BORRELIA GARINII

Antigeni impotriva Borrelia garinii (IgG) Instructiuni de utilizare pentru EUROLINE-WB

Numar comanda Antigeni impotriva Clasa

Ig Substrat Format

DY 2134-1601 G DY 2134-3001 G DY 2134-3201 G DY 2134-24001 G

Borrelia Garinii (intregul antigen)

IgG Stripuri impregnate cu

antigen

16 x01 (16) 30 x 01 (30)

2 x 16 x 01 = 32 240 x01 (240)

Indicatii: Lyme borreliosis. Boli asociate Erythema chronicum migrans, lymphadenosis cutis benigna, acrodermatitis chronica atrophicans, arthritis, carditis, lymphocytic meningoradiculoneuritis, neuroborreliosis. Principiile testului: Kit-ul EUROLINE WB asigura o metoda in vitro de determinare calitativa pentru anticorpii umani din clasa IgM continuti in ser sau plasma. Testul contine stripuri impregnate cu antigeni separati elecrtroforetic extrasi din Borrelia afzelii. Stripul blot va fi blocat si incubat in primul pas al reactiei cu mostra diluata a pacientului. In cazul in care mostra este pozitiva, anticorpii specifici din clasa IgG (si IgM, IgA) antigenii se vor fixa. Pentru detectarea antigenilor fixati, la urmatoarea incubare se va folosi un substrat enzima fixator al antigenilor anti IgG (conjugat enzima) umani capabil sa determine dezvoltarea culorii de reactie. Compozitia kit-ului Componente Format Format Format Simbol 1. Stripuri test cu antigeni Borrelia garinii electroforetic separati

16 x1 30 x1 240 x1 STRIPURI

2. Matrix de evaluare cu teste control 1 strip incubat cu ser pozitiv pentru control

1 pattern 1 pattern 1 pattern pentru fiecare lot de tripuri

.............

3. Conjugatul enzima Fosfataza alcalina prinsa cu antigeni anti umani IgM (capra), 10x concentrat

1 x3 ml 2 x 3 ml 16 x 3 ml CONJUGAT 10x

4. Buffer universal 10 x concentrat 1 x 50 ml 1 x 100 ml 8 x 100 ml BUFFER 10 x 5. Solutia Substrat NBT/BCIP, gata de folosire

1 x 30 ml 1 x 50 ml 8 x 50 ml SUBSTRAT

6. Protocol de evaluare 1 bucata 2 bucati ..... ....... 7. Tavita de incubare 2 x 8 canale ...... ..... TAVITA 8. Folie de plastic 1 bucata 2 bucati 15 bucati ........ 9. Folie adeziva ..... ...... 8 bucati ........ 10. Instructiuni de utilizare 1 bucata 1 bucata 1 bucata ........ LOT=Lot, IVD=In-vitro Diagnostic,

Pastrare si stabilitate: Stripurile de incubare trebuie sa fie stocate la o temperatura intre +2 C pana la 8 C, nu trebuie inghetate. Nedeschis toate componentele kit-ului sunt stabile pana inainte de data de expirare. Stocarea produselor biohazard: Serul pacientilor nediluat si stripurile de hartie incubate trebuie manipulate ca si materiale infectioase. Ceilalti reagenti nu trebuie sa fie colectati separat, decat in cazul in care exista reglementari oficiale pt aceasta situatie. Prepararea si stabilitatea reagentilor Nota: Pachetul care contine stripurile blot este inscriptionat cu un numar in plus fata de numarul loturilor. Acest numar reprezinta marcarea stripurilor si este de asemenea inscriptionat corespunzator evaluarii probelor. Aceste 2 numere trebuie sa se potriveasca pentru a asigura o evaluare corecta a rezultatelor. Toti reagentii trebuie adusi la temperatura camerei (+18 C la +25 C) inainte de utilizare. Dupa prima utilizare, reagentii sunt stabili pana la data indicata a expirarii daca ii pastram la +2 C pana la +8 C si protejati de contaminare, cu respectarea conditiilor de mai sus.

Stripurile impregnate cu antigeni: Sunt gata de folosire. Deschideti pachetul cu stripuri doar atunci cand acestea au atins temperatura mediului ambiant pentru a preveni formarea condensului. Dupa preluarea stripurilor care vor fi folosite, pachetul ramas trebuie sigilat foarte bine si stocat iar la temperatura de +2 C, +8C. Odata ce ambalajul a fost deschis pentru prima data, stripurile trebuiesc pastrate intr-un loc uscat la +2C +8C, prin care ele sunt stabile pentru cel putin 2 luni. Pentru a asigura evaluarea corecta a rezultatelor, numarul lotului din pachet trebuie sa se potriveasca cu numarul de pe matrixul de evaluare.

