Arta Bonsai

Cultivarea bonsailor este o adevarata arta ce necesita multa rabdare, consecventa si un program foarte strict, dar mai ales multa dragoste. Veti avea in schimb satisfactia de a detine un rarisim exemplar miniatural al unei specii cu alte dimensiuni in natura, de o misterioasa frumusete si de care se vor putea bucura mai multe generatii din familie, daca este bine ingrijit

Solul si vasele potriviteCerintele de sol ale bonsailor variaza in functie de specie, o regula de baza fiind realizarea unui amestec din 30% nisip si 70% pamant vegetal pentru bonsaii cu frunze caduce, iar pentru cei cu frunze persistente aciculare, 70% nisip si 30% pamant vegetal. Pentru a pune in valoare planta, largimea ghiveciului trebuie sa corespunda cu 2/3 pana la 3/4 din inaltimea plantei, iar adancimea nu trebuie sa depaseasca 1/2 din aceasta. Se vorbeste adesea despre bonsai de genul feminin sau masculin Uitati-va la copacelul vostru si decideti daca este baiat sau fata. Celor masculini li se potrivesc ghivecele patrate sau dreptunghiulare, inchise la culoare, pe cand cei feminini sunt avantajati de formele ovale sau rotunde.

Transplantarea planta trebuie orientata catre una din laturi, nu pusa in mijlocul vasului cu ajutorul betisorului chinezesc indepartati mare parte din pamantul de pe radacini taiati radacinile batrane (nu mai mult de 1/3 din masa sistemului radicular), iar daca sunt foarte uscate, umeziti-le cu ajutorul pulverizatorului asezati pomisorul pe movila de pamant din vas, turnati pamantul cernut si folositi betisorul chinezesc pentru a-l impinge printre radacini, ca sa eliminati golurile de aer asigurati-va ca sistemul de sustinere a radacinilor este vizibil si se afla deasupra marginii vasului dupa transplantare, udati de trei ori, la interval de cate o ora

UdareaUn vechi proverb japonez spune sa uzi bonsaiul dimineata devreme de trei ori: pentru vas, pentru sol si pentru planta. Astfel, vasul si solul vor absorbi doar o parte din apa, lasand suficienta si pentru planta. Udati si restul plantei, nu doar radacina, dar aveti grija sa nu stropiti florile, caci se vor ofili imediat. O data pe saptamana udati bonsaiul prin scufundarea vasului in apa pana cand nu mai ies bule de aer la suprafata. In acest fel, vasul si solul se pot imbiba la capacitatea lor maxima, facand mai usoara mentinerea umiditatii in restul saptamanii.

TundereaUn alt proverb spune: "Tunde tot atat de mult la baza ca si la varf". Taierea radacinilor necesita intotdeauna si taierea coroanei, un frunzis redus insemnand un efort mai mic pentru radacini. Trei obiective trebuie atinse prin taiere: indepartarea ramurilor care nu corespund stilului ales; redirectionarea cresterii (mai puternica in zona mai putin tunsa); stimularea cresterii ramurilor subtiri si a reinmuguririi prin tehnici mai delicate: taierea frunzelor, ciupirea mugurilor si a varfurilor de crestere. Atentie! Este usor sa tai ramurile, dar sa le pui la loc este imposibil! Daca nu sunteti foarte siguri, nu taiati!

Un bonsai fericit in solul si vasul potrivit!

Solul este cel care influenteaza dezvoltarea sistemului radicular, absorbtia substantelor nutritive si a apei, precum si transpiratia. Este locul in care traieste jumatate din planta, fapt pentru care solul este cea de a doua mare grija pe care trebuie sa o avem pentru ingrijirea corespunzatoare a bonsailor.

In conditiile in care cerintele plantelor variaza foarte mult cu specia, o regula de baza ar fi realizarea unui amestec din 30% nisip si 70% pamant vegetal pentru bonsaii cu frunze caduce, iar pentru cei cu frunze persistente aciculare, 70% nisip si 30% pamant vegetal. Aceasta este insa numai o linie generala de urmat; pinii, de exemplu, solicita chiar un procent mai mare de nisip. Puristii din Japonia cresc pinii in 100 % nisip.

E ideal sa gasiti un tip de sol potrivit atat bonsaiului pe care il detineti, cat si programului de udari adoptat.

