BUCURIEI ORIZONTURILE · 2020. 7. 23. · izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De...

REVISTĂ DE CREDINȚĂ, ATITUDINE, CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIA ORTODOXĂ Publicație a ASOCIAȚIEI PENTRU CIVILIZAȚIA ORTODOXĂ

ANUL I ¨ SERIA 1 ¨ NR. 1 ¨ NOV-DEC. 2016

L U M I N A L U I H R I S T O S L U M I N E A Z Ă T U T U R O R

„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui...”!Matei, 6, 33

A S C I O Rdin sumar:

Izvorul bucuriei pr. prof. dr. Milea Mihail

Reîncreștinarea creștinilor! pr. prof. dr. Aurelian Damian

prof. Mircea Dorin IstrateLa început de drum

Mesaj al Alianței Familiilor din România David Țuţ

B UCUR I E IB UCUR I E IB UCUR I E IB UCUR I E IB UCUR I E IB UCUR I E IORIZONTURILE

Jurnal de bord!

Pelerinului îi stă bine cu drumul, aşa că... La drum! Spuneam odată că anul trecut l-am sărbătorit pe Sf. Ioan Rusul la el acasă. Încă de atunci s-a pus bazele unui nou pelerinaj, de data aceasta pentru a-l sărbători pe Sfântul Nectarie la el acasă, şi cine ştie, la anul poate îl vom sărbători pe Sf. Efrem cel nou la el acasă. Să ne ajute Domnul! Şi uite aşa am plecat la drum, plini de speranţe şi cu multă bucurie. Nu cred că cineva s-a gândit la oboseală, la drumul destul de lung pe care urma să-l parcurgem, pe toţi ne mâna un singur gând, Bucuria de a ne întâlni cu sfinţii noştri dragi. Eram aşteptaţi cu drag de fiecare în parte, invitaţi de cinste, pr in urmare se cuvenea să răspundem cu bucurie, şi aşa a şi fost. După un drum de aproape 16 ore, se arată la orizont primul răsărit de soare. Ne îndreptăm pentru prima oară, toţi, fără excepţie, la Mănăstirea Panaghia Dovra, pentru a ne închina la moaştele Sf. Luca al Crimeii.

Pelerinajele coresponden¡ilor

P a r t i c i p ă m l a s f â n t a Liturghie, ne împărtăşim şi mergem să ne închinăm la S fi n t e l e s a l e m o a ş t e . Admirăm peisajul mirific şi v i z i t ăm noua b i se r i că închinată sfântului Luca. Avem privilegiul de a fi printre puţinii pelerini ce au permisiunea de a vizita sala ce se vrea a fi un mic muzeu, Un mini laborator de lucru,

cu toate obiectele ce au servit sfântului Luca la întrajutorarea semenilor săi. Acum se pot vedea doar fotografii cu scene din viaţa sa. Într-un târziu plecăm spre alte locuri. Da, era totuşi destul de târziu pentru următorul obiectiv... Meteorele. Am găsit doar o singură mânăstire deschisă, spre dezamăgirea celor ce călcau pentru prima dată acele locuri.

(Va urma)Elena Vișan, Buzău

N O I E M B R I E - D E C E M B R I E

Orizonturile BUCURIEi

1

Editorial

Motivația lansării

revistei

„Orizonturile BUCURIEI”

Puțini știu că am o relație specială cu Sfântul Mare Mucenic SAVA, căruia, printr-un context istoric nelămurit pe deplin, i se spune „Sava Gotul” de pe vremea când ținutului Buzăului și împrejurimilor sale li se spunea Goția… Această relație specială nu mi se datorează și pot spune că am contribuit nesemnificativ la sudarea ei, dar Sfântul Mare Mucenic SAVA a considerat că trebuie să spun și eu câte ceva, deși nu sunt vrednic. Așa am scris cartea de teologie politică „Catedra Sf. M. Mc. Sava”, pe care puțini au procurat-o și, (pot spune că) doar câțiva au citit-o, carte prin care încerc, cu slabele-mi puteri și cunoștințe, să arăt importanța crucială pe care a dat-o Dumnezeu jertfei acestui mare sfânt, astfel încât, prin această jertfă, Hristos Domnul, a arătat nu numai cele ce sunt Azi și Acum pe pământ, ci și cele ce vor urma și cum se vor petrece negreșit din Voia și în Planul Domnului. Nu se cunoaște nici în România, nici măcar în Muntenia, nici măcar în țara Buzăului cinstea cu care Bunul Dumnezeu a cinstit pe acest Mare Mucenic întocmai cu Apostolii, asemenea Sfinților Nicolae, Gheorghe, Vasile cel Mare… Într-o seară, pe când cugetam eu la viața ortodocșilor, mi-a strigat în suflet sfântul Sava dacă Azi și Acum are unde și cum să strige ortodoxia ca mirean. Am cugetat că nu are lesne a-și spune păsul ca mirean, căci sunt reviste de teologie foarte respectabile cu toată învățătura pentru mireni, dar nu ale mirenilor, nu ale laicilor, iar strigarea credincioșilor în revistele laicilor nu poate fi ușor acceptată. Astfel, tot cugetând la ce se poate face în acest sens, mi-am adus aminte de minunatele noastre Preotese, femei cu totul speciale, care duc o viață duhovnicească plină de sacrificii datorită soțului pe care și l-au ales, Preotul, ce are o crucială și foarte grea misiune cerească de împlinit pe pământ. Dar taina preoției o primește

preotul după ce este căsătorit, adică taina preoției o primește preotul dar, în același timp, în mod minunat și femeia lui devine Preoteasă, adică primește tainic o slujire diaconească alături de soțul ei, o slujire diaconească ce o va avea și o va duce până la moarte. Apoi m-am gândit la mamele preoților, monahilor și monahiilor, la mamele ierarhilor, aceste femei speciale care-au fost binecuvântate de Dumnezeu să-i nască, să-i educe, să-i crească pe conducătorii Bisericii! Câtă învățătură trebuie să luăm de la aceste minunate femei pentru surorile, soțiile și fiicele noastre, ale credincioșilor ortodocși, ca să lupte și ele la rândul lor, pentru a avea această minunată cinste pe pământ! M-am gândit la dascăli, la credincioșii din consiliile și comitetele parohiale și la credincioșii – cărturari sau nu – care au de împărtășit experiențe, întâmplări, necazuri, lupte, căderi și biruințe din parohie, din episcopie, experiențe triste sau îmbucurătoare, ce trebuie să rămână în analele Bisericii, nu numai pentru monografii, ci și pentru câștigarea experienței istorice a Bisericii Una, pentru învierea zi de zi a lucrării în Domnul, puțin câte puțin, pas cu pas, într-o continuă luptă. Mulți nu știu ce înseamnă a fi mirean și cred că-i suficient a merge din când în când la câte o biserică, oricare, să aprindă o lumânare și să asculte Sfânta Liturghie, cred că-i suficient să se spovedească din când în când, peste șapte munți și șapte ape, și să achite contribuția anuală la biserica lor, așa, ca pe-o pensie alimentară… Este ca și când, ca părinte de familie fiind, ai da anual cât cere nevasta pentru cheltuielile casei și ți-ai mai vedea copiii la anul, când plătești iar… Acestea întrucât oamenii nu înțeleg, nu știu sau nu vor să știe că întreg poporul României, (prin acei 70-80% care s-au declarat ortodocși), este popor al lui Dumnezeu în, prin, întru Biserica Sa, că de două milenii acest popor a luptat pentru a-și apăra ființa națională, nu oricum, ci în, prin, întru Biserica Ortodoxă și, dacă suntem acum aici se datorează deplin și exclusiv faptului că am fost și suntem ortodocși, că dacă mai vorbim încă limba

dodeca-milenară a moșilor și strămoșilor noștri se datorează exclusiv faptului că

suntem creștin ortodocși și Dumnezeu ne-a apărat ființa națională, având un Plan cu noi, pe care nimeni, nicicând, nu-l poate schimba… Căci mulți cetățeni nu știu, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că PreaFericitul Daniel, Patriarhul României, este și al tuturor românilor, dar este și al României, și al poporului, dar și al statului român, că arhiereii sunt atât ai poporului din ținutul încredințat, cât și ai ținutului, cu tot ce are pe el, bun și rău, buni și răi, și de aceea nu înțeleg că toată viața socială și culturală a poporului român se desfășoară în fapt, în mijlocul parohiilor, episcopiilor și mitropoliilor Bisericii Ortodoxe Una. Nu contează ce crezi tu, ca cetățean, în ce realitate te scalzi tu, ca cetățean botezat, când este vorba despre responsabilitățile pe care le ai față de moși și strămoși, față de Biserică și Sfinții ei, față de copiii și nepoții tăi, căci, indiferent cum le realizezi și percepi tu, aceste responsabilități le ai și răspunzi pentru cum ți le-ai îndeplinit în viață. Transformarea celor ce-și zic „cetățeni” în „mireni” este o luptă grea și de durată, luptă care a început în urmă cu două milenii și care de Azi și Acum, intră într-o altă formă de organizare. De două sute și ceva de ani, de la Comuna din Paris, „epoca de moarte a omenirii”, cetățenii își fac de cap și împreună cu ei conducătorii lor, căci au


Orizonturile BUCURIEI

2

Editorial

Acatistul Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiţi

Apărătoare Doamnă, Mulţumiri, Noi, robii tăi, pentru atâtea sloboziri. Pururea fecioară, te voi slăvi mereu Că ai născut pe Dumnezeul meu. Cad înaintea Ta şi mă rog Ţie Se umple inima de bucurie Rostesc nevrednica mea rugăciune Ştiu că doar tu o poţi spune Fiului care împărăteşte cerul şi pământul. Rugăciunea ta, Cuvântul Du-l Împăratului împăraţilor Fiului Tău, Stăpânul tuturor. Roagă-L să ne ierte păcatele Să deschidă şi pentru noi porţile Să scăpăm de povara Trupului, Nevăzuţi de vrăjmaşii văzduhului. Să intru şi eu în nesfârşita Împărăţie, Dulceaţa Raiului şi mie să-mi fie, Să mă bucur o clipă şi eu De bucuria Dumnezeului meu. Să văd de sus Ierusalimul înaltei zidiri Lumina Treimii cu trei străluciri Frumuseţile cele nespuse Pentru cei cu inimi supuse Să ascult glasul înaltelor cântări Fă-mă oştean pe nesfârşite cărări Să aud o dată glasul Fiului Tău Izbăvitorul sufletelor noastre din rău. Condacul 1 Aducem Maica noastră Mulţumită Prin stăpânirea Ta nebiruită izbăveşte-ne şi pe noi De suferințe şi de nevoi Noi robii tăi necăjiţi Cântăm în cor fericiţi Apărătoare Doamnă Mulţumire Nădejdea noastră în izbăvire.