Conjugatul Enzima: Conjugatul enzima este furnizat de 10x concentrat. Pentru prepararea conjugatului gata de folosire trebuie ca acesta sa fie extras din sticla folosind o pipeta curata si diluat 1:10 cu diluant gata de folosire buffer universal. Pentru incubarea unui singur test diluati 0,15 ml IgM concentrat anti uman cu 1,35ml de buffer universal diluat. Conjugatul enzima diluat si gata de folosire trebuie sa fie folosit in aceeasi zi de lucru.

Bufferul universal: Bufferul universal este furnizat de 10 x concentrat. Pentru prepararea bufferului gata de utilizare folositi o pipeta sterila extragand din sticla cantitatea dorita si diluati-o 1:10 cu apa distilata deionizata. Pentru incubarea unui test 1,5ml buffer concentrat trebuie diluat cu 13,5 ml apa distilata deionizata. Bufferul preparat gata de folosire trebuie folosit in aceeasi zi de lucru.

Solutia substrat: Gata de folosire. Inchideti imediat sticla dupa folosire deoarece componentele sunt fotolabile (sensibile la lumina).

Avertizare: Serul de control folosit pentru matrixul de evaluare trebuie testat negativ pentru HbsAg anti HCV, anti HIV-1 si anti HIV-2 folosind metoda enzimei immunoenzimatice sau metoda immunofluorescentei indirecte. Cu toate acestea, toate materialele trebuie sa fie tratate ca fiind potentiale infectii periculoare suiesc manipulate cu atentie. Trebuie evitat contactul cu pielea. Prepararea si stabilitatea mostrelor de ser sau plasma Mostrele: Ser uman sau EDTA, heparina sau citrat plasma. Stabilitate: Mostrele pacientilor pentru a fi pregatite pentru investigatie pot fi stocate in general la o temperatura de +2 C +8 C pana la 14 zile. Mostrele diluate trebuie incubate in aceeasi zi de lucru. Diluarea mostrelor: Mostele pacientilor pentru a fi analizate trebuie diluate 1:51 in bufferul diluant universal gata de folosire. De exemplu, adaugati 30 microlitroi de mostra la 1,5 ml buffer diluat

gata de folosire si amestecati bine prin vortexare. Mostrele de pipete nu sunt adegvate pentru agitare. Incubarea Blocarea: Umpleti canalele placii de incubare in acord cu numarul de mostre pe care il aveti de analizat cu 1,5 ml buffer universal fiecare. Indepartati numarul de stripuri in acord cu mostrele de testat si plasatile pe fiecare in cate un canal. Numarul de pe stripul de testat trebuie sa fie vizibil. Incubati pentru 15 minte la temperatura camerei in shakerul cu agitator. Dupa care aspirati lichidul din fiecare canal. Incubarea mostreelor ( pas 1): Umpleti fiecare canal cu 1,5 ml din mostrele de ser diluate si incubati la temperatura camerei pentru 30 de minute in shakerul cu agitator. Spalarea: Aspirati tot lichidul din fiecare canal si spalati 3 x 5 minute fiecare canal cu 1,5 ml buffer universal pe shakerul cu agitator. Incubarea conjugatului (pasul 2): Pipetati 1,5 ml conjugatul de enzima diluat (phosfataza alcalina conjugata cu anti IgG uman) in fiecare canal si incubati pentru 30 de minute la temperatura camerei pe shakerul cu agitator. Spalarea: Aspirati tot lichidul din fiecare canal. Spalarea se face ca in descrierea de mai sus. Incubarea substratului (pasul 3): Pipetati 1,5 ml solutie substrat in fiecare canal de incubare. Incubati pentru 10 minute la temperatura camerei in shakerul cu agitare. Stoparea reactiei: Aspirati tot lichidul din fiecare canal de incubare si spalati fiecare strip 3 x 1 minut cu apa distilata deionizata.

EUROIMMUN Anti-Borrelia Garinii EUROLINE-WB Protocol de incubare

Evaluarea si interpretarea rezultatelor pentru Anti-Borrelia-garinii EUROLINE-WB (IgG)

