BULETINUL - portal.just.roportal.just.ro/300/Lists/Jurisprudenta/Attachments/220/Buletin... ·...

JUDECĂTORIA

SECTORULUI 2 BUCUREŞTI

Bucureşti, Sector 3, Bld. Unirii nr. 37

Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22

e-mail: [email protected]

Operator de date cu caracter personal nr. 2891

Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice

în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind

protecția datelor). Persoanele cărora li se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a proteja, conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Regulamentul general privind protecția datelor şi cu

respectarea art. 71-74 Cod civil.

1

BULETINUL

JURISPRUDENŢEI

JUDECĂTORIEI

SECTORULUI 2

BUCUREŞTI

-2018-

mailto:[email protected]


Prezentul înscris conţine date cu caracter personal ce intră sub protecţia Legii nr. 677/2001. Persoanele cărora li

se adresează prezentul înscris, precum şi terţele persoane care intră în posesia acestuia au obligaţia de a proteja,

conserva şi folosi datele cu caracter personal în condiţiile prevăzute de Legea nr. 677/2001 şi cu respectarea art.

71-74 C.civ.

2

Cuprins

Introducere ...................................................................................................................................... 6

DREPT CIVIL ................................................................................................................................. 7

1. Răspundere civilă delictuală - Condiţii. Exercitarea unui drept în mod abuziv. Amendă

judiciară aplicată pentru exercitarea cu rea-credinţă a unei acţiuni civile vădit neîntemeiate. ... 7

2. Pretenţii. Daune morale. Dreptul la onoare şi demnitate. Dreptul la libera exprimare. ........ 10

3. Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Procedura necontencioasă. Limite. Aplicarea

legii civile în timp. ..................................................................................................................... 17

4. Obligaţia de a face. Raporturi de vecinătate. Exercitarea abuzivă a unui drept. Suplinire

acord. ......................................................................................................................................... 28

5. Contractul de intermediere. Contract consensual şi oneros. Momentul la care se încheie

contractul şi momentul la care ia naştere obligaţia de plată a preţului serviciilor prestate. ...... 35

6. Hotărâre care să ţine loc de act autentic. Obligaţiile moştenitorilor...................................... 40

7. Prescripția dreptului material la acțiune. Inexistența dreptului de opţiune între răspunderea

contractuală şi cea delictuală. .................................................................................................... 44

8. Condiţiile de validitate ale contractului. Contractul de împrumut. Contract real. Menţiunea

„bun şi aprobat”. ........................................................................................................................ 50

9. Prescripția extinctivă. Termene speciale prevăzute de art. 2520 C.Civ.. Noțiunea de servicii

prestate de profesioniștii din domeniul hotelier în contexul art. 2520 alin. 1 pct. 1 C.civ.

Răspunderea contractuală. ......................................................................................................... 55

10. Carte funciară. Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Obiect. ............................ 59

11. Pretenții formulate în temeiul ordinului CNAS nr. 729/2009. Calitate procesuală pasivă.. 63

DREPT CIVIL – LITIGII CU PROFESIONIŞTI ......................................................................... 67

1. Principiul forţei obligatorii şi principiul simetriei. Imposibilitatea modificării unilaterale a

clauzelor contractuale. Valoarea probatorie a facturilor între profesionişti. ............................. 68

2. Momentul încheierii contractului. Specificul raporturilor juridice între profesionişti.

Uzanţele. Îmbogăţire fără justă cauză. Inadmisibilitate............................................................. 70

3. Cauzele restituirii prestațiilor. Condiționarea restituiri avansului achitat de rezoluțiunea

contractului ................................................................................................................................ 74

4. Contestație creditor – Legea nr. 77/2016. Condițiile necesare pentru reținerea impreviziunii

conform considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 623/2016 .................................... 77

5. Natura juridică a facturii. Netemeinicia solicitării anulării facturii emise în temeiul unui

contract ...................................................................................................................................... 85

6. Invocarea compensației legale în cadrul unei acțiuni promovate pe calea dreptului comun

împotriva debitorului aflat în procedura insolvenței. Creanță înscrisă la masa credală ............ 88

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







3

7. Condițiile activării pactului comisoriu privind rezoluțiunea contractului. Necesitatea

emiterii unei notificări debitorului ............................................................................................. 94

8. Notificare privind transmiterea dreptului de proprietate a imobilului ipotecat în vederea

stingerii creanţei rezultate din contractul de credit. Legea nr. 77/2016. Lipsa calităţii de

proprietar a debitorului care a emis notificarea ......................................................................... 96

9. Contract de vânzare. Stingerea obligaţiei de plată a preţului prin efectul neîndeplinirii

condiţiei suspensive care a afectat obligaţia plăţii preţului. Netemeinicia cererii privind

rezoluţiunea contractului ......................................................................................................... 102

DREPTUL FAMILIEI ................................................................................................................ 108

1. Evacuare. Drepturile foştilor soţi asupra locuinţei închiriate. Existenţa unui drept locativ

propriu deţinut în temeiul contractului de închiriere ulterior desfacerii căsătoriei în lipsa

atribuirea beneficiului contractului de închiriere ..................................................................... 108

2. Suplinirea consimţământului pentru transferul la o altă unitate de învăţământ. Criterii pentru

determinarea interesului superior al minorului ........................................................................ 110

3. Necompetenţa generală a instanţelor române. Regulamentului (CE) nr.2201/2003 al

Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor

judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti. Stabilirea

competenţei în funcţie de reşedinţa obişnuită a copilului la momentul sesizării instanţei ...... 114

4. Schimbarea domiciliului persoanei în privinţa căreia a fost instituită o măsură de ocrotire.

................................................................................................................................................. 116

DREPT PROCESUAL CIVIL .................................................................................................... 120

1. Procedura asigurării probelor. Condiția urgenței în formularea cererii ............................... 120

2. Contestație în anulare. Condiții de admisibilitate. Ordinea în exercitarea căilor de atac .... 122

3.Validare poprire. Posibilitatea terțului poprit de a formula critici privind legalitatea

executării silite ......................................................................................................................... 124

4. Validare poprire. Efectul deschiderii procedurii insolvenței în privința terțului poprit asupra

actelor de executare efectuate sub forma popririi. Respingerea cererii de validare a popririi 128

5. Procedura ofertei de plată și consemnațiunii. Condițiile de fond pentru derularea procedurii.

Aprecierea caracterului nejustificat al refuzului de a primi plata în condițiile reglementării

modalităților de plată pe cale convențională ........................................................................... 130

6. Contestație la executare. Efectele încuviințării executării silite în temeiul unui certificat de

grefă, în lipsa redactării considerentelor hotărârii care constituie titlu executoriu.................. 134

7. Contestație la executare. Inadmisibilitatea contestației la executare împotriva încheierii de

autorizare intrare în încăperi. Efectele pronunțării încheierii de autorizare intrare în încăperi

fără citarea terțului care deține bunul în privința executării silite ........................................... 144






71-74 C.civ.