Cunoastem chiar cazul unui amator care a folosit o perioada pamant pentru bonsai din magazinele de specialitate, perioada in care a facut si o achizitie, se pare cea mai buna din cate facuse pana atunci, si anume un set de site pentru cernutul pamantului. In prezent, face pentru fiecare dintre plantele sale substratul potrivit cerintelor fiecareia, creand un echilibru intre particulele de argila, pietris, turba, muschi, scoarta de pin, mulci din fibre de cocos si compost.

Sita cu cele mai fine ochiuri permite cernerea si utilizarea celor mai fine particule din componentele necesare, iar cea cu ochiuri mai mari indeparteaza toate bucatile prea mari pentru substratul ce urmeaza a fi creat. Cu ajutorul sitelor cu dimensiuni intermediare se poate face o sortare a particulelor de sol in particule mai mari, folosite ca drenaj in vasele mari, si particule de dimensiuni mai mici, ce pot servi ca decor la suprafata solului, in vasele largi, sau ca drenaj, in vasele mici, asigurand o scurgere mai rapida a apei.

Aceleasi principii de baza pot fi aplicate si in cazul bonsailor tropicali, folosindu-se un amestec cu 70% pamant vegetal si 30% nisip (in cazul plantelor mai pretentioase in ceea ce priveste apa, cum este ficusul, se poate inlocui o parte din scoarta de pin, ajungandu-se la un amestec de pamant vegetal si nisip in proportii egale).

Iata ca, la fel de mult poate ca si tehnica udarii, este deosebit de important a urmari plantele cu mare atentie, cu scopul de a le descoperi cerintele si preferintele, astfel incat sa ne bucuram de prezenta lor o vreme cat mai indelungata.

