate de masă volumică normală, apa de

amestec, aditivi şi adaosuri I şi II sunt conform prevederilor normativului NE 012/1.

5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului uşor

5.2.1 Generalităţi

(2) Compoziţia betonului uşor şi materialele componente cu proprietăţi specificate sau cu

compoziţia prescrisă trebuie să fie alese (a se vedea articolul 6.1 din prezentul normativ)

astfel încât să satisfacă cerinţele specificate pentru betonul uşor proaspăt şi întărit, inclusiv

masa volumică, consistenţa, rezistenţa, durabilitatea şi protecţia contra coroziunii a pieselor

din oţel înglobate, ţinând seama de procedeele de producţie şi tehnologia prin care se

intenţionează să se execute lucrările de beton.

(3) Când acestea nu sunt precizate în specificaţie, producătorul trebuie să selecţioneze

tipurile şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este

stabilită pentru condiţiile de mediu specifice.

NOTA 1 - Dacă nu există prescripţii contrare, compoziţia betonului uşor trebuie stabilită astfel încât să se

reducă la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul uşor proaspăt.

NOTA 2 - Înainte de a elabora specificaţia betonului uşor, este necesar să fie luate în consideraţie cerinţele

referitoare la transport, la punerea în operă, la compactare, la tratamentul iniţial şi ulterior, conform

prevederilor SR EN 13670:2010 şi normativului NE 012-2, precum şi reglementărilor tehnice specifice

aplicabile, în vigoare.. Dacă toate aceste cerinţe sunt satisfăcute, diferenţele dintre calitatea betonului uşor din

structură şi cea a epruvetelor standardizate de încercat sunt luate în considerare prin coeficientul parţial de

siguranţă pentru beton γC.

5.2.2 Alegerea cimentului

(4) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

NOTĂ - Anexa III (informativă) prezintă recomandări generale pentru alegerea unui anumit tip de ciment.

5.2.3 Utilizarea agregatelor

(5) Zonele de granulozitate recomandate pentru agregatele utilizate la prepararea betonului

uşor sunt conform NE 012/1, pentru diferite dimensiuni nominale maxime ale agregatelor:

0/8, 0/16, 0/22, 0/32 şi 0/63 mm.


(6) Caracteristicile fizice ale agregatelor uşoare (dimensiunea agregatelor, dimensiunea

maximă nominală a agregatului, granulozitatea, forma particulelor, conţinutul de particule

fine, absorbţia de apă, conţinutul de apă, rezistenţa la strivire, procentul de particule sparte,

rezistenţa de dezintegrare, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ), caracteristicile chimice ale

agregatelor uşoare (conţinutul de cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii -

silice), precum şi caracteristicile agregatului cu masă volumică normală (agregat obişnuit)

trebuie să fie selecţionate, conform prevederilor din normativul NE 012/1.

5.2.3.2 Agregate recuperate

(7) Fracţia granulometrică 0-4 mm recuperată din apa de spălare sau din betonul uşor

proaspăt poate să fie utilizată ca agregat pentru betonul uşor, cu condiţia să fie în cantitate de

maxim 5% din cantitatea totală de agregate.

5.2.3.3 Rezistenţa la reacţia alcalii-silice


5.2.4 Utilizarea apelor reciclate

(9) Apele reciclate provenite din producţia de beton uşor trebuie utilizate în conformitate cu

anexa A din SR EN 1008.

5.2.5 Utilizarea adaosurilor


(10) Cantităţile de adaosuri tip I şi tip II, pentru a putea fi utilizate în betonul uşor, trebuie să

facă obiectul încercărilor iniţiale (a se vedea NE 012/1).

NOTA 1 - Este necesar să fie luată în considerare influenţa cantităţilor ridicate de adaosuri asupra altor

proprietăţi decât rezistenţa (de exemplu, durabilitatea).

(11) Adaosurile de tipul II pot fi luate în consideraţie în compoziţia betonului uşor, cu

respectarea conţinutului de ciment, dacă aptitudinea de utilizare a adaosurilor a fost stabilită.

NOTA 2 - Stabilirea aptitudinii de utilizare se face conform prevederilor din NE 012/1.

(12) Utilizarea cenuşilor ca adaosuri în betoane uşoare se face conform normativului NE

012/1.

5.2.6 Utilizarea aditivilor

(13) Cantitatea totală de aditivi utilizaţi nu trebuie sa depăşească dozajul maxim recomandat

de producătorul de aditivi, în afară de cazul când s-a stabilit influenţa unui dozaj mai ridicat

asupra performanţelor şi durabilităţii betonului uşor.

(14) Aditivii utilizaţi în cantitate inferioară valorii de 2 g/kg ciment nu sunt admişi decât

dispersaţi într-o parte din apa de amestec.

(15) Dacă cantitatea totala de aditiv lichid (în soluţie) este superioară valorii de 3 l/m3 de

beton uşor, conţinutul său de apă trebuie considerat la calculul conţinutului total în apă.

(16) Când sunt utilizaţi mai mulţi aditivi, compatibilitatea lor trebuie verificată atunci când

se efectuează încercările iniţiale.

NOTĂ - Betoanele uşoare de consistenţă ≥ S4; V4; C3 sau ≥ F4 trebuie fabricate cu aditivi puternic reducători

de apă sau cu superplastifianţi.

(17) Betoanele uşoare trebuie să fie preparate cu aditivi. Condiţiile de utilizare a aditivilor

sunt prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7 – Condiţii de utilizare a aditivilor

Nr.

crt.

Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat Observaţii

1. Betoane uşoare de rezistenta având clasa

cuprinsa intre LC8/9 şi LC30/33 inclusiv

Plastifiant

După caz :

Superplastifiant

2. Betoane uşoare cu permeabilitate redusa Reducător de apa /

plastifiant

După caz :

- intens reducător de

apa /superplastifiant

- impermeabilizator

3. Betoane uşoare executate monolit având

clasa ≥ LC35/38

Superplastifiant/ intens

reducător de apa

4. Betoane uşoare fluide

Superplastifiant

5. Betoane uşoare turnate prin tehnologii

speciale

(Plastifiant)

superplastifiant +

întârzietor de priza

6. Betoane uşoare turnate pe timp călduros Întârzietor de priza +

superplastifiant

(Plastifiant)

7. Betoane uşoare turnate pe timp friguros, la

temperaturi de peste 5°C

Accelerator de priza

8. Betoane uşoare cu rezistenţe mari la

termene scurte

Acceleratori de întărire

fără cloruri

5.2.7 Conţinut de cloruri


5.2.8 Temperatura betonului uşor

(19) Temperatura betonului uşor proaspăt trebuie sa fie mai mare sau egală cu + 5ºC în

momentul livrării.

(20) În general, temperatura betonului uşor proaspăt trebuie să fie mai mică sau egală cu

30ºC în cazul în care nu au fost luate măsuri speciale pentru a se asigura că depăşirea

temperaturii peste 30ºC nu va avea consecinţe negative asupra calităţii betonului uşor întărit

(de exemplu încercări prealabile prin utilizarea unui aditiv întârzietor).

(21) Punerea în operă a betonului uşor se face numai la temperaturi de peste + 5ºC. În cazul

în care dozajul de ciment este mai mic de 240 kg/m3 sau dacă se foloseşte ciment cu căldura

de hidratare redusă (de exemplu de clasa 32,5 N), temperatura betonului uşor trebuie să fie

mai mare de + 10ºC la locul de punere în operă.

(22) În cazul în care este necesara o altă cerinţă referitoare la temperatura maximă sau

minimă pentru betonul uşor proaspăt, aceasta trebuie sa fie specificată, dând de asemenea şi

toleranţele. Toate cerinţele de răcire sau de încălzire artificială a betonului uşor trebuie

stabilite de comun acord între producător şi beneficiar.

