Anul II. _ D . . . _ I B r e ţ u 8 u n u i n u m ă r 8 0 112. ( 4 © b a n i ) .

_ e i ^ J i _ P ^ ^ £ c ă ^ 1 9 2 ( ) N r 6

A B O N A M E N T U L : Un an . . • • • 40 cor. (20 Lei) p e i/, de an . . 20 cor. (10 Lei) Un număr 80 fileri (40 bani.)

lese odată la săptămână-Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , Jud.Alba-de-ios.

Director : Alexandru Lupeanu Helin, depi

L u c r ă r i l e P a r l a m e n t u l u i

Căderea Guvernului $rătianu. — formarea blocului parlamentar — Greutăţile întimpinate de guvernul Vafda-Yoevod. — IscăSirea păcii- — Unirea cea mare — 6!a-sul poporului în parlament- - Jtfădejdi de mai bine.

Neamul nostru românesc are acum la Bucureşti o

[adunare naţională stater-|; nică, numită Parlament- A-| ceasta adunare e împărţită

In două «ase, te Camera : şi în Senat. In Cameră se

sfltuiese împreună depu-.7?$, iar în cealaltă casă

senatorii, adecă bătrânii Neamului. Se mai numesc; aeestea adunări şi Corpuri Legiuitoare, pentrueă me­nirea log este să pertractezo şi să voteze legi, după cari să se cârmuiască ţara.

Parlamentul dela Bucu­reşti este acum ai întreg Neamului românesc, pen-tr"câ toate ţinuturile re­uneşti au trimis deputaţi Şj senatori într'ânsul. El t s t e prin urmare Parla-rajntul României întregite.

Ştim cu toţii, câ această "altă Adunare Naţională a

CPW să lucreze încă din 1 luna Noemvrie a anului ' trecut. Va să zică, se îm­plinesc acuşi trei luni de «ile de cind a'a dsschis p«lamentu\ dela Bucureşti-Mem. deci tot dreptul **

întrebăm: ce-â tăcut în ţeastă vreme Adunarea lastră naţională? Cum a , lo*t întrebuinţat timpul de *Proape trei luni de câsâ Mutaţii şi senatorii ac 8{4tuitSft tn Corpurile Le-^itoare din Capitala ţârii?

ţeastă întrebare nu nc-o p u n e t a num»i noi aiel, îo

*> «i • auzim, că se

pune pretutindeni şi se si­lesc să-i dee răspuns şi oameni de bună credinţă şi cei.de rea credinţă. Unii, cei buni, judeeâ cu bună­voinţă şi cu încredere în trimişii de.astăzi ai Nea­mului; ceiaialţi se silesc să .tulbure; încrederea, mulţi­milor în Adunarea de-aaum şi vreau să o arete, ca ne-fiind la locul ei.

Noi am dori în acestea rânduri să arătăm adevlrul şi să încrestăm lucrurile aşa cum sunt, ca cetitorii noştri să-şi poată tace o icoană limpede asupra tre­burilor politice din Parla­mentul României Mari. Iată deci cum se înfăţişează lucrurile de până astăzi ale Adunării Naţionale :

înainte de ce s'ar fi făcut alegerile de deputaţi şi de senatori pentru Par latent, cârma- României o avea în mână guver­nul d-lui Ion I- C. Bră-tianu. Acest -guvern s'a sprijinit pe partidul li­beral. Această tovărăşie de oameni politiei a con­dus Ţara românească multă vreme şi î» multe rânduri. Membrii partidului liberal sunt în deosebi boeri, sau alţi oameni bogaţi, ori cu slujbe înalte. Dânşii au tăcut mult bine ţării î» trecut, dar, dupâeum spun cei cari îi eunosc mai bine din vechiul regat, liberalii au tras foeul 'tot eam Ia

se

>utat.

oala lor şi au căutat să s întărească mai mult pe dânşii şi pe oamenii lor. Din putere s'au înfruptat adeseori, ori poate tot­deauna, cu preamultâ lă­comie. Şi pentru lucrul acesta au apucat să-i urască în deosebi sărăcimea şi taberele celor mulţi.

Prin urmare, când Româ­nia Mare era făcută şi când urmă, ca ţara să aibă o cârmttire, care să fie a tu­turor Românilor, nimenea nu mai vrea să ştie de gu­vernul lil^al, ci toată lu­mea doria ca frânele ţării să apuce pe mâni mai cu­rate şi mai cu tragere de inimă faţă da nevoile tu­turora.

Liberalii au pierdut mult din trecerea lor şi pentru cuvântul, că ei nu voifcu să iscălească pacea cu Aus­tria, pe oare nc-o cereau Aliaţii noştri cei puternici dela Sfatul Păcii din Paris. Dânşii ziceau, că decât să isellim o pace, care ne a-duce anumite pierderi în Bănat, mai bine să ne gă­tim iarăş de răsboi. Dar, fiindcă acest nou răsboi ar fi însemnat să ne punem împotriva lumii întregi, chiar şi a tovarăşilor noştri de ieri, şi fiindcă neiseă-lirea păcii cu Austria ar fi îmbacurat mai ales pe duş­manii noştri de peste Tisa, de peste Nistru şi Dunăre (Bulgarii), «ăci ne-ar fi vă­zut învrăjbiţi cu toată Eu­ropa, — toate celealalte partide politice s'au decla-cat eaotra liberalilor.

Aceasta era starea poli­ticei româneşti chiar pe câsd s'a deschis Parla­mentul. Ţara, va să zică,

ANUNŢURI ŞI RECLAME se prime*c In Administraţie ; i st-

P lă t e sc : un j i r mărunt oriatA I cor..

a doua şi a treia oră 8U Iii

nu avea cârmuire, căci li­beralii nu mvii puteau ră­mânea la guvern, nici nu le da mâna s'o mai facă, după ce au ieşit bătuţi din a-lcgeri. Aşadară Parlamentul cel nou, chemat la Bucu­reşti, pe ziua de 20 Noerâ­vne 1919, a trebuit să facă mai întâi un guvern din sânul său. Insă lucrul a-cesta nu era tocmai uşor. I» parlament s'au trezit deodată faţă în faţă o seamă de partide, destul de multe, cari însă nici unul nu era atât de tare, încât singur să poată lua eâr&ia în mână. Cel ariai numeros era al nostru, al Ardelenilor cu 161 de deputaţi şi cu vre-o 68 de senatori. Aşadară s'au pornit înţâlegerile între feliuritele partide. Acestea înţelegeri au ţinut destul de îndelungat, până când la ur­mă s'a închiegat o tovărăşie mare, numită Blocul par­lamentar, format din ar- ' deleni, bucovineni, basa-rabeni, ţărănişti din ve­chiul regat şi naţionalişti democraţi, tot deacolo.

Dupăce s'a format blocul trebuiau aleşi miniştrii, cari să iee în manile lor guver­nul. Lucru foarte greu şi acesta, fiindcă oamenii par­tidelor numite din bloc nu au mai fost miniştrii, deci nu se prea îmbiau la un lucru cu atâta răspundere. In celea din urmă guvernul s'a alcătuit în frunte cu d-1 Alexandru Vaida- ' Voevod, fruntaş ardelean de al nostru.

In faţa d-Iui Vaida s'au ivit noui năcazuri. Nu gă­sea un om pentru minis­terul de interne, cel mai greu şi mai ou răspundere

Pag. 2.__

minister dintre toate. S'a fâ&ut încercarea cea dintâi eu Generalul Averescu, om cu foarte multă trecere la popor şi la oştire în Techiul regat. Dar d-1 Ave­rescu nu voia să recunoască alegerile făcute şi avea de gând să facă alte alegeri, adecă să împrăştie Parla­mentul. Insă d-1 Iorga şi împreună cu domnia sa a-proape întreg parlamentul «ocotea, că Parlamentul a fost bine ales şi e bun Parlament. Generalul Ave­rescu a plecat din minis­ter. Deci alte greutăţi şî , lăcazuri. A fost ales în lo­cul său doctorul Nicolae Lupu. Guvernul a putut deci să se alcătuiască abia târziu.

Intr'acea Parlamentul îşi începu lucrările sale. Mi­nistrul preşedinte dl Ale­xandru Vaida a înfăţişat planul de lucru al guver­nului şi al Blocului, pe care se sprijineşte, spunând ei cea dintâi lucrare pe care o face este iscălirea păcii.

Lucrul acesta n'a fost pe placul partidului liberal şi-a domnului -Brâtianu,; care aţinut o cuvântare de două zile, în care a vorbit în potriva rscâlirii. De părerea sa au fost şi unii dintre

UNIREA P O P O R U L U I .

bănăţeni, ©ari s'au lipit de liberali.

In legătură cu iscălirea păcii şi cu planul de muncă al guvernului s'au întins multe şi Isngi şedinţe parlamentare.

