Povestea unei iubiri mincinoaseNu m-a iubit niciodata.Asta o stiam si eu si el,desi a refuzat sa orecunoasca.Si nu ma deranjeaza caci nici eu nu il iubesc.Nu il iubesc si acum ca am scapat din vartejul acelei relatii,nici macar nu ii duc dorul.A fost doar o nebunie.Este doar o amintire. Insa stiu ca el imi simte lipsa.Are nevoie de mine.Caci eu am fost cea care in acele luni i-am dat atata valoare,eu l-am facut sa se simta iubit,venerat.Eu l-am facut sa devina la randul lui dependent de mine lasandu-l sa simta gustul puterii asupra celuilalt,dandu-i iluzia ca este invincibil,de neinlocuit.Asa cum el mi-a identificat nevoia de vorbe frumoase si eu i-am identificat dorinta de a parea altceva decat era,de a parea minunat,seducator.El m-a mintit si eu l-am urcat pe piedestalul acela inalt la care doar visa.Stiam ca atunci cand se va termina ne vom prabusi amandoi.Cand am ajuns la capatul puterilor am cazut in infernsi ceva imi spune ca nici lui nu i-a fost prea bine.La inceput nu i-a venit sa creada. Era atat de plin de el incat avea impresia ca nu voi face fata singura,credea ca o sa ma intorc implorandu-l sa ma primeasca inapoi.Credea ca o sa ii plang la picioare insetata de vorbele lui mincinoase.Nu a luat niciodata in considerare varianta ca eu sa ma trezesc la realitate si sa il indepartez elegant,cu dosul mainii,ca pe un obstacol aparut in calea mea.Ei bine,intr-o zi m-am trezit si l-am vazut asa cum era in realitate:un om mincinos,un om mic,un om fara prea multe calitati.Mi-am dat seama ca fusesem la un pas sa imi leg viata de un om pe care l-am crezut asemeni mie dar care se situa tocmai la polul opus.Un om care ,in mod paradoxal,exista doar in mintea mea caci omul din fata mea nu avea nimic in comun cu cel pe care eu il proiectasem.Era o simpla carcasa a unui om diminuat, prea las ca sa-si asume felul lui de a fi,prea las ca spuna adevarul si sa tina capul sus.Exista iubiri mari,iubiri mici,iubiri puternice,iubiri trecatoare,iubiri adevarate. Si exista siiubiri mincinoase,iar asta este povestea uneia dintre ele.

Dovada de iubire a unei femeiPentru ca sunt femeie pot fi soare si furtuna in acelasi timp.Te pot face sa ma alinti ca pe un copil sau sa ma cuprinzi ca pe o zeita, te pot face sa razi sau te pot scoate din minti atunci cand nu imi spui ce vreau sa aud. Pentru ca sunt femeieimi folosesc senzualitatea pentru ca imi place sa stii ca pot fi admirata si de altii. Imi place sa port tocuri si rochii si mai ales sa sterg rujul meu de pe buzele tale. Dar, nu uita pentru ca sunt femeie, NU am nevoie de cineva care admira mai multe femei in acelasi timp. Am nevoie de un barbat si acela este admirat pentru succesul lui, in timp ce el ma vrea doar pe mine doar stii ca sunt femeie!Dar sa nu uiti ca stiu asta: CEA MAI MARE DOVADA DE IUBIRE A UNEI FEMEI ESTE ACEEA DE A STI CA POATE AVEA APROAPE ORICE BARBAT DAR TE IUBESTE DOAR PE TINE! (Erna Constantin)

Panza de paianjenNu m intereseaz un brbat dect n msura n care cred c-l stpnesc ca femeie, n care cred c sunt pentru el, ntr-un moment din via, o fiin unic, de nenlocuit. tiu c sunt femei mai frumoase dect mine, dar asta nu are nicio nsemntate, fiindc orict de frumoas ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care s fie i mai frumoas; dar cred c poate exista o adncime sufleteasc, o sensibilitate, o inteligen care pot nsuflei n aa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibil, amalgam unic de nsuiri de nenlocuit, cel puin ntr-o clip dat, pentru un om ntr-un anume climat sufletesc.