ajuns popoarele lumii a fi datoare, pentru mai multe generații, câtorva sute de familii, iar toate acestea pentru că cetățenii au vrut să-și facă de cap, iar conducătorii lor le-au dat posibilitatea de a umple vistieriile stăpânilor murdari și lacomi ai acestei lumi a morții. Consecințele libertinajului incredibil al păcatului și morții se văd la tot pasul, de la lipsa locurilor de muncă, de la insecuritatea alimentară, medicală, profesională, educațională până la insecuritatea vieții fiecăruia dintre noi, dar și insecuritatea națională și mondială. Avem Stâlpul Luminii lângă noi, Altarul Domnului lângă noi și nu-l folosim pentru salvarea și mântuirea noastră! Aici este toată problema. Aici, la Parohie, aici, la Sfântul Altar se rezolvă toate, dar chiar toate problemele noastre și ale lumii, aici, nu în altă parte. De aici, da, de la Sfântul Altar și nicidecum din altă parte, prin Hristos Domnul, în Duhul Sfânt, în duhul Sfinților Părinți, în, prin, întru Biserica Ortodoxă Una, aflăm și izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De aceea, slujitori ai Parohiei sunt Însuși Hristos Domnul, cu Maica Domnului, cu toate cetele îngerilor și sfinților, cu Patriarhul și cetele arhiereilor și preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor, căci asta este lucrarea pentru om și sufletul lui, iar aceasta se petrece numai și numai în Ortodoxia creștină și sub nicio formă în altă parte, căci, aici, la Parohia ortodoxă, Preotul este chip și asemănare al slujirii Mântuitorului, iar Preoteasa este chip și asemănare a slujirii Sfintei Măicuțe Născătoare de Dumnezeu, așa cum toți din parohie preînchipuie lucrarea casnicilor lui Hristos Domnul, căci nimeni nu-i lăsat de sarcină ca nimeni să nu fie lăsat de răsplată! Aici este toată problema, aici la Parohie și nimeni să nu creadă că poate altfel să refacă puterea, tăria, identitatea, legarea poporului și a țării, căci și patriarhia, și mitropolia, și episcopia toate stau pe puterea, adâncimea, tăria, legarea în Domnul a adunării parohiale. Iată că dintre cetățenii din parohie 10-20% sunt credincioși, iar doar 5-10-13%, (procentele reale diferă

de la o parohie la alta, de la o episcopie la alta), sunt mireni, adică acei credincioși legați de parohie care-și aduc contribuţia, așa cum pot, în parohia unde sunt arondați. Ce vom face cu ceilalți 80 poate chiar 90% dintre cetățenii botezați care nu vin la Biserică, ba chiar nici cotizația anuală n-o plătesc, iar apoi, când au evenimente în familie, îl caută pe părinte și se minunează că are datorii de plată? Acestea sunt oile rătăcite ale noastre, ale tuturor, nu numai oile rătăcite ale Patriarhului, Episcopului, Preotului, ci ale noastre, ale celor ce suntem botezați, căci toți avem sarcina lucrării Dragostei lui Dumnezeu în viața noastră, în societate, oriunde suntem. Aici, la parohie, se face unirea dintre mireni, cinul monahal și cler și de aici, de la parohie, sub puterea Arhierească se dezvoltă celelalte puteri, cea Academică și cea Regală, căci întregul popor stă pe această celulă de ridicare a sa în Duhul, parohia. De aceea, este un Apostolat al cinului monahal și al clerului, completat de un Apostolat al Mirenilor care se lucrează nu pentru și printre arhierei, nu printre preoți sau monahi, ci pentru și printre mireni, acea Diaconie Mireană care ajută Preotul și Arhiereul în lucrarea lor, acea diaconie care lucrează în familiile tradiționale pentru ca acestea să nască și să crească viitorii preoți, monahi, arhierei, învățători, profesori, cercetători, conducători, primari, prefecți, voievozi și regi…. în duhovnicie! Noi pierdem 80-90% din oile Domnului, iar Hristos Domnul, în pildă, le-a lăsat pe cele 99 care erau pe calea dreaptă pentru a alerga după una, cea rătăcită. Iată cât de departe suntem de realizarea Planului și Voii Domnului, ce mare este ogorul unde trebuie să lucrăm, mai ales Azi și Acum, la plinirea vremii. Așa cum Hristos Domnul este Unul, dar are trei lucrări minunate (Arhieria, Învățătura, Regalitatea) de făcut printre, cu, întru oameni și popoare, tot astfel sunt trei lucruri, trei direcții, trei funcții sociale distincte, care una sunt toate, ale oamenilor și popoarelor, Arhieria, Academia și Regalitatea. Tot astfel, Izbăvirea și Mântuirea una sunt și nu se poate izbăvire pe pământ fără mântuirea care începe de aici, de pe

Continuare in pag. 4 »»



3

Editorial

pământ, cum nu se poate lucrarea mântuirii de aici, de pe pământ, fără lucrarea izbăvirii oamenilor și popoarelor de toată durerea și tot necazul și toată întristarea și toată neputința. Iată că adevărata separație a puterilor în popor și în stat a făcut-o Hristos. Dacă îți pasă și dacă te doare (durerea) chinul oamenilor și a familiilor lor, dacă te dor toate suferințele oamenilor, de la cele sufletești până la cele trupești, în miile lor forme de manifestare, dacă vrei să ajuți ca oamenii și familiile să nu mai treacă prin aceste necazuri și peste zece sau cincizeci de ani, dacă vrei să-ți aduci contribuția reală la creșterea binelui în societate și la eradicarea răului, atunci trebuie să știi că toate aceste forme de

implicare și ajutor trebuie să pornească de la Sfântul Altar, de la Parohie și prin binecuvântarea Bisericii Ortodoxe, ca o lucrare integrată, sub o viziune unitară și universală, sub Legea Dragostei lui Dumnezeu, Una. Altfel, tot ce lucrăm într-o parte se risipește în alte părți, așa cum civilizația democrației vorbei a sărăcit și înrobit și oamenii, și familiile, și popoarele unor interese contrare vieții și identității lor, contrare Voii și Planului lui Dumnezeu! Hristos a adus prin jertfa Sa o altă democrație, profesională, duhovnicească, o altă putere a oamenilor și a popoarelor, un alt statut civic al omului și al familiei, o altă separare a puterilor în stat, făcând pe toate noi, rezidind nu numai omul și

familia, ci și societatea umană prin Legea Dragostei Universale. Numai și numai folosind acest Sistem Integrat, adus de Hristos Domnul, al Arhieriei, Academiei și Regalității, putem ajunge la izbăvirea mult dorită și așteptată pe care o cerem zilnic „și ne izbăvește de cel rău”, putem ajunge prin conlucrarea cu Dumnezeu în, prin, întru Biserica Sa la alungarea suferințelor din sufletele, mințile, și trupurile noastre, din casele, satele, orașele, ținuturile și popoarele noastre! Diavolul sprijină și este bucuros de oricare „derivată” a ortodoxiei, de la „catolicismul papal” până la „martorii lui Iehova”, căci oricare din acestea, universalizându-se, nu poate aduce nici mântuire și nici izbăvire, ba aduce obligatoriu distanțarea grozavă și dureroasă de acestea și, de aceea, o singură lucrare pe pământ n-o sprijină și n-o vrea, sub nicio formă, diavolul, ORTODOXIA, căci prin ortodoxie ai tot, izbăvirea oamenilor, a familiilor și a popoarelor, dar și mântuirea oamenilor, familiilor și a popoarelor, adică și prezentul și veșnicia, căci ești în, prin, întru Dumnezeu și Biserica Sa ! Marea chemare a oamenilor și a popoarelor la Ortodoxia lui Dumnezeu începe aici, la Parohie, prin pilda ajutorului în sfințenie, în Canoanele Legii Dragostei lui Dumnezeu, între cetățeni ajunși mireni, în jurul Altarului Domnului, prin formarea și ridicarea acestei celule duhovnicești care adună familia tradițională lângă Altarul Domnului, Parohia, celulă duhovnicească pe care sunt așezate adunările, obștile și ținuturile, neamurile și popoarele lumii întru înveșnicirea lor în Domnul. De aici, de la Parohie, începe cea de-a treia etapă a Creștinismului Ortodox, aceea de obște, aceea a ridicării vieții societății, a vieții tuturor familiilor, adunărilor, obștilor și ținuturilor în Legea Dragostei lui Dumnezeu și, prin aceasta, ridicarea neamurilor și popoarelor în Legea Dragostei lui Dumnezeu în Civilizația Creștin Ortodoxă. De aceea această ridicare este naturală, (în natura duhovnicească), de jos în sus, de la baza societății, prin necesitatea vieții în duh a oamenilor, familiilor și adunărilor,

și nu de sus în jos, prin poruncă arhierească, academică ori regală, ca nu cumva un arhiereu, un învățat sau un rege să creadă că a făcut asta, căci Hristos Domnul a lucrat-o și o lucrează. De aceea, de aici, de la Parohie, din poalele Preotului și Preotesei, care sunt cei mai apropiați de cetățean și familia lui, lucrându-le sfințenia, învățătura și conducerea prin grijă, discernământ, puterea și slujirea Arhiereului, pornește în neam și popor toată lucrarea Domnului – Arhieria, Academia și Regalitatea – pentru că aici, în Parohie, se nasc, se educă, se cresc, se întăresc în credință și lucrare viitorii preoți și arhierei, viitorii învățători, profesori, academicieni și învățați, viitorii primari, prefecți, voievozi și regi duhovnicești ai neamului și ai poporului, ai neamurilor și ai popoarelor. Și dacă preoții și preotesele, care sunt cu zecile și sutele în grija Arhiereului locului, au aceste minunate slujiri și responsabilități, câtă slujire și responsabilitate este oare pe umerii Arhiereului, care trebuie să se îngrijească de toate în ținutul încredințat, în zeci și sute de parohii și mănăstiri? Astfel, născute în parohii, episcopii, mitropolii și patriarhii, puterile Academice și Regale, chiar dacă nu sunt canonic sub jurisdicția Puterii Arhierești, ființial, prin nașterea lor sub Legea Dragostei lui Dumnezeu, care este Una pentru toți și toate, sunt canonic sub binecuvântarea și îndrumarea arhierească, în Voia și Planul lui Dumnezeu. De aceea, revistele și celelalte publicații și sisteme de comunicare ale mirenilor în mod obligatoriu sunt sub binecuvântare arhierească și patriarhală, întrucât sunt în diaconia Bisericii sfințitoare, chiar dacă juridic sunt laice, civile, dar într-o laicitate duhovnicească, întrucât întemeiază Academia și Regalitatea, ce sunt duhovnicești! Patriarhul binecuvântează lucrarea ce-o are de făcut Regele și Casa Regală și de aceea îl încoronează cu putere de la Bunul Dumnezeu, dar nu răspunde Patriarhul de cele ce le face Regele și Casa Regală, binecuvântează Academicianul și Casa Academică, dar nu Patriarhul



4

Editorial

Icosul 1 Un înger înainte stătător din cer A adus vestea cea mare Despre dumnezeiasca întrupare A fiului Tău, bucurie născută Să scape lumea în păcate căzută. Prin El mântuire să dobândim Iertare de la Dumnezeu să primim. Bucură-te, Maica izbăvirii Bucură-te, Maica rostirii Cuvântului sfânt în cuget curat Care spală pe om de păcat În baia lacrimilor mântuirii În crunta zi a Răstignirii. Condacul al 2-lea Revărsare de minuni Icoana Ta Sfântă În genunchi rugăciune şi închinare multă Către Tine, grabnic ajutătoare A celor asupriţi Apărătoare. Văd izvoare de minuni revărsate Feţele credincioşilor luminate De credinţă si bucurie Apărătoare Doamnă, mulţumire Ţie. Icosul al 2-lea Tu eşti adăpostirea celor înviforaţi Celor de păcate înconjuraţi Tu ceri milostivirea Fiului Tău Să-I scape de păcate şi de rău. Tu vindeci ale noastre Întristări Deşertăciunile acestei lumi din cele patru zări Ne tragi din răutatea cea pământească, Ne dai în schimb bunătatea cerească. Condacul al 3-lea Întăreşte-mă Maică Preabună cu putere Adu-mi de Sus mângâiere Alungă negura mâhnirii Şi dăruieşte-mi lumina iubirii.

