Bunica e icoana mea. Are mereu grijă de mine, mă spală, îmi dă să mănânc, mă învață ce e bine și ce e rău. Bunicul îmi cumpără dulciuri de magazin cu banii pe care îi trimite mama din Olanda. Pe tata nu l-am mai văzut de când aveam 6 ani. Bunica spune că semăn cu el. Mie mi-ar plăcea să vină mama și tata după mine la școală, așa cum părinții lui Raul vin după el la 12. Copiii îmi vorbesc urât și spun că eu nici nu am părinți și mă pot bate pentru că nu are cine să-mi sară în ajutor. Mie mi-e frică de alți copii că au dreptate.