Manipularea: Dupa stoparea reactiei prin folosirea apaei distilate sau deionizate, asezati stripul blot in lacasul corespunzator al campului de evaluare folosind o penseta. Pozitionarea stripului blot poate fi corectata doar atunci cand stripul este ud. Dupa uscarea stripurilor acestea vor fi fixate prin pozitionarea foliei adezive. Dupa ce toate stripurile blot au fost pozitionate pe protocolul de evaluare ele trebuie presate folosind o bucata de hartie de filtru. Daca protocolul este evaluat digital folosind EUROLineScan, stripurile trebuie pozitionate in fisierul corespunzator dupa cum s-a descris anterior. Dupa ce stripurile blot au fost scanate ele pot fi acoperite cu o folie de plastic pentru stocare. Asezati matrixul de evaluare langa stripurile stocate si pozitionati-l astfel incat banda neagra sa se afle sub numarul inscriptionat pe stripul blot in perfecta aliniere cu benzile de pe matrixul de evaluare. Numarul lotului de pe matrixul de evaluare trebuie sa se potriveasca cu numarul lotului de pe stripurile blot. Benzile clare identificate pe stripul blot care se potrivesc cu cele de pe matrixul de evaluare trebuie notate in protocolul de evaluare. Nota: Sub numarul de lot notat pe stripurile blot este o banda de control. Performarea corecta a incubarii este confirmata printr-o culoare intensa afisata pe aceasta banda de control. Antigenii: Sursa antigenului Pentru EUROIMMUN Anti-Borrelia EUROLINE-WB este obtinuta din sursa corespunzatoare speciei Borellia afzelii [2,3]. Culturile de Borrelia au fost solubilizate folosind sodiu dodecil sulfat urmat de o separare a proteinelor folosind gel de poliacril amida discontinuu iar in concordanta cu masa moleculara si transferate si incluse pe nitroceluloza. Una dintrea aceste panneluri marcate este inclusa in kit cealalta ramane la Euroimmun pentru scopuri de cercetare. Antigenii diagnosticati relevant au fost caracterizati cu antigeni monoclonali de referinta de la Laboratorul National de Referinta German pentru borelioze. Specificitatea antigenelor pe stripul blot: [27, 31, 41, 42, 43].

Banda Antigen Specificitate 83 kDa Membrane-vesical protein, p 83 Produs de degradare p 100, high specificity. 75 kDa Heat shock protein, p 75 Nespecific 62 kDa Heat shock protein, p 62 Nespecific 57/59 kDa

p 57 and p 59 Nespecific

50 kDa p 50 Nespecific 47 kDa p 47 Probably genus specific. 43 kDa p 43 Nespecific 41 kDa Flagellin, p 41

Genus specific, cross reactivity to other spirochaetaceae and bacteria having flagella.

39 kDa Bmp A, p 39 High specificity. 37 kDa p 37 Specificity unclear. 30 kDa p 30 Specific. 29 kDa Osp A, p 29 Outer surface protein A, high specificity. 28 kDa p 28 Nespecific 25 kDa Osp C, p 25 Outer surface protein C, high specificity. 21/22 kDa

p 21/22 High specificity.

19 kDa p 19 Specific.

Specificitatea antigenilor: Borrelia Garinii poate fi in general divizata in 3 categorii [40].

Categorie Antigeni 1 Cross reactivitate si antigeni nedefiniti cu masa moleculara 28 kDa, 37 kDa, 43

kDa, 47 kDa, 50 kDa, 57 kDa, 59 kDa, 62 kDa and 75 kDa. 2 Antigenul A specific molecular cu masa moleculara de 41 kDa (flagellin). 3 Specii specifice si foarte specifice antigeni cu masa moleculara19 kDa, 21/22

kDa, 25 kDa, 29 kDa, 30 kDa, 39 kDa and 83 kDa. Clasa de anticorpi IgG impotriva Borrelia garinii: interpretarea rezultatelor: In vederea evaluarii semnalelor, pozitionarea benzilor si intensitatea mentinuta trebuie luata in considerare, deoarece serurile negative pot produce cateodata semnale slabe in benzi individuale. Bazati pe experienta Rezultatele pentru Borrelia afzelii WESTERNBLOT pot fi divizate in negative pozitive si marginale. Rezultat Caracterizare Negativ Nici o banda sau intensitati scazute pentru antigenii din categoriile 1 si 2 Marginal O banda distinctiva din Categoria 3 (Antigenii din categoria 3 sunt colorati in gri pe

protocolul de evaluare) si mai mult semnale distinctive din categoriile 1 si 2 Este recomandat sa se preleveze o noua mostra si testul sa se refaca dupa cateva saptamai

Pozitiv Mai mult de o banda distinctiva din categoria 3 (antigenii din categoria 3 sunt colorati in gri pe protocolul de evaluare) Aditional sau particular In cazul pacientilor intr-o faza tarzie a bolii benzi numeroase din categoria 1 si 2 pot fi dezvoltate