Icosul al 3-lea Mâna ta sfântă izbăvitoare De patimi şi de boli vindecătoare M-apropii cu credinţă,

răspunde de ce și cum fac ei, ci aceștia răspund (prin Canoanele Legii Dragostei lui Dumnezeu) în fața poporului, a statului și a lui Dumnezeu de lucrarea ce-o fac. Aici sunt foarte multe de spus, de aceea trebuia să se înființeze o publicație cetățenească (a tuturor cetățenilor Domnului) de acest gen, ca să putem lămuri cât mai bine ce și cum trebuie făcut pentru intrarea familiilor, adunărilor, neamurilor și popoarelor în Biserica Domnului adică în Legea Dragostei lui Dumnezeu, adică sub cele trei puteri, Arhierească, Academică (duhovnicească) și Regală (duhovnicească). Venind cu ale lui Dumnezeu în mijlocul unei societăți secularizate, destrămate, paralizate, tulburate și otrăvite de tot și toate, publicația duhovnicească intră în plin război cu învățăturile greșite, cu toate răstălmăcirile, cu toate blasfemiile, neputințele și răutățile, iar acestea vor face din publicație foc și nu foi parfumate, căci în sala de operație puroiul și sângele mai sar și pe pereți, pe fețe, pe haine și mâini, dar ajutând viața duhovnicească să răzbată curățindu-se prin dreapta slujire a tuturor, de la Patriarhi și ceilalți Arhierei, de la Preoți, Diaconi, Monahi până la Preotese, mireni cărturari și necărturari. Nu putem ocoli problemele reale ale societății și ale oamenilor din societate, ale familiilor, adunărilor, obștilor de toate felurile, iar acestea toate sunt probleme ale mirenilor, ale parohiilor și episcopiilor și trebuie rezolvate, nu de noi, ci noi le punem în evidență și cerem soluții. Acești 80-85% (din totalul cetățenilor) care nu vin la Biserică au modul lor de gândire cu mari afecțiuni, au argumentele lor pline de mari neputințe și neadevăruri, iar ca să-i putem ajuta cât mai bine trebuie să-i cunoaștem și trebuie să-i încurajăm să-și spună nemulțumirile, neputințele și temerile și tot ce au de spus, ba mai mult, să-i încurajăm în această publicație să-și conștientizeze fiecare locul în care se află, să-l ajutăm pe fiecare să-și dea seama cât și cum este de Fiul Risipitor ! Dacă fiul tău nu te mai înțelege este vina ta că nu știi să-l înțelegi în ce haos se află, iar în aceste condiții, obligația ta de

părinte, fie mirean, monah, preot, dar mai cu seamă arhiereu, este să-l ajuți să-și deschidă inima, ca să știi de unde trebuie să-l aduci înapoi, și nu să-i dai cu Legea Domnului în cap, căci astfel îl înrăiești și-l îndepărtezi cu mult mai mult. De aceea, începând cu arhiereii, clerul trebuie să vină în mijlocul străzii pline de scârba tuturor neputințelor și erorilor, tot așa cum Hristos Domnul a intrat în iad pentru a-i rupe porțile, pentru a elibera sufletele, așa cum Hristos Domnul a intrat în casa lui Zaheu Vameșul. Cuvântul de ordine pentru toți, oricât de mici și oricât de mari ar fi, este RECUPERAREA! Orice proces de însănătoșire este în fond un proces de RECUPERARE, proces minunat, explicat de către „Tatăl”, vorbind fratelui „Fiului Risipitor”: „(…) căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Luca 15,32). De aceea, această revistă trebuie să poată da cuvântul și rătăcirii pentru ca, mai apoi, să poată da cuvântul regăsirii, căci este o revistă a societății și trebuie să arate tarele societății. Este o revistă pentru recuperarea sufletelor rătăcite și trebuie să le dăm acestor suflete posibilitatea să se destăinuie cu încredere că vor fi ascultați, că nu-și spun zadarnic oful, părerea, neputința. Această revistă își dorește să fie o oglindă reală a societății, nu una cosmetizată, căci nu ascundem gunoiul sub covor spunând că totul este bine, atâta timp cât vedem în societate că totul nu-i bine, ci chiar rău, adesea deosebit de rău, înfricoșător și înșelător, uneori preoți ba chiar arhierei căzând în diferite ispite! Nu trebuie să ne temem de adevăr, nu trebuie să ne temem în a descoperi rănile, oricâte cârpe colorate le acoperă, nu trebuie să ne temem să intrăm în casele necredincioșilor și rău-credincioșilor să le aflăm părerea, durerea, rătăcirea, nu trebuie să ne temem de zarva care-o face căderea unui monah, preot sau arhiereu, ci să ne temem când, ascunzându-le și tăinuindu-le, ne facem părtași cu acele căderi. Sunt cumva eu judecător între voi, suntem cumva noi judecători peste oameni, familii, adunări, neamuri și popoare? Nu, categoric nu! Dar niciun


»» Continuare din pag. 2



5

Editorial

credincios, fie el mirean, monah, preot și cu atât mai puțin un arhiereu, nu poate sta nepăsător la căderile grozave din societate și din Biserica ortodoxă, ci fiecare trebuie să-și aducă propria contribuție la ridicarea celorlalți, așa cum poate el, căci orice ajutor dat Poporului lui Dumnezeu pe Cale, este bine primit și pe pământ și în ceruri. Eu, cel mai nevrednic dintre voi aduc, din poruncă, acest ajutor fiecăruia dintre voi, așternându-vă masa pe care să vă puneți darurile voastre pentru Poporul lui Dumnezeu! Ocoliți sau batjocoriți lucrarea mea, care v-am zis că este din poruncă, răspundeți fiecare cât așa cum nu știți acum. Iar după mine să nu vină nimeni, căci nu eu sunt modelul, ba nevrednic sunt în toate, ci fiecare să caute a gândi, mărturisi și lucra lucrarea Domnului și a adevăraților Săi sfinți în adevărata Biserică Ortodoxă a Sa. Nu vă uitați că sunt mirean, căci nu știți de ce nu sunt preot în cămări sau călugăr în pustie. Mirean a fost Iisus în mijlocul învățăturii iudeilor, apoi, mai depărtat decât un mirean, ci chiar prigonitor al Bisericii a fost Saul, apoi, mirean a fost Împăratul cel Mare Constantin, de s-a numit pe drept Apostol Exterior. Nu avem acum moderatori, cei care ar putea să facă discernământ privind „Civilizația Ortodoxă”, privind „Academia Duhovnicească” sau „Regalitatea Duhovnicească”, privind „Casa și Curtea Arhierească”, „Casa și Curtea Academică” sau „Casa și Curtea Regală” căci sunt noțiuni noi ale Poporului lui Dumnezeu care vin să arate puterea Bisericii lui Dumnezeu pe pământ și lucrarea sub Legea Dragostei lui Dumnezeu a oamenilor, familiilor, obștilor, adunărilor și ținuturilor, neamurilor și popoarelor, care vin să arate cum se ridică Sfânta Cruce deasupra pământului în realitate, și nu în holograme, care vin să arate importanța ascultării și lucrării oamenilor și popoarelor precum a făcut și face Măicuța Domnului. De aceea, până SE VOR ALEGE cei vrednici dintre mirenii cărturari, monahi, preoți și arhierei, AȘA cum este scris, conducători întru această lucrare a trecerii de la civilizația democrației vorbei și înșelăciunii la

democrația duhovnicească a lucrării, ierarhiei și adevărului reactiv în, prin, întru Duhul Sfânt în, prin, întru Hristos Domnul, până atunci, eu, nemernicul, cel mai mic și mai păcătos dintre voi toți, va trebui să asigur interimatul, va trebui să fac această moderare a tot și toate din perspectiva civilizației ortodoxe virtuale. Ce fac eu? Îi aduc pe toți într-o arenă, pe ce cei foarte credincioși, dar și pe cei mai puțin credincioși ori necredincioși, „să se bată”, în cuvânt cuviincios, aici, în văzul tuturor, cu decență, cu argumente, cu frica de a fi excluși din rândul colaboratorilor dacă nu vin cu argumente corecte, dacă nu pot purta un dialog corect, civilizat, după regulile foarte stricte ale publicației. Fiecare este invitat să argumenteze cum poate superioritatea infinită a ortodoxiei la nivel teologic, filosofic, social, moral, politic, cultural și pe oricare criteriu de importanță națională și mondială. Fiecare este invitat să vină cu argumente solide pentru un model de civilizație cât mai corectă atât pentru om, cât și pentru popor cât și pentru viitorul omului și al poporului, un model de civilizație, corectă atât pentru generația actuală, cât și pentru generațiile care au fost și care vor veni, un model de civilizație care să respecte atât natura umană și necesitățile ei, cât și natura socială și universală, un model de civilizație care să presupună, să includă și să stăpânească progresul tehnico-științific și profesionalismul, de la cel mai mare până la cel mai mic, asupra și în oricare for de conducere și activitate, un model social care să fie permanent controlabil de cei eligibili, care să aibă minim 333 de legi, aceleași pentru om și oricare grupare socială etc.. Iar singurul model care poate îndeplini simultan toate aceste condiții stricte este cel al Bisericii Ortodoxe, în formatul Casei și Curții Arhierești având ca slujitoare diaconale Casa și Curtea Academică și Casa și Curtea Regală. Dar, despre acestea nu știe nimeni de unde vin și ce bază teologică, filosofică, morală, politică, economică, socială, culturală au, așa cum nu se știe de ce Melchisedec, rege și preot, fondator al civilizației iudaice prin binecuvântarea dată lui Avraam,

(Facerea 14, 18-20) este așa binecuvântat de Regele David încât prorocește pentru Hristos Domnul: „Tu ești Preot în veac după RÂNDUIALA lui Melchisedec” (Psalmi 109,4 și Evrei 7, 17.) Cum de Hristos Domnul are preoție rânduită pe pământ înaintea binecuvântării date de Dumnezeu lui Avraam? Cum de era pe pământ, la un alt popor decât poporul iudeu - care nu se formase - o RÂNDUIALĂ așa mare încât însuși Melchisedec o respecta, și prin ea a binecuvântat formarea poporului evreu, o RÂNDUIALĂ pe care Însuși Hristos Domnul urma să o respecte, adică, urmează să o respecte toți creștinii ortodocși ca oameni, familii, adunări, ținuturi, neamuri și popoare? Trebuia cumva să nu se știe despre acest mare popor dodeca-milenar, poporul român, până Azi și Acum? Nu trebuia să se știe că strămoșii poporului român, fondatorii civilizațiilor mesopotamiene, indiene, egiptene, hitite, elene, etrusce, romane sunt și fondatorii civilizației iudaice? De aceea sunt trecuți consilierii culturali, economici, editori, de difuzare, etc, dar nu este trecut consilierul teologic care va fi o adunare sobornicească, aleasă pe criterii profesionale reactive, ei înde ei, la timpul potrivit, într-un cadru profesional potrivit, și nu va fi un om, chiar de s-ar dovedi el cel mai vrednic dintre toți. Studiul cu multă răbdare și mult



