The Earth Building Encyclopedia, (fireplace blueprint) Joseph M. Tibbits, 1989, Southwest Solaradobe School, Bosque, N.M.

oţii Maria şi Mihai Ciobanu din Giurgiu locuiesc, de 20 de ani, într-o căsuţă construită în 1884. Locuinţa are o cameră, o bucătărie mică şi un hol. Actualii proprietari au cumpărat bordeiul în 1990 de la o bătrână care intra în casă printr-un tobogan de pământ. Ştiri pe aceeaşi temă Giurgiu: Mirel Stănescu, tobosarul sunetist la teatru Giurgiu: Teatrul Valah în faţa unui nou început Giurgiu: Poliţia rutieră pe urmele şoferilor beţi de la discotei FOTO Cum se trăieşte în ultimul bordei din România Bordeie preistorice descoperite la Ardud Cum trăiau dacii la Ţaga Au trecut mai mult de 120 de ani de când a fost construit, şi cu toate acestea rezistă. Bordeiul de la numărul 69, pe strada Tudor Vladimirescu din Giurgiu este locuit, de 20 de ani, de soţii Maria şi Mihai Ciobanu. Din afara curţii nu poate fi zărită nicio fereastră, singura existentă fiind la mai putin de douăzeci de centimetri de sol. Se intra pe „tobogan" Bordeiul a fost transmis, în timp, la trei generaţii, iar structura lui nu a suferit modificări majore. Soţii Ciobanu au constuit doar câteva trepte care să intre uşor în locuinţă, pentru că, iniţial, se pătrundea pe un soi de tobogan din pământ. De câţiva ani, au tras curent electric şi au adus un televizor. Feriţi de frig şi caniculă Jumătate dintre pereţii casei sunt în pământ şi jumătate la suprafaţă, iar asta îi avantajează pe proprietari, indiferent de anotimp. „Chiar dacă vara e caniculă, e suficient să punem o bucată de hârtie în geam şi e răcoare toată ziua de-ţi îngheaţă şi picioarele. Iar iarna nu e frig deloc", explică Maria Ciobanu. Bordeiul are în componenţă doar două cămăruţe şi un hol. Într-una dintre acestea, în care acum funcţionează bucătăria, exista la începutul construcţiei o vatră şi un pat de pământ, care între timp au fost dărâmate. N-a putut fi demolat Mihai şi Maria Ciobanu sunt mândri de bordeiul lor Deşi în spatele bordeiului cei doi pensionari în vârstă de 76 de ani şi-au ridicat o căsuţă, locuiesc tot în bordei, în încăperile modeste ale căror pereţi sunt acoperiţi de icoane şi poze ale familiei. Bordeiul este situat într-o zonă mai înaltă a oraşului astfel că nu a fost niciodată inundat de ploi sau afectat din cauza zăpezii topite. La câţiva ani după ce l-au cumpărat, soţii Ciobanu au vrut să-l demoleze pentru a-şi amenaja o grădină. Autorităţile nu le-au dat însă avizul. „Ni s-a spus că are valoare istorică şi că nu avem voie să îl dărâmăm", mărturiseşte Maria Ciobanu. Bordeiul este acum acoperit cu tablă şi ţiglă, iar pereţii sunt tencuiţi. Pionieri în pererinaj De-a lungul timpului, bordeiul a stârnit interesul pasionaţilor de istorie, având în vedere că este ultimul rămas în Giurgiu. De altfel, proprietarii îşi amintesc că fosta locatară le-a povestit că, din cauza că rămăsese încă de pe atunci ultimul bordei din oraş, era vizitat des de pionieri. „Veneau cu clasa şi plecau mereu foarte umiţi", ne-a mai spus Maria Ciobanu. În oraş, în vechile mahalale au supravieţuit până în anii '50 mai multe construcţii de acest gen. „Astfel de construcţii primitive existau mai ales în mediul rural, la câmpie, pentru că erau ieftine. În municipiu, bordeiele erau întâlnite pe străzile mărginaşe, departe de centrul oraşului", a explicat Emil Păunescu, directorul adjunct al Muzeului Judeţean „Teohari Antonescu" din Giurgiu. "Am vrut să-l dărâmăm, dar ni s-a spus că are valoare istorică şi nu am primit aprobare." Maria Ciobanu proprietara bordeiului