5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere


(23) Cerinţele pentru ca betonul uşor să reziste la agresiunile mediului înconjurător, aşa cum

sunt definite în Anexa II, sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia

betonului uşor şi proprietăţile stabilite ale betonului uşor (a se vedea articolul 5.3.2 din

prezentul normativ); alternativ exigentele pot rezulta din metode de proiectare bazate pe

performanţe (a se vedea articolul 5.3.3 din prezentul normativ). Cerinţele trebuie să ţină

seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.

5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului

(24) În absenta standardelor europene pentru încercări directe de performanţă a betonului

uşor, din raţiuni de experienţe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezistenţei la

agresiunile mediului înconjurător sunt date în prezentul normativ în termeni de proprietăţi

stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.

(25) Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificate în termeni de:

a) tipuri şi clase de materiale componente permise;

b) conţinut minim de ciment;

c) clase minime de rezistenţă la compresiune a betonului uşor;

d) conţinut minim de aer din betonul uşor (dacă este cazul).

NOTA 1 - Tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 (anexa I) prezintă condiţiile compoziţionale, proprietăţile betonului

uşor şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim de particule fine din betonul uşor este prezentat în tabelele I.7

şi I.8 din anexa I.

NOTA 2 - Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului uşor să includă cerinţe pe baza unei durate

de viaţă prezumate de minim 50 ani în condiţiile de întreţinere stabilite prin proiect. Pentru durată de viaţă inferioară sau

superioară, pot fi necesare valori limită specificate mai severe sau mai puţin severe. În acest caz sau pentru compoziţiile

specificate de beton uşor, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii, referitor la grosimea betonului

ce acoperă armaturile, conform reglementărilor tehnice specifice, aplicabile în vigoare.

(26) Dacă betonul uşor este conform cu valorile limită specificate, se consideră că acesta

este capabil să satisfacă cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea avută, cu respecarea

următoarelor condiţii:

a) betonul uşor să fie corect pus în operă, compactat şi supus la un tratament,

conform prevederilor normativului NE 012-2 precum şi altor reglementări tehnice specifice

aplicabile, în vigoare şi standare aplicabile.

b) betonul uşor ce acoperă armatura trebuie să aibă grosimea minimă, conform clasei

de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător şi din reglementările

tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standardelor aplicabile.

5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe

(27) Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de

proiectare bazate pe performanţă pentru durabilitate şi ele pot fi stabilite în termeni de

parametri de performanţă. În normativul NE 012/1 se prezintă indicaţii referitoare la

utilizarea unor metode alternative de concepţie funcţie de performanţele pentru durabilitate.

5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt

5.4.1 Consistenţa

(28) Consistenţa betonului uşor trebuie determinată prin încercări conform metodelor

precizate în normativul NE 012/1.

(29) Metodele de încercare recomandabile pentru betonul uşor sunt cele precizate în

normativul NE 012/1.

(30) Când trebuie determinată consistenţa betonului uşor, această caracteristică se determină

în momentul utilizării betonului uşor sau în cazul betonului uşor gata preparat, în momentul

livrării.

(31) Dacă betonul uşor este livrat într-un camion malaxor sau cuvă agitatoare, se respectă

prevederile pentru beton obişnuit, din normativul NE 012/1.

(32) Consistenţa poate fi specificată, prin referinţă la o clasă de consistenţă, conform

articolului 4.2.1 din prezentul normativ, sau în cazuri particulare, printr-o valoare

specificată. În acest caz, toleranţele sunt date în normativul NE 012/1.

5.4.2 Conţinutul de ciment

(33) Cantitatea de ciment, cantitatea de adaosuri şi cantitatea de apă dozată trebuie

înregistrate, fie pe imprimanta înregistratorului de amestecuri, fie în registrul de producţie.

(34) Absorbţia de apă a agregatelor se determină pentru stabilirea conţinutului de apă

eficace.

(35) Absorbţia de apă a agregatelor uşoare şi a agregatelor de masă volumică normală din

betonul proaspăt este valoarea obţinută după o oră, determinată conform SR EN 1097-6,

utilizând valoarea de umiditate a agregatului în stare umedă în locul celei obţinute după

uscarea în etuvă.

(36) Când conţinutul minim de ciment este înlocuit cu conţinutul minim de (ciment +

adaosuri), metoda trebuie modificată în consecinţă.

(37) Când este necesară determinarea conţinutului de ciment, sau a conţinutului de adaosuri

din betonul uşor proaspăt, metodele de încercări şi toleranţele aplicate trebuie să facă

obiectul unui acord între elaboratorul de specificaţie şi producător.

5.4.3 Conţinutul de aer

(38) Conţinutul de aer al betonului uşor trebuie determinat conform SR 13535:2009.

5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor

(39) Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină conform SR EN 933-1.

Dimensiunea maximă a agregatului, cum este definită în SR EN 13055-1 şi în SR EN 12620,

nu trebuie sa fie superioară celei specificate.

5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită

5.5.1 Rezistenţa


(40) Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a betonului uşor trebuie respectate

prevederile din normativul NE 012/1.

5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune

(41) Rezistenţa la compresiune a betonului uşor este simbolizată flc.cub, când este determinată

pe epruvete cubice şi este simbolizată flc.cil când este determinată pe epruvete cilindrice

conform SR EN 12390-3.

(42) Pentru utilizarea de epruvete de alte dimensiuni şi pentru alegerea încercărilor pe cub

sau pe cilindri în vederea evaluării rezistenţei la compresiune, se vor respecta prevederile

din normativul NE 012/1.

(43) Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete

încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar a se specifica rezistenţa la

compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile, sau după conservare în condiţii

speciale.

(44) Rezistenţa caracteristică a betonului uşor trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei

la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (tabelul 2).

(45) Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori

nereprezentative, se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

NOTĂ - Este indicat ca evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură să se bazeze pe

prevederile din SR EN 13791 şi din reglementările tehnice specifice aplicabuile, în vigoare.

5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune

(46) Rezistenţa la tracţiune prin încovoiere a betonului uşor se determină conform

prevederilor din SR EN 12390-5: 2009.

(47) Rezistenţa la tracţiune prin despicare a betonului uşor se determină conform

prevederilor din SR EN 12390-6: 2010.

5.5.2 Masa volumică

(48) Masa volumică/densitatea betonului uşor după uscare în etuvă este determinată conform

SR EN 12390-7 şi trebuie să fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se

vedea tabelul 3 din prezentul normativ). În cazuri particulare, când masa volumică este

specificată în termenii de valori prevăzute, se aplică o toleranţă de ± 30 kg/m3.

5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei

(49) În cazul în care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de

conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.

5.5.4 Reacţia la foc

(50) Elementele de construcţii din beton, compuse din agregate minerale grele şi uşoare,

ciment, aditivi, adaosuri şi alte materiale minerale, conform prevederilor normativului NE

012/1, se consideră că au clasa de reacţie la foc A1 sau A1FL, fără a fi necesară efectuarea

unor încercări de comportare la foc, cu respectarea Regulamentului privind clasificarea şi

încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc,

aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/ administraţiei şi

internelor nr.1.822/394/2004 comun M.T.C.T./M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificările şi

completările ulterioare.

5.5.5 Conductivitatea termică

(51) Pentru betoane uşoare de izolaţie şi /sau rezistenţă, conductivitatea termică se determină

conform SR EN 12667:2002 sau conform STAS 5912-89.

6 SPECIFICAŢIA BETONULUI UŞOR

6.1 Generalităţi

(1) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1. Pentru clasele de expunere a se vedea

4.1 din prezentul normativ.

6.2 Specificaţia betonului uşor proiectat (cu proprietăţi specificate)



6.2.2 Date de bază

(3) Specificaţia pentru betonul uşor trebuie sa cuprindă:

a) cerinţe de conformitate cu prezentul normativ;

b) clasa de rezistenţă la compresiune;

c) clasele de expunere;

d) dimensiunea nominală maximă a agregatelor;

e) clasa de cloruri conţinute, funcţie de tipul utilizării betonului uşor (beton uşor simplu,

beton uşor armat) conform prevederilor normativului NE 012/1;

f) clasa de masă volumică;

g) masa volumică specificată;

h) clasa de conductivitate termică, pentru :

(4) În plus pentru betonul uşor gata de utilizare şi betonul uşor preparat pe şantier:

a) clasa de consistenţă, sau în cazuri speciale valoarea specificată a consistenţei.

