Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 1 -

Cap 1.

Evenimente mondiale semnificative specifice conceptului dezvoltării durabile Obiectivele capitolului:

Prezentarea conceptului „dezvoltării durabile”

Modalităţi de abordare a dezvoltării durabile

Prezentarea conceptului „Producţie mai curată”

1. Evoluţia conceptului de dezvoltare durabilă Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut într-un moment în care problemele legate de mediul

înconjurător se aflau în prim planul dezbaterilor politice. Atunci însă noţiunea de dezvoltare durabilă

reprezenta mai mult o sintagmă potrivită pentru atragerea suportului decât un imbold pentru propulsarea

schimbărilor din domeniul mediului.

Conceptul de dezvoltare durabilă a devenit punctul central al dezbaterilor privind mediul şi

dezvoltarea în anul 1987, după publicarea raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare, Our

common future (Viitorul nostru comun, cunoscut şi sub denumirea de Raportul Brundtland). Noţiunea fusese

îmbrăţişată în 1980 şi la Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, dar a rămas limitată în mare la

dialogul pe teme de conservare, având un impact restrâns asupra gândirii la nivel guvernamental.

1. Raportul Brundtland

O problemă extrem de importantă şi complexă cu care se confruntă atât ţările aflate în curs de

dezvoltare cât şi cele industrializate este legată de a aflarea răspunsului la întrebarea: poate fi menţinută

creşterea economică fără a aduce prejudicii mediului înconjurător?

Raportul Brundtland realizează o prezentare extrem de cuprinzătoare a zonelor şi domeniilor de

confruntate cu probleme economice şi de mediu şi descrie diferite măsuri tehnologice şi organizatorice

care ar trebui luate în fiecare domeniu pentru a contribui la dezvoltarea durabilă.

Raportul admite de asemenea faptul că în mod evident cele două obiective se află şi în competiţie

deoarece satisfacerea unor cerinţe de mediu necesită în general utilizarea unor resurse care ar fi putut

altfel alocate creşterii economice şi reciproc. Raportul Brundtland susţine că atât obiectivele economice

cât şi cele de mediu pot fi realizate printr-o selectare raţională a opţiunilor legate de alegerea tehnologiei

şi a organizării sociale.

In cadrul Raportului Brundtland se definesc de asemenea 7 obiective economice şi sociale, pentru

realizarea unei dezvoltări durabile. Aceste obiective sunt:

1. Asigurarea creşterii economice cu luarea în considerare a resurselor naturale;

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 2 -

2. Asigurarea cerinţelor esenţiale de muncă, hrană, energie, apă, locuinţe şi asistenţă medicală pentru

oameni,

3. Asigurarea unei noi calităţi a procedeelor de creştere economică.

4. Asigurarea unei creşteri controlate a populaţie

5. Asigurarea conservării şi sporirii rezervei de resurse;

6. Asigurarea unei restructurări tehnologice şi menţinerea sub control a posibilelor riscuri.

7. Asigurarea unei abordări integrate a protecţiei mediului înconjurător, creşterii economice şi a necesarului

de energie.

2. Reuniunea la nivel înalt de la Rio de Janeiro

Conferinţa Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea a constituit un eveniment fără precedent,

desfăşurat în perioada 3-4 iunie 1992. Acest eveniment a reunit la Rio de Janeiro 115 conducători ai

statelor lumii, în ambiţioasa încercare de a ajunge la un acord între cerinţele dezvoltării economice şi a

protecţiei mediului, acord ce avea să fie cristalizat printr-un program de realizarea dezvoltării durabile,

asemănător cu cel propus de Brundtland.

Conferinţa a constituit un eveniment deosebit de important deoarece a abordat la o asemenea scară

problemele de mediu globale cu care se confruntă planeta noastră, punând accentul în special asupra:

Dezvoltării durabile

Schimbărilor climaterice;

Protecţiei speciilor pe cale de dispariţie

Creşterii demografice;

Principalul obiectiv al conferinţei a fost acela de a propune o cale alternativă pentru dezvoltarea

globală în secolul 21.

