BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ

Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului

CENTRUL DE CERCETĂRI PRIVIND INFORMAREA ASUPRA MEDICAMENTULUI

Trimestrul 3

Nr.3 / An 6 (2015)

Buletinul de

Farmacovigilenţă

apare trimestrial şi

constituie un

material informativ

şi educaţional în

domeniul

farmacovigilenţei.

Prin acesta dorim să

venim în sprijinul

profesioniştilor din

domeniul sănătăţii,

având ca scop final

utilizarea raţională a

medicamentelor în

interesul sănătăţii

pacienţilor.

Buletinul de

Farmacovigilenţă

poate fi accesat on-

line la

www.cim.umfcluj.ro

Cuprins

Alimente şi suplimente alimentare de evitat în cazul pacienţilor cu transplant de organ

2

Risc de apariție a durerilor articulare severe la utilizarea inhibitorilor de dipeptidil peptidază-4

3

Investigație FDA privind riscurile aferente administrării tramadolului la

copii și tineri sub 17 ani 4

Inhibitorii pompei de protoni și riscul de lupus eritematos cutanat 5

Fotosensibilitatea asociată blocanților receptorilor angiotensinei II –

rezultatele unui studiu efectuat în baza de date VigiBase® 6

Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor

medicamentelor 7

are ca obiectiv principal „promovarea utilizării raţionale a medicamentelor prin

furnizarea informaţiei despre medicament, informaţie ştiinţifică, obiectivă, actualizată,

procesată şi evaluată corect”.

Acest obiectiv este realizat prin:

Publicarea şi diseminarea de informaţii din domeniul medicamentului în rândul

profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi/sau a consumatorilor;

Elaborarea de răspunsuri la întrebările legate de medicamente, adresate de către

profesioniştii din domeniul sănătăţii, folosind o bază de date şi o sursă de referinţă de

înaltă calitate;

Iniţierea şi desfăşurarea de programe educaţionale şi de cercetare în domeniul

farmacovigilenţei.

Un element important în asigurarea reuşitei transplantului de organ este

administrarea dozei optime de medicamente imunosupresoare, în special a

inhibitorilor de calcineurină (ciclosporină, tacrolimus, everolimus, sirolimus),

care au un indice terapeutic mic. Aceste medicamente sunt metabolizate, în

principal, de enzima CYP3A4 de la nivel hepatic şi intestinal. Totodată, sunt

medicamente substrat pentru glicoproteina P (P-gp) şi polipeptidele transportoare

de anioni organici (OATP1B1). Corelat cu aceste aspecte, există un risc crescut

ca inhibitorii de calcineurină să fie susceptibili de interacţiune cu anumite

alimente şi plante medicinale1.

Astfel, numeroase studii au arătat că grapefruit-ul şi derivatele sale (suc,

marmeladă), prin conţinutul ridicat în furanocumarine, inhibă CYP3A4 intestinal

cu diminuarea metabolizării inhibitorilor de calcineurină. Consecinţa este o

creştere a concentraţiei plasmatice a acestora de la 150% până la 1000%, însoţită

de nefrotoxicitate şi mielotoxicitate. Prin urmare, consumul de grapefruit şi

derivate este contraindicat la pacienţii cu transplant aflaţi sub terapie cu

imunosupresoare1,2.

Recomandarea de a nu se administra la aceşti pacienţi există şi în cazul

preparatelor pe bază de sunătoare (ceai, suplimente alimentare). Sunătoarea

creşte activitatea CYP3A4 şi a P-gp cu creşterea metabolizării inhibitorilor de

calcineurină şi a efluxului acestora din eritrocite, care mai departe determină

reducerea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi mărirea riscului de

rejecție de grefă 1,3.

Nu în ultimul rând, la fel de important în cazul pacienţilor cu transplant

de organ este să evite administarea suplimentelor alimentare care stimulează

imunitatea. Printre acestea se numără cele pe bază de zinc, vitamina E, Echina-

ceea, palmier pitic, ulei de luminiţa nopţii, usturoi, colostru bovin şi ulei de

peşte4.

O serie de chestionare aplicate în rândul pacienţilor cu transplant de or-

gan au arătat că aceştia administrează suplimentele alimentare anterior amintite,

fără a solicita sfatul medicului4. Acest fapt subliniază necesitatea de a educa pa-

cienţii transplantaţi în legătură cu dieta pe care trebuie să o urmeze şi cu supli-

mentele alimentare pe care trebuie să le evite.

