01 Ianuarie 2011 "Chipul slavei Tale sunt, desi port urmele pacatului." Sf.Grigorie de Nyssa ANUL III NR 88 ARHIEPISCOPIA DUNÃRII DE JOS

PROTOPOPIATUL GALATI

“Nu-ţi descoperi gândurile tuturor, ci doar acelora care pot să-ţi vindece sufletul”. Sfântul Antonie cel Mare 1

“Iatã Eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârşitul veacului. Amin.” (Mt. XXVIII, 20)

(†) Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare (Sâmbăta dinaintea Botezului Domnului) (Anul Nou)

Credință, schimbare, frumusețe Numai cel care nu a cunoscut sfințenia

transfigurantă a credinței noastre ortodoxe nu cunoaște schimbarea. Schimbarea interioară. Cum devii dintr-un om indiferent și în afara cursului divino-uman al Bisericii, de la un moment dat, un om viu, un mădular viu al Bisericii Sale și prin asta reluând, în mod constant, calea spre Biserică în fiecare sărbătoare.

De aceea și noi, la fiecare slujbă, predicăm despre credința Bisericii noastre, pentru ca să aprofundăm, de fiecare dată, noi și noi cute, valențe ale ei, pentru tot cel care participă la slujbe.

Pentru că credința, ca și viața noastră, are nevoie de o continuă explicitare, de o continuă intrare în inima noastră, pentru ca să producă în ea multe minuni, adică transformări lăuntrice extraordinare.

Și acolo unde credința schimbă inima, viața, comportamentul nostru, prin aceea că ne umple de frumusețea duhovnicească a harului dumnezeiesc, demonstrează tuturor atât vitalitatea ei și a Bisericii, cât și noutatea ei perenă.

Pentru că credința ortodoxă nu e doar o transmitere de cuvinte de la preoții Bisericii

spre credincioși sau de la părinți spre fiii lor, în familie, ci e o transmitere a adevărului altora, plină de har și de putere dumnezeiască, pentru ca aceia să devină alții crezând și trăind conform ei.

Iar credința adevărată, cea ortodoxă, e transmitere de har și de adevăr, pentru ca să trăim în har și adevăr, pe cele care, de fapt, ne schimbă interior.

Iarba și florile și copacii răsar din pământ în mod încântător, după cum adevărul credinței noastre, cel plin de har, scoate din noi gânduri bune, cuvioase, fapte de mare conștiință, virtuți de mare delicatețe și omenie.

Și ceea ce răsare din noi, așa cum ne-a spus-o Domnul, e mărturia a ceea ce suntem noi. Și răsare frumusețea credinței din noi, dacă suntem un sol ortodox, dacă suntem o inimă ortodoxă, care nu mimează viața duhovnicească ci o trăiește pe măsură ce o descoperă.

Pentru că ne autoiluzionăm, dacă credem că suntem atât de ortodocși încât le știm pe toate. Nu, de fiecare dată înțelegem și mai mult!

Cu fiecare an ne schimbăm în profunzimea ființei noastre, dacă înaintarea noastră în credință și în faptele bune e constantă.

Așa că nu putem merge la slujbe fără ca să fim atenți la ceea ce se spune la slujbe și nu putem să înțelegem ceea ce se petrece la Sfânta Liturghie, dacă nu depunem eforturi ca să fim atenți și pătrunzători la fiecare silabă spusă, rostită...și dacă nu studiem și nu aprofundăm profundul de

BULETİNUL PAROHİEİ SFÂNTUL MİNA GALAŢİ

01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88

Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare 2

neînțeles până la capăt al Sfintei Liturghii, ca să ne referim doar la ea...

Însă Biserică are multe slujbe, multe rugăciuni, multe datini ale ei care se vor știute, studiate, aprofundate.

Noi am început anul bisericesc 2010-2011 la 1 septembrie 2010. Și, cu toate acestea, acum, la 1 ianuarie 2011 suntem puși în fața faptului de a începe un nou an, pe cel civil, deși noi intrăm la 1 ianuarie 2011 în a 5-a lună a anului bisericesc ortodox.

Nu prea mulți dintre noi știu că anul bisericesc începe la 1 septembrie...Dar toți știu, că anul secular/civil începe la 1 ianuarie, pentru că toată lumea face revelionul...dar mai puțin sau deloc tăierea împrejur a Domnului și pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, când se fac molitvele sale de exorcizare.

În noaptea lui 31 decembrie...lumea dansează, bea, mănâncă din plin...și mulți ajung și la spital, pentru că ori carnea de porc, mâncată în exces, a produs dereglări multiple în trupul oamenilor, ori băutura în exces a iscat conflicte și emoții de tot felul.

Însă preoții și credincioșii Bisericii se pregătesc cu multă curăție pentru această zi mare, zi de praznic, fără să mai consumăm ceva după miezul nopții, pentru că pe 1 ianuarie slujim Dumnezeiasca Liturghie și apoi ne exorcizăm de toate duhurile rele și ne pregătim astfel pentru un alt praznic mare: Botezul Domnului.