Bonsai este o expresie japoneza care se poate traduce prin planta de ghiveci (bon=ghiveci ai sai=plant), fiind folosita ca atare insa in toate limbile lumii. Este numele dat unei forme de arta, originala din China. Aceasta forma de arta specific orientala urmareste recrearea naturii intr-un peisaj miniaturizat si idealizat, bazandu-se pe studiul cresterii plantelor in mediul natural.Nu orice planta poata fi adaptata la cresterea in ghiveci, si din acestea numai cateva ar putea indeplini criterile nescrise ce definesc un bonsai. Majoritatea plantelor folosite intra in categoriile arborilor, arbustilor sau tufelor. In alegerea unui specimen pentru transformarea in bonsai, sunt importante cateva aspecte: trunchiul sa fie cat mai interesant si un bun aranjament al crengilor, culoarea atractiva, marime compacta, frunze mici si texturate, florile si fructele fiind accesori suplimentare optionale.In aprecierea unui bonsai se tin cont de 3 aspecte principale, ce definesc de altfel si scopurile acestei arte. Primul ar fi similaritatea cu natura, adica creatia ar trebui sa fie in concordanta cu legile dezvoltarii plantelor in mediul natural, conceptele abstracte si artificiale fiind desconsiderate. Alt aspect este cel al frumusetii, lucru necesar oricarei forme de arta, cu toate ca poate fi interpretata diferit in functie de individ. Cel de-al treilea aspect, si probabil unul dintre cele mai importante in aprecierea unui opere valoroase este maturitatea. Aceasta arta, fiind legata direct de filosofia zen, propavaduieste valori ca rabdarea si intelepciunea, virtuti ce trebuiesc la randul lor exprimate in operele de arta aferente, de unde importanta celui din urma aspect.Cu toate ca pare oarecum simpla, aceasta arta implica numeroase cunostiinte in domeniul biologiei, dar mai presus rabdare si imaginatie. Cu toate ca sunt introdusi in ghiveci, bonsai sunt plante pentru exterior, majoritatea nefiind capabile sa supravietuiasca in medii inchise, numai daca sunt perfect controlate artificial, iar incepatorilor li se atentioneaza intotdeauna ca este posibil sa ucida plante in necunoasterea initiala. Arta bonsai-lor nu este un moft si nici nu pot fi tinuti numai pentru decor, trebuie ingrijiti, si aceasta trebuie facuta dupa anumite legi, suficient de complexe. Nu am de gand sa le tratez in acest articol, pentru ca nici eu nu sunt un expert. De cateva luni imi ingrijesc primul meu bonsai (poza alaturata - acum are mai multe frunze si mai putine flori...) si am intampinat cateva probleme care nu mi-a fost tocmai usor sa le rezolv.Pentru ca nu vreau sa public (cel putin nu inca) un manual de ingrijire si crestere a bonsailor, am sa ma opresc in acest articol numai asupra originii acestei exotice arte.Acum 3 mii de ani, pietre puternic modelate sub forma de muntilor sacrii in aranjamentul unei gradini erau folosite in China cu rolul de gradini contemplative. La inceput imense, pe masura ce numarul acestor gradini private a scazut, la fel s-a intamplat si cu dimensiunile acestora. De asemenea de-a lungul timpului au aparut noi materiale pentru realizarea acestor pietre cum ar fi bronzul, terra-cotta sau portelan. La un anumit moment, asemenea peisaje au fost reduse la dimensiunile unui ghiveci putin adanc. In secolul II, secta contemplativa budista Dyana a introdus in China din India cunostinte cu privire la medicina Ayuvedic, ce surprinde faptul ca anumite plante medicinale si arbusti pot fi transportate in ghiveciuri. Aplicand aceste cunostiinte, nu dupa multa vreme, s-a observat ca anumite plante, dupa ce sunt pastrate timp de cativa ani in asemenea containere capata caracteristici miniaturiale. Cu noile concepte horticulturiste ale sectei Dyana si impreuna cu noi aderenti din randul posesorilor de asemnea gradini miniaturale contemplative s-a format o noua secta Chan. Acestia si-au dedicat scopul vietii in studiul acestor tehnici, plantand copaci in ghivece, fiind captati de magia miniaturizarii peisajelor reale. La inceput practicata numai pe plantele cu semnificatii simbolice si considerate magice, aceasta tehnica s-a dezvoltat in randul calugarilor budisti si daoisti ce avea mult timp la dispozitie pentru ingrijirea acestora, de obicei de rang inalt. In scurt timp, aceasta practica s-a transformat intr-o forma de arta.Odata cu raspandirea budismului in Koreea si putin mai tarziu in Japonia, si arta bonsai-lor (fara a avea la aceea vreme aceasta denumire) sa raspandit in paralel, fiind asimilate asemenea multor alte invataturi in posesia Chinei la aceea vreme. In special in Japonia aceasta arta a inceput sa fie extrem de apreciata, ocupand un rol aparte in crearea a adevarate opere naturale - gradini. La aceea vreme, a introducerii acestei tehnici in Japonia, gradinile contemplative japoneze purtau denumirea de shima (in traducere insule) si reprezentau in miniatura peisaje cu mari si insule populate de vegetatie. Unele din aceste piesaje erau insa uscate constand numai in nisip si pietre, iar din imbinarea cu ideeile chinezesti a condus la bonseki (pietre in ghivechi), gradini uscate reduse la dimensiunile unei cutii. Datorita faptului ca Japonia are o mai mica diversivitate de peisaje, gradinile japoneze au devenit orientate spre vegetatie, loc unde tehnica miniaturizarii arborilor si-a gasit locul. In paralel cu aceasta, sectele budiste chen s-au impreunat cu venerarea naturii