6.2.3 Cerinţe suplimentare


6.3 Specificaţia betoanelor uşoare de compoziţie prescrisă



6.3.2 Cerinţe de bază

(7) Specificaţia trebuie să cuprindă:

a) cerinţele de conformitate cu prezentul normativ;

b) dozajul de ciment;

c) tipul de ciment şi caracteristicile;

d) consistenţa, în termeni de clasă sau, în cazuri speciale, ca valori specificate;

e) tip, origine, categorie, masa volumică maximă a agregatelor uşoare şi conţinutul maxim în

cloruri al agregatelor;

f) dimensiunea nominală maximă a agregatelor şi limitele granulometrice;

g) tip şi cantitate de aditivi sau adaosuri, dacă este cazul;

h) indicaţii privind tipul, originea şi caracteristicile tuturor aditivilor şi adaosurilor;

i) masa volumică a betonului uşor;

j) conductivitatea termică a betonului uşor.

6.3.3 Cerinţe suplimentare


7 LIVRAREA BETONULUI UŞOR PROASPĂT

7.1 Informaţii de la utilizatorul betonului uşor pentru producător


7.2 Informaţii de la producătorul de beton uşor pentru utilizator


Pentru betoanele cu performanţe specificate la cerere, trebuie furnizate următoarele

informaţii:

a) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului şi tipul de agregate uşoare;

b) tipul de aditivi, tipul şi conţinutul aproximativ de adaosuri, dacă este cazul;

c) rezultatele încercărilor efectuate recent pentru acest beton uşor, de exemplu: cele de

control al producţiei sau încercări iniţiale;

d) evoluţia rezistenţei;

e) sursa materialelor componente;

f) pentru betonul uşor în care se adaugă aditiv pe şantier: clasa de consistenţă sau consistenţa

prevăzută înainte şi după adăugarea aditivului;

g) masa volumică.

7.3 Bon de livrare pentru betonul uşor gata de utilizare

(3) Informaţiile care trebuie să fie conţinute pe bonul de livrare pentru fiecare şarjă de beton

uşor gata de utilizare sunt conform prevederilor din normativul NE 012/1.

(4) În plus, bonul de livrare trebuie să furnizeze detaliile următoare:

a) pentru betonul uşor cu proprietăţi specificate:

i) clasa de masa volumică;

ii) clasa de rezistenţă;

iii) clasele de expunere (clasele de expunere sau categoriile de beton uşor în conformitate cu

tabelul 1 şi anexa I cu indicarea combinaţiilor de clase de expunere);

iv) clasa de conţinut de cloruri;

v) clasa de consistenţă sau valoarea specificată;

vi) valorile limită de compoziţie a betonului uşor, când sunt specificate (inclusiv conţinutul

de apă al agregatelor);

vii) tipul şi clasa de rezistenţă a cimentului, când sunt specificate;

viii) tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate;

ix) proprietăţile speciale, dacă au fost cerute;

x) dimensiunea nominală maximă a agregatelor uşoare.

b) pentru betonul uşor având compoziţia prescrisă

i) detalii referitoare la compoziţie, de exemplu tipul de agregat uşor utilizat, dozajul de

ciment şi dacă este cerut, tipul de aditivi;

ii) consistenţa în termen de clasă sau de valoare specificată în funcţie de specificaţii;

iii) dimensiunea nominală maximă a agregatului.

7.4 Informaţii la livrare pentru betonul de şantier

(5) Se respectă prevederile 7.3 din prezentul normativ.

7.5 Consistenţa la livrare


8 CONTROLUL CONFORMITĂŢII ŞI CRITERII DE CONFORMITATE

8.1 Generalităţi


8.2 Control de conformitate al betonului uşor cu proprietăţi specificate

8.2.1 Control de conformitate al rezistenţei la compresiune


8.2.2 Control de conformitate al rezistenţei la tracţiune prin despicare


8.2.3 Control de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

8.2.3.1 Plan de eşantionare şi de încercări

(4) Selecţionarea, prelevarea, eşantionarea, numărul minim de probe şi metodele de

încercare trebuie să fie conform cu prevederile din normativul NE 012/1.

(5) Pentru evaluarea conformităţii betonului uşor, raportul apă / ciment din normativul NE

012/1 nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.

8.2.3.2 Criterii de conformitate pentru alte proprietăţi decât rezistenţa

(6) Pentru masa volumică şi alte caracteristici ale betonului uşor decât rezistenţa (dozajul de

ciment, conţinutul de aer antrenat în betonul proaspăt, conţinutul de cloruri din beton,

consistenţa), se respectă prevederile din normativul NE 012/1, privind: metoda de încercare,

numărul minim de determinări, numărul de acceptare şi abaterea maximă admisă.

(7) Pentru conductivitatea termică, numărul minim de probe respectă prevederile privind

controlul de conformitate al rezistenţei la compresiune (a se vedea 8.2.1 din prezentul

normativ). Metodele de condiţionare şi încercare pentru determinarea conductivităţii sunt

conform SR EN 12667:2002 şi STAS 5912-89. Dimensiunile epruvetelor sunt dictate de

tipul echipamentului pentru determinarea conductivităţii termice.

8.3 Controlul conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă

(8) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1, cu menţiunea că pentru evaluarea

conformităţii betonului uşor de compoziţie prescrisă, se poate utiliza raportul apă eficace /

ciment, întrucât raportul apă / ciment nu este considerat ca şi criteriu de conformitate.

8.4 Acţiuni întreprinse în caz de neconformitate a produsului


9 CONTROLUL PRODUCŢIEI

9.1 Generalităţi


9.2 Sisteme de control al producţiei


9.3 Datele înregistrate şi alte documente

(3) Toate datele referitoare la controlul producţiei trebuie sa fie înregistrate, a se vedea

tabelul 8. Datele referitoare la control în producţie trebuie păstrate timp de minimum trei

ani, dacă nu există obligaţii care să impună o perioadă mai lungă.

Tabelul 8 – Datele înregistrate şi alte documente dacă este cazul

Obiect Datele înregistrate şi alte documente

Cerinţe specificate Caiet de sarcini la contract sau rezumatul cerinţelor

Ciment, agregate, aditivi, adaosuri Numele furnizorilor şi sursele

Încercări asupra apei de amestec (nu

se cer pentru apa potabila)

Data şi locul prelevării

Rezultatul încercărilor

Încercări asupra materialelor

componente

Data şi rezultatele încercărilor

Compoziţia betonului uşor Descrierea betonului uşor

Înregistrarea maselor componenţilor pentru un amestec

sau pentru o şarjă (de exemplu dozajul de ciment)

Conţinutul de cloruri

Codul de membru al familiei

Încercări pe beton uşor în stare

proaspătă

Data şi locul prelevării probei

Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută

Consistenţa (metoda utilizată şi rezultatele)

Densitatea, când este specificată

Temperatura betonului, când este specificată

Conţinutul de aer, când este specificat

Volumul de beton din amestecul sau din şarja testată

Numărul şi codul epruvetelor pentru încercări

Încercări pe beton uşor în stare

întărită

Data încercării

Codul şi vârsta epruvetelor

Rezultatul încercărilor de masă volumică, rezistenţă şi

conductivitate

Observaţii speciale (de exemplu profilul de rupere

neobişnuit al epruvetelor)

Evaluarea conformităţii Conformitate/neconformitate cu specificaţiile

Suplimentar pentru betonul uşor gata Numele cumpărătorului

de utilizare Identificarea şantierului, de exemplu locul de construcţie

Numărul şi data bonului de livrare, corespunzător

încercărilor

Bonul de livrare

Suplimentar pentru elementele

prefabricate

Date suplimentare sau diferite pot să fie cerute de

standardul specific de produs

9.4 Încercări


9.5 Compoziţia betonului uşor şi încercările iniţiale


9.6 Personal, echipamente şi instalaţii

9.6.1 Personal


9.6.2 Echipamente şi instalaţii

9.6.2.1 Depozitarea materialelor


9.6.2.2 Echipamente de dozare


9.6.2.3 Malaxoare


9.6.2.4 Echipamente de încercare


9.7 Dozarea materialelor componente


9.8 Amestecarea betonului uşor

(12) La introducerea în malaxor, agregatele trebuie să aibă o umiditate corespunzătoare

absorbţiei la o oră. Nu se vor utiliza agregate complet uscate, întrucât pot genera atât

modificări reologice importante ale betonului uşor proaspăt, cât şi dificultăţi la punerea în

operă.