Cu puţin înainte de Crâ-«iuh-Corpurile Legiutoare au votat Unirea cea mare şi deplină a tuturor ţârilor iocuite de Români, înscriind astfel între legi fiinţa Ro­mâniei întregite. Cel mai înălţător şi cel mai fericit fapt din toată viaţa de până acum a Neamului nostru. Tot în aceleaşi zile au mai fost votate câteva legi mai arzătoare pentiu urnirea bunului mers al ţării.

Acestea s'au făcut până în sărbătorile Crăciunului. Pe lângă multe comunicări, ©di'Gâ aduceri la cunoştinţa Parlamentului ş/i al ţării a multor năcazuri şi greutăţi pe cari le are ţara şi po­porul în pragul dintre răs­boi şi pace.

Aşadarâ: Parlamentul a-qesta a dat mai întâi ţării un guvarn, o cârmuire de oameni eşiţi din"<tiiultime, cari au cel mancurat gând de-a face bine şi de-a scoate ţara din greutăţile în cari s© află. Al doilea, a iscălit

Vo/incuţa cea hărnicuţâ. — Frunză, verde iarbă, neagră, Volincuţa mea cea dragii Ce ţi-i cămeşuica neagră? Ori săpunul s'a scumpit, ~ Ori cu apa te-at sfădit, Ori că lenea te-a 'ntălmt? Ori săpunul scumpu-ţi-i, Ori căldarea spartă-ţi-t, Ori vadul departe-ţt-i, Ori focul de ghiaţă ţi-i? — Frunză verde de dudău, Bade, bădiţorul• mtu, Cu lenea nu ma'tn tălnit, Săpunul nu s'a scumpit, Cu apa nu m'am sfădit, Focul încă n'a 'ngheţat. Şi căldarea nu s'a spart; Dar tni-i apa preste mână: Nam fost la părău de-o lună; Şi mi-i apa 'ntr'un tăpşan: l) Nam spălat cămeşi de-un an. — Volincuţa, Volincuţa I Văd cât eşti de kirnicuţă: 7u, decând te-at măritat, Mâna'n coţo, n'ai băgat, Pe dinuntru-i cu bureţi, Din afară-i cum o vest: Jur împrejur au trtt;

Printre cercuri Pui de tepwi; Printre doage, . Pui de broaşte; Cat la blide Prind a râde.

Cat prin blide-i mucegai, Iar prin casă-i plin de scai... Fata mamii jucăuşă, Cu gumiul pan' la uşă, Pune boii la tánjala Şi scoate gun.otu-afară .-Ori îl scoate, ori te lasă, Ci tot vei fi păcătoasă, Cum ai fost la mâ-ta-acasăl Din culegerea de Sa t i r e (poezii

bat jocori toare) pop. a lui S . F I . Marian.

O vorbă cumpănită. Un tinăr povesteşte moşului

său cu malta amărăciune despre becisniciile şi ticăloşiile oame­nilor noştri. Ba ca dascălul e netrebnic şi nu învaţă copiii, cum se cade. Ba cft popa e nesăturat, c i Im li trebae tot pământul şi numai din priciaa popilor a ţinut atâta timp bătaia. B» ca primarii şi notarii noştri nu se pricep la conducerea tre-

\ burilor. Ba câ ai tai s u n t - m a i

pacea cu Austria, prin ceea c s a înlăturat primejdia unui răsboi nou şi a în-dujmănirii chiar cu Aliaţii, ca tovarăşii noştri dc ieri. Al treilea, a votat legile Unirii tuturor Românilor. Ai patrălea a dat glas po­porului în conducerea ţârii prin trimişii săi.

Urmează acaraa, şi s'a şi început, desbaterea le­gilor celor mai arzătoare pentru întărirea României întregite şi închiegate în stat mare şi puternic.

Să fim deci cu răbdare şi cu înţelegere a greută­ţilor mari pe cari le-am moştenit din răsboi şi eari nu se pot şterge într'o cli­pire de geană, cum s'ar părea că aşteaptă o seamă dc nemultămiţi.

Parlamentul s'a adunat cu gândul cel mai curat să lucreze. Să nu-l lipsim de încrederea noastră. Până acuma a făcut ceeac\ a fost mai de lipsă şi cecace s'a putut face. Deacum înainte urmează să ne dee legile făgăduite în planul frumos, şi marc, cetit de dl Alexandru Vaida la în­făţişarea sa înaintea Adu­nării Naţionale.

Prietinii noştrtj îarăş şt-au arătat colţii r ' englezeasca >Times, ^ că a primit o Scnso^j Rafia, scrisă ia limba 1

veascâ, In care - n Fi anume Abraham ^ V preş&dmtele bolşeviCll^j dam, se roagă de totj J1 citorii şi soldaţii e ? r e i , ^ ndtce îrr.pstnva oştirii 5 mineşri, care a tuia mbia cu România. Soînt(

unei jumătăţi de mili©n ţl'ţ Evrei e tn joc, cari Vot{ ixefa.cufi din Ruşi slobtiiţ, Romani fâiâ drepturi, evreii s;i ia arma la mân i sa se lupfce împotriva Rj. manilor.

Co zic la aceasta E»tti noştri? A?a sunt ei de lipsit de drepturi la noi !n h mânia mure î Că nouă ni-sii pare, ca au chiar rasi b»1 divptun decât Românii. Orii nu? C',:. doară ane se iu] bn^ftţcs'c: Românei i Evreul ?

S'ar cuveni, ca Era noştri, dacă sunt ©Mii, cinst<ţi. m vreau sâ' trSiascl cu n«i. r,ă arete ce mineral lnoorn«r;.tă spun fraţii -'la din Rusia arătând adevărul.

A'tfe'. pârt-rea noastti cA cu Evreii n'osif

bme !» «" sunt lacomii

prea ni-ar suge m?duva oase.

este. putem pintr . C-â p i ca

ni-ar suge m?

râi decât străinii, ca una ztc şi alta fac. $1 aş» m»i departe, ţneât bietului moş stă sa-i în­gheţe si paţmul siage ce i mai rămăsese In vine.

Dela o vreme insă nu 1-a mai putat auzi şi i-a spus cu graiu domol -i potolit, eum si cade unui bâtrâa taţelept, armâtoarea întâmplare:

— Ascultă nepaateî Odată căUtonam priatre ogoare bi ponoare pe o arşiţă cumplită de vară. Eram patru inşi Vc-niam dela un târg de ţară de departe. Pâmâatui se scoroj.se şi erspase de atâta seceti, încât, daoâ nu aveai grije, uşor îţi puteai rupe pteiorul îa vre-u»a dia multele erepătari. Umbră, ca in palmă, niaiirea p« toată îatmdcrea aceftanemăramită de ogoare. Ba nici măcar un vâotuleţ să sufle ori o boare îmi să adie. Niaie. Zăduf şi pace. j

Ne gândiam şi dela o vreme ne-o şi spuneam: Ce bine a r fi să dăm d< vre-o fâatâniţâ, a r i de un pârău măcar, să a e stamparăm putia aetea, ori să

» • mniem măcar buzele frip|(l

în aps. Odată numai, iată câ, V*

ehi«ind printre petricelele* vâlcele secătuite aproape« totul, o dări dc apa. Bu«r" noastră. Kerim vre-o c0 Petre din cale şi lasani «»' adune şi sâ se iimpeze apa şi sorbim cu lâcom^

Nu ne-am iniestulit i atâta. Credeam că pe apropiere, trebue sâ fie

ÍD5Í * »C1|

r*eon vie* itO<(l

izvor cu apă m«i Vreme aveam deS'U vară până seară. Ne J u . vâlcea în sus şi dupâ ^ da un ceas, iată-ne '» ^ Când colo, c e să v e i ] l

( ^ în izvor zăcea o o",{ ^ dc fiară gâlbaticâ. U » ofjil cat-u cineva chiar & c " \ i i v* fi pent? Nu şti»- V â

p()l

t.

, Att.tr mai bea apă,

nu aumai câ ne-a de-a scârbit cu totul, d eP tripţi Ş I amâriţi

Pe drum ne intre" Nu ar o 1

boi de noi ^ | t jiu bine să ae fim aiult^ ţ ( IJ apa din pârâu şi s a

j J ( \t ostenit degeaba P * n â

U N I R E A POPQRUí m

S ă r b ă t o a r e a C l u j u l u i ,

s ă r b ă t o a r e a n e a m u l u i !

~- Dela trimisul nostru.

Popoarele nu trăiesc numai „rin pufnea braţelor şi prin Lila soldaţilor, ci mai vârtos pfin cultură, prin iscusinţa lor |n ştiinţe.

Credincioşi acestei convin­geri am ţinut dela începutul Sesrobirii noastre să ne înstă­pânim asupra isvoareior ştiinţei. Aşa am pus mâna şi pe cea mai înaltă şcoală ungurească din părţile Ardelene, pe Uni­versitatea din Cluj, făcându-o românească pe vecie.

Deschiderea acestei Universi-.0 a m serbătorit'O în ziua de {Februarie!