Clasa de antigeni IgM impotriva Borrelia afzelii Interpretarea rezultatelor: Pentru a evalua semnalele pozitionarea benzilor si intensitatea benzilor trebuie luate in considerare. Rezultatele testului WESTERNBLOT pentru Borrelia afzelii rezultatele pot fi impartite in pozitiv negativ si marginal. In faza incipienta a infectiei cu Borrelia anticorpii IgM sunt tipic directi impotriva OspC (p 25). Anticorpii IgM impotriva altor antigeni Borrelia nu sunt considerati indicatori definitivi a unei infectii proaspete cu Borrelia. Anticorpii IgM specifici impotriva flagelinei (p41) pot prezenta raspunsul initial al corpului la infectia cu Borrelia. Orisicum o reactie nespecifica nu poate fi exclusa din moment ce anticorpii directi impotriva altor microorganisme cross interactioaneaza cu flagelina Borrelia (p41). Pentru acest motiv o singura banda in pozitia flagelin (p41) in detectarea IgM nu trebuie considerata a fi o dovada a unei infectii proaspete cu Borrelia. Daca doar banda Flagellin (p41) reactioneaza pozitiv testeul trebuie repetat dupa cateva saptamani cu un ser proaspat. In investigatiile serologice a determinarii infectiilor cu borrelia determinarea anticorpilor din clasa IgM dau frecvent rezultate nucleare. Anticorpii IgM pot fi cateodata gasiti in ser ani dupa infectie sau dupa un tratament cu antibiotice. Mai mult de atat, detectarea anticorpilor IgM nu este neaparat dovada unei infectii proaspete. Un rezultat negativ IgM nu exclude deasemenea o infectie prospata. Cu o noua infectie anticorpii din clasa IgG si IgM pot fi formati. In stadii tarzii a boreliozelor un rezultat pozitiv IgM nu ofera nici o alta informatie suplimentara fata de persistenta anticorpilor mentionati anterior. Cauza unui astfel de rezultat fals pozitiv IgM ramane cel mai des un rezultat nuclear. Ei au observat de ex in infectiile ononucleate Herpes virus si variate alte boli autoimmune [39].

Pentru diagnosticatea infectiilor prospete cu Borrelioze un rezultat pozitiv IgM trebuie sa fie confirmat cu un rezultat piozitiv IgG folosind o mostra proaspata de sange 3 6 saptamani mai tarziu. Rezultate Caracterizari Negativ Nu este dezvoltata nici o banda sau se dezvolta o intensitate scazuta in anumite

benzi din categoria 1 Marginal Un antigen din categoria a dou-a (flagellin p41) sau o banda slab intensiva din

categoria 3. Este recomandat sa se preleveze o noua mostra iar testul sa fie repetat dupa cateva saptamani. Anticorpii impotriva OspC sunt caracteristici pentru o infectie proaspata.

Pozitiv Cel putin o banda distinctiva din categoria 3 (antigenii din categoria 3 sunt marcat cu gri pe matrixul de evaluare) Antigenii impotriva OspC sunt caracteristici pentru o infectie proaspata.

Caracteristicile testului Rata masuratorii: Moteoda Westernblot este o metoda calitativa. Nici o valoare de masurare nu este asigurata. Limita titrului este data de dilutia 1:51. Interferente: Seruriole hemolitice, lipotermice si icterice nu afecteaza calitatea analitica. Variatia metodelor Inter si Intra : Variatia metodei Inter a fost determinata de analize multiple a mostrelor caracteristice dupa mai multe zile. Variatia metodelor Intra a fost determinata de mai multe analize a mostrelor caracteristice intr-o singura zi. In fiecare din cazuri, intensitatea benzilor a fost in limita specifica. Aceasta metoda Westernblot afiseaza o reproductibilitate excelenta atat in metodele Intra cat si in metodele Inter. Raspandirea: Serul de la 80 pacienti caracteristici clinici si 60 donatori de sange sanatosi au fost investigate cu EUROIMMUN Anti- Borrelia garinii EUROLINE-WB. Raspandirea Seruri caracterizate clinic No IgG IgM IgG/IgM Erythema migrans 26 35% 46% 69% Neuroborelioze 27 81% 52% 89% Artrite 21 95% 14% 95% Acrodermatite 6 100% 0% 100,00% Prevalenta anticorpilor anti Borrelia la pacientii in faza tarzie a bolii corelata cu valorile prezentate in literatura [12]. Raspandire Mostre de ser No IgG IgM Donatori de sange sanatosi * 60 5,00% 5,00% * Universitatea de medicina din Luebeck

Raspandirea antigenilor Anti Borrelia din mostrele de sange ale donatorilor sanatosi sunt aceleasi cu valorile din literatura [7]. Reactii incrucisate: Calitatea anticorpilor folositi (tot antigenul extract SDS) garanteaza o inalta specificitate a EUROLINE Westernblot. Masurarea reactiilor incrucisate nu este necesara pentru EUROLINE Westernblot deoarece cu acest sistem exista posibilitatea de diferentiere directa dintre o reactie incrucisata a antigenilor specifica si una nespecifica.