(13) În malaxor se introduc agregatele şi 50% din cantitatea de apă eficace, stabilită pentru

amestecul respectiv. După o malaxare de aproximativ un minut, se introduc cimentul şi

adaosurile de parte fină şi se malaxează din nou, adăugând restul cantităţii de apă.

(14) Perioada între amestecarea iniţială şi sfârşitul amestecării finale (de exemplu

amestecarea într-un camion malaxor) trebuie prelungită până ce absorbţia de apă de către

agregat şi evacuarea cvasi completă a aerului inclus în agregatele uşoare nu mai are nici o

acţiune cu impact negativ asupra proprietăţilor betonului întărit

(15) Se respectă prevederile din normativul NE 012/1 privind utilizarea aditivilor .

(16) Obţinerea unor valori ale densităţii aparente în limita a ± 30 kg/m3, faţă de densitatea

aparentă a betonului proaspăt confirmă realizarea corectă a compoziţiei.

9.9 Proceduri de control al producţiei

(17) Pentru tipul şi frecvenţa inspecţiilor şi încercărilor asupra materialelor componente ale

betonului uşor, ca şi pentru controlul staţiilor, echipamentelor de producţie şi mijloacelor de

transport se respectă prevederile din normativul NE 012/1.

(18) Caracteristicile betonului uşor cu proprietăţi specificate trebuie să fie verificate în

raport cu cerinţele specificate în tabelul 9 din prezentul normativ.

(19) Compoziţia betonului uşor, precum şi consistenta şi temperatura sa, dacă sunt

specificate, trebuie să fie controlate în raport cu cerinţele din tabelul 9 (rândurile de la 2 la 4,

rândurile 6 şi 7 şi rândurile de la 9 la 13).

(20) Controlul trebuie să includă producţia, transportul până la locul de descărcare şi

livrarea.

(21) Pentru anumite betoane uşoare, pot fi necesare condiţii suplimentare pentru controlul

producţiei.

(22) Dacă contractul între producător şi beneficiar defineşte cerinţe speciale pentru betonul

uşor, controlul producţiei trebuie să includă acţiuni corespunzătoare suplimentare faţă de

cele menţionate în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ.

(23) Acţiunile prevăzute în normativul NE 012/1 şi în tabelul 9 din prezentul normativ pot să

fie adaptate la condiţiile specifice pe locul de producţie şi să fie înlocuite prin altele care

asigură un nivel echivalent de control al producţiei.

Tabelul 9 – Controlul procedurilor de producţie şi al caracteristicilor betonului uşor

Tabelul 9 (continuare)

Nr.

crt.

Caracteristica Inspecţia/

încercarea

Scop Frecvenţa minimă

1. Proprietăţile

betonului uşor cu

proprietăţi

specificate

Încercări iniţiale

(conform cu NE

012/1)

Pentru a demonstra că

proprietăţile

specificate sunt

obţinute prin formula

propusă cu marjă

adecvata

Înainte de a utiliza o

nouă

compoziţie de beton

uşor

2. Umiditatea

nisipului

Sistem de

măsurare continuă,

încercări de uscare

sau echivalente

Determinarea masei

agregatelor şi cantităţii

de apă de adăugat

Zilnic pentru o

verificare discontinuă.

Frecvenţa este impusă

şi de condiţiile locale şi

atmosferice.

3. Umiditatea

agregatului grosier

Încercări de uscare

sau echivalente

Determinarea cantităţii

de agregate şi apei ce

trebuie adăugată

În funcţie de condiţiile

locale şi atmosferice.

4. Conţinutul de

apă al

betonului uşor

proaspăt

Verificarea

cantităţii de apă de

amestec adăugată

Obţinerea de date

pentru conţinutul total

de apă

Fiecare amestec.

5. Conţinutul de

cloruri al

betonului uşor

Determinare iniţială

prin calcul

Asigurarea că nu este

depăşit conţinutul

maxim de cloruri

La încercările iniţiale.

În cazul creşterii

conţinutului de cloruri al

materialelor componente

6. Consistenţa

Examen vizual

Comparare cu un

beton cu aspect

normal

Fiecare amestec.

7. Încercări de

consistenţă în

conformitate cu :

SR EN 12350-2 /

SR EN 12350-3 /

SR EN 12350-4 /

SR EN 12350-5

Evaluarea

lucrabilităţii.

Când consistenţa este

specificată, conform NE

012/1 pentru rezistenţa la

compresiune.La

încercările privind

conţinutul de aer.

În caz de dubiu după

examenul vizual.

8. Masa volumică a

betonului uşor

proaspăt

Determinarea

masei volumice în

conformitate cu

SR EN 12350-6

Pentru betonul uşor,

pentru

supervizarea

amestecurilor şi controlul densităţii

Zilnic

9. Conţinutul de

ciment al

betonului uşor

proaspăt

Notarea cantităţii

de ciment utilizata

Verificarea

conţinutului de ciment

Fiecare amestec

Tabelul 9 (continuare)

10. Conţinutul de

adaosuri în

betonul uşor

proaspăt

Notarea cantităţii

de adaosuri

adăugatea

Verificarea

conţinutului de

adaosuri

Fiecare amestec

11. Conţinutul de

aditivi în

betonul uşor

proaspăt

Verificarea masei

sau a volumului de

aditiv adăugata

Verificarea

conţinutului de aditiv

Fiecare amestec

12. Conţinutul de

aer oclus al

betonului uşor

proaspăt

dacă este

specificat

Încercare în

conformitate cu

SR 13535:2009

Evaluare a obţinerii

conţinutului specificat

de aer oclus

Primele amestecuri sau

şarje din fiecare producţie

zilnica, până la stabilizarea

valorilor.

13.

Temperatura

betonului uşor

proaspăt

Măsurarea

temperaturii

Evaluarea obţinerii

temperaturii minime

de 50C sau a valorii

specificate

Fiecare amestec sau

şarjă când temperatura

este aproape de limita

inferioară, respectiv

superioară.

14. Masa volumică a betonului

uşor în stare întărită

Încercare în

conformitate cu

SR EN 12390-7b

Pentru evaluarea

obţinerii masei

volumice

specificate

Aceeaşi frecvenţă ca

pentru controlul de

conformitate al

rezistenţei la

compresiune (NE

012/1)

15. Rezistenţa la

compresiune

pe epruvete

confecţionate

în tipare

Încercare în

conformitate cu

SR EN 12390-7b

Pentru evaluarea

obţinerii rezistenţei

specificate

Când rezistenta la

compresiune a

betonului uşor este

specificată, cu aceeaşi

frecvenţă ca şi pentru

controlul de

conformitate (NE

012/1)

16. Conductivitatea

betonului

uşor în stare întărită

Încercare în

conformitate cu

SR EN 12667:2002

Pentru evaluarea

obţinerii

conductivităţii

specificate

Când conductivitatea

termică a betonului

uşor este specificată,

aceeaşi

frecvenţă ca pentru

controlul de

conformitate al

rezistenţei la

compresiune (NE

012/1).

a Când nu este utilizat echipamentul de înregistrare şi când toleranţele de cântărire pentru amestecuri sau şarje sunt depăşite,

cantităţile cântărite se înregistrează în registrul de producţie b Pot de asemenea să fie încercate în condiţii de saturare, dacă este stabilită o relaţie sigură cu densitatea după uscare în etuvă.