Documentele de la Rio 1992

Declaraţia de la Rio - enunţă principiile după care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile

interumane, precum şi în cele dintre om şi mediu

Declaraţia de la Rio, se bazează pe declaraţia Conferinţei Naţiunilor Unite privind Mediul Uman,

adoptată la Stockholm în 16 iunie 1972 şi reprezintă proclamarea a 27 principii privind dezvoltarea

durabilă.

Scopul declaraţiei de la Rio este de a stabilii un nou şi echitabil parteneriat prin crearea de noi nivele

de cooperare între state, sectoare cheie ale societăţii şi oameni.

Pricipiul 1

Fiinţele umane sunt în centrul preocupărilor pentru o dezvoltare susţinută. Ele sunt

îndreptăţite la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura.

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 3 -

"Declaraţia de la Rio" a marcat consacrarea şi acceptarea termenului de dezvoltare durabilă prin

semnarea acesteia de către reprezentanţii tuturor naţiunilor reunite la conferinţa de la Rio de Janeiro din

iunie 1992. Acordul internaţional exprimat la Rio de Janeiro şi adoptarea Agendei 21 a constituit în fapt,

opţiunea strategică globală pentru secolul 21.

Suportul pentru dezvoltarea durabilă este armonizarea dorinţei fireşti pentru progresul economic şi social cu

asigurarea îmbunătăţirii şi conservării stării mediului. Definirea conceptului de dezvoltare durabilă ca fiind

"capacitatea de a satisface cerinţele generaţiei prezente fără a compromite capacitatea viitoare de a-

şi satisface propriile nevoi conduce la concluzia necesităţii susţinerii simultane a dezvoltării

economice concomitent cu conservarea mediului natural.

"Agenda 21" - analizează premizele şi posibilităţile de punere în aplicare a principiilor din "Declaraţia de

la Rio". Agenda 21 reprezintă un program de acţiune globală destinat implementării Declaraţiei de la

Rio. Este o lucrare de 440 de pagini (include peste 100 de programe cu 40 de capitole) împărţită în

patru secţiuni:

1. Dimensiunile sociale şi economice.

2. Conservarea şi gestionarea resurselor în scopul dezvoltării

3. Întărirea rolului principalelor grupuri şi organisme internaţionale,

4. Mijloace de implementare.

"Agenda 21" - abordează problemele actuale urgente şi caută să le pregătească şi pe cele ale secolului

următor. Ea reprezintă un consens mondial şi un angajament politic la cel mai înalt nivel asupra cooperării în

materie de mediu şi dezvoltare.

Convenţia privind schimburile climatice- reprezintă un angajament ferm al ţărilor semnatare ca până

în anul 2000 să-şi reducă emisiile de CO2 la nivelul din 1990

Convenţia privind diversitatea biologică - prevede măsuri ce trebuie luate pentru protejarea

ecosistemelor şi a diverselor forme de viaţă.

Declaraţia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor.

Concluzii:

1. Protecţia mediului înconjurător constituie în prezent un obiectiv major al dezvoltării.

2. La începutul anilor 1980, a devenit evident faptul că degradarea mediului înconjurător constituie o

principală piedică în calea dezvoltării.

3. Conceptul dezvoltării durabile a evoluat în aşa fel încât să îmbrace trei puncte de vedere: economic,

social, ecologic.

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 4 -

2. Modalităţi de abordare a dezvoltării durabile

Există trei tipuri de abordare a dezvoltării durabile:

Abordarea economică - se bazează pe conceptul fluxului maxim de venit ce poate fi generat prin

menţinerea rezervei de valori (sau a capitalului) care a produs aceste beneficii. La baza acestui

concept stă de asemenea principiul optimalităţii şi eficienţei economice, aplicate utilizării resurselor

sărace.