6

Editorial

mă-nchin şi o sărut Tu, Maica noastră cea de început. Mâna întăritoare de credinţă Mâna peste sufletul căzut biruinţă Mâna ce dă orbului lumină mare Celui şchiop dreaptă umblare Celui surd auzire Şi celui mut omenească vorbire. Condacul al 4-lea Ridică mâinile, Maică a mea Înalţă către cer rugăciunea Ta Maică milostivă a Mântuitorului meu, Al copiilor pământului şi al Tău. Icosul al 4-lea Ştiai, „sabia va pătrunde prin sufletul Tău” Că pe pământ Fiului îi va fi cel mai rău Ştiai de nesfârşita întristare Şi n-ai rostit-o-n semn de apărare Ai păzit aceste cuvinte în inima Ta Crezând că astfel îl vei apăra. Născătoare de bucurie a mamelor întristate Ocrotitoarea celor însetaţi de dreptate A copiilor şi a pruncilor nenăscuţi A tuturor rătăciţilor neştiuţi În necredinţă şi ocară Tu ridici de pe ei greaua povară. Condacul al 5-lea Chipul pătimirii şi al răbdării Al mântuirii, întristării Văzând pe cruce sângele Fiului tău Smerită te-ai aplecat voinţei Tatălui Său. Ca şi noi aflaţi în cuptorul cu ispite şi spurcăciuni Să rostim cu umilinţă dumnezeieştile rugăciuni. Icosul al 5-lea Văzându-te plângând Şi lacrimi amarnice vărsând Lângă Crucea Răstignirii Zis-a Domnul:

discernământ al cărților mele: Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava” și „Paștile Tău, Doamne!”, studiul articolelor mele din revista „Origini” a fundației „Origini CARPATICE” ajută pe fiecare a înțelege câte ceva din importanța crucială, atât în vechime prin strămoși, cât și Azi și Acum a poporului român, a înțelege cât de cât ce se petrece atât în lume cât și în Biserica Ortodoxă, dar și ce lucrare avem de făcut!

Îi așteptăm pe arhierei, preoți, diaconi, monahi, căci ei sunt întâi chemați, ba chiar și-au asumat slujirea, dar îi așteptăm și pe cetățeni, cărturari sau nu, să-și apere Dreapta Credință, să îndrume și să intervină puternic în această platformă de credință, atitudine, cultură și civilizație ortodoxă pentru întărirea puterii ortodoxe în societate, pentru formarea unei societăți civile cât mai duhovnicești, pentru lămurirea corectă a tuturor problemelor, pentru elucidarea în esența esenței a tuturor necazurilor ce-au venit peste noi. Îi așteptăm să ne sprijine pe cărturarii cei iscusiți, oameni de cultură și artă, filozofi, formatori de opinie, așteptăm implicarea partidelor politice, ONG-urilor, oamenilor de afaceri, pe toți cei care vor cu adevărat să ajute oamenii și familiile, adunările, obștile și ținuturile să iasă la limanul izbăvirii, îi așteptăm pe toți să se implice, cum poate fiecare, pentru găsirea soluțiilor viabile de renaștere socială, nu oricum, ci numai în Biserica Una Ortodoxă, nu oricum, ci numai și numai în Voia și Planul lui Dumnezeu. Sunt zeci și sute de teme de abordat, vor fi zeci şi zeci de rubrici, dar, cum nu le putem cuprinde pe toate într-un număr, atât rubricile, cât și autorii vor fi într-o continuă trecere, în funcție de dăruirea cu care se vor implica și de materialele care vor sosi la redacție, astfel încât structura revistei va fluctua de la număr la număr. Întru cele ce am spus ne dorim să ne aducem contribuția așa cum putem mai bine fiecare, fiind conștienți, încă de la bun început, că fără ajutorul lui Dumnezeu și al Măicuței Domnului, fără ajutorul îngerilor și al sfinților, fără ajutorul arhiereilor, preoților, diaconilor, monahilor, al preoteselor, al credincioșilor cărturari nu vom putea face nimic, și această revistă de cultură și

civilizație va muri chiar înainte de a se naște! Aici, un rol cu totul hotărâtor îl are întreaga Arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei și, în special ÎnaltPreaSfințitul Ciprian, Arhiepiscopul locului, care prin Cuvântul său, prin Binecuvântarea sa poate deschide o minunată filă de istorie a neamului românesc, a neamului dodeca-milenar, poate deschide Orizonturile Bucuriei societății prin lucrarea în mijlocul ei a Sfintei Ortodoxii de către mireni împreună cu monahii, preoții și arhiereii, în slujire diaconală a mirenilor, hotărâți să aducă societatea civilă cât mai aproape de Sfântul Altar al Domnului și trebuie, dar și poate binecuvânta deschiderea unei noi ere a societății ortodoxe, noua civilizație creștin-ortodoxă. Mulțumim Bunului Dumnezeu că a făcut să avem în aceste tipuri aprige Arhiereu puternic, netemător, anti-ecumenist, sigur și hotărât pe linia dascălului Sf. Ioan Gură de Aur, care s-a luptat aprig nu numai cu necredincioșii, nu numai cu rătăcirile unor mireni, ci chiar cu acelea ale unor preoți și arhierei din acea vreme. Contăm natural și intrinsec pe sprijinul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, vechi și puternic centru de cultură și duhovnicie încă de la mutarea scaunului de domnie la Târgoviște prin episcopul Luca: „Un alt aşezământ bisericesc, unul din cele mai vechi ale DREPTULUI ROMÂNESC, întocmit de EPISCOPUL DE BUZĂU, LUCA, ţinea loc de orânduială în vremea lui Mihai Viteazul.” P. P. Panaitescu citat de Gheorghe Petcu în cartea: „Conacul de la Cândești din Țara Buzăului”. Deci acțiunea de înnoire „de drept” care pleacă de la Buzău nu este întâmplătoare, cum nu întâmplător am spus în cartea „Catedra Sf. M. Mc. Sava” că minunea de la București, Catedrala Mântuirii Neamurilor, stă pe catedrala de la Buzău, zis și „Bisericuța Copiilor”, Catedrala Sf. M. Mc. Sava”, spunând aici despre influența crucială a I.P.S. Ciprian ca arhiepiscop, (și de la Domnul, mitropolit și patriarh) asupra ortodoxiei românești și Universale. Am văzut cu toții că, atunci când clerul îi sprijină pe cetățeni, s-a putut menține ora de religie în școli, s-au strâns trei milioane de semnături pentru modificarea termenilor de la „soți” în „bărbat și femeie”, în Constituție, pentru legiferarea clară a Continuare in pag. 8 »»




7

Editorial

familiei tradiționale. Deci, ajutorul clerului este crucial și cardinal pentru ca societatea să pășească spre civilizația ortodoxă ! Cât reușim să facem din cele ce ne-am propus nu depinde de mine, păcătosul, nu depinde de un om (oricât de mare și puternic ar fi el), ci de implicarea tuturor, mai ales a celor ce pot aduce cuvânt de învățătură viu, pentru Azi și Acum, pentru a-i ajuta pe toți și pe fiecare în parte să creadă și să înțeleagă că totul depinde de cât și cum suntem permanent în dorință, în gând, în mărturisire și lucrare în, prin, întru Legea Dragostei lui Dumnezeu, lângă și prin Sfântul Altar de jertfă al lui Hristos Domnul! Numai prin Una și Sfânta Ortodoxie putem să ieșim la țărmurile

Bucuriei depline, putem să atingem Orizonturile Bucuriei în, prin, cu Hristos Domnul, putem acosta la țărmurile Izbăvirii și Mântuirii! Ne dorim din tot sufletul să nu dezamăgim nici pe Dumnezeu, nici oamenii, nici clerul, nici cinul monahal și nici poporul care stă înainte și așteaptă! Binecuvântați dar pe cei care vin, mărturisesc și lucrează întru Numele Domnului, spre Slava Sfintei Treimi și bucuria Măicuței Domnului, spre izbăvirea și mântuirea noastră în Împărăția fără sfârșit a Domnului, Căruia slavă îi aducem, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! Amin!

Ioan Nicolae Mușat

Şi ucenicului său: „Femeie, iată fiul tău” „Fiule, iată mama ta” Şi de-atunci, copile, fii bucuros Toţi cei ce cred în Hristos Află, să ştii, Sunt de-atunci Ai Maicii Domnului fii. Condacul al 6-lea Mila Macii noastre acoperământ Cât cuprinzi pe întregul pământ Oriunde neamul creştinesc Crede şi se roagă la tatăl Ceresc. Icosul al 6-lea Maică preacurată, norul ispitirii Ar acoperi şi credinţa copiilor şi-a iubirii Dar raze luminoase din icoana Ta Sparg necredinţa din inima mea Cu genunchii plecaţi ne rugăm De păcat sufletul uşurăm. Sub pomul credinţei Tale trăim Şi cu fructele lui ne hrănim. Condacul al 7-lea Izvoare de minuni ai adunat Pe Efimia din boala grea ai ridicat Icoana ta, limpede izvor Apa sfântă dai tuturor şi păcătosului care nu se mai scoală Din necredinţă, cumplita lui

boală. Icosul al 7-lea Scăldătoarea Siloamului din străbuni Vindecă boli, face minuni Dumnezeu ne-a dat în astă lume Biserica şi icoana Ta cu nume De Maică Vindecătoare Celui ce se roagă şi aduce cântare Căutând la icoana Ta scăpare. Condacul al 8-lea Străini de credinţa creştinească N-au timp în casa ta să se oprească Şi chinuiţi de duhurile rele Nu vin păcatele să-şi spele De toată-ntinăciunea cum rânduieşti Chiar şi pe păcătoşi să-i miluieşti. Condacul al 9-lea Dulceaţa lumii amestecată cu-ntristare Mărirea, bogăţia n-au scăpare Frumuseţea se veştejeşte Prietenia de moarte se răpeşte Numai tu, Maică, cu credinţa Ta Toate cele lumeşti le poţi apăra. Icosul al 9-lea Norul necazurilor şi negura mâhnirii Ritorii preamăritori ai iubirii

Înfăşurau pe cei necăjiţi în minciuni Dar niciodată n-au făcut minuni. Stăpâna noastră, cu razele darului tău Aperi pe cei necăjiţi de cel rău. Bucură-te, Maică, şi de noi Şi ne scapă de atâtea griji şi atâtea nevoi. Condacul al 10-lea Domnul nostru din cer a dorit Să scape din chinul veşnic poporul rătăcit A sălăşluit în pântecul tău Feciorelnic chiar pe fiul său. Izbăvindu-ne de veşnica moarte De care bieţi muritori avem parte. Aşa a hotărât Dumnezeu, prin mijlocirea Ta Cu viaţa cea de veci a ne scăpa. Icosul al 10-lea Zid şi stâlp fecioriei Maică, păzitoarea bucuriei Îndreptarea celor căzuţi, neridicaţi În văpaia patimilor aruncaţi. Călugărilor ce se zbat în nevoinţă Doar de rugăciunea ta având trebuinţă. Condacul al 11-lea Îmblânzitoarea bolii celui ce suspină Mânia ta e floarea din grădină Flori aducem şi noi chipului


»» Continuare din pag.6



8

Strategia revistei

tău curat De-atâtea rele Tu pe oameni ai scăpat. Icosul al 11-lea Făclie primitoare de lumină Aprinzi din darul de la Dumnezeu Intră şi tu, copile, în a Maicii grădină Credinţă şi lumină să primeşti, La rândul tău şi tu să dăruieşti. Vei călători pe pământ, în văzduh şi pe ape De tot necazul, mânia şi primejdia să te scape. Condacul al 12-lea Icoana făcătoare de minuni E darul de străbuni Prin tine ne legăm cu ei Zălogul nostru cel mai cu temei. Prin tine ne rugăm lui Dumnezeu Păzeşte, Maică bună, şi copilul meu. Icosul al 12-lea Cântăm milele şi minunile tale Sub icoane covoare de petale Primeşte, Maică preacurată, rugăciunea mea În poarta Raiului s-ajungi cu ea Fiului Tău s-o dăruieşti Floarea Credinţei pământeşti Doar Tu ştii podul care duce- n cer Eu poate până mâine pier Îţi las această rugăciune ca floare a mea de- nchinăciune. Condacul al 13-lea Maică, de Dumnezeu născătoare Şi de fii încă nenăscuţi iubitoare Auzi glasul meu şi rugăciunea mea Numai tu mă poţi scăpa De neputinţa cea trupeasca Şi de întinăciunea sufletească Ţie îţi vom mulţumi mereu Fiului Tău, lui Dumnezeu Că ne scapi de veşnica muncă Prin rugăciunea ta şi a Celui de Sus poruncă.