Şi cum deschiderea unei uni­versităţi chiar şi în timp de pace e un prilej deosebit de bucurie pentru un popor şi o ţară, — e firesc, dacă la des­chiderea Universităţii din Cluj întreg neamul românesc simte e bucurie ce nu se poate scrie.

Nn e dar mirare, când la această sărbătoare a alergat toată lamura ştiinţei şi scri­sului românesc. Şi nu e mirare, tind tot acolo a grăbit cu drag sâ se înfăţoşeze însaş slăvită soastră

FaiaHie R e g a l a . Ştiam, că Făuritorul Romanici

Mari, Maiestatea Sa Regele Ferdinand I. şi Maica noastră knă şi duioasă Regina Măria, tea neîntrecută în frumseţe, îm­preuna cu viteazul nostru Prin­cipe Moştenitor Carol si cu Prin­ţesa Elisabeta, Cosinzeana în­trupată a basmelor noastre, Wam, că nu pot să nu se facă părtaşi bucuriei noastre.

Toţi ziceam, eă da, « t „ «st mai feiae. Veniad din aşa

a r e «epărtart, apa a© eurăţise , * r i c 8 fust şi miros râu până

8 n ° i şi o puteam foloal Ia * r a |8 voie. ^*B v«tf-te, deci, dia lat âmplarea

tain"*8'S* 8 8 ° * r 9 9 t e z i izvorul tj* 8 1 tatarar varbelor fi

oma«, t i . C i uter poţi ca ! 8 V m i - ^ o r poţi află, « f t i n ? ? * 1 * 1 6 li erftaauialile

n «ţ« eele m i f r u s e a 8 e

«ri ,V Z V * r * u f l e t w t t ¿ 8 •alte-r«ricif l*tel* C e l a M a i u r î t 8 -fa(| J ' , t l M aaa bisate şi-1 W«j m * » «ante, daei-1

Aşa t t s a « f 8 f t i ! «tr* ipV^" '••t*1 «*v&at«i

— Dar mai bine va fi, dacă voiu înşira pe rând cele întâm­plate, ca să nu mă încurc.

P r e g ă t i r i , încă de Vineri, în Cluj, nu

vedeai decât feţe vesele şi fâl­fâiri de steaguri treicolore. Şi bună orândtiială în toate. "

Ziua I. Iar Sâmbăta Clujul răsuna de

trimbiţile muzica şi ropotul pa­şilor cătăneşti. O fierbere între oameni cum rar se mai pome­neşte, îndată după prânz au în­ceput trăsurile şi automobilele să verse spre gară lume multă şi aleasă, gata să facă primirea Prinţului Carol.

S e s e ş t e P r i n ţ u l . La 2 ceasuri după prânz tre­

nul Prinţului intră în gară. Fan­fara militară cântă Imnul regal, Prinţul coboară tinereşte din tren, trece în revistă trupele, primarul Iulian Pop, îi urează bun sosit, — şi iar începe goana furtunoasă a trăsurilor şi auto­mobilelor, ducând în oraş pe cel mai scump odor al neamului,

Nu mult după aceea a* sosit trenul studenţilor din Bucureşti, al deputaţilor, al miniştrilor, aducând şi pe Mitropolitul Va-sile Suciu şi Mirón E. Crislea

MaesfăţDle L o r î n t r ă î a Cluj.

Cătră 6 ceasuri gara Clujului gemea iarăş de lume. Miniştrii aostri, trimişii ţărilor aliate şi ai universităţilor streine, gene­ralii, autorităţile, studenţimea şi soldaţii aşteptau toţi sosirea Familiei' Regale. Când ceasul gării arată 6, între urale ne­sfârşite şi furtunoase, şi în su­netul Imnului regal iată că, întră falnic trenul, care ne a-ducea pe cei mai scumpi oas­peţi, pe Domnitorul nostru Rege Ferdinand, Regina Măria şi Principesa Elisabeta. Trenul opreşte, garda regală se înşiruie dealungul. Familia Regală co­boară zimbitoare, dă mâna cu cel dia apropiere, primeşte flo­rile aduse, ca prinos de dragoste de doasnele române, urcă apoi în aatemobile, - ca dragostea şi însufleţirea curată si-i p e : , treacă în urate nesfârşite, pe sdbt eeîe 2 porţi de triuarf, pană la sălaşurile Lor. Două reflectoare «ar i , pa lângă miile de lămpiţe electrice, Le l u m i . » calea, ia depărtare tunur.lt bu-biia» a sărbătoare.

Zîa»

Dumineci tn Í Faur ş raia si de alrbltoare, Ia 7 şi /•

" • uj.rt 2 lit u r g i i - una la biserica g r,or. unde a luat P « t e şi Familia Regala, i a r

a ta la biserica gr.-cat., undea ?W"-P.$.S..VatiiealBlajitlui.

S e r b a r e a desch ider i i . . încă î n timpul liturgici cel

poftiţi începură se curgă spre Universitate. Aici toate erau numai o podoabă: trepţii, foi-şoni, d a r mai ales însaş Aula, adecă sala unde avea să se facă deschiderea. La 9 ceasuri întră în aulă cei doi Mitropo-liţi în odăjdii, ca la câteva clipe apoi să se deschidă larg uşile pentru primirea Maestăţilor Lor. Şi cum Aula era plină, tixită de autorităţi, trimişii statelor şi universităţilor străine, de profesori, de studenţi şi de stu­dente, strigătele de sfântă în­sufleţire, de „Să trăiască!" şi ,;Ura, ura, ura", păreau că nu mai contenesc.

Cuvântarea de deschidere o rosteşte Vaier Branlfce, arătând însemnătatea zilei.

Cuvântul R e g e l u i .

Urmează discursul Maestăţii Sale. Spune, că atât Ei cât şi Regina au primit cu adâncă mulţumire sufletească chemarea să iee parte lă serbătoarea des­chiderii, când un nou duh îşi face Intrarea în zidurile Univer­sităţii. Fost-a această şcoală înaltă raai bine de o jumătate de veac unealtă de maghiarizare şi de subjugare mai ales a Ro manilor Deaci încolo va trebui să fie vatra ştiinţei celei ade­vărate, care ocroteşte pe toţi, şi împarte tuturor dreptul ce li se cuvine. Declară apoi, că dăruieşte un fond de 400,000 Lei la înfiinţarea şi sprijinirea unui Institut pentru Istoria Ro­mânilor, atât de vitreg,tratată sub stăpânirea trecută. In urmă urează un viitor strălucit Uni­versităţii, ai cărei naşi au pri­mit să fie Maestăţile Lor.

Jurământul . A urmat apoi vorbirea Rec-

torulai Sextll Puşcariu şi jură- 1

mântui profesorilor numiţi (erau vre-o 120), după care rând pe rând s'au ridicat trimişii statelor streine, ca Statele Unite ale Americel, Franţa, Belgia, Anglia, Italia, Spauia, Ceho-Slovăcia, Polenia, Olanda, şl aî universi­tăţilor dia Paris, Lyen, Strass-beurg. Toţi vorbiterli au fost călduros aplaudaţi şi trăiţi, dar totus maî mare treaere au avut trimişii Fraaţei, Italiei fi Spa­niei, cari ne aduceau salutul fraţilor noştri de sânge din Apui. Şl «intre aceştia mal mult a flatat trimisul Spaniei, c t r t în limba noastră a spus Utre tltelt: Jralan s'a niscut lt noi, ca tpol si ri nuci pt nit*

A mai vorbit ministrul Borcla, N. Iorga In numele Academiei, D. Guşti şi Tarnavschi şi In urmă Groze delegatul studen-ţimii, făgăduind, că toată tine­rimea îşi va ţinea de sfântă datorinţâ să lupte şi în viitor pentru deplina noastră biruinţă şi pe tărâmul ştiinţelor.

PrAuzul s ă r b ă t o r e s c . Abia a luat sfârşit serbarea

din aula universităţii a şi sosit vremea prânzului. Au şi sburat automobilele până Ia sala cea mare a prefecturii, unde peste 360 de locuri îşi aşteptau oas­peţii. Fruntea mesii a ocupat-o Maestatea Sa Regele, cu Regina de-a stânga şi cu rectorul de-a dreapta, iar In faţa Regelui a luat' loc Mitropolitul Blajului Vasile, Principele Carol şi Prin­cipesa . Elisabeta. Prânzul s'a sfârşit cu o cuvântare a Rec­torului Puşcariu şi a Regelui Ferdinand.

La Tea t ru l IVaţroiral. Nu erau încă 5 ceasuri, când

lumea se înghesuia spre zidirea Încăpătoare a Teatrului Naţio­nal. Ci oricât de încăpătoare ar fi, chiar de 10 ori să fi fost mai mare, tot nu ar fi putut să primească pe toţi.

