Buletin Informativ · CONSILIUL JUDETEAN CLUJ CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA...

Buletin InformativBuletin Informativnr 27, Iulie-August 2007nr 27, Iulie-August 2007

CONSILIUL JUDETEAN CLUJ

CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADITIONALE CLUJ

400609, Cluj-Napoca, str. Dorobanţilor f.n.(parterul Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga")

www.traditiiclujene.ro

e-mail: ccp@cluj,astral.ro

director Tiberiu Groza

Redactor coordonator: Colectiv redactional: Maria GOLBAN, Dana JUCAN, Consuela JUCAN, Mircea CÎMPEAN; Both JOZSEF

Grafica şi tehnoredactare: Dana JUCAN

CuprinsCalendarul manifestãrilor culturale pe luna august-septembrie..............pag. 1

Prezentarea evenimentelor din luna iunie-iulie.......................................pag. 2

Evocarea eroilor de cremene..................................................................pag. 2

Zilele satului Mera...................................................................................pag. 5

Fiii satului la Sânpaul..............................................................................pag. 7

Fiii satului la Gârbãu...............................................................................pag. 7

Cercetãri ºi studii............................................................ ........................pag. 9

Zece milioane de melodii........................................................................pag. 9

Nea Culiţa Bãdãului, fierarul din vârful muntelui....................................pag. 11

ªez ãtorile ºi claca de tors la Borºa.......................................................pag. 13

Etnomedicinã.........................................................................................pag. 15

Tradiţii în Gustar....................................................................................pag. 17

Tradiţii în Cuptor....................................................................................pag. 19

Dana Jucan

Calendarul manifestarilor culturale pe luna august-septembrie

30 iunie - 5 August - Participare la Festivalul -National al artelor şi traditiilor populare în cadrul programelor "Sibiu-Capitala Culturala Europeana"

5 August - Fiii Satului la Iara - Primaria Iara şi CJCPCT Cluj

5 August - "Jocul la şura" la Viişoara - Primaria Viişoara şi CJCPCT Cluj

12 August - Fiii Satului la Frata - Primaria Frata şi CJCPCT Cluj

August - Fiii Satului la Luna - Primaria Luna şi CJCPCT Cluj

12 August - Fiii Satului la Recea Cristur - Primaria Recea Cristur şi CJCPCT Cluj

18 August - Fiii Satului la Vlaha- Primaria Vlaha şi CJCPCT Cluj

19 August - Fiii Satului la Baişoara - Primaria Baişoara şi CJCPCT Cluj

19 August - Fiii Satului la Unguraş - Primaria Unguraş şi CJCPCT Cluj

25 August - Fiii Satului la Haşdate - Primaria Savadisla şi CJCPCT Cluj

2 Septembrie - Serbarea populara "Pintea Viteazul" la Chiueşti - Primaria Chiueşti şi CJCPCT Cluj

9 Septembrie - Fiii Satului la Viişoara - Primaria Viişoara şi CJCPCT Cluj

15 Septembrie - Fiii Satului la Finişel - Primaria Savadisla şi CJCPCT Cluj

16 Septembrie - Fiii Satului la Luna - Primaria Luna şi CJCPCT Cluj

25 Septembrie - Fiii Satului la Jichişu de Jos - Primaria Jichişu de Jos şi CJCPCT Cluj

septembrie - Fiii Satului la Beliş - Primaria Jichişu de Jos şi CJCPCT Cluj

Buletin informativ, nr.27, iulie-august 2007

Prezentarea evenimentelor din luna iunie - iulie

Evocarea eroilor de cremene

Dacă e vară şi început de iulie, la Mărişel-Fântânele e întâlnirea moţilor din Apuseni cu istoria şi tradiţia acestor plaiuri milenare.

Aflându-se la cea de-a XXXIV-a ediţie, Se rba rea popu la ră tradi ţ ională «Avram Iancu», organizată şi de această dată de Primăria şi Consiliul Local al comunei Mărişel, cu spr i j inu l Consi l iu lu i Judeţean şi a Centrului

Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj, duminică, 8 iulie, a reunit ansambluri folclorice, formaţii tradiţionale, interpreţi celebrii, sau la început de drum.

Toţi aceştia, de aproape sau de pe alte meleaguri legendare, şi-au adus cântecele, jocurile şi obiceiurile, depunându-le «ofrandă» pentru memoria eroilor locului.

Niciodata la Mărişel n-au fost atâtea suflete, care, de-a lungu l une i întregi zile, să se simtă stăpânite de spiritul Crăişorului Avram Iancu şi al Pelaghiei Roşu. Aceştia sunt eroii lor, ai tuturor moţilor, cu sângele lor s - a s c r i s i s t o r i a locurilor pe care azi ne întâlnim de dragul a m i n t i r i i , a l continuităţii.


Formaţia tradiţională din Călineşti Maramureş

Întâlnirea moţilor la Crucea lui Avram Iancu

C o n f o r m t r a d i t i e i , î n prezenta oficialitatilor alaturi de «oamenii muntelui», ziua a debutat cu un parastas în c ins tea e ro i lo r mar t i r i , depuneri de coroane si evocari ale evenimentelor din 5-6 iulie 1 8 4 9 , c o n t i n u â n d c u concursuri traditionale si o parada a portului popular.

Chiar daca viata muntelui nu e nici acum una foarte usoara, motii stiu sa petreaca, stiu sa se bucure de oaspeti, sa fie gazde bune.

Spectacolul folcloric, prezentat de Maria Dan Golban si Victor Bercea, a constituit o adevarata desfasurare de forte.

Vreme de sapte ore, Platoul Marisel Fântânele a rasunat de «cântec, joc si voie buna», dorind, parca, sa-si trimita, prin fosnet de brad, bucuria înspre toate zarile.

Cu artisti ca Florica Bradu, Leontin Ciucur, Cornel Borza, Felicia Costin, Luminita Tomuta, Viorica Bradea (membri i ai Ansamblului profesionist «Crisana» din Oradea), Amalia Codorean Chindris, Mariana Morcan, Maria Dan Golban si Mihai Maris (acompaniati de grupul instrumental „Cununa Transilvana” al CJCPCT Cluj), Ansamblul „Miorita” al Societatii cultural-patriotice „Avram Iancu”, Ansamblul „Transilvania” al IMMR 16 februarie Cluj-Napoca, Formatia de jocuri traditionale „Dumbrava” din Balnaca Bihor, Formatia traditionala din Calinesti Maramures, Asociatia culturala „Dor de sat” Dumbrava Alba, Taraful „Magura” Visag, de la poalele Vladesei Cluj, Grupul „Nepotii Iancului” din Marna Satu Mare, Ansamblul folcloric „Cununa Vladesei” al Casei de Cultura Huedin Cluj,

Taraful instrumental „Mariseana” si un grup de elevi din Marisel Cluj, nu putea fi altfel.