Profesor Aurel Anghel, Buzău

STRATEGIA REVISTEI PENTRU VIAȚA

ORTODOXĂ, PENTRU CREDINȚĂ, ATITUDINE,

CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE

ORTODOXĂ:

ORIZONTURILE BUCURIEI

Vorbim acum doar de câteva linii directoare ale revistei, fără a avea pretenția că vom putea fi convingători, urmând ca, de-a lungul numerelor editate să creionăm mai bine și liniile directoare și modul de abordare al acestora. Trăim fără îndoială în timpuri cu totul speciale ale planetei, dar și ale noastre ca oameni, familii, popoare, timpuri definite, de mulți Părinți înduhovniciți, ca fiind acele timpuri apocaliptice despre care s-a vorbit încă din Vechiul Testament, timpuri speciale la care trebuie să ne adaptăm, pe care trebuie să le trăim special, la duritatea cu care ne agresează, dar și cu înțelepciunea din urmă, a supraviețuitorilor. Dar oamenii, familiile, neamurile și popoarele au mai trecut prin cutremure catastrofale, prin războaie nimicitoare, prin prigoniri dincolo de închipuirea cea mai sumbră…. De ce Azi și Acum ar fi cu totul diferit față de multele alte dăți? Crime au mai fost, de ce acum crimele devin cu mult mai odioase? Înșelătorii au mai fost, de ce acum devin catastrofale? Este vorba cu adevărat de sfârșitul vieții pe pământ așa cum ne îngrozesc atâtea filme și reportaje apocaliptice? În fond, ce este Apocalipsa lui Ioan Evanghelistul pe marginea căreia s-au făcut atâtea scenarii de groază? Este prevestirea morții oamenilor și popoarelor sau este prevestirea trecerii prin moarte la viața adevărată, la viața în Legea Dragostei lui Dumnezeu a oamenilor și popoarelor? Ce este Guvernul Mondial, ce este Biserica Mondială, ce și cum se fac pregătiri pentru acestea și cum ne afectează direct și concret pe noi, românii, pe noi ortodocșii lui Dumnezeu? Va dispărea ortodoxia în maldărul de zeci de mii de secte care se numesc a fi „creștine” sau va avea rolul determinant

în reformarea civilizației pe pământ? Ce importanță are Azi și Acum, în timpul Apocalipsei, faptul că poporul care trăiește în majoritate covârșitoare aici, în Arealul Carpato – Danubiano – Balcano -Pontic, poporul român, vine din negura vremurilor, de pe timpul Havilei, țara Raiului și faptul că este ortodox prin geneză și nu prin demers filosofic sau poruncă imperială? Ce este și ce înseamnă pentru omenire, pentru catolici și mai ales pentru ortodocși prorocirea făcută în secolul al XII-lea de profetul Malachia din Armagh, Irlanda, prind „ultimul papă”? Ce mari transformări planetare ne așteaptă începând cu Decembrie 89, cu 11 Septembrie 2001, cu masiva invazie musulmană în Europa, începând cu Marele și Sfântul Sinod din Creta, ce ne așteaptă și cum putem face față la toate care vin? Care este Voia și Planul lui Dumnezeu și cum le descoperim printre miile de prorociri, amenințări, atenționări și văicăreli în aceste hățișuri de dorințe, ambiții, viziuni și planuri ale mai-marilor lumii acesteia, a răutății și înșelăciunii, a bolii, suferinței, nepăsării, morții și distrugerii? Acestea formează o foarte mică parte din noianul de întrebări ce ne frământă ca români, ca ortodocși, ca oameni, ca familii, ca popoare… Vom știi sau nu răspunsurile CORECTE, vom crede sau nu acestora, vom acționa în consecință, viața va merge mai departe ori de suntem striviți de tăvălugul ei, ori de vom știi să ne adaptăm traiul și atitudinea conform necesităților trecând, sau nu, printr-o așa deasă sită cu care suntem cernuți. Obiectivele revistei sunt cele ale Ortodoxiei lui Dumnezeu, ale calendarului mântuirii, direcționarea pe care ne-a dat-o Hristos de la Tatăl prin Ruga-Jurământ „Tatăl nostru”, formarea conștiinței ortodoxe a oamenilor, familiilor, popoarelor prin practicarea ortodoxiei în tot locul, cu timp și fără timp, revigorarea parohiilor, episcopiilor, patriarhiilor, Poporului lui Dumnezeu din toate punctele de vedere. Acum 80-85% din populația României este declarată a fi ortodoxă, dar, din păcate, 80-85% dintre credincioșii care se numesc ortodocși nu merg nici măcar la o




9

Strategia revistei

biserică oricare în duminici și zile de sărbătoare, cu atât mai puțin la parohia unde sunt arondați, acolo unde ar trebui să facă, împreună cu ceilalți credincioși, comuniune de trai în jurul Altarului Domnului. Mulți credincioși vor să trăiască în comuniunea națională și internațională ortodoxă, fără a trăi în comuniunea parohială, acolo unde trebuie să rezidească relaționarea socială ortodoxă. Din această cauză parohiile și episcopiile nu numai că nu au bani și sunt foarte neputincioase în a face ajutorare în cazurile sociale, ci, ceea ce este cu mult mai grav, sunt aproape inexistente în cuvântul, decizia și orientarea societății începând de la primăriile comunale și ajungând la primăriile municipiilor, începând de la deciziile simple și până la cele mai grele și de importanță crucială pentru oameni, familii și popoare. De aceea, pentru că suntem ortodocși DOAR CU NUMELE, nici în comunitatea națională, și cu atât mai puțin în cea internațională, NU CONTĂM CĂ SUNTEM ORTODOCȘI, (nici la nivel local, nici național și cu atât mai puțin la nivel internațional și mondial), că avem Dreapta credință (Arhieria, căci Hristos este Arhiereul arhiereilor), că avem dreapta Conducere (Împărăția, căci Hristos este Împăratul împăraților), că avem Dreapta învățătură (Academia, căci Hristos este Învățătorul învățătorilor)…. NU CONTĂM nici teologic, nici filozofic, nici politic, nici social, NU CONTĂM în niciun fel, nici în fața noastră, nici în fața conducătorilor lumii. Ba încă mai mult decât atât, ne mai și mirăm și facem valuri-valuri de furie că arhiereii noștri fac așa „concesii incredibile”, așezându-se în Consiliul Mondial al Bisericilor sau recunoscând „alte biserici”, în Marele Sinod din Creta. Oare nu le numește Duhul „biserici” și pe acelea pe care le aruncă din „gura Sa”? Oare nu-l numește Domnul „prietene” pe cel pe care-l aruncă în întunericul cel mai din afară în Pilda Nunții Fiului de Împărat? Să fim noi, cinci sute de milioane de mireni, cu comportament impecabil ortodox și tot impecabili îi va face comportamentul nostru și pe monahii, preoții și arhiereii noștri! Hai să plecăm cu rigoarea și cu pretențiile de la

noi înșine și nu din afara noastră! Ce vor acei câțiva credincioși, preoți și arhierei, să nu fim nici măcar cu numele printre cei care „se numesc ei înșiși , chiar să nu fim prezenți la masa tratativelor mondiale și să ne spunem punctul nostru de vedere? Oare nu se comportă acești guralivi ca și când poporul român, declarat 80-85% ortodox, ar și trăi 100% ortodox în familie și-n societate, iar arhiereii conducători nu ar ține cont de această minunată realitate și vin ei guralivi și valoros ca să constate cât de ortodox trăiesc satele, comunele și orașele noastre, iar arhiereii conducători nu văd asta? Noi, cetățenii ortodocși, cu sutele de mii, cu zecile de milioane ne comportăm peste tot ca și când n-am fi ortodocși (ORTO-DOCȚI,

Lipsa cea de fiecare zi

Lipsesc multe-n ţara mea,

Şi o spun cu conştiinţă

Însă lipsa cea mai grea,

Este lipsa de credinţă.

N-avem drum, n-avem

cărare,

Răi de mână, buni de clanţă.

Însă lipsa cea mai mare,

Este lipsa de speranţă.

Vrăjmaşii în noi se-nfruntă,

N-avem spirit de unire.

Însă lipsa cea mai cruntă

Este lipsa de iubire.

Nu avem ce pune-n gură,

Suntem şi flămânzi şi goi.

Însă lipsa cea mai dură

Este lipsa de-a fi noi.

Dă răul din noi afară,

Trăim la limita de jos.

Dar lipsa ce ne-nfioară

Este lipsa lui HRISTOS!

Girel Barbu, Buzău

orto-doxa credinței (Arhieriei), orto-doxa învățăturii (Academiei), orto-doxa conducerii (Regalității duhovnicești), dar avem pretenția de-a se baza pe noi

stăpânii noștri ca și când am fi niște sfinți. Oare n-am picat eu însumi în capcana acestui protestantism ortodox și n-am avut și eu furiile acestor soldați, caporali, colonei care știu ei mai bine cum trebuie să conducă lupta ortodoxiei Mareșalul cu Generalii săi? Neîncrederea semănată de unii în monahii, preoții și arhiereii privindu-i pe cei care ne conduc duhovnicește face de o mie de ori mai mult rău decât înseși greșelile pe care le scot în evidență acești „judecători” de ocazie! Nu s-a înțeles că această cădere globală arhierească este o „năpârlire” spre lepădarea formelor organizatorice vechi și înnoirea structurii și revigorarea duhului Ortodoxiei despre care au vorbit sfinții. Da, Biserica lui Dumnezeu face politică, DAR NU POLITICA PARTIDELOR LUMII, CI POLITICA LUI DUMNEZEU care spune: „Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? (Iată implicarea politică - n.m. «nota mea») Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6, 31-33) și iarăși: „(…) N-au trebuinţă să se ducă [în lume-n.m.]; daţi-le voi să mănânce.” (Matei 14,16) și iarăși: „(…) Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.” (Marcu 10, 42-44) … Da, nu putem renunța sub nicio formă la cuvântul și la acțiunea „politică” pentru că lumea a răstălmăcit acest cuvânt, așa cum nu putem renunța sub nicio formă la cuvintele „cruce”, „creștin”, zvastică”, închinare”etc., pentru că lumea, de-a lungul timpului, a răstălmăcit și chiar diabolizat aceste cuvinte, înțelesurile lor, acțiunea pe care o reprezintă, lucrarea lor. Pentru că vrăjitoarele folosesc crucea, pentru că protestanții care nu cred în Sfânta Cruce



10

Strategia revistei

Cugetare (privind Sfânta Icoana a Domnului Iisus

Hristos Prunc)

„Privesc la TINE, DOMN IISUS,

Ce doar sosişi, din Cer, de Sus,

Pruncuţ gingaş şi PREAFRUMOS,

AL TATĂLUI FIU – IISUS HRISTOS.