4

8. Condițiile în care poate fi obținută suspendarea executării silite imobiliare – art. 824 din

C.pr.civ. ................................................................................................................................... 148

9. Contestație la executare. Litigii de muncă. Noțiunea de despăgubiri în situația unei

concedieri nelegale .................................................................................................................. 150

10. Cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea plângerii.

Comunicarea dovezii privind achitarea taxei de timbru, din eroare, unei alte instanţe de

judecată .................................................................................................................................... 163

DREPT ADMINISTRATIV ....................................................................................................... 166

1. Plângere contravenţională. Nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie pentru

nesemnarea de către agentul constatator a tuturor paginilor actului întocmit. ........................ 166

2. Conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice - contravenţie. Indicarea generică a locului

săvârşirii faptei. Cantitatea de alcool consumată. .................................................................... 168

3. Contravenţia prevăzută de art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind Codul

fiscal. Individualizarea sancţiunii aplicate. Avertisment. Principiul non bis in idem. ............ 173

4. Legea contravențională mai favorabilă. Reducerea amenzii contravenționale aplicate. . 178

5. Cauze exoneratoare de răspundere. Cazul fortuit. Condiţii. ................................................ 182

6. Semnificaţia noţiunii „ de îndată” în contextul contravenţiei prevăzute de art. 6, lit. a, pct. 12

din H.G. nr. 984/2005. Inadmisibilitatea formulării pe calea plângerii contravenţionale a

solicitării de restituire a amenzii achitate. ............................................................................... 193

7. Contravenția prevăzută de art. 20 lit. x) din Legea nr.4/2008. Prezumția de veridicitate a

procesului verbal de contravenție. Sarcina probei. .................................................................. 201

8. Principiul legii contravenționale mai favorabile. Contravenţii prevăzute de Legea nr.

4/2008. ..................................................................................................................................... 204

9. Menţiunile obligatorii ale procesului verbal de contravenţie. Descrierea faptei săvârşite.

Sarcina probei. ......................................................................................................................... 209

10. Neconsemnarea în cuprinsul procesului verbal de contravenţie a obiecţiunilor persoanei

sancţionate. Imposibilitatea punerii la dispoziţia instanţei a înregistrărilor video. Aplicarea

principiului in dubio pro reo. ................................................................................................... 215

11. Practici comerciale incorecte. Protecţia consumatorilor. Formularea de către profesionist în

scopul prelungirii contractului a unor oferte prin care oferă drepturi care urmau să fie conferite

prin lege consumatorilor. ......................................................................................................... 219

DREPT PENAL .......................................................................................................................... 223

1. Reabilitarea de drept. Condiţii. Aplicarea legii penale în timp. Legea penală mai

favorabilă. ................................................................................................................................ 223

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







5

2. Infracţiunea de abuz de încredere. Element material. Plângere împotriva soluţiei de

netrimitere în judecată. Relevanţa încadrării juridice menţionate de petiţionar prin plângerea

penală formulată. ..................................................................................................................... 228

3. Infracțiunea de vătămare corporală. Săvârşirea infracţiunii cu praeterintenţie (intenţie

depăşită). Legitima apărare. Circumstanța atenuantă legală a depășirii limitelor legitimei

apărări. Condiţii. Provocarea - circumstanţă atenuantă. Concurs între cauzele de atenuare a

pedepsei. Implicaţii asupra laturii civile. ................................................................................. 238

4. Tâlhărie calificată vs. furt calificat. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea principiului

neagravării situației în propria cale de atac în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare. ........... 254

5. Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prevăzute de art. 379 alin 2 din

Codul penal. Latura subiectivă. Achitare. ............................................................................... 266

DREPT PROCESUAL PENAL .................................................................................................. 284

1. Contestaţie la executare. Posibilitatea de echivalare a orelor de muncă neremunerată

efectuate în baza unor sentinţe penale, în ipoteza anulării suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei şi aplicării unei noi pedepse rezultante cu privire la care se dispune o nouă

suspendare, fiind impusă obligarea inculpatului la efectuarea unei munci neremunerate în

folosul comunităţii. .................................................................................................................. 284

2. Redeschiderea procesului penal. Condiţiile admisibilităţii în principiu a cererii de

redeschidere a procesului penal. Calitatea de persoană judecată în lipsă ................................ 286

3. Revizuire. Noţiunea de fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea

cauzei ....................................................................................................................................... 290






71-74 C.civ.

6

Introducere

Justiţia se înfăptuieşte prin intermediul instanţelor de judecată, iar acest serviciu public se

află în slujba justiţiabililor.

În acest context, dezideratul de a înfăptui un act de justiţie modern, calitativ, transparent,

eficient, predictibil, credibil şi care să se desfăşoare într-un termen optim şi previzibil, de natură

a corespunde aşteptărilor justiţiabililor şi exigenţelor profesioniştilor dreptului, implică, printre

altele, cunoaşterea şi înţelegerea textelor legale interpretate prin intermediul practicii judiciare.

Calitatea serviciului public pe care îl îndeplineşte instanţa ne influenţează pe fiecare

dintre noi, indiferent că avem calitatea de parte sau de potenţială parte într-un litigiu judiciar,

avocat, consilier juridic, procuror sau judecător.

Or, practica judiciară neunitară afectează nu doar calitatea actului de justiţie, ci mai ales

încrederea justiţiabililor, întrucât la situaţii factuale similare sau identice, încadrate juridic în

acelaşi text legal, nu putem accepta în mod rezonabil că există soluţii juridice diferite.

Existenţa unei practici judiciare neunitare subminează autoritatea instanţelor

judecătoreşti, punând în discuţie imaginea justiţiei în societatea civilă.

În atare condiţii, Buletinul Jurisprudenței Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti se doreşte a

fi un instrument apt să atribuie actului de justiţie un caracter de predictibilitate, cel puţin la nivel

orientativ, dar şi să contribuie la apropierea justiţiei faţă de justiţiabili.

S-a încercat selectarea unor hotărâri judecătoreşti relevante pentru fiecare materie în

parte, respectiv Drept civil, Drept civil – Aspecte specifice litigiilor cu profesionişti, Dreptul

familiei, Drept administrativ – Regimul contravenţiilor, Drept procesual civil, Drept penal şi

Drept procesual penal, urmărindu-se evidenţierea unor cauze care ar putea prezenta interes

practic substanţial.

Pe de altă parte, faptul că acest demers reprezintă concretizarea unuia dintre obiectivele

asumate printr-un proiect de management este mai puţin important, însă demn de menţionat este

efortul colectiv depus pentru realizarea sa, fie numai în format electronic.

14.02.2019 Conducerea administrativ-judiciară

a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







7

DREPT CIVIL

1. Răspundere civilă delictuală - Condiţii. Exercitarea unui drept în

mod abuziv. Amendă judiciară aplicată pentru exercitarea cu rea-

credinţă a unei acţiuni civile vădit neîntemeiate.

În cauză pârâta şi-a exercitat un drept, respectiv acela de a formula plângerea penală

pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe. Or, în această situaţie, singura ipoteză în

care s-ar putea reţine în sarcina pârâtei săvârşirea unei fapte ilicite este aceea în care s-ar

dovedi că şi-a exercitat abuziv dreptul de a formula plângerea penală, astfel cum rezultă din

prevederile art. 1353 C.civ. anterior citate.

………………………………………………………………………………………….

Împrejurarea că formularea acestei plângeri a creat anumite neplăceri reclamantului,

aspect ce nu poate fi negat, nu determină concluzia că pârâta a săvârşit o faptă ilicită.