Sufletele motilor s-au încarcat pentru înca un an cu spiritul miraculos al culturii traditionale transilvane, cu amintirea istoriei si suntem convinsi ca acest dar, adus prin preocuparea consistenta a destoinicului primar Ioan Maris, le va da puterea sa-si duca mai departe traiul sub obladuirea soarelui, îngânati defreamatul brazilor în adierea vântului.


Ansamblul folcloric «Crişana» Oradea

Concurs de cioplit

Referent, Maria Golban


razboi de tesut...în aer liber

Maria Dan Golban, Amalia Codorean Chindris, Mariana Morcan, Mihai Maris, Victor Bercea si primarul Ioan Maris

Zilele SatuluiMera

Varietatea culorilor portului popular din zona Călata, îmbrăcat de către săteni şi oaspeţii din satele învecinate a mărit atmosfera de sărbătoare a manifestării “Zilele Satului Mera”, ediţia a VI-a, organizată de către fundaţia “Kankalin”, parohia reformată din Mera şi UDMR la data de 19-20 mai.

Cu toate că din cauza referendumului de sâmbătă evinimentele planificate iniţial pentru două zile trebuiau să fie reduse ca timp, sarbătoarea a avut multe programe interesante:

După slujba de deschidere începută sâmbătă la ora 16 s-au manifestat pe lângă corul reformat din Mera şi corurile mixte invitate din Ungaria: corul reformat din Honvéd tér, Szeged respectiv corul mixt din Budakeszi. Invitată specială a fost renumita cântăreaţă de operă, Farkasné Major Annamária

Spectacolul de gală a început cu puţină întîrziere la ora 20.30. Din păcate mare parte dintre ansamblurile invitate nu s-au putut prezenta şi astfel

manifestarea şi-a pierdut caracterul p l a n i f i c a t d e reprezentare a zonei Călata. Cei p r e z e n ţ i , ansamblurile din Baciu respectiv copiii şi tinerii din Mera şi-au dat tot sufletul pentru r e a l i z a r e a spectacolului în faţa sălii arhipline d i n c ă m i n u l cultural.

Pe grupul de copii din ansamblul sătean se vedea că le place foarte mult să joace şi, după părerea mea, acest lucru are foarte mare importanţă privind viitorul folclorului tradiţional al satului Mera. Jocul lor a fost de nivel înalt, demn faţă de marii jucăuşi bătrâni din sat.

Cei mari au fost puţin entuziasmaţi la început în faţa propriului sat, dar s-au încălzit repede şi au intrat în avânt. Au participat cu jocuri din satul lor, ceea ce este firesc, fiindcă dacă s-ar ocupa şi cu dansuri din alte zone, mai ales la început, ar avea efect negativ asupra învăţării jocurilor bătrânilor pe nivel de “limbă maternă”, ceea ce au şi realizat tinerii dansatori din Mera.

Ambele grupuri au fost acompaniate de către taraful “Csűrös” care este alcătuit din tineri muzicanţi talentaţi din satele Turea şi Mera, ei fiind urmaşii marilor muzicanţi şi cântăreţi din valea Nadăşului.


Ansamblu din Baciu

Mare parte a spectacolului a fost sustinut de catre ansamblul din Baciu, care a jucat trei sferturi de ora în continuu, cu maxima energie. Un lucru negativ a fost “materia prima” folosita la coregrafii - de exemplu au aparut în cadrul aceleasi suite elemente de barbunc din zona Satu-Mare pe lânga motive de fecioresc des din zona Calata - dar avântul cu care au jucat tinerii a fost mult apreciat si rasplatit cu aplauze de catre public.

Conditiile pentru o petrecere traditionala fiind ideale taraf foarte bun, loc suficient în caminul cultural -, la „jocul din sura” totusi au ramas foarte putini dintre multimea prezenta la spectacol. Nici organizatorii n-au înteles motivul acestui fenomen, dar cauta solutii pentru viitoarele editii.

Satenii si oaspetii lor s-au putut bucura si duminica de un program foarte colorat: expozitie de animale, teatru de papusi, mestesuguri manuale pentru copii, vizitare de casa traditionala, apoi pe terenul de fotbal demonstratie de sagetatori, calareti si diferite competitii sportive. Între timp se putea cumpara piese de port popular, cioplituri si margele traditionale la târgul mesterilor. Cei curiosi au putut gusta mâncaruri specifice zonei.

Dupa vorbele lui Varga György, directorul scolii, unul dintre organizatorii principali ai acestei editii a zilelor satului, aceasta manifestare va fi organizata si în anul urmator, dar cu o amploare putin mai mare: vor inaugura muzeul de bivoli din Mera, bivolul fiind animalul de casa caracteristica zonei, vor tine cursuri legate de viata traditionala din Mera.

referent Both Josef


Ansamblu din Baciu

Ansamblul Românaşul

Fiii satului la Sânpaul

Vineri, 29 iunie a.c., viata satului Sânpaul s-a desfasurat sub semnul Sf. Paul, patronului spiritual al comunitatii.

Cu aceasta ocazie, Consiliul Local si Primaria comunei Sânpaul în colaborare cu Consiliul Judetean Cluj si Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj au organizat o serie de manifestari.

Astfel, dupa slujba religioasa si evocari din partea oficialitatilor, a urmat un spectacol folcloric, asteptat cu mare interes si nerabdare de întreaga comunitate.

În deschidere au evoluat Formatia de copii si tineret din Sânpaul, sub îndrumarea tânarului Calin Rotar si Formatia de dansuri tiganesti din localitate.

Ansamblul folcloric „Somesul Napoca” al Scolii de Arte „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca a încântat din nou publicul spectator prin interpretarea fidela a folclorului muzical-coregrafic provenit din cercetarile folclorice ale Prof. Dr. Zamfir Dejeu, directorul artistic al ansamblului.

O contributie consistenta la reusita manifestarii au avut-o interpretii Mia Dan, Ioan Dordoi, Maria Dan Golban, Amalia Codorean Chindris, Mariana Morcan, care, acompaniati de grupul instrumental „Cununa Transilvana” al CJCPCT Cluj, au daruit cele mai frumoase cântece, însufletite cu cele mai frumoase gânduri pentru sarbatoarea fiilor acestor meleaguri.

Punctul culminant, inedit pentru Sânpaul, l-a constituit recitalul Vetei Biris (sustinuta de prof. Gheorghe Albu), care, de fiecare data, îsi însoteste cântecele de bucuria întâlnirii cu oameni si locuri.

Un rol extrem de important l-a detinut expozitia de arta traditionala organizata la Caminul cultural cu sprinjinul d-lui Ioan Tosa, etnograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Asadar, prima editie a manifestarii „Fiii satului la Sânpaul” a adus multa bucurie în sufletele participantilor, iar acest lucru se datoreaza, în primul rând, primarului Ovidiu Colceriu si echipei domniei sale.