Icoana SFÂNTĂ-ŢI cu drag privesc,

Dar, totodată, mă gândesc,

La ce primejdii te pândesc.

Nici n-ai sosit bine, aici,

Şi lui Irod grijă-i ridici.

Doar ce sosit-ai pe pământ,

Că Irod ŢI-a pus rău gând,

Să Te omoare, cât de curând,

Că se află tulburat

De vestea ce a aflat:

Că TE-ai născut ÎMPĂRAT,

Şi-al său regat i-ameninţat,

Că fi-vei TU încoronat.

Nici n-ai sosit bine în lume,

Că vâlvă mare făcu al TĂU nume.

De pe acuma TE urăsc

Şi curse grele îţi urzesc.

Pentru unii eşti MARE BUCURIE,

Pentru alţii, nebunie,

Şi prilej pentru mânie.

Pruncuţ frumos, cu păr buclat,

Cât de mult TE-a căutat

Pământeanul împărat,

Pentru a fi şi TU înjunghiat,

Printre cei paisprezece mii

De nivinovaţi copii,

Ce nebunul i-a tăiat

Şi mamele a-ndurerat.

Pruncuţule, preagingaş,

Ce ai chip de îngeraş,

Privind mânuţele TALE,

Mă gândesc şi la piroane,

Care groaznic le-or străpunge,

Şi-of fi îndurerate-n sânge.

Ale tale picioruşe

Frumoase şi jucăuşe,

Vor fi puse în cătuşe

batjocoresc crucea punând-o pe cărțile și casele lor de rugăciune, pentru că sataniștii o inversează batjocorind-o, noi, adevărații creștini, ORTODOCȘII, nu putem renunța la cruce din motivul că lumea o batjocorește, ci, cu atât mai mult trebuie să ridicăm Sfânta Cruce deasupra oamenilor și familiilor, neamurilor și popoarelor! Pentru că toți aiuriții se numesc de la sine „creștini”, batjocorind în adunările lor această numire, noi nu vom renunța la acest minunat cuvânt care înseamnă „următori ai lui Hristos Domnul ÎMPREUNĂ cu APOSTOLII SĂI”, întrucât, conform Faptelor Apostolilor, „creștini” înseamnă strict „ortodocși” iar „ortodocși” înseamnă strict „creștini”, întrucât numai BISERICA ORTODOXĂ este Una, Sfântă, Apostolică și Sobornicească. Pentru că nebunia hitleristă a batjocorit zvastica făcând din acest minunat semn ancestral o imagine a urii și înșelătoriei satanice, noi nu renunțăm la acest simbol atestat chiar în străvechea cultură de la Cucuteni, semnul Havilei, al începuturilor lumii amintit în Vechiul Testament prin îngerul cu sabia de foc (rotată). Pentru că sunt zeci și sute de mii de feluri eronate de închinare, și toate acestea batjocoresc „dreapta închinare”, nu vom renunța la închinarea ce trebuie s-o aducem Domnului, cu toată gândirea, cugetarea, glăsuirea și lucrarea noastră ! Tot astfel, nu putem renunța la cuvântul „politică”, care înseamnă „conducerea în toate a cetății” pentru că lumea a deturnat această conducere, din conducerea spre viață a oamenilor și popoarelor în conducerea lor spre moartea de aici și de dincolo. Hristos Domnul este Împăratul împăraților tocmai pentru că este conducătorul în toate al oamenilor și popoarelor, de aceea fiecare dintre cei botezați în Domnul trebuie să urmeze și să consolideze acest mod SUPREM de conducere a oamenilor și popoarelor și omenirii, ACEASTĂ FORMĂ A POLITICII! (Poli-Tea=Poli-Teo=În tot și toate în, prin, cu Dumnezeu) De aceea Domnul a certat cetățile în care a făcut atâta lucrare dumnezeiască și ele nu s-au convertit de

la rătăcirile lor și aceasta este dovada că Hristos Domnul face adevărata Poli-Tea, (Poli-Teo)! Care din orașele, metropolele, ținuturile de azi n-ar fi certate de Hristos Domnul? Dar iată că Domnul „le face pe toate noi”: și conducerea (politica) a toată lumea, prin Casa Regală a Poporului lui Dumnezeu, (fiind Împăratul împăraților), și învățătura în toate, a toată lumea prin Casa Academică a Poporului lui Dumnezeu, (fiind Învățătorul învățătorilor), și închinarea a toată lumea prin Casa Arhierească a Poporului lui Dumnezeu, (fiind Arhiereul arhiereilor)! A nu se înțelege de către rău-voitori că vom subjuga atât regalitatea, (conducerea în Domnul), cât și învățătura în Domnul, cu casele și curțile lor, bunului plac al clerului, așa cum s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei, creându-se acea tensiune grozavă în societate datorită diverselor abuzuri. Ci fiecare din „casele” și „curțile” amintite se subordonează global Legii Dragostei lui Dumnezeu constituționalizată prin cele 333 de Canoane, iar aceasta nu oricum ci prin profesionalizarea, după menirea specifică, a fiecăreia, Casa Arhierească după menirea ei, Casa Academică după menirea ei, Casa Regală după menirea ei, toate sub sceptrul Pocalului Mântuirii care este în Ortodoxie, după aflarea și formarea sublimei Mese Apostolice a celor 12 arhierei întocmai cu Apostolii. Instaurarea „culturii Duhului” peste oameni, familii, neamuri și popoare (după cum spunea Părintele Rafail Noica în „Cultura Duhului”) duce în mod normal la instaurarea peste oameni, familii, neamuri și popoare a „civilizației creștine”, „civilizației ortodoxe”, singura șansă a omenirii. De ce așezarea oamenilor și popoarelor în Legea Dragostei lui Dumnezeu, în cele 333 de Canoane ale Dragostei lui Dumnezeu, este singura șansă de supraviețuire a omenirii? Pentru a arăta aceasta trebuie scrise milioanele de cărți întru Adevăr, Religie, Viața oamenilor și omenirii, contracarând în amănunt cărțile care s-au scris împotriva adevăratei RELIGII, Ortodoxia, împotriva simțirii, gândirii și lucrării în, prin, cu Dumnezeu în Biserica Sa. Trebuie reînțeles (gândit, lucrat) la nivel superior, duhovnicesc, tot ce s-a




11

Strategia revistei

`

În butuci prea straşnic strânse,

De piroane reci străpunse,

Din care o curge râu de sânge.

Privesc cu drag la fruntea TA,

Dar văd şi cununa grea,

Cea de spini, ce vei purta,

Pe fruntea ce-o sângera,

Când spinii ţi-or împlânta,

Până-n creieri de-or putea.

DOMN IISUSE, DOMN COPILE,

Mă uit la coastele-Ţi fragile,

Ce le văd de-acum străpunse,

De suliţa ce le-o pătrunde

Şi inima o să-ţi inunde,

De apă şi de mult sânge.

Perişoru-ţi inelat

Ţi-l văd cu sânge încurcat.

Iar orăjorii, îmbujoraţi,

Vor fi bătuţi, vor fi scuipaţi,

De lovituri tumefiaţi.

Ochişorii TĂI, divini,

Îi văd de lacrimi şi sânge plini.

Umeraşii TĂI, fragili,

Vor suporta mare chin.

Crucea grea o vor purta

Şi des vei cădea sub ea.

Feţişoara-ŢI preafrumoasă,

De sudoare îţi va fi arsă.

De sudoare şi de sânge

Şi de pălmuiri prea multe.

Trupuşorul TĂU, DUMNEZEIESC,

Cu chipul cel omenesc

Îl văd cum s-oʼncovoia Sub grele chinuri, ce-o purta. N-am săʼnţeleg, niciodată, Nedreapta lor judecată

În care vei fi purtat,

Fără să fii vinovat.

Chinurile ce-ŢI vor alege,

Pe care, toate, le vei parcurge,

Fără nicio împotrivire,

Şi fără pic de cârtire.

Omule, ce ai doar chip,

Şi ţi-l doreşti ocrotit



gândit (lucrat) în privința omului și societății…. Vom face oare noi acestea, vor fi făcute acestea în două sau trei generații? Nicidecum ! Măcar în două-trei generații să se pună bazele duhovnicești ale acestei lucrări prorocite și să se instaureze cadrul legitim întru așa minunată lucrare. Noi și copiii noștri doar deschidem drumul pentru ceea ce nepoții noștri (unii din ei chiar s-au născut) vor înfăptui, într-o realitate pe care noi azi n-o vedem, dar sunt câțiva care o bănuie ca într-un vis frumos. Vorbind de „celălalt”, în acest demers, el este „Marele celălalt”, acela prin care obținem binecuvântările lui Dumnezeu, acela (pe care nu-l cunoaștem) prin care ajutorul pe care-l dau îmi face diferența între viața veșnică și chinul veșnic, acela pe care eu, muritorul, trebuie „să-l văd”, de care mie, muritorului, trebuie „să-mi pese”, la suferința căruia trebuie să mă cobor așa cum ne îndeamnă Părintele Justin Pârvu când spune: „Zadarnic înalți ochii la cer dacă nu știi să îi cobori la cel ce suferă lângă tine”…. Deci, în câteva cuvinte, căutăm ca revista să aibă un caracter activ, implicat, dar cu cât mai mult discernământ pentru a nu stinge credința care abia mai pâlpâie, căutăm să abordăm subiecte variate și să avem cât mai mulți colaboratori dintre mireni, cărturari, monahi și monahii, slujitori la parohie, mame de preoți și arhierei, frați și surori de preoți și arhierei, preotese, (aceasta pentru a vedea cum au fost crescuți cei care-au devenit monahi, preoți și arhierei), pentru a se da o cât mai bună înțelegere în familii asupra acestei slujiri așa minunate! Cu atât mai mult așteptăm mărturiile și lucrările monahilor, preoților și, cu atât mai mult, ale arhiereilor pe această temă, așa generoasă, a civilizației ortodoxe, dar și partidele se pot exprima, oamenii politici, cercetătorii, formatorii de opinie, căci, întrucât toate sunt noi, după Cuvântul Domnului, nimeni nu poate să spună că este familiarizat cu ce urmează a fi făcut, că ar cunoaște deja drumul. De aceea, revista nu este numai de credință ci și de atitudine, nu este numai de cultură ci și de civilizație, adică rostul credinței, atitudinii și a culturii atât pentru oameni și