Cavernele si apoi bordeiele au fost primele locuinte subpamantene cunoscute omenirii. Evoluand si impunandu-si conditia de creatura din capatul lantului trofic, omul a iesit la suprafata si a inceput sa construiasca, acoperind din ce in ce mai mult din suprafata Terrei, cu beton si cu asfalt. Amenintat de forta descatusata a nucleului, a inceput sa-si construiasca adaposturi antiatomice subpamantene si si-a adus aminte... Si-a adus aminte de ce statea candva sub pamant. Siguranta, protectie, caldura - sanul Mamei.Unii au inteles mesajul si si-au amintit si de respectul pentru ea. Printre ei, doi arhitecti - un

american, Malcolm Wells si un elvetian, Peter Vetsch. Amandoi, in felul lor, si-au adus contributia la modificarea perceptiei despre locuirea in case subterane si au reamintit lumii ca pamantul este si al florilor, copacilor si animalelor. Apropo, nu va lasati pacaliti de ideile preconcepute despre locuintele subterane. O cautare pe Internet dupa termenii "earth sheltered homes" sau dupa numele celor doi arhitecti va va trimite catre o lume de care eu m-am indragostit. Daca nu aveti chef de cautari pe Internet, amintiti-va de casele hobbitilor din "Stapanul inelelor" - erau chiar case ingropate in pamant! O avalansa de intrebari iti vine imediat in minte si te indeamna la cercetare. De ce? De ce o casa in pamant? Ce avantaje imi aduce mie? Ce avantaje sunt pentru mediu? E mai scumpa?Pai, s-o luam metodic! De ce nu? De ce nu o casa sub pamant? Stim ca sub adancimea de inghet, temperatura pamantului este relativ constanta (8-12oC). Acest fapt are aplicatii practice multiple. Una dintre aplicatii poarta numele de pompa de caldura geotermala si se foloseste in multe case din lume, pentru reducerea costurilor cu incalzirea. O alta aplicatie practica tine de uzura materialelor de constructii. Una este uzura peretelui unei case normale (din beton si caramida cand temperatura exterioara este de -20oC (iarna) sau 35oC (vara), iar in casa sunt 24oC si cu totul alta este uzura aceluiasi perete ingropat in pamant cu o temperatura exterioara de 12oC pe tot timpul anului si aceeasi temperatura interioara de 24oC. Acest lucru se traduce prin durabilitate mai mare in timp a constructiei si prin economii substantiale la energia necesara incalzirii, respectiv racirii unei asemenea case - avem deja si doua avantaje pentru mediu! Daca la acest fapt mai adaugam si peluza de pe casa... sau locul de joaca... sau padurea... Ei, ce ziceti?Cat despre economia construirii unei asemenea case, cred ca va trebui sa cautam exemple in afara tarii. Materialele pe care le-am gasit pe Internet sugereaza ca o asemenea casa ar avea costuri de construire similare cu cele ale unei case normale. In plus, avem durabilitate mai mare, economie de energie, protectie impotriva furtunilor, cutremurelor, costuri de intretinere mai mici (nu prea sunt pereti exteriori de vopsit si acoperisul cam lipseste) si ... o gradina mai mare!!! Daca v-am convins, trimiteti-mi si mie o fotografie cu casa voastra subpamanteana, impreuna cu povestea construirii ei.Aaaa... am uitat sa trec pe lista linistea pe care o asigura izolarea fonica oferita de acelasi pamant generos!... Nu cea definitiva, din lumea de apoi... Linistea de astazi, caldura de astazi, protectia de astazi, economia de astazi si grija pentru cei ce vor veni maine.