………………………………………………………………………………………………………

Mai mult, dacă în sarcina pârâtei nu s-ar fi putea reţine că şi-a exercitat abuziv un drept,

nu aceeaşi concluzie este valabilă în cazul reclamantului. Acesta a formulat o acţiune vădit

netemeinică, pornind de la simpla împrejurare că pârâta şi-a retras plângerea penală formulată

împotriva acestuia, fără a proba o situaţie de fapt contrară celei care a determinat formularea

acestei plângeri. Acţiunea ca atare, vădit neîntemeiată, dar şi relaţiile conflictuale existente

între părţi, determină instanţa să constate reau-credinţă a reclamantului şi incidenţa în cauză a

prevederilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., astfel încât va aplica reclamantului o amendă

judiciară în cuantum de 500 lei.

Sentinţa civilă nr. 5147/18.05.2018, definitivă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de

15.09.2017 sub nr. 21849/300/2017, reclamantul X. au chemat în judecată pe pârâta Z.,

solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata

sumei 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale aduse reclamantului prin formularea, fără

temei, a plângerii penale care a făcut obiectul dosarului nr. .../2016 al Judecătoriei Sectorului 2

București.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că fapta ilicită a pârâtei a constat

formularea unor acuzaţii tendenţioase şi defăimătoare, acuzaţii care nu au fost dovedite şi care i-

au produs reclamantului un prejudiciu moral. Astfel, pârâta a formulat o plângere penală

acuzându-l pe reclamant de săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, constituindu-se

dosarul penal nr. .../P/2015, iar, ulterior, şi-a retras plângerea, procesul penal încetând pentru

acest considerent. Prin faptul că reclamantul a fost nevoit să se prezinte la poliţie şi să dea

declaraţii, i s-a creat o puternică stare de stres, fiind acuzat pe nedrept, împrejurare care a

determinat probleme de sănătate şi de imagine, iar activitatea profesională i-a fost bulversată.

A mai menţionat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel încât se

impune obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului.

În drept, a invocat prevederile art. 8 din CEDO, art. 30 din Constituţia României art. 14-

15,252-253, 1349 – 1359.

În dovedirea cererii, astfel cum a fost precizată (f. 14), a solicitat proba cu înscrisuri şi

interogatoriul pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.






71-74 C.civ.

8

În motivare a arătat că în urma plângerii penale formulate împotriva reclamantului, prin

rechizitoriul nr. .../P/2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului X.., în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de

lovire sau alte violenţe conform prevederilor art. 193 alin. 2 C.pen,, formându-se dosarul penal

nr. .../2016 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București. A menţionat că, la insistenţele

fiului său, M., fiind vecină cu reclamantul, a decis să-şi retragă plângerea, aspect de care instanţa

a luat act prin sentinţa penală nr. …/..11.2016.

A arătat că susţinerile reclamantului, referitoare la faptul că plângere a fost formulată fără

temei, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, iar

probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor şi raportul de expertiză medico – legală,

demonstrau săvârşirea faptei. Motivul pentru care a decis să îşi retragă plângerea nu a avut la

bază lipsa probelor, ci dorinţa de a da dovadă de înţelegere pentru o bună convieţuire în

comunitate.

În drept, a invocat prevederile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, înlăturarea apărărilor

pârâtei.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului penal nr. .../2016 al Judecătoriei Sectorului 2

București.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu

înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei, respingând proba testimonială solicită de aceasta.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de ….2015 pârâta Z. a formulat o plângere penală împotriva

reclamantului N.E., înregistrată sub nr. .../P/2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului

2 Bucureşti, iar prin rechizitoriul din data de ...2016, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului X. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin.

2 C.pen. S-a reţinut, în esenţă, că, din probele administrate, a rezultat că fapta inculpatului care,

la data de ...2015, în jurul orei 21:00, pe fondul unei altercaţii cu privire la modalitatea de

folosire a locurilor de parcare, a exercitat violenţe fizice şi verbale asupra persoanei vătămate Z. ,

adresându-i acesteia injurii şi ameninţări, împingând-o în mod violent şi lovind-o, agresiunile

fizice cauzând vătămări ce au necesitat circa 8-9 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele

constitutive ale infracţiunii menţionate.

Cauza a fost înregistrată sub nr. .../2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, iar

prin sentinţa penală nr. 745/24.11.2016 instanţa a luat act de faptul că pârâta şi-a retras plângerea

penală, încetând procesul penal şi dispunând obligarea pârâtei la plata de cheltuieli judiciare.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă reclamantul X. solicită obligarea pârâtei Z. la

plata de despăgubiri, susţinând că plângerea formulată i-a adus un prejudiciu moral.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 1357 C.civ.: „Cel care cauzează altuia un

prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul

prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

De asemenea, se mai reţine că potrivit art. 1353 C.civ.: „Cel care cauzează un prejudiciu

prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care

dreptul este exercitat abuziv”.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii

civile delictuale a pârâtei este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor acestei răspunderi,

respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum

şi vinovăţia acestora, împrejurare care ar justifica dreptul persoanelor păgubite de a obţine de la

plata despăgubirilor.

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







9

În cauză pârâta şi-au exercitat un drept, respectiv acela de a formula plângerea penală

pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe. Or, în această situaţie, singura ipoteză în

care s-ar putea reţine în sarcina pârâtei săvârşirea unei fapte ilicite este aceea în care s-ar dovedi

că şi-a exercitat abuziv dreptul de a formula plângerea penală, astfel cum rezultă din prevederile

art. 1353 C.civ. anterior citate.

Referitor la abuzul de drept art. 15 C.civ. dispune: „Niciun drept nu poate fi exercitat în

scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei

credinţe.”

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta şi-au exercitat dreptul pentru a-l vătăma sau

păgubi pe reclamant sau într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei credinţe. Plângerea

penală formulată a fost determinată de violenţele exercitate de reclamant asupra pârâtei şi nu s-a

făcut dovada că pârâta, în deplină cunoştinţă de cauză, a formulat plângerea în scop şicanator.

Simpla împrejurare că aceasta şi-a retras plângerea nu constituie o dovada în acest sens. Mai

mult, raportat la probele administrate în cauză, instanţa constată că există o prezumţie puternică

în sensul că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reclamant în cauză,

a fost săvârşită de acesta cu vinovăţie, în condiţiile în care în cursul urmăririi penale au fost

audiaţi martori care au confirmat violenţele exercitate de inculpat asupra părţii vătămate, violenţe

care au necesitat, potrivit raportului de expertiză medico legală nr ., 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În cauza de faţă, reclamantul nu a probat o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin

rechizitoriu, iar retragerea plângerii în sine nu constituie o dovadă a faptului că reclamantul nu a

săvârşit acea faptă ilicită, determinând pârâta să formuleze o plângere penală.

Prin urmare, faţă de considerentele arătate, se constată că în niciun caz nu s-ar putea

reţine în sarcina pârâtei faptul că şi-a exercitat abuziv dreptul menţionat.

Împrejurarea că formularea acestei plângeri a creat anumite neplăceri reclamantului,

aspect ce nu poate fi negat, nu determină concluzia că pârâta a săvârşit o faptă ilicită. Prejudiciul

suferit este determinat de însăşi atitudinea reclamantului care a săvârşit fapta ilicită reţinută prin

rechizitoriu.

Faptul că părţile au avut relații intime şi că între acestea există, în prezent, o stare

conflictuală sunt nerelevante în condiţiile în care reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune prin

care solicită despăgubiri exclusiv pentru declanşarea de către pârâtă a procesului penal

menţionat.

Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanţa constată că nu sunt îndeplinite

condiţiile răspunderii civile delictuale, acţiunea fiind vădit neîntemeiată, la fel ca şi cererea

reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Mai mult, dacă în sarcina pârâtei nu s-ar fi putea reţine că şi-a exercitat abuziv un drept,

nu aceeaşi concluzie este valabilă în cazul reclamantului. Acesta a formulat o acţiune vădit

netemeinică, pornind de la simpla împrejurare că pârâta şi-a retras plângerea penală formulată

împotriva acestuia, fără a proba o situaţie de fapt contrară celei care a determinat formularea

acestei plângeri. Acţiunea ca atare, vădit neîntemeiată, dar şi relaţiile conflictuale existente între

părţi, determină instanţa să constate reau-credinţă a reclamantului şi incidenţa în cauză a

prevederilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., astfel încât va aplica reclamantului o amendă

judiciară în cuantum de 500 lei.






71-74 C.civ.

10

2. Pretenţii. Daune morale. Dreptul la onoare şi demnitate. Dreptul la

libera exprimare.

Prima condiţie pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie, în condiţiile

textelor legale menţionate, presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acţiunea ori

inacţiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului

subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.

Faţă de cele expuse, instanţa reţine că acţiunea pârâtei de a posta în perioada 11-

21.08.2016 pe conturile de Facebook, intitulate “1”, “2”, “3”, “4”, “5”, mesajele redate la

paginile 5-21 din cererea de chemare în judecată, respectiv aflate la filele 25-82 dosar, mesaje

în cuprinsul cărora sunt folosite expresii la adresa reclamantului ca: “infractor”, “grup

infracţional”, “miliardar penal”, “escroc”, “mizerie de om”, “grup infracţional condus de X.”,

“mafiot care îşi face averea pe spatele poporului” şi aşa mai departe, constituie fapta ilicită

imputată de reclamant pârâtei.

Pentru determinarea caracterului ilicit al faptei imputate pârâtei, instanţa reţine că,

utilizarea unor astfel de expresii la adresa unei persoane nu poate fi considerată ca fiind

exercitarea în mod legitim a libertăţii de exprimare, ci pe de o parte reprezintă mesaje

insultătoare nu doar critice la adresa reclamantului, iar pe de altă parte nu reprezintă judecăţi

de valoare ci imputarea unor fapte de natură penală.

Or, din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor propuşi de

pârâtă, F.(fila 173) şi D. (fila 217) nu se poate reţine existenţa unei baze factuale suficiente

pentru formularea unor astfel de afirmaţii, declaraţiile martorilor bazându-se nu pe existenţa

unor hotărâri penale definitive de condamnare a reclamantului ori pe desfăşurarea unor

anchete penale la adresa acestuia, ci pe cele auzite de la diverse persoane, însăşi pârâta

menţionând că a formulat respectivele afirmaţii întrucât aşa a auzit (fila 190). De altfel,

susţinerile privind săvârşirea unor ilegalităţi de către reclamant au fost contrazise de către

martorii L. (fila 174) şi C. (fila 216).

Prin urmare, pentru considerentele menţionate mai sus, afirmaţiile pârâtei au intrat în

sfera ilicitului civil, iar, în acest mod, s-a adus o gravă atingere vieţii private şi de familie a

reclamantului, fiind afectate imaginea acestuia, demnitatea, onoarea şi reputaţia.


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ...2016 sub nr. ./300/2016,

reclamantul X. a chemat în judecata pe pârâta T., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va

pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 de lei, reprezentând daune morale

ca efect al conduitei ilicite a acesteia constând în răspândirea în mediul public a mai multor

fotografii şi afirmaţii denigratoare care au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale

reclamantului.

În motivare, reclamantul a arătat în esenţă că acesta este administrator unic al societăţii

A. S.A ce deţine complexul agroalimentar .., iar pârâta este o fostă salariată a societăţii ce a fost

angajată cu contract individual de muncă ce a încetat ca urmare a pensionării acesteia, iar ulterior

prin contract de colaborare pe durată determinată ce a încetat prin ajungere la termen.

Ulterior momentului în care pârâtei i-au încetat raporturile cu societatea A. S.A., aceasta

a revenit de mai multe ori în cadrul complexului agroalimentar şi susţinând că este urmărită de

către agenţii de pază care asigură securitatea locaţiei (societatea S. SRL), a apelat serviciul unic

de urgenţă 112.

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







11

În urma apelurilor sale din datele de 18.08.2016, 20.08.2016 şi 24.08.2016, echipajele de

poliţie au sosit la faţa locului şi au legitimat-o pe aceasta, iar de fiecare dată poliţiştii nu au avut

nimic de reproşat cu privire la executarea serviciului, agenţilor de securitate ai societăţii. Aceste

incidente au fost aduse la cunoştinţa societăţii prin 2 adrese ale societăţii care asigură paza

complexului, înregistrate sub nr. 357/23.08.2016 şi nr. 279/25.08.2016.

Tot ulterior momentului încetării raporturilor cu societatea, pârâta a creat mai multe

conturi de facebook având nume false pe care le-a folosit în scop premeditat şi bine determinat

de a îl denigra pe reclamant în mod public prin afirmaţii mincinoase ce privesc apartenenţa

reclamantului la un pretins grup infracţional organizat precum şi săvârşirea mai multor

infracţiuni de natură gravă.

În acest scop, pârâta a creat 5 conturi de Facebook prin intermediul cărora a distribuit

postări prin care i-a atribuit reclamantului săvârşirea mai multor fapte penale de natură gravă,

folosind un limbaj ofensator, degradant şi umilitor la adresa, fapte ilicite care au adus atingere

demnităţii, onoarei şi prestigiului de care se bucură.

Mai mult decât atât, pe conturile de Facebook astfel create, pârâta a distribuit fără acordul

reclamantului, fotografii în care apare reclamantul sau membrii familiei sale, aceste fotografii

fiind însoţite de insulte şi cuvinte extrem de jignitoare îndreptate împotriva sa.

În drept, a invocat art. 1349, 1357, 1358, 1381, 1385 Cod civil.

În susţinere, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei (fila 22).

Pârâta T. a formulat întâmpinare (filele 112-127), prin care a solicitat respingerea

acțiunii judiciare promovate de reclamant, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, a arătat în esenţă că reclamantul a omis să menţioneze, în mod

intenţionat anumite elemente esenţiale în ce priveşte situaţia de fapt care au condus la realizarea

acelor afirmaţii de către pârâtă. Astfel, pârâta este sora fraţilor C. şi D. şi şi-a desfăşurat

activitatea timp de aproximativ 25 ani în .., şi-a dedicat o bună parte din viaţă activităţii pe care o

desfăşura în piaţă ce reprezenta pentru aceasta a doua casă.

Pârâta a petrecut o parte considerabilă din timpul liber în casa fratelui său C., a cumnatei

şi nepoatelor sale şi a auzit o serie de informaţii despre reclamant, din perioada în care îşi

desfăşura activitatea în complexul comercial .., deţinut la acel moment de C., acesta din urmă

fiind nemulţumit de activitatea pe care o desfăşura reclamantul în calitate de şef de complex,

despre acesta menţionându-se că săvârşea o serie de ilegalităţi în cadrul societăţilor la care era

angajat, în luna octombrie 2008 încetând colaborarea cu acesta, motivul fiind numeroasele

ilegalităţi pe care reclamantul le săvârşea, conform spuselor cumnatei şi nepoatelor sale.