Din partea noastra: felicitari si la cât mai multe editii referent Maria Golban

Fiii satului Gârbau

La 1 iulie 2007, Calendarul ortodox i-a sarbatorit pe Sf. Doctori fara de arginti, Cosma si Damian.

Tot în aceasta zi, în localitatea Gârbau a avut loc Hramul bisericii ortodoxe, ocazie cu care preotul Ion Bodea a organizat o serie de manifestari culturale, pe care le-a daruit fiilor satului, plecati „în lume”, ori ramasi acasa.

În cadrul manifestarilor acestei zile a avut loc lansarea Monografiei „GÂRBAU un tezaur de istorie româneasca”, autor Iuliu Pârvu, lucrare realizata cu sprijinul Consiliului Judetean Cluj si a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiionale Cluj.


Mariş Floarea 67 ani

Dupa slujba religioasa si lansarea monogra f ie i , s -a d e s f a s u r a t spectacolul oferit de Centrul Judetean pentru Conservarea s i P r o m o v a r e a Culturii Traditionale Cluj, în cadrul caruia au evoluat membrii Ansamblului folcloric studentesc „Traditii” al Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara C lu j , p recum s i

interpretii Maria Marcu, Amalia Codorean Chindris, Mariana Morcan, Maria Dan Golban, Florian Rosan, acompaniati de Grupul instrumental „Cununa Transilvana”.

Încarcata de emotiile pe care doar un fiu al satului le poate simti atunci c a n d î s i constientizeaza rolul „p r in t re a i sa i ” , Codruta Jula a daruit c â t e v a d i n t r e cântecele cunoscute a l e p l a i u r i l o r t r a n s i l v a n e , c u dorinta ca într-o buna zi, poate chiar la urmatoarea editie, sa daruiasca din propriul repertoriu.

Z i u a s - a încheiat în acordurile c e t e r a s i l o r d i n Taraful „Zorile” al Caminului Cultural

Mociu, care-au reusit sa ridice la joc si publicul prezent.Se cuvin felicitari organizatorilor si celor ce i-au sprijinit, printre care si

„fiului satului” General de brigada Aurel Litan, Inspectorul sef al Jandarmeriei clujene.

Pâna la anul, putere de munca si bucuria faptelor împlinite! referent Maria Golban


Ansamblul folcloric studenţesc „Tradiţii”

CERCETÃRI ?I STUDII

„ZECE MILIOANE DE MELODII”- muzican?ii din Bon?ida -

Stăm de vorbă la Bon?ida cu muzican?ii satului, Ferenczi Alexandru, bracist, 66 de ani, ?i Kalbász Béla, prima?, 74 de ani, foarte vesti?i ?i căuta?i în urmă cu mai mul?i ani prin partea locului.

Ferenczi Alexandru, bracist:- Vă rog să-mi spune?i, cum a?i început să cânta?i?- Am început să cântăm demult ?i am învă?at de la bătrâni. Eu cânt de la

16 ani. Am avut un socru care era muzicant vestit, Kalló Muncsily, ?i de la el am învă?at. Multe lucruri, meserie, ce mai!

- Cu câte coarde cânta?i la braci?- Patru coarde. Am cântat ?i cu tri, dar cu patru mi-o plăcut mai mult.

Meseria de acompaniator îi foarte interesantă pentru că tot pă patru coarde îi ?i cel mai bun braci care este vestit ?i în Ungaria, peste tot. Braci?tii cei mai buni, prin restaurant ?i cine ?tie pă unde, cântau pă patru. Acuma folosesc tri, că s-onvă?at a?è, da' pă patru coarde îi mai greu ca pă tri. Ca să cân?i î?i trebuie idei de la ureche, ascul?i ce cântă prima?ul ?i prinzi imediat după el. Ceva muzică trebe să cuno?ti că altcumva nu merge. Numa a?è po?i să fii imediat acolo unde trebe. Da' musai să înve?i câ?iva ani ca să po?i cânta cu orchestra.

- Cu cine a?i cântat de-a lungul vie?ii?- Am cântat cu muzican?i mari, cu Kalbász Béla bătrânu', Dumnezău să-l

ierte, cu Pusztai Sandór, Berki István ?i mul?i al?i prima?i. Am cântat la joc în fi?tecare duminică de la 'mniazi ?i până sara. Erau ?i baluri la cămin ?i cântam ?i-acolo.

Nunta era a?è, de sâmbătă până luni seara. Trei zile, ?i era greu. Da' mai făceam câte-o pauză ?i trecea. Ne plăteau cu bani. I-am obi?nuit pă oameni să stăm ?i să cântăm mult da' ?i a?è să prelungea de multe ori păstă în?ălegere.

- Cu ce instrumente cânta?i?- Cu vioară, braci, ?ambal ?i contrabas. Am cântat cu ele păntru că au

fost instrumente mo?tenite de la bătrâni. Acuma nu ne-am mai cumpărat altele că nu merită să investe?ti mul?i bani ?i să mergi să cân?i doar din când în când ?i pă bani pu?ini. Ce-i aia, să mergi cu mireasa până la biserică ?i-'napoi?

Că la nuntă pun boxele alea să cânte ?i nu să mai distrează. Cântecele astea care să fac acuma, noi nu le ?tim. Io î?i spun a?è, noi nu le ?tim! Astea-s cântece? Noi cântăm jocuri de mai demult, a?è cum să cânta pe vremuri, aia ?tim noi, zua ?i noaptea, la orice oră. Am ?tiut ?i nu ne-am temut niciodată, oriunde am mărs făceam treabă bună. Până ?i femeile comandau, da' o fost bine ?i-o trecut. Hori ?tiam foarte multe. Dacă punea în harc 25 de lei, cântam la fiecare; cã mai demult fiecare avè horea lui ?i jocul lui. A mea îi asta:


Gudievlà rupuné, rupunéHói télé, thó hó mélé da hó mélé,Thói picsokèsz ròntimeni, thói ròntimeniDevló home nacajinèm, nacajinem.

În traducere aproximativa:Dumnezeule, Dumnezeule, vino josSa manânci cartofi prajiti cu noiCa suntem tare întristati.

Kalbász Béla, primas:- Câte melodii trebuie sa stie un muzicant bun ca sa cânte la nunta?- Acuma trebe sa va spun ca, sa cânti la rumâni îi una, la unguri îi alta si la

tâgani înca într-alt fel. Aicea sa schimba. Pai, aproximativ, nu pot sa va spun. Io stiu multe ! Peste zece milioane de melodii. Io cânt orisicare!