Alimente şi suplimente alimentare de evitat în cazul pacienţilor

cu transplant de organ

Şef lucrări Dr. Anamaria

Cozma, Conf. Dr. Lorena

Filip, Prof. Dr. Doina

Miere

Page 2 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

1. Mouly S et al. Rev Med

Interne. 2015;36(8):530-539.

2. Bailey DG et al. CMAJ.

2013;185(4):309-316.

3. Colalto C. Pharmacol Res.

2010;62:207-227.

4. Neff GW et al. Liver

Transpl. 2004;10(7):881-885.

FDA (Food and Drug Administration) din Statele Unite a emis recent un

comunicat legat de siguranța medicamentelor în care avertizează asupra riscului de

apariție a durerilor articulare severe la utilizarea inhibitorilor de dipeptidil

peptidază-4 (DPP-4). De asemenea, FDA anunță modificarea prospectelor

medicamentelor din clasa inhibitorilor de DPP-4 cu includerea informațiilor despre

riscul de dureri articulare severe.

Pacienții sunt sfătuiți să nu întrerupă terapia cu inhibitori de DPP-4, ci să

contacteze medicul curant în cazul în care resimt dureri articulare puternice și

persistente. Medicii pot suspecta inhibitorii DPP-4 ca o posibilă cauză a durerilor

articulare severe și pot decide ca atare întreruperea terapiei.

Avertismentul emis de FDA se bazează pe evaluarea cazurilor identificate

în baza de date FAERS (FDA Adverse Event Reporting System) și în literatura de

specialitate. Durerile articulare pot fi resimtite de pacienți fie din prima zi de

tratament, fie după mai mulți ani de tratament cu inhibitori de DPP-4. La

întreruperea tratamentului durerile articulare pot înceta în mai puțin de o lună și

pot reapărea la re-expunerea la inhibitori de DPP-4.

Inhibitorii de DPP-4 sunt antidiabetice orale din clasa

incretinomimeticelor. Inhibând DPP-4, enzimă ce metabolizează incretinele

naturale, aceștia cresc nivelele polipeptidei de inhibiție gastrică (GIP) și peptidei-1

glucagon-like (GLP-1) care la rândul lor inhibă golirea gastrică, inhibă secreția de

glucagon și stimulează secreția de insulină astfel normalizând glicemia pre- și

postprandială și în timp normalizând HbA1C. Aceștia sunt indicați în tratamentul

diabetului zaharat de tip 2, în monoterapie sau în asociere cu metformin sau

sulfamide hipoglicemiante. Pacienții și profesioniștii din domeniul sănătății sunt

încurajați să raporteze reacțiile adverse apărute pe parcursul terapiei cu inhibitori

de DPP-4 pe site-ul ANM (www.anm.ro) și CCIM (www.cim.umfcluj.ro).

Risc de apariție a durerilor articulare severe la utilizarea

inhibitorilor de dipeptidil peptidază-4

Asist. Dr. Cristina Pop

Page 3 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Sursa:

FDA (Food and Drug

Administration) http://

www.fda.gov/Drugs/DrugSafety/

ucm459579.htm

Tramadolul este un analgezic opioid utilizat pentru tratamentul durerilor

moderate și severe. Acesta prezintă un mecanism complex de acțiune, fiind un

agonist opioid slab pe receptorii µ, k, δ care inhibă recaptarea noradrenalinei și a

serotoninei.

Tramadolul este disponibil ca preparat parenteral sau ca preparate orale:

soluție orală și comprimate cu cedare imediată sau cedare prelungită. De aseme-

nea, substanța se gasește și în asociere fixă cu paracetamolul.

Tramadolul prezintă un metabolit activ, o-desmetiltramadolul, responsa-

bil de o mare parte a efectelor farmacologice. La pacienții metabolizatori ultra-

rapizi, acest metabolit se formează cu o viteză mult mai mare decât la majoritatea

populației. Efectele adverse respiratorii sunt strâns dependente de acumularea

metabolitului activ. Un caz clinic care susține această ipoteza este cel al unui co-

pil de 5 ani căruia i-a fost administrată o doză unică, dintr-o soluție orală de

tramadol, în urma căreia a suferit detresă respiratorie, necesitând spitalizare. Ul-

terior s-a dovedit că era vorba despre un metabolizator ultra-rapid.

