Eu sunt genul de boem ce-i mereu cu capu-n nori,

Voiajor pe instrument – călător pân’ am să mor;

Visător ce inserează-n peisajul incolor

Aromele de verde aprins, redând viață florilor.

Un actor care joacă rolul autobiografic

Fără cascador și scheme, rămânând mereu în grafic.

Și e de-a dreptu’ magic când e de-a dreptu’ tragic,

Însă pot s-o scot la capăt fără ca măcar să m-agit.

E fantastic cum mă porneam la drum

Fără s-am un leu la mine, dar cu-n chef nebun

De-a vedea răsăritul cum preface noaptea scrum

Pe nisip, lângă mare, fie-n Vamă sau Neptun.

Îmi amintesc, și m-amuză,

Faptul că-ntâlneam o tipă acum, și-n cinci minute împărțeam aceeași bluză.

Prea multe tâmpenii, și nu am nicio scuză...

Dau cu pace pentru Cel de Sus, că mi-a fost călăuză.