10 EVALUARE A CONFORMITĂŢII

10.1 Generalităţi


10.2 Evaluare, supraveghere şi certificare a controlului de producţie


11 NOTAREA BETONULUI CU PROPRIETATI SPECIFICATE

(1) Dacă caracteristicile esenţiale ale betonului uşor proiectat trebuie furnizate într-o formă

prescurtată, trebuie utilizate următoarele:

- referinţa la prezentul normativ;

- masa volumică: specificarea clasei simbolizate în tabelul 1 sau valoarea specificată, de

exemplu D 1,8 conform normativul NE 012/1;

- clasa de rezistenţă la compresiune: clasa de rezistenţă aşa cum este definită în tabelul 2, de

exemplu LC25/28;

- clasa de conductivitate termică, de exemplu CT 78

- clasa de expunere (combinare de clase de expunere), conform tabelelor 1 şi 1a din

prezentul normativ, precum şi cu respectarea prevederilor din normativul NE 012/1;

- conţinutul maxim de cloruri: clasa definită în normativul NE 012/1, de exemplu Cl 0,20;

- consistenţa: prin clase aşa cum este definită în 4.2.1 sau valoarea specificată.

- dimensiunea maximă nominală a agregatului; valoarea Dmax aşa cum este definită în 4.2.2;

de exemplu Dmax 22.

Exemplu de notare:

Beton uşor D1,8 LC16/18 CT 78 XC1 (RO) Cl 0,20 S1 Dmax 16, conform C 155

12 BETOANE FOARTE UŞOARE

12.1 Domeniu de aplicare

(1) Betoanele foarte uşoare se pot utiliza la realizarea de elemente fără cerinţe de rezistenţe

mecanice: betoane de izolaţie sau plăci pentru straturi termoizolante fără rol decorativ, etc.

Betoanele foarte uşoare nu se pot expune mediului fără a fi protejate corespunzător.

(2) Betoanele foarte uşoare nu fac obiectul prevederilor normativului NE 012/1 şi nu fac

obiectul prevederilor standardului SR EN 1992-1-1: 2004, privind proiectarea structurilor

de beton.

12.2 Referinţe normative

(3) A se vedea 2. din prezentul normativ.

12.3 Definiţii, simboluri şi prescurtări


12.4 Clasificare

(5) Betoanele foarte uşoare se încadrează în clasa de densitate D0,8 şi au rezistenţa la

compresiune inferioară clasei LC8/9 conform normativului NE 012/1. Betoanele foarte

uşoare au clasa de conductivitate termică CT 24 (a se vedea 4.3.4 din prezentul normativ).

(6) Clasele de expunere permise pentru betoanele foarte uşoare sunt X0, XC1, XC3 şi XA1b

(a se vedea 4.1 din prezentul normativ).

12.5 Cerinţe pentru betonul foarte uşor

12.5.1 Cerinţe de bază pentru materiale componente

(7) A se vedea 5.1. din prezentul normativ.

12.5.2 Cerinţe de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor


(8) Betoanele foarte uşoare se realizează din: ciment, agregate uşoare (perlit, etc), apă de

amestec, aditivi (după caz: antrenori de aer, plastifianţi, superplastifianţi, întârzietori de

priză, acceleratori de priza) şi după caz, adaosuri de tip I (pigmenţi etc) sau adaosuri de tip

II (cenuşă de termocentrală, silice ultrafină etc).

(9) Cerinţele de bază pentru materialele componente ale betonului foarte uşor sunt conform

prevederilor normativului NE 012/1.

12.5.2.2 Alegerea cimentului

(10) Pentru betonul foarte uşor se aplică prevederile din Anexa I a prezentului normativ,

tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru beton simplu, considerate în funcţie de clasa de expunere

pentru betonul foarte uşor (a se vedea 12.1).

(11) De asemenea, la alegerea tipului de ciment se va ţine seama prevederile din Anexa III,

tabelul III.1 din prezentul normativ. Pentru turnare pe timp călduros a se vedea Anexa III,

tabelul III.3 din prezentul normativ.

12.5.2.3 Utilizarea agregatelor

(12) Se recomandă ca dimensiunea nominală maximă a agregatelor utilizate la prepararea

betonului foarte uşor să fie 8 mm.

12.5.2.4 Utilizarea apelor reciclate

(13) A se vedea 5.2.4 din prezentul normativ.

12.5.2.5 Utilizarea adaosurilor


12.5.2.6 Utilizarea aditivilor

(15) Condiţiile de utilizare a aditivilor la betoane foarte uşoare sunt prezentate în tabelul 10.

Tabelul 10 – Condiţii de utilizare a aditivilor la beton foarte uşor

Nr.

crt.

Tip beton uşor, tehnologie, turnare Aditiv recomandat

1 Betoane foarte uşoare fluide

Superplastifiant

2 Betoane foarte uşoare turnate prin tehnologii

speciale

(Plastifiant)

superplastifiant + întârzietor de priza

3 Betoane foarte uşoare turnate pe timp călduros Întârzietor de priza + superplastifiant

(Plastifiant)

4 Betoane foarte uşoare turnate pe timp friguros,

la temperaturi de peste 5°C

Accelerator de priza

12.5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere

(16) Cerinţele pentru beton foarte uşor corespunzătoare fiecărei clase de expunere trebuie

specificate în termeni de:

a) tipuri şi clase de materiale componente permise;

b) conţinut minim de ciment;

c) conţinut minim de aer din betonul foarte uşor (dacă este cazul)

(17) Caracteristicile fizice (dimensiunea agregatelor, granulozitatea, forma particulelor,

conţinutul de particule fine, absorbţia de apă şi conţinutul de apă) şi chimice (conţinutul de

cloruri, sulfuri, contaminările organice, reacţiile alcalii - silice) ale agregatelor uşoare

utilizate la realizarea betonului foarte uşor, trebuie să fie selecţionate, ţinând seama de:

tehnologia de executare a lucrării, utilizarea finală şi cerinţele de mediu înconjurător la care

va fi supus betonul uşor.

(18) Cerinţele de bază pentru compoziţia betonului foarte uşor se aleg, după caz, conform

prevederilor prezentului normativ (a se vedea 5.2).

12.5.4 Cerinţe pentru betonul foarte uşor proaspăt

(19) A se vedea 5.4 din prezentul normativ.

12.5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită

12.5.5.1 Rezistenţa

(20) A se vedea 5.5.1 şi 12.4 din prezentul normativ.

12.5.5.2 Masa volumică

(21) A se vedea 5.5.2 şi 12.4 din prezentul normativ.

12.5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei


12.5.5.4 Reacţia la foc


12.6 Specificaţia betonului foarte uşor


12.7 Livrarea betonului foarte uşor proaspăt


12.8 Controlul conformităţii şi criterii de conformitate


12.9 Controlul producţiei


12.10 Evaluarea conformităţii


12.11 Notarea betonului foarte uşor cu proprietăţi specificate


Anexa I

(normativă)

Recomandări pentru limitele compoziţiilor betonului uşor

(1) Această anexă furnizează recomandări pentru alegerea valorilor limita ale compoziţiei şi

proprietăţilor betonului uşor, în funcţie de clasa de expunere conform 5.3.2.

(2) Tabelele I.1 şi I.2 prezintă valorile limită ale compoziţiei şi proprietăţilor betonului uşor,

în funcţie de clasa de expunere bazate pe ipoteza unei durate de viaţă şi întreţinere a

structurii prevăzute de 50 ani. Valorile din tabelele I.1 şi I.2 corespund diferitelor tipuri de

cimenturi şi agregatelor ale căror dimensiuni maxime sunt cuprinse între 20 şi 32 mm.