În România produsul este indicat copiilor cu vârsta peste de 12 ani, în

timp ce în SUA tramadolul este aprobat a se utiliza doar celor cu vârsta peste 16

ani. Cu toate acestea a fost observată o tendință de utilizare “off-label” și în cazul

copiilor mai mici. În cazul pacienților tineri a fost remarcată o creștere a riscului

de bradipnee și dificultăți de respirație. Aceste manifestări au fost observate în

special în cazul tratamentelor durerilor post-amigdalectomie. Ca urmare a aces-

tor observații a fost lansată o procedură de investigare a potențialelor riscuri afer-

ente utilizării tramadolului la copii și adolescenți.

Cadrele medicale trebuie sa aibă în vedere recomandarea altor tratamente

analgezice în cazul copiilor, cel puțin până la finalizarea investigațiilor în acest

domeniu. De asemenea, aparținătorii și cadrele medicale trebuie să urmărească și

să observe orice modificări respiratorii care survin la copiii aflați sub tratament

cu tramadol, cum ar fi: scăderea frecvenței sau amplitudinii respiratorii, respirație

greoaie sau zgomotoasă, confuzie, oboseală nejustificată etc. În cazul instalării

acestor reacții adverse se recomandă oprirea imediată a tratamentului și sesizarea

medicului.

Investigatie FDA privind riscurile aferente administrării

tramadolului la copii și tineri sub 17 ani

Șef lucrări Dr. Cătălin

Araniciu

Prof. Dr. Mariana Palage

Page 4 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Referințe:

1. Food and Drug

Administration. Drug Safety

Communication: FDA

evaluating the risks of using

the pain medicine tramadol in

children aged 17 and

younger. Publicat online 21

septembrie 2015, citat 05

octombrie 2015. Disponibil la

adresa URL: http://

www.fda.gov/Drugs/

DrugSafety/ucm462991.htm.

2. Orliaguet G, Hamza J,

Couloigner V, Denoyelle F,

Loriot MA, Broly F,

Garabedian EN. A case of

respiratory depression in a

child with ultrarapid CYP2D6

metabolism after tramadol.

Pediatrics 2015;135:e753-5.

Agenția Britanică a Medicamentului atrage atenția asupra riscului

existent, însă foarte scăzut, de lupus eritematos cutanat subacut (LECS) în cazul

utilizării inhibitorilor pompei de protoni (IPP)1. Medicamentele din clasa IPP

sunt utilizate în general pentru reducerea secreției acide gastrice în afecțiuni

precum boala de reflux gastro-esofagian, ulcer gastro-duodenal sau sindrom

Zollinger-Ellison. Pe piața din România sunt disponibili următorii reprezentanți:

omeprazol, pantoprazol, esomeprazol, lansoprazol și rabeprazol.

LECS se caracterizează prin prezența unor plăci scuamoase eritematoase

policiclice sau leziuni papulo-scuamoase psoriaziforme confluente, ce pot fi

însoțite de artralgie. Pentru diagnosticare se pot folosi teste cutanate

(imunofluorescența directă) sau serologice (prezența anticorpilor anti-Ro). LECS

indus de medicamente poate apărea la săptămâni, luni sau chiar la ani de la

expunere.

În cazurile raportate în literatură și către agențiile medicamentului a fost

determinată o relație de cauzalitate între cazurile de LECS și utilizarea IPP. Un

studiu realizat în Danemarca a identificat 19 cazuri de LECS pe o perioadă de 19

ani, asociate cu utilizarea de IPP; în trei cazuri cauzalitatea a fost considerată

sigură, iar în alte 14 cazuri probabilă2. Un alt studiu suedez a sugerat un risc de

LECS de trei ori mai mare la pacienții sub tratament cu IPP decât la populația

generală3. Din totalul cazurilor de LECS aduse la cunoștința deținătorilor

autorizațiilor de punere pe piață, în 36 evoluția a fost pozitivă după oprirea

tratamentului cu IPP, iar în patru cazuri LECS a reapărut după întreruperea și

apoi reluarea administrării de IPP.