Abordarea ecologică a dezvoltării durabile este axată pe stabilitatea biologică şi fizică a sistemelor.

De o importanţă deosebită este viabilitatea subsistemelor care sunt esenţiale pentru stabilitatea

globală a întregului sistem.

Abordarea socio-culturală -caută să menţină stabilitatea sistemelor sociale culturale inclusiv prin

reducerea conflictelor distructive. Aspectele importante ale acestui tip de abordare constau atât în

promovarea echităţii în cadrul aceleiaşi generaţii (în special eliminarea sărăciei), cât şi a echităţii

între generaţii (implicând asigurarea drepturilor generaţiilor viitoare). Se recomandă urmărirea

păstrării, diversităţii culturale existente în întreaga lume, precum şi utilizarea cunoştinţelor legate de

practicile viabile înglobate în culturile mai puţin dominatoare.

Dezvoltarea durabilă nu este neapărat sinonimă cu menţinerea status quo-ului. Conservarea

biodiversităţii nu solicită protejarea tuturor speciilor şi nici menţinerea condiţiilor actuale de mediu. Un sistem

evoluţionist solicită menţinerea unui sistem al biodiversităţii care să garanteze flexibilitatea sistemelor de

care depind consumul şi producţia umană, şi din acest motiv bunăstarea umană. Dezvoltarea durabilă

solicită compensaţii pentru posibilităţile pierdute ale generaţiilor viitoare, deoarece activităţile economice

actuale modifică nivelul sau structura biodiversităţii într-o manieră care va afecta desfăşurarea serviciilor

SOCIAL ECOLOGIC

ECONOMIC

Figura 1. Tranzacţii între cele trei obiective ale dezvoltării durabile

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 5 -

ecologice vitale viitoare şi îngustează opţiunile generaţilor viitoare.

Reconcilierea acestor concepte, precum şi asigurarea funcţionalităţii lor in scopul realizării

dezvoltării durabile reprezintă o sarcină extrem de dificilă.

Diversitatea cerinţelor şi preocupărilor pe termen scurt, ca şi ţelurile pe termen lung existente în întreaga

lume, sugerează faptul că NU EXISTĂ O DEZVOLTARE DURABILĂ "BUNĂ" SAU "REA", UNIVERSAL

VALABILĂ.

3. Manifestări internaţionale legate de dezvoltarea industrială durabilă

A. Conferinţa UNIDO pentru dezvoltarea industrială durabilă

Pentru a obţine punctele de vedere ale statelor membre în legătură cu dezvoltarea industrială

durabilă, UNIDO (Organizaţia Naţiunilor pentru Dezvoltarea Industrială) a convocat Conferinţa pentru

dezvoltare industrială durabilă, care s-a desfăşurat la Copenhaga între 14-18 octombrie 1991.

Statele membre şi-au exprimat acordul referitor la faptul că reducerea intensităţii poluării în toate

mediile afectate de industrie (aer, apa, sol şi subsol) se poate realiza prin intermediul tehnologiilor curate şi

reprezintă cheia dezvoltării industriale integrate ecologic. Totodată, statele membre au făcut recomandări

referitoare la iniţiativele ce ar trebuii; preluate la nivel industrial, guvernamental, precum şi prin cooperarea

internaţională.

Conferinţa a stabilit faptul că industria are de jucat un rol central în tranziţia către dezvoltarea

industrială durabilă. In timp ce guvernul poate asista, reglementa şi controla această tranziţie, este important

ca industria să acţioneze cu principiile impuse de dezvoltarea industrială durabilă. Organizaţiile şi instituţiile

importante ar trebui să promoveze practicile manageriale şi tehnologiile bazate pe principiile suportabilităţii.

