BUSUIOCULBusuiocul este o plantă din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o plantă ierboasă originară din Asia tropicală.

Atinge între 20-60 cm înălțime, având frunzele de culoare verde deschis, mătăsoase, cu lungimi cuprinse între 1,5-5 cm și late de circa 1-3 cm.

Planta are un gust asemănător cu al anasonului

Busuiocul este foarte sensibil la frig, el crescând bine în condiții de căldură și umezeal

ALTE SPECII DE BUSUIOCAlte specii, inclusiv aparținând familiei Ocimum, sunt cultivate în multe regiuni ale Asiei

Cele mai multe specii asiatice de busuioc au o aromă asemănătoare cuișoarelor, în general mai puternică decât cea a busuiocului mediteranean.

Busuiocul lămâios are un puternic miros de lămâie și o aromă foarte diferită de cea a celorlalte varietăți, deoarece conține o substanță chimică numită citral.

Florile sale, desfăcute, sunt un condiment apreciat pentru salată.

COMPONENTE CHIMICEDiferitele varietăți de busuioc au arome diferite datorită faptului că planta conține un număr variabil de uleiuri esentiale (numite și uleiuri volatile sau uleiuri eterice

Aroma puternică de cuișoare a busuiocului dulce este dată de eugenol, care e aceeași substanță chimică prezentă și în cuișoare.

Busuiocul albastru african are o puternică aromă camforată, datorită proporției mari de camfor și de camfen.

Alte substanțe chimice care participă la producerea aromelor distincte ale multor soiuri de busuioc, în funcție de proporția în care se găsesc în fiecare specie specifică, sunt:cinamat (același compus ca în scorțișoară)citronelol (același compus găsit în geranium, trandafir)geraniol[7] (ca în geranium)linalol (o aromă florală prezentă și în coriandru)metil-cavicol (care dă aroma tarhonului )mircen (dafin, mirt)pinen (care, după cum spune și numele, este substanța ce dă aroma uleiului de pin)ocimenterpineol

TRATAMENTE NATURALE PE BAZA DE BUSUIOC

Busuiocul (Ocimum basilicum) reprezintă un remediu natural pentru tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni: bronșită, afecțiuni gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac. Infuzia preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de crampe, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, fiind și un excelent stimulator al poftei de mâncar

Ințepăturile de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu frunze de bucuioc sau cu tinctură de busuioc. De asemenea, pentru stimularea poftei de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc

Consumul zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.