În cazul în care la pacienții sub tratament cu IPP apar leziuni cutanate,

mai ales în zonele expuse la soare, și sunt însoțite de artralgie, se recomandă

următoarele: evitarea expunerii la soare, considerarea LECS ca diagnostic posibil

şi oprirea tratamentului cu excepția situațiilor în care IPP sunt imperative. Poate

apărea reacţie încrucişată între reprezentanţii IPP. În majoritatea cazurilor

simptomele dispar la retragerea IPP, însă dacă nu apar semne de remitere în

câteva săptămâni sau luni de la oprirea tratamentului, se poate iniţia tratament

local sau sistemic cu glucocorticoizi.

Inhibitorii pompei de protoni și riscul de lupus eritematos

cutanat

Asist. Drd. Irina Cazacu

Page 5 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Referințe:

1. Medicines and

Healthcare products

Regulatory Agency. Drug

Safety Update September

2015;9(2).

2. Sandholdt LH et al.

Proton pump inhibitor-

induced subacute

cutaneous lupus

erythematosus. Br J

Dermatol 2014; 170: 342–

51.

3. Grönhagen CM et al.

Subacute cutaneous lupus

erythematosus and its

association with drugs: a

population-based matched

case-control study of 234

patients in Sweden. Br J

Dermatol. 2012; 167: 296

–305.

Fotosensibilitatea este o reacție ce apare atunci când un agent de la

suprafața pielii sau din piele reacționează la doze normale și nedăunătoare de

lumină. Reacția este clasificată ca fototoxică sau fotoalergică și se datorează unui

medicament administrat sistemic sau aplicat topic1. Apare pe zonele corpului

expuse la soare și este o reacție adversă reversibilă la retragerea medicamentului

sau a agentului cauzator1,2. Principalele manifestări clinice sunt arsurile, erupțiile

cutanate precum eczemele, urticaria, pigmentarea, sau onicoliza 2.

Exemple de medicamente ce pot induce o reacție fototoxică, reacție ce

apare de regulă rapid, includ amiodarona, retinoizii, antiinflamatoarele

nesteroidiene, diureticele și antibioticele. Substanțe cunoscute a provoca un

răspuns fotoalergic sunt parfumurile, produsele de protecție solară,

antimicrobienele de uz topic și medicamentele psihiatrice, cum ar fi

clorpromazina3. Prevalența fototoxicității induse medicamentos nu se cunoaște cu

exactitate, în parte și datorită faptului că reacția nu este întotdeauna recunoscută

sau raportată, însă se estimează a reprezenta 8% din reacțiile adverse ce apar la

nivel cutanat2.

Dintre cei opt blocanți ai receptorilor angiotensinei II (BRA) prezenți pe

piață la nivelul întregii lumi (azilsartan, candesartan, eprosartan, irbesartan,

losartan, olmesartan, telmisartan și valsartan), doar pentru losartan este descrisă

fotosensibilitatea în Rezumatul Caracteristicilor Produsului. Mecanismul prin care

losartanul produce fotosensibilitate nu este însă cunoscut. Pentru a caracteriza

suplimentar fotosensibilitatea în clasa BRA, un studiu recent publicat a evaluat

cazurile raporate în VigiBase®, baza de date a Organizației Mondiale a Sănătății

ce conține toate rapoartele de reacții adverse la medicamente de la nivel mondial,

și care însumează la ora actuală peste 10 milioane de rapoarte4.

203 cazuri de fotosensibilitate la BRA au fost raportate în VigiBase® până

la sfârșitul anului 2014, mai frecvent în rândul femeilor (59% din cazuri). În 30 de

cazuri reacția a fost considerată gravă (a dus la spitalizare sau la prelungirea spita-

lizării sau a pus în pericol viața pacientului). În 126 de cazuri, BRA a fost unicul

medicament suspectat și în 133 de cazuri raportorul a fost un medic. 51 din cele

203 cazuri raportate au fost pentru losartan (25,1%), 47 pentru irbesartan (23,1%),

44 pentru valsartan (21.7%), și 35 pentru candesartan (17.2%). Telmisartanul și

olmesartanul au fost implicate în mai puține cazuri (15, respectiv 11) 4.