(3) În tabelele I.3, I.4, I.5 şi I.6 pentru diferite clase, combinaţii de clase de expunere, se

prezintă domeniile şi exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi fabricate conform SR

EN 197-1:2011 şi alte standarde aplicabile.

(4) Tabelele I.7 şi I.8 furnizează conţinutul maxim admis de parţi fine în betonul uşor

preparat cu diferite dimensiuni ale granulelor de agregat.

(5) Clasele de rezistenţă minime au fost determinate plecând de la relaţiile existente între

raportul apă eficace/ciment şi clasa de rezistenţă a betonului uşor, fabricat cu ciment

aparţinând clasei de rezistenţă 32,5.

Tabelul I.1 Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului

pentru clasele de expunere X0 şi XC

Clasele de expunere

Nici unrisc de

Coroziune sau

atac chimic

Coroziune indusa prin carbonatare

X0a)

XC1 XC3

Clasa minimă de

rezistenţă

LC8/9 LC16/18 LC20/22

Dozaj minim de ciment

(kg/m3)

- 260 280

Tabelul I.2

Valorile limită recomandate pentru compoziţia şi proprietăţile betonului uşor pentru

clasele de expunere XF1 şi XA1b

Clasele de expunere

Atac îngheţ-dezghet Atac chimic

XF1 XA1b

Clasa minimă de

rezistenţă

LC25/28 LC25/28

Dozaj minim de

ciment (kg/m3)

300 300

Alte

condiţii --

Agregate rezistente la îngheţ-dezghet conform

SR EN 13055-1 şi SR EN 12620

-

Tabelul I.3 - Domenii de utilizare pentru cimenturi conform standardelor SR EN 197-1:2011, şi NE 012/1

Tip ciment

Clasele de expunere

Nici un risc de

coroziune sau

atac chimic

Coroziune indusă prin carbonatare Atac îngheţ-

dezghet Atac chimic

X0 XC1 XC3 XF1 XA1bb

CEM I X X X X X

I A 52,5c X X X X X

CEM II

A /B S X X X X X

A /B V X X X X X

A LL

X X X X X

B X X 0 0 0

A L

X X X 0 X

B X X 0 0 0

A

M

Se utilizează în conformitate cu prevederile

tabelelor I.4 şi I.6

B Se utilizează în conformitate cu prevederile

tabelelor I.4 şi I.6

CEM III

A X X X X X

X Se poate aplica.

0 Nu se aplică.

*) Ciment alb a)

Prezentul tabel prezintă domeniile de utilizare a unor cimenturi fabricate în conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele

aplicabile. Condiţiile de utilizare a cimenturilor sunt formulate în NE 012/1. b)

Când prezenţa de SO42-

conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul

este clasificat după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu o rezistenţă moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de

expunere XA1b.

Tabelul I.4 - Domenii de utilizare pentru cimenturi de tip II M conform standardelor cu SR EN 197-1:2011 şi NE 012/1

Tip ciment

Clasele de expunere Nici un risc de

coroziune sau

atac chimic

Coroziune indusă prin carbonatare Atac îngheţ-

dezgheţ Atac chimic

X0 XC1 XC3 XF1 XA1ba

CEM

II

M

A

S-D; S-T

S-LL; D-T

D-LL; T-LL

X X X X X

S-P; S-V; D-P

D-V; P-V; P-T

P-LL; V-T; V-LL

X X X X X

B

S-D; S-T; D-T X X X X X

S-P; D-P; P-T X X X X X

S-V; D-V; P-V; V-T X X X X X

S-LL; D-LL; P-LL; V-LL; T-LL X X 0 0 0

X Se poate aplica.

0 Nu se aplică. a)

Când prezenţa de SO42-

conduce la o clasă de expunere XA1b, este esenţial să fie utilizat un ciment rezistent la sulfaţi. Dacă cimentul este clasificat

după rezistenţa la sulfaţi, trebuie utilizate cimenturi cu rezistenţa moderată sau ridicată la sulfaţi pentru clasa de expunere XA1b.

Tabelul I.5 – Exemple de utilizare a unor tipuri de cimenturi pentru diferite combinaţii de clase de expunere

Component / Construcţie

Clase de

expunere

relevante

pentru

proiectare

CEM I I A 52,5c

CEM II CEM III

S

T

D

A-LL

V

A-L1

P/Q

B-LL

B-L

A-M

B-M A

Beton simplu (nearmat) X0 X X X X X Se utilizează

în

conformitate

cu

prevederile

NE 012/1.

X

Elemente protejate împotriva

îngheţului (în interior) XC1; XC3 X X X X X

2 X

Elemente exterioare XC1; XC3;

XF1 X X X X 0 X

Atac chimic

XA1b X X X X 0 X

X Se poate aplica.

0 Nu se aplică. 1)

Nu se utilizează pentru clasele de expunere XF1. 2)

Nu se utilizează pentru clasele de expunere XC3.

Tabelul I.6 – Exemple privind utilizarea cimenturilor de tip CEM II-M (funcţie de componenţa principalilor constituenţi),

fabricate în conformitate cu standardul SR EN 197-1:2011

Component / Construcţie

Clase de

expunere

relevante

pentru

proiectare

CEM-II M

A

S-D; S-T;

S-LL; D-T;

D-LL; T-LL

A

S-P; S-V;

D-P; D-V;

P-V; P-T;

P-LL; V-T;

V-LL B

S-V; D-V;

P-V; V-T B

S-LL; D-LL;

P-LL; V-LL;

T-LL

B S-D; S-T;

D-T B

S-P; D-P;

P-T

Beton uşor şi beton foarte uşor,

simplu (nearmat) X0 X X X X

Elemente din beton uşor şi din

beton foarte uşor, protejate

împotriva îngheţului (în interior)

XC1; XC3 X X X X1

Elemente exterioare din beton

uşor şi din beton foarte uşor

XC1; XC3;

XF1 X X X 0

Atac chimic

XA1b X X X 0

X Se poate aplica.

0 Nu se aplică. 1)

Nu se utilizează pentru clasa de expunere XC3.

44

Tabelul I.7 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate

având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de

clasa LC ≤50/55

Dozaj ciment (kg/m3)

Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)

<0,125 mm

≤300 400

300 ... 400 dozaj de ciment +100

≥400 500

Tabelul I.8 - Conţinutul maxim admis de părţi fine în betonul uşor preparat cu agregate

având dimensiunea granulelor de la 16 mm pana la 63 mm pentru betoane uşoare de

clasa LC>50/55

Dozaj ciment (kg/m3)

Conţinut maxim în părţi fine (kg/m3)

<0,125 mm

≤400 500

400 ... 450 dozaj de ciment +100

450 ... 500 550

≥500 600

45

ANEXA II

(normativă)

Clasificarea mediilor agresive asupra elementelor din beton uşor armat supraterane

(1) Mediul agresiv atmosferic luat în considerare în prezentul normativ este de clasă XA 1b -

mediu cu agresivitate foarte slabă.

(2) Agenţii agresivi pot fi în stare:

- gazoasă (gaze agresive de diferite feluri, ceaţa provenită din condensul vaporilor ce apar în

urma variaţiei umidităţii sau datorită caracteristicilor de exploatare a instalaţiilor tehnologice);

- solidă (săruri, cenuşi, praf, pământ etc.)

(3) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare gazoasă se stabileşte în funcţie

de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de caracteristica gazelor agresive,

conform tabelului II.1.