Pentru noi, mai demult, o fost altcumva. Io am cântat unu (la vioara n.n.), Soni la braci, batrânu' meu la tambal si Piti, gordonas bun, ce mai, am cântat si la politisti. La Gherla, la Bistrita, nu ne-am temut sa cântam nicaieri. Numa' ca la nunta trebe sa-ti schimbi capu', ca nu-i tatuna sa cânti la unguri sau la tâgani sau la rumâni, depinde de natie. La nunta, când s-aseaza la masa, cânti de masa. Dupa ce strâng banii si sa scoala sus, cânti de joc pâna dimineata la cinci când vine sarmalele. Si trebe si ficioreste! Asè joaca, ca dracu' pa corent! De toate trebe, numai ca unii joaca mai repede si altii mai încet.

- Sa înteleg ca, în urma cu mai mult timp erati foarte solicitati la cântat. Astazi, de ce nu mai prea cântati?

- D'apoi acuma o vinit Guta, o vinit ala, ala, si la tâneret nu le trebe muzicanti. O vinit de la Ungaria si o înregistrat tat ce am cântat, si-acuma cânta ei, mai bine ca si noi! Ne-o pus de o suta de ori, acolo, pâna-o-nvatat!

- Din cele zece milioane de melodii, care va place cel mai mult? Desigur, aveti o melodie preferata!

- Una, numa' una? Mie-mi plac mai multe, da' important îi sa placa la popor! Ca am cântat mult, da' ce spunea lumea, aia cântam!

- De la cine ati învatat meseria de primas?- De la tata. Mare viorist! O cântat si la Bucuresti, la restaurant. Am cântat

împreuna multa vreme, oi-io-ioi! Si-apoi, dupa aia am ajuns ca l-am dus io pa el.Da' ne-o fentat mult cu banii pa la nunti. Mergea cu farfuria si punea banii

mai mari în cutia de lemn a viorii. Îi baga pa gaurile astea de la strune. Da' io l-am


prins si odata i-am spus: „Hai sa luam on drot si sa scoatem d-aicea!” Si-apoi am scos mai multi bani ca si plata!

La nunti, multe s-o-ntâmplat. Era unu' la noi în sat pa care-l chema Machedon. Era joc duminica si el, cum era lovit de cap, sa facea de râs la fete si feciori. „-Cânta, bade Sandor!” zâcea el si noi îi cântam horea mortii, aia cu care sa duce mortul la groapa. Da' el, pa aia asè juca, de râdeau oamenii si tot tineretul. Asè juca, ca pa ceardas!

Un nebun, doi, la fiecare nunta, tatdeauna iera. La nunti, la petreceri, este oriunde câte-un ceacanau! Si astazi, ca sa duc la discoteca, tat asè o ramas. Sa duc acolo si sa bat, ori sa fac de mninune. Daca mai beu un pic, apoi chiar ca sa întîmpla!

Si-acuma am sa va cânt una de-a noastra, din limba (din gura, n.n.):

Okai télé mái téléHún èg cónziló péléMik té rhónló o gájiRé hún zorész bokhóle!

Traducere:Jos pe vale, josEste-un kil de carne-ntr-o traistaTrebuie s-o fierbemSa manânce oamenii, ca sunt flamânzi!

Referenti: CÎMPEANU MIRCEA BOTH JOZSEF

Nea Culita Badaului, fierarul din vârful muntelui

L-am vizitat pe Nicolae Maris, ultimul fierar din Marisel, într-o zi frumoasa de aprilie, acolo, sus, în inima Muntilor Apuseni, unde-si duce traiul. Însotiti de primar, om dornic sa-si ajute, sa-si promoveze oamenii, i-am aflat usor casa, cocotata pe una din culmire pline de pitoresc ale Mariselului. L-am gasit în gospodaria sa, “tomnindu-si” gardul si, desi neanuntati, ne-a primit bucuros, lasându-si imediat lucrul deoparte pentru a ne împartasi din tainele muncii sale de fierar.

Nicolae Maris, sau Culita Badaului cum îl stie lumea în sat, este fierar, de fapt, ultimul fierar din Marisel. Are 64 de ani si se ocupa cu fieraritul de aproape 50 de ani. A deprins mestesugul înca din adolescenta, de la unchiul sau, fierar la rândul lui, continuând astfel traditia familiei.


Este deci fierar de când se ştie, fierăritul este principala sa sursă de venit şi, chiar dacă “acum nu mai este ca pe vremuri”, nu ar renunţa la fierarit. Comenzile îi vin din sat sau din satele vecine, căci în Mărişel nu a pătruns încă atât de puternic tehnologia modernă şi oamenii continuă încă să lucreze în maniera traditională.

Om simplu, uşor sf ios, dar încadrat perfect mediului în care

trăieşte, Nea Culiţă ne conduce prin atelierul său precum un veritabil stăpân al locului, dându-ne toate explicaţiile tehnice necesare. Atelierul este format din două încăperi ticsite cu unelte şi toată “aparatura” necesară muncii de fierar. Obiectele pe care le realizează sunt potcoave, grape, partea de fierarie a căruţelor, plugurilor, unelte pe care ţăranii din Mărişel încă le folosesc.

Le scoatem la lumină pentru a le fotografia şi Nea Culiţa începe să le pronunţe, pe rând, numele: sfeleder, cuţitoaie pentru potcovit, cuţitoaie pentru

morocoş, firez pentru ştoc, ghin pentru sănii, ghişău, scoabă pentru m o r o c o ş , ş i n d i l ă d e n u m i r i p l i n e d e pitoresc, asemenea poreclei sale, care involuntar stârnesc un zâmbet, dând şi mai m a r e f a r m e c momentului.

Curând însă, toate acestea vor fi doar obiecte de muzeu. Îi pare rău că nu are niciun ucenic, nimeni căruia să-i împărtăşească din

tainele fierăritului şi care să continue tradiţia. La Mărişel, aceasta va dispărea odată cu el. “Tinerii de azi nu mai vor sa stie de fierarit” spune cu amărăciune în glas Nea Culiţa.


Fierãrie

Nea Culi?a Bãdãului

Profitam de faptul că l-am întâlnit, ca să îi spunem că poate accesa fonduri pentru a-şi extinde şi moderniza atelierul. Surprinzător, deşi nu are cui lăsa afacerea şi nu mai este nici el tânăr, este foarte receptiv şi dispus să se apuce de treabă, “să se lupte” cu actele necesare întocmirii dosarului pentru a obţine finanţarea. Deşi este om simplu nu-l sperie toate acestea, îşi dă seama că acesta este mersul vremurilor şi dovedeşte că este deschis şi la nou.

Îl lăsăm apoi cu munca sa, iar noi plecăm cu certitudinea ca lumea satului montan nu şi-a pierdut încă din farmecul specific.

referent Consuela Jucan-Mândru Foto: Ioan Bruchental

Şezătorile şi claca de torsla BORŞA

Mai demult, la Borşa, odată cu venirea iernii, activităţile productive ale bărbaţilor se restrângeau pe când cele ale femeilor se intensificau, ele fiind

angajate în prelucrarea fibrelor textile, pe toată perioada iernii. Zilele fiind scurte, munca se prelungea şi noaptea, p â n ă l a c â n t a t u l cocoşilor de miezul nopţii. În cadrul familiei, pe torcătoare “le fura somnul” mai iute decât în şezători.