din religia traditionala nipona - shintoism, rezultand astfel o secta aparte a budismului - zen.In jurul secolului XV, a aparut idee concetrarii peisajelor miniaturale intr-un singur arbore plantat intr-un ghiveci. Acest concept a cunoscut o enorma popularitate, ajungand ca toate persoanele incepand cu negustorii si terminand cu shogunii sa considere hachinoki (arbori in ghiveci) o comoditate pe care oricine si-o poate permite, iar acestea au inceput sa populeze casele tutor cetatenilor. Acest concept de reducere a universului intr-un spatiu restrans a dat nastere in acelasi timp altor catorva forme de arta foarte apreciate la ora actuala: in literatura haiku (un minimal poem format din 17 silabe) si ikebana (in traducere flori dansand, arta in care frumusetea naturala este concentrata asupra aranjamentului diferitelor plante mai mult decat asupra frumusetii plantelor in sine).Asa cum s-a observat in randurile de mai sus, arta bonsai-lor a luat nastere cu multa vreme in urma, dar numai la mijlocul secolului XIX i se va atribui numele sub care este cunoscuta astazi de catre un grup de japonezi care au studiat cultura si filozofia chineza si s-au decis ca aceasta arta merita un nume mult mai apropiat de radacinile sale chinezesti - planta in ghiveci (bonsai) dupa pronuntia in japoneza a caractereler chinezesti pentru planta, respectiv ghiveci. Tot in aceasta perioada, au fost importate din China tehnicile de ingrijire si dezvoltare controlata a bonsai-lor, iar numai dupa un secol au inceput sa apara primele manuale publicate in masa, ajungand astfel sa fie una dintre cele mai populare arte din lume.In speranta ca am reusit sa explic cat de cat semnificatiile si originile acestei arte, am sa inchei acest articol. Astept parerile si intrebarile d-voastra despre bonsai in cartea de oaspeti, sau in forum. Daca voi descoperi un potential interes asupra domeniului, promit sa largesc aceasta sectiune..."Bonsai este iluminare si aduce pace in spirit ."" Iubitorii de bonsai sunt cei care apreciaza frumusetea naturii." Citate din "Bonsai No Kokoro" - " Spiritul si filosofia bonsai " de Saburo Kato)Bonsai in traducere inseamna plantat in ghiveci sau copac miniatural plantat in ghiveci .Nu uitati, creatia de bonsai este o arta vie. De multe ori creatia de bonsai este comparata cu pictura sau arhitectura dar spre deosebire de acestea, materia prima este vie si se lucreaza cu frunze, scoarta, lemn si culoare.Privitorul unui bonsai va remarca frumusetea in combinarea elementelor: ghiveciul, culoarea si forma acestuia si "copacul".Nu se cunoaste cu exactitate locul si data "nasterii" primului bonsai dar se pare ca originea sa este in China unde era cunoscut ca "Pen-Jing" sau "Punsai".Numeroase alte civilizatii au cultivat combinatia intre natura, cultura umana si gradinarit. Printre acestea in Egiptul antic, Grecia, Roma, Persia si India hindusa au fost cultivate plante in ghivece, crescute si modelate dupa anumite standarde. Oamenii au invatat din experienta proprie sa transporte plantele pe distante lungi si au inteles ca acestea supravietuiesc doar daca sunt plantate in recipiente suficient de mari.Astazi, pentru multi oameni cresterea arborilor sub forma de bonsai este mai mult un hobby.Dupa cum veti afla pe cont propriu, satisfactia pe care o veti avea cand veti forma arborele dvs preferat ca bonsai sau cand veti gasi un nou arbore pe care sa-l format , va fi deosebita. Sarcina pe care o veti avea de indeplinit, adica aceea de a forma un bonsai, va va face sa uitati de toate, sa va relexati si sa va concentrati doar pe obiectivul pe care il aveti de atins. Cele scrise mai sus sunt doar o pledoarie pentru creatia de bonsai si pentru a clarifica unele elemente legate de acestia. Diversele stiluri si metode de a duce la indeplinire realizarea unui bonsai se pot gasi "muncind" si consultand urmatoarele pagini de internet ... sau si mai simplu, dati o cautare de bonsai pe google si vi se vor deschide orizonturile nelimitate ale bonsailor.Va garantez ca cu cat veti cauta mai mult si veti afla mai multe cu atat veti fi mai dornici sa realizati si voi cate ceva din cele vazute.Cateva elemente de care trebuie stiute inainte de a va apuca de "treaba":- Bonsaiul realizat dintr-un arbore autohton va fi tinut in aer liber indiferent de anotimp. Una din cauzele care duc la pierderea bonsailor este pastrarea lor in interior. Pentru bonsaii realizati din arbori din zonele tropicale, iernarea se va face in interior.- Bonsaiul nu este o specie in sine, este un mod de a cultiva arbori obisnuiti in ghivece.- Bonsaiul trebuie udat odata la 1-2 zile in functie de marimea ghiveciului si de temperatura mediului.Oricum, cine are de gand sia se apuce de "migalit" bonsai trebuie sa fie inarmat cu rabdare si sa stie ca primele rezultete le va avea dupa 4 -5 ani de la inceperea "actiunii". Nu pot sa spun mai multe, deoarece pe tema bonsai s-au scris zeci de carti si nu cred ca as putea eu sa va dau prea multe detalii intr-o pagina si ceva. Asa ca consultati ce documentatie gasiti si experimentati pe cont propriu si veti acumula experienta si satisfactii pe masura curiozitatii si dorintei voastre de a realiza un bonsai.Daca nu aveti rabdare dar va doriti un bonsai, cumparati unul de la florarie si bucurati-va de el.Va recomandam cartea lui Wolfgang Kohlhepp - "Bonsai pentru gradini si terase" pret: 60.000 lei