Tabelul II.1 – Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare

gazoasă funcţie de umiditatea relativă a aerului, de temperatura mediului şi de

caracteristica gazelor agresive

Clasa de

agresivitate

a mediului

Umiditatea relativă

a aerului, %

Temperatura

mediului, 0C

Caracteristica gazelor

agresive

(tabelul II.2)

XA 1b 61 …75 max.50 fără gaze agresive

≤ 60 max.50 gaze agresive din grupa A

(4) La stabilirea clasei de agresivitate a mediului în stare gazoasa se vor avea în vedere

următoarele:

a) La temperaturi ale mediului cuprinse între 500C si 80

0C, clasa de agresivitate din tabelul

II.1 se măreşte cu o clasă.

b) În cazul în care pe suprafaţa elementelor de construcţii este posibilă formarea condensului,

agresivitatea se măreşte cu o clasă, dacă mediul conţine gaze agresive.

c) În cazul prezenţei mai multor gaze agresive din grupe diferite, clasa de agresivitate se

stabileşte pentru gazul cel mai agresiv.

Încadrarea gazelor agresive în grupa A specificată în tabelul II.1 se face conform tabelului

II.2.

Tabelul II.2 - Încadrarea gazelor agresive

Grupa de

concentratie a

gazelor agresive

Denumirea

gazului agresiv

Formula chimica

Concentratia

gazelor agresive,

mg/m3 aer

Grupa A

Bioxid de sulf

Hidrogen sulfurat

Acid fluorhidric

Clor

Acid clorhidric

Oxizi de azot

Amoniac

SO2

H2S

HF

Cl2

HCl

NO, NO2

NH3

< 0,10

< 0,01

< 0,02

< 0,05

< 0,05

< 0,05

< 0,10

46

(5) Observaţie : Determinarea concentraţiei se face pentru :

a) bioxid de sulf, conform SR ISO 4221;

b) hidrogen sulfurat, conform STAS 10814;

c) acid fluorhidric, conform reglementărilor tehnice specifice;

d) clor gazos, conform STAS 10946;

e) acid clorhidric, conform STAS 10943;

f) oxizi de azot, conform STAS 10329;

g) amoniac, conform STAS 10812 .

(6) Clasa de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare solidă se stabileşte în funcţie de

umiditatea relativă a aerului şi caracteristica solidului, conform tabelului II.3, în interiorul

construcţiilor si tabelul II.4 în aer liber.

Caracteristica solidului se ia conform tabelului II.5.

Tabelul II.3 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor atmosferice cu agenţi

agresivi în stare solidă în interiorul construcţiilor, funcţie de umiditatea relativă a

aerului şi de caracteristica solidului

Clasa de agresivitate

a mediului


a aerului, %

Caracteristica solidului (1)

XA 1b 61 … 75 slab solubil

≤ 60

uşor solubil-puţin higroscopic

Tabelul II.4 - Determinarea clasei de agresivitate a mediilor cu agenţi agresivi în stare

solidă în aer liber, funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de caracteristica solidului

Clasa de agresivitate

a mediului


a aerului, %

Caracteristica solidului (1)

XA 1b ≤ 60 slab solubil

Tabelul II.5 – Caracteristica solidului

Denumirea agentului agresiv în stare solidă (1)

Caracteristica solidului

Praf de siliciu

Carbonat de calciu

Carbonat de bariu

Carbonat de plumb

Oxid de fier

Hidroxid de fier

Oxid de aluminiu

Hidroxid de aluminiu

slab solubil

47

Tabelul II.5 (continuare)

Clorura de sodiu

Clorura de potasiu

Clorura de amoniu*)

Sulfat de sodiu*)

Sulfat de potasiu*)

Sulfat de amoniu*)

Sulfat de calciu*)

Azotat de sodiu*)

Azotat de potasiu*)

Azotat de bariu

Azotat de plumb

Azotat de magneziu

Cromat/bicromat de sodiu*)

Cromat/bicromat de potasiu*)

Cromat/bicromat de amoniu*)

Carbonat de sodiu

Carbonat de potasiu

Hidroxid de calciu

Hidroxid de magneziu

Hidroxid de bariu

uşor solubil - puţin higroscopic

Fluorura de calciu

Clorura de calciu

Fluorura de magneziu

Fluorura de aluminiu

Fluorura de zinc

Fluorura de fier

Sulfat de magneziu*)

Sulfat de mangan

Sulfat de zinc

Sulfat de fier*)

Azotat de amoniu*)

Fosfaţi primari

Fosfat secundar de sodiu

Hidroxid de sodiu*)

Hidroxid de potasiu*)

uşor solubil - higroscopic

(1) Solidele notate cu asterisc sunt cu agresivitate ridicată faţă de betonul uşor.

48

Anexa III

(informativă)

Recomandări generale pentru alegerea cimentului

III.1 Generalităţi

(1) Această anexă prezintă recomandări privind alegerea tipurilor de cimenturi funcţie de

temperatura la punerea în operă a betonului uşor. Alegerea cimenturilor funcţie de o anumită

aplicaţie şi mediu de expunere se face având în vedere recomandările prezentate în anexa I

(normativă).

(2) Această anexă completează articolul 5.2.2 al acestui normativ în ceea ce priveşte alegerea

tipului de ciment, luând în consideraţie execuţia lucrării şi dimensiunile elementelor.

Cimentul se alege având în vedere condiţiile de execuţie (lucrări executate în condiţii

normale, lucrări executate pe timp friguros, călduros, turnări de elemente masive).

(3) Tabelul III.1 prezintă anumite caracteristici ale unor cimenturi fabricate în România, în

conformitate cu SR EN 197-1:2011 şi standardele naţionale, cu indicarea unor aptitudini de

utilizare şi a unor domenii în care utilizarea este contraindicată.

Tabelul III.1 – Caracteristici ale unor tipuri de cimenturi din România Tip ciment

Sensibilitatea

la frig

Degajare

de căldură

Utilizare*

Preferenţială

Contraindicaţii Observaţii

particulare

CEM I 52,5R

Insensibil Ridicată

Structuri

monolite şi

prefabricate

Betonare pe

timp friguros.

mortare, sape

Destinat în

special

elementelor

prefabricate.

Pe timp

călduros

trebuie luate

masuri speciale.

CEM I 42,5 R

Insensibil Ridicată

Structuri

monolite şi

prefabricate

Betonare pe

timp friguros.

mortare, sape

I A 52,5c

Insensibil Ridicată Elemente

prefabricate.

Destinat în

special

structurilor

prefabricate

CEM II A–S

32,5 N sau R

Puţin sensibil Redusă Beton uşor,

beton foarte uşor,

beton uşor armat.

CEM II A–S

42,5 N sau R

Puţin sensibil Medie Beton uşor,

beton foarte uşor,

beton uşor armat.

H II A S

Puţin sensibil Redusă

* În conformitate cu tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 din Anexa I.

49

Tabelele III.2 şi III.3 prezintă în completare recomandări generale privind alegerea tipului de

ciment funcţie de condiţiile climatice la punerea în operă.

III.2 Condiţii normale

(4) Când temperatura la punerea în operă, înainte de decofrare şi/sau la punerea în serviciu se

încadrează în intervalul de la 50C până la 25

0C, betonul uşor nu este destinat să fie în contact

cu agenţi agresivi (sulfaţi, săruri de dezgheţare etc.) şi elementele din beton uşor au

dimensiuni normale, cimenturile se pot utiliza conform tabelului III.2, în funcţie de atingerea

rezistenţei la 28 zile.

Tabelul III.2 - Indicarea tipului de ciment funcţie de atingerea rezistentei la 28 zile

Clasa de

rezistenţă

CEM I

CEM II A

CEM II B CEM III A

32,5 N sau R

Viteza medie de

atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de

clasa pana la

LC25/28)

Viteza medie de

atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de

clasa până la

LC25/28)

Viteza medie

de atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de clasa

până la

LC25/28)

42,5 N sau R

Viteza mare de

atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de

clasa de peste

LC25/28)

Viteza mare de

atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de

clasa peste

LC25/28)

Viteza mare de

atingere a

rezistenţei la

28 zile (beton

uşor de

clasa peste

LC25/28)

52,5 N sau R

Viteza foarte

mare de atingere

a rezistenţei la

28 zile

III.3 Condiţii speciale

Tabelul III.3. -Recomandări de utilizare a cimenturilor pentru turnarea betonului pe

timp călduros

Clasa de

rezistenţă

CEM I CEM II A CEM II B CEM III A

32,5 N sau R

Recomandabil Foarte

recomandabil1)

Foarte

recomandabil1)

42,5 N sau R

Puţin

recomandabil

Recomandabil Recomandabil

52,5 N sau R

Puţin

recomandabil

1) A se vedea SR EN 13670:2010 si NE 012/2.