Ş e z ă t o r i l e s e organizau între vecini, la casele unde nu erau copii mici sau bătrâni, care se culcau mai repede, iar gazdele

erau primitoare. Se mai ţineau şezători în casele în care erau feciori sau fete şi pe care părinţii voiau să îi ţină acasă. Aici li se punea la cale căsătoria, li se dădeau sfaturi şi li se urzea norocul de către babe.

În cele mai multe zone, şezătorile se organizau pe vecinătăţi, pe neamuri sau prietenii şi participau la ea toţi membrii comunităţii, cu mic cu mare, fiind ademeniţi de repertoriul agreabil. Bătrânii moşnegi povesteau isprăvi de cătănie, poveşti cu zmei şi balauri, iar babele despre forţele răului, despre iele şi vârcolaci şi despre cei aflaţi în slujba lor, strigoii şi vrăjitorii, care produceau rele celor din jur. De asemenea, se cânta foarte mult, mai ales cântece de dor, de dragoste, de jale şi bineînţeles colinde; se spuneau ghicitori şi poveşti.


Când ochii le erau toropiti de somn, începeau jocurile sociale. Fetele faceau farmece sa afle daca sunt iubite, daca se vor marita sau sa-i aduca pe cei dragi în sezatoare. Unele erau practicate pentru a produce haz, iar altele ofereau fetelor prilejul sa-l sarute pe cel iubit. Se obisnuia, adesea, sa se faca doua papusi din caerul de tort al unei fete, simbolizând fata si iubitul ei. Li se dadea foc, iar daca în timp ce ardeau se apropiau una de alta, acesta era semn de iubire sau casatorie iar daca se departau, era semn de despartire. În alte locuri locuri, suvite din caerul de cânepa al unei fete se aprindeau si se aruncau în sus. Daca scânteile se înaltau pâna la grinda casei, era semn ca sunt iubite. Pentru aducerea feciorilor în sezatoare erau practicate alte jocuri. De exemplu, se scutura gardul în timp ce feciorii erau chemati pe nume.

Sezatorile, în satul traditional, aveau loc numai lunea, miercurea si vinerea. În zilele de marti se spunea ca umbla Martolea, care le pedepsea pe femeile pe care le gasea torcând. În unele zone se organizau sezatori pe grupe de vârste. Asa au aparut sezatorile de fete. Se adunau sase-zece fete din grupuri restrânse de gospodarii. Se stângeau la casele parintesti, pe rând, sau la o casa unde gazda era de acord sa-I primeasca toata iarna. La aceste sezatori mergeau si feciori care de obicei erau prietenii sau iubitii fetelor.

Fetele se duceau la sezatoare cu un fus gol si cu unul tors, în taina. Cu acesta îsi justificau lucrul, în cazul în care nu prea lucrau în sezatoare.

Feciorii se duceau în grupuri mici la sezatori.Ei cântau împreuna cu fetele si se sarutau în jocurile practicate în acest scop. Când un fecior dorea sa-si manifeste dragostea pentru o fata îi lua fusul când iesea din casa si pleca cu el. Fata trebuia sa-l urmeze si sa îl sarute pentru a-si rascumpara fusul. Daca fata nu iesea firul de tort îi era însirat pe parii dintr-un gard.

Daca unei fete nu-i venea iubitul în sezatoare, se ducea la parul unui gard, de obicei de lemn de soc, si îl chema, spunând:

“Soc, soc, Solomoc,Ada-l pe IonDe loc!”.

Se întorcea în casa în speranta ca cel dorit va veni.Celelalte fete se amuzau de iesirea ei, desi toate practicau aceste jocuri.

Uneori nu se tinea seama de zilele saptamânii, pentru a organiza sezatoarea. Fetele se adunau în fiecare seara, mai putin sâmbata, când se facea curatenie în toate casele.

Gazda de sezatoare trebuia sa accepte petrecerile zgomotoase ale tinerilor, care cântau, colindau, faceau farmece sau se jucau. Uneori chiar gazda îi îndemna sa faca farmece, fiind ea însasi mestera în astfel de practici. Uneori mergeau si mamele fetelor în sezatoare, pentru a le supraveghea sau pentru a preveni anumite manifestari necuvincioase ale tinerilor.

Fetele se duceau în fiecare seara la sezatoare, pentru ca ele lucrau aici, dar feciori nu puteau veni în fiecare seara deoarece ei erau aceia care se ocupau de toate treburile barbatesti: taiatul si caratul lemnelor, îngrijirea vitelor, curatatul grajdurilor si altele, parintii ajutându-i doar uneori. Feciorii care urmau


să se căsătorească nu se mai duceu deloc în şezători.Uneori, între feciori se iscau intrigi şi gelozii, iar părinţii restrângeau

participările lor la şezători, mai ales în casele unde gazda nu avea un comportament de lăudat, pentru a preveni eventualele bătăi.

Multe fete preferau drept gazde femeile mai în vârstă şi singure care de obicei ştiau face vrăji şi farmece de dragoste. La începutul şezătorii, fetele torceau de zor pentru că după venirea feciorilor nu mai lucrau. Dacă feciorii întârziau, se făceau farmece de aducere a lor, fetele fiind preocupate ca aceştia să nu fie reţinuţi în alte şezători. După sosirea feciorilor, lucrul aproape înceta, iar primul plan îl ocupau manifestările folclorice şi erotice, acolo unde nu nu erau prezenţi părinţii sau bunicii.

Şezătorile se ţineau şi în a doua parte a iernii, dar cu o participare mai restrânsă, pentru că deja începeau nunţile, horele, şi se porneau peţitorii. Nunţile mai demult durau două-trei zile.

Clăcile de tors erau un important ajutor pentru femeile singure, cu copii mici, fără fete în casă care să le ajute. Acestea organizau clăci de tors, prin care solicitau ajutorul altor femei şi fete din sat. Erau duse de către femei acasă, dar, de obicei, se adunau toate la casa celei care organiza claca.

Aici lucrau toată noaptea, până terminau de tors. Apoi mâncau şi jucau, dacă nu era post. Clacă se organiza şi pentru casa unde se ţineau şezătorile. Când clăcăşiţele erau numai fete, se chemau şi feciori şi se angajau muzicanţi. Dintr-un caier se torceau mai multe fuse, firele se răşchiau şi se duceau în sculuri rotunde numite jirebii.