familii, cât și pentru popoare. De aceea vor fi pagini privind dreapta credință nu numai din Noul Testament, nu numai de la Hristos la noi, ci și din Vechiul Testament și legătura atât a Vechiului Testament cu Noul, cât și prorocirile din Vechiul (ca pildă a „evreilor de carne”) împlinindu-se acum în Noul (ca lucrare a „evreilor de Duh” care sunt ortodocșii). Dar, dreapta credință nu începe cu Avraam, așa cum este recunoscut în însăși Sfânta Scriptură și de aceea, lucrul nostru trebuie să cuprindă și cele ce au fost înainte, așa ne obligă Sfânta Scriptură să descoperim „neamul” de credință al lui Melchisedec, acel neam minunat prin RÂNDUIALA căruia este binecuvântat și Vechiul Testament, dar și Însuși Hristos, Care este „preot în veac”, adică veșnic, după acea RÂNDUIALĂ. Descoperind acel „neam” de credință, anterior neamului evreu, descoperim neamul lui Noe, al lui Enoh, al lui Set, al lui Adam și „civilizația evei” care era o civilizație matriarhală și „civilizația adamică”, cea de început, care a fost o civilizație patriarhală. De aceea am vorbit de „civilizația Carpatină” din Arealul Carpato-Danubiano-Balcano-Pontic a cărei succesoare este, de fapt și de drept, „civilizația română”. Astfel, în aceste pagini vor avea loc și istoria creștinismului și istoria iudaismului, dar și istoria veche, străveche și ancestrală a poporului român, singura soluție prin care „neamul lui Enoh” este alături de „neamul lui Ilie” în perspectiva eshatologică a unirii Nordului cu Sudul, a „Mesopotamiei de Nord” cu „Mesopotamia de Sud”, în lucrarea iliașa-enohiană de care vorbesc sfinții lui Dumnezeu. De aceea nu vreau să fie surprinși cititorii când în paginile revistei pentru civilizația care va veni apar articole privind civilizațiile care au fost, căci nu tot ce vine de la „neamuri” în sensul „din afara iudaismului” este „păgân”, atâta timp cât Hristos Domnul este prorocit prin acea civilizație din afara iudaismului. Vor fi multe articole privind „profesionalizarea socială”, începând de la „profesionalizarea preoției” și conducerii (regalității), până la „profesionalizarea academică”, în sens



12

Strategia revistei

De lovituri şi de dureri

Şi de alte neplăceri,

Vădeşti milă doar pentru tine

Şi voieşti să-ţi fie bine,

La IISUS nu te-ai gândit,

Că are şi EL un trup

Şi n-o putea îndura atât. Omule cu chip „peʼafară” Daʼnăuntru eşti doar fiară, Mai feroce decât ea

Ai arătat fiinţa TA.

O, ce mare îngrijorare!

De astfel de constatare.

Parcă nu-ţi vine să crezi

Când astfel de oameni vezi

Cât te costă să fii bun?

Caʼn cer răsplată să-ţi aduni Ce câştig ai din cele rele

Chiar habar nu ai de ele?

Că-ţi stau în cârcă zi de zi,

Şi-ntr-o zi, greu vei plăti.

Că vremea se vremuieşte Şiʼn curând totul se plăteşte. Că nimeni veşnic nu trăieşte

În astă lume ceʼnebuneşte, De răutăţi şi de primejdii,

În care crud se zvârcoleşte

Din cauza păcatelor,

Şi-a fărădelegilor,

Ce-a cuprins întreaga lume,

Şi-o pieri grabnic, al ei nume,

După cum SCRIPTURA spune.”

Floarea Dimian, Buzău


duhovnicesc, căci, alături de credință și înțelepciunea (pe care o numim mai aproape de înțelegerea de obște - filosofie) pe care o emană, știința are un rol fundamental în lucrarea și discernământul vieții duhovnicești. De aceea suntem obligați să avem capitole pe secțiunea: „Știința în slujba vieții și discernământului”, așa cum discernământul este în slujba înțelepciunii (filosofiei) și științei. Dar, cum nu putem vorbi de cultură în afara artei și despre artă în afara culturii, demersul ne obligă să avem și pagini dedicate artei, arta cuvântului, arta culorii, a formelor, arta populară în toate ale ei, arta vestimentară, arta construcțiilor, arta meșteșugurilor, arta habitatului, arta integrării în circuitele naturii. Și pentru că sunt atât de multe secțiuni, de la „Sfatul Duhovnicului” și „Cuvântul Parohului” până la „istoria creștinismului românesc” și „civilizația pelasgă și hyperboreică”, de la „artă și cultură tradițională” și „viața parohiilor” până la „Apocalipsa Azi și Acum” (sau „Apocalipsa Bucuriei”) suntem nevoiți să lăsăm pe numărul viitor o prezentare a secțiunilor și paginilor consacrare ale revistei, cu atât mai mult cu cât vom beneficia și de sugestiile colaboratorilor și cititorilor ! Suntem total împotriva ecumenismului actual, adică împotriva a ce se înțelege și se lucrează acum sub stindardul ecumenismului, iar aceasta din 333 (număr canonic) de motive întrucât această erezie afectează crucial, cardinal, fundamental și STRUCTURAL Legea Dragostei, dată nouă prin sfânta Jertfă, pe sfânta Cruce de Hristos Domnul. Calea ecumenică a „ereziilor a toată lumea” este calea morții și calea trădării lui Hristos Domnul și nu poate un monah sau preot sau ierarh sau un patriarh sau toți la un loc, cu toate forțele pe care le-ar aduna, cu toate cuvintele sau faptele, să facă să dureze „Împărăția ecumenică a ereziei”, dar de înființat sunt deja gata s-o înființeze. Ortodoxia lui Dumnezeu vine cu modelul de civilizație ortodoxă adus de Însuși Hristos Domnul, model existent în Sfânta Scriptură, în duhul scrierilor și faptelor Sfinților Părinți, model de

civilizație care trebuie descoperit, înțeles, mărturisit și lucrat de oameni și familii, adunări, obști și ținuturi, neamuri și popoare ! Panta ecumenistă este spre hăul cel mai distrugător pe când, civilizația ortodoxă este urcușul duhovnicesc cel mai greu al oamenilor și popoarelor, a celor conduși dar și a conducătorilor. Dacă suntem total împotriva ecumenismului în mod obligatoriu suntem și împotriva separării totale de cei care doresc să-L mărturisească și să-L promoveze pe Hristos așa cum pot ei, amintindu-le, așa cum s-a făcut la

Sfântul și Marele Sinod din Creta, că nu sunt pe Calea adevărată. Avem această convingere nu de la noi înșine, ci de la Bunul Dumnezeu și de la Sfinții Săi, Care a spus: „Cei care nu sunt împotriva voastră sunt cu voi!” Când Hristos ne spune că sunt cu noi și catolicii și protestanții, noi nu trebuie să-i considerăm dușmani pentru că suntem împotriva ecumenismului. Am uitat oare că Hristos, în pilda Nunții Fiului de Împărat numindu-l „prieten”, l-a dat întunericului cel mai din afară pe cel care nu avea „haina nunții”? Am uitat oare că Hristos le numește „fecioare” în Pilda celor zece fecioare, chiar și pe acelea pe care nu le primește la „Nuntă”? Am uitat oare că în Apocalipsa lui Ioan sunt numite „biserici” chiar și acelea care sunt aruncate din „Gura Duhului”? Mai mult, va fi „Împărăția împărățiilor necreștine” (ne-ortodoxe), Gog și „Împărăția regatelor creștine”, (ortodoxe), Magog, deci toți acești „creștini” din afara ortodoxiei vor fi acolo în Gog, alături de toți din celelalte adunări religioase care nu sunt ortodocși (creștini), dar nu sunt nici împotriva Ortodoxiei lui Dumnezeu, (aceasta dacă nu reintră în ascultarea Bisericii Ortodoxe a lui Dumnezeu cum au fost moșii și strămoșii lor)! Mulți consideră că dacă s-a dat „convențional” și celor care s-au separat de ortodoxie numele de „creștini” aceștia chiar și sunt creștini, și aceasta întrucât au uitat că numele de „creștini”, s-a dat celor care erau cu Apostolii încă din Faptele Apostolilor, adică este absolut sinonimă denumirea de „creștini” cu cea de „ortodocși”. Dar, oare cum se simte unul care nu ține ortodoxia numindu-se de la sine „creștin”, adică drept-măritor, adică împreună cu Apostolii? Vedeți voi că sunt confuzii asupra termenilor tocmai ca să fie confuzie asupra gândirii, că trăim alt Turn Babel? Sunt milioane și miliarde de categorisiri și împărțiri pe milioane și miliarde de criterii tocmai ca atunci când apare criteriul crucial, cardinal și fundamental, acesta să fie privit ca unul dintr-un milion și miliard, ca să nu i se dea importanță… De aceea, diavolul, prin slujitorii săi, a făcut atâtea amalgamări și alambicări în două milenii



13

Strategia revistei

tocmai pentru a nu mai știi omul ce și cum să creadă. Iar aici, solicit cel mai mare discernământ cititorilor, colaboratorilor și împreună lucrătorilor la această revistă întrucât, nici unul nu este implicit de acord întru totul cu gândirea mea privind civilizația ortodoxă, fructificarea credinței, atitudinii, culturii oamenilor și popoarelor! Spun aceasta, pe de-o parte pentru a-i feri pe toți de acuzațiile răutăcioase și nefondate că mi-ar susține theoriile, dar pe de altă parte, pentru a nu-și aroga nimeni merite implicite, căci nici împreună lucrarea, nici colaborarea, nici sponsorizarea și nici cumpărarea sau citirea revistei nu te califică, din oficiu, pentru un anumit tip de civilizație. Eu trebuie să strig strigarea mea și să mărturisesc lucrarea mea și fiecare, prin articolele pe care le scrie lucrează pentru „o” civilizație a viitorului, dar care este aceea, trebuie să și-o identifice, trebuie s-o mărturisească personal, trebuie să și-o asume și s-o argumenteze. Asta nu înseamnă implicit că cei care sunt „pe aici” sunt implicit dintre lucrătorii civilizației „AȘA”, că înțeleg și își asumă modelul propus de mine și ce-i care m-au trimis. Fiecare răspunde pentru propriile articole, pentru propriile păreri și viziuni! Ne rezervăm dreptul de a promova articole diverse, cu viziuni diverse (însoțite de comentariile mele „Sfatul meu”), dar asta numai în iconomia dovedirii superiorității Ortodoxiei pe orice direcție crucială a devenirii societății. Și aici este paradoxul publicării unor materiale catolico-papale sau protestante într-o revistă axată pe fundamentele ortodoxe… aceasta pentru că nu pot lua atitudine față de un material pe care nu-l public, măcar în fragmente. Oricine ar face această revistă de credință, atitudine, cultură și civilizație ortodoxă, ar face-o în felul său, fie mirean, cărturar, monah, preot sau arhiereu, iar eu trebuie s-o fac așa cum pot și cred eu, chemându-i pe toți să-și argumenteze viziunea globală, reactivă, integratoare… a noii civilizații, spre care TREBUIE să se îndrepte omenirea. Vă asigur că, din

cele opt miliarde de variante virtuale, există un singur grupaj, legat ca un snop, de 144000 de variante eligibile, care să satisfacă simultan cele 333 (număr teologic) de Canoane ale Legii Dragostei lui Dumnezeu. Problema este nu faptul că li se pare că vorbesc de pe altă planetă unor mirenii de obște și cărturari, ci că mi-e vorbirea și neînțeleasă și suspectată, chiar de monahi, preoți, arhierei! Și atunci când trebuie să te aperi și de dușmanii de afară, dar și de propria gardă de corp, acțiunea devine

subit o „aventură” sumbră. Și tocmai pentru că lucrurile sunt foarte, foarte noi și susceptibile interpretărilor, atât pericolul derapajelor va fi foarte mare, cât și pericolul acuzațiilor nefondate de orice fel, începând de la cele teologice, că vreau să-mi fac vreo sectă, până la cele filozofie, politice, culturale, ba chiar și medicale, (n-ar fi prima dată) că nu sunt sănătos… la minte. Preoții și-ar dori să tragă această Direcționare în curțile patriarhiilor, cărturarii au tras deja lumea în zona „științei fără Dumnezeu”, fără înțelepciune, dar și unii și alții uită de certarea cu care i-a certat Domnul, pe Apostoli și cărturari în Pilda lunaticului…. Dumnezeu să ne ajute pe cale!