Presiunea psihică la care a fost supusă pârâta a debutat cu raporturile contractuale,

ulterior obţinerii vârstei pentru pensionare, contractul de muncă a fost prelungit de 4 ori, prima

dată pentru 6 luni iar apoi din 3 în 3 luni, până în data de 15.09.2016 când societatea a refuzat să

mai prelungească contractul de muncă cu pârâta, iar ulterior a aflat că a avut loc o şedinţă prin

care reclamantul a adus la cunoştinţă agenţilor de pază şi comercianţilor din piaţă că a decis să

interzică accesul pârâtei în piaţă.

A mai arătat pârâta că s-a găsit într-o situaţie de gravă instabilitate psihică, fiindu-i

interzisă orice conexiune cu lumea în care era obişnuită să trăiască, clipele de depresie au

condus-o aproape de suicid, singura gură de aer constând în dezvăluirea acelor afirmaţii, pe care

le cunoştea bine, pe reţeaua de socializare, prin publicarea informaţiilor respective pe Facebook a

sperat că va primi un ajutor din parte cuiva, nu a dorit să aducă atingere drepturilor

reclamantului, doar a dorit să înceteze ilegalităţile împotriva sa.

În drept, a invocat prevederile art. 14, 1391, 1349, 1357 Cod civil.






71-74 C.civ.

12

În susţinere, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului,

testimonială şi înregistrare audio.

În temeiul art. 258 şi 255 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba

cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii L. (fila 174 propusă de reclamant), F.(fila 173

propus de către pârâtă), C. (fila 216 propus de reclamant), D. (fila 217 propus de către pârâtă),

interogatoriul reciproc (filele 190-198), înregistrare audio (fila 104).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: În perioada 11-21.08.2016 pârâta a postat pe conturile de Facebook, intitulate “1”, “2”,

“3”, “4”, “5”, mesajele redate la paginile 5-21 din cererea de chemare în judecată, respectiv

aflate la filele 25-82 dosar.

Faptul că pârâta este persoana care a postat respectivele mesaje, rezultă din întâmpinarea

depusă la dosar de către aceasta (filele 112-127), în care a menţionat că a procedat în acest sens

într-un cât se afla într-o stare psihică precară, precum şi din răspunsurile la întrebările nr.2, 3,4,

5, 7, respectiv 13 din interogatoriul luat acesteia, în care pârâta menţionează că a scris singură

respectivele mesaje.

De asemenea, acelaşi aspect rezultă şi din coroborarea declaraţiilor martorilor L. (fila

174) şi C. (fila 216).

În drept, cu titlu preliminar este necesar a reţine că în speţă este aplicabil actualul Cod

civil, având în vedere că dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau,

după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute

după intrarea sa în vigoare, conform art. 6 alin. 5 Cod civil.

Sub acest aspect, potrivit art. 72 Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea

demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără

consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 Cod civil, potrivit

căruia nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt

permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care

România este parte, iar exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi

cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o

încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

În acelaşi timp, în conformitate cu prevederile art. 70 Cod civil, orice persoană are

dreptul la libera exprimare, iar exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi

limitele prevăzute la art. 75 Cod civil.

Totodată, Constituţia României prevede în art. 30 alin. 1 şi 6 că libertatea de exprimare a

gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin

scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile,

dar libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei

şi nici dreptul la propria imagine.

Mai mult decât atât, dreptul la reputaţie intră în domeniul de aplicare al art. 8 din

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (citată în continuare

Convenţie), la fel cum libertatea de exprimare este proteguită de art. 10 din Convenţie,

recunoscându-se astfel şi printr-o reglementare internaţională importanţa drepturilor în discuţie.

Astfel, potrivit art. 8 din Convenţie orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale

private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale., nefiind admis amestecul unei

autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut

de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru

securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi

prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi

libertăţilor altora.

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







13

Totodată, art. 10 din Convenţie statuează că orice persoană are dreptul la libertatea de

exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica

informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere, dar

exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor

formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare,

într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa

publică apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia

reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau

pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

În atare condiţii, este lesne de observat că în speţă se regăseşte o situaţie conflictuală ce

pune în balanţă două drepturi fundamentale, respectiv dreptul la respectarea demnităţii şi dreptul

la respectarea libertăţii de exprimare, instanţa fiind chemată să analizeze deopotrivă aceste

drepturi spre dezlegare pricinii.

Legiuitorul român a stipulat în art. 252 Cod civil că orice persoană fizică are dreptul la

ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi

psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică,

literară sau tehnică.

Cu titlu de mijloace de apărare, s-au prevăzut în art. 253 Cod civil următoarele:

(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate

cere oricând instanţei:

a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o

subzistă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale

prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la

alin. (1) lit. b) şi c).

(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei

să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre

a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;

b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea

prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie

patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este

imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus

prescripţiei extinctive.

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 1357 Cod civil rezultă că pentru

angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi întrunite, în mod cumulativ,

următoarele condiţii:

1. existenţa unui prejudiciu, întrucât nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

2. existenţa unei fapte ilicite, câtă vreme numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, deoarece pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu,

fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci






71-74 C.civ.

14

este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că

acea faptă a provocat acel prejudiciu;

4. existenţa vinovăţiei, dată fiind împrejurarea că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca

această faptă să fie imputabilă autorului ei.

În ceea ce priveşte analiza îndeplinirii condiţiilor mai sus enunţate în cauza de faţă,

instanţa reţine următoarele aspecte:

Adeseori, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CEDO sau Curtea) a

fost chemată să pună în balanţă drepturile în discuţie, piatra de hotar fiind testul de

proporţionalitate, respectiv menţinerea unui just echilibru între protecţia libertăţii de exprimare,

consacrata de art. 10, şi dreptul la reputaţie, ca parte a vieţii private, care este protejat de art. 8

din Convenţie (hotărârea din data de 08.06.2010 pronunţată în cauza Gabriel Andreescu

împotriva României, hotărârea din data de 14.10.2008 pronunţată în cauza Liviu Petrina

împotriva României, hotărârea din data de 17.12.2004 pronunţată în cauza Cumpănă şi Mazăre

împotriva României).

Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi

democratice, una dintre condiţiile primordiale ale evoluţiei sale şi ale dezvoltării fiecărei

persoane. Sub rezerva art. 10 alin. 2 din Convenţie, aceasta este valabilă nu numai pentru

„informaţiile” sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru

cele care rănesc, şochează sau neliniştesc: aceasta este dorinţa pluralismului, toleranţei şi

mentalităţii deschise fără de care nu există „societate democratică”. În forma consacrată la art.

10, aceasta este însoţită de excepţii care necesită totuşi o interpretare strictă, iar necesitatea de a o

restrânge trebuie să fie stabilită în mod convingător (a se vedea, printre altele, Lindon,

Otchakovsky-Laurens şi July, citată anterior). De asemenea, în afară de substanţa ideilor şi

informaţiilor prezentate, art. 10 protejează şi modul lor de exprimare (De Haes şi Gijsels

împotriva Belgiei, 24 februarie 1997, pct. 48, Culegere 1997-I).