Claca se pare că era şi un motiv de grabă pentru femeile care nu puteau termina de tors, din diferite motive, până când începeau alte lucrări sau cel târziu până la Bobotează, când se obişnuia ca preotul să sfinţească tortul.

referent. CHIŞU MIHAI - Borşareferent CÎMPEANU MIRCEA

ETNOMEDICINĂPavel Ferghete Rătundeanu

Etnomedicina este o cultură, o artă, filozofia ţăranului de a trăi înţelept. Unde este cultură populară acolo ne este sufletul dar şi sănătatea. Alimentaţia echilibrată îl face pe om mai sănătos şi mai pofticios de viaţă într-o sincronizare perfectă cu mediul nepoluat de la ţară. Sucurile obţinute din legume şi fructe proaspete sunt foarte sănătoase şi în acelaşi timp, medicamente curate.

Contra acidităţii stomacale: oţet cu miere de albine, suc de lămâie, suc de morcovi, ceai de zmeură, mure sau afine, moarea de castraveţi sau varză.Contra gastritei: salată de urzici.Contra anemiei: sucul de sfeclă roşie.Contra durerilor stomacului: pansament cu suc de cartofi în combinaţie cu suc


de cartofi în combinatie cu suc de lamâie.Contra tensiunii arteriale si a tulburarilor cardiace: pere, struguri, prune, proaspete (vara) sau uscate (iarna), talpa gâstii, paducel.Contra constipatiei: agrese, caise, crusin, laptuca si salata preparate cu ulei si sare.Contra tusei: decoct de nuci verzi, ridiche neagra cu miere, fiertura de rostopasca.Contra durerilor de cap: comprese cu felii de lamâie.Contra dermatitelor: suc de castraveti.Contra otitelor: picuri de suc de lamâie în urechi.Contra artrozelor: cataplasme cu hrean.Contra durerilor de dinti: tamponare cu suc de lamâie sau tratament local cu tuica de prune.Contra abuzului de alcool: fiertura de ceapa.Contra bronsitelor, infectiilor, colici: ceai de busuioc, 2-3 cani, dupa mâncare.Antidiareice si digestive: capsunii, fragutele, zmeura, afinele, murele, coada calului.Antireumatic: suc de ceapa sau de praz, urzici.Antinevralgic: floarea de salcâm si de tei.Antianemic: urzici, spanac supa sau salata.Antifungic: ceapa, hrean, mujdei de usturoi, mâzga de soc.Pentru expectoratie: minciuna (patlagina), antiinflamatoare, cicatrizanta.Pentru dezinfectie: ceai de musetel.Pentru eliminarea pietrelor: suc combinat de castraveti cu morcovi si ridiche neagra îndulcit cu miere de albine, tratament de 21 de zile.Pentru digestie: fructe-în special mere, legume-rosii, porumb fiert, bostan rosu si alb.Ajuta la cura de slabire: 2-3 pahare de suc de rosii pe zi, timp de 3 saptamâni, decoct de porumb.

Oare am dreptate când spun ca-n acest rai pamântesc exista peste tot medicatia necesara, sanatatea noastra la îndemâna noastra, o stiinta si o constiinta, si de aceea trebuie sa ne purtam în mod natural cu ce ne-o dat Dumnezeu, ca sa ne alduiasca si sa ne binecuvânteze? Natura trebuie pastrata curata si îngrijita, crutata, ca sa nu se întoarca într-o zi împotriva noastra, ca o sabie cu doua taisuri!

text redactat: Mircea CÎMPEANU



Tradiţii în “Cuptor”

Această lună îi este dedicată lui Caius Iulius Caesar, împaratul roman care a introdus calendarul iulian.

Săptămânile lunii iulie se numesc: „săptămâna secer işului” “săptămâna Panteliilor”, “săptămâna lui Sântilie” şi “săptămâna verii”.

În «săptămâna secerişului» se seceră grâul lucrându-se de la răsăritul până la asfinţitul soarelui.

Săptămâna a doua este dedicată P a n t e l i i l o r ( P â r l i i l o r ) , s u r o r i l e

Sfântului Ilie. A treia săptămână îl are în centru (20 iulie) pe Sfântul Ilie «Căruţaşul Raiului», cel despre care se spune că leagă şi dezleagă ploile, tună, fulgeră şi trăzneşte.

Ultima săptămână a lunii iulie este dedicată verii, anotimpul cel mai călduros din an.

Circovii de Vară; Sf. Marina - 17 iulieDivinităţi malefice, Circovii de vară trimit stihiile naturii, sau animale

dăunatoare, să-i pedepsească pe cei care nesocotesc sărbătorile lor. Aceste sărbători sunt mai cunoscute în satele din Oltenia, Muntenia şi Moldova şi se ţin pentru ca oamenii să fie feriţi de boli.

În Calendarul popular, Cricovii marchează, mijlocul Verii Pastorale (care începe la Sângiorz şi se încheie la Sâmedru) şi, împreună cu Circovii de Iarnă, adică miezul Iernii Pastorale, împarte anul agrar şi pastoral în două anotimpuri egale ca număr de zile.

Despre Sf. Marina se spune că protejează sufletul copiilor morţi. Această zi o ţin, în special, femeile însărcinate, de frica bolilor.

În aceste zile, menta, muşeţelul, sau pelinul, capătă puteri magice, vindecătoare. Pelinul, cules acum, se pune la uscat şi este folosit în descântece.

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - a cărui zi a fost stabilită de biserica ortodoxă la 20 iulie

În Panteonul românesc Sântilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

„Faptul că mitologia folclorică a profetului Ilie conţine un mare număr de elemente proprii unui zeu al furtunii, probează cel puţin că Gebeleizis era încă activ în momentul creştinizării Daciei, oricare ar fi fost numele lui la acea epocă.” Mircea Eliade „De la Zalmoxis la Genghis-han”.


„În mitologia geto-dacilor Gebeleizis era zeul cerului, al soarelui şi intemperiilor, iar divinitatea antagonică lui era Zalmoxis zeu al pământului, al morţii şi al nemuririi, dar nu se ştie exact dacă aceste două personaje mitice nu sunt ipostazele aceleiaşi divinităţi, sau dacă era vorba de o divinitate şi de marele preot al acestei divinităţi”. Romulus Vulcănescu „Mitologie Română”

Fulgerul - „focul ceresc” trimis de forţe necunoscute pentru a ajuta sau pedepsi omenirea, reprezintă, în toate culturile, simbol al divinităţii.

La romani, Fulgerul era apanajul zeului suprem, Jupiter (Zeus la vechii greci), care se plimba pe bolta cerului într-un car de luptă tras de armăsari, la fel ca Sântilie.

Se credea că Fulgerul deţinea şi rol fertilizator. O legendă greacă ne spune despre Zeus că ar fi fulgerat-o pe Semele şi, astfel, s-a născut Dionisos.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sântilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile şi bate cu grindină.

Şi mitologia românească este foarte bogată în legende legate de Sântilie, culese de pe întreg arealul ţării.