Îşi poate oricine închipui fur­tuna de urale ce a isbucnit din pieptul mulţimei la venirea Familiei Regale şi în clipa când s'a înfăţoşat în teatru. Şi să-şi mai închipue omul şi cântecul Imnului Regal cântat de fau-fara teatrului, şi însufJep'reâ ce stăpânea pe foţi cei de faţă —, atunci poate va bănui ce a fost.

După mulcomirea ovaţiilor Ia adresa Familiei regală muzica a cântat pe rând imnurile, (cân­tările naţionale), ale tuturor aliaţilor. Apoi s'a reprezentat Poemul Unirii scris de Zaharie Bârsan. Ceeace a urmat după aceasta, cu mâna pe inimă pot spune, că a fost triumful, calea de biruinţă a jocurilor noastre naţionale de pe sate. Condeiul din capul locului nu e în star* să tălmăcească frumseţile jocu­rilor noastre, din Maramureş. Crişana, Banat, Târnavele, şi mai ales ale horei şi căluşerului. Să fi văzut feţele trimişilor streini cu cât drag şi sincera mirare urmăreau jocurile, şl te-al fi încredinţat, că nu poate fi vorba de lauda noastră pro­prie. Farmec deosebit le-a dat acestor jocuri, portul nostru naţional.

' Zfu» 111. Def i larea t r u p e l o r .

Ceeace a urmat Luni, în 2 Faur, la 11 ceasuri, a fost ca un fel de încununare a tuturor sirbiriler. A fost o arătare, • dovadă a puterilor noastre. Pe dinaintea anei tribuna împodo­bite, a defilat la faţa Regelui armata Sa, armata noastră.

U N I R E A P O P O R U L U I

Aş da cu barda în luni, dacă aş cuteza <ă încerc o descriere a ţinutei soldajiior.

E destul să spun, că trimişii aliafilor-într 'an glas au mărtu risit toţi, ră armată atât de bună ca c noastră nu poate să mai fie. Şi o spus aceasta, ca să astup anumite guri

Seara la 6 întreaga Familie Regală a părăsit Clujul.

* * Dar ce sta» să-mai înşir?

Mi-e frică să nu Ii-se urască oamenilor de scrisul meu. Mă­car, Doamne, .multe'-aş mai fi avut de depănat! Totuşi ispră­vesc, zicând încă odată: A fost tnnălţător.

JALEA UNGURILOR. Cu adevărat, câ trebuie

să-ţi fie milă de bieţii Un­guri, îmbătaţi până . bine de curând cu celea mai fru-,s

moaşe visuri ei se vâd stri­viţi deodată şi nimiciţi. Ori cât le-am spus noi, să nu se îmbete cu apă rece şi să se împace cu soartea, ei n'au voit să ne creadă şi până mai ieri alaltăieri credeau sus şi tare, că rut vor pierde Ardealul şi că tot ei vor fi stăpânii Esoştri.

Contsle Apponyi, trimisul Ungurilor la Marele Sfat din Paris, acela, răutăţii căruia mai mult avem sâ-i mulţâmim, că ne-am văzut uniţi cu Ro-mânia-mamă, venind cu bu­zele umflate acasă dela Paris, s'a pus în 'conţelegere cu primul-ministru Huşzâx şi a 4at poruncă ţării Întregi, cn opt zile dup'olaltă să jâiească Aceasta s'o facă, pentrucă lumea întreagă să vadă, că nu esta Us.gur, care să nu simţească marea nedreptate ce i-se face ţării.

In aceste opt zile se vor pune pe toate casele din ţar; ungurească steaguri n<*gre. oa­menii vor purta haine nagre, nu se va juca teatru, nici cine­matograf, cafenelele, crismel* şi toate localurile publice se v®r închide, 'muzicele nu vor mai cânta, şi întreg poporul • a jăll.

Rău destul, că nu s'au trezit mai de vreme ungurii; rău destul, că abia acuma ae trezesc şi vâd cu ochii prăpastia pe care ei . înşişi şi-au săpat-o Nu era oare mai bine, dacă nu se amă-giau dela început şi dacă din bună vreme se împăcau cu soartea? S'i Înţelege de «ine, că acuma se simţtesc foarte nefericiţi. Ei şi-au făcut-o Insă cu capul lor.

Iuliu Maior.

ANUL NOU LA BLAJ — Răspuas >Gasetei Poporului». -

Cu titlul acesta scrie „Gazeta Poperuiui" din Sibiiu un articol, care după părerea noastră nu trebuia seris. Dupăce spâne Gâteva euvinte de laudă despre Mitropolitul Vasile zice din cu­vânt în cuvânt următoarele: „Dar sufletului noului mitro­polit deasupra turmei sale face o cotitură până la Dum­nezeu câtră nn om pămân­tean din Roma, un vrednic arhirsu şi dânsul, Papa latin, şi nu se înfăţişează înaintea Celui de sus, ca arhipăstor în rând cu ceialalţi ai tuturor Românilor'"'. Dupăce spoi îşi bate joc de unirea biseiieii unite cu Roma spune, că >marii cărturari eşiţi dela Blaj au fost duşmani cu Papa şi au fost prigoniţi de. vlădicii din Roma mică (Blajul) şi cei mai mulţi s'au lăpădat de hainele şi de visurile călugă­reşti şi au slujit neamului, iar la Blaj au rămas să se închine Papii oameni uşurei (auzitaţiî), cari nu odată au fost mai aproape cu sufletul de Ungurii asupritori decât de poporul lor nenorocit1. Şi dupăce b.*gâ de vină bisericii unite pentru vlâdicia Hajdudo-rogului şi pentru ticăloşiile e-piscopuUii Miijiâth din Alba-Iulia îi roagă pe uniţi si se ! facă neuniţi, „pentritcă statul românesc nu poate avea două legi, precum nu poate avea două Kmbiu.

Am arătat pe lung tot Ce spune sora noastră mai băttâ>.â din Sibiiu despre biserica unită cu prilejul hirotonirii "Mitropo­litului Vasile. Ara arătat p n-truca să vadă şi cetitorii noştri, că de- ce. părere e „Gazeta Po­porului". Şi acuma vă întrebam, iubiţi cetitori,cetit-aţi în gazeta noastră şi numai un singur cu­vânt de hulă ori de dispreţ despre biserica neumtâ? Oeu-patu-ne-am noi vre-odată cu astfel de lucruri? N'aş crede sâ ne răspundă cineva cu „da".

întrebam pe sora noastră mai bătrână din Sibiiu, că ce înţeles are să scrie în forma aceasta? Fiind şi ea, ca şi noi, foaie pentru popor, are lipsă poporul nostru de zizanie şi de neînţe­legere bisericească? Frumos lucru este, c» atunci, când .toate gazetele româneşti scriu numai frumos despre Blaj, ea să-şi bată joc de Blaj şi de cărtu­rarii lui?

Ne pare foarte rău, că .Ga­zeta Poporului" n'are altceva de lucru, decât să facă gâlceava între fraţi. Noi nu-i vom răs­punde. Nu pentrucă nu i-arti şti răspunde, că suntem la această foaie vre-o cinci profesori cu

destulă învăţătură, ci pentrucă | l a sesaânat nu yrem să ne sfădim şi nu ' ' vrem, ca poporul nostru să apuce a învăţa dela noi zizanie. Ne cade însă foarte rău, când o soră mai bătrână, care a r trebui să fle mai cuminte, scrie astfel de bazaconii. .Libertatea* din Orăştie scrie nsa de frumos cu acest prilej, încât a r putea învăţa dela ea şi „Gazeta Po porului*.

Menirea foilor poporale nu este s i caute, care e religiunea cea mai bună. cea unit.! ori cea neunită, ci să dea lumină ceti­torilor săi. Noi nu suntem nici foaie unită n^ei neunita, ci r o ­mânească, şi nu ne atingem de b serica nimănuia. Şi ;:sta aş­teptam s'o facă'ai'celelalte foi romaneşti. Foile bisericeşti pot să scrie despre aceasta, cele poporale însă nu.

Atâta însă tot îi vora spune snrei noastre mai bătrâne, că de altă dată ar fi mai bine să scrie despre altceva ;;i să nu se încurce în astfel de lucruri, cari nu-i bine. să le atingă emul. Nu-i frumos să dai cu noroiu in oameni n'v novaţi şi si spui despre Biăjeni, că .nu odată au fost mai aproape cu sufletul de Ungurii asupritori, decât de popoiul lor nenorocit". Asta-i o minciună obiaznicfl, pe care numai cel mai răutăcios om a puţut-o is­codi. Şi celuiee a scris-o sâ-i şi fie ruş'nei

Ce privesto apoi cele două biserici româneşti surori, marele «nvaţ.it lorga x spus, când fost la B l j , , c ă la »01 nu există un popor pentru două bis-.-rici oi două biserici pentru un sin­gur popor»: Şi ui-se paie, c i dl lorga este cu ceva mai cu mmte, ca eelca a sens şirele din „Gaz ta Poporului". Ori bu?