***

Pentru apariția la două luni, cu un volum de minim 48 și maxim 52 de pagini și un tiraj de minim 200 de abonamente, (număr de abonamente strict necesar procesului de editare) prețul estimat al revistei este de 5 lei, pentru viitorul an (primul număr este mai mare datorită fundamentării și mesajelor de susținere). În cazul în care volumul de articole și alte lucrări este vizibil mult mai mare decât poate duce revista, vom analiza și posibilitatea editării pe o plajă superioară de minim 52 și maxim 60 sau

64 de pagini și vom vedea efectele asupra costurilor și prețului, valoarea abonamentului poate rămâne aceeași, dar aceasta probabil, numai în cazul depășirii unui număr de min 500 de abonamente pe an-persoană. Detaliile tehnice vor fi anunțate din timp, dar vorbim de siguranța pe an a prețului revistei, de 5 lei pentru anul 2017, afară de taxele poștale. În numărul viitor vom publica un regulament de promovare, editare și procurare a revistei pe care o dorim și în format electronic și în format tipărit și cu pagini de promovare pe rețelele de socializare. Materiale vor fi primite exclusiv în limba română, în format electronic. Aceste două articole - „Motivația” și „Strategia” - sunt documentele fundamentării revistei și nici eu și nici altcineva nu poate să

le modifice, căci, cu o drujbă bună și cu o mână dibace, din orice stejar falnic poți face câteva căruțe de lemne de foc. Nu putem pune nici numai articole grele, din cercetarea fundamentală de teologie, conducere, învățătură pentru că revista nu-i curs academic, nu putem pune nici numai articole de nivel liceal întrucât nu poți provoca „civilizația ortodoxă” cu așa materiale simple! Sigur, aceste două articole de fond sunt suficient de provocatoare pentru toate domeniile culturale, până la iminenta invazie, atunci vom vorbi mai răspicat despre toate. Poezia, tradiția, istoria, cultura și civilizația străveche vor fi prioritare alături de teologie, cum ne-m pricepe și noi, colectivul de redacție, cum ne vor sosi și materiale spre publicare. Public un



14

Strategia revistei

material, întrucât consider că publicul trebuie să ia cunoștință de acea abordare, nicidecum pentru că aș fi în parte sau întru totul de acord cu cele enunțate. Nu public un material pentru că nu-l consider elocvent sau necesar în acel număr, sau pentru că impactul ar aduce prejudicii autorului sau comunității. De aceea revista va avea rubricile „Drept la replică”, „Drept la atitudine”, dar și pentru că suntem greșitori, „Erată”. Nu sunt luate în considerație decât materiale trimise pe email în format Arial Narrow 11, cursiv, la un rând, cu diacritice standard, în funcție de iconomia editării acestea vor fi fragmentate în serial. Suntem la început de drum și sunt foarte multe reglementări de făcut pe care nu le putem stipula acum pentru a nu îngreuna și mai mult revista. Întrucât elevii, studenții și toți tinerii sunt o prioritate absolută a demersului nostru de înțelegere, a rostului formării unei noi civilizații care să înlocuiască nebunia lumii de acum, acel UNIC tip de societate creștin ortodoxă chemată să contribuie canonic la minunata lucrare a lui Hristos Domnul și a Bisericii Sale, de rezidire a omului și omenirii, noi, toți dreptcredincioșii, co-lucrători și colaboratori trebuie să ne îndreptăm forțele spre formarea acestor noi generații, căci suntem părinții și moșii acelora care vor trăi în această nouă civilizație, civilizație plecată pe calea lui Hristos Domnul, pe calea Mântuirii. Și dacă vom mai scrie o sută de cărți pe această temă și va fi revista la al miilea număr, subiectele nu sunt epuizate, căci viața este mereu nu numai seducătoare și surprinzătoare, este mereu provocatoare! Pentru susținerea revistei alerg, împreună cu câțiva prieteni, să înființăm „ASOCIAȚIA pentru CIVILIZAȚIA ORTODOXĂ – ASCIOR”, iar acolo, în Actul constitutiv și în Statut va trebui să punem într-o formă mai clară și structurată obiectivele Proiectului și mijloacele de promovare a „civilizației ortodoxe”. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să nu dezamăgim, să păstrăm de-a lungul anilor orientarea și liniile cruciale directoare pe care le-am trasat prin aceste două articole de fond ale revistei,

articole cumplit de lungi pentru unii, frustrant de scurte pentru mine ! Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, toți îngerii și toți sfinții să ne călăuzească și să ne ajute întru buna și atât de necesara lucrare la care am pornit! Doamne ajută! Ioan Nicolae Mușat

Sâmbăta

sâmbăta bat cuie în indiferență

pironesc pe cel care nu poate fi

răstignit

păgânul din mine

ascuns de orice formă de empatie

acela care mă arată cu degetul

râzând de iubire

când mă cuibăresc ca un prunc în

brațele deznădejdii

și îmi leagăn orele în poeme - chibrit

o singură scânteie și pământul se

răstoarnă pe muchiile durerii

insomnia își târâie pașii

abandonându-mă cuielor

care se răsucesc înăuntru ca o

păpușă vorbitoare

ea nu cere nimic

spune atât

în lumea în care m-am născut

cresc sfinți cu spini înfipți adânc în

carne

copiii lor cresc bătrânii timpului nostru

ca pe niște jertfe fără altar

și dincolo e pragul subțire

unde Dumnezeu așteaptă o oră

tăiată din calendar

ca omul să-și recunoască

memoria și să tacă brusc.

Mihaela Roxana Boboc , Buzău

…și Dumnezeu

Ne îmbolnăvim de tristeți

Pe-alocuri uitând,

Că toate-și au rostul

În mintea Divină…

Și chiar de ni-e greu

Alături simțim,

Cum Dumnezeu ne ține de mână.

Povara ce-o ducem, ușoară-i și

grea…

În suflet credința de crește –

Toate au sens și-atunci când murim,

Și-atunci Dumnezeu ne iubește.

Și parcă lumini ne

veghează etern –

Atent îndrumându-

ne calea,

Dar viața-i miracol,

înveți să-l trăiești,

În toate cerându-ți

iertare.

Răsare tăcerea ruine

lăsând –

În rugăciuni se stinge candela,

Și-n trudnica țărână ne facem

pământ –

Și Dumnezeu ne ține de mână…

Lector Univ. Dr. Tatiana Dabija,

Chișinău, Rep. Moldova

Aduceri aminte

Ai plecat lăsând în urmă adieri

Zvâcnet de pleoapă, ramuri de irişi

Tristeţi abia reţinute

Îţi mai aduci aminte

cum îmi alintai auzul?

Despletiri de şoapte

Peste păduri liniştea mijea linişte

Cărăruind necuprinderea orizontului

Rămas desfrunzit aud uneori

Foşnitoare cărări pe retină-mi

Licărind în zbor de visare

Chemare ce-şi lasă văzută

lacrima aducerilor aminte

Vasile Luca

MEDITATIVE…

Când eşti lipsit îndelung de dragoste,

atunci guşti fiecare fir... când o

întâlneşti şi simţi deplin fiecare aromă

ce tainic se ascunde înăuntrul sevei

lui.

Livia Zezeanu, Brăila

https://www.facebook.com/profile.php?id=100004519485285&hc_ref=NEWSFEED&fref=nf



15

Direcționarea duhovnicului

Tronul Hetimasiei, Tronul Judecății

IZVORUL BUCURIEI În aceste vremuri pline de tristeţe, dezamăgiri, temeri, ură, necredinţă, în care trăim cu toţii, mă bucur enorm de mult când aud că cineva vorbeşte, scrie şi trăieşte cu multă bucurie şi, în acelaşi timp, transmite şi celor din jur această

bucurie. Esenţa Ortodoxiei este bucuria. Sunt ortodox în măsura în care mă bucur din plin de viaţa pe care bunul Dumnezeu mi-a dăruit-o din marea Sa iubire faţă de noi. Sunt ortodox în măsura în care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu închinat în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pe Care trebuie să le mărturisim împreună prin cuvânt şi faptă. Sunt ortodox în măsura în care fac parte în mod activ din Biserica Una, Sfântă şi Apostolică, care este Trupul lui Hristos extins în istorie până la sfârşitul veacurilor. Sunt ortodox în măsura în care mă împărtăşesc din toate cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care se revarsă Sfântul Duh. Sunt ortodox în măsura în care cinstesc Sfânta Cruce, altarul de jertfă al Mântuitorului Hristos de pe Golgota; cu Sfânta Cruce ne însemnăm trupul şi sufletul ca mărturisire de credinţă. Sunt ortodox în măsura în care mă plec în faţa icoanei Mântuitorului Iisus Hristos, Care este minunat întru Sfinţii

Săi, rugători pururi pentru noi, dimpreună cu Maica Domnului. Sunt ortodox în măsura în care cinstesc Ziua Domnului – Duminica Învierii, prin prezenţa mea vie la Sfânta Liturghie, care coboară pe Dumnezeu pe pământ şi pe noi ne urcă cu sufletul la ceruri. Sunt ortodox în măsura în care aduc jertfa postului meu prin abţinerea în primul rând de la toate păcatele, şi apoi prin reţinerea de la unele alimente care aprind patimile trupeşti. Sunt ortodox în măsura în care Sfânta Scriptură este dreptarul vieţii mele, tradus pe înţelesul meu de către Sfinţii Părinţi, care L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Sunt ortodox în măsura în care am înţeles că existenţa mea are un sens: acela de a aduce bucurie tuturor celor din jurul meu. Izvorul bucuriei mele este credinţa vie în existenţa lui Dumnezeu, Care este mare şi bun faţă de toţi oamenii, indiferent de etnie, stare socială sau religie. Izvorul bucuriei noastre stă în mila Maicii Domnului, Sfânta Fecioară Maria, care plânge înaintea Mântuitorului Hristos pentru iertarea păcatelor noastre; de aceea, toţi îngerii din ceruri îi cântă neîncetat: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine…” (Luca I, 28). Izvorul bucuriei stă în Ortodoxie, fără de care nu cunoaştem Adevărul. Ortodoxia înseamnă dreapta sau adevărata credinţă. Izvorul bucurie stă în ascultarea de Biserică, unde ierarhul şi toţi slujitorii altarului sunt „iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1). Izvorul bucuriei stă în legătura permanentă cu duhovnicul, prin care vine binecuvântarea şi iertarea păcatelor, după cum ne-a făgăduit chiar Mântuitorul Hristos prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu

BUCURIEI ORIZONTURILE · 2020. 7. 23. · izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De...

Documents

Transcript of BUCURIEI ORIZONTURILE · 2020. 7. 23. · izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De...