Bufnita de zapada este un vanator calculat si perseverent, care va astepta sa-si identifice prada inainte de a se napusti asupra ei pentru a-si atinge scopurile. Bufnitele de zapada au un vaz patrunzator si un auz ascutit, care le ajuta sa-si descopere prada insesizabila in desimea vegetatiei sau sub patura de zapada. Dupa ce au identificat-o, bufnitele polare isi insfaca prada cu ajutorul ghearelor lor ascutite.

Frumosul penaj al al bufnitei de zapada, cunoscuta si ca bufnita polara, bufnita-fantoma, fantoma de tundra, teroarea alba din nord, pasarea de noapte scandinava, o ajuta sa se camufleze in habitatul sau arctic. Numai masculii sunt complet albi. Puii sunt inchisi la culoare si pestriti, in timp ce femelele sunt albe cu un model pestrit pe aripi. Aceste bufnite mari se reproduc in tundra arctica, unde femelele depun in jur de 3-11 oua (numarul de oua depuse depinzand de disponibilitatea hranei). Parintii sunt teritoriali si-si vor apara cuiburile de toti atacatorii - inclusiv de lupi. Puii de bufnita si in special cei de sex mascul, vor deveni din ce in ce mai albi pe masura se inainteaza in varsta.

Bufnita de zapada a fost pentru prima data clasificata in 1758 de catre Carolus Linnaeus, naturalistul suedez care este initiatorului sistemului modern de denumire si clasificare a speciilor de plante si animale. Aceasta pasare este, de asemenea, cunoscuta in America de Nord ca bufnita arctica sau bufnita uriasa alba. Pana de curand, aceasta a fost considerata ca fiind singurul membru al genului Nyctea, sub denumirea stiintifica de Nyctea scandiaca, dar studiile efectuate pe ADN-ul mitocondrial al speciei au aratat ca aceasta este strans inrudita cu bufnitele cu coarne din genul Bubo. Cuvantul „scandiacus" provine de la cuvantul din limba latina care face referire la Scandinavia, avand in vedere ca aceasta specie de bufnite a fost pentru prima data observata in partile nordice ale Europei. In alta ordine de idei, bufnita polara este considerata pasarea oficiala a Quebecului.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bufnitele de zapada sunt cele mai mari pasari din regiunea arctica, de circa 53-73 cm lungime si cu o anvergura maxima a aripilor de 170 (125-150) cm. Femelele sunt mai mari si mai corpolente decat masculii, cantarind

aproximativ 1550-1600 g, in comparatie cu masculii care cantaresc circa 1450-1500 g. Au fost descoperite in salbaticie exemplare de bufnita polara care au atins greutati corporale de pana la 3 kg.

Bufnitele de zapada sunt predominant albe cu pete si dungi maron inchis. Femelele tind sa aiba mai multe marcaje decat masculii, care pot deveni aproape complet albi pe masura ce inainteaza in varsta. Bufnitele de zapada tinere sunt, in general, mai inchise la culoare, iar marcajele lor sunt mult mai multe si mai evidente decat cele ale adultilor. Bufnitele de zapada are ochii galbeni, iar picioarele si degetele lor complet albe sunt acoperite cu pene albe care le protejeaza de vremea rece. Ciocul bufnitei de zapada este negru.

Comportamentul

Bufnitele de zapada sunt, in general, solitare si teritoriale. Masculii isi stabilesc teritorii in perioadele de imperechere si le apara folosindu-se de vocalize si pozitii amenintatoare. Marimea teritoriilor variaza in functie de abundenta prazii; in timpul anilor cu prazi din abundenta, pana la 5 perechi pot detine teritorii intinse pe o suprafata de 1,5 km2, in timp ce in anii de foamete, perechile sunt mult mai disparate. In timpul iernii, femelele isi stabilesc teritorii, pe care si-le apara pana in primavara, cand zboara spre nord.

Bufnitele de zapada sunt pasari migratoare. Cu toate acestea, migratia la aceasta specie este imprevizibila si dupa cate se pare este legata mai degraba de abundenta prazii decat de sezoane sau de vreme. In general, bufnitele de zapada sunt nomade, mutandu-se dintr-un loc in altul, si se imperecheaza atunci cand si unde prada este abundenta. Aproximativ o data la fiecare patru ani, multe bufnite de zapada patrund in nordul Statelor Unite in timpul iernii, probabil pentru ca prazile lor sunt in cantitati insuficiente in regiunile mai nordice.

Spre deosebire de majoritatea bufnitelor, bufnitele de zapada sunt in mare masura diurne, fiind active de la rasarit si pana la apus. Ele poseda un zbor stabil, direct si energic cu coborari puternice si deliberate, precum si cu ascensiuni rapide.