Semnificatia Clinica

Istoria bolii Lyme, o boala contagioasa, cauztata de borrelia burgdorferi, transmisa la om de capuse, ofera o lectie formidabila infectologilor in noul progres al medicinei. Descrierea clinica a aparut in Europa la sfarsitul secololui 19 inceputul secolului 20 cu descrierea capuselor si importanta lor in acrodermatitele cronice [1]. 15 ani mai tarziu Houser a adaugat ca infectia este transmisa de capuse [1]. Independent Afelius si Lipschutz au descris eritema migrans si legatura sa cu muscatura de capusa. Implicarea neurologica a fost deasemenea descrisa si prin semnele de pe piele. Aceste descrieri dermatologice timpurii au aparut pe neasteptate in lumina reflectoarelor in 1975 cand o epidemie de artrita a aparut la copii in Lyme, Connecticut USA [1]. Multi din acesti copii sufereau de eritema migrans. Bazat pe aceste observatii si o analiza epidemiologica a epidemiei, Steele si coloaboratorii au definit boala Lyme ca o disfunctie reumatologica cel mai des asociata cu eritema migrans si cateodata cu multiple organe icluse. In 1982 Burgdorfer a sugerat ca muscatura capuselor transmit o spirocheta care a fost mai tarziu autentificata ca agent cauzator: Borrelia bugdorferi [1,2,3]. Borrelia burgdoferi ca specie de bacterie apartine familiei spirochetelor. Aceasta familie include 5 specii genuri: borrelia, spirochetele, criptospira, treponema si leptospira. Pe langa cele 30 de specii de capuse care paraziteaza omul, Ixodez ricinus este cea mai frecventa specie de capusa care inteapa omul in Europa. Ea este vectorul Borrelia burgdoferi care cauzeaza boala Lyme si virusul TBE [4,5,6,7]. Capusa I. ricinus trece prin 3 stadii de dezvoltare: larva, nimfa si adult (femei si masculi)[8]. Densitatea acestei specii de capuse poate fi foarte ridicata, ajungand in anumite locatii mai mare de 300capuse pe 100 de metri patrati. [8]. Borreliozele Lyme este cea mai frecventa boala transmisa prin muscatura de capusa in emisfera nordica [9,10,11]. In Europa , in special in Europa centrala si Scandinavia sunt mai mult de 155 de cazuri din care 100,000 cauzate individual de specia B. burgdorferi sensu stricto, B. afzelli si B. garinii [4,6,10,11,12]. Prevalenta anticorpilor din serul uman impotriva B. burgdorferi intr-o populatie normala in Germania si in alte tari in Europa Centrala ajunge de la 18% la 52% [13]. In Asia de est de ex in China randamentul este de 26% [14]. Persoanele care lucreaza in domeniul forestier manifesta anticorpi Anti Borrelia in jur de 40% iar vanatorii in mai mult de 50% din cazuri [7,15]. O infectie Borrelia burgdorferi se poate manifesta in domeniul dermatologiei, neurologiei, oftalmologiei, reumatologiei si medicinei interne [7,16]. Manifestarile clinice ale unei borelioze pot fi impartite in 3 stadii: Stadiul I: Manifestarea tipica primara a unei infectii borrelia burgdorferi este un eritem migrant (80%) si inrosirea pielii care apare in jurul zonei muscaturii de capusa si se raspandeste intr-o maniera circulara [17]. Iritatia este insotita de de simptome precum influenta, temperatura, frisoane, dureri de cap si voma [18]. Pacientii cu limfonoduli sunt observati in cateva din cazuri (limfoadenoza epiteliala benigna). Cele mai des intalnite cazuri sunt boreliozele lipsite de eriteme (20%) si sunt neurologice, arthromayalgic, influenta, cardiovasculare, hepatite, limfoadenite regionale, si mixuri [19,20,21]. Stadiul I poate rezulta prin vindecarea simptomelor sau poate dezvolta borrelioze generalizate. Faza de transmitere este in general lipsita de simptome. Anticorpii anti Borrelia burgdorferi pot fi detectati serologic la pacienti in stadiul I intre 50% si 90%.