O rugAm deci pesoraao,.stra mai bitrân*. M fie de altădată mai cura.nte; sâ nu s e at,„gâ de ceeace are omul m a j seurap Şi mai c u seama n u i n z i d u

mare praznic, când nu e frumos si Jigneşti pe nime.

Redacţia „Unirii Poporului".

8 e m ' n ţ * mai J ^ J *

* «¿SÍ ; ne vor bunu.

muşuroaiele părauaşe p r i ¿

Prin hvezt 9g l m

Lur rv^U -• VJ\

scurgă apa pricing zăpada c e se topeşte, % stmt pietrii prin l i t e s t strftr.se, dacă sunt ^ trebuie astupate. '

Girinoiul cărat pe ori ifc vie, inprăşti^ ţ (

z^rn?. din el sâ latre 1» , mânt de odată ca topire zăpezii.

In arăturile de toamnaţ*, !a s i l i t u l lui Faur, dactt pem'j bună, samănâ ^ ovar. şi *dte seminţe, cariţţ pot piî'.io mai de

Daca in

C E SA LUCRAM IN FAUR?

i se

toate părţile. mmte, l a

C* gospodari cu u începutul fiecărei luni trebuie sâ ne facem socoteala, cam C3 avem să lucrâsa, pentrucă gospodăria sâ ne meargă cât se poate de bine » i sâ nu saîerim pagube. Lucrurile c e trebuie sâ isprăvit» în Fam sunt următoarele*.

Să alegem seminţele, sâ le cernem şi »â le curăţim, căci

vreme. Pământurile ţ,

holda ae toamnă «nat am-gropi, mai ales la dos, f(

can zăpada nu se mai tt P&.V..0, şi astfel holda aeoJc ar putea sâ paarfl, împrăştie' peste zăpadă puţină pJeail si s t : va topi mai mte.

In jurul, pomilor aduni zăp uln. In fel iui acesta lire t-c<; i.a înflorească mai *| zid h: astfel să scape ingh-ţ re ar putea sâ ajung:!.

D.icfi ai pe pomi imi;d<\ stârpeşie-le ti

duux • cu tot 31 arde-leit cu vi cmc. căci dacă le te,-nu mai sc:;pi de eieşiiţ fac muhâ pagubă.

La pomii tineri taie cren-gil<\ cari vezi efl nu suntdt hpsâ iar locul tăierii cu cear... sâ nu putrezea*

Pe la sfârşitul lui ^ poţi sâ luorczi şi în g r î ( if <J« Icgun-c. S smănari» salată', ceapă şi altele, ca vreme să ai răsad buf.

Să ai grijă şi de vite ^ aoum încwio încf pe a " •

bun- * nutreţ (i<- cel mai aratt""-sâ aibâ P1

e băltoace

otete-se aprwpi- vremea şi tnebmo Pâz-şte oile de prăsii*^1

bea apă d>n zâoadâ, câ lapădâ P r e ţ ^ eosniţe pentru roii ce-'f ieşi Ia primăvară, sa , (

buiască atunci să um bli ini"1'

e °şni ţe nrin veini. 'căfi n u t ' dă bucuros.

Grijeşte şi de vin»1 * P'vniţa ai butoaiele s f C 8

(

:

'e umple tot la d° u â

săptămâni. Dacă în feîiul. ac

v ° m face socoteala S1 v \ "era. totdeauna vom i

fericire şi îndestul-re.

Ioan Pop CW^'

U N I R E A P O P O r m t n ,

si tara. ăvaşul săptămânii.

Redeschiderea parlamentului. — Scrisoarea prinţului nostru Caroî. — Parlamentul felicită pe noul preşedinte al Franţei. — Viaţa politică. — Domnii generali A v e rescu şi T a k e lonescu iau parte la alegeri. — Primul ministru Al. Vaida'Voevod în Londra. —- Consiliul

suprem şi Basarabia. Parlamentul

>Unirea Poporului* a ară­ta t în răvaşul- săptămânii' din •arul trecut, că redeschiderea .parlamentulai #ste faptul cei mai însemaat în viaţa lă­untrică a neamului nostru.

Deputaţii trimişi acolo di» voinţa liberă a întreg nea­mului românesc s'au văzut din aou împreună, bucu-râodu-se, ca a sosit- vremea

. să se ap«c« ds înfăptuirea legilor, cari sunt sortite sâ pană temelia României Mari şi astei să asigure ' tuturor locuitorilor ei pace şi bună­stare.

Parlamentai s'a apucat de muncă. Toate asigurările şi planurile ascunse cari le făureau şi unii şi alţii, câ dapă vacanţă vom avea un guvern non şi eă se va rândui alegerea unui nou parlament — fcoatea acestea s'au 'dovedit de vorbe pripite eari nu se vor adeveri şi împlini niciodată. Deputaţii aleşi sunt aproape toţi, cei naai de seamă reprezentanţi •ai poporului românesc, acum să-i vedem pe lucra, sâ-şi facă datoria, să ne bucurăm «u toţii da roadă muncii Ier din cel dintâi parlament al României Mari.

Principele moştenitor Carol .

< Preşidintele camerii depu­taţilor dl N. Iorga dă cetire unmâtoaret scrisori t r i m e a ^ de principele Carol ca mul-ţâmire către deputaţi pentru urările de serbători:

'•Domnule preşedinte, Urările pe eari ni le-aţi

adns în cel dintâi Parlament a l României Mari, m'au pă-t r u n s adânc şi au atins în * m e toate coardele simţirii. . ă mulţâmesc din toată «fctma şi v a asigur dle preşe-Q'ate, că voi fi urmaşul bănicilor viteji din trecut,

* * n «» fost totdeauna la ? t 0 " « ai el căror suflet ^nst,t şi m a r e a f o § t î n c h i . u a i terii.

Am apărat-o ca ostaş, şi o voi skiji ca cti mai vred­nic slujitor al. ci.

Sâ trăiască Neamul româ­nesc, unul-fi veşnic nedes­părţit, în vechile şi glori­oasele lui hotare de limbă şi de viaţă naţională. .

S3. Carol Principe «/ României*.

Toţi deputaţii ascultă te picioare sstirea telegramei prinţului moştenitor care e simbolul bunelor nădejdi ale poporul ii românesc. Tot atunci preşedintele adunării deputaţilor in numele par­lamentului român felicită pe noul preşedinte- al Franţei pe dl Paul Deschanel prin urra&toare»-- telegramă:

Dlui Paal Daschancl în Paris.

Camera deputaţilor Rega­tului Românilor uniţi salută tn persoana noului Preşedinte al Repub'icei, • nu. numai pe" eminentul reprezentant al sufletului franoez contimpo­ran, pe preşedintele camerii franceie în timp de ani în­delungaţi şi apărătorul căl­duros al tuturor cauzelor drepte, dar şi p© omul politic, care In clipa zbuciu­maţilor soastre celea mai dureroase, când noi dam lnr*tet' comune jertfa cea mai. mare a celor din urmă a noastre sforţări şt al nespu­selor noastre şoferi iţe — a găsit acele cuvinte de mângâ­iere şi de încurajare, pe cnre noi no le vom putea uit» niodată şi care ni-au răma- ca o sfântă chezăşie pentru • viitor.

îs. N. Iorga,-Preşidintele Camerii Deputaţilor^

1

Se ştie, tasi ai v i e t "

Vieatapolitică. Dnîi General Averescu si Takc lonescu.

că aceşti doi frun-iblice româ­

neşti din cauie* pe cari le a „ ; mai bine viitorul,

va cumpăni mai Dine

decum le-am pnj«a «lniă«

Ier lumină i__ nu au

Parte la alegerile de depu­taţi, dorind sâ »e facă noui alegeri, nâdjduind astfel să ajungă in număr marc cu partizanii lor m Parlament ca ci sâ se poată numi fău­ritorii legilor, cari trebuo să Io înfăptuiască parlamentul României-Mari.

Văzând Insă trăinicia par­lamentului de azi şi hotărltele dorinţe şi gânduri de muncă ale noului parlament, aceşti doi fruntaşi — şi-au schimbat părerea, s'au hotărît să între şi ei tn Parlament împreună cu eâţiva alţi fruntaşi din partidele lor — ca Împreună cu puteri unke să muncească pentru buna prosprrare a întreg neamului nostru.

Din acest prilej feuntaşii blocului parlamentar, ai par­tidelor, cari aer format pu-vernul, — s'au hotărît din stimă faţă da fruntaşii opo­ziţiei sâ nu le puaă contra­candidaţi la alegerile parţiale ce vor avea în curând loc, ca astfel aceşti aleşi fii ai neamului si poată ajunge în Parlament, să fie cu puterea lor de muneă spre ajutorul neamului — şi spre folosul

.poporului.

Prim'ministrul Al. Vaida ' Voevod la Londra.