Notiunea de Bonsai a aparut pentru prima data in China in urma cu peste o mie de ani intr-o forma primitiva, numita si pun-sai, si consta in cresterea unui singur specimen de copac in ghivece. Aceste prime incercari aveau un frunzis rarefiat si colturos, un trunchi noduros care adeseori avea forma unui animal, dragon sau pasare. Exista un numar impresionant de mituri si legende despre copacii bonsai chinezesti iar in zilele noastre trunchiurile cu forme hilare sau descriind animale sunt foarte cautate.

Odata cu adoptarea de catre Japonia a multor traditii si obiceiuri din China, arta bonsai a fost de asemenea preluata si introdusa in Japonia in timpul Perioadei Kamakura (1185 - 1333). Data precisa este discutabila, desi este posibil sa se situeze in anul 1195, dupa cum apar si numeroase referiri catre ea in pergamentele acelori vremuri. Odata introdusa in Japonia, arta bonsai a cunoscut o dezvoltare si o rafinare ce nu se poate intalni si in China. De-a lungul timpului, cresterea copacilor pitici nu a fost limitata numai la preotii budisti si templele lor, ci a devenit ulterior reprezentativa si pentru aristocratie - un simbol al prestigiului si onoarei. Idealurile si filosofia bonsai au fost foarte mult schimbate in timp. Pentru japonezi, bonsai reprezinta o fuziune a puternicelor credinte ancestrale cu filosofiile estice ale armoniei dintre om, suflet si natura. Intr-un vechi pergament japonez din perioada Kamajura se spune: "A aprecia si gasi placere in copacii curbati in mod curios inseamna a iubi diformitatea". Daca aceasta expresie are o semnificatie pozitiva sau negativa este interpretabil, insa ne lasa sa credem ca aceasta crestere a copacilor pitici si distorsionati in vase speciale a fost acceptata ca o practica in randurile clasei superioare a Japoniei din perioada Kamakura. In jurul secolului al XIV-lea, bonsai a fost privita ca o extrem de variata forma de arta, ceea ce inseamna ca a trebuit sa existe practica o indelungata si bine pusa la punct in anii anteriori.

Micii copaci bonsai au fost adusi in interior pentru a fi aratati la diverse ocazii de catre "elita japoneza" si au devenit cu timpul o parte importanta a vietii japoneze. Aceste plante complexe nu au mai fost crescute exclusiv in spatii deschise desi au continuat sa fie aduse din natura salbatica. In secolele XVII si XVIII, arta japoneza a cunoscut un maximum de intensitate si odata cu aceasta si bonsai a evoluat catre o si mai inalta intelegere si un nivel de finete ridicat (cu toate acestea, vasele speciale in care erau crescuti copacii bonsai erau mai adancite decat cele care sunt folosite azi). Notiunea cea mai importanta in bonsai in acele vremuri a fosr reducerea tuturor partilor importante ale plantei la elementele sale esentiale, element simbolic al intregii filosofii japoneze a vremii. In aceasta perioada, notiunea de bonsai s-a raspandit rapid si in randurile populatiei de rand, crescand foarte mult cererea de copaci pitici adusi din locurile salbatice si transformati intr-o forma de arta inglobata in cultura si traditiile Japoniei.

Dupa o vreme, arta bonsai a inceput sa prinda diferite nuante, diferentele intre acestea fiind din ce in ce mai mari. Artistii bonsai au introdus treptat si alte elemente culturale, cum ar fi pietre, plante suplimentare, chiar si mini-cladiri si oameni... Aceasta directie originara in bonsai este cunoscuta sub numele de bon-kei. De asemenea, au fost reproduse peisaje intregi in miniatura, arta ce poarta numele de sai-kei.

In sfarsit, spre mijlocul secolului al XIX-lea, dupa mai bine de 230 de ani de izolare globala, Japonia si-a deschis portile catre restul lumii. Cuvantul "bonsai" a fost in mod frecvent raspandit peste tot de catre cei care vizitasera teritoriile japoneze, descriind copacii de dimensiuni reduse din vasele de ceramica, copaci care imitau in varsta si maturitate copacii inalti din natura. Expozitiile numeroase din Londra, Viena, Paris de la sfarsitul secolului au deschis ochii intregii lumi asupra artei bonsai.

Odata cu cresterea foarte ridicata in copaci pitici si in paralel cu dezvoltarea industriei si scaderea surselor de procurare a copacilor bonsai, a fost aparut necesitatea producerii de bonsai pentru comercializare de catre artisiti care antrenau plante sa creasca si sa arate asemenea unui bonsai adevarat. Au fost adoptate cateva stiluri de baza si artistii au inceput sa foloseasca bucati de sarma pentru a dirija crestea asimetrica, ducand arta bonsai si mai departe.

In Japonia de astazi, copacii bonsai nu mai sunt un privilegiu al clasei superioare si sunt priviti ca un simbol al culturii si idealurilor nipone. Sarbatoarea Anului Nou nu este completa daca tokonoma - o nisa speciala in orice casa japoneza folosita pentru diverse ornamente si premii - nu este ornata cu un cais sau prun inflorit.