Predominarea anticorpilor IgG este considerabil scazuta [22,23]. In orice caz, testul serologic asigura rezultate negative in acest stadiu al bolii [3,19]. Pentru a rezolva aceasta problema, un nou test a fost conceput incluzand nou identificaltul VlsE (variable majour protein linke sequence expresed) care poate fi considerat un anticorp important pentru serologia Borreliozelor. Peste 85% din serurile pozitive IgG pot fi identificate privind folosirea benzii VlsE in testele Westernblot. VlsE permite identificarea tuturor anticorpilor impotriva tuturor speciilor de Borrelia. Riscul unei reactii fals negative intre specii este de 10 ori mai scazut [24]. Oamenii deasemenea produc anticorpi inalt specifici acidului borelic impotriva unei membrane de suprafata C (OspC) la scurt timp dupa infectia cu Borrelia burgdorferi sensu stricto: imunoglobulina M (IgM) ospC si imunoglobulina G (IgG) OspC anticorpi bacterieni [25]. VlsE este cel mai sensibil antigen pentru detectia anticorpilor IgG, iar OspC pentru detectia anticorpilor IgM [3,26,27]. Stadiul II: O varietate de simptome pot fi dezvoltate saptamani sau luni mai tarziu dupa muscatura de capusa. In prim planul acestor manifestari neurologice sunt: meningita, encefalita, polinevrite asimetrice, pareza nervilor cranieni, meningoradiculitele limfomice Bannwarth's [20,28,29]. Una dintre cele mai frecvente simptome neurologice a borreliozelor la copii este paralizia fetei. De obicei pareza nervilor faciali apare pe o singura parte si dupa mai multe saptamani pe partea opusa [20]. Deasemenea artritele, in particular a terminatiilor genunchiului, si dureri nelocalizate in oase, terminatii si muschi sunt frecvent intalnite [30]. Rareori apar manifestari cardiologice cum ar fi miocardite sau pericardite. Anticorpii impotriva Borrelia burgdorferi pot fi detectati la 50% pana la 90% din pacientii aflati in stadiul II de infectie [24]. In faza incipienta a acestui stagiu sunt gasiti cu precadere anticorpi din clasa IgM dar in faza tarzie apar cu precadere doar anticorpii IgG . In orice caz, anticorpii IgM pot persista pentru o perioada lunga de timp [3,30]. Prn determinarea suplimentara a anticorpilor impotriva VlsE rata serologica de determinare poate fi crescuta cu 20% pana la 30% [31]. VlsE manifesta cea mai mare sensibilitate a anticorpilor testati pentru detectia IgG [26]. Stadiul III: Manifestarea tipica a Borrelia burgdorferi in stadiul III sunt artritele cronice erozive, acrodermatita cronica atopica, si encefalite progresive, care pot produce in moduri similare multiple scleroze. Fara tratament stadiul III se poate dezvolta pe o perioada lunga de timp chiar si ani dupa contactarea infectiei. In acest stadiu anticorpii IgG sunt crescuti semnificativ cu 90% la 100% la pacienti in timp ce anticorpii IgM pot fi detectati in cazuri destul de rare [3,24]. Pentru diagnosticarea neuroboreliozelor, detectarea anticorpilor in lichidul cefalo rahidian are o importanta decisiva si mult crescuta fata de diagnosticarea serologica [21,29,32]. Un index al anticorpilor (AI) discrimineaza intre un derivat sanguin si unul patologic, anticorpi specifici derivati din creier si anticorpi specifici derivati din lichidul cefalorahidian (CSF) si ia in considerare schimbari individuale in sange/CSF ca bariera functionala [33]. Variate tehnici vin puse in discutie pentru detectia anticorpilor impotriva Borrelia burgdorferi [34,36,37,38,39]: testul ELISA testat in paralel cu o imunofluorescenta indirecta si imunoblot [26]. Mai multi investigatori fac in paralel testul ELISA in paralel cu imunofluorecenta indirecta pentru caracterizarea preliminara a mostrelor de ser [26,34]. In concordanta cu ghidul USA si German diagnosticul serologic trebuie sa urmene principiul procedurii in 2 pasi: ELISA si IIFT primul pas daca reactivul s-a identificat prin Westernblot [3,24,40]. In infectia proaspata este recomandat sa se urmeze ELISA/IIFT si Westrnblot in paralel, din moment ce unele reactii slabe sunt detectate incipient cand se utilizeaza Westernblot decat in testul de screaning [12,24]. VlsE cel mai sensibil antigen pentru detectarea anticorpilor din clasa IgG si OspC pentru detectarea anticorpilor din clasa IgM trebuie inclusi in test [3]. Pentru o determinare suplimentara a anticorpilor impotriva VlsE rata serologica de prindere poate fi crescuta cu 20% comparativ cu intregul extract Westernblot si cu 30% in comparatie cu antigenul recombinat Westernblot [24,27,31]. Dintre toti antigenii recombinati testati, VlsE manifesta cea mai mare sensibilitate pentru detectarea infectiei cu Borrelia

[31,32,33]. Literature references 1. Belaich S. Lyme disease. Presse Med 14 (1995) 81-87. 2. Burgdorfer W, Barbour AG, Hayes SF, Benach JL, Grunwaldt E, Davis JP. Lyme disease - a

tick-borne Spirochetosis? Science 216 (1982) 1317-1319. 3. Johnson R, Schmid GP, Hyde FW, Steigerwalt AG, Brenner DJ. Borrelia burgdorferi sp.

nov.: Etiologic agent of lyme disease. Int J Syst Bacteriol 34 (1984) 496-497. 4. Wilske B. Epidemiology and diagnosis of Lyme borreliosis. Ann Med 37 (2005) 568-579. 5. Derdakova M, Lencakova D. Association of genetic variability within the Borrelia

burgdorferi sensu lato with the ecology, epidemiology of Lyme borreliosis in Europe. Ann Agric Environ Med 12 (2005) 165-172.