In acela'ş timp, când viaţa politică se desfăşură în chi­pul cel mai norocos pentru bunul mers al lucrurilor în

Ţară,ln aceeş vreme prins-ministrnl Românisi-Mari, dl Al. Voaida Voeved după ce a- arăaat respicat la marele sfat al păcii din nou dorin­ţele drepte ale Românilor pentru a fi îndeplinire aşa precum le doreşte toată su­flarea românească, a plecat şi la Loadra, să se înfăţo­şeze chiar la Regele Angliei, -spre a cere ţ;i .sprijinul . pu­ternicei împărăţii spre a pu­tea infâptui deplin toate ce­rerile drepte ale Ţării.

Dl primministra Al. Vaida-Voevod dopa co a avui o lusgâ consfătuire cu prim-ministrul Angliei dl Lloyd George a fost primit într-o lungă audienţă de Regele Angliei. In oinatea primului ministru român s'a dat un mare prânz sărbătoresc de către primarul oraşului Lon­dra.

Fruntaşi ai vieţii publice din Anglia au serbători* în cuvântări însufleţite noul re­gat al Roroâniei-Mari şi pe primul ministru român.

Consiliul suprem şi Basarabia.

Cele din arraş ştiri cari ni le aduc marile gazete ne împărtăşesc ştiri îmbucură­toare, ci că Marele Sfat al păci' şi-ar fi spus părerea In cauza Basarabiei, că ea trebue să fie a României după toată dreptatea.

Lumea Largă. Zilele din urmă ale marelui sfat dela Paris. -- Retras gerea lui Clemenceau dela sfatul Păcii. — Cuvântul dc rămas bun alui Lloyd George. — Pacea cu Ungaria.

— Delegaţia ungurească s'a rentors acasă.

Marele Sfat dela Paris.

In săptămâna trecută Mier­curi s'a întrunit împreună pentru cea din urmă dată Marela Sfat al păcii dela Paris — şi reprezentanţii ţărilor aliate împreună s'au sfătuit cum ar putea şi în ce rhip să ţinft Întrunirile din viitor ale aliaţilor pentru a duce la bun sfârşit târgu-elile de pace începute de Marele Sfat, pentru a da odată lumii întregi pacea de

^toti dorită. S'a hotărît ca toate afa­

cerile marelui sfat,.să treacă în puterea sfatului ambasa­

dorilor, cari vor hotărî pacea cu Turcia şi vor isprăvi lu­crările conferinţei de pace dela Paris. întrunirile vor avp-s loc la Londra rn capi­tala Angliei şi guvernele aliate ale Franciei, Angliei

Italiei doresc ca şi repre­zentanţii Amerirei să «e În­făţoşeze la consfătuiri — să lu~re şi pc viitor la olaltă.

Retragerea lui Clemenceau. Tot In aceeaş ^-dinţa a

Marelui Sfat. şi-a luat ramns bun dela foştii sfli tovarăşi de muncă dl Grorgc Cle­menceau prim-ministnil Fran­ţei şi preşedintele Consiliului

Pag. 6. U N I R E A P O P O R U L H L

suprem, care rctrăgându-se din fruntea treburilor ţării tareteazâ de a mai fi Împu­ternicitul Fraapei pe lângă Consiliul suprem al păc».

împuterniciţii şi-au arătat în c u v i D t e mişcătoare reca-noştiuţa lor faţă de marele b ă r b a t de stat Iranoez pentru ajutorui şi sprijinul dat ma­relui sfat de pace. Bătrânul om de stat a răspuns mul­ţumitor celor de faţă pentru-cinstea adusă Franţei - - ş i printr'un duios cuvânt ' de rămas bun se desparte de marele sfat al păcii. ,

Cuvântul de rămas bun alui LIoyd George.

Intr'o strălucită cuvântare prim-ministru! Angliei, ma­rele meşter al cuvântului Lloyd George, a - adus un glorios tribut de reeuno-ştinţă marelai bărbat francez spunând:

>Privesc drept cea mai mare onoare din vieaţa mea, că am avut prilejul de a lua parte Ia marele sfat al păcii prezidat de un aşa strălucit om de stat oa dl Cleiaenoeau. Recunoscând nepreţuitele ser­vicii pe care îe-a adus D. Clemenceao în timp de preste un an cauzei păcii, li mulţâ-mira pentru nepărtinirea şi statornicia cu care a eondus consfătuirile noastre. Noi co­legii săi dorim sr-i arăta stima noastră şi neclintita noastră speranţă, câ în re­tragerea sa paşnică să tră­iască înoă ranlt timp spre a vedea roadele străduinţelor sal© pentru mărirea ş i stră­lucirea Franţei şi reînoita propăşire a lumei întregi*.

Pacea cu Ungaria.

"Din numărul trecut al gaze­tei noastre Ştiţi, că în sfârşit şi Ungurii au foăt chemaţi să-şi asculte osânda din partea conferenţei de pace. Condiţiile d* pace sunt grele pentru ungari şi pecetîsesc dspă dreptate ticăloşiile în­făptuite de poporul uegureao sate de ani de ştrandul peste popoarele supuse şi subju gate lor. I-a ajuna dreptatea lui Dumnezeul

Dar Împuterniciţii maghiari în frunte cta veatit«l Aponyi le faţa condiţiilor păcii au mai cerut un termin de o eăptăn&ni, să s» mai ren toarcă odată la Pesta aâ împărtăşească guvernului con­diţiile păcii — si trapreună să se nai sfătuiască asupra lor.

Nr. 6.

Nou abonament ia „Unirea Poporului".

Cătră abonaţii noştri! Toate gazetele noastre

trebue să lupte cu mari greutăţi încă. Scumpete» cea mare nu vrea să scadă nici decât. Hârtia de tipar, în loc să se ieftinească, se scumpeşte pe zi ce merge. T o t asemenea se scumpeşte zi de zi lucrul tipografiilor. Lucrătorii tiparului, ca să poată trăi de pe o zi pe alta, sunt siliţi să ceârâv sporiri de plată în fiecare lună, sau în fiecare săptă^ mână aproape.

Toate acestea ridicări de plăţi şi scumpetea hârtiei apasă pe umerii gazetelor. Noi trebue să vărsăm zilnic sume grozave pe hârtie, la tiparniţă, la postă, la împă/ turătoare şi altor ajutoare ale noastre. Iar noi bani nu avem, decât creiţăraşii, pe cari îi căpătăm dela abo" nehţi.

De multa vreme însă nici bănişorii noştri n'am putut să/i primim, pentrucă posta nu trimitea bani dintr'un loc într'altuî. Aşa că starea noastră, precum şi a tuturor gazetelor româneşti, a fost foarte grea şi este până în' ziua de astăzi.

Acum, ca să putem face faţă marilor cheltuieli, pe cari scumpetea ni/le cere zilnic, suntem siliţi să ridicăm şi noi preţul abonamentului la foaie, precum au făcut/o toate gazetele româneşti.

De aceea, începând cu 1 Ianuarie abonamentul la „Unirea Poporului" este precum urmează: JPe un an întreg 40 C. Pe-o juni. de an 20 „ JPe trei luni 10 9

Când vestim noul abo nament, atunci facem băgă. tori de 3eama pe iubiţii noştri abonenţi vechi, p r e , cum şi pe cei noi, că «' a

desckis trimitarea banii©* pe postă, deci îi rugăm, ca. fără amânare să înceapă ne trimită btaiţarii da »ara»at , t a „Unirea Pap*,

iului" să peată apărea n e / tulburată şt să^şi poată în/ deplini munca naţională, căreia slujeşte cu toată dra/ gostea şi însufleţirea.

— Intru murirea lai Dommezen. Credinciosul Ioan Haşdrea a lui Nicolae a dăruit pentr» sfânta bise­rică gr. cat. din Mănărade 200 cor., tară tinărul orfan sosit acuma din AmariGa, Nicolse Hurubean, 100 cor. Le mulţănaeşt© In numeie credincioşilor Păr. Ioan Handrea, paroh gr. cat. din Mănărade.

Ditpăce biserica românea­scă din Mănărade e ascunsă fi ta mărginea satului, ca-n toate sate/e săseşti, credin­cioşii fac tare bine ci se gândesc din bună vreme, acuma, când sunt bani din belşug, la zidirea unei bise­rici neui, in mijlocul tatului. Azi — mâne Târnava le duce fi casa parohială.

Nota Redacţinnii. '. Sa l egtqa va

pleca în america. Gazetele spun, că M. Sa Regina şi principesele române vor pleca nu peste mult îţi America. Le va însoţi şi principele moştenitor Carol.