Ca să ne schimbăm continuu, așadar, trebuie să ne păstrăm în adierea lină a bucuriei, a seninătății, a cumințeniei pe care harul lui Dumnezeu a adus-o și o aduce în noi.

Și această păstrare în har a noastră nu e lucru ușor!

Grijile zilei, sărăcia, durerile, ispitele de tot felul sunt tot atâția neprieteni ai noștri. Însă, pe de altă parte, întreaga viață a Bisericii noastre, toate slujbele Bisericii sunt atmosfera în care noi ne păstrăm liniștea și bucuria inimii.

Și învățăm să fim alții, dacă ne dăm seama că orice schimbare în bine ne umple de

mai multă conștiință, atenție, înțelegere, echilibru interior.

Și așa înaintăm în viață și în credință, în aceeași credință, care nu se schimbă...dar ne schimbă continuu pe noi.

Și fericiți suntem, dacă în această continuă schimbare a anilor, ne dăm seama că și noi suntem alții, cu mult mai buni, mai înțelegători și mai cuprinzători ai lucrurilor care se petrec cu noi și în jurul nostru

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Timpul, punte peste prăpastia indiferenţei

pr. Bogdan-Aurel Teleanu/www.ziarullumina.ro O tempora, o mores! (Alte timpuri, alte obiceiuri!), spun latinii. Întotdeauna, în decursul istoriei omenirii, până să se introducă o anumită concepţie, au apărut altele noi, făcând ca primele să pară că au căzut în desuetudine şi în banalitate. O maximă spune: "Mai mult decât fiii tatălui nostru, suntem fiii epocii în care ne-am născut!" Din păcate, mulţi dintre noi, în loc să ne comportăm ca fii duhovniceşti ai lui Dumnezeu Tatăl, ne lăsăm înfiaţi de spiritul epocii în care trăim. În vreme ce lumea, în general, îşi petrece timpul punându-se la punct cu tot ce este la modă în această viaţă, adevăraţii creştini priveghează spre a se învrednici de mântuirea sufletului lor postind şi rugându-se lui Dumnezeu cu pocăinţă. A fi la modă sau a fi creştin? Aceasta este dilema pe care teologii au responsabilitatea duhovnicească de a-i ajuta pe semenii lor să o rezolve ori de câte ori constată că în societatea în care trăiesc apar tentaţii care riscă să-i îndepărteze cu totul de Dumnezeu. A fi creştin nu este o modă, ci un criteriu sau o condiţie în funcţie de care putem dobândi mântuirea. Dar precizăm că, în egală măsură, a fi creştin nu conferă omului automat statutul de mântuit. Statutul de creştin, foarte strâns legat de formarea carcterului bisericesc, conferă doar dreptul de a se apela la mijloacele de mântuire puse la dispoziţie de Biserică, aşa cum este cazul Sfintelor Taine. Timpul, ca unitate de măsură, reprezintă o creaţie a lui Dumnezeu spre folosul oamenilor. Cât suntem în viaţa aceasta, ne putem ajuta unii pe alţii fie material, fie duhovniceşte, după sfatul Sfântului Apostol Pavel, care spune: "Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos" (Galateni 6, 2). Şi tot el adaugă, subliniind acest aspect: "Până ce avem vreme să facem binele, faţă de toţi" (Galateni 6, 10). Conform concepţiei teologice pauline, rezultă că timpul petrecut în lumea văzută este pentru a ne ajuta reciproc, în timp ce în lumea nevăzută - care este o lume în afara timpului şi, prin urmare, nu se mai cronometrează - orice măsurătoare încetează. Ceea ce este timpul pentru lumea văzută aceea este eternitatea pentru lumea nevăzută. De altfel, din cauza eternităţii care caracterizează viaţa de dincolo, pe aceasta o mai numim "viaţă veşnică". Din punct de vedere cronologic, păcatul este o frână în mişcarea pe care omul o execută în timp către Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care în Apocalipsă se spune că diavolul este mânios pentru că "timp nu va mai fi" (Apoc. 10, 5). Conştient că timpul în care poate lucra este scurt, întrucât în Cer şi iad funcţia acestuia încetează (Apoc. 12, 12), diavolul încearcă să pună stăpânire pe timpul nostru în lumea aceasta. Mulţi dintre noi, cei de astăzi, se plâng că nu mai le ajunge timpul ca să mai şi meargă la biserică. Semnul sărăciei nu este lipsa banilor, ci lipsa timpului. Când veţi constata că nu vă mai

01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88

Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare 3

ajunge timpul şi veţi motiva astfel, acum, la cumpăna dintre ani, puneţi-vă întrebarea al cui rob aţi devenit. Cui îi acordaţi timpul dumneavoastră? Astfel, veţi şti cine vă este dator. Îndatoraţi-L pe Dumnezeu! Cred că este cea mai bună investiţie. Spre exemplu, dacă vreţi să aflaţi câtă încredere aveţi în Dumnezeu, măsuraţi timpul acordat participării la slujbele Bisericii în duminici şi sărbători. Ce motive v-au împiedicat să participaţi? Sunt ele binecuvântate de Dumnezeu? Dacă privite din perspectiva lui Dumnezeu sunt mai importante decât participarea la sfintele slujbe, atunci înseamnă că El v-a chemat să le împliniţi exact atunci când trebuia să fiţi la biserică.