6. Steffen I, Hirsch HH. Diagnostic tests of Lyme borreliosis. Ther Umsch 62 (2005) 737-744. 7. Robert-Koch-Institut. Surveillance der Lyme-Borreliose am Beispiel des Bundeslandes

Brandenburg. Epidemiologisches Bulletin 14 (1998) 93-97. 8. Gern L. The biology of the Ixodes ricinus tick. Ther Umsch 62 (2005) 707-712. 9. Holzer BR. Tick borne diseases. Ther Umsch 62 (2005) 757-763. 10. Bazovska S, Machacova E, Spalekova M, Kontrosova S. Reported incidence of Lyme

disease in Slovakia and antibodies to B. burgdorferi antigens detected in healthy population. Bratisl Lek Listy 106 (2005) 270-273

11. Egger M. Lyme borreliosis - an overview. Ther Umsch 62 (2005) 731-736. 12. Hauser U, Lehnert G, Lobentanzer R, Wilske B. Interpretation Criteria for Standardized

Western Blots for Three European Species of Borrelia burgdorferi Sensu Lato. J Clin Microbiol 35 (1997) 1433-1444.

13. Oehme R, Hartelt K, Backe H, Brockmann S, Kimmig P. Foci of tick-borne diseases in southwest Germany. Int J Med Microbiol 291 (2002) 22-29.

14. Ai CX, Zhang WF, Zhao JH. Sero-epidemiology of Lyme disease in an endemic area in China. Microbiol Immunol 38 (1994) 505-509.

15. Cetin E, Sotoudeh M, Auer H, Stanek G. Paradigm Burgenland: risk of Borrelia burgdorferi sensu lato infection indicated by variable seroprevalence rates in hunters. Wien Klin Wochenschr 118 (2006) 677-681.

16. Escudero-Nieto R, Guerrero-Espejo A. Diseases produced by Borrelia. Enferm Infecc Microbiol Clin 23 (2005) 232-240.

17. Vorob'eva NN, Sumlivaia ON. Clinical manifestations in acute Lyme diseases. Med Parazitol (Mosk) 4 (2003) 3-7.

18. Roscoe C, Epperly T Tick-borne relapsing fever. Am Fam Physician 15 (2005) 2039-2044. 19. Coulter P, Lema C, Flayhart D, Linhardt AS, Aucott JN, Auwaerter PG, Dumler JS. Two-year

evaluation of Borrelia burgdorferi culture and supplemental tests for definitive diagnosis of Lyme disease. J Clin Microbiol 43 (2005) 5080-5084.

20. Mlodzikowska-Albrecht J, Zarowski M, Steinborn B, Winczewska-Wiktor A, Gurda B, Wigowska-Sowinska J. Bilateral facial nerve palsy in the course of neuroborreliosis in children-dynamics, laboratory tests and treatment. Rocz Akad Med Bialymst 50 Suppl 1 (2005) 64-69.

21. Christen HJ, Hanefeld F, Eiffert H, Thomssen R. Epidemiology and clinical manifestations of Lyme borreliosis in childhood. A prospective multicentre study with special regard to neuroborreliosis. Acta Paediatr Suppl 386 (1993) 1-75.

22. Bryksin AV, Godfrey HP, Carbonaro CA, Wormser GP, Aguero-Rosenfeld ME, Cabello FC. Borrelia burgdorferi BmpA, BmpB, and BmpD proteins are expressed in human infection and contribute to P39 immunoblot reactivity in patients with Lyme disease. Clin Diagn Lab Immunol 12 (2005) 935-940.

23. Christova I. Enzyme-linked immunosorbent assay, immunofluorescent assay, and recombinant immunoblotting in the serodiagnosis of early Lyme borreliosis. Int J Immunopathol Pharmacol 16 (2003) 261-268.

24. Wilske B, Fingerle V, Schulte-Spechtel U. Microbiological and serological diagnosis of Lyme borreliosis. FEMS Immunol Med Microbiol 49 (2007) 13-21.