— S p a n i a nu vrea să primeaseă p e împuter­nicitul Germaniei. Fie­care ţară avâad legături dc prietinie eu celelalte tri­mite în fiecare capitală câte un împuternicit, care se în-grijoşte de bana prietinie dintre cele două ţări şi apără drepturile supuşilor străini. Aceşti Împuterniciţi s e nu-mese ambasadori Aşa a tri­mis Germania mai zilele tre­cute pe dl. R 0 s e n d Q a n j b

f0T î n ŞP^ ia - Spania l B s ă

n a voit ^-1 primească, p e « -truca dl. Roşea i-a f e s ; c ^ _ V * «nare d u Ş m a n . k

târopkt C Q o M

~ Câae dsaeaat. Co­mandanţi ani

... s mai înalt a năiler de ra*w j - 8

ttf f M i a . „ „ . , V â n i ă * - b a n i i . ? / 4 " 1

d . r m J ] 1 m t * ° ' f »»i i

— Amerioanele B m , s

rate pe E u r o p a supărat pe noi muierile

mâi Amcriea, pentraeă nu

soldat» puţini de 14 mii de americani, trimişi î n V r

răsbeiolui !n Europa, s ' căsătorit tuăadu-şi fe^ei ^ ropene. Au tot dreptul s l

fie supărate.

— B o a l a somnului }Q

Ital ia O foaie italiană a-d u c o vestea, că în Roraa $ în Calabria s'a ivit boala a-şanumită a somnului, eare a foarte primejdioasă şi s e

sfârşeşte dc regulă au moarte. Doetorii stau neputincioşi îB

faţa acestei baale «ouă şi nu ştiu curs să o vindece, Bclaavit cuprinşi de ca sim­ţesc o mare oboseală, dup* eare trupul începe a se în­ţepeni. Ochii se turbară şi apoi capătă co'oarea sticlei. Câte-odntă întreg trupul de­vine nes imţi tor şi bolnava nu şi-1 mai poate mişca. Adoarme şt nimeBea nta-1 mai poate treai; de regulă, moare. Şi în Paris au fost până a c u o a vre-o 40 de «Bzuri de boalA d c aceasta,

— 2 5 de ani în ace­leaşi haina Un American se Îndrăgostise tare de o fată, pc care a şi logodite. Intr'o buna zi însă logodnic» l'a părăsit mfiritându-se după altal. Omul nostru în des* nădejdea sa a hotărit atvncit

câ în semn de jale el na va dcsbrficn hainele pe cari le-a purtat în ziua în care se întâlnise mai în urmă, ca logodnica, până nu se •» întoarce ea iarăşi la e ' ' Şi aşa a şi făcut. De 25 ani tot cu aceleaşi haise'ă umblat piuă ţa zilele trecute, când vechea sa logodnica, murtadu-i bărbatul, «'a ÎBt°r» teapoi şi s'a săsâtsrit cj dâaaal. Că apoi caaa tor J font haiiwle acelea dopa P da aai de purtare r& P u t e ^ laelapui şi Desineavoa^**

mârfarile. D© o { ^ coaee valoarea Leal»» te» aese iarâ? a ««ăzat 1» s t r

iaătpta şi astfel mtf*ttW

«ari W adaeses dia ţ i « iac ia I»a câ sa e» m s t B S J ^ e . St^erad s«stm t a ea-i «a in patin^ă ea s â

Nr. 6. U N I R E A P O P Q R m n i

— abonamentele âiti ve-> Chiul regat, pânâ la deschi­derea legăturii da maniate poştale cu Ardealul, să se adreseze pe humele directo-talui nostru, la Cameră, Bucureşti.

— Hârtiile de o mie «¿e ©oroane c e fac tare mu!fe năcaz. S e spune, eă ştampila celor mai osulte ar fi falsificată. Bâaci le şi ne­gustorii fia vreau să le pri­mească şi bieţii oameni sunt siliţi să se scaf>e de ele ea pierdere însemnată.

Nu, s'ar putea da a ordo-santa în privinţa- ac«asta, o -ordonanţă pe care s'g feţe-leagă şt sătenii noştri, caii rus ştiu să faeâ deosebire în­tre »B« cei bun şi »B« cei râu de pe ştampilă?..

— Ciuma în Silezia răsăriteană. Cea mai gro­zavă boala din câte se cu­nosc In lume cate ciuma, care se lăfşeşte ca f algerial • şi omoară pe to£ al a@il.ea bolnav eei pulin. Această boală sice că »'ar fî ivit ta partea râs&riteanâ a Silezici, « ţărişaarâ dtn fosta Austrie, Învecinată cei Ungaria. S'au luat toate masurile, ca sâ au se lăţească mai departe.

— I s r s hoţie pe ra are. O naie ruseasca a p :ecat înainte cu vr©-o 2 0 — 2 5 de zile la Constantinopol. Pe mare i-au ieşit în cale o ©sată de hoţi de mare, toţi turei, cari au orhorit pe matrozi (soldaţii cari fac 3 l«jbâ pe naie) şi pe căla-*°ri> au iurat tot ce a fost pe naie şi apoi au lăsat-o pradă valurilor. Dapă mai malte sile de rătăcire naia a

a ) u a s din Întâmplare la ţărm. Numai doua muieri au, raai '«mas în vieaţă, cari au spus °e s'a întâmplat.

p ~ 0 femti© onrajioasă, e uliţele Paris ului an hoţ

d e siua mare s'a năpustit •••opr» u n e i doamne, voind s â " i Tâpcaecă tăşeuţa ca ba-

D o « w n a însă na s'a îo-i-a dat doi pumni, de

a căzut la pământ şi J P * i l'a ealcat Sn picioare.

a ţmut aşa pânâ a yenit , Q P ° " t . < eâruia i-l'a dat

l r i s

S e a 8 s i Doamaele din Pa­lio 1 ** t r i m i s femeii cura-. 4 e ^ e

o r . B a a i ©uite buchete

— Vânt grozav Iii Viena. fcliersuri în 14 Ia­nuarie s'a descărcat asupra oraşniui Vi«n% «n vânt foarte mare, care a pricinuit pa-gabe mari i* gidirt şi gră dinr. Cam 30 de oameni, pe cari i-a apacat vântul pe «liţi, s'au nefericit

— „Unirta poporului" o scriu profesori din Blaj, oa-naeai răsăriţi dela sate, cari cunosc sufletul poporului, îi ştia năcazurile şi se trudesc sa răspândească numai învă­ţaturi bune, creştineşti şi simţiri naţionale. ' «-Unirea Poporului* prinde .tot ceeaee' se întâmplă rri lume şi in ţară, şi serie pe înţelesul tuturera. Cereţi numeri de probă.

— Românii din Ame­r ica trimit ajutoare. Ro­mânii dm America na uită pe Regiaa lor. Isca din vre­mea rssb©m!ai , micile . lor soeietiţ» trimiteau tot sserea frum&şele gam® de bani M. S. Reginei, pestmea să le întrebuîBţeacs pentru nevoile ţârii

Râsb«siaî a îa®e.£at, dar,ei ştiu câ suferinţa tot.mat'd&i-raaeşte .$>• dia când în când M. S. Regina pnmeşte şi astăzi darari-'d-cia fraţii noştri înde­părtaţi. Laudă şi racamoştiHţâ acestor e»meni bust la inimă.

— $ a c ă se întâmplă ceva pe la Dumneavoastră, ori dacă aveţi vre-un gând bun pe. care aţi. dori"-sâ-l şti»- şi alţii, ori aveţi vre-o poveste sau vre un cântec frumos, —- scrieţi la- Redacţia noa-, stră. care primeşte astfel de ludruri şi le tipăreşte cu drag in gazetă.

— Cutremur de pământ în filezioo. Io statul Me­xic© din Amesca s'a întâm­plat ua mure cutrămur de pământ, car© a despicat în două mantele numit Cero de San Migwel şi care fiind vulcan, udeeă munte arun­cător de foc fi W*e< a nl' micit erâselul San MigorL •—Samăaâtnril» de grau c i n . o intârz-at In toamna s > a u fâc«t in iama, aşa c», dupăeum c^im U> sportu l „ i L r u l m de agricultură^

anu venltor R o m â n a fe ^

vom «re» r** d e a j

Paj?- 7.

pentra ţara întreagă.

—Olanda nu vrea «ă-1 dea pe Kaîzorul In mâna judecătorilor săi. Am a-râtat la vretnes sa, oă Marele Sfat pentr» pace a kotărlt «â-l pedepscasaă pc Kaizerul Ş» pe toţi vinovaţii crânce­nului râzbaiu. A scris deci guvernului din Olaada, unde s'a refugiat nefericitul de Vilhelm, să-1 dea pe fostul Kaizar tn ieAna jadecâtotiîor săi. Olaada abia rteamu a răspuns, eâ oa nu-i dâ. A«uma «i v&dem ce va r?ts-paada la aceasta Marele Sfat.

— CPât eostă treoeraa prla Slvaţia Sta tul nostru a comandat din Franţa 1000 de locomotive, (naaşini cari poarta trenul), pentru ca sâ am mai ave sa etâia năcaz eu trenwriie. Dintre acestea aa sosit zilele trecute 46 de ioeomorive şi 92 v-g®ane. Câil« ferate dia Elveţia as cerut statului român, pentru­eă au trusut aceste vagoane paste Eiveţia, nu puţin de ua milioB şi 600 de mii de lei Unde mai este apoi preţul t recenţi prin Fraaţa, Austria şi Serbis? S i c nu ne mirăm aşa-d.<râ eâ pe zi-ce merge se tat s ump«$e toate.