Statele membre şi-au exprimat acordul referitor la faptul ca iniţiativele industriale ar trebui să includă

următoarele obiective:

Industria

Adoptarea metodelor de prevenire a poluării, Integrarea conştientizării şi responsabilităţii problemelor de mediu la toate nivelele manageriale, prin:

analizarea atentă a riscurilor relative;

introducerea minimizării cantităţilor de deşeuri şi conformarea cu sistemele contabile de mediu (auditul de mediu);

înfiinţarea sistemelor de management al stărilor de urgenţă, risc şi siguranţă

introducerea programelor de instruire. Considerarea atunci când este posibil a:

Utilizării materialelor înlocuitoare,

Modificării proceselor şi reproiectării echipamentelor;

Utilizării resurselor de regenerabile de energie şi de materii prime şi utilizării reciclării

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 6 -

Adoptarea abordării de tip "din leagăn - până în mormânt" pentru produsele şi proiectele industriale, Aplicarea proceselor de producţie curate şi utilizării raţionale a resurselor naturale; Dezvoltarea, transferul şi adaptarea tehnologiilor curate, precum şi a "calificării personalului în domeniul mediului, pentru a satisface cerinţele altor ţări, în special a celor în curs de dezvoltare, precum şi mobilizarea resurselor financiare şi furnizarea resurselor umane în acest scop; Încurajarea industriei de a furniza informaţii referitoare la metodele manageriale de protecţie a mediului şi conservare a energiei.

Obiectivele de mai sus ar putea fi facilitate de schimbul regulat de experienţă în contextul programelor pe termen lung elaborate de industrie. Guvernul Conferinţa a stabilit că Guvernul ar putea să:

Revizuiască impactul provocat asupra mediului de politicile actuale şi cele planificate, de regulamentele şi infrastructura instituţională care afectează industria şi mediul. Propună măsuri şi instrumente pentru cuantificarea şi evaluarea resurselor naturale utilizate în industrie. Elaboreze noi proceduri sau întărirea color existente pentru revizuirea proiectelor industriale care pot avea consecinţe semnificative asupra mediului. Aplicarea cu luarea în considerare a condiţiilor economice şi sociale existente în diferite ţări, a unor instrumente economice şi legale combinate. Elaborarea de politici bazate pe principiul poluatorul plăteşte. Introducerea costurilor de reducere a poluării în calculele antreprenoriale. Introducerea unor măsuri de creştere a conştientizării publice, în special în rândul generaţiei tinere, legată de necesitatea promovării dezvoltării industriale. Încurajarea dezvoltării durabile prin cercetare, dezvoltare, achiziţie şi transfer de tehnologie, ca şi utilizarea eficientă a tehnologiilor existente, atât în sectorul public cât şi în cel privat şi prin parteneriat public şi privat, cu asigurarea condiţiilor de sănătate şi securitate a muncii. Crearea unui cadru instituţional adecvat pentru stimularea politicilor de mediu, cum sunt reglementările, standardizările, monitoringul şi controlul mediului înconjurător. Promovarea dezvoltării industriale durabile prin intermediul educaţiei în domeniul mediului şi asigurarea participării publicului larg. Sprijinirea schimburilor de informaţii şi experienţa referitoare la dezvoltarea industriala durabila intre toate ţările, în special între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Furnizarea accesului, pe condiţii preferenţiale la sursele de finanţare, pentru întreprinderile mici si mijlocii în scopul restructurării şi modernizării. Incorporarea principalelor elemente ale politicii în programe extinse pe parcursul a câţiva ani. Aceste programe ar trebui făcute publice.

Cooperarea internaţională Conferinţa a făcut apel la:

Intensificarea cooperării internaţionale în scopul mobilizării resurselor financiare pentru realizarea dezvoltării industriale durabile. Încurajarea cooperării internaţionale legate de transferul de tehnologii, metode şi procese, precum şi de informaţii şi cunoştinţe din ţările dezvoltate în alte ţări, în special in cele in curs de dezvoltare, ca şi a mijloacelor şi infrastructurii necesare pentru implementarea lor. Căutarea cooperării internaţionale pentru abordarea problemelor referitoare la legăturile existente între comerţ şi producţie.