„Dracii şi Sf. Ilie”„Dracii în ceruri s-au apucat să facă munţi, ziduri mari, să ajungă până

la Dumnezeu ca să-l răstoarne. Dumnezeu dacă a văzut aşa, a trimis pre Sf. Ilie şi i-a zis:

- Ilie! Ia un căluş ( păhar) de miere şi o azimă de orz şi mergi cu tunul de trânteşte pe draci la pământ. Sf. Ilie când a tunat, toţi au căzut la pământ, unii s-au făcut dohot, alţii au fugit”. Elena Niculiţă-Voronca în „Datinile şi tradiţiile poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică”.

În toate legendele, Sântilie este reprezentat ca o divinitate solară şi meteorologică, în ziua căreia au loc incendii, furtuni cu tunete şi fulgere, grindină şi ploi violente, iar cine nu respectă această zi este pedepsit aspru.

Despre Sf. Ilie se spune (în variante diferite) că ar fi fost un om obişnuit soldat sau păstor, agricultor sau negustor de vite, care, fiind amăgit de diavol, şi-ar fi ucis familia, iar pentru aceste crime a trebuit să ispăşească toată viaţa: „stă închis 40 de ani într-un beci sau bordei; cară apă cu gura mergând în genunchi, pentru a uda un lemn putred; adună lemne din pădure 9 ani pentru a clădi un rug imens în care se aruncă şi arde de viu; păzeşte o turmă de oi în vârf de munte, etc”. - Ion Ghinoiu în „Obiceiuri populare de peste an”.

Se spune că, în cele din urmă, Dumnezeu s-a îndurat de suferinţele lui şi, considerând că şi-a ispăşit păcatul, l-a adus în cer, dându-i un loc între sfinţi, o trăsură de foc cu 4 cai înaripaţi şi un bici de foc cu care să gonească diavolii


Se crede că „tunetul ar fi zgomotul făcut de huruitul trăsurii lui de foc, iar trăsnetul este biciul de foc cu care îi loveşte pe diavolii care se ascund peste tot pe pământ, în turlele bisericilor, prin pomi, pe sub straşina caselor şi în corpurile animalelor în special câini şi pisici” T. Pamfile - Sărbătorile de vară

Dar răzbunarea sfântului era atât de mare, încât „când era sănătos, tuna de crăpau munţii, se despica cerul şi pământul, se stârpeau femeile şi animalele, sau se mişca până şi scaunul lui Dumnezeu. Acesta l-a blestemat:

„Uscaţi-s-ar mâna” şi de atunci a paralizat” Ovidiu Bârlea „Mica Enciclopedie”

În mitologia românească, Sântilie are lângă el şi alte divinităţi solare, surori, sau fraţi, care produc arşiţă şi incendii în luna lui Cuptor, dacă nu li se respectă zilele.

În Calendarul popular, sfârşitul lunii iulie este considerat sfârşitul verii şi începutul toamnei. Acum, berzele se pregătesc de plecare, iar cerbii ies din râuri, anunţând, astfel, răcirea apei.

Moşii de Sântilie - Ziua lui Sântilie este dedicată şi cultului strămoşilor, în special al copiilor morţi. „În această zi, femeile din anumite zone ale ţării dădeau copiilor mere, astfel să se bucure şi cei în viaţă şi cei morţi. Pomul din care se dădea de pomană trebuia să fie neatins până atunci, că de l-ar fi scuturat, s-ar fi jucat cu merele sau ar fi mâncat înainte de sărbătoare, Sfântul Ilie ar fi dat grindină”. Artur Gorovei „Credinţe şi superstiţii„

În folclorul românesc, Sântilie este considerat şi patron al merelor verzi, timpurii.

Hora Sântiliei este o tradiţie pastorală, prenupţială (jud. Covasna). Ciobanii care coborau cu turmele de la stână, le aduceau fetelor iubite o furcă de tors, cioplită de ei şi un caş, apoi le introduceau în joc. Fetele care nu erau „băgate” în horă, nu puteau fi peţite, fiind nevoite să aştepte până la Sântilie următor.

Credinţe şi datini de Sf. Ilie De Sfântul Ilie, femeile duc busuioc la biserică şi-l pun la iconostas. La

sfârşitul slujbei, îl iau şi îi dau foc, iar cu cenuşa lui se freacă copiii în gură, când au bube.

Alte credinţe străvechi afirmă că Sf. Ilie este stăpânul unei fiinte puternice, numită „sorb”. Acesta soarbe apele, sau soarbe broaşte şi balauri. Aşa îşi explica poporul şi ploile cu broaşte.

Tradiţia ne spune că Sfântul Ilie se plimbă pe cer într-un car. Pentru a nu aluneca, acesta are cuie pe roti, care găuresc cerul, iar apa se scurge pe pământ sub formă de ploaie.

Este bine ca în vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreun drac înauntru si casa sa fie trasnita;

Traditia populara spune ca dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. În vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag.

Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, când i-a dat biciul în mâna: „Ilie, în toate sa dai, dar în cruce noua sa nu dai!”.

Târgul fetelor de la GainaDenumirile locurilor au la origine, aproape de fiecare data, legende,

mituri, basme.Se spune ca demult, pe vremea când cautatorii aurului spalau

«pulberea» în Aries, în vârful muntelui traia o zâna frumoasa si tare bogata. Aceasta fiinta miraculoasa avea o gaina care facea zilnic oua de aur. Zâna, care nu era doar frumoasa si bogata, ci si foarte generoasa, daruia câte un ou de aur, în fiecare an, zestre unei fete sarace si cuminti.

Vremea trecea si zâna îsi traia viata linistita în muntii ei, ajutându-i pe toti cei care îi cereau asta, cu un sfat sau, chiar mai mult.

Dar pentru ca binele nu poate sa dainuie fara ca «raul sa-si vâre coada», într-o zi, linistea muntelui a fost curmata de cinci feciori din Vidra, care, îmbracati în straie femeiesti, s-au furisat si au furat gainusa împreuna cu un cos plin cu oua de aur. Alergând sa nu-i vada si prinda cineva, au scapat ouale pe jos, acestea rostogolindu-se în apele învolburate ale Ariesului, iar gaina au ascuns-o în Muntii Abrudului, despre care se spune ca ascund nemasurate bogatii.

«Zâna muntilor» s-a suparat foarte tare si s-a hotarât sa paraseasca pentru totdeauna aceste melaguri, plecând spre alte zari, nu înainte de a-i blestema pe oamenii acelor locuri sa n-aiba liniste pâna n-or gasi ouale de aur.

De-atunci în zona Rosia Montana, oamenii tot sapa, dar…gasesc doar aur, nu si oua de aur, spunându-se ca în ziua în care feciorii din Vidra au furat gaina cu oale ei, a tunat, ouale au fost traznite si împrastiate, aurul raspândindu-se peste tot muntele.