50

ANEXA IV

(informativă)

Compoziţii din beton cu agregate uşoare. Exemplificări

IV.1 Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare

IV.1.1 Reguli generale

(1) În cazul betoanelor cu agregate uşoare, raportul A/C ridică probleme datorită incertitudinii

în calcularea întregii cantităţi de apă care intră în cadrul amestecului.

(2) Stabilirea compoziţiei betonului uşor se face pe bază de încercări preliminare.

(3) La încercările preliminare se au în vedere: densitatea aparentă şi consistenţa betonului

proaspăt, tipul de ciment ce urmează a fi utilizat, granulozitatea fiecărui sort de agregat şi

proporţiile dintre sorturi, pentru a se încadra în zonele de granulozitate (NE 012/1).

(4) La stabilirea compoziţiei betonului uşor, principalele caracteristici luate în considerare

pentru agregate sunt: densitatea aparentă a granulelor, absorbţia de apă după o oră de imersie

în apă a agregatelor uşoare, umiditatea pentru toate clasele granulometrice de agregate şi

volumul de aer oclus, care se apreciază orientativ la 20 dm3/m

3 de beton.

(5) Proporţiile componentelor betonului uşor se calculează considerând volumele absolute ale

acestora.

(6) Pentru betonul uşor realizat cu agregate uşoare cu granulozitate continuă şi nisip de masă

volumică normală (nisip obişnuit), se parcurg următoarele secvenţe:

a) se stabileşte consistenţa betonului, în funcţie de tipul aplicaţiei şi

tehnologia de punere în operă a betonului uşor.

b) se stabileşte diametrul nominal maxim al granulelor de agregat.

c) se estimează apa eficace şi volumul de aer.

d) se estimează dozajul de ciment.

e) se estimează dozajul de agregate uşoare.

f) se estimează dozajul de nisip obişnuit

IV.1.2 Exemplu de stabilire a compoziţiei betonului cu agregate uşoare

(7) Relaţia de bază pentru calculul compoziţiei este:

1 m3 de beton = Vciment + Vagregate + Vapă eficace + Vaer

unde Vciment, Vagregate, Vapă eficace şi Vaer reprezintă volumele absolute ale componenţilor

(ciment, agregate, apă eficace, respectiv aer oclus).

(8) După stabilirea proporţiilor volumice ale componentelor (pornind de la Vapă eficace =

200 dm3/m

3 beton şi Vaer = 20 dm

3/m

3 beton, respectiv de la un dozaj de ciment acoperitor

pentru clasa de rezistenţă proiectată), se stabileşte proporţia dintre clasele granulometrice ale

agregatelor utilizate.

51

(9) În final, dozajele materialelor componente se calculează pe baza masei volumice

absolute (determinată sau cunoscută) aferente fiecărui component.

(10) Apa absorbită se dozează corespunzător cu rezultatele experimentale privind

absorbţia de apă a agregatelor uşoare, înregistrată după o oră de imersie în apă.

(11) Se prezintă exemplificativ proiectarea compoziţiei de beton cu tuf vulcanic.

Tabelul IV.1

Componente Volum, Proporţii, Volum,

Masa

volumică

Dozaje

componenţi

(dm3) (%) (dm

3) absolută (kg/m

3

(kg/ dm3) beton)

Ciment II/A- M (S-

LL) 32,5R 110 110 3 330,00

Nisip 0/4 40 268 2,65 710,20

Tuf vulcanic 4/8 20 134 1,45 194,30

Tuf vulcanic 8/16 40 268 1,37 367,16

Total agregate 670 1271,66

Apă eficace 200 200 1 196,70

Aditiv plastifiant* 1 3,30

Apă absorbită** 10 56,15

Total apă 256,15

Aer 20 20

Total 1000 1000 1857,81

* raportat la cantitatea de ciment (%)

** absorbţia de apă la 60 minute la tuf vulcanic (%)

IV.2 Compoziţii exemplificative de betoane uşoare. Caracteristici în stare întărită

IV.2.1 Betoane uşoare de izolaţie şi rezistenţă

IV.2.1.1 Beton uşor cu argilă expandată

(12) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,6

b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9

c) Clasa de conductivitate termică: CT 55

d) Clasa de consistenţă: S1

e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.1

Componente Referenţial Reţeta, kg / m3 beton

Ciment II/A-V 42,5R SR EN 197-1:2011 375,00

Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 736,70

Argilă expandată 4/8 SR EN 13055-1: 2003 76,45

52

Argilă expandată 8/16 SR EN 13055-1: 2003 145,39

Apă eficace SR EN 1008: 2003 160,25

Aditiv plastifiant SR EN 934-2: 2009 3,75

IV.2.2 Betoane uşoare de rezistenţă

IV.2.2.1 Beton uşor cu tuf vulcanic






e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.2


Ciment II/A- M (S-LL) 32,5R SR EN 197-1: 2011 330,00

Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 710,20

Tuf vulcanic 4/8 SR EN 13055-1: 2003 194,30

Tuf vulcanic 8/16 SR EN 13055-1: 2003 367,16



IV.2.2.2 Beton uşor cu scorie bazaltică






e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.3


Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 375,00

Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 704,90

Scorie bazaltică 4/8 SR EN 13055-1: 2003 221,45

Scorie bazaltică 8/16 SR EN 13055-1: 2003 409,64



IV.2.2.3 Beton uşor cu agregate din cărămidă reciclată





53


e) Dmax: 16 mm.

Tabelul IV.2.4


Ciment II/A- V 42,5R SR EN 197-1: 2011 330,00

Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 544,58

Cărămidă reciclată 2/4 SR EN 13055-1: 2003 78,09





IV.2.3 Beton uşor cu perlit expandat

IV.2.3.1 Beton uşor cu perlit tip 200G

NOTĂ- Perlitul tip 200G are masa volumică egală cu 200 kg/m

3 şi este declarat grosier (G) pe treapta de sortare

a instalaţiei de fabricaţie

(16) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,4.

b) Clasa de rezistenţă la compresiune: LC8/9.

c) Clasa de conductivitate termică: CT 55.

d) Clasa de consistenţă: S 4.

e) Dmax: 4 mm.

Tabelul IV.2.5



Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 365,70

Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 93,29



IV.2.3.2 Beton uşor cu perlit tip 90S

NOTĂ- Perlitul tip 90S are masa volumică egală cu 90 kg/m3 şi este recomandat pentru realizarea şapelor (S).

Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:

a) Clasa de masă volumică: D1,2.

b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9.

c) Clasa de conductivitate termică: CT 40.

d) Clasa de consistenţă: S1.

e) Dmax: 4 mm.

54

Tabelul IV.2.6



Nisip 0/4 SR EN 12620+A1: 2008 360,40

Perlit expandat 90S Grosier SR EN 13055-1: 2003 91,94



IV.2.4 Beton foarte uşor cu perlit 200 G şi aditiv antrenor de aer

(17) Încadrare conform rezultatelor încercărilor iniţiale, conform normativului NE 012/1:


b) Clasa de rezistenţă la compresiune: <LC8/9



e) Dmax: 4 mm.

Tabelul IV 2.7

Componente Referenţial Reţeta, kg / m3

Ciment II/A- M (S-LL)

32,5R

SR EN 197-1: 2011

300,00

Perlit expandat 200G SR EN 13055-1: 2003 123,37

Apă eficace SR EN 1008: 2003 131


Aditiv antrenor de aer SR EN 934-2: 2009 1,0

C-155-2012

Documents

Transcript of C-155-2012