B. Conferinţa industrială pentru managementul mediului şi forumul industrial a avut loc la Rotterdam în perioada 10-12 aprilie 1991 (organizată de către Camera Internaţionala de Comerţ) Delegaţii la conferinţă au căzut de acord asupra susţinerii principiilor Asociaţiei pentru Dezvoltare Durabilă, motiv pentru care s-au angajat sa-şi îmbunătăţească performanţele din domeniul mediului şi să conlucreze

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 7 -

pentru realizarea dezvoltării durabile.

4. Producţie curată

Problema controlului poluării a cunoscut o evoluţie care a parcurs în ultimii 50 de ani trei stadii: diluţie,

tratare, evitare/ producţie mai curată.

Prezicerea viitorului este dificilă, în schimb este posibilă elaborarea unui scenariu pentru realizarea

dezvoltării industriale durabile.

Conceptul de producţie curată evoluează din conceptele mai timpurii de tehnologie curată şi tehnologie fără

deşeuri sau cu producere redusă de deşeuri. Conceptul mai vechi de tehnologie curată este privit în 1979 de

Comisia Comunităţilor Europene ca având trei scopuri distincte, dar complementare:

Mai puţin poluanţi evacuaţi în mediul natural (apa, aer şi sol)

Mai puţine deşeuri (tehnologie fără deşeuri sau cu producere redusă de deşeuri);

Cerere mai scăzută de resurse naturale (apa, energie şi materii prime.

Definiţie

- producţia curată - reprezintă o abordare globală a protecţiei mediului care cuprinde toate fazele

procesului de producţie sau ale ciclului de viaţă al produselor, având obiectivul de a preveni şi

minimiza riscurile pe termen lung şi scurt pentru oameni şi mediu.

Termenul de producţie mai curată este foarte dificil de definit atât din punct de vedere tehnic cât şi

funcţional, în special în ceea ce priveşte "curăţenia" produselor. Din acest motiv, termenul este interpretat ca

având o dublă semnificaţie simultană:

un nou scop al industriei legat de calitatea mediului,

nouă modalitate de abordare pentru realizarea acestui scop.

Astfel pentru:

procesele de producţie, producţia mai curată include conservarea materiilor prime şi a energiei,

eliminarea materialelor toxice şi reducerea cantităţii şi toxicităţii a tuturor emisiilor şi deşeurilor

înainte ca acestea să părăsească procesul de producţie.

produse, producţia mai curată se axează pe reducerea impactului asupra mediului pe întregul ciclu

de viaţă al unui produs, de la extragerea materiei prime până la depozitarea finală a produsului,

printr-o proiectare adecvata a produsului.

Producţia mai curată este benefică pentru mediu, deoarece reduce poluarea datorită industriei.

Producţia mai curata necesită: aplicarea expertizei, îmbunătăţirea tehnologiei, schimbarea

atitudinilor

Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Sl.dr. ing. Simona-Elena Avram Management Ecologic – suport de curs

- 8 -

Obstacole în calea introducerii producţiilor mai curate:

Rezistenţa manifestată de ideile şi abordările noi,

Lipsa de resurse financiare, conştientizare şi instruire, experienţa, informare şi acces la cunoştinţele

existente.

Incertitudinile legate de informaţiile inadecvate, tehnologie sau reglementările în vigoare.

Politicile sau reglementările guvernamentale care se axează pe reducerea unui singur tip de poluant

şi care descurajează soluţiile inovatoare de reducere a poluării şi cele care oferă stimulente pentru

investiţiile în tehnologiile de eliminare a poluării la capătul conductei.

Lipsa de familiarizare a inginerilor şi consilierilor cu practicile şi tehnicile producţiilor curate.

Frica de a ocupa o posibilă poziţie dezavantajoasa din punct de vedere competiţional, datorită

costurilor ridicate.