Analiza a demonstrat că în VigiBase® au fost raportate reacții de fotosen-

sibilitate pentru aproape toți BRA, metoda disproporționalităților demonstrând o

asociere pozitivă pentru irbesartan și losartan. Autorii au concluzionat faptul că,

luând în considerare că BRA au la bază un nucleu structural comun, este posibil ca

fotosensibilitatea să fie un efect de clasă4.

Profesioniștii din domeniul sănătății și pacienții trebuie să fie conștienți de

riscul potențial de fotosensibilitate asociat tratamentului cu blocanți ai receptorilor

angiotensinei II, pentru a putea lua măsurile de precauție necesare, cu precădere

protecția față de razele solare prin îmbrăcăminte adecvată.

Fotosensibilitatea asociată blocanților receptorilor angiotensinei II

– rezultatele unui studiu efectuat în baza de date VigiBase®

CSIII Dr. Andreea Farcaș

Page 6 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Referințe:

1. Moore DE. Drug-induced

cutaneous photosensitivity:

incidence, mechanism,

prevention and

management. Drug Saf.

2002;25(5):345-72.

2. Anne Lee. Adverse Drug

Reactions. , London:

Pharmaceutical Press;

2006. p 125-157.

3. Lankerani L, Baron ED.

Photosensitivity to

exogenous agents. J Cutan

Med Surg. 2004;8(6):424-

31.

4. Viola E, Coggiola Pittoni

A, Drahos A, Moretti U,

Conforti A.

Photosensitivity with

Angiotensin II Receptor

Blockers: A Retrospective

Study Using Data from

VigiBase(®).Drug Saf.

2015;38(10):889-94.

Fiecare substanță medicamentoasă poartă 3 denumiri: denumirea chimică,

denumirea comună internațională (DCI) și denumirea comercială. Denumirea

comună internațională și denumirea comercială sunt cele utilizate în procesul de

prescriere-eliberare a medicamentelor. Asemănările dintre aceste denumiri pot

genera confuzii în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății și a pacienților și

în consecință pot apărea erori de medicație.

Confuziile se pot datora:

denumirilor similare ale unor substanțe medicamentoase diferite – cazuri

de confuzii: clorpropamid confundat cu clorpromazin, aminofilina/

amitriptilina, hidralazin/hidroxizin, tolazamid/tolmetin, diltiazem/

diazepam1,2. Atunci când denumirea comercială a unor medicamente diferă

doar prin anumite litere adăugate după cuvântul de bază apare riscul de

erori de medicație dacă aceste litere sunt omise (ex. Transderm V ce

conține hiosciamină/scopolamină a fost eliberat în loc de Transderm Nitro

ce conține nitroglicerină3).

utilizării aceleași denumiri comerciale pentru medicamente diferite ca și

conținut – confuzia de acest tip apare de obicei în cazul medicamentelor

OTC, atunci când o companie schimbă compoziția unui medicament, dar

păstrează denumirea chiar dacă ambalajul este reînnoit.

denumirilor comerciale diferite pentru aceeași DCI – alegerea unei

denumiri comerciale diferite de medicamentul original este necesară pentru

autorizarea unui medicament generic. Totuși aceasta poate conduce la erori

de medicație atunci când de exemplu pacientul călătorește în alte țări unde

denumirea medicamentului este diferită sau atunci când pacientul primește

același medicament, dar cu o altă denumire comercială și le utilizează pe

ambele concomitent (risc de supradoză).

utilizării abrevierilor – prescrierea abrevierilor poate conduce la confuzii

în interpretare4.

În programul Farmacopeei Americane de raportare anonimă a erorilor de

medicație 15% dintre erorile raportate s-au datorat confuziilor asupra denumirii

medicamentelor în perioada 1996-20005, aproximativ 10.000 de pacienți suferind

în fiecare an din această cauză4. Recent (iulie 2015) FDA a emis o atenționare

legată de acest tip de eroare de medicație: 50 de cazuri de confuzii între denumirea

comercială a două medicamente au fost raportate – Brintellix (vortioxetin) și

Brilinta (ticagrelor)6, ambele medicamente fiind autorizate și în Europa.

Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor

medicamentelor

CSIII Dr. Camelia Bucșa

Page 7 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Acest tip de erori de medicație sunt însă evitabile, iar autoritățile de

reglementare și companiile farmaceutice au un prim rol în stabilirea denumirii

medicamentului înainte de autorizare. Odată ce medicamentul este autorizat pentru

punere pe piață, se mai pot recomanda câteva măsuri preventive:

Prescriptorii

să prescrie computerizat pe cât posibil, iar atunci când scriu de

mână să folosească majuscule

să verifice denumirile medicamentelor cu care nu sunt familiari

înainte de a prescrie

să folosească pe cât posibil DCI la prescriere

să nu abrevieze numele medicamentelor în prescripții

să ofere informație scrisă pacienților despre medicamentele

prescrise

Farmaciștii

să verifice cu pacientul dacă acesta recunoaște medicamentul pe

care-l folosește sau să ceară pacientului ambalajul medicamentului

pe care-l folosește de obicei în cazul reînnoirii unei prescripții

să verifice și să valideze prescrițiile medicale (în cazul farmaciștilor

clinicieni)

să ofere informație scrisă pacienților despre medicamentele

eliberate

Pacienții

să cunoască cât mai multe detalii despre medicamentele pe care le

utilizează și să menționeze oricărui prescriptor nou despre acestea

și motivul pentru care le utilizează

să aducă medicamentele (sau ambalajele) de fiecare dată când se

prezintă la consult4.

Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor

medicamentelor cont.

Page 8 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)

Referințe:

1. Ferner RE. Errors in

prescribing and giving

drugs. J Med Def Union

1992;(3):60-63.

2. Aldrich TK. Confused drug

names. Ann Intern Med

1980; 93:933-934.

3. Cohen MR: Medication

error reports. Hosp Pharm

1982; 17:357.

4. Aronson JK. Medication

errors resulting from the

confusion of drug names.

Expert Opin Drug Saf

2004; 3:167-172.

5. Kenagy JW, Stein GC.

Naming, labeling, and

packaging of

pharmaceuticals. Am J

Health Syst Pharm 2001;

58:2033-2041.

6. FDA Drug Safety

Communication

30.07.2015. disponibil la

http://www.fda.gov/Drugs/

DrugSafety/

ucm456341.htm

Vă stă la dispoziţie cu informaţii obiective despre medicamente

pe adresa de e-mail cim@umfcluj.ro sau la rubrica “Adresează

o întrebare” de pe site-ul CCIM www.cim.umfcluj.ro

Încurajează raportarea de reacţii adverse la rubrica

“Raportează o reacție adversă” pe site-ul CCIM

www.cim.umfcluj.ro

Str. Louis Pasteur Nr.6 / 400349 / Cluj-Napoca

Tel/fax: 0264 430368

e-mail: cim@umfcluj.ro

www.cim.umfcluj.ro

CENTRUL DE CERCETĂRI PRIVIND INFORMAREA ASUPRA

MEDICAMENTULUI Echipa de redacţie

Redactor Şef

Prof. Dr. Marius Bojiţă

Consiliul redacţional/ştiinţific

Prof. Dr. Cristina Mogoşan

Prof. Dr. Mariana Palage

Şef lucrări Dr. Oliviu Voştinaru

Echipa redacţională

CS III Dr. Andreea Farcaş

CS III Dr. Camelia Bucşa

Asist.Univ. Drd. Irina Cazacu

Asist.Univ. Dr. Cristina Pop

Asist.Univ. Dr. Anamaria Cozma

Asist.Univ. Dr. Cătălin Araniciu

Editura Medicală

Buletin de Farmacovigilenţă (online) ISSN 2069-1270

Buletin de Farmacovigilenţă (print) ISSN 2069-1262

27-30 Octombrie 2015—ISOP Annual Meeting, Praga, Cehia

23-27 Noiembrie 2015— Zilele UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca

Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale www.anm.ro

Ministerul Sănătăţii www.ms.ro

Agenţia Europeană a Medicamentului www.ema.europa.eu

European Network of Centres for Pharmacoepidemiology and Pharmacovigilance www.encepp.eu

Societatea Internaţională de Farmacovigilenţă www.isoponline.org

Societatea Internaţională de Farmacoepidemiologie www.pharmacoepi.org

Food and Drug Administration www.fda.gov

Link-uri utile

Manifestări ştiinţifice

viitoare