25. Lovrich SD, Jobe DA, Schell RF, Callister SM. Borreliacidal OspC antibodies specific for a highly conserved epitope are immunodominant in human lyme disease and do not occur in mice or hamsters. Clin Diagn Lab Immunol 12 (2005) 746-751.

26. Goettner G, Schulte-Spechtel U, Hillermann R, Liegl G, Wilske B, Fingerle V. Improvement of Lyme borreliosis serodiagnosis by a newly developed recombinant immunoglobulin G (IgG) and IgM line immunoblot assay and addition of VlsE and DbpA homologues. J Clin Microbiol 43 (2005) 3602-3609.

27. Zhang JR, Hardham JM, Barbour AG, Norris SJ. Antigenic Variation in Lyme Disease Borreliae by Promiscuous Recombination of VMP-like Sequence Cassettes. Cell 89 (1997) 275-285.

28. Brooks CS, Vuppala SR, Jett AM, Akins DR. Identification of Borrelia burgdorferi outer surface proteins. Infect Immun 74 (2006) 296-304.

29. Steenhoff AP, Smith MJ, Shah SS, Coffin SE. Neuroborreliosis with progression from pseudotumor cerebri to aseptic meningitis. Pediatr Infect Dis J 25 (2006) 91-92.

30. Shi C, Wolfe J, Russell JQ, Fortner K, Hardin N, Anguita J, Budd RC. Fas ligand deficiency impairs host inflammatory response Infect Immun 74 (2006) 1156-1160.

31. Schulte-Spechtel U, Lehnert G, Liegl G, Fingerle V, Heimerl C, Johnson BJ, Wilske B. Significant improvement of the recombinant Borrelia-specific immunoglobulin G immunoblot test by addition of VlsE and a DbpA homologue derived from 2003) 1299-1303.

32. Schulte-Spechtel U, Lehnert G, Liegl G, Fingerle V, Heimerl C, Johnson B, Wilske B. Significant improvement of the recombinant Borrelia IgG immunoblot for serodiagnosis of early neuroborreliosis. Int J Med Microbiol 293 (2004) 158-160.

33. Reiber H, Lange P. Virus-spezifische Antikrper in Liquor und Serum. ELISA-Analytik und Auswertung mittels Antikrper-Index und Quotientendiagramm. Lab Med 15 (1991) 204-207.

34. Jovicic VLj, Grego EM, Lako BL, Ristovic BM, Lepsanovic ZA, Stajkovic NT. Improved serodiagnosis of early Lyme borreliosis: immunoblot with local Borrelia afzelii strain. APMIS 111 (2003) 1053-1059.

35. Komorowski L, Stcker W (Erfinder). Serum-freies Medium fr die Kultivierung von Borrelien und dessen Benutzung. EUROIMMUN Medizinische Labordiagnostika AG. Patent. Aktenzeichen: DE 102006045252.6-41 (2006).

36. Stcker W, Fauer H, Krause C, Barth E, Martinez A. Verfahren zur Optimierung der automatischen Fluoreszenzerkennung in der Immundiagnostik. Deutsche Patentanmeldung

DE 10 2006 027 516.0 (2006).

37. Meyer W, Scheper T, Lehmann H. EUROIMMUN Medizinische Labordiagnostika AG. Selbstklebende Blotmembranen. Eingetragenes deutsches Gebrauchsmuster DE 202 15 268.5 (2003).

38. Morrin M, Rateike M, Mller M. EUROIMMUN Medizinische Labordiagnostika AG. Lichtquelle fr ein Auflichtfluoreszenzmikroskop. Eingetragenes deutsches Gebrauchsmuster DE 20 2004 010 121U (2004).

39. Wilske B, Zller L, Brade V, Eiffert H, Gbel UB, Stanek G, Pfister HW. MiQ 12/2000 Qualittsstandards in der mikrobiologisch-infektiologischen Diagnostik: Lyme-Borreliose. Urban & Fischer Verlag Mnchen Jena (2000).

40. Tilton RC, Ryan RW. The laboratory diagnosis of Lyme disease. J Clin Immunoassay 16 (1993) 208-214.

41. Ma B, Christen B, Leung D, Vigo-Pelfrey C. Serodiagnosis of Lyme Borreliosis by Western Immunoblot: Reactivity of varius significant antibodies against Borrelia burg-dorferi. J Clin Microbiol; Feb: 370-376 (1992).

42. Zller L, Burkard S, Schfer, H. Validity of Western Immunoblot band patterns in the serodiagnosis of Lyme Borreliosis. J Clin Microbiol; Jan: 174-182 (1991).

43. Moskophidis M, Luther B. Wertigkeit des Immunoblots in der Serodiagnostik der Lyme-Borreliose. LAB-med; 19: 231-237 (1995).