În cauză se pune în balanţă dreptul la libertatea de exprimare al pârâtei, garantat prin art.

10 din convenţie, şi dreptul la onoare şi demnitate al reclamantului, proteguit de art. 8 din

Convenţie.

În cauza Petrina împotriva României, Curtea a reafirmat faptul că art. 8 are drept obiect

principal apărarea individului de ingerinţele arbitrare ale puterilor publice, nelimitându-se la a

pretinde statului să se abţină de la asemenea ingerinţe; acestui angajament negativ i se pot alătura

obligaţiile pozitive legate de respectarea efectivă a vieţii private sau de familie. Ele pot impune

adoptarea de măsuri vizând respectarea vieţii private până la relaţiile indivizilor între ei. Graniţa

dintre obligaţiile pozitive şi negative ale statului potrivit art. 8 nu se pretează la o definiţie

precisă; principiile aplicabile sunt totuşi comparabile. Mai precis, în cele două cazuri, trebuie

luată în calcul păstrarea echilibrului just dintre interesul general şi interesele individului, statul

beneficiind oricum de o marjă de apreciere (paragraful 35).

Pe de altă parte, art. 10 din Convenţie nu garantează o libertate de exprimare nelimitată,

iar protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora constituie un scop legitim care permite

restrângerea acestei libertăţi de exprimare.

O ingerinţă încalcă art. 10 din convenţie, cu excepţia cazului în care este „prevăzută prin

lege”, urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute la art. 10 alin. 2 şi este

„necesară într-o societate democratică”, pentru îndeplinirea scopului sau scopurilor respective.

Condiția „necesității într-o societate democratica” implică determinarea faptului dacă ingerința

corespunde unei „nevoi sociale imperioase”, dacă este proporţională cu scopul legitim vizat şi

dacă motivele invocate de autorităţile naţionale sunt pertinente şi suficiente (Lehideux et Isorni c.

Frantei, Perna c. Italiei).

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







15

Astfel cum a reţinut şi Curtea, trebuie făcută o distincţie clară între critică şi insultă,

aceasta din urmă putând, în principiu, să justifice sancţiuni (a se vedea, mutatis mutandis, Skalka

împotriva Poloniei, nr. 43425/98, pct. 34, 27 mai 2003).

Totodată, CEDO deosebeşte între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă pentru fapte se poate

dovedi caracterul concret al acestora, pentru judecăţile de valoare nu se poate demonstra

exactitatea lor. Pentru judecăţile de valoare, această cerinţă este irealizabilă şi aduce atingere

libertăţii de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (cf. cauzei

Lingens citată anterior, pag. 28, paragraful 46 şi Ivanciuc împotriva României, (decizie), nr.

18624/03, 8 septembrie 2005). Nu e mai puţin adevărat însă că faptul de a acuza anumite

persoane implică obligaţia de a furniza o bază reală suficientă şi că inclusiv o judecată de valoare

se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală (cf. cauzei Ivanciuc citată anterior

şi Cumpănă şi Mazăre citată anterior (paragrafele 98-101)).

În cauza, instanţa reţine că normele Codului civil conţin prevederi care reglementează

condiţiile în care este angajată răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1349, art. 1357, art.

1359 Cod civil.

Potrivit art. 1349 Cod civil,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită

pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile

sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ,

încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare

integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul

cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

În conformitate cu prevederile art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu

printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului

răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

De asemenea, conform art. 1359 Cod civil, autorul faptei ilicite este obligat să repare

prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul

este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.

Din cuprinsul prevederilor legale menţionate mai sus reiese că pentru angajarea

răspunderii civile delictuale ca sancţiune civilă, cu caracter reparator, ce ia naştere din momentul

în care cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudență s-a comis o faptă care a cauzat un

prejudiciu material şi/sau moral alte persoane este necesară întrunirea a patru condiţii, respectiv

existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu material şi/sau moral, existenţa unui raport

de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Prima condiţie pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie, în condiţiile

textelor legale menţionate, presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acţiunea ori

inacţiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului

subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.

Faţă de cele expuse, instanţa reţine că acţiunea pârâtei de a posta în perioada 11-

21.08.2016 pe conturile de facebook, intitulate “1”, “2”, “3”, “4”, “5”, mesajele redate la paginile

5-21 din cererea de chemare în judecată, respectiv aflate la filele 25-82 dosar, mesaje în

cuprinsul cărora sunt folosite expresii la adresa reclamantului ca: “infractor”, “grup infracţional”,

“miliardar penal”, “escroc”, “mizerie de om”, “grup infracţional condus de X.”, “mafiot care îşi

face averea pe spatele poporului” şi aşa mai departe, constituie fapta ilicită imputată de

reclamant pârâtei.

Pentru determinarea caracterului ilicit al faptei imputate pârâtei, instanţa reţine că,

utilizarea unor astfel de expresii la adresa unei persoane nu poate fi considerată ca fiind

mailto:[email protected]://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/Pages/search.aspx#{"appno":["43425/98"]}





71-74 C.civ.

16

exercitarea în mod legitim a libertăţii de exprimare, ci pe de o parte reprezintă mesaje

insultătoare nu doar critice la adresa reclamantului, iar pe de altă parte nu reprezintă judecăţi de

valoare ci imputarea unor fapte de natură penală.

Or, din probele administrate în cauză, respectiv din declaraţiile martorilor propuşi de

pârâtă, F.(fila 173) şi D. (fila 217) nu se poate reţine existenţa unei baze factuale suficiente

pentru formularea unor astfel de afirmaţii, declaraţiile martorilor bazându-se nu pe existenţa unor

hotărâri penale definitive de condamnare a reclamantului ori pe desfăşurarea unor anchete penale

la adresa acestuia, ci pe cele auzite de la diverse persoane, însăşi pârâta menţionând că a formulat

respectivele afirmaţii întrucât aşa a auzit (fila 190). De altfel, susţinerile privind săvârşirea unor

ilegalităţi de către reclamant au fost contrazise de către martorii L. (fila 174) şi C. (fila 216).

Prin urmare, pentru considerentele menţionate mai sus, afirmaţiile pârâtei au intrat în

sfera ilicitului civil, iar, în acest mod, s-a adus o gravă atingere vieţii private şi de familie a

reclamantului, fiind afectate imaginea acestuia, demnitatea, onoarea şi reputaţia.

Instanţa constată că a doua condiţie cerută pentru angajarea răspunderii civile delictuale

se referă la producerea unui prejudiciu, prin care se înţelege rezultatul, efectul negativ suferit de

o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite

săvârşite de o altă persoană.

În cauza de faţă, prejudiciul suportat de reclamant este unul moral şi constă în atingerea

gravă a demnităţii, onoarei şi reputaţiei acestuia, consecinţă care se deduce din conţinutul

înscrisurilor ce redau mesajele în cauză depuse la dosar.

Aceste mesaje distribuite în mod public în mediul virtual au afectat în mod evident viața

personală a reclamantului – inclusiv sub aspectul onoarei şi reputaţiei acestuia – dar şi relaţia de

familie a reclamantului, născând dubii cu privire la probitatea morală şi profesională a acestuia.

De asemenea, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, este de natura a determina

concluzia rezonabila că percepţia pe care prietenii/cunoscuţii reclamantului o aveau cu privire la

reputaţia acestuia a fost afectată în mod negativ (persoană care nu respectă legea şi care şi-a

dobândit averea în mod fraudulos).

A treia condiţie privitoare la existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi

prejudiciul produs rezultă chiar din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar şi din susţinerile

pârâtei formulate în cadrul întâmpinării, deoarece faptele pârâtei au cauzat în mod direct o

atingere imaginii reclamantului, demnităţii, onoarei şi reputaţiei acestuia.

Vinovăţia pârâtei în comiterea faptelor ilicite constă în intenţia, cel puţin indirectă cu care

a acţionat, întrucât aceasta în mod conştient a procedat la postarea respectivelor mesaje,

urmărind sau cel puţin acceptând să afecteze în acest mod viaţa privată şi de familie a

reclamantului, inclusiv dreptul la imagine al acestuia, care este protejat de art. 8 din Convenţia

Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la acoperirea prejudiciului produs reclamantului prin faptele ilicite ale pârâtei, se

reţine că principiul reparării prejudiciului implică luarea unei măsuri care să aibă ca scop înlăturarea

consecinţelor negative ale faptei ilicite, să se dea o compensare sau satisfacţie victimei şi să

împiedice repetarea faptelor dăunătoare.

În privinţa cuantificării prejudiciului moral, instanţa va avea în vedere circumstanţele

săvârşirii faptelor reţinute ca fiind producătoare de prejudicii, gravitatea atingerii valorilor sociale

ocrotite, persoanele implicate, probele administrate, astfel încât obligarea pârâtei la plata sumei de

9.000 lei reprezentând daune morale este apreciată ca rezonabilă, pentru înlăturarea consecinţelor

negative produse.

Pentru toate aceste argumente, având în vedere probele administrate, precum şi normele

legale indicate, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată promovată de

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







17

reclamant şi va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.000 lei cu titlu de daune

morale.

3. Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Procedura

necontencioasă. Limite. Aplicarea legii civile în timp.

Într-o procedură precum cea reglementată de art. 31 din Legea 7/1996 privind cadastrul şi

publicitatea imobiliară, nu se stabilesc drepturi contradictorii, ci se verifică legalitatea procedurii

înscrierii în cartea funciară. Prin urmare, hotărârile pronunţate într-un astfel de litigiu nu pot

avea autoritate de lucru judecat.

…………………………………………………………………………………………………………

Având în vedere caracterul necontencios al procedurii prevăzute de art. 31 din Legea

7/1996 şi împrejurarea că judecătorul sesizat efectuează aceleaşi verificări care îi sunt permise

registratorului de carte funciară, nu este posibilă, în cadrul plângerii, analizarea motivelor care

vizează dreptul de proprietate şi respectiv rectificarea cărţii funciare.


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de

...2016, sub nr. ../300/2016, petenţii A., B. şi C. au formulat plângere împotriva încheierii de

reexaminare nr. 1/..05.2016, pronunţată în dosarul nr. .../15.04.2016, de către Oficiul de Cadastru

si Publicitate Imobiliara Bucureşti - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sectorul 2,

solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea încheierii de reexaminare nr. 1/..05.2016 şi, în

consecinţă, desfiinţarea încheierii de carte funciară nr. .2/22.01.2016 şi radierea înscrierii

provizorii a dreptului de ipotecă legală în favoarea X. asupra imobilului înscris în CF nr. abc., cu

nr. cadastrale abc..

În motivarea în fapt, petenţii au arătat, în esenţă, următoarele:

Au calitatea de creditori ai debitoarei Y., beneficiari ai unui drept de ipotecă asupra

imobilului proprietatea debitoarei, în temeiul contractului de ipotecă nr. 3/......2010, autentificat

de BNP Andrei Aurel Jean, drept de ipotecă înscris în cartea funciară nr. abc..

Prin încheierea de carte funciară nr. 2/......2016, a fost admisă înscrierea provizorie a unei

ipoteci legale asupra imobilului în favoarea X. pentru suma de 2.000.000 euro, această înscriere

având nr. C22 - 2/......2016.

Între X. şi Y. s-a încheiat contractul de servicii de proiectare şi management de proiect

din data de 07.01.2008, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 03.03.2008, prin care

X., în calitate de proiectant, s-a angajat faţă de Y., în calitate de beneficiar, să efectueze

procedurile de autorizare, inclusiv pregătirea proiectului şi a actelor necesare autorizării, pentru

construcţia centrului comercial „.. Mall" pe imobilul situat în Şoseaua Colentina nr. .., sector 2.

Conform art. 4 din contractul de servicii de proiectare şi management de proiect din data

de ..01.2008, X. este îndreptăţită la un onorariu de 2.000.000 euro + TVA, plătibil în termen de 3

ani de la momentul aprobării PUZ-ului pentru proiectul .. Retail Park.

În art. 1 din actul adiţional la contractul sus menţionat se prevede modificarea art. 4.1 din

Contract referitor la onorariul X. de 2.000.000 euro, precizându-se că „onorariul devine plătibil






71-74 C.civ.

18

în termen de un an de la data documentului de aprobare a PUZ-ului, astfel cum este eliberat de

către autorităţi."

La art. 2 s-a arătat că „în cazul în care termenul de plată este depăşit cu mai mult de şase

luni, părţile convin că o penalitate egală cu de cinci ori suma preţului prevăzut în art. 4.1 sau,

după caz, 4.2. va deveni aplicabilă şi datorată în plus faţă de capital."

La data de 15.07.2009 a fost emisă Hotărârea Consiliului General al Municipiului

Bucureşti nr. 285/15.07.2009 prin care a fost aprobat PUZ-ul aferent proiectului comercial

Colentina Retail Park.

Prin urmare, s-ar putea susţine că în termen de un an de la data aprobării PUZ-ului

(respectiv la data de 15.07.2010) a devenit scadentă creanţa X. împotriva Y. având ca obiect

onorariul de 2.000.000 euro prevăzut în contract, iar la expirarea termenului de 6 luni de la

scadenţă (respectiv la data de 15.01.2011) s-a născut şi dreptul la penalităţile contractuale de

10.000.000 euro.

Creanţa X. reprezentând onorariul şi penalităţile s-a născut în baza unor acte juridice

încheiate sub imperiul vechiului Cod civil. In acelaşi context, se poate susţine că s-a născut şi

privilegiul imobiliar al arhitectului, prevăzut de art. 1737 pct. 4 C. civ. 1864, purtând asupra

construcţiei ce urma a se realiza pe imobil, pentru garantarea sumelor datorate arhitectului de

către proprietarul construcţiei.

Construcţia avută în vedere nu a fost edificată până în prezent şi nici nu mai este posibilă

edificarea sa în viitor, în condiţiile în care debitoarea - proprietarul imobilului - urmează să intre

în procedura falimentului, în dosarul de insolvenţă nr. ../122/2012, aflat pe rolul Tribunalului

Prahova, iar PUZ-ul a expirat la data de 15.07.2014.

Prin încheierea de carte funciară nr. 2/......2016 a fost admisă înscrierea provizorie a

ipotecii legale a arhitectului asupra Imobilului în favoarea X., pentru suma de 2.000.000 euro,

reprezentând onorariul cuvenit acestuia.