împotriva răspândi­rilor de ştiri

/. Vor fi consideraţi ca infractori:

aj Acei cari fără rea credinţă prin localuri publice gări, trenuri, pe străzi, etc, vor comu­nica colporta, comentă în orice chip, ştiri fie adevărate, fie imaginare, sau păreri relative la operaţiunile de răsboiu, situaţia şi dislocarea tru­pelor, dispoaiţiunile au­torităţilor militare, sau orice chestiune privitoare la armata română.

Această infracţiune se va judeca şi condamna de pretori tn prima şi ultima instanţă, cu în­chisoare pană la un an şi cu amendă până la 2000 Lei

Când faptele de mai sus se vor fi săvârşit tn sco­pul de a spiona sau trăda se aplică pedepsele pre­văzute Je legile penale în vigoare în timp de răsboiu.

A ieşit dela tipar:

C A L E N D A R U L DEIaf l B l i f l J .

pe anul 1920. întocmit de „Unirea Poporului".

Calendarul cuprinde: Sărbătorile naţionale şi ale

Familiei Regale. Sărbătorile bisericeşti şi alte zile schimbă­toare. Prorociri despre umblarea veacului, după calendarul de 100 de ani. Celea douăsprezece luni cu sărbătorile de peste an şi. cu evangheliile duminecilor. Schimbările (fazele) lunci, cu umbletul vremii. Treburile cu posta şi Scara timbrelor (ştem-pelelor).

Partet» pentru potrecoro ţ i învăţătură:

De anul nou, versuri de no­roc. Noul Mitropolit al Blajului, articol de A. Lupeanu. Tran­dafir de pe cetate, poezie de /. U. Soricu. Răvaşul vremii, ochire peste întâmplările mai însemnate dela sfârşitul marelui râsboi şi mai ales arătare cum s'a făcut România Mare. Un foarte frumos cântec din Basa­rabia, în graiul de pe acolo. Meşter împărat poveste de Ioan Georgesca, Bolşevicii, adecă ce vorbesc despre ei doi ţărani. Om din popor, ministru în Ro-mânia-Mare. Apoi. glume şi mărunţişuri. Târgurile de" ţară date deschilinit inlr'o cărticică.

Chipuri. Calendarul are câteva chipuri

frumoase. între altele chipul Noului • Mitropolit dela Blaj,. al Eroului dela Mărăşeşti, Ge­neralul Berthelot, Casa unde s'a iscălit pacea şi altele.

, Aceia dintre cetitorii gazetei noastre, cari trimit plata foii pe im nu întreg înainte şi sosesc banii la noi până în I Martie 1920, primesc în cinste ealendin'iil.

La preţul de abonament să alăture In»ă încă / coroană pentru plata poştei cu reco-mandaţie, ca să nu se piardă calendarul. Cui nu trimite co­roana pentru postă, nu putem să-i trimitem calendarcl

Altminteri proţtil c«l<-n-darnlnt o 4 c n r o » c

Preţul trebue trimis pe Înainte. E bine să ie Însoţească mat mulţi oameni din sat, cărora le trebue calendar, să pună banii laolaltă şi să-i trimită cât mai In grabă pe adresa :

.Unirea Poporului", Blaj, (Judeţul Aiba-'îc-jos).

Din lipsă de hârtie n'am putut tipări decât puţine calendare.

R c a U o t o r rr&pontabtl:

I U L I U M A I O R .

N«m4r cMi>ri< 4« V**i!e Suciţi.

Nr

Pag 8.

VULCAN", S O D E T O T E . I N ^ " ~ ; Onorată adunare generală!

C O N V O C A T O R . P. T. Domnii acţionari ai societăţii industriale pe acţii

»VULCAN« se invită cu onoare în aensal §-iuf 10 din statute la a VIII (opta) adunare gen«rală ordinară, care se va ţinea la Blaj fn 15 Februar st. n. 1920 după amiaxi la 4 ore în localul institutalui »Patria«.

Obiectele vor fi: 1. Constatarea acfiilor depuse a acţionarilor prezenţi şi a

plenipotenţelor înaintate (§. 14. din statute). 2. Deschiderea adunării, denumirea nartaruiui şi esmiterea

alor dai membrii peatru supravegherea scrutinului şi verificarea procesului verbal.

3. Raportul direefiunii şi al comitetului de supraveghere, bilanţul anului 1919 şi darea absoiutorului, distribuirea profitul»! curat şi a sumei destine spre scopuri culturali şi fixarea mar-celor de preeenţă pe asul 1920.

4. Propunere peatrq urcarea capitalului societar şi schim­barea §. 1, 4, 5, 8, 14, 18, 33, 34, 37 din statute.

5. Alegerea direcţiuaii. 6. Eventuale propuneri. t -Domnii acţienari, cari v o i e s c a participa la adunară în

persoană sau prin plenipotenţiat, sunt rugaţi a-şi depune la cassa societăţii acţiile, titlal provizor şi eventual d e e u H i e n t u i de plem'potemă oel mult pâ-nă în 14 Febr. st. n. Ia 12 orc din zi.

Blaj . 23 Ianuar 1920 „VULCAN", «ocietate industriala pe acţiuni.

DJreeţluncn.

CU

Comitetul de supraveghere, în baza dispoziţiile \ t &

comerciale şi a §-Iui 31 dm statutele societăţii,

a controlat vânzsrea materialului in legătură cărţile de evidenţă,

a examinat bilanţul pe anul de gestiune 1919, con-frontându-1 cu cărţile principale şi auxilisre şi 1-a afl a t

in cossonafiţă.

După cari propunem Onoratei adunări generali, să

binevoiaseă a luă spre ştire acest ruport şi a dâ ab»o-

lutor pe anul 1919. atât direcţiunii cât şi comitetul»

de supraveghere.

Blaj , 23 April 1920 .

Gavrilă Prccup m. p. Vali le Suciu m. p.

Muntean m. p.

A C T I V E ; NnmSrar In cassă Investiri Debitori . Mărfuri . . . . Efecte . . . Capital societar restant

Conto Bilanţ pe auul VIII —1919.

472.220*79 200.00C-—

2 4 . 4 0 0 ' — 1 0 . 6 2 2 5 0 13.000-— 25.600 —

745 843 29

Capital societar Fond de rezervă Fond de amortizare Taxe de emisiune Creditori . Profit curat

P A S S I V E :

Interese Asigurări Spese curente Salare Reparaturi . Spese de porto Profit curat .

E S I T E t Conto Profit şî Perdere

1.21384 843-80

2.098-20 5.776 — 6 347-20

gg. 14.503-29 30.870*33

I N T R A T E : Din vânzare de mărfuri şi arâtidă

600.000'— 30.000-50.000-21.200-30.140-14.503-29

745.843-29

30.870*3*

B l a j , la 23 Ianuar 1920.

Dr. Isidor Marcu m. p prezident.

30.870G? PENTRU CONTABILITATE:

Victor Muntean m. p. Nicola m.P-Eug.

D I R E C Ţ I U N E A : Dr. D. Sabo m. p. I. F . Ncgruţiu jun. m. p. Alexiu Pop m. p.

S'a revăz*t şi aflat în consonanţă cu cărţile purtate în ordine. B l a j , 23 Ianuar 1920.

Gavril Prccup m. p. •. Muntean m. p. Vasile Suciu ni. p prezident.

3503 \ » ţ ? ^ ^ 3500 acţtum â 500 cor. la 2 ,400 .000- !*or 6 0 0 0 0 0 C c r - ? r i n §• 5. «I statuflor s e u rcă prin emisiune A ir i Apvonani vechi au drept se s u W r i *

Acţiile vechi şi eertifieatplp ^» IA* 1 •

• I 4 , i

l l c " t u ' dtţuior se va rasnundp în „• •

ividen^* 4. Proprietarii atţuior nouă vor primi D. J * . i Ji­

anului 1922 şi vor avea drept de vot la adunarea din LSF* P r * t e l e p l ă t i t e ' v o r P a r t i e i p a

5. Acţiile rămase uesubscrise le vinde dir?Mi «etio n a r f

vechi nu s'ar AFLA, direcţiunea le poate vinde c TUI t o t por tar i lor C« 600 cor. bucata. Ineit »m tesc tot în cinci rate egale la termmii stabiliţi m Î Î S * *5 P R C W D E 6 0 0 C O R* B U C A T A - A E ^ I I L E A C E S L ^ W- " adaugă fondului dc rezervă. v p e a î r u acţionarii vechi, iar suma, ce treee peste 500 « •

6. Aduaaraa generală autorizează direcţiune a , t«r*gis firma eu capitalul urcat ori redas. *-V»»nea, de a urea ori reduce capitalul soeietaf fi de a inf«&

B l a j , la 23 Ianuar 1920.