Citate din Sfântul Vasile cel Mare

Scripturile sunt pline de tămăduiri.

Să nu socoteşti că Dumnezeu are nevoie de slavă. Vrea, însă, să fii vrednic de a-L slăvi.

Când gândirea nu se mai împrăştie printre cele din afară şi nu se mai împrăştie în lume, prin simţuri, ea se întoarce spre sine. Prin sine, mintea se ridică până la contemplarea lui Dumnezeu.

Fructul esenţial al sufletului este adevărul.

Cunoaştem firea divină prin lucrările Sale.

Invidia calomniază virtutea: pe cel viteaz îl numesc nechibzuit, pe cel cumpătat nesimţitor, pe cel drept aspru, pe cel înţelept nelegiuit, pe cel mărinimos îl numesc mărunt, pe cel darnic risipitor, iar pe cel avar, din contră, îl numesc econom.

Binele nu-l găsim în cele trecătoare, ci suntem chemaţi să ne împărtăşim din bunurile cele veşnice şi adevărate.

Fericit este acela care nu gândeşte rău.

Orice păcat este o ocară.

Noi, dacă suntem înţelepţi, să luăm din cărţi numai ceea ce ni se potriveşte

nouă şi ceea ce se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm

Dacă are virtute, dacă face fapte bune, dacă s-a unit cu Dumnezeu, se va veseli cu bucuria cea adevărată sufletul omului.

Când tu vorbeşti în ascuns cu tine însuţi, cuvintele tale sunt cercetate în cer. De aceea şi răspunsurile îţi vin de acol

Nu-l invidiaţi pe cel bogat pentru averea sa, pe cel puternic pentru demnitatea sa şi pe cel înţelept pentru ştiinţa sa, căci toate acestea sunt mijloace ale virtuţii doar pentru cei care le întrebuinţează bine, fiindcă fericirea nu stă în ele însele.

Nimic nu este atât de propriu firii noastre ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii.

Virtutea depinde de noi.

Ascultarea este scara cea mai scurtă către cer.

Nu treceţi cu vederea cele sperate de grija celor prezente.

Raţiunea porneşte de la cunoaştere pentru a ajunge la credinţă.

Am căzut prin păcat, dar ne ridicăm prin căinţă.

Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă

Liniştea este începutul curăţirii sufletului.

Fuga de păcat este apropiere de Dumnezeu.

Fără îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine.

01 Ianuarie 2011 “Începutul păcatului e pofta, al mântuirii e dragostea. “Sfântul Antonie cel Mare - ANUL II NR 88

Cel care ţi-a dat seara, nu ţi-a promis şi dimineaţa. Cel care ţi-a dat dimineaţa, nu ţi-a promis şi seara.

In ultima dumnica din anul 2010 in biserica Sfantul Mina a avut loc

trditionala Nimic din cele ce se întâmplă în viaţă nu se întâmplă fără judecată, ci Dumnezeu măsoară cu aceeaşi măsură cu care omul şi-a măsurat mai dinainte faptele din timpul vieţii lui.

“Zi de cinstire a batranilor”

El le călăuzeşte paşii celor slabi, îi face mai buni pe cei ce se străduiesc şi îi luminează pe cei care se purifică.

- Semănatul -

Să ningă,Să plouă,Să picure rouă,Şi grâu să-ncolţească,Bogat să

rodească!S-aducă nădejdeTrecând de primejdie.Copiii să crească,Mulţi ani să-nfloreascăCa merii,Ca perii,În mijlocul

veriiŞi-n timpul primăverii.Tare ca piatra,Iute ca săgeata,

Tare ca fierul,Iute ca oţelul.

La anul şi la mulţi ani!

Preoţii slujitori , consiliul si comitetul parohial vã mulţumesc pentru sprijinul si ajutorul dat pe parcursul anulului 2010 si vã ureazã un an nou cu sãnãtate . Sorcova,Vesela,Să trăiţi,Să-

mbătrâniţi,Ca un măr,Ca un păr,Ca un fir de

trandafir.Tare ca piatra,Iute ca săgeata,Tare ca fîerul,Iute

ca oţelul,

La multi ani !

La anul şi la mulţi ani! Preot paroh Ionascu Nicolae-tel: 0748225277 e-mail: pr_ionascu_sf_mina@yahoo.com Preot slujitor Claudiu Mîniosu-tel:0749080375

Adresa: Parohia “ Sf.Mc.Mina, Victor si Vichentie “-I.C.FRIMU, Strada Tecuci nr.202, Mun. Galati.

Ziua 01/luna ianuarie/anul 2011

4Viaţa şi moartea mea depind de ceilalţi, căci, dacă l-am câştigat pe aproapele meu, L-am câştigat pe Dumnezeu Sf.Antonie celMare