Împotriva acestei încheieri, s-a formulat cerere de reexaminare, petenţii criticând-o pentru

nelegalitate, raportat la faptul că înscrierea provizorie a ipotecii legale în favoarea X. este

nevalabilă, fiind făcută cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile şi de natură a prejudicia

drepturile petenţilor, în calitate de creditori beneficiari ai unui drept de ipotecă asupra imobilului,

prin faptul că se realizează publicitatea şi opozabilitatea unui drept al unei persoane asupra

imobilului care nu este în măsură să ridice niciun fel de pretenţii cu privire la acesta.

Prin încheierea de reexaminare nr. ../15.04.2016 registratorul şef al BCPI Sector 2 a

respins cererea de reexaminare formulată de petenţi împotriva încheierii de carte funciară, fără o

examinare efectivă a aspectelor de nelegalitate evidenţiate cu privire la înscrierea ipotecii legale

în favoarea X., fără arătarea în concret a motivelor de fapt şi de drept şi a raţionamentului juridic

care au stat la baza soluţiei pronunţate.

Încheierea de reexaminare, prin care s-a respins cererea de reexaminare şi s-a menţinut

înscrierea provizorie a ipotecii legale în favoarea X., încalcă principiul legalităţii materiale a

cărţilor funciare, în condiţiile în care registratorul şef nu a examinat în mod efectiv îndeplinirea

condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea înscrierii respective, inclusiv prin prisma celor

invocate de subscrisele prin cererea de reexaminare formulată. Tot asemenea, se poate spune

întemeiat că nici registratorul de carte funciară nu a realizat o astfel de analiză, dispunând

automat înscrierea dreptului, în pofida faptului că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de

lege.

Faptul că procedura în faţa OCPI este una necontencioasă nu este de natură să conducă la

alte concluzii, câtă vreme verificarea legalităţii procedurii de înscriere în cartea funciară a actelor

şi faptelor juridice nu este incompatibilă cu procedura necontencioasă. Dimpotrivă, din

ansamblul reglementării în materia publicităţii imobiliare se desprinde ideea că registratorul de

JUDECĂTORIA



Tel.: 021/4083650 / Fax: 021/408.36.22







19

carte funciară nu este un simplu funcţionar administrativ, ale cărui atribuţii sunt verificarea pur

formală a cererii de înscriere şi a actelor justificative, ci menirea sa este de a asigura, printre

altele, respectarea legalităţii procedurii (spre exemplu, art. 30 alin. 2 din Legea nr. 7/1996

prevede că registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută

este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute

de reglementările în vigoare, ceea ce presupune, evident, o asemenea verificare a legalităţii

înscrierii în cartea funciară).

Înscrierea privilegiului născut sub imperiul Codului civil 1864 şi transformat în ipotecă

legală nu este valabilă prin raportare la lipsa celor două procese-verbale cerute ad validitatem de

art. 1737 pct. 4 C. civ. 1864;

Nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 7/1996 şi ale Regulamentului CF 2014 privitoare la

existenţa autorizaţiei de construire şi la individualizarea imobilului printr-un număr de carte

funciară şi un număr cadastral sau topografic în înscrisul care reprezintă actul din care a luat

naştere dreptul ce se solicită a fi înscris;

Privilegiul/ipoteca legală a arhitectului/antreprenorului poate purta numai asupra

construcţiilor ce ar fi trebuit ridicate pe imobil, iar nu asupra imobilului, aşa cum rezultă din

înscrierea dreptului în favoarea Office. Or, construcţiile respective nu s-au realizat şi nici nu mai

este posibilă realizarea lor în viitor;

Ipoteca legală/privilegiul arhitectului nu poate garanta decât preţul serviciilor, nu şi alte

sume datorate cu alt titlu, precum penalităţile de întârziere.

Simpla raportare a registratorului şef la dispoziţiile art. 37 alin. 16, 17 şi 18 din Legea nr.

7/1996, fără a face o analiză de legalitate a condiţiilor legale şi a aspectelor învederate de

subscrisele, este de natură să nesocotească însăşi raţiunea pentru care a fost instituit principiul

legalităţii materiale a cărţilor funciare.

Principiul legalităţii este încălcat şi prin faptul că încheierea de reexaminare dată de

registratorul şef este nemotivată, câtă vreme ea nu conţine, pe de o parte, o analiză a criticilor de

nelegalitate invocate de petenţi, precum şi motivele pentru care acestea au fost înlăturate, iar pe

de altă parte, motivele care au condus la menţinerea înscrierii ca fiind valabilă.

Legea care guvernează condiţiile de valabilitate a ipotecii legale, aşa cum rezultă din

interpretarea coroborată a prevederilor art. 77, 78, 104 şi 155 din Legea nr. 71/2011 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil („LPA"), este legea în vigoare la

data naşterii creanţei garantate sau a garanţiei, această dată fiind reprezentată, în concret, de data

încheierii actului juridic din care a luat naştere ipoteca.

În cauză, actul juridic susceptibil de a da naştere unei ipoteci legale în favoarea

arhitectului (Office) este contractul de servicii de proiectare şi management de proiect din 2008.

De fapt, acest act juridic, fiind încheiat în anul 2008, deci sub imperiul Codului civil de la 1864,

ar reprezenta actul constitutiv al privilegiului consacrat de art. 1737 pct. 4 din Vechiul Cod civil,

condiţiile sale de valabilitate urmând a fi determinate potrivit acestui text legal.

Noul Cod civil a renunţat la vechile privilegii speciale imobiliare (precum privilegiul

arhitectului şi antreprenorului), acestea fiind înglobate în prezent în materia ipotecilor legale.

Sub acest aspect, potrivit art. 78 alin. (1) coroborat cu art. 78 alin. (2) LPA, privilegiile

imobiliare născute până la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, dacă sunt înscrise în cartea

funciară după această dată, se convertesc automat în ipoteci legale de la data înscrierii lor.

Această garanţie a luat naştere, totuşi, sub imperiul vechiului Cod civil, fiind fără

relevanţă, în ceea ce priveşte condiţiile naşterii sale valabile, împrejurarea că privilegiul/ipoteca

legală a fost înscris(ă) în cartea funciară după intrarea în vigoare a Noului Cod civil. Înscrierea în






71-74 C.civ.

20

cartea funciară are în vedere doar realizarea formalităţilor de publicitate în vederea asigurării

opozabilităţii, iar nu însăşi naşterea garanţiei.

Din prevederile art. 104 alin. (2) şi 155 alin. (2) LPA rezultă că formalităţile de

publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi sunt supuse legii în vigoare la data efectuării

acestora.

Astfel, în speţa, întrucât X. a parcurs aceste formalităţi de publicitate a

privilegiului/ipotecii legale în ianuarie 2016, legile aplicabile vor fi: Legea nr. 7/1996 în forma

actuală, Regulamentul CF 2014 şi, în completare, Noul Cod civil.

Condiţiile de valabilitate a privilegiului special imobiliar al arhitectului (convertit în

ipotecă legală în urma intrării în vigoare a Noului Cod civil), invocat de X., sunt guvernate în

continuare de dispoziţiile vechiului Cod civil, sub care a luat naştere, iar formalităţile de

publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi sunt supuse legislaţiei în vigoare la data efectuării

acestora.

Registrato

BULETINUL - portal.just.roportal.just.ro/300/Lists/Jurisprudenta/Attachments/220/Buletin... ·...

Documents

Transcript of BULETINUL - portal.just.roportal.just.ro/300/Lists/Jurisprudenta/Attachments/220/Buletin... ·...