Se crede ca de-atunci, în fiecare an, a treia duminica a lunii iulie, motii satelor din Alba, precum si din judetele învecinate, vin la Gaina în speranta ca o vor regasi pe «craiasa oalor de aur».

referent Maria Golban



Ansamblul Ordogtergye

Traditii în „Gustar”

Denumirea „Gustar" vine de la faptul ca în aceasta perioada se coc si se gusta cele mai multe fructe.

“Luna august este a sasea în calendarul roman cu început de an la 1 martie si luna a opta în calendarele iulian si gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Din anul 8 Î. H., când luna a sasea a anului (Sextilis) devine luna a opta, poarta numele împaratului roman Augustus.

În graiul românesc luna august se numea, zonal: August, Augustru, Maselariu, Gustar (gustatul ritual al boabelor de struguri), Secerar (luna secerisului) si altele.

Fiind o perioada a anului încarcata cu numeroase si importante activitati economice ce se cereau a fi împlinite la timp si cu mare rapiditate (secerisul, întretinerea culturilor, coasa a doua a fânului), luna august are un numar relativ mic de sarbatori (Ziua Ursului, Macaveii, Probejenie, Sântamarie Mare, Sântion de Toamna).

Pâna la 14 august, credinciosii tin Postul Adormirii Maicii Domnului. În afara celor patru posturi de peste an (Craciun, Pasti, Sânpetru si Sântamarie), se tineau posturi si mai severe, asa-numitele posturi negre, pentru casatoria fetelor, vindecarea unor boli grele. Un post negru, cu suprimarea totala a alimentatiei timp de 7 zile, câte o zi în 7 saptamâni la rând, se tinea pentru dovedirea si pedepsirea raufacatorilor: hoti, tâlhari. Persoana care tine postul negru, de obicei o femeie iertata, se autoizola într-o camera întunecoasa si petrecea timpul în deplina curatenie trupeasca si sufleteasca (Moldova de Nord, Bucovina). Post negru se tinea, uneori, si în zilele de vineri si miercuri pentru sanatatea si prosperitatea familiei (Muntenia, Oltenia)”. Credinte populare, traditii, semne - Ion Ghinoiu

1 August Scoaterea Sfintei Cruci, Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului; Macaveii (Macabeii)

Importanta calendaristica a Sântamariei Mari este subliniata de prefatarea sarbatorii cu postul de doua saptamâni (1-14 august), perioada în care se organizeaza pelerinaje la manastirile care au hramul Sfintei Fecioare.

Aceasta zi este numita si Macaveiul stupilor, pentru ca este ultima zi în care se mai poate aduna mierea, care, culeasa azi, capata virtuti miraculoase de vindecare.

O alta denumire a zilei este Macaveiul ursului, acum începând perioada


a urşilor. În această zi se ţine post pentru ca vitele să fie ferite de urşi, dar şi de boli.

6 August - Schimbarea la faţă; Probejenia Sărbătoarea ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, pe

Muntele Taborului, a fost suprapusă pe o sărbătoare, deja existentă în calendarul popular românesc, Probejenia.

La Probejenie frunza codrului începe să-şi schimbe culoarea, de-acum iarba încetează să mai crească şi pleacă păsările migratoare. În unele zone se crede că berzele pleacă spre ţările calde, ducând rândunelele pe spate, iar

oamenii ţin sărbătoarea pentru ca păsările să ajungă cu bine.

Nu e bine să pleci acum în călătorie, pentru ca s-ar putea sa te rătăceşti, spune tradiţia.

Din această zi oamenii nu se mai scaldă în apele râurilor, acestea începând să se răcească.

În această zi se recoltează plante şi fructe de leac cu puteri miraculoase de vindecare: leuştean, avrămeasă, usturoi, flori de muşetel, alune.

Tot în această zi se fac observaţii meteorologice privitoare la toamna ce urmează.

Se spune că cine se roagă azi să scape de o patimă (ex. beţie), va fi vindecat.

De-acum se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră „veninoase", apare „prima" dulceaţă a lor.

Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se: “boabă nouă în gură veche”.

La Probejenie este dezlegare la peşte şi struguri.15 August - Sfânta Maria Mare

În Panteonul românesc, Fecioara Maria este identificată în mai multe ipostaze: Sântămăria Mare (15 august), Sântămăria Mică (8 septembrie) cu sinonimele Maicii Precesta Mare şi Precesta Mică.

Maica Precesta este numele popular al Fecioarei Maria, care are trăsăturile Zeiţei neolitice şi este invocată în momentele de cumpănă.

Sântămăria Mare deschide o perioadă importantă a nunţilor (16 august -14 noiembrie), a târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, a praznicelor de pomenire a morţilor, dar şi a pomenilor date pentru cei vii.

Sântămăria Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină a Panteonului romanesc, pe care fetele o invocă pentru grăbirea căsătoriei,

femeile pentru uşurarea naşterii, păgubiţii pentru prinderea hoţilor,


descântătoarele pentru vindecarea bolilor.

În satele noastre, acum se angajează pândarii pentru vii şi se spune ca se „leagă" ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

În această zi se celebrează şi Ziua Marinei, Maica Domnului fiind patroana marinarilor.

29 August - Tăierea capului Sf. Ioan

În această zi nu se mănâncă struguri şi nu se bea vin (fiind asociate cu sângele), pentru că amintesc de tăierea capului Sfântului Ioan.

De asemenea, nu se mănâncă usturoi, ceapă, mere, pere, în general

fructe şi legume rotunde, care seamănă cu un cap. Nu se mănâncă nici varză, pentru că, pe varză i-a fost tăiat capul

sfântului (sărbătoarea numindu-se şi “Ioan taie capul pe varză”). În această zi, din acelaşi motiv, nu se foloseşte nici cuţitul, alimentele

fiind rupte cu mâna. Se ţine post, se mănâncă numai struguri sau se ajunează. Se spune despre copilul născut în această lună că: - va fi frumos, cu ochii mari, iubit de mai-marii lui, puţini la număr ca

dânsul, aplecat la buna rînduială, la adevăr şi dreptate, cu bună înţelegere în viaţa sa;

- părinţii nu-l vor iubi, de alţii va fi căutat şi îngrijit, iar faptele lui nu vor aduce mulţumire unora; - va avea mare mânie, va fi om vrednic şi va face lucrurile sale spornice, va avea mari norociri şi vrednicii;

- va fi bun povăţuitor pentru alţii şi lucrător de multe lucruri bune, deştept, fără de nici un rău;

- îi va plăcea mult dreptatea, cinstea şi mîndria şi va fi om voinic. r eferent, Maria Golban


Ferenczi Sandor

Ferenczi Sandor Kalbasz Bela si Mircea Campean

Festivalul-concurs national de folclor „ION CRISTOREANU”

ed. a V-a, septembrie 2007

Buletin Informativ · CONSILIUL JUDETEAN CLUJ CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA...

Documents

Transcript of Buletin Informativ · CONSILIUL JUDETEAN CLUJ CENTRUL JUDETEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA...