Black TRIBUNA · O altfel de campanie electoralã? Primele alegeri europarlamentare din România,...

TRIBUNA 159

PANTONE 5569 UU vverde

PANTONE 5569 UU vverde 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 0 aa p r i l i e 2 0 0 9 3 lei

Rom

ancieru

l Filip Florian

Judeþul Cluj

Horia LazãrReprezentarea ºimediatizarea puteriila Versailles

Ion Pop

„Sadisme” de odinioarã

Veronica MaierSaºii dinTransilvaniaºi obiceiurile lor

intervievat d

e ªtefan M

anasia ºi C

laud

iu G

roza

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Ilustraþia numãrului: Obiceiuri sãseºti (fotografii de Stefan Socaciu)

22 TRIBUNA • NR. 159 • 16-30 aprilie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

info

PPeennttrruu oo eeddiiþþiiee ccrriittiiccãã PPaavveell DDaann

Informãm prin prezenta notã cã avem în lucru o ediþie criticã a operei complete a scriitoruluiPAVEL DAN. În acest scop, facem un apel cãlduros la toþi cei care deþin materiale nepublicate aleacestui autor sau orice alt text considerat de domniile lor cã ar putea face obiectul unui astfel deeveniment editorial, sã ni le comunice, asigurându-i de buna noastrã credinþã privind citarea surselor ºiale eventualelor comentarii, dacã vor gãsi de cuviinþã sã le facã.

Adresa noastrã este: Aurel Podaru, Cãsuþa Poºtalã nr. 10, Beclean, cod: 425100, judeþul Bistriþa-Nãsãud; e-mail: [email protected]

Cu mulþumiri, Aurel Podaru

FFeessttiivvaalluulluuii IInntteerrnnaaþþiioonnaall „„LLuucciiaann BBllaaggaa””- eeddiiþþiiaa aa XXIIXX-aa,, CClluujj-NNaappooccaa,, 1144 mmaaii 22000099 ––

Joi, 14 mai 2009 Ora 09.00 – Depunere de jerbe la statuia Poetului (Biblioteca Centralã Universitarã „Lucian Blaga”) Ora 09.30 – Deschiderea festivã (Sala „I. Muºlea a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”)Cuvinte de: Irina Petraº, Mircea Borcilã, Basarab Nicolescu, Horia Bãdescu Ora 10.30 – RECITAL DE POEZIE În luminã (moderator Horia Bãdescu) Ora 13.30 – Vernisajul Salonului de primãvarã al scriitorilor, ediþia a doua (dedicatã lui Lucian

Blaga) – Casa artelor, sediul Societãþii Carpatica (B-dul Eroilor) Ora 16 – (sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (str. Universitãþii nr. 1): - Lansarea volumului retrospectiv Meridian Blaga în lumina 9- Lansarea Jurnalelor Corneliei Brediceanu-Blaga editate de Dorli Blaga - Lansarea cãrþii electronice Lucian Blaga editatã de Radiodifuziunea românã - alte lansãri de carte consacratã vieþii ºi operei lui Lucian Blaga (în prezentarea autorilor)

IMPORTANT:Înscrierile pentru Recitalul de poezie se fac pe adresa: [email protected] Înscrierile pentru lansãrile de carte, se fac pe adresa: [email protected]

Data limitã pentru înscrieri: 1 mai 2009.

CCoonnccuurrss NNaaþþiioonnaall ddee PPooeezziiee „„AArrmmoonniiii ddee pprriimmããvvaarrãã””- lucrãrile vor fi trimise pânã în 15 mai 2009 -

Casa de Culturã Viºeu de Sus, cu sprijinul Consiliului Local ºi al Primãriei Viºeu de Sus, alCenaclului Literar „Andrei Mureºanu”, organizeazã, în cadrul celei de-a XXXI-a ediþii a FestivaluluiInterjudeþean „Armonii de primãvarã”, un dublu concurs de poezie: pentru volum în manuscris(deschis tuturor creatorilor, fãrã limitã de vârstã, care nu au debutat încã în volum) ºi pentru volumede poezie publicate în perioada mai 2008 - mai 2009.

Lucrãrile vor fi trimise spre jurizare organizatorilor, pe adresa: Casa de Culturã Viºeu de Sus,Maramureº, strada 22 Decembrie 1989 nr. 3, cod. 435700, pânã la data de 15 mai 2009 (data poºtei).

Pentru volumele în manuscris premiul va consta în publicarea celui desemnat de juriu la editura„Grinta” din Cluj-Napoca (director: Gabriel Cojocaru), iar pentru volumele de poezie tipãriteorganizatorii oferã premii în bani. De asemenea, revistele literare ºi publicaþiile invitate la festival voracorda premii constând în publicarea unor medalioane literare.

Informaþii suplimentare la telefoanele: 0262.354.639; 0262.354.131; 0741.099.253, precum ºi la e-mail: [email protected]

33



TRIBUNA • NR. 159 • 16-30 aprilie 2009 33

editorial

Odatã cu apropierea noilor alegerieuroparlamentare, stabilite pentru 7 iunie2009, partidele au fost nevoite sã îºi

concentreze atenþia asupra stabilirii listelor decandidaþi ºi a unei strategii cu care sã abordezecampania electoralã care va debuta peste doarcâteva zile. Spre deosebire de alegerile de pe 25noiembrie 2007, cele de pe 7 iunie se vor deosebiprin câteva aspecte, pe care le vom aborda, înparte, în cele ce urmeazã ºi care ne dau motive sãprivim cu mai mult optimism cãtre alegerile depeste douã luni.

O altfel de campanie electoralã?Primele alegeri europarlamentare din România,

din 2007, au fost mai degrabã unele parþiale. 25de state membre ale UE organizaserã alegerilepentru ciclul 2004-2009 cu trei ani mai devreme,iar Bulgaria þinuse ºi ea alegerile în primãvara lui2007. Se ºtia cã cei care vor fi aleºi vor beneficiade un mandat scurt, de doar un an ºi jumãtate.Nefiind conectate la tensiunea unei campaniielectorale care sã cuprindã simultan întreagaEuropã, a fost greu ca alegerile europarlamentaredin 2007 sã fie altceva decât un pas în pregãtireaalegerilor viitoare de pe plan intern, care urmausã aibã loc în 2008. Am asistat atunci la ocampanie tipicã pentru România, cu promisiunidintre care puþine aveau legãturã cu ParlamentulEuropean. Ni se vorbea din nou despre mãrireapensiilor, a salariului minim sau despre altelucruri pe care le auzim din 1990 înainte defiecare rând de alegeri, indiferent ce urmeazã sãse voteze. În plus, în 2007 alegerileeuroparlamentare au fost legate de referendumulconvocat de preºedintele Traian Bãsescu pentruintroducerea votului uninominal în douã tururi descrutin, astfel încât campania electoralã a fostviciatã ºi mai mult de problemele care frãmântaupolitica internã. Totul a culminat cu o prezenþã lavot scãzutã, de sub 30%.

Pe 7 iunie, însã, putem spera cã românii voravea parte de alegeri cu adevãrat „europene”, subtoate aspectele acestui cuvânt. Campaniaelectoralã se va suprapune cu cea din celelaltestate membre UE. În condiþiile în care acestealegeri, vãzute unitar la nivel european, vordecide modul în care se vor distribui întreprincipalele familii politice europene toate cele736 de mandate de deputat în ParlamentulEuropean, ºi nu doar 35, aºa cum se întâmpla laalegerile din România din 2007, este de aºteptatca liderii politici europeni din toate partideleeuropene sã vinã des pe la Bucureºti ºi sãabordeze teme de interes pentru întreaga Uniune,explicând miza acestor alegeri pentru întreagaEuropã, forþându-i astfel ºi pe politicienii românisã adopte un ton mai sobru ºi mai serios, diferitde cel care caracterizeazã bãtãliile electoraleinterne.

Desigur, miza internã a alegeriloreuroparlamentare nu va dispãrea, iar acest lucrueste valabil pentru toate statele, nu doar pentruRomânia. Apropierea alegerilor prezidenþiale îºi vapune amprenta ºi asupra alegerilor din iunie, bachiar e posibil ca cele douã alegeri sã fiecomasate, caz în care alegerile europene vor fi dinnou compromise.

Candidaþi buni la toate partideleUn alt aspect care diferã semnificativ de

alegerile din 2007 este alcãtuirea listelor decandidaþi. Ca ºi la primele alegeri europene, vomvota pe liste naþionale, fiecare partid trebuind sãtreacã pe listã 33 de candidaþi, adicã numãrul demandate alocate României, plus încã 10„supleanþi”, deci un total de 43 de candidaþi.Desigur cã numãrul de locuri eligibile pentrufiecare partid este mult mai mic ºi poate fi dejaintuit, cu o marjã de eroare, în funcþie ºi decotele electorale ale partidelor de la alegerile dinultima perioadã. Spre deosebire de alegerileeuropene din 2007, partidele au pus pe primelelocuri pe listã europarlamentari cu experienþã.Numele coincid întrucâtva cu cele din 2007, însãcandidaþii au trecut acum ºi prin filtrul proprieilor activitãþi din Parlamentul European. Putemspune cã nu mai avem de-a face cu debutanþi, cicu europarlamentari cu experienþã. Nu trebuie sãluãm în calcul în mod necesar propriile simpatiipolitice sau dacã suntem sau nu de acord cu celesusþinute de fiecare dintre ei, ci faptul cã aupromovat imaginea României în rândul celorlalþieuroparlamentari ºi cã s-au afirmat prinimplicarea lor în proiecte relevante pentruîntreaga Uniune.

La PNL de exemplu, lista este deschisã deNorica Nicolai, o nou venitã, însã este continuatãde Adina Vãlean, Renate Weber ºi RamonaMãnescu, toate trei europarlamentare cu oactivitate foarte bunã în ultimele luni. Toate auprimit distincþii din partea colegilor loreuroparlamentari pentru felul în care s-aucomportat ºi este un câºtig pentru Româniafaptul cã ele vor fi prezente ºi în urmãtorii cinciîn legislativul european. Al cincilea pe listaliberalã este Cristian Buºoi, ºi el europarlamentarîn funcþie. Pe lângã cele trei candidate foarte bunepropuse PNL în primele cinci locuri, care cusiguranþã vor aduce un plus dezbaterilor dincampania electoralã, este de aºteptat ca listaliberalã sã aibã prizã la public ºi prin prismafaptului cã este deschisã de patru femei, lucrufãrã precedent în România.

La PSD, lucrurile se prezintã la fel de bine dinperspectiva experienþei în Parlamentul European.Primele opt locuri de pe listã sunt ocupate deeuroparlamentari în funcþie, lista fiind deschisã deAdrian Severin, ºi el remarcându-se prinactivitatea sa din ultimii ani. Ca ºi la PNL, patrudin primele ºase locuri de pe lista social-democratã sunt ocupate de femei, între careCorina Creþu, Daciana Sârbu ºi Adriana Þicãu,toate trei cu activitate notabilã în ParlamentulEuropean.

Situaþia e ceva mai diferitã la PD-L, unde listacuprinde în fruntea sa multe nume noi, partidulalegând sã mizeze pe imaginea publicã acandidaþilor ºi pe reputaþia lor din societateacivilã sau din media decât pe experienþa lor deeuroparlamentari. Lista este deschisã, ca ºi în2007, de Theodor Stolojan, care însã nu estecunoscut românilor pentru activitatea sa deeuroparlamentar, ci mai degrabã din cauzaprestaþiei sale din politica internã. Urmeazã apoitrei candidaþi noi pentru Parlamentul European:

fostul ministru al Justiþiei, Monica Macovei,consilierul prezidenþial Cristian Preda, decanulfacultãþii de ªtiinþe Politice de la Bucureºti, ºifostul jurnalist Traian Ungureanu, care îºi faceastfel debutul în politicã. Abia pe locul cinci seaflã Marian Jean Marinescu, un europarlamentarfoarte activ în grupul popularilor europeni, însãcu notorietate scãzutã pe plan intern. Þinândcont de faptul cã anturajul lui Traian Bãsescu dãcandidaþii aflaþi în fruntea listei, este de aºteptatca PD-L sã ducã o campanie centratã mai mult peteme interne, mizând pe imaginea preºedintelui,dar ºi încercând sã transmitã încã de pe acummesajul preºedintelui în perspectivaprezidenþialelor de peste jumãtate de an.

Un caz aparte este UDMR. În 2007,politicienii maghiari au fost divizaþi, între UDMR,pe de o parte, ºi Tokes Laszlo, care a refuzat sãintre pe lista UDMR ºi a preferat sã candideze caindependent. Deºi se pãrea cã aceastã divizare vapune în pericol reprezentarea maghiarilor dinRomânia în Parlamentul European, rezultateleobþinute au fost peste aºteptãri. Pe fondul uneimobilizãri foarte bune la vot a maghiarilor,comparativ cu apatia din rândul electoratului„românesc”, UDMR a obþinut peste 6% dinvoturi, iar Tokes alte trei procente, ceea ce i-aasigurat ºi lui un mandat de europarlamentar.Pentru alegerile de pe 7 iunie, Tokes ºi UDMR aucãzut la pace, astfel cã episcopul maghiar vaconduce lista propusã de UDMR. Urmãtorii doicandidaþi de pe listã, Winkler Iuliu ºi SogorCsaba, sunt ºi ei europarlamentari în funcþie.Dacã divizarea candidaþilor maghiarimii în 2007 afost în cele din urmã beneficã, rãmâne de vãzutîn ce mãsurã acest segment de electorat se vamobiliza în aceeaºi mãsurã ºi lista UDMR+Tokesva obþine din nou cãtre 10% din voturi sau dacãaceastã listã va reveni la clasicul scor de 6-7%.

Societatea civilã dã o mânã de ajutor

Luna trecutã, Institutul „Qvorum”, de laBucureºti, a dat publicitãþii un studiu pe margineaactivitãþii europarlamentarilor, demn de luat înseamã de alegãtorii care doresc sã participe la votatunci când îºi vor cristaliza opþiunile pentru unpartid sau altul. Studiul celor de la „Qvorum” aevidenþiat drept foarte bunã activitatea unoreuroparlamentari care se aflã ºi acum în fruntealistelor de candidaþi, printre care Marian JeanMarinescu, Adina Vãlean, Adrian Severin, AdrianaÞicãu, Renate Weber, Ramona Mãnescu, CristianBuºoi sau Daciana Sârbu. În subsolulclasamentului realizat de „Qvorum” se aflãmaghiarii Tokes ºi Sogor. Per total, însã,rezultatele studiului au arãtat cãeuroparlamentarii români au avut o activitatemult mai bunã decât cea pe care o auparlamentarii români, semn cã influenþaParlamentului European asupra politicienilorromâni este una beneficã. Din acest motiv, putemspera cã alegerile europarlamentare de pe 7 iunievor aduce la urne mai mulþi români decât înnoiembrie 2007 sau cel puþin cã interesulromânilor va fi mai mare, dar ºi cã politicieniiromâni vor reuºi sã transmitã cu mai mult succesmesaje europene decât mesaje dâmboviþene.

George Jiglãu

Cu optimism, despre alegerileeuroparlamentare

Alexandru VakulovskiEcstasyBucureºti, Editura Pontica, 2005

Încã din romanul Pizdeþ (care l-a fãcutcunoscut), Alexandru Vakulovski se arãta unspirit non-conformist, a cãrui vervã

„demolatoare” amintea de „furia” avangardelorinterbelice, dar ºi de vehemenþa contestatarã amanifestului fracturist. O permanentã stare deinsurgenþã îi strãbate textele de la un capãt laaltul: aici viaþa ºi cãrþile, lucrurile ºi semnele, cufetiºurile ºi poncifele lor, sunt puse la zid, arãtatecu degetul, trase de urechi, denunþate dreptminciuni ºi convenþii, în numele aceluiaºi„imperativ categoric”: autenticitatea.

Aºa se întâmplã, fireºte, ºi în volumul deversuri Ecstasy, ce se constituie într-o „criticã” alimbajului ºi a literaturii, rezultatul fiind o poezieradical experimentalistã, care contestã ºi seautocontestã, funcþionând – în spiritul experimen-talismului – ca „paralogie”. Înainte de a se lansaîn aventura poetizãrii, autorul încearcã sã-ºiverifice instrumentele ºi mijloacele, descoperindastfel multiplele imperfecþiuni ale limbajului, carese dovedeºte un material cu totul inapt pentru aservi ca suport actului de comunicare/semnificare;poezia deconcerteazã la rândul ei pentru cã nu edecât o colecþie de cuvinte „fardate”, date cu rujºi rimel, care sfârºeºte prin a inhiba orice impulsiescripturalã, orice tentativã de a genera text:„cuvinte negre înºirate pe perna mea albã/ lacrimiamestecate cu rimel/ pe hârtie albã/ aº putea sã-þispun/ ceva dar/ tic-tac”.

Limbajul se gãseºte – din perspectiva luiAlexandru Vakulovski – sub ameninþarea perpetuãa catastrofei entropice; odatã articulat, cuvântuleste pe punctul de a-ºi epuiza întreaga încãrcãturãde potenþialitãþi energetice, astfel cã moartea,frecvent invocatã pe parcursul poemelor dinvolum, se identificã nu cu un accident fiziologic,ci cu entropia cuvintelor, cu degradarea acestoraîn non-sens ºi în parodie: „începe un poem cu/iar moartea...// încerc sã scriu un/ poem desprefotbal/ despre cafea/ coca cola îngheþatã/ droguriºi drogoste// sfârºeºte un poem cu/ iar,

moartea...” Plecând de aici, poetul va invocautopia unei comunicãri onomatopeice,interjecþionale, care ºi-ar extrage esenþele dinintimitatea proceselor metabolice, fiind ea însãºi,în cele din urmã, fiziologie: „cel ce se întoarce latine/ te iubeºte mai mult decât cel/ ce abia vine/am nevoie de multe cuvinte/ ca sã te fac sãînþelegi/ totul/ nu-þi spun mai bine/ un scurt/grohãit al durerii/ din piept/ cuþitul înfipt directîn/ inima porcului”. De acelaºi registru al utopieiþine ºi scrierea „pe piele”, scrierea penetrantã carescrijeleºte în profunzimea þesuturilor producândexplozii hemoragice de umoare vitalã: „a scrie unpoem lung pe pielea sa a îºi înfige cuþitulînãuntru/ cerneala iese dinãuntru a îºi scoateochii y cu cuþitul dinspre/ ceafã poemul lui adoare dar a ºtie cã e unicul irepetabilul poem/ pecare nici chiar el nu-l va mai putea scrieniciodatã”.

Fascinat de himera „poemului viu”, AlexandruVakulovski se va lansa în direcþia experimentuluiradical, poemele sale fiind aproape de fiecare datãniºte tentative de revitalizare a limbajului ºi, înultimã instanþã, a poeziei. Aceste exerciþii cunosco mare diversitate; uneori autorul face apel lareþeta poemului „dadaist”, în care cuvintele suntplasate în contextele cele mai insolite, atunci cîndnu sunt spulberate pur ºi simplu, cu un binedozat simþ al absurdului („alerg ca un idiot princamerã/ ºi mã împiedic de picioarele mele// ia-mimâinile te rog ºi du-le sã se spele/ ia-mi puþa ºidu-o la piºare// un domn cu capul ras ºi cucascã/ se plimbã prin oraº cu o floare galbenã/ seA/ p le/ a/ c/ ã ºi o depune la pi/ Cioar/ e”),alteori se cultivã textele „lacunare” perforate de„goluri” care sugereazã acel „dincolo” allimbajului care este sau ar trebui sã fie poezia(„îmi dau palme/ fiindcã ***/ sunt un *** ºiun***/ ºi *** (***) dar ***/ în ***/ *** denumireapoemului/ deasupra mea ***/ tot ce vreau sã vãspun ***/ îmi desfac mâinile/ rima (***) mea ***/ºi vã lovesc”) pentru ca, în cele din urmã, poetulsã ne propunã varianta redusã la „corporalitatea”consonanticã a textului sãu, ca în scrierilesemitice („spre dimineaþã moartea spr dmnþ mrt/îþi va face o vizitã þ v fc vzt/ îi vei primi mâinile

ei albe v prv mnl lb) cu pielea ei/ linã îi vei c plln v/ privi pãrul lung lucitor prv prl lng lctr/ sâniiei te vor durea sn t vr dr”). Acestexperimentalism radical este împins pânã laultimele lui consecinþe în Lauri pentru cap demort sau poemele pe care Alexandru Vakulovskinu le-a scris niciodatã – colecþie de titluri ale unortexte virtuale, marcate de fascinaþia paginei albe,în care sunt conþinute latenþele tuturor limbajelorºi ale tuturor textelor ºi însoþite de adnotãrisuccinte care creeazã iluzia jocului dintrereferenþial ºi autoreferenþial, poetic ºi metapoetic.Iar printr-un asemenea experiment, poezia estesimultan (ceea ce vine perfect pe liniaexperimentalismului) acreditatã ºi discreditatã: eaeste posibilã doar ca un spasm al rostirii, ca otentativã, întotdeauna ratatã, de a articula înlimbaj indicibilul. Dar, odatã scris, poemul nu vafi decât rezultatul unui acte manqué, mãrturisindeºecul trecerii lui în verbalitate ºi devine„cadavrul” unei trãiri, de vreme ce viaþa nu poatefi nici rostitã, nici scrisã.

Dincolo de toate acestea, „filele albe” ale luiVakulovski constituie însã ºi o teribilã provocarela adresa cititorului chemat (iatã o formulã maipuþin ortodoxã a utilitarismului!) ca, în absenþatextului, sã se implice el însuºi în exerciþiul poetic.Acum „poemele nescrise” vor funcþiona dupãprincipiul „cãrþii de colorat”, în care titlurile ºinotele reprezintã „desenul” pe care cititorul esteinvitat sã îl „coloreze” în cheia cromaticã apropriilor sale trãiri. Iar noi ajungem laconstatarea cã autorul cheltuieºte enorm de multãimaginaþie în elaborarea acestor exerciþiiexperimentaliste, iar dacã nu ºtim în ce mãsurãele pot constitui poezie, avem cel puþincertitudinea cã poezia implicã în mod necesarcontestaþia, autocontestaþia ºi, ca un corolar alacestora, experimentul.

Mai mult decât atât, jocurile lui Vakulovskireuºesc de multe ori sã se converteascã înveritabile stãri lirice, „critica poeziei” în poezie”,poetul oscilând între scepticism ºi entuziasm, aºacum ne-o poate dovedi acest foarte frumos poemde notaþie: „dupã concert/ cruce pe tine/ treipumni de praf peste tine ca un/ cearºaf umed detranspiraþie ºi/ cruce pe tine/ draga mea/ chitarãdezacordatã/ chitarã ruptã în 4/ odihneºte-teodatã/ juma de chitarã cu 12 corzi”.

Prea lucid însã pentru a se lãsa mereu furat dehimerele lirismului, poetul va reveni laprestidigitaþiile sale experimentaliste, va fi cuprecumpãnire critic ºi dezabuzat, dovedindu-se unspirit insurgent prin excelenþã ºi incomod. Nu ede mirare cã autoritãþile româneºti, dupã cevreme de cinci ani au amânat sã-i acordecetãþenia, se grãbesc acum sã îl expulzeze.Societatea noastrã actualã are nevoie de trântori ºihoþi, nu de artiºti rebeli, care dau cu tifla tuturorretoricilor ºi tuturor pudibonderiilor ipocrite. PeVakulovski l-au expulzat... pe Nora Iuga cititoriiunui ziar de scandal se pregãtesc sa o ardã perug... Nu mã aºtept ca autoritãþile sã rezolveproblema scriitorului basarabean... mã aºteptdimpotrivã la noi expulzãri... chiar ºi ale celor cucetãþenie românã.

44




cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Împotriva limbajului saujucãrelele fratelui Alexandru

„O minte bunã e o minte ce cautã erorile omenirii,o minte excepþionalã e o minte care gãseºte erorileomenirii, iar o minte genialã e o minte care, dupã

ce a gãsit aceste erori, le aratã prin toate mijloacelece-i stau la îndemânã.”

Thomas Bernhard, Vechi maeºtri

Nu existã persoanã sau fapt, convingere,gest sau atitudine care, dintr-un anumitpunct de vedere, sã nu fie ridicole.

Secretul marilor admiraþii, fie cã privesc persoanesau înfãptuiri ale acestora constã în faptul cã,încã, cei ºi cele admirate nu au fost observate dinunghiul în care se dezvãluie în ridicolul lor, încare îºi scoate mutra rânjind caricatura a ceea cepãreau a fi. Cum ajungem în unghiul deridiculizare al unui lucru, operã de artã, deexemplu? O sã încerc reconstituirea acestuia aºacum îl înþeleg eu în cartea lui Thomas Bernhard,Vechi maeºtri (ed. Paralela 45, 2005), întreultimele cãrþi antume ale scriitorului austriac.

Bãrbatul cu barbã albã este un tablou al luiTintoretto, aflat acum la KunsthistorischesMuseum din Viena, sala Bordone. Dupãaprecierea istoricilor de artã este o capodoperã,fapt ce poate stârni curiozitatea oricãrui amatorde artã ori simplu turist, ce va continua ecoulextaziat cã, într-adevãr, e o lucrare de artãneobiºnuitã. Un tablou perfect. Pe ce se sprijinãaceastã univocitate pompoasã a aprecierilorcritice? În opinia lui Bernhard, formulatã depersonajul central al cãrþii, muzicologul de mareprestigiu, Reger, pe superficialitatea incalificabilã acriticilor de artã ºi istoricilor artei, meniþi aperverti gustul public, a „omorî arta” cu nesfârºitalor flecãrealã savantã, vinã pentru care ar trebui„alungaþi cu biciul” din lumea artei: „Mii, ba chiarzeci de mii de istorici de artã trãncãnesc ºi distrugarta, spunea el. Istoricii de artã sunt adevãraþiiasasini ai artei, dacã ascultãm un istoric de artã,luãm parte la distrugerea artei, acolo unde calcãun istoric de artã, arta e distrusã, ãsta-i adevãrul.”(p. 36) Deºi specialitatea lui este muzica, fiindunul dintre cei mai reputaþi muzicologi austrieciîn viaþã, colaborator al revistei londoneze Times,Reger ºi-a fãcut o metodã din inspectarea operelorde artã ºi cãrþilor marilor autori, aºa-ziºii vechimaeºtri. Spun inspectare, pentru cã ceea ce face elnu mai este purã contemplare esteticã atablourilor, nici simplã lecturã a textelor clasice.

Timp de treizeci ºi ºase de ani, tot la douãzile o datã Reger intrã în muzeu, se aºeazã pe obãncuþã incomodã ºi preþ de o orã stã cu ochiifixaþi pe tabloul lui Tintoretto, Bãrbatul cu barbãalbã. N-a vizitat muzeul niciodatã, n-a fost curiosnici mãcar faþã de celelalte tablouri ale maeºtrilorclasici, pentru cã pur ºi simplu nu-l intereseazãpictura ºi majoritatea realizãrilor i se par ridicole,decât pentru a-ºi testa o metodã. S-a dedicataproape total tabloului lui Tintoretto, studiindu-lexact ºi riguros (p. 179). ªi, dupã miile de orepetrecute în vizionare, analizã ºi evaluare afaimoasei capodopere, aceasta îi apare, ca toatecelelalte tablouri din muzeu, ca toate celelalte dinmultele muzee europene vizitate o operãneizbutitã. Oricum departe de a fi o capodoperã.Prin acest exerciþiu, ce ar putea pãrea maniacalvãzut din afarã, Reger ºi-a dezvoltat aºa-zisa

metodã a urâþirii ºi ridiculizãrii, a caricaturizãrii,pe care mai apoi o aplicã cu succes devastator laoperele muzicale, literare ºi filosofice, dovedindu-ºi nu numai cã în niciunul dintreaceste domenii ale culturii nu existã capodopereveritabile, dar ºi cã cei mai lãudaþi artiºti, scriitoriºi filosofi sunt figuri nostime, tragice, comice,caricaturale, iar operele lor nu mai puþin jalnice,proaste sau ridicole, luate ca întreg.

Secretul acestei metode este descoperirea eroriigrave, pe care, la o inspecþie atentã ºi repetatã oconþine orice operã, fie picturã, compoziþie oricarte. Pentru descoperirea erorii, este necesarãanaliza fragmentarã a operei, descompunereatotalitãþii în pãrþi din ce în ce mai mãrunte ºifixarea atenþiei pe acestea. Dupã încheierea uneiastfel de analize laborioase e cu neputinþã sã nuse vadã imperfecþiune operei, stângãciile, erorile,greºelile de execuþie ori stil, slãbiciunile deconcepþie etc. Numai privitorului superficial oricititorului superficial, cum de regulã este criticulde artã ºi cel de literaturã, i se mai pot pãreaperfect realizate un tablou ori o carte. Iatã înformularea autorului metoda lui Reger, numitã aurâþirii, privitor la artã ºi, mai târziu aridiculizãrii, privitor la persoane ºi fapteleacestora: „Pornesc de la faptul cã perfecþiunea,întregul nu existã nicidecum, ºi de fiecare datãcând am redus la fragment vreuna din aºa-ziseleopere de artã perfecte agãþate aici pe perete,cãutând atât pânã ce am gãsit la aceastã operã deartã eroarea gravã, punctul decisiv al eºeculuiartistului, am fãcut un pas mai departe. ªi înfiecare din aceste tablouri, aºa-zise capodopere,am gãsit ºi deconspirat o eroare gravã, eºeculcreatorului sãu.” (p. 41) Niciun pictor nu rãmânecu faþa nepãtatã în urma unei atare examinãri, fiecã e vorba de Leonardo, Mantegna, Biliveti,Campagnola, Tizian, Rembrandt, El Greco,Veronese, Velázquez, Klimt, Schiele. Goya ºiKokoschka se apropie mai mult de idealulperfecþiunii expresive. Niciunul n-a pictat mâinilepersonajelor lor cum trebuie, niciunuia nu i-a ieºitperfect o bãrbie, un genunchi, o pleoapã. Caatare, oricât de faimoase ºi lãudate de critici,operele acestora rãmân imperfecte, dupã cumartiºtii rãmân, în feluri diferite niºte rataþi.Genialitatea, dacã a fost cândva realizatã, s-aîntâmplat la un detaliu, un unghi, o expresie, ofigurã, o umbrã, un corp, o perspectivã, dar înniciun caz un tablou întreg. Aºadar ce înþelegcriticii când pretind cã un artist a compus ocapodoperã? Ca de obicei nu înþeleg mare lucru,însã meseria îi obligã sã adopte poza emfaticã ºiaerul sfãtos, pe care le pun în serviciulignoranþilor ºi veleitarilor cu aerul responsabil alunor „maºini de trãncãnit”, menite sã salveze înfaþa istoriei marile opere.

Cât priveºte compozitorii, kitsch-ul,degradarea, mediocritatea, militarismul se iau laîntrecere în operele celor mai faimoºi. Dupãaprecierea acelui personaj omnivor, Reger, carevorbeºte aproape singur de-a lungul întregii cãrþi –în care de fapt nu se întâmplã nimic, dar absolutnimic, ceea ce-i dã mai curând aerul unei peroraþiiiconoclaste scãpate din chingi, fãrã o temã, fãrãtramã, fãrã concepþie epicã –, muzica lui Mozarteste un „kitsch plin de juponaºe ºi pantalonaºi dedamã” (p. 155); Mahler, tipic pentru Jugendstil,

este un compozitor mediocru, supraapreciat, darmult mai kitschos ºi plictisitor decât Berg,Schönberg ºi Bruckner, acesta din urmã, confuz ºineclar, neavând decât producþii „cârpãcite” ºi„gunoaie componistice” (p.67). Beethoven,beneficiind de mai multã apreciere decât ceilalþi,rãmâne totuºi compozitorul statului, bubuiala,titanicul ºi stupizenia muzicii de marº fiindu-iprincipalele caracteristici. În muzica acestuia„totul mãrºãluieºte”. Schubert este un maestrudintre cei mai mari, însã aproape mereu esteprost redat de acei „interpreþi total imbecili cupãrul lor buclat ºi vanitos” (p. 103), ce transformãconcertele în adevãrate catastrofe sonore. Chiar ºiBach, cu „burta lui puþind” revãrsatã peste orgadin Thomaskirche, este doar o „apariþie ridicolã ºiprofund penibilã”, cãruia nu i-a reuºit integral nicimãcar o Fugã.

Kitsch-ul ºi sentimentalismul caracterizeazã ºiliteratura austriacã, în opinia lui Bernhardt,exponentul cel mai notoriu al acestei tendinþefiind Adalbert Stifter, scriitor cu o viziuneinsuportabil de provincialã, un orb ce s-a crezutvizionar, sfãtos ºi didactic, cu indexul lui deinspector ºcolar mereu þintit spre lume a povaþã.De altfel succesul acestuia, faptul cã a fost lamodã ºi a dominat atâtea decenii proza austriacãe datorat capacitãþii lui magistrale, rar egalate de apractica kitsch-ul: „Pe lungi porþiuni din proza lui,Stifter e un flecar insuportabil, are un stil cârpãcitºi, cel mai reprobabil, neglijent ºi, pe deasupra,într-adevãr e cel mai plictisitor ºi fals autor dincâþi existã în literatura germanã (…) Stifter nu-i ungeniu, Stifter e un filistin trãind crispat, un mic-burghez ponosit scriind la fel de crispat ca undascãl, care nu a fãcut faþã nici mãcar exigenþelorminime ale limbii, ºi a fost cu atât mai puþin înstare sã creeze capodopere.” (p. 65). Situaþiaactualã a literaturii austriece este apreciatã nunumai ca lipsitã de spirit, de idee, fãrã stil ºiinteligenþã, falsã ºi patriotardã, dar ea aratã pur ºisimplu ca un „gunoi scriitoricesc … ºi imbecilitatepateticã ce pute pânã la cer” (p. 174) Ceea ce în

55



55TRIBUNA • NR. 159 • 16-30 aprilie 2009

Metoda urâþirii ºi ridiculizãriiVianu Mureºan

cartea strãinã

66




niciun caz nu le inhibã scriitorilor îndemnullãuntric de promovare a propriilor opere,dimpotrivã, îi aþâþã, strãbãtând neobosiþi de-alungul ºi de-a crestulul Austria, Germania ºiElveþia în turnee de lecturã, oferind publiculuiahtiat „gunoiul lor poetic, proza lor senilãimbecilã”. ªi pentru asemenea comedianþi groteºtiºi volubili, ce mãrºãluiesc gâfâind sã-ºi ocupesoclul iluzoriu în panteonul nemuritorilor, segãsesc mereu instituþii care sã-i sponsorizeze ºi sãle umple buzunarele, aglomerându-le în acelaºitimp memoria cu diplome onorifice ºi premii.

Cum stau filosofii în acest peisaj?Schopenhauer triumfã la modul absolut deasupratuturor, însã îl urmãresc strâns Nietzsche, Pascal,Montaigne, Descartes, Schleiermacher, Herder.Schopenhauer nu este doar un mare filosof, ciunul vital, prizat în terapia recuperatoare de cãtremuzicologul Reger, dupã suferinþa pricinuitã demoartea soþiei, timp de ºase sãptãmâni, câtdureazã ruperea de lume ºi închiderea în casã. Ovorbã are de spus ºi despre Heidegger, al cãruiportret nimeni n-ar trebui sã fie atât de bãtut desoartã încât sã-l rateze. Acest „ridicol filistinnaþional-socialist în pantaloni bufanþi” (p. 74) atransformat filosofia în kitsch, fãcând ca toateideile mari sã devinã mici, adicã pe mãsura lui,excelând în comentarii pe marginea operei,afirmaþiilor ºi ideilor altora. Rustic în gesturi, darfandosit în exprimare, inventând un jargonfilosofic pe mãsura grandomaniei proprii, vanitosca un animal de prãsilã dus la târg, lãsându-se„venerat ca o vacã sacrã”, soþ timorat ce-ºiascundea lipsa de curaj într-o bãlmãjealã poeticãde inspiraþie hölderlinianã adresatã iubitei secrete,Hannah Arendt, dârdâia ca un bãtrâneltremurãcios ce s-a scãpat pe el la gândul cã soþiaîi va descoperi trãdarea: „Pe Heidegger nu-l potvedea altfel decât pe banca de acasã din PãdureaNeagrã, alãturi de soaþa lui, care l-a dominatcomplet toatã viaþa ºi care i-a împletit toþi ciorapiiºi i-a croºetat toate scufiile ºi i-a copt pâinea ºi i-aþesut aºternutul de pat ºi i-a cârpit chiar ºisandalele (…) Heidegger avea un chip obiºnuit, nuunul spiritual, spunea Reger, era un om cudesãvârºire nespiritual, lipsit de orice fantezie, deorice sensibilitate, un rumegãtor de filozofiestrãgerman, o vacã filosoficã gata sã fete oricând,care a pãscut pe pãºunea filozofiei germane ºi alãsat decenii în ºir sã cadã baligile ei cochete înpãdurea Neagrã.” (p. 75-76) Noroc, poate pentruel, cã situaþia politicã a Germaniei a obligat-o peHannah sã emigreze pentru a-ºi salva pielea,altminteri cine ºtie cum ºi-ar fi scos cãmaºamarele metafizic îndrãgostit. Nu-i greu deînchipuit ce mutaþii ar fi avut de suportat urechile

ºi cãpãþâna-i grea de gânduri absolute, odatãtãbãrâtã asupra lor consoarta furibundã a luiHeidegger tocmai venitã cu ºiºtarul plin de laptede la mulsul oilor, decisã sã punã capãtinfidelitãþii maestrului.

În Heidegger, „filosoful papucilor ºi al scufiilorde noapte” (77) ºi-a gãsit expresia ei apoteoticãimbecilitatea germanã, dupã opinia lui Reger.Deºi ideile lui sunt de mâna a doua, haine vechiºi ponosite, unele furate, asta nu-l împiedicã sã-ºistrige marfa la piaþã ca un negustor ordinar, ºi sãmulþumeascã îmbujorat de recunoºtinþã celui ce ile lua de bune. Ca ºi Adalbert Stifter, Heidegger afost gustat de femeile crispate, de cãlugãriþele ºisurorile medicale zeloase, de regulã fete bãtrâne ºinefericite, destul de neatractive încât timpul libersã ºi-l dedice mai curând metafizicii. Echipatmarþial cu scufia lui de noapte croºetatã ºiizmenele þesute-n casã de a lui rumenã Penelopã,cu bastonul fermecat cioplit de el însuºi înPãdurea Neagrã, cu aerul de „ofiþer rotofei destat-major ieºit la pensie” Heidegger rãmâne„filosoful favorit al lumii feminine germane”,idolul lãuzelor ce-ºi întreþin bagajul lingvistic peperioada concediilor maternale, transmiþându-lodatã cu laptele matern progeniturilor lor menitea oferi eternitãþii adânca speculaþie teutonã.Frecventat cu abnegaþie mai ales de cei ceconfundã filosofia cu arta culinarã – tratând-ocând ca pe-o fripturã, când ca pe-o ciorbã, cândca pe-o patiserie aleasã – în aceeaºi mãsurã el estemeniul ideal pentru pozeuri sofisticaþi ºi a lordame oftând, un soi de cod de acces în lumeaelitelor: „Când mergeþi într-o societate mic-burghezã ori într-una aristocrat-mic-burghezã, vise serveºte deseori, înainte de aperitiv, Heidegger;nici nu v-aþi scos bine paltonul ºi vi s-a ºi oferit obucatã de Heidegger; nu v-aþi aºezat bine, ºiamfitrioana, ca sã zicem aºa, v-a ºi adus pe tavade argint, pe lângã sherry, pe Heidegger.Heidegger este filosofia germanã întotdeauna binegãtitã, care poate fi servitã pretutindeni ºi oricând,spunea Reger, în orice menaj.” (p. 77-78)

Aceste portrete de maeºtri reprezintã aplicaþiametodei ridiculizãrii, care are o filosofie destul desimplã. Nu suntem apþi, prin naturã, sã suportãmmãreþia, grandoarea ºi importanþa cuiva,persoanã, ori a unui lucru sãvârºit de el, mai alesdacã le suspectãm ca fiind neautentice. Pentru areduce distanþa strivitoare faþã de figurile maritrebuie sã le urâþim, sã le ridiculizãm, sã lecaricaturizãm, reducându-le la orizontul nostrumãrunt. Pentru a scãpa de autoritatea lor, necaricaturizãm pãrinþii, ºefii, ºi mai apoi pe toþiaceia pe care gustul public sau conjunctura îitransformã în idoli. Caricaturizarea este o acþiunede omogenizare valoricã, o formã de reducþie

esteticã ºi o subversiune constantã a oricãruiprestigiu, în urma cãreia se creeazã o lume fãrãdiferenþe de nivel, o lume nostimã unde batjocuraºi râsul sunt singurele activitãþi utile. Odatã gãsitunghiul potrivit, orice om ºi orice fapt pot firidiculizate: papa, care „stã ca o marionetãsulemenitã ºi perfidã ce cãlãtoreºte în jurul lumiisub clopotul sãu de sticlã blindatã”, preºedintelede þarã „care dilueazã totul cu bazaconiile luisenile de pãrinte al statului”, cavalerii maltezi înrobele lor negre „cu capetele lor seci, albe ºipseudoaristocratice sclipind sub policandrelebisericii” (p. 99), un cardinal pompos, ununiversitar ceremonios cu pelerina neagrã ºiguleraºul mov oficiind îmbujorat laudatio la unproaspãt doctor honoris causa etc. Totul e ºi toþipot fi caraghioºi.

Caricaturizarea lumii este nu numai reacþia lafalsitatea, infatuarea ºi artificialul solemn al unoradintre aºa-zisele personalitãþi, dar este în acelaºitimp o reaºezare filosoficã a lucrurilor pe poziþiamicimii ºi imperfecþiunii lor, într-o lume unde nuexistã nimic desãvârºit ºi unde, prin urmare nimicnu are importanþa acordatã. Capacitatea de acaricaturiza este cea mai mare putere a spiritului,dar ºi o artã a supravieþuirii într-o lume dominatãde falsuri, valori contrafãcute ºi idoli de mucava.Doar prin ridiculizare lumea poate fi suportatã ºi,poate, chiar stãpânitã, crede Thomas Bernhard.Continuându-i ideea, aº spune cã abia cine trececu succes examenul ridiculizãrii, dacã acest faptnu-l dizolvã total, dovedindu-i falsitatea, are ºansade a ajunge într-o bunã zi vrednic de aprecierea ºiinteresul nostru.

A fi uneori ridicol e de neevitat, dar a persistalucrativ ºi mândru în ipostazele care te fac ridicolindicã lipsa de inteligenþã ºi chiar de stil. Rareoridiscreþii, cei aºezaþi ºi sinceri cu ei înºiºi ajungridicoli. Însã ambiþioºii, liderii, ºefii, directorii deopinie, vedetele, entuziaºtii, toþi realizaþii falseinoastre lumi sunt de la un capãt la altul ridicoli.Ca regulã, cineva care nu-ºi dã importanþã, nu seumflã în pene, nu are ifose, un astfel de om nudevine ridicol. Acest efect estetic, ridicolul, aparetocmai pe fondul diferenþei dintre importanþa pecare þi-o dai ºi cea pe care lumea e dispusã a þi-orecunoaºte, dintre ceea ce eºti ºi imaginea tamediaticã. Un efect de imagine, deci. Eºti cu atâtmai ridicol cu cât te situezi la un nivel mai înaltîn aprecierea de sine pe care o oferi mai apoi capozã socialã. Conºtiinþa valorii sau meritelor tale,recunoscute parþial sau total, n-are nimic de-a facecu jocul de imagine publicã, în perspectiva cãruiaajungi ridicol.

În celebra scenã a treptelor din Odessa dinBronenosets Potyomkin, filmatã de Eisensteinîn ciuda faptului cã nu fusese planificatã,

existã un detaliu care, în ritmul alert ºi expresiv alimaginilor, poate trece neobservat. La un momentdat vedem o umbrelã albã, cadratã în prim-plan,fãrã aparent nicio altã justificare decît efectulvizual. Cîteva cadre mai tîrziu însã ea reapareîntr-un moment justificat narativ. Retrospectivprimul cadru devine esenþial în þesãtura de sens(ºi efect) a imaginilor. Mai mult, în aglomerareade imagini, majoritatea populate de multe detalii,rolul umbrelei primeºte o pondere sporitã, chiardacã dificil de limpezit în interpretare (riscurilealegoriei ºi tematismului sunt întotdeauna primelecare înconjoarã opera de artã). E mai degrabã unpunct de intensitate, o direcþie deschisã înspre unorizont de sens ce va rãmîne indecidabil, operpendicularã ce iese din imagine înspre real,înspre ochi, la fel cu intersecþia privirilor din LasMeninas analizate cu ingeniozitate de MichelFoucault.

E doar unul dintre punctele de intensitate dinfilmul lui Eisenstein (iar mai tîrziu cãutarea,privilegierea acestor puncte va atinge un nivel derafinament ºi calitate esteticã de excepþie în Queviva Mexico!, nu întîmplãtor proiect neterminatde regizor, ieºit de sub controlul sãu). Receptorulrãmîne cu impresia cã, în filmul din 1925, esenþacinematografului e deja prezentã. 85 de ani dupãacest moment, nu au fost descoperite (sauinventate) nivele de profunzime care sã nu fiedeja acolo. Frecvenþe, forme, stiluri, efecte care sãnu fie în toatã forþa lor accesibile în pelicula luiEisenstein. Pe urma acestei impresii (intuiþie preapuþin subiectivã, pentru cã e provocatã ºi reglatãmai ales de formã, de miºcarea ei deja istoricã),receptorul cîºtigã ºi credinþa cã existã o esenþã aspeciei, a genului. Detectabilã, istoricã,funcþionalã. Deductibilã într-un studiu ce îi cautãvizibilitatea.

Pentru cã, fireºte, tehnica, procedurile ºiinovaþiile pe care le permite ºi care sunt substanþaunui gen nu au relevanþã istoricã, nu au efectcreativ decît dacã devin stil. Iar stilul, în cuvintelelui Jean-Luc Godard, e locul unde începesemnificaþia, e reperul ei esenþial. Acel Godardpentru care istoria cinematografului (Histoire(s)du cinéma) e simultan cinematograful istoriei ºiistoria personalã, memoriile, biografia autenticã.Istoria ºi cinematograful (dar, extinzînd, ºiformele, speciile multiple ale artei) îºi deducreciproc identitatea. Am putea adãuga, în aceastãþesãturã a deducþiei, factori suplimentari care sereflectã, se condiþioneazã ºi se explicã reciproc:viaþa, dorinþa, teoria.

*Cînd spun deducþie, mã refer la Holmes. La

urmarea (ºi urmãrirea) atentã a textului, care esteîn acelaºi timp performarea lui. Iar performareanu e lecturã, nu e reprezentare, ci e forareîn(spre) vizibilitatea þesãturii, acolo undesemnificaþiile ºi identitãþile rezistã ºi refuzãetichetele ºi categoriile rigide cu care ideologiilevechi ºi noi au încercat sã organizeze discursurile,altfel necontrolate, ale artei. Didactic, am puteadesprinde un prim înþeles al teoriei în aceastãîmpãrþire a armelor ºi a teritoriilor: filosofiaîncerca sã înfrîngã rezistenþa, sã transfere ilizibilulîn lizibil, sã permitã sistemului – indiferent delogica sa - sã funcþioneze dupã legi care îi aparþin.Teoria n-are sistem, n-are etichete, n-are categorii.Nu are distanþã. E praxis ºi parte a þesãturii.Teoria literaturii ºi literatura teoriei; acelaºi gest cala Godard, prin testarea continuã a rezistenþelor,prin rupturi ºi puncte de intensitate, prindeterminarea reciprocã în care prinde celelaltediscursuri, semnificaþii ºi mai ales timpul ºispaþiul de dincolo de ele.

Pentru Gilles Deleuze, teoria defineºte bucãþiºi piese, coduri ºi fluxuri intersectate, elemente ºiderivãri parþiale. O afirmaþie din 1972 ateoreticianului francez cu privire la “maºinasocialã” o putem aplica, deplasa înspre teorie:tocmai ca sã funcþioneze, teoria trebuie sã nufuncþioneze bine. Miºcarea teoriei e, din nou,accesibilã; singularitatea ei e ceva mai aproape. Încãutarea timpului pierdut, se intensificã pierderea.Pentru Jacques Lacan, finalitatea dorinþei e atinsãtocmai în eºecul atingerii scopului.

Acel punctum al imaginii fotografice care,pentru Roland Barthes, e rana ºi în acelaºi timpesenþa ei. Chiar mai mult: e rana ºi esenþanoastrã, pe care nu le putem explica.

*Patru naraþiuni vizibile, în capitolul doi din

The Hound of Baskerville. Ele sunt forma ºisuprafaþa textului, intersecþia lor e un colaj pecare îl justificã deja personajele (al cãror rol, într-un roman, e mai ales acesta, de a legitimaintersecþia discursurilor ºi procedurilor, strategiilorîn limbajul lui Wolfgang Iser), intenþia autoruluimodel ºi tendinþa cititorului de a-ºi construilectura pe gesturi limpezi, stabile ºi securizante.Mai mult decît în majoritatea povestirilor despreHolmes, aici nu vom asista la dezvãluirea uneinaraþiuni de profunzime, un mister ce, îndatã ce erelevat, va face vizibilã coerenþa ce strãbãtea de la

început toate celelalte naraþiuni, toate zonelelizibilului. În multe dintre cazurile sale - ºi nuîntîmplãtor cele care nu au, în desfãºurarea lortextualã, întinderea ºi arhitectura unui roman -Holmes aduce în luminã punctul de intensitate,centrul fragil (ºi vinovat) al întîmplãrilor. În TheHound of Baskerville, cãutarea celei de-a cinceanaraþiuni e în acelaºi timp performarea ei. E operformare, un eveniment ce obþine atît coerenþaintersecþiilor ºi a fluxurilor, cît ºi deschiderea uneinoi direcþii textuale. A cincea naraþiune e chiarurma textului, înaintarea sa (la fel cu miºcareamemoriei, într-o geometrie ale cãrei conceptedevin confuze, inutilizabile). E o înaintare cearmonizeazã trecutul, depãºeºte tocmai detaºareape care o implicã, fãrã de care nu ar putea exista(ºi într-un mod ciudat dar decisiv nu ar puteaexista nici celelalte patru naraþiuni).

Pentru Alain Badiou, evenimentul Adevãrului,contingent ºi produs printr-o decizie, un actistoric, deloc transcendent, sparge coerenþa ºisuficienþa cunoaºterii, implicînd ºi cerînd orearanjare (iarãºi istoricã) a tuturor naraþiunilor(pentru a reveni în limbajul pe care îl folosim înacest text). Fireºte, în primul rînd pentru cã esuspectã ideea unui Adevãr anistoric, deºi aceastãsuspiciune nu sfîrºeºte în relativism. Nuîntîmplãtor, istoria teoriei literare reþine textele acãror închidere nu e niciodatã completã, pe careun text nou, contingent, vãzut printr-o altãdecizie, le redeschide, le redesfãºoarã, nu doar însensul unei deconstrucþii care le disemineazã, ciîn cel al unei direcþii reale, constitutive (în limbajdeleuzian, al unei deveniri-reper). Teoriile nu suntconvenþii, nici simple ficþiuni sau devieriideologice. Deducþia care le leagã e testarea uneinoi naraþiuni, cu precizarea cã naraþiunea areprivilegiul (spre deosebire de silogismul logic saudesfãºurarea unui sistem filosofic) unei tensiuniirezolvabile, al unei identitãþi permanent aut ofjoint, o diferanþã, un joc al structurii.

Identitãþile sunt mereu vide, dislocate.Subiectivitatea post-cartezianã nu mai are rãdãciniontologice. Ea e posibilã într-un gest narativ (la felcum, pentru Paul Ricoeur, temporalitatea existãdoar printr-un gest narativ). Orice act narativ e, în

77




(continuare în pagina 31)

Horea Poenar

Studii în stacojiu (II)teoria

Horea PPoenar continuã investigaþiile sale în cãutarea teoriei. Este aceasta o naraþiune singularã, unmod de a funcþiona istoric? O lecþie necesarã pentru cultura românã contemporanã?

88




Va apãrea în curând, la Editura clujeanãDacia, retipãritã dupã mai bine de ºaptedecenii, o carte cu titlu insolit, amintind

îndrãznelile avangardiste interbelice: Sadismuladevãrului, semnatã de Saºa Panã. Când îºiaduna, în 1936, articolele publicate în presaliterarã în anii imediat precedenþi, Saºa Panã aveadeja un semnificativ trecut de militantavangardist. Dirijase, timp de cinci ani, adicã între1928-1932, revista unu, care atrãsese în jurul eiuna dintre grupãrile cele mai importante alemodernismului românesc „extremist”, cuparticipanþi ca Ilarie Voronca, Gheorghe Dinu(Stephan Roll), Geo Bogza, cu colaborãri precumcele ale lui Tzara, Fundoianu, Fondane, ClaudeSernet-Mihail Cosma sau Victor Brauner. Fuseseun moment în care se prefigurau adeziunilesuprarealiste ale unor scriitori ce traversaserãrapid experienþele novatoare europene, de ladadaism ºi constructivismul cu ecouri futuriste, laformula de „sintezã modernã” a „integralismului”.„Asasinatã” din propria voinþã a directorului ei,în decembrie 1932, la al cincizecilea numãr(„înainte de a începe ºcoala primarã”), revista unuîncheia, astfel, o primã etapã consistentã aavangardei istorice de la noi, pe fundalul unorturbulenþe ce-o afectaserã profund. În noiembrie1931 fusese exclus din grupare unul dintre ceimai reprezentativi militanþi ai sãi, Ilarie Voronca,învinuit de tentaþia unor recunoaºteri „oficiale”,iar „argintul viu al miºcãrii”, cum îl poreclise SaºaPanã pe Gheorghe Dinu-Roll, începuse sã nu-ºimai ascundã ideile politice de stânga, adeziunea lamaterialismul dialectic ºi istoric ºi marxist ºi lacealaltã avangardã, politicã, „a proletariatului”,consideratã de-acum singura autenticã.

Spre deosebire de un Geo Bogza, rãmassolidar cu autorul lui Ulise ºi al Brãþãrii nopþilor,Saºa Panã se situase atunci mai degrabã de parteadisidentului Gheorghe Dinu, nu fãrã a încerca -dupã cum vom vedea din paginile culegerii din1936 – sã-ºi nuanþeze poziþia, atent ºi la ceea cese întâmpla ºi în suprarealismul francez, dupã ceacesta se strãduise, cu destule deziluzii, sã sepunã „în serviciul Revoluþiei”. La data cândapãrea Sadismul adevãrului, camaradul Geo Bogzaîncercase o resuscitare a avangardei istorice prineditarea – dar numai într-un singur numãr – arevistei Viaþa imediatã (decembrie 1933), undeimportantul manifest Poezia pe care vrem sã ofacem (semnat ºi de discipoli precum GherasimLuca ºi Paul Pãun, alãturi de pictorul Perahim)cerea cu o fermitate pateticã angajarea unei poeziicare – se constata - „moare de prea poezie”, departea unei umanitãþi prinse în dramele ºitragediile „celei mai recente istorii”. A fost, însã,un demers fãrã urmãri, cãci o nouã grupare deavangardã n-a putut fi închegatã, miltianþii„uniºti”, ca ºi cei de la Alge, continuându-ºi operape cont propriu ºi regãsindu-se alãturi doar înpresa stângii social-democrate sau comuniste dinanii urmãtori.

În ce-l priveºte, Saºa Panã continuase sãsprijine avangarda ca director al micii edituri Unu,unde scosese în 1934 Primele poeme ale luiTristan Tzara, iar publicistica sa din aceastã epocãîl aratã conectat pe mai departe la pulsulmiºcãrilor novatoare europene. Sumarul –compozit – al cãrþii din 1936 reuneºte textediferite ca facturã ºi dimensiuni, de la articole de

caracterizare sinteticã a unor figuri ºi opereexemplare ale modernitãþii literare – Alfred Jarry,Lautréamont, Rimbaud, Jacques Vaché, Urmuz, înprimul grupaj, intitulat Viaþa de dupã moarte -, laprezentãri ale unor miºcãri de avangardã(Insurecþia de la Zürich, ce prefaþase poemeleromâneºti ale lui Tzara, sau Suprarealismul),articole pe teme de actualitate politico-literarã,pagini de reportaj, rãspunsuri la anchete, note delecturã, precum cele din ultimul grupaj,Extemporale, pe marginea operei unor ªtefanPeticã, Bacovia, Jacques G. Costin). Trãsãtura lorcomunã stã în sentimentul de solidaritate cutendinþele iconoclaste ºi înnoitoare din literaturaºi cultura europeanã a sfârºitului de secol XIX ºidin primele trei decenii ale veacului trecut,exprimat într-un limbaj dezinvolt-frondeur,cunoscut din publicistica militantã de la unu ºiprelungit în anii din urmã (majoritatea textelorsunt datate 1935), chiar ºi în paginile cu caractermai analitic, mai aplicat, care cereau o anumitãmoderaþie a tonului.

Blamat în principiu de toþi avangardiºtii,exerciþiul critic atestã ºi aici un tip de lecturãsimpateticã, de cvasiidentificare cu obiectulcomentariului (când scrie despre Lautréamont, deexemplu, se entuziasmeazã de-a dreptul: „Opaginã despre Isidore Ducasse ar trebui sã fie unimn”), pânã la însuºirea limbajului operei pemarginea cãreia se gloseazã ºi uzând de imagini ºimetafore sugestive, ce fac concurenþã expresieimai austere a cititorului specializat. „Saturaþiatropicã” despre care vorbea Mihai Zamfircaracterizând poemul în prozã avangardist (înspeþã suprarealist) poate fi reþinutã ca atribut ºipentru multe dintre secvenþele de avânt aladeziunii faþã de scrierile prezentate de poetul-

jurnalist. Cântecele lui Maldoror de pildã, sunt„cântecele în cari cuvintele despletesc vâlvãtãilerevoltei pure. Pagini lampioane de adevãrnedisciplinat. (...) O locomotivã trece pesteîncheieturile minþii fragile ºi stoarceimprudentului pecinginea cu care se amalgamase.

Poetul rãmâne nabab, fiindcã la pocnetul lui debici planetele se adunã într-un conglomeratdocil”...

Succinta prefaþã, nu mai întinsã decât o„tabletã” arghezianã, dã tonul cu care vor fiîntâmpinate fie cultura oficialã, instituþionalizatã,fie, prin opoziþie radicalã, manifestãrile decutezanþã novatoare. Faþã de cea dintâi, pentrucare se gãsesc formule chemate sã le blameze(„dinastia platitudunii de bãrãgan”, „instinctul deconservare al scriitorilor-moaºte”, „leprozeriile”spre care e invitat spiritul academic atacat de„reumatism” ºi „senilitate”), ostilitatea este totalã.Celelalte se bucurã, în schimb, de calificative cetrimit spre un evantai de sugestii de ordinulcontestãrii extreme (creierul novator care„dinamiteazã”), al febrei creatoare (caracterizatãîn termenii unui romantism frenetic – „Frunteaînroºitã de chin ca o nicovalã”, „vulcani înerupþie”), al prospeþimii sensibilitãþii noi („gãleþilede ozon proaspãt”; ºi chiar – într-o asociere nufoarte fericitã – „vânjoºenia degetelor de trandafirroze ale celor în cari plesnesc de viaþã muguripânã ieri nebãnuiþi”) etc.

Prin câteva dintre secvenþele sale mai întinse,cartea propune un soi de introduceri în biografiaºi opera scriitorilor amintiþi, menite sã informezepublicul românesc, oferind principalele repere bio-ºi bibliografice, fãrã pretenþii de analizãaprofundatã, însã evident la curent cu datele debazã ale interpretãrii. Rezultã un numãr deportrete expresive, scrise destins, chiar ºi atuncicând sunt vizitate de duhul polemic îndreptat fiecontra „creierului monstru de neînþelegere ºi sterppânã la stafidire” al cutãrui profesor de literaturã(când scrie despre îndrãznelile lui Jarry); fieîmpotriva celui care se crede „suveran”, „tolãnitpe pajiºtea siestei” (în articolul despreLautréamont). La rândul sãu, „sublimul” unuiRimbaud e „certat cu academicul ros de molii”,iar când vorbeºte despre Urmuz, îi asociazãscrisul cu „seismele unui cataclism”: „De-atunci,garderoba ideilor e rãvãºitã, ideile au schimbatcãmaºa cuvintelor ºi cuvintele nu mai sunt pemãsura creierilor de muci. Un macaz tragicîndrumeazã vocabula pe linie falºã”... Evocând,apoi, cea mai radical-negatoare miºcareavangardistã, dadaismul, fraza glosatorului seamplificã în imagini convocate cu evidentãvivacitate polemicã, prelungind stilistic plãcereade a blama inerþiile tradiþiei ºi îngustimea de spirita slujitorilor ei: „Dada, acest inventator altelefonului cu spiritele, a sfârticat ca un fulgerplaneta unei arte facile ºi a unei literaturi în carecreierul se mozolea ca într-o baie de gelatinã ºicare asemenea sosului de zgârciuri mai putea ficonservatã doar în rãceala de cavou abibliotecilor, cãrora hârtia imprimatã se trimitedin ordinul unui articol de lege ºi unde, dinceasul sosirii, i se pecetluieºte fiºa de încetare dinviaþã”...

Nu lipsesc nici elementele anecdotice cepigmenteazã descrierile ºi, mai ales, gãsescformula fericitã, adesea insolitã, aptã sã le deaculoare ºi relief. „Portul neglijent” al lui Rimbaud,micile extravaganþe ale lui Jarry, comportamentulde dandy al unui Jacques Vaché îl farmecã, aºacum tot ce poate contraria simþul comun ºi codulbunelor maniere îi devine brusc simpatic.

Foiletonistul cunoaºte bine lucrurile desprecare vorbeºte, reuºeºte sã pãtrundã adesea înintimitatea tehnicilor scripturale specifice fiecãreipersonalitãþi sau miºcãri literare evocate, vorbeºte,altfel spus, ca unul ce se aflã în intimitatealaboratorului avangardist. O sensibilitate aparte

Ion Pop

„Sadisme” de odinioarãordinea din zi

99




are pentru suprarealismul la care el însuºiîncepuse sã uceniceascã în anii de la unu, încât efiresc ca secvenþa dedicatã miºcãrii patronate deAndré Breton –Suprarealismul - sã fie dintre celemai consistente. Retraseazã atent istoria miºcãrii,momentele ei semnificative, evoluþia ºi rupturiledin cadrul ei, dar îl preocupã mai ales chestiunilelegate de specificul discursului poetic generat de„dictarea automatã”. Evidenþiazã, astfel,„vocabularul nou, pe mãsura sensibilitãþiicontimporane” adus de suprarealiºti, tocmai prinpracticarea „automatismului psihic pur” din carerezultã poemul ca un fel de stenogramã, cu„legiunile de cuvinte din subconºtient”, antrenateîn virtutea hazardului, fie ºi controlat în parte,încât poetul poate fi expresiv definit ca „secretaral subconºtientului”. Va reveni, în alte articole, laproblema imaginii, cu pasiunea unui practicant alaceleiaºi tehnici, atingând chiar cote de expresiepoematicã: „În acest iureº magic de stenografiisubterane, orice felinar e o trezire din miraj, otulburare a efluviilor precum un spectacol deprestidigitaþie s-ar anula într-o peliculã de fumproiectatã cu încetinitorul. Cititor, trãieºte poemulcum ai trece cu valizele pline de nitroglicerinãprintr-o þarã de foc”... Sau: „În goana de fantomeunde nu existã cortinã pentru schimbareadecorului, în viscolirea de imagini pe care le treciîn revistã cu mâna la viziera-nãlucã, inadvertenþelear interesa doar pe un colecþionar”... (Unuianonim). În fond, poetul e interesat, ca ºi unIlarie Voronca sau Geo Bogza, de „viaþa”surprinsã în actul scrierii ºi mai puþin derezultatul închegat ºi definitiv, al „operei”. Încã odatã, conteazã tensiunea existenþialã, neliniºtea:„Plecat fãrã cãlãuza unui fir de subiect, eºtiprimul surprins de sarabanda iscatã. Te reciteºtifãrã gândul rectificãrilor, pentru cã nu cerceteziautenticitatea actului de naºtere a unei ‚realizãri’.Libere sunt cuvintele sã plece la altã nuntã. Înurmã, rãmâne un talger de inefabil, o cochilie culãuntricã neliniºte, ca însãºi viaþa” (v. articolul-confesiune intitulat Unui prieten vechi).

Referinþele la psihanalizã apar firesc în acestcontext, problematica visului se bucurã de oatenþie specialã (la alte pagini va scrie cã „Dintrerealitãþi, numai visul (întregire a omului treaz) ºicorolarul lui, poemul, nu ni le poate nimenifura”), nu e absentã nici trimiterea la viziunea„paranoic-criticã” a unui Salvador Dali sau la„obiectul suprarealist” – adicã la teme de imediatãactualitate în reflecþia avangardei. Sub titlul Îninconºtient, poetul reia câteva idei ºi formulãriprezente în eseurile–poeme în prozã publicate cucâþiva ani în urmã, isistând, precum tovarãºul dela unu, Geo Bogza, asupra „caracteristicii desubversivitate a visului” ºi a posibilitãþilornelimitate pe care el le oferã visãtorului-poet,redeschis astfel Totului mundan; ºi încearcã chiaranaliza unor vise proprii, cãutând sã demonstrezefelul cum ele sunt în stare sã satisfacã diversedorinþe scufundate în adâncurile obscure aleeului.

Interesantã este, pentru acest moment albiografiei lui Saºa Panã, ºi aprecierea nuanþatã aopþiunilor politice marxizante alesuprarealismului, poetul român subliniindrezervele acestuia deopotrivã faþã de „devierile dedreapta ºi de stânga”, consecvenþa pe „drumulcercetãrilor originare”, faptul cã nu s-a„contaminat de poezia facilã ºi fals proletarianã”(de care se vor lãsa, din pãcate, contaminaþi maitârziu mulþi dintre avangardiºti, inclusiv SaºaPanã, în anii oficializãrii, la noi, a „realismuluisocialist...). Suprarealismul ar fi, aºadar, „cea mairevoluþionarã miºcare”, însã rãmasã pe tãrâmulspiritului, al viziunii poetice, neavând „nevoie de

cartea de legitimaþie a nici unui club sau coteriepoliticã ºi socialã”. Nu trece, însã, neobservataccentul „troþkist” al acestor adeziuni. E oproblemã care-l preocupã serios în aceºti ani, cãciniºte Pagini de jurnal datate martie 1935 noteazãlecturi din texte recente ale lui Breton ºi ale altorape aceeaºi temã, cu observaþii privind greºita„politicã culturalã din U.R.S.S”, care a dus la

„falimentul poeziei oficiale”, remarcat ºi înarticolul dedicat lui Vladimir Maiakovski, poetulsinucis în 1930. În acest sens, sunt citate ºicuvintele lui André Malraux, rostite la CongresulScriitorilor de la Moscova din 1934: „Arta nu e osupunere, ci o cucerire”. E de semnalat, în aceeaºiordine de idei, reacþia fermã de opoziþie ºi revoltãfaþã de arderea de cãtre hitleriºti a cãrþilor înBerlinul anului 1933 (v. Berlin, 10 mai 1933),rememoratã ca „cea mai ruºinoasã zi”, moment alunui primitiv „asasinat al culturii”.

Cititorii de azi mai pot afla din cartea de faþãdate despre miºcarea româneascã de avangardã,momente trãite în ambianþa grupãrii „unu”,rãspunsuri la anchete literare privind propriaevoluþie scriitoriceascã, diverse consideraþii, unelefoarte pertinente ºi bine exprimate, despre poeþiºi cãrþile lor, de la ªtefan Peticã ºi Bacovia, la PaulEluard. În stilul imagist caracteristic, se poate citiun mic reportaj despre bâlciul bucureºtean alMoºilor (V. Motociclistul morþii) ºi, tot într-osecvenþã de Reportaj, rânduri despre... ºoricelulMickey din „desenul însufleþit” al filmelor luiDisney ori despre formaþia de jazz „TheRevellers”, - mici atestãri ale interesului lui SaºaPanã pentru date ale modernitãþii la care erausensibili toþi avangardiºtii epocii, încã de pevremea grupãrii „Contimporanul”. Le unificã ostare de spirit dinamicã, a unui om curios de totce se întâmplã în jur ca expresie a unei noisensibilitãþi, atrase de spectacolul oferit de lumeaîn permanentã schimbare, dar care rãmânefascinatã de „feerie” ºi de „miracol”.

Cum spuneam, însã, de la începutul acestornote, Sadismul adevãrului nu e, în ciuda titluluipromiþãtor de cruzimi ºi vehemenþe de atitudineºi expresie care ar aminti de „divinul marchiz”,mai mult decât o carte de publicisticã literarãrelativ seninã ºi echilibratã. Impulsurileicnonoclaste nu lipsesc, desigur, ºi poetul se simte

în largul lui ori de câte ori are ocazia sã maibruscheze câte-o convenþie ori sã deranjeze vreocomoditate sau suficienþã de spirit manifestate înfaþa înnoirilor perspectivei asupra literaturii. Caoricãrui avangardist care se respectã, mentalitatea„academicã” îi este antipaticã, ºi am citat dejacâteva plastice formule ale respingerii convenþiilorsociale ºi estetice, exersate în anii imediatprecedenþi, ai militantismului de la „unu”. Însã,cum am observat altãdatã în legãturã cu scrisulsãu poetic, Saºa Panã e, totuºi, mai puþin purtãtorde valize cu nitroglicerinã printr-o „þarã de foc”.Vitupereazã contra diverselor conformisme, dar„sadismul” rãmâne la el mai mult o formulãretoricã, o hiperbolã expresivã. Îl caracterizeazã,în schimb, poate într-o mai mare mãsurã,entuziasmul generat de fervoarea scrisului poetic,cãruia i se dãruieºte fãrã nicio cenzurã, exaltând,el, medicul militar din cazãrmile vieþii de fiecarezi, bucuria ºi plãcerea de a se lãsa purtat defluxul imaginaþiei poetice, pe urmele experienþelormodelatoare suprarealiste. La o anchetã, deexemplu, din 1934, rãspunde oferind un citatedificator dintr-o proprie poezie, comentat astfel:„Poema e veºnic fecioarã. Oricât vei cãuta,cetitorule, sã-i descui lacãtul înþelesului, îþi lunecãatunci când îl credeai mai aproape, ca fatamorganã. În poeme se ciocnesc destine.Frumoasul doare fiindcã se mistuie sub degetebãdãrane, degete ce se vor lunete. Zadarnic.Poemul e izbucnit din mine, l-am transcris înaintesã-l fi chemat. ªi, odatã transcris, l-am uitat: vaurma un altul ºi niciodatã acelaºi, pentru cãstarea din aceastã clipã e alta decât cea aprecedentei. Mintea rãtãceºte pe potecilehazardului, sângele zvâcneºte, e anotimpul decutremure cãruia în Cãlãtoria cu funicularul ºiîntotdeauna îi urez bun venit”.

Astfel de secvenþe jubilatorii sunt frecvente înpaginile Sadismului... ºi dezvãluie încã o datã unpoet total angajat în scrisul sãu, trãind cuintensitate fiecare moment al creaþiei, în caresimte cã se poate el însuºi elibera de convenþiacuminte la care îl obliga condiþia prozaic-realistã aunei meserii din viaþa obiºnuitã. Tot aici,identificând poezia cu viaþa („poemul – asemeneavieþii – va fi miºcarea de înþelesuri, de fantasme.Asemenea valurilor niciodatã obosite ale mãrii,poemul nu cunoaºte repaus, fiind o continuãrespiraþie. ªi tot aidoma mãrii, ale cãrei valurischimbã culorile de câte ori clipim, vor fiimaginile poemului. Cuvintele odatã pornite ladrum ºi-au câºtigat majoratul”), Saºa Panãrelativizeazã totuºi aceastã „caracteristicã a poeziei‚moderniste’”, scriind cã: „Poezia este a tuturortimpurilor, fãrã sã fie întoarcere sau înaintare”...

Cu structura sa mozaicalã, în care cioburileasociate au mãrimi, culori ºi ponderi desemnificaþie diferite, aceastã carte cu titlu teribilistpropune totuºi un interesant ºi viu document deepocã, scris cu pasiune ºi devotament pentrucauza, invocatã mereu cu o voce înaltã, a Poeziei.Ea merita, de aceea, o readucere în atenþiacititorilor de astãzi.

1100




Pot fi supãrãtoare situaþiile în care criticul, deºiîndeobºte mînat de raþionalism, coboarã gardaºi rãmîne descoperit în faþa ipotezelor

ºubrede. Astfel se întîmplã în cazul supoziþiilorlansate recent de Marta Petreu, în presa literarã, laadresa lui Mihail Sebastian. Jurnalul (inter)belic alscriitorului evreu crease, la apariþia sa amînatã cu ojumãtate de secol, emoþie considerabilã.Impresionase consecvenþa în judecata luminoasã,tolerantã, a victimei plasate, printr-un accident alsorþii, în mijlocul vîrtejului totalitar. Surprinsese,mai ales, vocea lucidã a martorului ce consemnaderiva naþionalistã, legionarã, a unora dintre buniisãi prieteni, nume de frunte ale literaturii române.Marta Petreu procedeazã însã acum la examinareacîtorva ani de publicisticã ai lui M. Sebastian, ce auprecedat etapa consemnatã de Jurnal, ºi ajungeinvariabil la aceleaºi concluzii: gazetarul ar fi fostun slujnic umil, un adjunct al scopurilormachiavelice care-l propulsau pe mentorul sãu, Nae Ionescu (acesta, cu adevãrat un gînditorantidemocrat, dispreþuitor al ideilor pluraliste ºi alparlamentarismului occidental). Cele douã imagini– a gazetarului totalitar Sebastian ºi a diaristuluidemocrat Sebastian – se situeazã totuºi la antipozi.Cei doi-trei ani care despart biografic portretelecontrastante nu sînt în mãsurã sã justifice, subnicio formã, asemenea transfigurare.

Interpretarea neverosimilã, promovatã cu neplã-cutã insistenþã de Marta Petreu, avea toate ºanselesã fie primitã cu neîncredere, cum s-a ºi întîmplat.Mai ales cã investigatoarea, aºternînd în paginilepresei literare un bogat eºantion de citate discredi-tante la adresa lui Mihail Sebastian, a “uitat” sãindice limpede originea acelor pasaje. A lãsat ele-mentara obligaþie de transparenþã ºtiinþificã peseama unei viitoare publicãri, în volum. Astfel pro-cedînd, a blocat deocamdatã verificarea temeinicieiafirmaþiilor sale. Ne-a împiedicat sã constatãm înce mãsurã citatele îi aparþin cu adevãrat autoruluiincriminat, în ce mãsurã articolele publicate deMihail Sebastian la Cuvîntul au fost corect prezen-tate cititorilor de azi, în ce mãsurã ideile sale aufost integral consemnate, poziþiile sale intelectualeau fost fidel redate. Pînã cînd proba ºtiinþificã va fiaºadar produsã, este vorba, fireºte, de simpleipoteze, aruncate în caruselul dezbaterilor literare.

Cu toate acestea, Nicolae Manolescu preiafoarte convins ºi gireazã fãrã ºovãialã, în lucrareasa de sintezã, presupunerile neconcludente:“Recitind articolele lui Sebastian, nu se poate sãnu-i dai dreptate autoarei studiului: ele sînt fãrãexcepþie antiliberale, antidemocratice ºi antieu-ropene, pariind, ca ºi ale lui Eliade, pe iminenþa«revoluþiei spirituale», singura în stare sã scoatãþara din marasmul politic” (p. 871). Dar tocmaiasta ne îndoim cã Manolescu ar fi fãcut, cã ar firecitit toate articolele lui Sebastian, întrucît studiulMartei Petreu, pe care cu atîta entuziasm îl acredi-teazã, îi obtureazã însãºi transparenþa surselor. Cîtdespre convingerea cu care împrumutã pînã ºibizareria terminologicã a cercetãtoarei clujene –

“Sebastian a fost un extremist de dreapta moderat”(p. 871) –, nu putem remarca decît noile culmi oxi-moronice spre care e îmbrîncitã limba românã. Înceea ce ne priveºte, am prefera o îngheþatãfierbinte, servitã la temperatura camerei.

O adevãratã poveste lacrimogenã, de telenovelã,concentreazã printre rînduri comentariul dedicat luiAlex. ªtefãnescu. Rubicondul gazetar literar ºi-adatorat în bunã mãsurã cariera tocmai lui NicolaeManolescu, cel care l-a “descoperit” pe bãncilefacultãþii, l-a recomandat prin diverse redacþii,sfîrºind prin a-l recupera, dupã 1989, din mocirlaScînteii tineretului, pentru a-l înºuruba la Românialiterarã. Gratitudinea fãrã limite ºi fãrã rezerve nus-a lãsat aºteptatã. Alex. ªtefãnescu a purtat de-alungul anilor, cu zeflemeaua ºi lipsa de scrupulecaracteristice, multe din luptele în care mentorulsãu a ezitat sã se înscrie personal. Din atîta fideli-tate, n-a ºovãit nici sã-i preia ierarhia de valori ºijudecãþi literare, s-o transplanteze în Istoria litera-turii române contemporane. 1941-2000 ºi s-o pub-lice cîþiva ani chiar înaintea Maestrului! Aºa cevaera impardonabil. Nicolae Manolescu ºtie sãpedepseascã nu doar ostilitatea perseverentã, ci ºiobedienþa consecventã: “Defectele criticii lui Alex.ªtefãnescu sînt în bunã mãsurã reversul calitãþilorei: simplitatea devenitã simplism, un examen altextului prea sumar, o tranºanþã care spulberãumbrele ºi acea marjã de inexplicabil care separãarta de artizanat. O nesiguranþã a gustului începesã se facã simþitã atunci cînd criticul nu mai are înfaþã scriitori canonici, ci tineri debutanþi. Rari sîntaceia care i-au confirmat entuziasmele. Cu scriitoriiconsacraþi, Alex. ªtefãnescu este uneori complezentsau flateur. Cu tinerii, excesiv de generos.Publicistica avîndu-ºi obligaþiile ei, criticul nureuºeºte a disimula în unele cazuri oportunismulaflat la originea unor intervenþii” (p. 1299). Cuasemenea evaluãri la activ, nu e de mirare cã Alex.ªtefãnescu, fiind chestionat de presã ce pãrere aredespre Istoria criticã a literaturii române, recentapãrutã, a rãspuns cã încã n-a citit-o. Probabil îi valua mult timp s-o citeascã...

Pe linia metodei sale de-a aºeza în prim-planopera literarã, neglijînd sau chiar ignorînd istoria încadrul cãreia aceasta se produce, stîrnescnedumerire judecãþile cronologice practicate de N. Manolescu. Pentru el nu constituie un punct dereper – cum ar fi normal – anul 1989, care a provo-cat nu doar o schimbare de regim, ci ºi o radicalãmutaþie în cîmpul literaturii, în ce priveºte mizeleestetice, autorii dislocaþi, scriitorii (re)descoperiþi,mijloacele de expresie, strategiile artistice, scopurileurmãrite, ritmul brusc dinamizat etc. Nu acestesubstanþiale transformãri par sã-l frãmînte peistoricul literar ºi nici eventuala concurenþã a optze-ciºtilor (tot de el descoperiþi ºi promovaþi odini-oarã). Marea confruntare se anunþã, la orizont, îniminenta “agresiune” a douãmiiºtilor. Aceºtia vincu periculoasa ideologie a “prezenteismului”, caredevorã vestigiile acoperite de nobila patinã a glo-rioºilor înaintaºi ºi impun radicalizarea instru-

mentelor de exprimare: computerul, internetul,noile tehnologii de comunicare. Ei scapã tuteleipontificale a criticului îndrumãtor cultural ºi, prinmultiplicarea freneticã a centrilor de autorizare ºiconsacrare, aruncã modelul piramidal în desuetu-dine. E semnificativ cã, ajuns în ipostaza de-aexemplifica printre tinerii scriitori, N. Manolescuîºi aminteºte cîteva nume colaterale (Sãlcudeanu,Chevereºan), în schimb le neglijeazã pe cele dejaconfirmate (Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache).Generaþia 2000 practic abia dacã existã, dar criticulºaizecist se frãmîntã deja cã o va scãpa de sub con-trol! Lupta lui Nicolae Manolescu nu se mai duce,în finalul Istoriei critice..., împotriva unor autorisau a unor tendinþe, ci împotriva Timpului. Aceltimp ce produce o nouã sensibilitate ºi o nouã con-figuraþie a cîmpului literar, ce reteazã magistraturaunicã ºi deschide calea spre mai multã democraþieºi toleranþã, inclusiv în sfera esteticii.

Sã mai spunem cã mãreþul edificiu al Istorieicritice a literaturii române e subminat, din pãcate,de zecile de ºoricei care rod la temelii. Gafe dintrecele mai neaºteptate sau mai ilare, în redactare ºitranscriere, îl îndeamnã pe cititor sã parcurgã volu-mul asemeni unei curse cu obstacole, legîndu-ºicentura de siguranþã. Antonia Pãtraº este, de fapt,Antonio Patraº. Alexandru Tomiþã se numeºte, înrealitate, Alexandra Tomiþã. I. Negoiþescu ºi-a publicat proiectul de istorie literarã nu “în Tribunaclujeanã spre finele deceniului 7” (p. 920), ci înFamilia orãdeanã. Volumul de scrisori al lui PaulGoma e intitulat Singur împotriva lor, ºi nu Singurîmpotriva tuturor (p. 1439). Nina Cassian a scrisMemoria ca zestre, dar nu Memoria cu zestre(p. 942). Augustin Buzura probabil cã s-a nãscut la22 septembrie 1938, dar cu siguranþã n-a muritatunci (p. 1142). Aflãm cu surprindere cã “arde-leanul Zaciu e totuºi cîteodatã mai muntean decîtmulþi dintre criticii din nordul þãrii ºi lucrul acestase vede bine în cele cinci volume ale JJurnalului”(p. 1228), cu toate cã din cartea cu pricina s-aupublicat doar patru volume. Ni se spune cã AndreiCornea e traducãtor din “Aristotel ºi Platin”(p. 1400), ceea ce înseamnã trei autori dintr-un foc,putînd fi vorba ºi de Aristotel, ºi de Platon, ºi dePlotin. Alexandru George nu a publicat Întîmplãriîn gînd ºi spaþiu (p. 1261), ci, fireºte, Simple întîm-plãri în gînd ºi spaþii. Nu înþelegem ce anume arputea cãuta alãturi, pe lista “traducãtorilor care ºi-au legat numele de un singur autor: (...) GeorgeBuznea ºi Eta Boeriu de Dante” (p. 1395). Buznea,ce-i drept, a rãstãlmãcit cu insistenþã DivinaComedie, din care a tipãrit doar primele douã can-tice, Infernul ºi Purgatoriul. În schimb Eta Boeriu,cea mai importantã traducãtoare a literaturii itali-ene în limba românã, pe lîngã transpunerea inte-gralã a capodoperei danteºti, s-a bucurat de maimulte ediþii cu versiunea sa din Decameronul luiBoccaccio. Ca sã nu mai vorbim de remarcabileleei transpuneri din Petrarca, Leopardi, Michelangelo,Verga, Moravia, Pavese, Vittorini etc. NormanManea nu a tipãrit Anii de ucenicie ai lui AnghelProstul (p. 1489), ci Anii de ucenicie ai lui AugustProstul. Paul Goma nu a publicat Scrisori (1972-1998) (p. 1489), ci diverse articole ºi eseuri, cutitlul Scrìsuri (1972-1998). Ion D. Sîrbu n-a “con-struit” romanul Catedrala ºi Lupul (p. 1432), ci,invers, Lupul ºi Catedrala. N. Steinhardt se ºtie cãa redactat o primã variantã din Jurnalul fericirii,dupã care, fiindu-i aceasta confiscatã de Securitate,autorul a mai scris-o ºi pe a doua. Totuºi, la insis-tenþele unor oficialitãþi, diaristul a reuºit sã-ºi

În dezbatereIstoria literaturii române, de la origini pînã la Nicolae Manolescu (V)

Laszlo Alexandru

Acelaºi paradox care face ca, pe mãsurã cecreºte cunoaºterea umanã, sã creascã ºi fron-tiera care o separã de necunoaºtere, multipli-

când implicit numãrul problemelor ce se oferãexplorãrii, se aplicã ºi cãrþii manolesciene Istoriacriticã a literaturii române. 5 secole de literaturã(Piteºti, Ed. Paralela 45, 2008, 1528 p.). Altfel spus,dacã autorul s-ar fi mulþumit cu o carte standard,între 200 ºi 300 de pagini, cu siguranþã cã ar fioferit mai puþine puncte de sprijin pentru întâmpi-nãrile critice, reducându-le acestora numãrul ºi am-ploarea, uneori chiar ºi virulenþa tonului. Nu cred,cu toate acestea, cã s-ar cuveni sã regrete cinevadecizia lui Nicolae Manolescu de a se dedica uneiopere vaste, în încercarea de a ridica niºte ziduritroiene inexpugnabile ºi agiornate în jurul nemaipo-menitei citadele care este literatura românã în dez-voltarea ei. La urma urmei, dupã turul de forþã pecare îl presupune lectura cãrþii, nu poþi sã nu spui –dacã eºti de o elementarã bunãcredinþã – „HicTroia!”... Imaginea rãmâne copleºitoare, în felul ei,ºi rãmâne în sine, fie ºi ca galerie kilometricã deportrete literare (atente, ºarjate, parþiale, expresio-niste, de toate felurile), o piesã mirabilã de literatu-rã. Aº compara-o cu acele litografii misterioase careînfãþiºeazã, prin secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea,prin diversele cabinete de stampe ale lumii,Bucurescii plini de turle ºi cupole, în niciun cazrealiste, atât sub raportul numãrului, cât ºi sub acelaal aspectului lor fantast, înþesat de minarete ºi bolþiîndepãrtate, contemplate de pe câmp, dinafaraaºezãrii, care în realitatea istoricã a epocii nu puteaufi astfel, dar care rãmân minunate, fie ºi careprezentare imaginarã a unui topos real.

Cred, altfel spus, cã bunãvoinþa ºi respectul –reguli de bazã ale receptãrii critice – faþã de luptascriitorului cu limitele capacitãþilor sale critice ºicreatoare nu pot fi lãsate deoparte, oricâte frustrãriam avea vreunii dintre noi cu privire la oricaredintre aspectele cãrþii. La urma urmei, cui nu-i place,nu are decât sã scrie o istorie literarã româneascãmai bunã, mai completã, mai ponderatã, maiexactã, mai reliefatã într-un punct sau altul. Fãrã a fimai pregãtit decât alþii în domeniu, chiar am gãsit oreþetã infailibilã sub raportul procedurilor standard.Ea vine din lumea autorilor de manuale pentruscrierea de beletristicã (creative writing handbooks)ºi este sugeratã de unul dintre acei autori americanicare, dorind sã îºi vândã cartea de consultanþã îndomeniu cu mijloace on-line, o promoveazã dând ºiexcerpte din ea, John Randall Scuble. O poate apli-ca oricine, ºi nu este deloc sigur cã rezultatul ar ficel mai demn de dispreþ. O notez aici, adaptând-ola contextul românesc, pentru orice cititor care ardori ca, de mâine începând, sã devinã istoric literarrespectat în þara noastrã. Cine ºtie de unde sareiepurele ºi cine va fi marele recapitulator deliteraturã autohtonã în generaþia urmãtoare...

Se iau, prin urmare, câteva – douã sau trei, numai multe – dicþionare literare româneºti ºi sefotocopiazã paginã cu paginã, înºiruind fiºele înordinea cronologiei operei majore, nu a biografiilorde autor. Se recurge apoi la niºte manuale deliteraturã din liceu, eventual cele mai plastice ºi maiizbutite în ordonarea ºi structurarea curentelor ºitendinþelor literare ºi în evidenþierea doctrinelorestetice care i-au marcat pe autori. În funcþie de oasemenea structurã – omologatã deja atât oficial,prin programa ministerului, cât ºi prin predarea laclasã, care a imprimat conceptele, rânduiala pecapitole mari ºi numele de vârf în conºtiinþeletuturor absolvenþilor – se aºeazã la locul potrivitautorii, în încuscririle ºi înlãnþuirile în care i-auaºezat, în mod firesc, fie prieteniile ºi apropierile

din viaþã, fie afinitãþile estetico-literare sau, de cenu, idiosincraziile. Cu aceastã documentare la bazãse pot acoperi toate erele geologice ale literaturiinoastre, de la începuturi pânã aproape la zi(dicþionarul Zaciu – Papahagi – Sasu merge, parcã,pânã prin 1985 sau 1989). Odatã obþinuteingredientele, se transcrie materialul de bazã –informaþii biografice, datare etc. – într-o expresiestilisticã proprie, adãugând comentariile criticeoriginale. Acestea din urmã se obþin citindîntâmpinãrile critice pe seama autorilor (caleaeruditã, înceatã!) sau luând distanþã în numepropriu faþã de marile versiuni interpretative(abordare selectivã, scurtã!). Pun pariu cã, dacã nuse recurge la procedeul imund al copierii mecanice,rezultatul va fi o operã socotitã solidã, interesantã,demnã de stimã, chiar ºi dacã nivelul expresiv altextului ar rãmâne relativ plat, modest.

Nicole Manolescu nu a folosit însã o asemeneasoluþie. Poate fiindcã nu s-a gândit la ea, ar zicevreun rãutãcios. Fiindcã are o idee înaltã despreoriginalitate, ar putea spune un binevoitor. În opiniamea însã, Manolescu avea o idee proprie desprecum s-ar cuveni sã arate istoria lui literarã. Eaabsorbea, nu e vorbã, destul din deschiderea ºiabordarea cãlinescianã; destul pentru ca acest lucrusã devinã vizibil, nu ºi pentru a rãmâne cantonatãîn aceastã formulã într-o proporþie zdrobitoare(modelul Piru). Mai apãreau acolo, în diverse locuriºi forme, reflexe dinspre George Ivaºcu, sugestii delecturã – desprinse, enunþate, dar nu neapãrat ºiaplicate – din... Fernand Braudel, ticuri de autor dedicþionar ºi de erudit care fiºeazã. Mã rog! Dar,oricum, ceea ce a rezultat din compunerea atâtorvectori este un produs manolescian. Iar despreonestitatea care stã la baza tentativei nu se cuvinesã se îndoiascã nimeni, cred.

Într-o recentã intervenþie – reprodusã deObservator cultural în încheierea unei dezbateri dela Literele bucureºtene – Manolescu dã câtevalãmuriri suplimentare despre proiectul sãu, ºi eletrebuie luate în seamã, chiar dacã sunt posterioarepublicãrii volumului. „Am scris aceastã carte ca oprovocare. [...] Sunt de pãrere cã istoriile literaresunt încã relevante. Fãrã istorii literare, literatura nuar fi posibilã. În momentul de faþã este inutil sã neapucãm sã scriem despre toþi autorii, chiar dacãacest lucru ar fi posibil. Nu are rost sã mai scriemdespre autori care nu mai prezintã interes. Pentruaceasta existã dicþionare. [...] Abundenþa verdictelorse datoreazã perioadei în care nu puteam sã spunanumite lucruri despre autori. Nu se spunea, depildã, cît de proaste sînt unele romane ale lui MarinPreda. Obiecþia mea la multe dintre istoriile literareeste carenþa analizei. „Verdictele“ din aceastãIstorie... sunt date în urma unei îndelungate analizea operelor.” Aºa stând lucrurile, fiecare poate citimai departe istoria scrisã de Nicolae Manolescufolosind ca îndreptar suplimentar tocmai acesterânduri. Cine socoteºte judecãþile de valoare preaabrupte, poate merge la Lista lui Manolescu pentrua vedea pe ce se întemeiazã ele. Cine este nemulþu-mit de selecþie, de ce nu ar încerca una mai convin-gãtoare în nume propriu? Cine socoteºte cã toþiautorii meritã sã li se acorde atenþie, de ce nu s-arstrãdui personal sã îi valorizeze, într-o formã saualta?

Acestea fiind spuse, sunt curios ce va mai pro-duce în continuare Nicolae Manolescu în materiede istorie literarã ºi dacã volumul de faþã, atât dediscutat, va fi revizuit întrucâtva la o ediþie urmã-toare. Aºa sau altfel, el rãmâne, în felul lui, o piatrãde hotar greu de urnit, nu tocmai uºor de digerat ºiimposibil de reprodus de eventualii ucenici.

1111




Ovidiu Pecican

Reþetar de avarierecapete prima versiune. Iatã însã cã, din Istoriacriticã... a lui Nicolae Manolescu, aflãm despre treiversiuni ale Jurnalului fericirii (p. 1418). Care o fiadevãrul?

Partea cea mai consistentã a sintezei sale, aceeacare trateazã despre perioada postbelicã ºi se intitu-leazã Contemporanii. 1947-2000, NicolaeManolescu o plaseazã sub auspiciile unui mottodin Alexandru Paleologu: “Posteritatea nu se înºalãniciodatã în omisiunile ei, dar nu consacrã nicio-datã false valori” (p. 883). Din nefericire, cîtevapagini mai tîrziu, comentînd personalitatea lui Al. Paleologu, autorul propune din nou acelaºicitat, dar sub o altã formã: “Posteritatea nu seînºalã decît în omisiunile ei, dar nu consacrã nicio-datã false valori” (p. 908). Sã sperãm cã adevãruldespre acþiunile posteritãþii nu-l vom afla doar în...posteritate.

Numeroasele imprecizii de amãnunt sub-mineazã, din pãcate, pretenþiile de seriozitate aleacestei lucrãri. Ce-i drept, ele pot fi remediateprintr-o intervenþie punctualã. Aspectul iremediabilconstã în viziunea schematicã a autorului, închisãîn tranºee prestabilite. Nicolae Manolescu fixeazãmai întîi cadrul teoretic al întregii problematici,dupã care eliminã, pe spaþiul analizei, tot ceea cedepãºeºte rama gata trasatã. Astfel a procedat înstudiul Despre poezie, cînd a avut impresia cãpoate echivala conceptul discutat cu lirismul, lipsade tranzitivitate ºi intertextualitatea. Aºadar, a exi-lat la periferia propriei sale perspicacitãþi orice textpoetic tranzitiv, epic, fie ºi deja clasicizat(Eminescu, Alecsandri, poezia româneascã a seco-lului al XIX-lea în general). De aceastã datã,autorul suprapune conceptul de istorie ccriticã aaliteraturii peste ideea de ficþiune. Prin urmare,analiza dedicatã perioadei de dupã 1989 – etapãilustrînd prin excelenþã o desprindere de ficþiune, orevenire în forþã a realitãþii menþinute decenii subobroc ºi o profuziune a literaturii nonfictive(memorii, jurnale, scrisori, mãrturii din detenþie ºideportare etc.) – rãmîne adînc deficitarã. Ea eimpregnatã de angoasa autorului cã obiºnuitelesale instrumente critice au intrat în crizã: “Primiiani literari dupã 1989 sînt tulburi. Apele s-auaºezat greu. (...) Ficþiunile propriu-zise au reapãrutcu oarecare întîrziere” (p. 1398-1399). Aceluiaºischematism generalizat i se datoreazã ºi atenþiaexclusivistã acordatã operei literare, sau neglijarearealitãþilor social-politice, respectiv a sintaxei insti-tuþionale din cadrul epocilor analizate.

Aducînd la suprafaþã pariul ambiþios al uneigigantice sinteze, Istoria criticã a literaturii românevine oarecum împotriva unei epoci dinamice,marcate de imprevizibil ºi fragmentarism. Erau,acestea, trãsãturi de cãpetenie ale cronicarului literar de cursã lungã, virtuþi cu ajutorul cãrora N. Manolescu îºi ocupase poziþia centralã în litera-tura contemporanã. Dar însumãrile de analize încãnu dau o sintezã, aºa cum nici suprapunerile decronici nu produc o istorie literarã. NicolaeManolescu ar fi fãcut mai bine sã rãmînã la imagi-nea comentatorului diligent de literaturãsãptãmînalã, ale cãrui efulguraþii de inteligenþã,ironie ºi spontaneitate ne fascinau. Ambiþia de-a nearãta la senectute chipul profesorului care, de laînãlþimea catedrei, ne traseazã tuturor cu beþigaºulîncotro sã ne îndreptãm privirea, are într-însa cevaprezumþios ºi indigest, ce acompaniazã spre liniaîndepãrtatã a orizontului un apus de soare.

Ansamblurile artistice majore de la Versailles(picturi, basoreliefuri, oglinzi) se ordoneazãîn jurul a trei perioade din domnia lui

Ludovic al XIV-lea: anii 1660, dominaþi deimaginea lui Alexandru cel Mare asociatãreprezentãrilor lui Apolo; anii 1670, în carerãzboaiele din Olanda, încheiate prin paceafavorabilã de la Nimègue (1678) sînt celebrateprin realizarea Marelui Apartament; anii 1678-1684, cînd Galeria Oglinzilor va deveni unputernic instrument de reprezentare politicã amonarhului numit începînd cu 1680 „Ludovic celMare”.

Gustul renascentist pentru iconologie ºi pentrucunoaºterea simbolicã ºi parabolicã inventatã deînþelepþii Orientului ºi transmisã grecilor, seîmbinã cu interesul pentru medalii, efigii,monede, stampe ºi gravuri, ale cãror atributesimbolice sînt dezvãluite în dicþionarele dealegorii. În 1593, Cesare Ripa îºi publicaIconologia, un inventar al alegoriilor – imagini cetrimit la realitãþi invizibile -, ce va fi tradusã înfrancezã în 1644, de Jean Baudoin. Printrepersonajele istorice a cãror imagine e legatã degloria cuceririlor militare, Alexandru Macedonapare adesea în naraþiunile ºi în creaþia artisticãce-l evocã pe Francisc I, pe Henric al IV-lea (ºi el„cel Mare) ºi pe Ludovic al XIII-lea. În 1661,pictorul Charles Le Brun va realiza, la cererea luiLudovic al XIV-lea, încã neinstalat în „casa” de laVersailles, un tablou de mari dimensiuni (2,98 mX 4,43 m), intitulat Reginele Persiei la picioarelelui Alexandru, ce înfãþiºeazã ritualul prosternãriiînvinselor în faþa învingãtorului. Utilizatã ºi deprinþul de Condé, învingãtor al spaniolilor laRocroi ºi mai apoi revoltat în vremea Frondelor,figura lui Alexandru a declanºat un adevãratrãzboi al imaginilor. În 1665, într-un baletconsacrat naºterii Venerei, regele îl va încarna pescenã, recuperîndu-l în folos propriu ca expresie a

puterii, tinereþii ºi gloriei. Marele Apartament, conceput ºi realizat de

acelaºi Le Brun între 1671 ºi 1681, e compus dinºapte încãperi, fiecare închinatã unu zeu (Mercur,Apolo, Marte etc.) ce corespunde unei planete.Scene de rãzboi sau de triumf din istoria anticãilustreazã acþiunile militare ale regelui, prezentfãrã a fi reprezentat, cum explicã Charles Perrault(1). Salonul lui Marte reprezintã faptele de armeale monarhului prin intermediul a cincisprezeceeroi antici (opt romani, cinci greci, doi perºi), ceapar în douãzeci ºi ºapte de imagini (Alexandrude cinci ori, August de patru ori, Cirus de trei orietc.). Salonul lui Apolo, ce-i servea regelui ca salãa tronului, rezervatã doar primirilor, are în celepatru colþuri ale tavanului tot atîtea tablouri, ce-ireprezintã pe August, Vespasian, Coriolan ºiAlexandru. André Félibien, arhitect oficial ºiteoretician al clasicismului, aratã într-o lucrare decircumstanþã, Descriere sumarã a castelului dinVersailles, cã primii doi au fost aleºi pentru aarãta publicului cã regele a realizat construcþiimai minunate decît cele antice, iar ultimii pentrua servi ca repere culese din Antichitate gloriei saleactuale. Analizînd textul lui Félibien, Louis Marinvede în el expresia unei strategii politice dereprezentare, în care descrierea e o naraþiune alcãrei scop e producerea de efecte imaginare„pentru a instala simulacrul în lecturã” (2). Larîndul ei, povestirea e, de fapt, o „topo-grafie” ceproiecteazã ordinea localã a mãrcilor descriptive(indicatori de locuri) într-o succesiune spaþialã cese adreseazã vizitatorului-cititor prin „operatori despaþiu” (3). Oscilînd între spaþializarea posibilã ºilocalizarea indicatã, ghidul lui Félibien face dinpercepþia castelului - „corp topic” al regelui încare macrocosmosul e cuprins în microcosmos -,un dispozitiv graþie cãruia vizibilul e definit calizibil. Prin aceasta, palatul apare ca o metaforã aregatului sau ca deplasare metonimicã a corpului

transfigurat al monarhului. Prin tratarea narativã adescrierii, harta devine portret al suveranului ºi„memorial” al gloriei regale – în acelaºi timpamintire ºi viziune. Desãvîrºind în imaginarullecturii construcþia aflatã în curs, naraþiuneaglorificatoare a lui Félibien introduce echivalenþasemioticã între „a vedea lucrul” ºi „a citi ideealui”.

Gérard Sabatier vede în Versailles un locpublic de trecere, în care regele, redus la funcþiamonarhicã, „apare altfel” decît e (4). Înlãturînddin reprezentãrile suveranului strãmoºii ºimodelele anterioare de guvernare (aidomaprincipilor italieni dar contrar regilor spanioli),monarhul se face reprezentat ca rege, nu caLudovic al XIV-lea. Vechea dialecticã dintrelucrurile ascunse ºi cele arãtate, ilustratã degaleria strãmoºilor de la Fontainebleau, arcã amisterelor regale, loc rezervat ºi „cutie închisã” acãrei cheie o deþine doar regele (care, uneori, oprezintã rivalilor, cum a fãcut în 1539 Francisc I,ce l-a primit acolo pe împãratul Carol al V-lea), sedeschide spre ochii profanilor. Regele-Soareacþioneazã „ca un zeu”, pãstrînd referirea la sacruca soclu al suveranitãþii, dar dîndu-i o expresieculturalã (mitologicã ºi istoricã). Odatã cu el,transcendenþa monarhului, devenitã atributfuncþional, e despãrþitã de fiorul religios.

Anul 1678 inaugureazã la Versailles un nouprogram iconografic, axat pe reprezentareacuceririlor militare ale regelui, redate în celedouãzeci ºi ºapte de tablouri ce împodobesctavanul Galeriei Oglinzilor. Într-o savantãdistribuire, picturile încadreazã imaginea centralã,cea mai mare, intitulatã sugestiv Regeleguverneazã singur. Sensibil la doctrina„modernilor” (care, în dezbaterea literarã, voiausã promoveze ca modele autori contemporani,contestînd astfel monopolul anticilor în materieesteticã), monarhul abandoneazã referinþeleclasice. Iar dacã Franþa e reprezentatã prinimaginea regelui, puterile europene vecine apardoar sub formã alegoricã (un vultur ºi o coroanãpentru Germania, un leu pentru Spania, untrident ºi zeiþa Tetis pentru Olanda) – dupã Saint-Simon o sfidare injurioasã. „Marea galerie de laVersailles ºi cele douã saloane, aratã el, nu au

1122




incidenþe

Reprezentarea ºi mediatizareaputerii la Versailles

Horia Lazãr

1133




întîrziat sã supere toatã Europa, unind-o mai binedecît înainte împotriva regelui ºi a regatului” (5).

Imaginile de pe plafonul Galeriei Oglinzilormanifestã, pe de o parte, complexul imperial alFranþei (eºecul candidaturii lui Francisc I lacoroana imperialã, în 1539); pe de alta, eleexprimã visul diplomaþiei lui Ludovic al XIV-lea:distrugerea axei habsburgice Madrid-Viena,împiedicînd astfel reconstituirea imperiului luiCarol al V-lea, rivalul fericit al lui Francisc I. Înacest sens, cãsãtoria regelui cu Maria-Tereza deAustria, în 1660, a spart „încercuirea imperialã”printr-o loviturã de teatru matrimonialã: graþiereginei austriece, urmaºii regelui Franþei puteaupretinde succesiunea la coroana spaniolã în cazuldecesului lui Carol al II-lea, „omul bolnav alEuropei”, care nu avea copii (6).

Majoritatea picturilor îl înfãþiºeazã pe Ludovical XIV-lea în posturã de rãzboinic. Mînuindtunetul, „regele jupiterian” apare pe un car alvictoriei, asemãnãtor cu un tron, tras de doi caialbi. În „salonul rãzboiului” (simetric cu cel alpãcii), un basorelief ce-l reprezintã pe monarhulvictorios e pus în oglindã cu un altul, în careapare muza Clio ce scrie istoria faptelor lui dearme. Evenimentul ºi relatarea lui se întrepãtrundîntr-un complex de imagini în care regele, printransfigurare, e „ordonatorul propriei sale glorii”(7). Prudent, Le Brun nu-l prezintã niciodatã pemonarh în focul luptei, unde ar fi fost preaexpus. Picturile sale nu redau înfruntãri întrearmate ci asedii urmate de predarea oraºelor.Opus rãzboiului ofensiv, rãzboiul prin asedii areun dublu aspect: teatral ºi birocratic. Despãrþit demulþimea supuºilor, intangibil ºi inabordabil,suveranul e aºezat într-un un jilþ pe o ridicãturã a

terenului, atrãgînd privirile asupra lui ºi lãsînd înumbrã desfãºurãrile militare. El apare înnouãsprezece din cele patruzeci ºi douã de asediireprezentate la Versailles ca o „prezenþã specta-toare” (8), actor într-o epopee miraculoasã. Oseamã de texte panegirice cu aer de legendã ni-lprezintã atacînd mai multe oraºe în acelaºi timp.Fulgerîndu-ºi duºmanii fãrã sã lupte, el poate silioraºele sã se predea fãrã sã reziste, doar auzindu-inumele. Într-un alt registru, asediul e o metaforãa construirii birocratice a statului absolutist, încare comunicarea rapidã, mobilitatea ºi fluiditateainformaþiilor ºi a imaginilor au jucat un rolimportant. În acest context, actele de manipularea opiniei vor însoþi firesc, ca instrument alglorificãrii, politica monarhului. Tabloul lui LeBrun consacrat Trecerii Rinului în prezenþaduºmanilor în 1672 e un miracol pictural alsuveranului rãzboinic, ce-ºi imobilizeazã ºidezarmeazã duºmanii prin simpla lui apariþie.Aceastã amplificare mediaticã e menitã însã sãmascheze eºecul invaziei Olandei din vara lui1672, ce a urmat traversarea epicã a fluviului.Inversînd cronologia prin omisiune ºi schimbîndsemnificaþia evenimentelor prin reprezentareadebutului glorios al unei expediþii ce avea sã seîncheie prost, maºina de produs imagini aRegelui-Soare s-a dovedit un auxiliar preþios alputerii. De altfel, Fénelon va atribui, în 1694,dereglãrile ulterioare ale regimului invaziei ratatea Olandei din vara lui 1672. Într-o scrisoareadresatã doamnei de Maintenon pentru a fiarãtatã regelui (la care nu a ajuns însã niciodatã),prelatul denunþã viguros înclinaþiile rãzboinice alesuveranului ºi dispozitivele de dezinformare ce leînsoþeau: „V-aþi petrecut întreaga viaþã în afara

cãilor adevãrului ºi dreptãþii, prin urmare în afaraEvangheliei. O mulþime de tulburãriînspãimîntãtoare care au rãvãºit Europa de maimult de douãzeci de ani, sînge vãrsat ºiscandaluri, þinuturi întregi jefuite, oraºe ºi satefãcute cenuºã sînt urmãrile funeste ale rãzboiuluidin 1672, pornit pentru gloria voastrã ºi pentrurãtãcirea celor ce scot gazete ºi fabricã medalii întoatã Europa” [s.n.] (9). La rîndul lui, Voltaire vaexplica, în Secolul lui Ludovic al XIV-lea,mediatizarea ineditã a traversãrii Rinului prin„aspectul de mãreþie cu care regele îºi îmbrãcatoate acþiunile, prin rapiditatea cuceririlor,idolatria curtenilor ºi gustul poporului, îndeosebial parizienilor, pentru exagerare” (10). Strãini deîndeletnicirile rãzboiului ºi creduli, locuitoriicapitalei s-au hrãnit bucuros cu ecourile luimediatice bine orchestrate, conform cãroraarmata francezã ar fi trecut fluviul înot în vremece duºmanii erau ascunºi în fortificaþii, în ciudaunui foc intens de artilerie – invincibilitate cetrece prin invulnerabilitate. Lucru vrednic desemnalat, spre sfîrºitul domniei regele îºi varecunoaºte eroarea tacticã: „Un astfel de rãzboi,purtat de un principe tînãr, cum eram eu, ºirãsfãþat de noroc trebuie scuzat” (11).

În 1563, Conciliul din Trento recunoºtealegitimitatea imaginilor în reprezentarea divinului.Utilizînd teroarea ºi respectul ca vehicule alesupunerii faþã de o putere sacralizatã prin acþiuniºi imagini, Ludovic al XIV-lea a fãcut din dreptulla reprezentare un drept public al regelui (12).

NOTE

(1) Citat în J. Cornette, Le roi de guerre [...], op.cit., p. 236.

(2) Louis Marin, Le portrait du roi, Paris, Minuit,col. „Le sens commun”, 1981, p. 224.

(3) Ibid., p. 232. (4) Gérard Sabatier, „Imagerie héroïque et sacralité

monarchique”, în Alain Boureau, Claudio SergioIngerflom (dir.), La royauté sacrée dans le mondechrétien, Paris, Édition des Hautes Études en SciencesSociales, 1992, p. 125.

(5) Citat în J. Cornette, Le roi de guerre […], op.cit., p. 239.

(6) În 1700, moartea lui Carol al II-lea a declanºatRãzboiul de succesiune spaniol, din care Franþa a ieºitslãbitã.

(7) J. Cornette, Le roi de guerre […], op. cit., p.252.

(8) Ibid., p. 259. (9) Citat în J. Cornette, op. cit., p. 420, n. 39. (10) Ibid., p. 239. (11) Citat în J. Cornette, op. cit., p. 421, n. 40. (12) În tratatul sãu de drept public încheiat în

1697, magistratul jansenist Jean Domat enumerãdrepturile suveranului. Printre ele gãsim perceperea deimpozite, solicitarea recrutãrii de soldaþi ºi impunereasuplimentarã în caz de rãzboi, precum ºi dreptul de “a-ºi arãta puterea în splendoarea ei, prin semne vizibileale mãreþiei” (citat în J. Cornette, op. cit., p. 262).

1144




Capitolul 16

Cînd am plecat sã mã predau autoritãþilorargentiniene, declarîndu-le franc cã eu amfost cel care i-a exterminat pe toþi evreii,

þiganii, homosexualii, ºi alte naþionalitãþi, ei m-auîntrebat dacã am vreo dovadã pentru asta, Odovadã pentru aºa ceva aveþi, senior, iar tipulacela de la imigrãri mi-a frunzãrit paºaportul cuindiferenþa unei dansatoare de cabaret ce-ºi dã cuojã pe unghiile de la picioare, astfel cã eu amrãcnit ca sã înþeleagã neobiºnuinþa momentului,ameninþîndu-l cu un destin improbabil din celeconfecþionate în saloanele de resuscitare, dupãcare i-am trîntit în braþe toate volumele mele depoezii, întreaga colecþie de la Sãptãmîna, treiclasoare cu insecte pe care le pãstrez cu sfinþeniedin pubertate, un jurnal cu toate rapoartele pecare le-am dat generalului, un bust de bronz de15 kilograme al lui Antonescu de care niciodatãnu mã despart, un tub de insecticide gol ºi altulpe jumãtate, alãturi de toate dovezile cum cãDinescu e homosexual, Da ãsta cine, a întrebatleneº agentul, Nu-l ºtiþi, e un pedofil, i-am servitºi teoria mea cum cã chiupakabra e de fapt Elvis,iar la urmã am lãsat fotografiile mele trucate dela Aushwitz ºi Dachau în care apãream înuniformã SS încadrat de cîþiva locuitori din lagãrºi cu figura, pierdutã undeva deasupra trupului,lipitã cu aracet pe pozã, aracet de proastã calitatecãci uneori vara cînd se încãlzea atmosfera ºilumea, figura mea aluneca ºi ajungea sã se plimbeprin pozã încît se oprea cîteodatã pe umerii unuiadin vãrgaþii aceia ambulanþi ºi suprarealiºti ºisimþeam cu adevãrat în clipele acelea cã istoriaeste un pic nedreaptã cu mine ºi începeam sãplîng amintindu-mi brusc de vagoanele de vaci încare eram azvîrlit cu o brutalitate de zbir, obligatsã numãr crãpãturile de scînduri ºi sã însumezvolumul lor pentru a-mi calcula apoi ºansele deevadare prin asfixiere, descoperind apusul subþiatprintre siluetele acelor scînduri, scuzîndu-miintimitatea cînd cineva urina pe mine, în cele dinurmã am gãsit rãtãcite ºi cîteva prescripþiimedicale pe care i le-am înmînat vameºului caretrecuse demult de la starea de stupefacþie ºi seoprise deocamdatã la un rictus de bovinã, ofoicicã îndoitã în care mi se fãcea caracterizareade cãtre un psihiatru, foicicã pe care am reuºit sãi-o smulg distinsului medic abia dupã ce l-amameninþat cã am sã urinez pe pantofii lui dinimitaþie de piele ºi am sã fac sex cu toþibrancardierii ºi chiar ºi cu portarul, ºi asta doarca sã-l fac pe el gelos, ºi poate ºi pe tipul acela,Freud, dupã care ofiþerul de la imigrãri a zis,Problema dumneavoastrã mã depãºeºte seniorpoate ar trebui sã vã adresaþi ministrului deinterne sau cuiva de pe acolo, ºi mi-a dat drumulsã plec, ºi am plecat, dosindu-mi toatã coregrafiaaceea îndoielnicã de teatru ambulant într-o plasãvernil de nylon, scutindu-mã astfel deameninþarea de a mã piºa ºi pe pantofii luivachon veritable, luînd-o în sus pe BulevardulRevoluþiei, fãcînd haltã în faþa cîte unui poliþist ºicerînd instrucþiuni de parcurgere a strãzilor pustiiºi trotuarelor infecte, ei mãsurîndu-mã, eu înºlapi, bermude ºi maiou albastru, tot ceea ce amputut lua cu mine dupã terminarea rãzboiului,adicã acum 32 de ani, ei oscilînd între a mã

azvîrli în beci alãturi de tagma papiþoilor debistrou ºi a contrarevoluþionarilor ce plasau înfaþa sediilor poliþiei maºini capcanã umplute cucadavre de porci încît dacã deschideai portieradintr-o greºealã, pardonabilã de altfel, cãdeau joshainele de pe tine de putoare ºi te converteaibrusc la vegetarianism, pînã la urmã mã orientaucu bastonul într-o direcþie incertã arhitectural, astanu înainte de a-mi toci mutra în pumni, pentrucare eu le mulþumeam lor ºi poporului argentin,astfel încît, cînd am ajuns la minister eram maitumefiat decît mã vãzusem vreodatã, dar asta nuconta decît pentru mine, ºi îmi spuneam cãoricum frumuseþea care conteazã survine dininterior, am fost lãsat totuºi sã intru în clãdiredupã ce i-am mituit pe cei de la poartã cu cîtevapoze pornografice cu Emil Bobu ºi Ana Pauker,plus unele nuduri cu Petre Roman la Neptun ºi însufragerie, de au înnebunit cu toþii cînd le-auvãzut, am ajuns în antecamerã, pînã aici nu ammai mituit pe nimeni decît pe liftier pentru cã afost drãguþ cu mine ºi nu m-a pocnit peste bot, ºipe responsabilul cu incendii pentru cã m-a lãsatsã mã aºez pe el în lift, încît liftierul cu danturaperfectã de puteam sã jur cã inhaleazã tuburi depastã de dinþi, îmi spuse oarecum neglijent cããsta, adicã cel pe care m-am aºezat, mai multlocuieºte în lift, iar pocitania de sub mine a rînjita întristare iar întristarea ne-a cuprins pe toþi cape o hainã strîmtã de care vrei sã te lepezi cît mairepede ºi pe furiº, pe furiº am ieºit din lift cãlcîndcovorul viºiniu ce a fost cîndva roºu, dînd peste ofigurã de consilierã despre care cîndva, odatã, sespunea cã are un trup acceptabil dar sexul oraleste exclus, acum se putea declara despre trupulei cã ar mai fi bun doar pentru o banalã disecþiecît despre celãlalt lucru mai bine sã nu amintim,figura mi-a zîmbit, era un semn bun mi-am zis,dar poate fi ºi rãu, cãci zîmbetul poate fi ºidovada dorinþei de procreere, adicã creatura poatevrea sã-i fac copii, oricum eram decis sã rezist, Cedoreºte domnul, i-am spus ce, n-a pãrut miratã ºidegetul ei lãcuit ce pînã acum stãtuse ascuns subpoliþã îºi fãcu apariþia ºi se îndreptã spre, scauneacoperite de tot felul de paysans ce aºteptau sãfie executaþi peste douã sãptãmîni dacã nu îºivindeau degrabã pãmînturile pe un preþ bun ºicorect, nimeni nu ºtia exact ce însemna asta, darcînd statul îþi spunea asta nu putea însemna decîtcã te lãsa cu zdrenþele nenorocite de pe tine ºi cugrija maniacalã întru slãvire pentru celemisterioase ºi de nepãtruns, m-am aºezat totuºilîngã un preot dominican acuzat de evaziunefiscalã ºi pedofilie ce a spus cã pentru prima riscã15 ani de închisoare grea iar pentru a doua nimic,mi-am pus plasa de nylon între genunchi ºi m-amdescãlþat pentru a-mi examina erupþiilebolborescente de pe tãlpi ce-mi susurau ceva deneînþeles ºi prin urmare am dedus cã au osemnificaþie cu totul divinã ºi deci inabordabilãraþional, astfel încît, acolo pe loc, am declarat cãsunt atins în mod logic de harul divin ºi cã tãlpilemele vorbesc arameica, astfel cã, cu toþii, în modlogic, ºi explicabil, s-au bulucit spre mine, a ieºitºi ministrul atras de atîtea Santa Maria ºi JesusChristo, secretara m-a întrebat printre lacrimi ºi obatistã verzuie dacã nu vreau sã fiu padre-ulcopiilor ei viitori, i-am spus cã nu, iar ea nu a maiinsistat ºi bine a fãcut cãci aº fi pocnit-o, cineva achemat televiziunea ºi ambulanþa, la care eu amstrigat din toþi rãnunchii, Nuu! Nu vreau

ambulanþã, iar ei au spus cã nu e pentru mine cipentru cei ce leºinaserã la vãzul meu ºi vãzîndacestea am acceptat, cãci ce puteam face, e greusã ajungi unde am ajuns eu acuma dar ºi maigreu pentru cei invidioºi din fire ºi cu porniri ce îiduc degrabã cãtre leºinuri nesincere ºiresuscitabile prin stropii moi din vazele cugaroafe ofilite, începuserã sã vinã de pe la toatecongregaþiile religioase în aceastã antecamerãministerialã tapetatã cu portrete de hidalgo cupriviri crunte ce oricînd puteau trece dreptmafioþi portoricani conspirînd în jurul unei mesede tripou din Miami, astfel cã ministrul m-apoftit ºi odatã cu mine întreaga procesiune încabinetul sãu, Spre binele dumneavoastrã, mi-aspus, ºi m-am întins pe o canapea foarte binelucratã am bãgat de seamã, ºi chiar doream sã-iaflu provenienþa dar aº fi fost penibil în situaþiadatã, aºa cã am renunþat, ºi atunci a început într-adevãr ºirul nesfîrºit de paralitici, debilimintali, impotenþi triºti, clarvãzãtori ce ºi-aupierdut clarviziunea deºi niciodatã n-au fost siguricã au avut-o, cardiaci prevãzãtori ce nu fãcuserãîncã infarctul dar se gîndeau cã, ologi optimiºti, ºialte trupuri neîmplinite sau doar nefericite, ce seperindau într-un ceremonial sumar ºi manierist,deversîndu-ºi disperarea de duminicã în tînguiristereotipe, unul vroia aia, altul cerea aia, nimeninu vroia nimic, iar eu am cerut o oranjadã dupãcare am solicitat sã mi se facã pedichiura dacã toturmau sã devinã picioarele mele un bun naþionalºi sã intre în circuitul turistic al pelerinajelortelevizate ºi al emisiunilor dubioase de la miezulnopþii cînd toþi letargicii onaniºti par atraºi detubul catodic ca niºte zombi, programîndu-mideja o invitaþie nelansatã la Johny Carson, iar toþiãºtia ce treceau prin faþa mea ºi ce arãtau deparcã ar fi fost strînºi de pe lîngã niºte pubele, ºim-am plîns subsecretarului care a spus, Darsenior majoritatea de aici trãiesc în niºte pubele,ºi m-am înfuriat deci, punîndu-l pe subsecretarulacela cu cãmaºã albã ce doar gulerul îi era lipsitde urme de transpiraþie recentã, sã-i selecteze dela uºã, iar asta o vreme a þinut, dar pînã la urmãºi subsecretarii aceºtia îºi aveau un preþ, mi s-aspus chiar ieftin, ºi erau uºor de corupt cãci în

Fetus in fetuFrancisc Baja

proza

1155




þara asta totul era ieftin ºi pînã ºi moartea secumpãra pe un preþ de nimic, a sosit pînã laurmã ºi un lingvist, tocmai de la Paris spunea el,aterizat de curînd, deºi arãta de parcã ar fi înotatpînã aici, de la început mi-am pus neîncredera înmîinile sale, Sunt de la Sorbona, a zis el, e clarun ºarlatan, mi-am spus eu, a pus un reportofonîn faþa tãlpilor mele lîngã toate celelaltemicrofoane depuse de toþi sunetiºtii de pe lateleviziuni, trimiºii radiofonici, asociaþii denevãzãtori ºi sindicatul cultivatorilor de bumbacdin Alabama reprezentatã printr-un personajdestul de alb, iar tipul de la Sorbona, dupã ce areascultat caseta de cinciºpe ori înainte ºi înapoi,a dedus în mod enigmatic ºi cu tupeu cã limbarespectivã pe care tãlpile mele o vorbesc nu estearameica, ºi cã, fãrã nicio tãgadã, nu e vorba denicio limbã cunoscutã ºi studiatã, ci doar oneobiºnuitã purulenþã iar restul zgomot de fond,adicã un fel de nimic, sau poate chiar mai puþinde atît, la care cei de faþã, adicã ceilalþi, nu eu, eumã înfuriasem, au privit spre mine, iar eu la ei, înprivirea lor am simþit dezamãgirea dezbrãcatã deorice urmã de speranþã ºi precum se întîmplã înasemenea cazuri, totul s-a schimbat, precum sespune, nimic nu a mai fost la fel, precum se zicecã s-au dus vremurile de altãdatã, precum serosteºte eu nu te mai iubesc la fel ceea ceînseamnã de fapt deloc, ºi cu toþii ºi-au schimbatînfãþiºãrile ºi ºi-au pus altele pe care le aveau cuei, adicã deveniserã cu toþii admiratori ai luiHeraclit cel cu apa, doar cã aici nu curgea nicioapã decît cã simþeam pentru prima oarã de cîndmã aflam în Argentina ºiroaie ce îmi invadaserãspinarea, iar ºiroaiele au primit afluenþi, iarafluenþii au dobîndit mlaºtini ce au crescut învolum ºi în curînd devenisem proprietarul unuihabitat amazonian ºi mã pregãteam sã li-l dau înconcesiune pe treizeci de ani, timp în care aº fiavut timp sã-mi fac operaþia esteticã pe care mi-odoream de mic copil ºi sã mã stabilesc într-unarondisment parizian lîngã Moulin Rouge, dargîndul lor era altul, gîndul lor era sã mã linºezeiar eu m-am gîndit imediat cã asta e o nebãrbãþieºi o laºitate ce istoria nu o va lãsa sã treacã uºor,apoi mi-am dat seama cã istoria din asta trãieºte,din martirajul unor indivizi ca mine, ºi preþ de oclipã m-am simþit, precum predecesorul meu,Bruno, o victimã a obscurantismului, care trebuiesã plãteascã acum preþul dezamãgirii lor, astfel cãmi-am pus repede picioarele în ºlapi ºi am vrut s-o ºterg pe uºã sau mãcar pe geam, ºtiut fiind cãºansele supravieþurii unei prãvãliri prin suprafaþadeschisã a geamului sunt mai mari decît aceea dea face faþã unei mulþimi cu intenþii din cele mainecurate, în care fiecare dintre participanþi are oidee separatã ºi diferitã despre linºaj ºi fiecaredoreºte s-o punã în aplicare, dar le-au baricadat cuinfanþi din corul de diaconi de la biserica SantaFe, am început sã þip cãci m-au prins de mîini ºide picioare, am vãzut cîteva ºiºuri scoase laluminã iar eu mi-am spus cã acestea trebuie sã fieºiºurile însetate, ce ridicol am gîndit sã spui aºaceva ºi le-am spus cã eu sunt de fapt acela care i-aexterminat pe toþi evreii, ºi atunci cu toþii s-auoprit brusc, Chiar pe toþi, Pe toþi, apoineîncrezãtori au spus, Lãsaþi-l e nebun, Nu, nusunt nebun, am aici toate dovezile, ºi am începutsã le înºir conþinutul pungii de nylon prin gesturiexersate de talcioc dar tipii au rãmas la fel decircumspecþi ºi au plecat unul cîte unul, doar unindivid bãrbos a rãmas în urmã, care a zis dupãce s-a uitat îndelung la mine de parcã aº fi fostvreo giocondã, Eu sunt al treilea fiu al luiDumnezeu ºi zi cît ceri pe clasoarele acelea deinsecte moarte, Du-te dracului de perversnenorocit, i-am spus.

Am ieºit de acolo cu o amãrãciune pe inimãpentru cã lãsam în urmã o parte din trecutul meu

ca sã ancorez la un pension a cãrei portãreasãspunea cã se numeºte Maria Callas ºi cînd amintrat la ea între pereþii domestici a zis imediat cãîmi ghiceºte în cãrþi ºi m-am aºezat deci la masãazvîrlindu-i mîþa de pe scaun cãci în viaþã fiecaree bine sã-ºi ºtie locul, precum la fel de importante sã le ºtii pe toate ce þi se vor petrece, a zis,dupã un scurt conspect al cãrþilor acelea ce arãtaude parcã ar fi fost desenate de un schizofrenic, cãnu vede nimic în ele interesant decît cã am sositcu un vapor ºi cã urma sã am un viitor incert,asta o ºtiam doar consultîndu-mi buzunarele, Dartoate se pot schimba drãguþule dacã mi te ofericu 20.000 de pesetas ºi vedem noi dupã aceea,am simþit imediat cã e o farsoare ordinarã cãciavea peri þepoºi deasupra buzelor, iar cînd i-ambãgat mîna sub fustã acolo se afla de ceva vremeun cocoºel în erecþie, astfel cã, ridicîndu-mã de peea într-un slow-motion enervant, obosit dupãatîtea cãutãri inutile în gura ei cu urme de dejuntîrziu, am vãzut cã era puþin bãrbat, fãrã pãrulbogat risipit prin preajmã, ºi am ieºit scîrbitlãsînd-o în uitare urcînd la etajul pavat cu ficuºiuscaþi ºi cu indigeni cafenii ºi dezolaþi deeconomia naþionalã ºi tocmai de aceea puternicalcoolizaþi, pentru a afla cã locuiam pe acelaºipalier cu doi Hitleri ºi cu un singur Pessoa, ceeace era banal pînã la urmã ºi pentru mine, plictisitdeja am coborît intrînd la portãreasã ce-ºi pudrafigura, ºi, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplatîntre noi ºi nu aº fi cerut-o în cãsãtorie cu unsfert de orã înainte, am întrebat-o dacã e vreunevreu în stabilimentul ãsta împuþit, A fost unul,Columb îi zicea dar a plecat de curînd sãdescopere unora numiþi Medicii Australia sau cevaasemãnãtor, a mai mîrîit ceva printre dinþicreatura, dar nu m-am obosit sã decodific, i-amreamintit cã oferta de cãsãtorie rãmîne valabilã ºicã îi aºtept rãspunsul pînã desearã dupã care amsã mã adresez primei tîrfe pe care o voi întîlni,Alcibiade eºti un nemernic lamentabil, îmi spuneea, e clar, e geloasã ºi mã iubeºte, mi-am puspunga de nylon în spinare ºi am plecat înspreInstitutul de Cercetare a Crimelor de Rãzboi înliniºtea umbrelor verzui pe care niºte palmierinaturali o aruncau asupra strãzii, în josul strãziiam dat peste institut, ºi el înconjurat de palmieriºi de un baobab crescut din greºealã, iar odatãintrat la indivizii aceia ocupaþi cu mînecilesuflecate ºi cu eternele ceºti mînjite cu cafeavolatilizatã, peste tot fiºete risipite, dulapuri cestau parcã sã explodeze, ºi din ale cãror nervurilemnul scrîºnea de plictisealã, unde mi s-a spusdincolo de o pereche de ochi încercãnaþi cepluteau în faþa mea susþinute de un trup molîu cãmomentan discutã despre crimele sãvîrºite decãtre romani în Palestina ºi abia dupã ce vor trecede asta se vor ocupa în tihnã ºi cu migalã de celedouã dulapuri ce scrîºneau ºi ce conþineauprezentul trecutului rãzboi, cît priveºte pe evreiipe care eu pretind cã i-am exterminat e mai binesã revin mai tîrziu, preferabil peste 155 de anidacã nu e prea mare deranjul pentru mine, Decîtcã aº fi mort atunci imbecililor, ºi am aruncat cuun ºlap într-unul dintre ei care imediat s-adezintegrat în cîteva tînguieli legate de o cafeavãrsatã pe o cãmaºã albã, iar eu mi-am cerutscuze cãci niciodatã nu mai vãzusem o cãmaºãatît de albã ºi de frumoasã ºi am adãugat cã erapãcat de ea, mi-am recuperat ºlapul ºi conþinutulpungii rãscolit în jurul pupilelor suspendate, cînddintr-o datã a apãrut lîngã mine, uºa fiind închisãºi geamurile murdare doar întredeschise, tipulacela bãrbos ce a început, Eu sunt al treilea fiu…,Hai lasã asta ºi carã-te de aici, i-am sugerat printremaxilare ºi am plecat de acolo, cãci vine o vremecînd e bine sã laºi singuri niºte oameni cu

cãmãºile albe chiar dacã una dintre ele e pãtatã ºisã te instalezi temporar cu domiciliul într-otavernã tocmai la o masã ocupatã de osexagenarã polonezã cu pãlãrie de paie cu urmede buze dedesubtul rujului sîngeriu ºi ai cãreiochi clipeau cãtre mine cu genele ei ca niºte aripide molii ca înspre o amintire îndepãrtatã, încît i-am rostit apropiindu-mi faþa de a ei, doar pentrua vedea cã fardul se solidificase într-un aspectoriginal de marmurã, Nu vrei sã rîncezimîmpreunã pentru tot restul existenþei, ºi cãutîndu-ilocaºul rãcoros al gurii cu limba am bãgat deseamã cã îi era mai golitã de conþinut decît untemplu incaº dupã o vizitã fugarã a lui Cortez,deznãdãjduit ºi oripilat, care sunt pînã la urmãingredientele perfecte ale perversitãþii, mi-amextras limba dezamãgitã din încleºtarea moale arujului acela pentru a observa cu stupoare ºi cuun sentiment de autoflatare cã distinsa polonezãîntre timp murise, drept pentru care m-am gînditcã preþ de cîteva clipe sau minute am fost puþinnecrofil, dar pentru cã murise într-o clipã defericire amãgitoare m-am oferit gentil sã-i plãtesccheltuielile de veºnicie deºi nu aveam niciun ban,sã-i mulþumesc preotului pentru grijã, sã mituiescofiþerul de stare civilã care sã confirme cã ne-amcãsãtorit cu o zi înainte, sã-l conving pe medicullegist cã am avut relaþii conjugale afectuoase cuea, ºi nu doar o datã ºi cu copîrºeul deschis cichiar cînd avea viaþã în membre ºi rãsuflarea eiavea ceva din foºnetul unei peºteri, povestindu-mide poneiul pe care niciodatã nu l-a avut, trebuiasã plãtesc ºi groparul acela ºchiop cu pantaloniipeteciþi ce spune cã pentru 1000 de pesetas oîngroapã pe jumãtate ºi pentru 2000 o îngroapãde tot, totuºi din curiozitate cãci l-am vãzutmetodic, l-am întrebat pentru 500 ce face, mi-aspus cã mã fute în cur, prin urmare era adevãratcã unele întrebãri nu le pui nicicînd, iar pe altelenici gînd sã le gîndeºti, ºi i-am vãrsat cele 2000 depesetas în palmele sale bãtãtorite ce semãnau cudepresiunile de lavã pãrãsind locul veºnicieipentru a mã acomoda cu fostul apartament albabetei ce avea draperii orange ºi poze cu poneipe pereþii infestaþi cu tapet învechit, în frigideram gãsit conopidã, douã mere ºi un borcan cuiaurt, semn cã decedata adora sã fie vegetarianã,sau pur ºi simplu doar ura carnea, m-am culcat pepatul ei ºi înainte de a adormi am sãrutatfotografia ei încã nealteratã de riduri ºi rujurialchimice, am vrut sãrut ºi cealaltã fotografie darde acolo doar un husar cu flintã mã priveasurîzîndu-mi undeva peste umãr, dar aveamustaþã aºa cã am renunþat, apoi a venit noapteaºi deci totul a încetat sã fie.

1166




În vârstã, eu, de nouã-zece ani, canadieneleerau la mare modã. Acestea constau într-ocordea de lânã împletitã, purtatã împrejurul

capului, la „voli” (sport agreat de cãtre proaspãtaPutere), pentru a nu-þi da pãru-n ochi, jucând. Pelângã cea descrisã anterior, mai exista ºi altãcanadianã, una, sã zicem, mai sofisticatã ºi, eoipso, foarte prestigioasã. Din cele patru punctecardinale (!) ale cordelei amintite, porneau,încruciºându-se în creºtet, tot atâtea benzi, totcroºetate, – aceste canadiene triple constituind,conform cutãrei cutume enigmatice ºcolare, unfel de apanaj al celor mari. Le priveam, cu jind ºiadmiraþie, pe capetele unor haidamaci, experþi înserve, „puneri” la fileu ºi imbatabile „ciocane”, învârstã, ei, de peste cinºpe ani.

În vârstã, eu, de unºpe-doiºpe ani, canadieneleerau la mare modã. Acestea constau într-o sobiþãcilindricã de tinichea, prelungitã cu un micburlan, care, printr-o fantã circularã practicatã înpãtratul unei table fixate-n rama uºii unei sobeveritabile, de teracotã, lãsa, un timp, sã treacã,printr-însul, cantitatea de binefãcãtoare cãldurãrezultatã din incandescenþa unei mase derumeguº de lemn, tasatã bine ºi cu un spaþiucircular, în centru, gol.

În vârstã, eu, de doiºpe-treiºpe ani, canadieneleerau la mare modã. Acestea constau într-o mailungã scurtã de doc, culoare antijeg, sau pânzãimpermeabilã kaki, cu glugã ºi, în principiu,îmblãnitã, cu cordon sau fãrã, dar, pe talie, înpartea posterioarã, cu un elastic interior ºi unºirag de pliuri discrete, foarte ºic.

În vârstã, eu, de-aproape douãzeci de ani,canadien(c)ele, fãrã a fi la modã, ca azi, nu erau,totuºi, absente întru totul din peisajul indigen.

Una a fost iubita mea. Era, e drept, doar canadian(c)ã in spe, nu încã

de aievea. Avea un unchi (sârb) în Canada (taicã-sãu, român, fiind mort de mult) ºi o mamã cefãcuse o obsesie pentru canadizarea amândurora,cât mai rapidã.

Ceea ce urmeazã e banal: student, eram, de-ovreme, chiriaº al celor douã. Gazda propriu-zisãlucra nu mai ºtiu unde, în ture de zi/noapte.Fata, pe nume Stela, puþin mai micã decât mine,era studentã,-n anul II, la Arte Plastice, în

Timiºoara. Avea ºi un iubit (pe vremea aia, nu sespunea prieten), pe un anume Helmuth, – astfelîncât stãteam în banca mea...

Numai cã, într-o bunã zi, când maicã-sa eraabsentã, iar Stela se gãsea la cursuri, eu, care,-nziua respectivã, o joi, fusesem la instrucþie, încadrul Catedrei Militare, ºi profitasem de ocazie,apoi, sã zãbovesc în baie, de unde ieºisem foartefreº, am aºteptat-o liniºtit în dreptul uºii pe-aceeacãreia, întoarsã de la ºcoalã, aveam sã-i spun cã oiubesc, dupã ce, fãrã preaviz, o îmbrãþiºasem osecundã, trecându-mi degetele prin zulufii pãruluiei exotic, de papuaºã.

A fost un fel de amour fou (din parte-mi,baremi), un amoc, – nu fãrã superstiþia de rigoare.Dacã intram singur în vre-o tutungerie, mãtemeam sã nu disparã, între timp... În rest, eramnespus de mândru de multele-mi amprentedenticulate humerale, regretând cã nu putemumbla gol, de la brâu în sus, pe stradã.

A venit vara. Am plecat la mare. Ea n-o maivãzuse niciodatã. Odatã,-n zori, aveam sã-i fac odemonstraþie de crawl în lactescenta apã multprea rece. Numai cã banii ne erau tot mai puþini.Mã pregãteam sã donez sânge (grupa 0), când asosit mandatul de la tata. Între timp, gãsisem, cuchirie, o mizerabilã baracã, în care ambii, înpremierã, aveam sã facem cunoºtinþã cu„ploºniþele cu opinci”. Asta, dupã ce, spre miezulnopþii, dãdusem gata o butelcã de CabernetSauvignon Blanc.

Despãrþirea, fatalmente tristã, a avut loc înTurnu-Severin, eu coborând în garã, în „garaluminatã ºi pustie”, ea continuându-ºi drumulcãtre casã.

Nu dansasem, ca într-un celebru film suedez,decât o varã.

Toamna, m-am mutat într-un bloc nou, vizavide Medicinã, la parter. Proprietarii erau, ambii,muncitori, oameni de treabã cu trei þânci, bãieþi,dintre care unul, de ºase-ºapte ani, nu puteaspune,-n ruptul capului, vopsea. Vopseaua, pentruel, era boxea.

Cu Stela, mã vedeam mai toatã ziua. Eram cuea, când mi-a bãtut în geam un prieten, ca sã m-anunþe cã, în urmã cu o orã, Kennedy fusese

împuºcat. Mi s-a pãrut o simplã bagatelã, pe lângãidila noastrã întreruptã.

Devenisem, între timp, un cuplu de boemi,aproape fericit; aproape, iar nu pe de-a-ntregul,pentru cã ºtiam pierdutã, din capul locului,partida, din pricina Oceanului Atlantic.

Revelionul l-am serbat în doi, la un local dincentru, antebelic. Întorºi acasã, am fãcutdragoste,-ndelung (pe vremea aia, nu se spuneasex), dupã care, goi-goluþi, am adormit ca niºteamoraºi. Maicã-sa a apãrut la trei sau patru, cu ofalcã-n cer ºi una în pãmânt. Mi-am tras, cum amputut, nãdragii; ea a tras plapuma de pe copila ei.I-a tras, apoi, o palmã ºi-au ieºit... Dupã vreojumãtate de ceas, eram la Stela. O încuiase-n casã.Eu am intrat pe geam.

Nu faptul, însã, c-o prinsese în flagrant avea s-o scoatã, tot mai mult, din fire pe soacra-miputativã; dar cã, din dragoste de mine, fata ei arfi putut rata Canada.

Cum nu puteam rivaliza cu Don Colón,întrevederile ni s-au rãrit dramatic. În plus,fusesem dat afarã, în toiul iernii, din cochetagarsonierã. (Îi spun aºa, cãci n-aveam treabã cugazdele, odaia mea fiind strict decomandatã.)

M-am mutat, cu ajutorul unui prieten (ãl cuJohn Fitzgerald), cu care-am tras-împins otãrãboanþã plinã de boarfe ºi de cãrþi, la FrauPopãscu [sic!], soaþã de colonel de aþã (scuzaþi,rogu-vã, rima!), pensionar, – proprietãreasa unuifalanster (nu fourierist, ci balzacian) destudenþime ºi titraþi celibetari, pe nume (scris pefrontispiciu) VILLA IRMA. Încãperile mai acãtãriifiind închiriate din octombrie, mi s-a propus unfel de ºpais, oblong, cu vag miros de gãinaþuri ºifãrã nicio încãlzire, alta decât un semiclandestinreºou.

Ianuarie ’64 a fost, poate, cel mai friguros dinviaþa mea. La prietenul meu, ce locuia într-un altcorp, mai bun, de case (la o depãrtare/apropierede circa doisprezece paºi), mã refugiasem într-osearã, gonit de frig ºi, mai cu seamã, deirepresibila nevoie de-a sta de vorbã despre ea, cuel: o cunoºtea, fireºte. N-o mai vãzusem de vreodouã sãptãmâni: îi duceam dorul; sufeream;simþeam c-o pierd...

Am bãut ceaiuri de zãpadã, fade, fierte pedosul unui cãlcãtor. Era trecut de miezul nopþii,când am adormit, într-un târziu, de-a latul patuluiîngust.

Pe la 8 sau 9, când am revenit în ºpaisul meu(ce n-avea cheie, nici chiar broascã, ci doar, pedinãuntru, un foraibãr), am gãsit scrumieraarhiplinã de chiºtoace ºi chibrituri arse, iar alãturi,scris cu aprinjoare, acest mesaj în vid:

ªerban Foarþã

emoticon

Vai, Stela!

1177




pasul suspendat al berzei:

dupã un film de Theo Angelopoulos

zãpada se topeºte. pumnii unui boxer lovesc aerul.

nu ºtiu cât o sã mai dureze. nu ºtiu cât o sã mai pot scrie fãrã sã respir. nu ºtiu cât o sã mai pot sta pe malul ãsta privindu-te.

îþi strig de aici cã zãpada se topeºte. cã pumnii unui boxer lovesc aerul.

de pe celãlalt mal tu încerci sã nu mai foloseºti cuvintele.

rope-a-dope:

tu eºti motivul pentru care mã tot uit la meciul dintre george foreman ºi muhammad ali

stau ºi eu în corzi ºi încasez pumni pregãtind KO din runda a opta cu o combinaþie de stânga-dreapta

am ieºit sã iau aer în faþa mea parcheazã o maºinã cu numãrul IS 22 AER

da e o noapte liniºtitã fãrã câini sau beþivi

în timp ce ultimul fum al þigãrii se destramã revãd combinaþia de stânga-dreapta

ora de iarnã:

s-a întunecat prea repede,mult prea repede pentru mine.

înghesuit în stupul farurilornu mai gãsesc puterea saumãcar ironia care sã mã scoatã.

în jurul meu se întâmplã totce trebuie sã se întâmple!

pentru mine înainte e acum înapoica atunci când se trecela ora de iarnã.

locul preferat:

„o rezistenþã, timp de o clipã, în faþaconfuziei din jur” spunea Robert Frost

despre poezie. ºi tu închizând ochii ai începutsã vezi reconstituirea crimei: cana ta cu cafea

dând la o parte cana tatãlui tãu din locul luipreferat (în colþul din dreapta al birouluidin sufragerie). ºi miºcarea exactã ca-ntr-oceremonie a ceaiului japonezã nu te surprinde.apoi

chiar înainte sã se întunece te aºezi în fereastrã.un lãutar beþiv ºi acordeonul sãu îþi atrag atenþia.un pinocchio dezarticulat vorbindu-ºi sieºi într-un

dans al împãcãrii. ºi ca o bruscã aprindere a unuibeccântecul acordeonului te trezeºte ºi în acelaºi timpte pierde departe de locul preferat abia cucerit.

3 miºcãri zilnice:

dincolo de ferestre miºcãrile de film mut cu care m-am obiºnuit

tocurile ei negre îmi amintesc de maºina de scris a mãtuºii din bârlad la care am bãtut primele texte. pe atunci ploaia era singura femeie pentru mine.

(avea o pieptãnãturã nouã. dragostea ei ca o amiazã de provincie încã mai stãruia.)

mystic blues: (8:30 AM)

asfaltul spart pe alocurie nãpãdit de buruieni ºi de mucuride þigarã. lãuntrul uscat ºibãtrâneþea semãnând tot maimult în dimineaþa limpezitãde ploaie. bãlþile ca niºte leneºe priviriînghesuite în pleoapele umflate.

mã desprind de fereastrãdar mai ales delumina ei decofeinizatã.

(între 18:15 ºi 18:52 PM)

privirea a cãzut peste frunzeîntr-un plonjon mai mult amorþitdecât disperat. apoi mâinile cusãpunul lor de mere te-au reîntors.

(totuºi angoasa lor verde acumnu e deloc existenþialã ºi câtde asprã e desfrunzirea!)

iarna deºi încã departee aiciîn miºcãrile înzãpezite.

privirea cade peste frunze(ca o pisicãjucându-se?)

(23:24 PM)

ascultãm bob dylanîn uºa întredeschisã a nopþii:“sara” ºi“one more cup of coffee”.

luna e undeva deasupraca o felie de lãmâie ºinu cred cã ne citeºte poemele.

în jurul nostru somnuladânceºte ferestrele ºitaie trepte cu pioletul meu.

cuvintele nu ne vor urmatotuºi spre dimineaþã presimþindu-netrezirea ne vor trage din aºternuturiprecum pufi câinele bunicilor.

(11:15 AM)

duminicã: da!

ceaþa se îndeseºte.

singur prin casã.

în cãutarea uºii.

soarele e pe traseuca orice bun taximetrist.

miºcãrile mele casniceunde sunt?

ºi

ideea cã sunt un mãr coptce se

va

desprinde.

(20:27 PM)

ca un urs s-a trezit:aveam cãlcâiele fisurate ºinu mai puteam alerga:mi-a mâncat cortul ca pe-o placentã:

(abia îmi notasem în jurnal fraza astacititã pe undeva: “doar într-o prãbuºire continuãpoate sta omul înaintea lui Dumnezeu, e singuraformã de nobleþe realã, adicã non-subiectivã”)

ca un urs s-a trezit ºi rãgetul luis-a nãpustit ca soarele în zori:unde e ceaþa sã-mi ascundã râul?nu mai puteam alerga:

sângele cuprins de nostalgie “ºilumina lumineazã în întuneric ºiîntunericul nu a cuprins-o”ca un urs s-a trezit:

poezia

Emanuel Guralivu

Filip FFlorian este autorul romanului Degete mici –Premiul pentru „Cel mai bun debut în prozã” acordatîn 2006 de Uniunea Scriitorilor din România, Premiulde excelenþã pentru debut în literaturã al U.N.P.R. ºiPremiul pentru „Cel mai bun debut” acordat în 2005de România literarã ºi Fundaþia Anonimul – ºi coautoral romanului Bãiuþeii (împreunã cu Matei Florian).Dupã succesul pe care l-au avut romanele Degete miciºi Bãiuþeii, Filip Florian revine cu romanul Zilele regelui(Polirom, 2008), anunþat, încã de pe acum, ca una dinrevelaþiile literare ale anului.

Dialogul cu Filip Florian a fost prilejuit de lansarea,în 24 martie, la librãria Gaudeamus din Cluj a noii salecãrþi.

ªtefan MManassia ((ªt.M.): – Romanul tãu dedebut, Degete mici, a „prins valul” – cum sespune, a avut parte de foarte multe cronicientuziaste, de cîteva premii importante. Dintreautorii ultimei promoþii poate cã numai DanLungu a creat atîtea ecouri favorabile (în criticã ºiîn public). Cum te-a influenþat/modificat succesulacestei prime cãrþi?

Filip FFlorian ((F.F.): – Sincer sã fiu, nu-mi dauseama cît ºi cum m-a modificat, dar cu siguranþãceva s-a-ntîmplat fãrã ºtirea mea. Eu nu resimtfoarte puternic schimbarea asta, s-ar putea ca alþiis-o vadã, nu-mi dau seama. Însã chiar nu cred cãcineva poate sã rãmînã total imun ºi toatã lumeasã fie de acord cã omul cu pricina e absolut la fel.Dar, repet, nu realizez deloc dimensiunile astea,ar putea fi minore (cum sper eu sã fie) sau chiarmai mari (asta m-ar întrista). Altfel, am avutmarele noroc cã am scris-o cu un grad de egoismuriaº, în sensul mizei strict cu mine, adicã aldorinþei mele obsesive de a-mi da... Partea asta adoua, ce s-a întîmplat public cu cartea dupãtipãrirea ei, nu m-a mai atins foarte tare.Momentul meu de imensã bucurie a fost cînd amîncheiat romanul. S-a strîns în mine atîþia anidorinþa aia nebunã de-a o scrie...

ªt.M.: – ªi de-a debuta probabil...

F.F.: – Nu m-a preocupat sã debutez. Sincer.De-a lungul vremii, cît eram ziarist, sigur cã amscris prozã scurtã, însã – am mai spus asta – seîntîmpla veºnic sã treacã ºase luni, un an, ºiprozele vechi sã nu-mi mai placã. În aºa fel încît,deºi multã lume mi-a zis „da’ ai destule pentruun volum”, nu m-a interesat niciodatã sã aparãacel volum, fiindcã eu nu mai credeam în textelealea. Veºnic îmi plãcea ultimul ºi-atît. De dataasta a fost altfel, adicã am trãit trup ºi suflet cuscrierea romanului ãsta, Degete mici. Cîþiva ani n-am fãcut decît asta, º-atunci a fost cumva cu minetoatã lupta, toatã povestea asta, sã vãd cã încãmai sînt în stare, cã nu s-a terminat cu visul ãla al meu de-a scrie, din tinereþe...

ªt.M.: – Acum, tot în siajul apariþiei primeicãrþi, am citit într-un interviu cã ai renunþat la jobca sã te dedici scrisului...

Claudiu GGroza ((C.G.): – Este ºi o formulare pecare am reþinut-o din dosarul de presã, de la adoua ediþie a romanului Degete mici, cã aipracticat o meserie care te-a „intoxicat”.

F.F.: – Da, da. Sincer, îmi vine greu s-o repet,pentru cã, în general, cînd ºtiu cã am mai spusniºte lucruri, mã simt foarte caraghios sã le repet.Dacã aº spune altfel, n-aº mai fi sincer. Adevãrule ãla spus atunci ºi cred cu tãrie în el. M-aintoxicat strict în sensul ãsta literar, deci eu chiarcred în povestea asta, cã limbajul presei, mai alesal presei politice, e efectiv otrãvitor, nici mãcartoxic, e ca o otravã lentã, dar sigurã ºi mortalãpentru partea aia din creier care lucreazã culiteratura. Pur ºi simplu invadeazã o zonã defineþe, de nuanþe,... acele amãnunte minusculecare, de fapt, fac ºi lumea ºi literatura. Ea einvadatã ºi de un limbaj stupid ºi plin destereotipii ºi de o logicã a textului foarte ritmatã,cadenþatã, care ucide exact fineþurile astea aleliteraturii...

Chiar mã simþeam intoxicat, la modul fizic.

„Eu uunul mmã vvãd ppe mmine ddoar aaici”

C.G.: – Bun, aici vine o întrebare, neapãrat.Avem de-a face în România, în momentul ãsta, cuscriitori care fac jurnalism ºi nu mai scriu ºi cujurnaliºti care au devenit scriitori între timp darcare continuã sã facã ºi jurnalism. Pentru tinecum a fost sã renunþi pur ºi simplu la zece ani depresã?

F.F.: – A fost calea mea, a fost reþeta mea. Mi-am dat seama cã pentru mine, în chip particular,nu se putea altfel. Nu spun cã asta e o reþetãgeneral valabilã, nici o clipã, nici nu cred cã existãîn situaþiile astea extrem de importante, de viaþãde fapt, nu cred cã existã reþete oricui aplicabile.Pentru mine devenise însã clar cã, dacã rãmîn înritmul ºi în meseria aia – ajunsesem sã scriucîteva articole de radio (repet: numai politice) pezi – pur ºi simplu se termina cu dorinþa mea de ascrie literaturã. ªi atunci am fost pus sã aleg, dara fost opþiunea mea, cu felul meu de-a fi.

Eu, din pãcate, sînt un om care nu poate sãfacã mai multe lucruri deodatã. M-am convins întimp, mult timp mã iluzionam cã pot sã fac maimulte lucruri în paralel dar se pare cã nu pot. De-asta, de pildã, cînd în ultima vreme mi s-au maiaruncat propuneri sã fac scenariu de film, amrefuzat categoric. ªi aº refuza oricînd. Pentru cãºtiu precis ce se va întîmpla: în momentul cîndmã voi apuca de scenarii o sã pun cruce scrisului.

ªt.M.: – Poþi trãi acum din scris?

F.F.: – Da, pot trãi acum din scris. E unmiracol, e ceva uluitor ºi pentru mine, dar încondiþiile astea de supravieþuire decentã ºi deinsecuritate (niciodatã nu ºtii precis dacã pestedouã luni o sã ai sau n-o sã ai bani), adicã în felulãsta aºa de nesigur, totuºi, se poate. Tot timpul,în ultimii trei ani de cînd trãiesc efectiv numaidin asta, s-a ivit permanent cîte ceva care m-ascos din nevoi.

ªt.M.: – Þi-a venit vreodatã sã „dezertezi” dinRomânia? Îmi amintesc cum Mircea Cãrtãrescuspunea, la un moment dat, cã ºi-ar dori sãemigreze, eventual sã locuiascã la o fermã înSUA, în Midwest, departe de nebuniaromâneascã.

F.F.: – Nu, asta nu, niciodatã.

ªt.M.: – ªtiu însã cã, într-o vreme, ai locuit laSinaia.

F.F.: – Pentru Degete mici, categoric. În primulrînd pentru cã era o Sinaia... pînã de curînd. Într-adevãr, pare neverosimil cum s-a putut schimbaoraºul ãsta în cinci ani, e de necrezut. Dintr-unoraº tihnit, cu aerul ãla vechi, aºezat, cu case deinterbelic, cu pãduri nesfîrºite, s-a defriºat aproapetot, s-au construit oribilitãþi de nedescris, hotellîngã hotel, unul mai obscen ca altul, ºantier lîngãºantier. E un oraº invadat de hoarde de muncitoriîn construcþii ºi de clãdiri oribile. În numai cinciani.

În privinþa poveºtii de a pleca vreodatã dinRomânia, nu, sub nici o formã. De mic copil amavut chestia asta ca subiect de discuþie, fiindcã,spre exemplu, sora maicã-mi a fugit în Germaniacînd aveam zece ani, vara mea la fel, în StateleUnite, cînd eu aveam vreo cinºpe ani, deci ºtiuproblema. S-a tot discutat în familie, dar, de cîteori am auzit despre asta, eu m-am strîns ca-ncarapace. Chiar nu mã intereseazã.

C.G.: – De ce?

F.F.: – Nu ºtiu de ce, îmi place aici. Sigur cãmã sufocã mitocãnia ºi mîrlãnia care deja audevenit insuportabile în Bucureºti. Sînt dincolo dece mi-aº fi imaginat pînã ºi-n cele mai negrecoºmaruri acum cîþiva ani. Dar, chiar ºi-aºa, nuºtiu, încã poþi sã te duci în locuri nemaipomenite,prin asta înþeleg în tot felul de sate amãrîte decîmpie, de exemplu, pline de babe care-adunãvreascuri ºi de moºi care atîrnã pe la poartã, zi-luminã, tot timpul beþi. Dar e nemaipomenit!Tocmai în tihna asta e chestia care mã face sãiubesc la nebunie locurile astea.

ªt.M.: – Ai preferat sã rãmîi printre „bãiuþei”.

F.F.: – Da, da. Nu am nici naþionalisme, nicidependenþe din astea, nici temeri faþã de

1188




de vorbã cu prozatorul Filip Florian

Despre “dorinþa aia nebunã de a scrie”,despre România lui Carol I ºi a locurilor magice, despre pisici ºi dentiºtii lor cu existenþã incertã...

interviu

strãinãtate, fiindcã-n ultima vreme, datoritãcãrþilor, am cãlãtorit foarte mult la tot felul defestivaluri, de lecturi publice. Pentru cã, de fapt,astea sînt sursa de supravieþuire, mai puþinonorariile pentru cãrþi. Onorariile sînt aºa, casalariul pe douã luni, sã zicem. Dar, nu ºtiu, euunul mã vãd pe mine doar aici.

ªt.M.: – Ai co-semnat, alãturi de fratele tãu,criticul muzical Matei Florian, un roman,proiectul „la dublu” al familiei Florian. Într-un fel,mi s-a pãrut cã acolo-þi fãceai mîna pentru Zileleregelui. Le-am citit în ordinea apariþiei. În Bãiuþeiirecuperezi cu farmec, cu nostalgie, cu o emoþie

aproape halucinantã ca intensitate, toatã texturaaia a zilelor copilãriei ºi... nu-i o copilãrie-ºablon,o copilãrie gri „tipic”comunistã.

C.G: – Nu-i atmosfera din romanele lui PetreBarbu...

ªt.M.: – În acelaºi timp, acelaºi tip de luminã,de emoþie, de cãldurã l-am regãsit ºi în Zileleregelui.

F.F.: – Pe mine mã bucurã aducerea îndiscuþie a numelui lui Petre Barbu, pe care-lpreþuiesc enorm ca scriitor. El mi se pare unuldintre cei mai nedreptãþiþi scriitori foarte buni dinultimii ani. Dupã pãrerea mea ºi dupã gusturilemele e net între cei mai buni, indiscutabil. Înacelaºi timp, recunoaºterea lui publicã e cu totulsubdimensionatã. Nici n-o poþi numi ghinion,nedreptate. Mã rog, contextele ºi ele conteazãdestul de mult.

Cred cã, în cazul meu, a fost un mare noroccã Degete mici a apãrut în 2005, un an bunpentru tinerii scriitori.

C.G.: – Asta voiam sã spun, nouãzeciºtii nu auprins acelaºi tren favorabil. Petre Barbu, Aldulescuau trecut atunci cînd au debutat aproapeneobservaþi, pentru cã nu se priza deloc prozaromâneascã...

F.F.: – Cînd a apãrut, de pildã, Dumnezeubinecuvînteazã America era încã un moment depasiuni politice, lumea nu citea literaturã românã.Încã era perioada aia cînd se recuperau cãrþilenecitite în comunism, fiindcã erau cãrþi interzise.Nu mai interesa pe nimeni literatura românã, nicipe editori nici pe cititori. E, în condiþiile alea,

romanul lui excepþional a trecut aproapeneobservat, la ce-ar fi meritat el, vorbesc.

În rest, ce sã spun eu, scriind în Bãiuþeii strictdespre copilãria mea, ea nu putea fi gri cîtã vremechiar cred cã am avut o copilãrie fericitã.Bineînþeles cã ºtiam perfect tot ce e în jur, adicãaveam dimensiunea supremei tîmpenii comuniste,cã tot întunericul ãla-l aveam ºi eu în casã, totfrig, tot mucegai pe pereþi, frigiderul complet gol,cãmara asemenea. Dar în condiþiile alea, înprimul rînd datoritã mamei mele ºi – cred eu – ºia bunicului meu, care sînt doi oameni fantastici,am avut o copilãrie fericitã, nepãsîndu-mi desãrãcia lucie a familiei din perioada aia. ªi atunciar fi fost absurd sã mi-o descriu drept gri, ce sensavea asta?

„O îîndrãgostire aa mmea ffaþã dde-uun ttipde lliteraturã”

C.G.: – Ai publicat Degete mici în 2005,Bãiuþeii în 2006 ºi au fost imediat consecutive: tunu publicaseºi sau nu erai deloc cunoscut înainte.

F.F.: – Publicasem foarte puþin, chiar înaintede ’89.

C.G.: – Cum a fost pe urmã?

F.F.: – Pe mine partea asta a doua nu mãintereseazã, fiindcã mã interesa atît de mult,totuºi, sã scriu dupã ce tînjisem atîþia ani, încît eumi-am consumat bucuria. Cronicile bune ºipremiile sigur cã nu m-au lãsat rece, dar în niciun caz nu în ele am vãzut eu marele cîºtig. Adicãele au fost aºa, procentual vorbind, 10 % maximdin bucuria legatã de Degete mici, sincer. Puteausã nu fie ºi atunci procentajul ãla de 90% pentrumine ar fi fost cît 100%... Neavînd preocupareaasta pentru cum va fi cartea receptatã, ce se vaspune, ce se va-ntîmpla cu ea, nici în bine nici înrãu nu m-a atins prea tare ce-a urmat.

C.G.: – Mã gîndeam dacã echivaleazãpublicarea acestor douã romane consecutiv curezolvarea unei obsesii personale?

F.F.: – Probabil. Subiectele nu neapãrat, darceva a gestat sigur, poate ºi frînturi de texte,bucãþele care dup-aia s-au legat în cãrþile astea maimult sau mai puþin conºtient. Sigur, ceva a zãcutîn mine, a dormit mult timp. Asta era problemamea: mai reuºesc sã trezesc ceva-ul ãla adormitsau el doarme beton sau a ºi murit?

ªt.M.: – Zilele regelui e un roman cu scriiturã„artistã”, elaboratã, amintind de ªtefan Agopian(al cãrui scris barochizant ºtiu cã-l preþuieºti). Pede altã parte Zilele regelui se desparte deneorealismul noilor romancieri, e ºi un pariu aici?

F.F.: – Nu e un pariu, e o îndrãgostire a meafaþã de-un tip de literaturã ºi-atuncea, avînd opasiune uriaºã pentru genul ãsta de literaturã ºisimþindu-mã cu vocea cel mai apropiat deculoarul ãsta al literaturii, n-am avut decît sã-mivãd de ce mi-e mie drag a scrie. Chiar nu cred cãe de fãcut de nici un scriitor, în mãsura în care peel îl incitã ceva, îi place ceva, e total absurd sãfacã altceva doar pentru a arãta cã e capabil sãfacã ºi lucrul ãla sau de ce? N-am avut nici omizã de a mã raporta la altceva, la ce scriu alþii.Pur ºi simplu, înainte chiar sã termin Degetemici, într-un moment de impas cu cartea, mi-avenit chestia asta cu povestea unui dentist desecol XIX, dar aºa... foarte în ceaþã iniþial, numaicã mi-a plãcut de la bun început atît de tare ideea

încît a... A stat în mine, la modul fericit, în sensulcã eu ºtiam cã am deja ºi cartea urmãtoare. Nustãteam sã-mi screm creierii ce-o sã fac pe urmã.Ea a venit, mi-a picat cu tronc ºi-a rãmas „cumînchei Degete mici mã apuc de ea”.

ªt.M.: – Cum a apãrut personajul ãsta fabulos,dentistul Joseph Strauss? Are existenþã atestatãistoric?

F.F.: – Ceva adevãr este, dar este ºi rodul unorpseudolegende despre cine a fost primul dentistdin Bucureºti. E atît de incertã treaba asta... Chiaram tot auzit de-a lungul anilor diverºi caresusþin... cel puþin cinci variante diferite. ªi chestiaasta mi-a plãcut teribil. Cred cã ea spune foartemult ºi despre þara cu pricina ºi despre multe.

C.G.: – Zilele regelui are o construcþie care eabsolut spectaculoasã, pentru cã, în primul rînd,eposul, structura orizontalã a naraþiunii esteaccesibilã oricãrui cititor ºi e fermecãtoare, darexistã, în ramã cumva, un fundal istoric foartedocumentat, unde sînt niºte detalii proiectate înficþional în anumite articulaþii ale lor, dar caresînt reale în bunã mãsurã: începînd cu abdicarealui Cuza, exilul lui, sosirea pe Dunãre a lui Carol I, jocurile politice, revoluþia de la Ploieºti...

F.F.: – Aici þine de plauzibilitatea poveºtii.Adicã eu am avut o poveste, desigur fictivã, darcred eu cã orice poveste trebuie sã aibã cevaplauzibil în ea. Oricît de fantasticã ar fi opoveste, chiar ºi cînd o spui unui copil cînd îlculci, ea trebuie sã aibã ceva în ea credibil mãcarpe un anume palier. ªi atunci, sigur cã avînd acestfundal istoric relativ exact te ajutã teribil sãtransferi, din autenticitatea lui documentatãistoric, un capital de veridicitate unei poveºtiinventate.

Acolo nu puteai sã te joci, cã în fond sîntlucruri notorii multe ºi ele trebuiau sã fie exacte.Pe urmã sînt tot felul de mãrunþiºuri de care teciocneai pe mãsurã ce scriai, amãnunte de genulcum noi ne aprindem acum o þigarã: îþi dai seamacã atunci el nu putea conta pe brichetã, pentru cãpe-atunci n-avea brichetã, ºi tu trebuie sã vezicum îºi aprindeau ei atunci pipa. De-astea m-amciocnit la început enorm, de mãrunþiºurile asteade fapt. Totul era altfel, în aceastã viaþã domesticãimediatã. ªi atunci sigur a tot trebuit sã mã uit lachestii de vestimentaþie, la bagatele de-astea, darcare iarãºi au un farmec teribil. Mãcar dinpunctul ãsta de vedere, secolul XIX îþi oferã petavã – zic eu – literar vorbind. Din toatemãrunþiºurile poþi sã faci ceva teribil de plãcut,acuma ce-a ieºit nu mai pot eu sã spun. Darmãcar bucuria aia a scrisului poþi s-o ai în cel maiînalt grad.

A iignora llucrurile nnevãzute ffacelumea, vviaþa mmai ssearbãdã, ddeci ccu aatît

mai mmult lliteratura mmai ssearbãdã

C.G.: – Bun, dar existã pe de-o parte povesteade dragoste – ca fir narativ orizontal – dintreStrauss ºi sîrboaicã. Existã fundalul istoric care eîmpînzit de date concrete, trimiteri, dar existã ºiun orizont care e concentrat în personaje sauîntîmplãri care trece de pitoresc ºi se apropie demagic: de pildã, prezenþa personajului Carol Poppde Szhatmary, Carol „acela”, cum îi zici tu acolo,sau înmormîntarea Gertrudei ºi a Irmei înBucureºti ca o legitimare a lui Strauss ca cetãþeanromân.

1199




Filip Florian

F.F.: – Da, aici înþeleg bine întrebarea ºi mãbucur mult sincer. Chiar e una din întrebãrile pecare dacã cineva mã punea „ia-þi un interviu” mi-aº fi pus-o ºi chiar, din pãcate, nu prea mi-a pus-onimeni pînã acuma. Pentru cã e iarãºi o þãcãnealãa mea la care þin enorm, asta: în orice existã cevamagic, pentru cã eu n-am nici o îndoialã... N-ospun în sensul ãla religios, bisericos, ci în sensulconvingerii mele absolute cã în orice, ºi-n cameraasta, mai e ceva ce noi nu vedem dar care undevajoacã un rol. Lucrurile astea nevãzute, de careprobabil exact babele de la þarã de care vorbeammai devreme se tem, ele sînt pe-acolo, existã. A leignora eu cred cã face lumea, viaþa mai searbãdã,deci cu atît mai mult literatura mai searbãdã.

C.G.: – Aceastã multiplicitate de planuri, deelemente stilistice ºi formule estetice, vine dintr-un soi de schelet pe care tu þi l-ai imaginat iniþial,înainte de a te fi apucat sã scrii? Adicã lucrurileastea au fost socotite cu atenþie sau au venit,aºa...?

F.F.: – ªi-ºi, cred cã exact ãsta e rãspunsul. Înmare, sigur cã am ºtiut despre ce va fi cartea.Repet: în mare. Ideea, story-ul e – sã zicem –extrem de prescurtat, mult mai prescurtat decîtdacã ai face sinopsisul unei cãrþi. Multe vin ºi peparcurs ºi e pãcat sã le opreºti dacã nu se leagãde ce, vezi Doamne, þi-ai bãtut tu, de la început,ca niºte þãruºi pe care sã-i urmezi tot drumul. Eun echilibru între planul iniþial ºi lucrurile carevin pe mãsura scrierii cãrþii. Eu aºa cred. Sîntdestule lucruri în carte, în mod cert lipsite dinmintea mea înainte de-a mã apuca s-o scriu. Purºi simplu, chestia asta ar veni acum perfect. Aspune, a, nu, n-o bag, cã nu m-am gîndisem la eapînã azi, mi se pare o tîmpenie.

ªt.M.: – Dentistul ºi motanul Siegfriedfuncþioneazã ca un binom perfect. Cînd ai creatpersonajul Strauss l-ai prevãzut ºi cu anexa luipisiceascã?

F.F.: – Da, da, l-am prevãzut.

ªt.M.: – Eu însumi sînt un pisicofil declarat.Cît din vieþile pisicilor tale transpare-n alcãtuireapersonajului Siegfried?

F.F.: –Asta a fost clar,

C.G.: – Þine de pattern-ul cãrþii...

F.F.: – Da, de cînd mi-a venit ideea cãrþii ãsteiaam ºtiu de motan.

ªt.M.: – ªi-acum o întrebare ceva mai„rãutãcioasã”. Un prozator sud-american, cred,descria jungla prin ochii unui anaconda, care ovede „ºerpeºte”. Ei, Siegfried vede lumea ca unadult uman –suprauman, evident acordîndenormã importanþã unor detalii pe care noi leignorãm, dezvaluindu-ºi o uriaºã delicateþe (înrelaþie cu pisoii ºi mîþa Manastamirflorinda) ºiadevãrate talente muzical-poetice. Ai intenþionatsã-i conferi umanitate?

F.F.: – Aºa l-am vãzut eu de la început ºi aºa l-am dorit, n-am vrut sã iasã altfel. Eu unul aºaam vrut sã-l fac, ca pe-un omuleþ îmbrãcat înblanã.

C.G.: – M-aº întoarce în altã parte ºi te-aºîntreba cum te raportezi la formula epicã folositãazi în proza românã, care e mult mai pragmatic-proximã?

F.F.: – Eu sincer nu cred cã existã una. Chiarcred cã e o trãsãturã a perioadei ãsteia faptul cãse scrie destul de diferit, adicã cred cã e pentruprima oarã în ultimii ani – tare mulþi ani – în carezic eu cã se poate vorbi de o varietate destul demare de abordãri, cel puþin în prozã. Numele sîntcele pe care le ºtim cu toþii. Dar, uite, de pildã sevorbeºte în mod reflex despre trio-ul de la Iaºi,Lucian Dan Teodorovici, Florin Lãzãrescu, DanLungu. Eu sincer, sã mã bata Dumnezeu, ºtiu cãsînt preieteni, îi cunosc, îi preþuiesc, dar dupãpãrerea mea scriu diferit. Adicã a spune mereu,pentru cã sînt din Iaºi, proza ludic-ironicã nu ºtiucum punct ºi, gata!, ai fãcut un fel de salatã cutoþi trei, mi se pare un reducþionism crunt ºifoarte comod pentru cel care îl foloseºte. Ei chiarscriu extrem de diferit, adicã eu nu vãd chiar nicio asemãnare între ei. Alt cliºeu, de exemplu, carea tot bîntuit cronica literarã era „grupul de laMÞR”, Sorin Stoica-Cãlin Torsan-CosminManolache-Ciprian Voicilã. În afarã de faptul cãerau colegi de birou la MÞR, sincer, nu vãd nici oasemãnare. De exemplu, Cãlin Torsan, dupãpãrerea mea, scrie, într-un fel, pe o linie a luiDaniil Harms, care n-are nicio legãturã cu SorinStoica. Iarãºi, am vorbit înainte de Petre Barbu,nu-mi gãsesc aºa de multe asemãnãri cu el. Chiarcred foarte tare în felul ãsta diferit. Uite o cartecare mie mi-a plãcut foarte mult ºi despre careîncã s-a scris destul de puþin, ºi-n care acel tip defineþe ºi de dezinteres profund, zic eu, pentruefectul imediat de succes ºi pentru ce înseamnãviaþa publicã a cãrþii, dar în sine ea, dupã pãrrereamea, e o bijuterie literarã, e romanul acesta alAdelei Greceanu, Mireasa cu ºosete roºii. E genulde carte în care, dupã pãrerea mea, autorul n-aavut nici un dram de interes pentru ce se vaspune despre cartea asta, ce-o sã se comenteze: ºi-a dus obsesia pe limba ei 100% ºi admir teribillucrul ãsta, adicã gratuitatea asta a scrisului strictde dragul scrisului. Asta vãd eu, poate vãdanapoda,dar nu pot spune altfel.

ªt.M.: – Rezonezi în bunã parte cu ceea ce ascris Octavian Soviany în Tribuna despre carteaAdelei Greceanu.

F.F.: – Mã bucur, fiindcã realmente mi se pareo cartea rarã, absolut rarã, pentru cã de multcineva n-a mai scris o carte realmente cu spatelela ceilalþi, nu în sensul de dispreþ ci în sensul de afi doar cu sine, atît.

C.G.: – Da. Poate cã e vorba de tipuri diferitede sensibilitate, aºa cum se întîmplã firesc într-oliteraturã dinamicã, unii scriu pe formula desensibilitate a epocii lor (ºi în momentul nostruaceastã formulã e pragmatic-proxim-existenþialã),iar alþii se pãstreazã într-un soi de niºã unde ducmai departe o linie literarã...

F.F: – Sigur, eu zic cã e sãnãtos ºi bine faptulcã e aºa. Cred cã e foarte bine. Cînd eºti cititor,sigur gãseºti chestiile care sã te loveascã pe tine,pe gustul tãu. Tipul ãsta, la noi, care s-a totperpetuat aºa, pe generaþii, pe curente, cumvareduce la un fel de limbaj unic, în alte dateestetice. Din 10 în 10 ani, sã zicem, modificate.

C.G.: – Eºti fanul vreunui scriitor român,strãin?

F.F.: – Sigur, admir enorm de mulþi scriitori,doar sînt viu ºi plin de pasiune. Aºa cum am opasiune uriaºã pentru Dinamo, am pasiuni uriaºeºi în literaturã. Îmi plac enorm clasicii ruºi, totfelul de autori, de la Saramago la Hrabal, la

Marquez... aici se fac liste nesfîrºite, e foarte greusã-i înºir pe toþi... Buzzati... Pentru mine Buzzati afost la un moment dat cu Deºertul tãtarilor...Soþia mea crede cã Deºertul tãtarilor e cartea caremi-a zdruncinat cel mai mult toate mecanismeleastea de viaþã imediatã. ªi exclus nu e, în sensulde a fi contribuit enorm la ruptura mea cugazetãria. Eu, totuºi, nu cred cã m-a influenþat atîtde mult, cum susþine ea.

C.G.: – Un critic, dupã apariþia romanuluiZilele regelui, susþinea cã foloseºti niºte trimiterila mitologia Bucureºtiului care pot fi inspirate deo realitate imediatã. Cum vezi România deastãzi? Ai fi în stare sã scrii un roman inspirat destricta contemporaneitate?

F.F.: – Eu oricum sînt tentat tot timpul sã facceva nou, fiindcã altfel nu mai vãd sensulscrisului, adicã sã m-apuc acum sã scriu un romanca un constructor de poduri etc, m-aº lãsa de scrisîn minutul ãsta. E foarte posibil sã fac lucrul ãsta(n.n., sã scrie un roman nou). De altfel, ceea ceîncep acum sã lucrez – dar nu pot vorbi preamult fiindcã sînt abia la primele pagini – aretangenþã, în orice caz mult mai mare, lacontemporaneitate. Oricum personajele cãrþiiãsteia noi trãiesc astãzi, vor fi cu siguranþã încarte ºi lucruri de astãzi.

C.G.: – Cum te raportezi ca fost ziarist depoliticã la ce se întîmplã în România, la zbatereasocialã sã zicem?

F.F.: – Ce sã zic, e jale mare. Încerc sã mãferesc de televizor, de toate neghiobiile. Cînd semai întîmplã sã mã nimeresc la cîte o chestie, sîntcrucit de fiecare datã ºi sfîrºesc fie prin a mãenereva groaznic, fie prin...

C.G.: – Dar seamãnã România de azi cuRomânia anii ’66,’ 71, 1900, din interbelic, dintimpul lui Carol I?

F.F.: – Eu, în orice caz, nu am vrut sã fac înroman nici o trimitere. Dacã seamãnã destule,seamãnã pentru cã România e eternã-n felul ei...Cred, pe de altã parte, cã seamãnã ºi va semãnaîntotdeauna, cred cã nu mai e nici o scãpare.Adicã am fi niºte copii sã credem într-uncomportament din ãsta germanic, la nivelul claseipolitice, în onoare, loialitate, devotament pentruomul simplu, ãla care te voteazã. Astea sîntprincipii splendide pe care cred eu cã-n România,500 de ani de aici înainte, nu le va aplica nimeni.Eu unul n-am nici un dubiu... Totul e sã nu nelãsãm noi, sã intrãm ca-ntr-un fel de boalã, fiindcãvom fi fraierii lor, adicã ei vor fi veºnic la fel, sevor juca cu noi exact ca ºi cu niºte gîndãcei. ªinoi suferim cã de ce-i aºa, cã de ce nu seschimbã, de ce ei nu pot fi altfel, pînã la urmãnoi sîntem fraierii în ecuaþia asta. Cred cã noitrebuie sã ne vedem de ale noastre, ei de ale lor,cu o indiferenþã reciprocã.

ªt.M.: – Filip Florian, îþi mulþumim pentrurãbdarea cu care ai rãspuns acestui ºir de întrebãriºi sper sã ne mai reîntîlnim la Cluj.

Interviu realizat deClaudiu GGroza ºi

ªtefan MManasiaCluj, 24 martie 2009

2200





Pavel CocârlãDe la Clovis la Richelieu, volumele I-II Chiºinãu, 2008

Publicul interesat de realitãþile Evului Mediuare ocazia unei lecturi aprofundate asupraacestei etape a genezei civilizaþiei europene,

graþie contribuþiei unui exponent consacrat alstudiilor medieviste româneºti. Lucrarea „De laClovis la Richelieu”, publicatã la Chiºinãu în 2008de profesorul Pavel Cocârlã de la Universitatea deStat din Chiºinãu, propune o amplã ºidocumentatã restituire a istoriei Evului Mediufrancez, un studiu de caz asupra oamenilor ºiinstituþiilor considerate paradigmatice pentru evulde mijloc în general. Dincolo de utilitatea socialãa demersului ºtiinþific, precizatã chiar de autor,care îºi asumã intenþia de a oferi un suportdocumentar pentru studenþii ºi profesoriiinteresaþi de istoria universalã, lucrarea sedetaºeazã în cadrul general al scrisului istoricromânesc prin opþiunile tematice ºi elemente demetodã. În primul rând, se cuvine remarcatãrevenirea la o direcþie tematicã frecventatã deistoricii români încã în etapa genezei istoriografieinoastre moderne, elaborarea de sinteze de istorieuniversalã sau regionalã. O atare preocupare,aflatã în relaþie mai ales cu învãþãmântuluniversitar, a presupus o mai activã conectare cuspiritul ºtiinþific al marilor ºcoli istorice europene.Reevaluãrile unor momente ale istoriei noastremai recente au determinat trecerea în plan secunda acestor preocupãri, iar din acest punct devedere, lucrarea de faþã tinde sã acopere aceastãcezurã. Pe de altã parte, aceastã trecere în revistãa unsprezece secole de istorie francezã esterealizatã într-o manierã pe cât de simplã pe atâtde documentatã, fãrã tentaþii eseistice inutile ºi cuaplicare la suportul evenimenþial. Plasându-ºicartea sub auspiciile menþiunii cronistice a luiRaul Glaber, care cãuta în istorie sursa unorînvãþãminte morale, autorul, la rândul sãu unspirit universal, cunoscãtor al ºcoliloristoriografice ruseºti, româneºti ºi germane,opteazã pentru nararea detaliatã a faptului istoric,aºa cum a rãmas consemnat în sursele medievale,fãrã a evita controversele dintre istorici asupraunora din temele abordate.

Dacã limitele intervalului cronologic avut învedere sunt date de douã personalitãþiexponenþiale pentru evoluþia Franþei, regele francfondator al statului ºi bisericii ºi ministrul care afãcut din Regatul Franþei prima putere a Europeiºi a impus ca supremã valoare politicã raþiunea destat, lucrarea nu este exclusiv o istorie aprincipilor ºi prelaþilor, a intrigilor ºi rãzboaielor.Fiecare din capitolele sale conþine menþiuni ampleîn legãturã cu oamenii ºi spaþiul, instituþiile ºieconomia, evoluþia bisericii ºi a legislaþiei. Intenþiade restituire globalã a istoriei este evidentã încãdin secþiunea introductivã, care include, alãturi deconturarea subiectului, o succintã trecere înrevistã a datelor climaterice ºi geografice aleFranþei, în maniera care ºi-a câºtigat dreptul decetate odatã cu practica pozitivistã de a scrieistoria. Expunerea este divizatã în patru pãrþi,corespunzând scopurilor didactice ale autorului, ºiperiodizãrii clasice a Evului Mediu. Prima parte,îndeplinind rolul de preambul, este dedicatã

începuturilor antice ale istoriei Franþei, de laprimele atestãri arheologice ale locuirii umane, laprãbuºirea Imperiului Roman. Succesiuneaformelor de civilizaþie, migraþia celþilor în secoleleV-VI î.CHR, cucerirea Galiei de cãtre Caesar ºiromanizarea acesteia, începuturile creºtinismului,se încheie cu un excurs istoriografic sumar, înlegãturã cu semnificaþia cuceririi romane pentrudestinul civilizaþiei franceze. Criza lumii romaneºi efectele sale asupra Galiei dau substanþãcapitolului final al acestei prime secþiuni.Instabilitatea politicã, transformãrile economice ºitensiunile sociale, amplificate de presiuneapopulaþiilor barbare de la frontierã, alimenteazãmanifestãri de secesiune în Galia, iar reformeleîmpãraþilor romani din secolele III-IV nu au pututasigura perpetuarea stãpânirii romane înprovinciile apusene. Acestea din urmã au avuttotuºi un efect pe termen lung pentru dezvoltareaFranþei, prin diviziunea administrativã între nordºi sud, introdusã de Diocleþian, care a accentuatfaliile lingvistice ºi de civilizaþie de mai târziu.Sfârºitul stãpânirii romane ºi aºezarea în Galia aunor federaþi germanici au accelerat formareasintezei romano-germane, care a generat naºtereapopoarelor medievale, în epoca definitã de autorca timpul copilãriei Europei.

A doua parte a lucrãrii aduce în atenþie istoriaFranþei în Evul Mediu timpuriu, secolele V-X,pãstrând diviziunea clasicã între etapa regatuluimerovingian ºi cea carolingianã. Pornind de laenunþarea câtorva teorii privitoare la originea ºiînceputurile istoriei francilor, autorul schiþeazãevoluþia acestei seminþii germanice, de lasporadice raiduri în provinciile romane, la statutulde federaþi ai Romei ºi aliaþi în lupta împotrivahunilor ºi a altor triburi barbare. Domnia luiClovis ºi creºtinarea francilor sunt analizate atâtîn lumina mãrturiilor cronistice, cât ºi dinperspectiva reflecþiei istoriografice de datã recentã,acordând fundamentelor instituþionale din aceastãetapã istoricã o semnificaþie profundã.Evenimenþialul cedeazã locul realitãþiloreconomice ale Regatului Franc, unde agriculturacunoºtea transformãri structurale, meºteºugurile ºicomerþul resimþeau efectele slãbirii centrelorurbane. Societatea cunoaºte la rândul eitransformãri profunde, odatã cu dezagregareatreptatã a obºtii gentilice a francilor ºi cudiferenþierile evidenþiate de prevederile legii saliceprivitoare la mãrimea vergeldului. Instituþiilestatului franc reflectã caracterul incipient aldezvoltãrii statale ºi sinteza între elementeleadministraþiei romane ºi formele de organizare alecuceritorilor franci. Evocarea perioadeimerovingiene se încheie cu o succintã istoriepoliticã a regatelor rezultate din repetateleîmpãrþiri între succesorii lui Clovis ºi apreliminariilor ascensiunii familiei majordomilorde Herstal. Succesele obþinute de aceºtia înefortul de limitare a puterii aristocraþiei, victoriileîmpotriva sarazinilor ºi poziþia de protectori aibisericii romane, le-au asigurat succesiuneadinasticã ºi au creat premisele izbânzilor lui Carolcel Mare. Campaniile sale, încoronarea ca împãratºi relaþia cu papalitatea ºi cu Imperiul Roman deRãsãrit, Sunt evocate în ordine cronologicã, într-un ritm apropiat de cel al cronicilor de epocã.Imaginea perioadei carolingiene este completatã

prin studierea schimbãrilor economice ºi astructurilor sociale, în curs de stabilizare însecolele VIII-IX. Dezmembrarea ImperiuluiCarolingian coincide cu momentul apariþieiexprese a diferenþierilor lingvistice între francezi ºigermani, suprapuse loialitãþilor etatice.Urmãtoarele douã capitole vizeazã evoluþiabisericii în Regatul Franc, de la începuturilemisionare ºi organizãrii,, la poziþia de intermediaral valorilor culturii clasice ºi la factorul de unitateºi stabilitate a societãþii, precum ºi Renaºtereacarolingianã, cu redescoperirea scrisului ºi ainteresului pentru construcþia de edificii laice ºireligioase. În continuare, investigaþia seconcentreazã asupra mutaþiilor economiceintervenite în Franþa secolelor IX-XI, a progreseloragriculturii, meºteºugurilor ºi comerþului, dar maiales asupra cristalizãrii stãrilor societãþii tripartiteºi a relaþiilor complexe dintre aceasta ºi categoriilelipsite de privilegii. Aceste schimbãri au loc într-un climat de instabilitate, marcat de raidurilecelei de-a doua migraþii, de slãbirea puterii regaleºi ascensiunea seniorilor, etapã care se încheie cualegerea în 987 ca rege al Franþei a unuia dintreaceºtia, ducele Hugo Capet, întemeietoruldinastiei Capeþienilor.

Partea a treia a cãrþii este dedicatã evoluþieiFranþei în Evul Mediu dezvoltat, din secolul al XI-lea, pânã în prima jumãtate a secolului al XVlea).De aceastã datã, autorul opteazã pentru orestructurare a elaboratului istoriografic. Primatuleste acordat factorilor economici ºi sociali caredau nota distinctivã epocii cunoscute înistoriografia francezã ca un timp al prosperitãþii.Primele capitole subliniazã progresele pe care lecunoaºte agricultura, odatã cu dinamizareacolonizãrii interne ºi cu creºterea demograficã,noile tehnici care asigurã creºterea productivitãþiimuncii în lumea satelor. În acest context,societatea ruralã se restructureazã la rândul ei,odatã cu convertirea prestaþiilor în muncã ºiproduse în rentã în bani ºi cu eliberarea personalãa ºerbilor. Concomitent, Franþa cunoaºte o nouãrealitate economico-socialã, cea a lumii urbane,marea beneficiarã a dezvoltãrii producþieimeºteºugãreºti ºi a schimburilor comerciale.Oraºele se emancipeazã juridic prin luptacomunalã ºi dezvoltã o strânsã relaþie cumonarhia, pe care o asistã în efortul de unificare

Schiþa unui mileniu de istorieaccent

Florian Dumitru Soporan

a þãrii. Situaþia bisericii franceze este analizatã dinperspectiva relaþiei cu societatea, cu efortul de arestabili ordinea internã prin decretarea pãcii luiDumnezeu, dar ºi a propriei dinamicireformatoare. De o importanþã aparte se bucurãstudiul ereziilor catare, valdense ºi albigense dinsudul Franþei ºi al urmãrilor politice rezultate dincombaterea acestora prin intermediul cruciadei. Însuccesiunea acestor notaþii, volumul al doilea sedeschide cu capitolul dedicat biografiei politice adinastiei Capeþienilor. Firul conducãtor esteefortul suveranilor de a-ºi extinde autoritateaasupra regatului prin limitarea puterii aristocraþiei,extinderea domeniului regal ºi controlul efectiv alacestuia ºi prin dezvoltarea aparatuluiadministrativ al statului. Apogeul acestei tendinþeeste dat de domnia lui Filip al IV-lea cel Frumos,moment ce coincide cu trecerea la monarhia destãri, iar juriºtii asigurã suportul ideologic ºiadministrativ necesar suveranului. Sub acesteauspicii, regalitatea repurteazã un succes total îndisputa cu papalitatea, aflatã de acum înprizonieratul francez de la Avignon. Acestesuccese de ordin politic ºi economic sunt puse încauzã de criza Europei din a doua jumãtate asecolului al XIV-lea ºi din prima jumãtate asecolului al XV-lea. Dupã ce trece în revistãprincipalele teorii propuse de scrisul istoric înlegãturã cu factorii care au determinat-o, autorulîºi orienteazã analiza asupra efectelor acesteia lanivelul societãþii franceze, insistând asupra ciumeinegre, regresul demografic, scãderii producþieiagricole ºi a modificãrilor pe care le înregistreazãrelaþiile sociale. Oraºele au de suferit de pe urmarestrângerii comerþului ºi a permanentizãriiconflictelor militare. Dezastrul economic estecompletat de o evoluþie politicã nefavorabilãpentru Franþa, odatã cu stingerea dinastieiCapeþienilor ºi începutului Rãzboiului de 100 deAni (1337-1453). În evaluarea acestui conflictsecular, autorul acordã prioritate rivalitãþiloreconomice dintre cele douã þãri. Succesele englezesunt considerate o consecinþã a specificuluiarmatei engleze, opinie conformã cu relatãrilecontemporanilor, care apreciau superioritateaarcaºilor englezi asupra cavalerilor francezi.Eºecurile monarhiei franceze ºi greutãþilerãzboiului accentueazã tensiunile sociale, careescaladeazã în revolte þãrãneºti ºi ale orãºenilor.Expunerea capãtã o dimensiune aproape narativã,în relaþie cu cadenþa evenimentelor prezentate.Refacerea parþialã a Franþei în timpul domniei luiCarol al V-lea este urmatã de rãzboiul civil ºi dereluarea luptelor cu englezii în timpul urmaºuluisãu Carol al VI-lea, de divizarea de facto aregatului ºi de restaurarea monarhiei francezegraþie mobilizãrii populare inspirate de Ioanad’Arc ºi încoronarea regelui legitim la Reims.Sfârºitul rãzboiului coincide cu restabilirea pãciiinterne ºi cu iniþierea unor reforme fiscale ºimilitare, în beneficiul puterii centrale.

Istoria Franþei în Evul Mediu târziu faceobiectul ultimei pãrþi. Aici, evenimenþialul sesuprapune parþial cu datele economice ºi sociale.Refacerea aºezãrilor rurale ºi revitalizareaproducþiei de bunuri la oraºe sunt prezentate caparte a politicii regale de consolidare a autoritãþiistatului, nevoitã sã facã faþã contestaþiilor mariiaristocraþii ºi mai ales ambiþiilor secesioniste aleducilor de Burgundia. Lichidarea acestei din urmãameninþãri sub domnia lui Ludovic al XI-lea ºiansamblul politicilor sale au fãcut din Franþa unadin principalele puteri ale Europei creºtine ºi aupermis succesorilor sãi promovarea unei politiciexterne active la sud de Alpi. Expediþiile italieneºi formarea ligilor antifranceze au adus regatul în

conflict cu majoritatea statelor vecine ºi au impuscreºterea impozitelor. Pentru înþelegerea maicorectã a contextului general-european, autorulintroduce aici o analizã sumarã a tendinþelor dedezvoltare a economiei europene, insistând maiales asupra generalizãrii relaþiei marfã-bani ºiasupra începuturilor acumulãrii de capital. Franþaa asimilat aceste schimbãri într-un ritm propriu,etapizat de autor într-o perioadã a progresuluieconomic, urmatã, în a doua jumãtate a secoluluial XVI-lea de o perioadã de crizã ºi stagnare.Economia ºi societatea sunt evaluate în aceeaºimanierã, cu preponderenþa agriculturii, în care semanifestã primele preocupãri de raþionalizare.Sunt subliniate progresele meºteºugurilor ºiînceputurile producþiei manufacturiere, mai ales înindustria textilã, ca ºi impactul dezvoltãriiinstituþiilor bancare ºi al creºterii preþurilor,provocatã de invazia metalelor preþioase dincolonii. Dinamismul economiei a permis Franþeisã participe la descoperirile geografice ºi sã seimplice în cucerirea Lumii Noi. În plan politic,acestor schimbãri le corespunde evoluþia spre

monarhia absolutã, ale cãrei mecanismeinstituþionale fac obiectul unui capitol distinct. Oatare tendinþã se manifesta de la sfârºitulsecolului al XV-lea ºi a presupus identificareatotalã a instituþiilor statului cu monarhia.Fenomene precum venalitatea oficiilor ºigeneralizarea parlamentelor ca foruri juridicesupreme, precum ºi inovaþiile fiscale la care recurgsuveranii sunt prezentate ca expresii ale nouluiregim politic. În continuare, se face trecerea laanaliza politicii externe a Franþei, dominatã decontinuarea luptelor din Italia, dar mai ales denoua rivalitate cu dinastia de Habsburg, transpusãîn termenii personali ai disputelor dintre regeleFrancisc I ºi împãratul Carol Quintul. Cele patrurãzboaie italiene ºi invaziile Franþei, încheiate cuTratatul de la Chateau Cambrais, sunt menþionateîn termeni aproape jurnalistici, cu mici comentariireferitoare la personalitãþile protagoniºtilor.Revenirea la aspectele ce þin de dinamica internãa societãþii franceze se face prin studierearãspândirii umanismului ºi Reformei. Fenomenuleste pus în legãturã cu contactele mai strânse culumea italianã ºi cu preocupãrile statului ºinobilimii, fiind subliniatã dimensiunea filologicãºi literarã a umanismului francez. În ceea cepriveºte geneza ideilor protestante, acestea suntconsiderate o consecinþã a situaþiei bisericii

franceze ºi a speculaþiei teologice a unoruniversitari precum Jean Calvin, ale cãrui teoriiasupra predestinãrii ºi societãþii creºtine captauadeziunea unei pãrþi a nobilimii dezamãgite deeºecul rãzboaielor italiene ºi a categoriilorburgheze. Aderenþa de care s-a bucuratcalvinismul la nivelul unor categorii ale societãþiifranceze ºi slãbiciunea temporarã a monarhiei audeterminat regruparea forþelor interne ºideclanºarea rãzboaielor religioase. Evocarea lor arela bazã periodizarea cu care opereazã istoriografiafrancezã, cu menþionarea principalelor evenimenteºi evidenþierea importanþei opþiunilor ºi relaþiilorpersonale care îi apropiau sau divizau peprotagoniºti. Aceastã epocã, reflectatã de o bogatãproducþie literarã, se încheie odatã cu dispariþiadinastiei de Valois ºi cu încoronarea lui Henric alIV-lea de Bourbon, ale cãrui politici economice ºimilitare sunt prezentate ca acte patriotice derestabilire a unitãþii Franþei. Anii tulburi care auurmat asasinãrii sale coincid cu intrarea pe scenapoliticã a lui Armand de Richelieu, devenit prim-ministru al regelui Ludovic al XIII-lea ºiconducãtorul de facto al Franþei. Capitolul final alcãrþii este dedicat activitãþii acestei personalitãþimarcante a timpului sãu, mãsurilor sale vizândîntãrirea puterii centrale ºi restabilirea ordinii.Sunt reliefate realizãrile sale în plan economic ºiîn expansiunea colonialã, dar mai ales succeseledin politica externã, unde implicarea Franþei înRãzboiul de 30 de Ani i-a asigurat primatul întremarile puteri europene. Autorul îºi încheieexpunerea cu prezentarea succintã a reflecþiilorpolitice ale cardinalului, cuprinse în memoriilesale ºi în testamentul sãu politic, înregistrândataºamentul sãu faþã de paradigmele monarhieiabsolute ºi faþã de interesele statului. Aceste douãrealitãþi determinã poziþia sa faþã de nobilime ºifaþã de popor, rãmasã aproape oficialã dealtfel petoatã durata aºa-numitului vechi regim.

Aceastã vastã lucrare îºi respectã pe deplinvocaþia ºtiinþificã ºi didacticã, punând ladispoziþia celor interesaþi de problematica EvuluiMediu francez o necesarã sistematizare tematicã.Numeroasele trimiteri bibliografice sunt de naturãsã sugereze surse pentru o eventualã documentaremai aprofundatã pe o temã anume. În altã ordinede idei, un merit semnificativ al acestei scrierieste concilierea fericitã a demersului ºtiinþific cuaccesibilitatea. Limbajul simplu asigurã o lecturãinteligibilã nu doar pentru publicul familiarizat cuterminologia medievalã, dar în egalã mãsurã ºipentru cititorii de istorie în general. Accesibilitateaeste asiguratã ºi de dimensiunile reduse alecapitolelor ºi subcapitolelor, de ritmul alert alexpunerii ºi de traducerea unor termeni citaþi înexpresia francezã.

Prin tematica abordatã, structurarea ºiexpunerea discursului, lucrarea „De la Clovis laRichelieu” rãspunde scopurilor pentru care a fostredactatã ºi, mai mult, oferã publicului largposibilitatea de a cunoaºte în linii generaletimpuri ºi oameni intraþi în memoria colectivãmai ales ca figuri ale genurilor beletristice.

2222




Ioan RusTribut plãtit speranþeiCluj-Napoca, Editura Eikon, 2008

Acestui text i se potriveºte probabil foartebine zicala „mai bine mai târziu decâtniciodatã”. Deºi am intrat în posesia cãrþii

ºi am citit-o cu mult interes la sfârºitul luniifebruarie, am tot amânat aºternerea pe hârtie aimpresiilor din motive care þin mai degrabã desubiectiv decât de altceva. Voiam în primul rândsã descifrez sensurile profunde ale titlului cãrþii luiIoan Rus, sã mã conving ce anume i-a inspirat oatare formulare. Apoi, mai era ceva în proria-mistare de spirit care mã þinea departe deînsemnãrile fugare fãcute la lecturarea celor câtevasute de pagini, ceva nedefinit ce mã împiedica sãelaborez un text închegat. Se prea poate sã fi fostcenuºiul predominant ºi deprimant al unui oraºmurdar într-o iarnã prea mult prelungitã, mai alescã eu mã numãr printre meteodependenþi. Decâteva zile, soarele cald ºi prietenos al uneiprimãveri întârziate ºi care se grãbeºte parcã sãrecupereze frigul ce ne-a þinut împresuraþi fizico-vestimentar ºi psihic mai mult decât era firesc,precum ºi revenirea la viaþã a naturii mi-au creato dispoziþie propice reluãrii notelor despre aceastãcarte. ªi nu în ultimul rând, tocmai în martie-aprilie 2005, acum patru ani, într-o vremeasemãnãtoare cu cea din aceste zile senine deprimãvarã, s-a petrecut ceea ce presa a numit„Primãvara de la Cluj”, respectiv începutul uneitransformãri structurale a partidului din care fãceaparte Ioan Rus. Aceastã cheie de scriere arecenziei mele era mai mult decât necesarãfiindcã în general eu sunt o fire optimistã, dar ºipentru cã Ioan Rus a fost la rându-i un optimist,cel puþin în cei opt ani de experienþã politicã pecare-i cuprinde prezenta lucrare. ªi cred cã încãmai este un optimist, fiindcã în ultimele patrupagini ale cãrþii a folosit de 14 ori cuvântul cred!

Revenind asupra titlului cãrþii de faþã, primullucru ca ºi istoric, atunci când vãd cuvântultribut, este asocierea acestuia cu o lungã perioadãde timp din istoria medievalã a românilor.Desigur, cuvântul tribut este mai vechi, deprovenienþã latinã, ºi avea semnficaþia de dare,impozit. Însã la sfârºitul lucrãrii lui Ioan Rus nuam gãsit nicio asemãnare între ceea ce însemnatributul în antichitate sau în Evul Mediu îngeneral, ºi în cel românesc în special, respectivobligaþia – de regulã în bani – pe care o puterecuceritoare (în cazul nostru Imperiul otoman) oimpunea unui popor învins ºi supus ºi care seachita la date fixe. Domnii români plãteau tributÎnaltei Porþi pentru a rãscumpãra pacea ºi a-ºimenþine stabilitatea domniei, pentru a conserva orealitate politicã. Ioan Rus a plãtit un tribut nupentru a conserva ceva, dimpotrivã, pentru aschimba o realitate anacronicã. Dacã domniiromâni ºi apoi cei fanarioþi plãtitori de tributturcilor s-au complãcut în a menþine o stare delucruri, Ioan Rus s-a ridicat împotrivacomportamentelor fanariote ºi a unui sisteminstituþionalizat ce prelungea în viaþa politicã dinRomânia practici ºi cutume ce nu-ºi mai aveaulocul într-o þarã ce aspira sã adere ºi apoi sã seintegreze în structurile euro-atlantice. Aceasta estedeosebirea funciarã între cei care pânã mai ieri(sau poate cã încã ºi în prezent!) au plãtit tributpentru a se menþine la tron sau în funcþii,perpetuând slugãrnicia ºi umilinþa, incompetenþa

ºi iresponsabilitatea, ºi Ioan Rus, care a plãtittribut (sacrificând suflet, energie, timp, chiar ºibani în campaniile electorale) pentru a schimbaceva în aceastã þarã, pentru a promova valoriprecum demnitatea, onestitatea, competenþa.Paginile cãrþii ne aratã cum nu de puþine ori în ceiopt ani descriºi în carte, Ioan Rus a pendulatîntre „speranþã ºi disperare”, pentru a cita titlulunei documentate lucrãri a lui Vasile Puºcaº, altmembru marcant al Grupului de la Cluj, la fel deimplicat ca ºi Vasile Dâncu în lupta dusã de IoanRus pentru schimbarea în bine a României. Oaratã fãrã echivoc autorul atunci când recunoaºteîn mai multe rânduri cã „diferenþa dintre vise ºidezamãgiri înseamnã viaþa cea realã, cãreia îiplãtim zilnic tribut” (pag. 40 ºi 449).

Lucrarea este conceputã în mai multe capitole,inegale ca ºi cantitate dar la fel de egale ca ºirelevanþã, semnificaþie. Simpla lor enumerareevidenþiazã poziþia bivalentã în care s-a aflat timpde mai mulþi Ioan Rus, respectiv cea de actor darºi regizor în viaþa publicã din România: Toleranþãzero, Vise ºi vize, Statul cetãþenilor, Lângã inimaTransilvaniei, Grupul de la Cluj, ProgramePolitice, Agenda integrãrii europene ºi euro-atlantice, Articole de presã, Epilog. Deºi materiaprimã a acestor capitole este variatã (interviuri,articole în diverse publicaþii, declaraþii de presã,discursuri, materiale de analizã ºi bilanþ,programe politice etc.), ea învedereazã o implicaretotalã a lui Ioan Rus în activitãþile ce au decursdin îndeplinirea unor înalte responsabilitãþiadministrative ºi politice: ministru de interne,vicepreºedinte al PSD, lider al curentului reformistdin acelaºi partid º.a. Fie cã s-a angajat pe drumulgreu al reformãrii Ministerului de Interne undecel mai mare succes l-a reprezentat demilitarizareapoliþiei, fie cã a vrut ºi a reuºit sã redea românilordemnitatea negociind cu partenerii europeniridicarea vizelor, fie cã a gândit ºi orchestratalegerea în mod cu adevãrat democratic (ºi pentruprima datã într-o asemenea manierã) a unuipreºedinte al PSD, ceva l-a însoþit în permanenþãpe Ioan Rus. Ceva care trãda o personalitate ce i-aimpresionat pânã ºi pe cei ce se declaraserãîmpotriva stângii. O mãrturisea foarte bine îniunie 2004, într-un editorial, ºi regretatul OctavianPaler: „Fãrã sã-l cunosc pe fostul ministru alAdministraþiei ºi Internelor, bazându-mã strict pe«impresii», nu l-am putut aºeza, mental, niciodatãîn galeria tipãteºtilor, caþavencilor ºi farfurizilordin PSD ºi guvern. Ceva din aerul sãu serios,auster, din reþinerea foarte ardeleneascã, aº zice...m-a împiedicat sã mi-l închipui sãrind sã-i ia oscamã de pe rever primului-ministru... Cineva caren-a vrut sã linguºeascã pentru a face carierã laBucureºti, într-o vreme în care slugile, trepãduºii,mercenarii ºi papagalii abundã, dã semne cã aravea ceva foarte rar astãzi: caracter” (pag. 540).

Pentru toate acestea, câte le-a imaginat,exprimat ºi materializat, Ioan Rus a plãtit tribut.Fiindcã am plonjat la începutul materialului princâteva comparaþii în istorie, putem remarca dinaceeaºi istorie cã mai mulþi domni români audecis la un moment dat stoparea plãþii tributuluiºi au încercat sã se rãzvrãteascã faþã de Poartã,unii reuºind pentru scurt timp sã-ºi impunãpoziþia în detrimentul turcilor. Chiar dacã au fostînfrânþi la un moment dat, faptele lor au rãmaspentru posteritate drept un imbold pentrugeneraþiile viitoare. Mihai Viteazul a devenit chiarun simbol al luptei românilor în epoca modernã

pentru realizarea statului naþional român. Cartea,ºi implicit o perioadã lungã din viaþa lui Ioan Ruseste o sursã de cunoaºtere ºi un suport importantpentru înþelegerea timpului politic de la începutulmileniului trei; ele oferã modele ce nu trebuieneapãrat copiate sau imitate, dar de la caretrebuie pornit pentru a evolua ºi dezvolta viitorul.Poate cã optimismul l-a cam pãrãsit la finele cãrþiipe Ioan Rus, poate cã a obosit sã lupte cu morilede vânt, sau poate cã pur ºi simplu a simþitnevoia sã se retragã deliberat ºi temporar dinistorie pentru a supravieþui, ca sã folosesc oexpresie dragã lui Lucian Blaga. Dar pentru arãmâne la termenii blagieni, este nevoie (ºiaºteptatã în acelaºi timp) revenirea în istorie aunui om care poate da un alt curs realitãþilorpolitice viitoare. La sfârºit dar nu în cele dinurmã, amintesc cã un condensat ºi emoþionanttext, intitulat “În loc de prefaþã” îi aparþine luiVasile Dâncu, iar ediþia de faþã a fost îngrijitã deAncuþa Abrudan, doi apropiaþi ai lui Ioan Ruscare i-au rãmas alãturi dincolo de orice încercãripe care viaþa le-a aºezat înaintea lor. De ce amfãcut aceastã menþiune, simplu, atitudinea celordoi este simptomaticã pentru o altã valoare pecare Ioan Rus a aºezat-o la temelia construcþieisale: loialitatea. O carte document dar ºi o carteformativã deopotrivã, Tribut plãtit speranþeimeritã sã fie cititã de toþi cei care-i suntemcontemporani lui Ioan Rus pentru cã în ea neregãsim parþial fiecare dintre noi.

2233




Istorie trãitã, istorie scrisãIoan Bolovan

2244




antropologie culturalã

Cu aproximativ un secol în urmã, istoricii saºiaveau o imagine mult mai idilicã despreaºezarea saºilor în aceste locuri. Ei credeau

cã, o mare parte din germani ar fi plecat de bunãvoie ºi din proprie iniþiativã în îndepãrtataTransilvanie, într-un þinut pustiu, în care ºi-au pututalege, dupã plac, regiunile cele mai adecvatelocuirii. Adevãrul, însã, se prezintã mult maiprozaic; coloniºtii nu au venit în calitate decuceritori, ci au fost chemaþi de regele Ungariei, elrepartizându-le ºi zonele de colonizare. Ei au venitîn apãrarea þãrii, regele aºteptând de la ei impozitesemnificative, pricepere în practicarea diverselormeºteºuguri ºi stimularea comerþului. Aºteptãrileregelui au fost pe deplin îndeplinite de coloniºti înpofida numãrului lor relativ redus.

Saºii sunt o populaþie de origine etnicã germa-nã, stabilitã în sudul ºi în nord-estul Transilvanieiîncepând cu mijlocul secolului al XII-lea. Coloniza-rea Transilvaniei cu germani a avut loc în timpuldomniei regelui Géza al II-lea (1141-1162) alUngariei, fiind justificatã, în esenþã, prin raþiuni deordin economic ºi militar.

Nu deþinem mãrturii scrise privind perioadacolonizãrii, dar din Diploma Andreanã a anului1224 reiese cã aceºti coloniºti, numiþi “loialii noºtrioaspeþi germani” au fost chemaþi între 1141-1162pe teritoriul provinciei Sibiu.

Numele de “saºi” le-a fost dat de maghiari,astfel cã aceastã denumire nu ne ajutã deloc înidentificarea patriei lor de origine. Se spune totuºicã majoritatea coloniºtilor au venit probabil dinepiscopatul Köln.

Trãind împreunã secole de-a rândul, ei auformat o comunitate compactã a saºilor ardeleni,care a dispus pânã acum aproximativ un secol(1876) de o regiune autonomã cu administraþie ºijurisdicþie proprie.

Deºi în mare parte dispãruþi de pe teritoriulþãrii noastre saºii au lasat în urma lor culturã,istorii, obiceiuri ºi tradiþii. Printre cele maicunoscute reminiscenþe tradiþionale r?mâneobiceiul de nuntã, legãmânt care nu este de neglijatîn nicio societate.

Cãsãtoria era privitã de cãtre saºi ca un târg, unact de cumpãrare, de aceea acest termen de“cumpãrare” (Kaufakt) a dãinuit de-a lungulsecolelor, putând fi auzit chiar ºi în zilele noastre(ce-i drept mai rar).

Un tânar care dorea sã se cãsãtoreascã, trebuiamai întai sã anunþe pãrinþii fetei despre intenþia saºi, cu respect, sã cearã mâna fetei. La casa fetei,viitorul mire mergea însoþit de un peþitor, meºterîn arta negocierilor dar ºi garant al seriozitãþiiviitorului act matrimonial. Aceºtia erau primiþi cumare fast (mai ales dacã partida era doritã) de tatãlfetei ºi în aceaºi zi stabileau ºi data ºi discutau ºidespre pregãtirile de nuntã.

Pânã ºi condiþiile meteorologice din ziua în carese fãcea schimbul de inele între tineri, era de luatîn seamã, cãci, zice-se cã aratã cum va fi viaþatânãrului cuplu cãsãtorit. O zi însoritã însemnândviaþã frumoasã, fericitã cu belºug în toate, pe cândo zi ploioasã prevestea neînplinire, nevoi, durere,chiar despãrþire.

Schimbul de inele, marca faptul cã tânãrulcuplu va începe o nouã etapã de viaþã, nu foarte

lungã cãci, spune un proverb german, “langerBrautstand, kurzes Eheglück”(logodnã lungãcãsãtorie scurtã ºi/sau nefericitã), perioadã în caretrãiau mult mai apropiaþi ºi aveau posibilitatea de ase cunoaºte mai bine. Acest schimb de inele eratotodatã o promisiune, nu încã în faþa luiDumnezeu, cã se vor dãrui unul celuilalt. Dupãcum era de aºteptat acest eveniment atât deimportant trebuia sãrbãtorit cum se cuvine, cumâncare ºi bãuturã din belºug. Acestui festin alpromisiunii i s-a dat numele de logodnã(Verlobung). Dupã logodnã începeau ºi pregãtirilede nuntã, cãci trebuiau multe puse la punct, ºifamiliile mirilor nu-ºi permiteau sã se facã deruºine în faþa comunitãþii ºi a preotului. Numaipentru serbarea din ziua cununiei pregãtirileîncepeau cu aproximativ o sãptãmânã înainte.

Lunea dimineaþa prietenii mirelui porneau înpãdure pentru a aduce bradul de nuntã. A doua zidimineaþa, marþi, femeile din neamul mireseiporneau pe strãzi cu un clopot mare, chipurile,pentru a trezi neamurile mirelui, care erau datoarede a ajuta la copt. În urmãtoarele zile se pregãteautot felul de bunãtãþi, mâncãruri din carne de gãinãºi porc.

Cu o zi înainte de nuntã junii organizau oultimã petrecere de rãmas bun pentru viitorulmire.

În dimineaþa nunþii se pezenta la casa mireseiun sol care aducea darurile de nuntã din parteamirelui. Aceste daruri constau într-o pereche depantofi, pe care mireasa trebuia sã-i poarte îndrumul ei spre altar, batiste, bentiþe, un batic, mereºi nuci (acestea simbolizând, prosperitate, sãnãtate,ani mulþi, fericire).

În curtea bisericii, în majoritatea satelor sãseºtineamurile miresei se aºezau în dreapta intrãrii, iarneamurile mirelui în stânga, în aºa fel încât sãcreeze un culoar prin care tinerii trebuiau sã trecãîn drumul lor spre altar. Pare ceva lipsit deimportanþã, dar ºi acest mic gest al rudelor ºiprietenilor sugera grija ºi sprijinul pe careparticipanþii la acest eveniment sunt gata sã-lacorde tinerei perechi.

Întorºi de la altar dupã ce îºi jurau veºnicãcredinþã unul altuia, în faþa lui Dumnezeu, seîndreptau spre casa miresei, la masã, dar acolo spresurprinderea lor gãseau porþile blocate de cãtreprietenii miresei înarmaþi cu beþe. Prietenii mireluireuºeau întotdeauna sã deblocheze intrarea astfelîncât alaiul sã intre (spre bucuria tuturor)nestingherit în curte. La poartã se postau douãfemei pe post de paznici. Una dintre ele îl spãla pefiecare invitat cu apã, iar cealaltã îl ºtergea cu unprosop. Pentru acest proces se încasa o taxã decurãþare ºi trecere.

În curte o masã mare plinã cu bucate aºteptaîntreg alaiul. În timpul acestui ospãþ avea loc ºicinstea, care consta în declarare cu voce tare, decãtre fiecare invitat, în faþa tuturor nuntaºilor aobiectului, animalului donat noii gospodãrii sau aserviciului cu care se va pune la dispoziþia tinerilor.Masa pregãtitã de familiile mirilor era completatãºi de bucate pregãtite de fiecare nuntaº.

Petrecerea lua sfârºit cu „descãlþatul miresei“(Ausschuhen) ºi „dansul panglicii“(Bortenabtanzen). Femeile fãceau un cerc în

mijlocul cãruia se afla mireasa. Aceasta eraînvârtitã atâta timp pânã când îi cãdea panglica(semn distinctiv al fecioarelor) din cap. Plângândmireasa pãrãsea cercul în timp ce femeile îi cântau„Noul meu statut“ (Der Stand in dem ich trette)

A doua zi de nuntã, intitulatã „Jungfrauentag“era doar o continuare a nunþii, cu mâncare,bãuturã ºi dans. Cel care ajungea primul în aceastãdimineaþã lua o mãturã cu care încerca sã adune ºisã-i scoatã afarã pe ultimii cheflii rãmaºi de seara.Dupã micul dejun soseau femeile cu rozmarin, apãºi un prosop pentru a-i înviora pe bãrbaþi (se vedetreaba cã ºi atunci ei, bãrbaþii, duceau greul culicorile bahice).

În timp ce le stropeau faþa cu apã rece cântauaºa:

Mer sellen ich e kiejt weschen, (Trebuie sã vã spãlãm puþin)Dad er besser kennt essen.(Ca sã puteþi mânca mai bine)Cum nu puteau mânca uzi, erau sterºi pe faþã

de alte femei, care întotdeauna aveau ºi câte-ocârpã cu care au ºters funiginea sobei. Cumprindeau câte un bãrbat cu simþurile mai adormite,îl înegreau pe faþã, sã fie de râsul invitaþilor, iar luisã-i fie învãþãturã de minte, ca altã datã sã fie maicumpãtat. Aºa, sub formã de glumã îºi corectaucomportamentul unul altuia, farã urmã deduºmãnie ºi urã.

Mama ºi prietenele ei împodobeau pentruprima datã miresa ca tânãrã soþie. Spre prânztânara mireasã mergea la bisericã pentru a fiiniþiatã în tainele vieþii de familie. În tot acest timppetrecerea continua, presãratã cu tot felul deghiduºii pe care ºi le fãceau unii altora, ca deexemplu, bãrbieritul bãrbaþilor. Dupã douã zile dechef ºi o noapte nedormitã barba era cam mare.Femeile hotãrau sã-i barbiereascã ele, nu cumva calor sã le tremure mâna dupã atâta ostenealã. În locde sãpun, femeiile foloseau cãrãmizi, în loc depãmãtuf, crengi de ienupãr, iar în loc de brici, câteun os cu care îi bãrbiereau pe bãrbaþi (muncã careera ºi rãsplãtitã).

Tot în aceastã a doua zi de petrecere ºidistracþie este luatã ºi zestrea fetei de la casapãrinteascã „de Trun owhuelen“. Mirele venea cucãruþa frumos împodobitã, îºi urca mireasa încãruþã dupã care cerea zestrea de la pãrinþii fetei.Cutia cu zestrea era pusã apoi în cãruþã. În drumullor prin sat primeau multe din lucrurile cinstite lamasã.

De abia a treia zi se termina distracþia. Oaspeþiise adunau acum pentru a mai savura ultimelebucate de la nuntã. În aceastã zi sunt cinstite

Saºii din Transilvania ºi obiceiurile lor

Veronica Maier

2255




bucãtãresele care au lucrat pentru bunul mers alpetrecerii. În timpul acesta mireasa era plimbatã pestrãzile satului pentru ultima oarã în companiamuzicanþilor. Nunta se încheia numai dupã cevornicul îºi lua ramas bun, în numele nuntaºilor dela tânãra pereche.

La oraº lucrurile erau puþin mai diferite.Cãsãtoria trebuia în primul rând anunþatã laprimãrie. Socrul mic primea de la primãrie unbileþel pe care era trecut numãrul de persoane pecare avea voie sã le invite, cât ºi suma care erapermisã sã o aloce organizãrii nunþii. La o nuntãde tâmplari era permis, potrivit ordinelor primãrieidin Sibiu din anul 1685, sã se serveascã doarvarzã, carne ºi vin. În Sighiºoara erau date niºte

reguli ºi mai clare care trebuiau urmate. Varza spreexemplu trebuia servitã la ora opt fix, altfel erausanctionaþi cu o taxã de zece guldeni. (Nuîntâmplãtor am dat exemplul cu varza, deoarece ºiîn zilele noastre, cu ocazia întâlnirii saºilor laBiertan sau la Nürnberg din meniu nu lipseºtevarza - chiar dacã nu este impusã de primãrie).Dansul trebuia sã înceapã la zece, iar muzicanþilorcare nu începeau sã cânte la ora zece fix li seaplica o amendã de cinci guldeni. Pentru buchetulmiresei nu era permisã decât folosirea florilornaturale.

Am încercat prin aceste câteva gânduri, sã vãconduc înapoi în timp, sã retrãiþi vremuri nu demult apuse, sã simþiþi din nou pe uliþi mirosul

dulce al cozonacilor, sã auziþi muzica fanfarelor, sãvã delectaþi ochii cu frumoasele costume populare.Pãcat cã toate aceste comori nu mai existã.

Satele sãseºti din Transilvania sunt acumaproape goale. Casele, cândva dichisite, stau sãcadã, iar din curþile sobre ale nemþilor de altãdatã,rãzbat „cântece þigãneºti“. Dacã strãbaþi PodiºulTransilvaniei la ceas de toamnã, cãutând rãdãcinilenaþiilor care au format cultura ºi civilizaþia acestuiþinut, pe saºi rar o sã-i mai gãseºti.

Nihilismul reprezintã punctul maxim la carepoate ajunge gândirea umanã.

Fascinaþia nimicului e atât de irezistibilãpentru inteligenþa umanã, încât îmi vine sã spuncã dacã Dumnezeu n-ar fi venit în istorie, ne-amfi nimicit de mult. Întruparea a amânatapocalipsa, lãsându-ne timp sã transformãmnimicirea în nimicnicire – experienþa zilnicã animicului, atunci când harul Duhului Sfânt nuîndumnezeieºte...

E suficient sã iei aminte la gândurile talecâteva minute, pentru a-þi da seama cã ai cunimicul o înrudire fundamentalã.

Nu trebuie sã te prãbuºeºti în rãu, eºti dejauna cu pãmântul. Ca ºi cum rãul þi-ar premerge ºite-ar alcãtui. Numai cã pânã aici, pânã la aceastãprãbuºire deja datã, s-a coborât ºi Cel ce a biruitrãul, paradoxalul Dumnezeu-om.

Contrariul nimicului nu e fiinþa, ci învierea.

Logica nimicului nu este aceea de atransforma tot ce existã în neant, adicã de animici; atare operaþiune e înscrisã în creaþie încãde la naºterea ei: dispariþia urmeazã apariþiei,moartea urmeazã vieþii, descompunerea însoþeºte,ulterior, compunerea etc. Esenþialã în nihilismeste tocmai fascinaþia pe care nimicul o trezeºte,adicã nimicnicirea. E ca ºi cum marele salt înneant ar fi înlocuit cu paºi mici care, chiar dacãmerg în aceeaºi direcþie, va fi nevoie de trecereatimpului pentru a ajunge acolo. Este timpul încare nimicul se contemplã pe sine, omul fiinddoar o victimã fascinatã de aceastã contemplaþieoriginarã.

Nimicul nu nimiceºte, ci nimicniceºte.

Negaþia nu poate fi înþeleasã în absenþa unuida, a unei afirmaþii care sã-i premeargã. Aºa seînþelege de ce la început n-a putut fi nimicul.Pânã ºi ideea unei materii preexistente creaþiei,din filosofia greacã, e suficientã sã argumentezeîn favoarea ideii cã nimicul deþine un loc secundîn aceastã dialecticã. Chiar dacã acest loc secundpoartã pe chip toate trãsãturile sfârºitului.

„Sã fii un nimic”, iatã o expresie care spunemulte. Mai întâi faptul cã nimicul poate avea

fiinþã, îl deosebeºte, vorba lui Vulcãnescu, deneantul absolut; în al doilea rând, articolul „un”care-i stã alãturi, demonstreazã cã nimicul nu estemarele Nimic, ci un nimic regional dar eficace,sinonim ratãrii. Ceea ce vrea sã spunã cã efecteleacestui tip de nimic nu este desfiinþarea totalã,dispariþia, ci doar coruperea, micºorarea,deturnarea de la un sens, de la o vocaþie. Nimiculdin aceastã formulare e mai degrabã sinonim curãul ºi eficienþa lui, decât cu antonimul fiinþei.

***

Vocaþia nu este carierã, vocaþia nu este ratare.Întâlnirea vocaþiei înseamnã sã descoperi drumulprin care vei da mãrturie despre faptul cãDumnezeu este viu. Viaþa lui Dumnezeu în viaþaomului înþelegãtor, aºa am putea defini vocaþia.Ca pe o mare revelaþie particularã, dar deschisãcãtre universalitate.

Când nicio suferinþã nu-þi mai ameninþãdrumul, când moartea nu mai are importanþã,cãci în ciuda lor, drumul în sine este împlinire,iatã semnele vocaþiei.

Sã ai deodatã conºtiinþa alegerii, dupã aniîntregi de convieþuire cu cea a ratãrii. Oexperienþã atât de mirabilã încât, înaintea ei, arputea pãli pânã ºi filosofia.

Sã-þi vinzi toate averile, cum spune parabolaevanghelicã, pentru împãrãþia lui Dumnezeu, aºaaratã vocaþia. Împãrãþie a lui Dumnezeu în istoriapersonalã a fiecãruia ºi descoperire a cãii cãtreaceastã împãrãþie.

Vocaþia nu integreazã conflictul, ci îl înghite,aºa cum apele mãrii înghit pietrele pe care copiiile aruncã din joacã. Pentru cã nu are de-a face cuvreun fel de carierism, vocaþia nu are a se împlinidecât ca rãspuns la chemarea care i-a fost fãcutã.Toate celelalte sunt mici lãtrãturi de câini, latrecerea ursului.

Vocaþia þine de eternitate, nu de timp. Cutoate acestea ea nu este o ieºire din lume, însensul radical al termenului, ci o rãmânere înlume în virtutea unei trimiteri, deodatã însã cudepãºirea lumii. Vocaþia nu rãmâne în lume, darîn drumul ei, poate ridica lumea la sensuri ce

amintesc de contemplaþia duhovniceascã.

Pentru cel care ºi-a gãsit vocaþia, ratare nu maiexistã. Vocaþia nu e importantã pentru cã seîmplineºte în ceva – operã de artã, fapte desfinþenie etc. –, ci fiindcã preschimbã o viaþã fãrãdirecþie, dominatã de facticitate, într-unadestinalã.

Vocaþia împlineºte chiar atunci când nu seîmplineºte.

O poartã îndelung cãutatã, ce se deschide peneaºteptate, lãsând explozia de luminã sãordoneze firul timpului, aºa aratã vocaþia.

Diferenþa între falsa vocaþie ºi cea veritabilãeste aidoma diferenþei dintre o problemã ºirãspunsul adevãrat. Incertitudinile maculate desuperbie ale celei dintâi versus certitudinea calmãa celei din urmã.

Vocaþia nu este înþelepciune, nu este drumulcãtre înþelepciune, dar seamãnã atât de mult cuînþelepciunea cã, în vremuri întunecate, ele se potconfunda.

Semnul autenticitãþii vocaþiei este tocmaiindiferenþa ei faþã de mãsura propriei împliniri:fie cã reuºeºte sã ajungã întâiul, fie cã rãmâne celdin urmã, omul de vocaþie nu se va tulbura. Iaraceasta nu ca rezultat al exerciþiilor ºi ascezeipracticate, ci doar în virtutea naturii sale.

Þinând de esenþa contemplaþiei, vocaþia nu sepriveºte pe sine cu imperativele carierei, cirãmâne liberã sã fie sau sã nu fie, neputându-sepierde în niciunul din cazuri.

Vocaþia este sfinþenia nesfântului.

Falsa vocaþie îºi pune mereu probleme, ceaautenticã nici mãcar nu le vede.

Sã existe oare o vocaþie a carierismului? Dacãda, ea e culmea falsei vocaþii. De aceea nefericirean-o ocoleºte nicicând, indiferent de câte onoruri s-ar bucura.

Vocaþia e o formã de adevãr. În acelaºi timp,ea este o pregãtire pentru moarte.

Vocaþia întoarce lucrurile cu faþa cãtreDumnezeu.

religia

Despre nimic ºi vocaþieNicolae Turcan

philosophia christiana

Unul dintre cei mai spectaculoºi oameni deculturã ai Clujului, Tudor Ionescu, a încetatdin viaþã în seara de 26 martie 2009, la Cluj,

în urma unei boli incurabile.Tudor Ionescu s-a nãscut în 14 iunie 1943 la

Timiºoara. A studiat literele la Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj (UBB), unde ºi-a susþinut ºi doctoratulîn filologie. A fost de altfel conferenþiar al Facultãþiide Litere a UBB. Cunoscut în special pentrucalitatea sa de redutabil traducãtor din francezã,Tudor Ionescu a fost ºi un prozator ºi eseistremarcabil. A publicat printre altele volumele deprozã Þinuta obligatorie sau Sfârºit de varã pe râu,dar ºi studii de traductologie ºi gramaticã sau eseuridespre literatura francezã. A tradus masiv dinfrancezã, atât autori clasici, cât ºi contemporani,între care Apollinaire, Yves Bonnefoy, Proust,Baudelaire etc. A fost membru al UniuniiScriitorilor din România.

Însã Tudor Ionescu n-a fost doar unul din mulþiiuniversitari ai Clujului. Îndrãgostit de oraºul sãu deadopþie, el a susþinut ani buni în revista Tribuna orubricã despre „memoria” Clujului. Spirit mereuviu, ghiduº, dedat plãcerilor vieþii ºi jocurilor inte-lectuale, s-a „jucat” cu argoul, transpunând într-olimbã românã limpede, dar nu vulgarã, Cele 11 miide vergi, faimosul roman erotic al lui GuillaumeApollinaire. Ionescu a fost ºi un ingenios artistplastic, transformând în „opere”, cu acelaºi spiritjucãuº, cele mai neaºteptate obiecte ale cotidianului.

Într-unul din ultimele sale texte antume,publicat în volumul Clujul din cuvinte, apãrut înfebruarie 2009, Tudor Ionescu fãcea o comparaþieîntre... Cluj ºi Paris. Oraºele ar semãna,demonstreazã, cu argumente, Tudor Ionescu,declarându-se însã la sfârºit mai îndrãgostit de Clujdecât de Paris.

La Cluj a ºi rãmas sã-ºi trãiascã veºnicia…

Pe Tudor Ionescu l-am cunoscut – l-am auzit, arfi termenul cel mai potrivit, de fapt – încã dinprimul an de facultate. Uneori, pe scãrile venerabileiclãdiri a Literelor clujene rãsuna o voce hâtru-neaoºã, ce acompania coborârea unui personaj

pitoresc, înalt ºi uscat, cu pãr foarte scurt, alb,compensat de o deasã mustaþã bretonã. Însoþit maimereu de câte o „boboacã” roºie la faþã de glumeledeocheate ºi lejeritatea sa, profesorul afiºaîntotdeauna un aer humoresc, altfel decâtardelenismul aulic al majoritãþii dascãlilor filologi.Abia la departamentul de teatru, gãzduit pe atunci,în anii ’90, de austera Facultate de Litere, se maiauzeau voci sonore ori hohote de râs.

N-am avut o relaþie de amiciþie scriitoriceascã,nici mãcar discuþii directe cu Tudor Ionescu pânãfoarte târziu, când el a început sã colaboreze laTribuna. Ne ºtiam, fireºte, din mediul literar oriacademic, dar totul se rezuma la saluturi reciproce.

L-am cunoscut mai bine ºi am apreciat pemãsurã spiritul sãu ludic inconfundabil recent, devreun an-doi, fãcând cunoºtinþã treptat ºi cu TudorIonescu-filologul, un filolog rasat, cu patimã pentrulimba românã, pe care o iubea chiar în lexicul ei deniºã, în „miezul tare” al ei, pe care-l explora cudelicii histrionice, la fel cum fãcea „artã”, o artã ne-canonicã, iar ludicã, recompunând semnificaþiilecotidianului ºi ale banalitãþii în fapte cu sensartistic, ca ºi cu Tudor Ionescu-omul, spiritul cald,de necondiþionatã afecþiune amicalã.

Se spune cã moartea unui prieten e un semnalpentru datoriile tale neonorate. Mai ales pentru celesimbolice, afective, care mãsoarã chiar prietenia.Am o datorie faþã de Tudor Ionescu. În toamnatrecutã, la o lansare de carte în cadrul FestivaluluiNaþional de Teatru, colegii de la Teatrul azi i-aumulþumit public lui Tudor Ionescu pentrutraducerea unui text dramatic destul de complicat.M-am angajat sã-i retransmit mulþumirile lor,semnul de apreciere a muncii sale. Am fãcut chiarrost de numãrul sãu de mobil, pe care abia acum

câteva zile, frisonat, l-am ºters din memoriatelefonului meu. Nu l-am sunat pe Tudor Ionescu,amânând mereu acea datorie simbolicã pe care mi-oasumasem.

Nu am altã soluþie decât sã-i transmit acum luiTudor mulþumirile colegilor mei, cu speranþa cãexistã un Pantheon al tuturor scriitorilor undemesajele acestea ajung fãrã greº.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

În urmã cu trei sãptãmîni (de la data cînd scriuaceste rînduri, adicã sîmbãtã 29 martie, anulcurent), l-am sunat pe Tudor Ionescu. ªtiam cã

ar fi preferat sã-i fac o vizitã. Sã ne vedem ochi înochi. Sã se bucure cã prietenii nu-l evitã. Dar laultima noastrã întrevedere, mi-a deschis uºa un altTudor. Brusc, chipul sãu mereu copleºit de-ooptimistã indiferenþã la boala care-l ronþãia demai mulþi ani, dispãruse. Îi luase locul o mascãpalidã, apaticã, ºi niºte ochi în care vechiul ºiîndrãgitul albastru strãlucitor ºi limpede, deveniselãptos, ºters, bãltos. Am dibuit, imediat, cãrenunþase sã mai lupte. ªi atunci mi-a fost teamãsã revin, sã-l reîntîlnesc printre cãrþile sale, printretablourile sale, printre obiectele sale atît de multîndrãgite ºi-n mijlocul cãrora îmi pãru, dintr-odatã, strãin. Am preferat, telefonul, ceea cepoate însemna ºi un strop de laºitate din parteamea.

L-am sunat. A rãspuns, aºa cum mã aºteptamºi cum... nu eram obiºnuit. Glas ºters, lipsit devreo tresãrire entuziastã. I-am spus, direct, cã m-am gîndit la manuscrisul sãu. I-a venit timpulpublicãrii, i-am mai zis precipitat. A tãcut cîtevaclipe. Apoi a avut o izbucnire, ca în vremurilesale bune. Un puseu de bucurie. De entuziasm.

Era mirat ºi fericit, totodatã, cã mi-am amintit demanuscrisul sãu. ”Crezi cã-l putem publica?”, mãîntrebã iar eu i-am dat un categoric rãspunspozitiv. ”Va trebui sã-l recitesc... Sã-l scutur debalast...” Dupã numai o zi, mã sunã el ºi mãîntrebã cam la cîte pagini se poate întinde. ”Lacîte îþi ies”, i-am rãspuns, ”nu existã un numãrfix, curãþã-l cum crezi tu de cuviinþã...” ºi amînceput sã aºtept. Fãrã sã-mi dau seama, înaºteptarea mea se petrecea numãrãtoarea inversã...

”ªtii, bãtrîne, viaþa e o pauzã între naºtere ºimoarte”, îmi explicã odatã Tudor, învãluit în noriialb-cenuºii ai fumului de þigare. N-a continuat, m-a privit zîmbind în felul sãu inconfundabil, cusubînþelesuri pline de ghiduºii. Am tãcut ºi doaram dat din cap, ca un înþelept sadea. Tudor mãpîndi, o vreme, în timp ce privirile îi eraustrãbãtute de sclipiri jucãuºe, aºa cum sînt celedin ochii copiilor cînd construiesc castele în ladacu nisip. ”Pãi, dacã e o pauzã”, continuã tot el,”ce faci? În pauzã... te distrezi, nu? Te relaxezi...”Am rîs amîndoi. Apoi Tudor mi-a destãinuit cãlucreazã la o carte pe care a intitulat-o: ”Viaþa capauzã.”

Îl vãd pe Tudor înconjurat de studenþii pe care

2266




Moartea unui om spectaculosin memoriam Tudor Ionescu

Claudiu Groza

Tudor Ionescu vãzut de Virgil Mleºniþã

Tudor Ionescu sau Viaþa ca pauzã

Radu Þuculescu

Roland a fost unul dintre cei mai «trãzniþi»studenþi pe care i-am avut. Nu „dus cupluta”, nu chiulãu (nici conºtiincios peste

mãsurã), nu obraznic sau jenant de tupeist – pur ºisimplu «trãznit» ºi, alminteri, bãiat drãguþ ºisimpatic. La ore era nicicum. Nici nu se bãga, nicinu se ferea; tot timpul avea în ochi un zâmbet pecare nu ºtiam cum sã-l interpretez. N-am reuºit nicipânã azi. Orele se petreceau pe la începutul anilor’80, poate cã prin ’84-’85. Era vorba despre aºanumitele Interpetãri de texte, adicã eu lepropuneam/le impuneam studenþilor câte un textdespre care ei „sã se dea cu pãrerea.” Apoidiscutam (cu care dintre ei avea o pãrere ºi chef dea se amesteca) despre pãrerea lor versus pãrereamea. Adeseori, ca sã fac pe dascãlul isteþ, reveneamdupã pauzã, cu pãrerea mea schimbatã, ca sã learãt cã un text poate fi citit ºi înþeles în chip ºiformã. Nu ºtiu dacã „ºmecheria” asta didacticã i-aînvãþat ceva, nu ºtiu dacã i-a amuzat sau i-aimpresionat. Desigur, textele le alegeam în aºa felîncât sã se preteze intenþiilor mele.

Bun; conform uzanþelor (încã în vigoare) seimpuneau niºte aºa-numite lucrãri de control.Pentru o asemenea împrejurare am ales un text dur,«El desdichado» al lui Nerval. Le-am atras atenþiastudenþilor cã, din punctul meu de vedere, potaborda ºi dezvolta interpretarea pe care ei o acordãacestei poezii, fãrã sã-ºi batã capul (neapãrat) cu ceînvãþaserã despre Nerval, cu eventualele interpretãricitite pânã atunci. Am recuperat „lucrãrile”, m-amdus acasã ºi m-am pus pe lecturã ºi corectãri/note.Iacã surpriza! Inegalabilul Roland îmi servise undesen (nici vorbã despre vreun cuvânt), maidegrabã abstract, cam în stilul lui Kandinsky,somme toute nu neizbutit în sine. Am rãmas cammut: «face miºto de mine?», «mã pune laîncercare?», «îmi demonstreazã cã i se „fâlfâie” detoatã povestea?» N-am ºtiut cum sã reacþionez; înfond, era vorba despre un curs practic de limba ºiliteratura francezã? Franceza nu era nicãieri... darinterpretarea? Lipsit de posibilitatea de a lua odecizie care sã mã satisfacã, am luat-o pe singura laîndemânã, cam poliþieneascã, ºi l-am convocat peRonald pentru explicaþii. Culmea: m-a satisfãcut ºim-a convins (parþial), aºa încât s-a ales cu nota 8(opt). Concluzia (ºi astãzi ceþoasã) este asemeneapoantei dintru banc celebru: «ce-a vrut omul ãla dela mine?».

N.B. Cu Roland am rãmas amic. Asta sãînsemne ceva?

De data astalaltã va fi vorba ºi nu va fi vorbadespre o amintire propriu-zisã. Adicã ba da: este oamintire dar nu de dascãl direct. Mi-am amintit cãsunt în posesia unei scrisori (nu am de gând sã facprecizãri inutile ºi indecente). O scrisoare adresatãunei studente de cãtre un student. Am ajuns înposesia ei printr-un concurs de împrejurãri care nuse cuvine sã fie dezvãluit. Pot garanta douã lucruri:1. Voi transcrie acest text formidabil fãrã sã modificdecât numele semnatarului; 2. În viaþa mea defilolog nu mi-a fost dat sã citesc un text asemãnãtor(încã ºi în manuscrisul original!). Nu voi comentaacest text; pãrerea mi-am cam spus-o. Citiþidumneavoastrã textul, pãrerea vã va aparþine.Interpretãri de texte.

Dragostea mea!

Adîncindu-mã pe latura incognoscibiluluiaprioric – din mãnunchiul de sentimente, tendinþe

ºi idei, care reprezintã, fulgurant, entitatearecrudescenþei oricãrui eu enigmatic – am gãsit, cusadismul lilial al cugetãtorului de altercaþii, scînteiaefervescentã a marilor cãutãri, din josul cãrora,insul temerar ºi rebarbativ se descãtuºeazã, pur,cum perla din procreaþia polivalentã a sensurilormoleculare.

Ireal, spaþiul a încãlecat, nãzdrãvan, parcursurileºi geneza eolianã a pasiunilor sensoriale, escaladîndgrimasele filosofice ale ondulaþiei universale – s-adesãvîrºit, interplanetar, în exfolieri hiperbolice lapicioarele tale, cum marea, înfiorãrile-i seismice, lapicioarele abstracte ale finalitãþii lichide.

Lut, idee, încrîncenare morbidã, pe culmilecizelate de crepuscul ale iluziei dinamice, spadãtumultoasã rãsucitã potenþial în rana florealã aconfuziilor precise, cuminecãturã miriapodicã înpocalul circulaþiei eterne, vrej rãsucit paralel, pecoapsa caldã a marilor inadvertenþe – gîndul acestas-a îngemãnat metaforic ºi farandola calculelorinfinitezimale a subjugat insul, prãbuºindu-l fatal înpropria-i gestaþie.

De-aici, platitudinea dezolantã a trezirilor acre,gustul melodramatic al stelelor troznite în canini,denia sardonicã a coardelor învinse ºi golulapocaliptic al întrebãrilor clorotice, chinuitesimultan de zãdãrnicia elegiacã a pasiunilorincidentale.

Au murit lebedele sonore ale parcuriloridealizate în substanþa medievalã a turnurilorînchipuite peste torente. Sîngele inchiziþiilorsamaritene ºi-a închegat sigiliul prolific pe lespeziledespletirilor savante. Albatroºii avîntului ºi-auînghiþit, precum mucii, alchimia glandelorendocrine ºi în grandioasa înserare a simetriiloranulate, a urmat, impecabil, angelusul ispãºiriivetuste.

De ce trupul tãu îºi tîrãºte cãprioarele decadenteîn luminiºul tulbure al aºteptãrilor panempirice? Dece apa trãirilor stelare, îneacã, oblu, cirezile ochilortãi? Unde sînt mîinile tale sã lingã sarea dulce, viþeiibuzelor mele? Aidoma iezii de fildeº ai surîsului tãulunar ºi menuetul buzelor mele le va încãlzicopitele, în noaptea celei de a patra dimensiuni,precum dogoarea balaurului septentrional gheþurilecalde ale fanteziei imemorabile. Au sunat tãlãngilela gîtul dorinþelor ºi melcii sînilor tãi îºi aºteaptãþipãtul seceriºului. Adu-mi clãile ºoldurilor pline ºizbaterea subteranã a potârnichilor din tãlpile tale.

Vino! Beduin înnoptat în irizarea Gangeluimistic ºi revãrsat ca coralul peste punþile translucideale raþiunii pure. Îmi voi încerca eprubetele înSahara dãruirii tale ºi mã voi descompune – piatrãde hotare noi – în nisipul polar al dunelor risipiriitale.

Îþi cosesc livezile mîinilor, cu rãstignirea sonorãa tãcerilor mele elocvente!

Cu dragosteGeorge!

P.S. Telefoneazã-mi dacã vrei!

Aud? A zis cineva ceva?

(Text inedit dintr-o preconizatã rubricã “Aºchiide memorie”)

2277




a ºtiut, întotdeauna, sã ºi-i facã prieteni. Spredeosebire de unii profesori care se fãleau cufaima lor de ”duri”, de ”intransigenþi”, care seisterizau la ore ºi examene, lipsiþi de umor,incapabili de-o cît de micã autoironie. Asemeneaspecimene, pe care crisparea le îngãlbenea chipul,evident cã nu suportau popularitatea unui coleg,cu atît mai puþin acceptau talentele sale.Traducãtor impecabil de limbã francezã, a tradusprozã, eseisticã ºi poezie, din cei mai diverºiautori. A scris prozã umoristicã ºi nu numaidespre care, arareori vorbea, cu o nedisimulatãpudoare. A pictat dupã pofta inimii, þinînd contdoar de imboldurile sale interioare, de fanteziilesale, de plãcerea ºi, mai ales, bucuria care-lcopleºau ori de cîte ori punea mîna pe penel.Bîntuia prin tîrgurile de vechituri, scormoninddupã obiecte vechi pe care le aducea acasã ºi le”remodela”, dîndu-le noi înþelesuri. Vechi maºinide scris, cutii îndoite din tablã ruginitã, lãmpi cupetrol, jucãrii stricate, roþi dinþate, sîrme dediverse mãrimi ºi culori, cuie, piroane, scoici,aºchii, piuliþe, ºuruburi, lanþuri, stilouri defecte,peniþe... Acestor obiecte moarte, mîinile ºifantezia sa nebunã, boemã, viu coloratã, le dãdeao nouã viaþã...

Viaþa ca pauzã...Dragã Tudore, acuma mã aflu la biroul meu

cel vechi ºi pãtat de timp, mã gîndesc la tine întimp ce beau un pahar cu R26 ºi, zãu, îmi vinesã-mi plimb degetele prin pãrul cîrlionþat alCîntãreþei chele, aia conceputã de tine, sculptatãori cum sã-i spun, de are o coamã enormã, parcãi-au crescut pe cap zeci de sãrmãluþe argintii.Cred cã Ionescu (celãlalt, Eugen), dacã ar fivãzut-o, s-ar fi amuzat copios ºi te-ar fi invitat sãbei cu el un pahar cu vin iar tu i-ai fi arãtat ºialte personaje ale lui ”reconstruite” de tine dindiverse deºeuri iar Ionesco ar fi rîs ºi te-ar fiasigurat cã ºi el îºi construieºte personaje din...deºeuri umane ºi aþi fi golit, pentru asta, maimulte sticle din vinul favorit al dramaturgului.Dar, poate, deja v-aþi ºi întîlnit iar eu perorezdegeaba... Am voie, sînt încã în pauzã.

„Mare-i grãdina...”Tudor Ionescu

2288




Mensualul Le magazine littéraire consacrãun apreciabil numãr de pagini, în ediþia pentruluna februarie 2009, noii proze americane. Subtitlul generic Le roman de la nouvelle Amériquerevista realizeazã un „grupaj” coordonat de AlexisLacroix ºi Minh Tran Huy, conþinând o marediversitate de texte, de la articole de sintezã lascurte interviuri, abordãri tematice ºi chiarfragmente de prozã. Ideea de pornire a articolului–pivot, semnat de cei doi coordonatori, este cãAmerica este o naþiune care, pe timpul odiseeisale istorice, a ºtiut sã-i transforme pe rebeliiintratabili care sunt creatorii de ficþiune înmartorii fidelitãþii sau infidelitãþii ei faþã deprincipiile Pãrinþilor Fondatori, în aºa mãsurãîncât toate momentele nodale ale istorieiamericane ºi-au gãsit (cu mare promptitudine,dacã ne gândim la câte romane a inspirat dejaevenimentul din 11/9/2001) echivalentul ficþional.Cu toate cã autorii americani sunt în primul rând,conform aserþiunii lui Toni Morrison, „strãini înpropria lor casã”, ei continuã sã facã un „examencolectiv” al problemelor naþiunii aflatã în poziþiade hiperputere mondialã, asigurând o perestroikaà l’américaine, ceea ce ne face sã asistãm astãzi,conform cuvintelor lui Philip Roth, la un „elan” alromanului american. În plus, America post-rasialãnu e doar o þarã eliberatã de prejudecãþile rasiste,ci un spaþiu literar în care fiecare comunitateetnicã sau rasialã îºi poate gãsi un purtãtor decuvânt literar, de mai mare sau mai micãanvergurã, astfel încât se disting relativ uºorromane influenþate de apartenenþa autorilor lacultura amerindianã, la cea afro-americanã, la ceaiudeo-americanã ºi, last but not least, la vestigiaraculturã WASP. Întrucât ºi la noi editurile au puspe piaþã, în ultimii ani, o cantitate remarcabilã deopere aparþinând „noilor romancieri americani”considerãm utilã o succintã trecere în revistã aactivitãþii câtorva autori care se anunþã a fipurtãtorii de stindard ai noii proze beletristiceamericane. Datã fiind bogãþia materialului, o vomface în douã episoade.

În mod ciudat, scrie traducãtorul BriceMatthieussent în articolul sãu, eticheta de „strãinîn propria-i casã” i se potriveºte ca o mãnuºãscriitorului WASP Richard Ford, ale cãruipersonaje sunt de multe ori dislocate,

deteritorializate, ilustrând sentimentul tipicamerican de a nu fi ancorat nicãieri, de a fialienat faþã de propria familie, de propriul grupsocial, sentimentul impermanenþei ºi plutiriiadesori iresponsabile. Nãscut în 1944 în Jackson,Mississippi (deci în Sudul Statelor Unite, ceea cenu pare sã mai aibã azi vreo relevanþã) Ford ºi-aluat diploma de Master of Fine Arts la Universityof California, Irvine, unde a studiat ºi „scrisulcreator” cu maeºtri ca Oakley Hall ºi E. L. Doctorow. A lucrat o vreme la un magazinsportiv, Inside Sports, iar când publicaþia s-aînchis ºi Ford a fost refuzat de Sports Illustrated,el a scris The Sportswriter, romanul semi-autobiografic care i-a dat posibilitatea sã urceprima treaptã a celebritãþii. (Cartea a apãrut la„Humanitas Fiction”, în traducerea Irinei Negrea,cu titlul Cronicarul sportiv.) În trena acestuisucces, Ford a publicat un volum de nuvele, RockSprings, catalogat de critica literarã ca aparþinândcurentului „dirty realism” (realism murdar) –curent la care romancierul va fi raportat adesea,uneori fãrã îndreptãþire. În 1995, Ford a atinszenitul carierei sale de romancier, publicândIndependence Day, roman ce continuã povesteaprotagonistului din cartea precedentã, FrankBascombe. Independence Day a primit atâtPEN/Faulkner Award, cât ºi Premiul Pulitzer. TheLay of the Land (2006) continuã ºi, zic unii,încheie aventurile lui Frank Bascombe. RichardFord este considerat un bun stilist, un om extremde preocupat de expresivitatea prozei sale, iarzona tematicã în care se înscriu romanele saleeste marea mobilitate ºi marele dinamism alevieþii sociale americane, disoluþia concepþiilorclasice despre unele instituþii precum familia,ºcoala, universitatea, lumea presei ºi nu în ultimainstanþã viaþa amoroasã. Criticii gãsesc multeasemãnãri între universul ficþional al lui RichardFord ºi cel al unor John Updike, Walker Percy saual contemporanului sãu tot atât de galonat,Richard Franzen, cel cu The Corrections. Aidomalui John Updike în ciclul „Rabbit”, Richard Fordscrie despre suburbia americanã, spaþiu care atentat pana multor romancieri, de la JohnCheever în Bullet Park la Preston Falls de DavidGates, fiind investit cu o anume valoaresimbolicã: locul conformismului, al ipocrizieisociale ºi al suficienþei.

Dacã e relativ uºor sã desprindem unroman american al suburbiilor (tratat in extensoîn Le magazine littéraire de Bernard Quirny înarticolul sãu „Periferia urbanã din centrulromanului”), nu e mai puþin adevãrat cã destuiromancieri rãmân fascinaþi de viaþa marilormetropole, în special cea din „Big Apple”, cumeste poreclit cu afecþiune New York-ul. Cei maireprezentativi în aceastã privinþã vor fi JayMcInnery cu Bright Lights, Big City ºi prietenulsãu Bret Easton Ellis, autorul controversatuluiAmerican Psycho ºi al lui Lunar Park (ambeletraduse în româneºte), romane care descriu,aparent obiectiv, dar cu un curent subteran deeticism critic, viaþa iresponsabilã a generaþieianilor 1990, generaþie a banilor câºtigaþi cuuºurinþã, a plictisului, a stimulentelor nenaturaleºi adesea ucigãtoare, de felul drogurilor ºi alalcoolului – un tip de prozã care reia, ladimensiuni mult amplificate, problemeledezaxaþilor Epocii Jazz-ului. Pe acelaºi palier sesitueazã Don De Lillo cu Cosmopolis (2006). Alþiiînsã, precum Percival Everett sau CormackMcCarthy (cu recentul sãu succes The Road saumai vechiul Blood Meridian) peferã sãdeconstruiascã mitul Vestului – rãmas în mareparte nucleul legendei Americii pastoral-idilice –sau sã prezinte în lumina necruþãtoare a unuirealism frust viaþa în micile comunitãþi, conformunei bogate tradiþii stabilite de pe nedrept uitatulSinclair Lewis.

Romanul iudeo-american, cu o tradiþietemeinic consolidatã de Bernard Malamud, SaulBellow ºi eternul Philip Roth, continuã sãalimenteze constant rafturile librãriilor. Din nouageneraþie – strãlucitã – de autori ce reprezintãacest etos specific vom menþiona câþiva, cãlãuziþide articolul lui Jerome Charyn „Juifs, entreautres”. Daniel Mendelsohn s-a nãscut în 1960 înLong Island ºi a fãcut studii clasice la Universityof Virginia ºi la Princeton, luându-ºi doctoratul în1994. Expert în literatura elinã (Euripide) a tradusdin greaca modernã poeziile lui Kavafis. Adevenit un publicist respectat în New York City,contribuind cu cronici ºi eseuri despre arte, film,teatru ºi cãrþi la reviste prestigioase, precum TheNew York Review of Books, The New Yorker,Esquire, The New Republic. Este profesor la BardCollege (de care este legat ºi numele lui NormanManea). Pe lângã studiile erudite (Gender andPolitics in Euripide’s Political Plays, 2005) a scrisºi publicat în 2007 romanul non-ficþional TheLost (Dispãruþii), o minuþioasã cronicã aeforturilor sale de a elucida circumstanþele în careau pierit, în timpul Holocaustului, ºase dintrerudele sale, membri ai unor familii de evreieuropeni. Cartea devine o metaforã a cãutãriiadevãrului, o încercare de explicare a resorturiloristoriei recente, având ºi o remarcabilã forþã epicãºi puterea de atracþie a unui roman poliþist, ca sãnu vorbim de profundul ei umanism. The Lost i-aadus lui Mendelsohn un buchet de premii literare:National Book Critics Circle Award, NationalJewish Book Award for Biography/Autobiography, Prix Medicis, Premio Wizo-Adei.Cartea a fost tradusã în douãsprezece þãri (nu ºiîn România).

(Va urma)

Noua prozã americanã (I)Ing. Licu Stavri

flash-meridian

2299




12 noiembrie. În cafe-barul Muzeului Naþionalde Artã Contemporanã – MNAC, la etajul 4 –dezbatere despre Iluzia anticomunismului, volumcoordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu,Ciprian ªiulea, Ovidiu Þichindeleanu ºisubintitulat Lecturi critice ale RaportuluiTismãneanu – raportul Comisiei prezidenþialeinstituite în anul 2006 pentru a furnizaargumente de condamnare oficialã a regimuluicomunist. Pe lîngã cei patru care s-au ocupat deproiect, mai semneazã comentarii în carte FlorinAbraham, Gabriel Andreescu, Daniel Barbu, Alex.Cistelecan, Andor Horváth, Adrian-Paul Iliescu,Michael Shafir, Andrei State ºi Dan Ungureanu.Acum, alãturi de primii trei coordonatori,participã la discuþie Abraham, Andreescu, Barbuºi Iliescu, plus Bogdan Ghiu, poetul-eseist.Moderator: Constantin Vicã, tînãr eseist ºijurnalist, de formaþie filozoficã, în curs despecializare în comunicare. Editura Cartier, care ascos Iluzia..., e reprezentatã de Gheorghe Ierizanuºi Igor Mocanu – cel de-al doilea, june eseist,angajat recent ca „PR manager” în Bucureºti decãtre cel dintîi, prozatorul-patron. În salã îi maireperez pe Adrian Schiop ºi Ionuþ Chiva

(prozatori ºi gazetari), ca ºi pe Mihai Oroveanu ºiRuxandra Balaci, dirijorii MNAC-ului. Cocktail –deci – de „lume literarã” cu alte categorii deintelectuali umaniºti. Discuþie interesantã laînceput, apoi exagerat de aprinsã, deturnatã decîteva intervenþii agresive din salã. Temã ºi volumfoarte incitante, pe marginea cãrora s-a tot glosatîn lunile care au urmat, pãcat cã în cam aceeaºiatmosferã neprielnicã...

Întîmplare cu tîlcul ei: la foarte scurt interval,de doar zece zile, au loc douã evocãri„cenacliere”.

13 noiembrie, Muzeul Naþional al LiteraturiiRomâne. Lansare a volumului Universitas. A fostodatã un cenaclu... (Editura MNLR), coordonat deMircea Martin. „Rotonda” e plinã cu poeþi,prozatori, critici, prieteni, popor (remarc un grup

de liceeni, nimeriþi acolo cine-ºtie-cum!). Densitatemare de literatori tineri sau... foºtii tineri din anii1980-1990, între timp copþi, participanþi sau nu laCenaclul Universitas de mai an. La doar cîtevaluni de la eveniment, cînd scriu nota de evocare aevocãrii, mi-i amintesc din salã pe GheorgheArdeleanu, George Arun, Iulian Costache, Andrei(ªtefan) Damian, Horia Gârbea, Mihail Gãlãþanu,Adela Greceanu, Marius Oprea, Nicoleta Pavel,Petruþ Pârvescu, Constantin Stan, EugeniaÞarãlungã, Ovidiu Verdeº, Elena Vlãdãreanu ºi, lamasa din faþã, invitaþi sã vorbeascã despre carte,Paul Vinicius ºi Simona; tot acolo, ca voce„senioarã” – Livius Ciocârlie; iar amfitrioni –Mircea Martin ºi Radu Cãlin Cristea, devenit deceva vreme director al MNLR. Proiectul e maivechi, dl M.M. insistã de mulþi ani pe lîngã foºtiilui cenacliºti sã scrie pentru volumul plãnuit ºianunþat de cîteva ori. A ieºit acum, în fine: mixajde informaþii, amintiri, texte literare, iarãºimemorialisticã º.a.m.d. ºi lucruri interesante, ºiexagerãri, mitizãri, mistificãri, eroisme postfactum – cum se-ntîmplã în volumele de gen.Atmosferã nostalgicã, tipicã reuniunilor peste ani,de revedere a foºtilor colegi de liceu sau defacultate. La un moment dat, chiar se strigã„catalogul”, dupã lista cenacliºtilor din volumullansat...

Iar pe 24 noiembrie, în aºa-numita „Salã cuoglinzi” de la sediul Uniunii Scriitorilor (dar înorganizarea tot a MNLR), „comemorãm” 25 deani de la interzicerea Cenaclului de Luni. Fãrãvreo publicaþie specialã – dacã nu socotim afiºul,care „pastiºeazã” clasica imagine a Junimiimaioresciene, cea cu portrete în medalioane.Atmosferã tot nostalgicã, dar mult mai destinsã,presãratã cu dese întreruperi glumeþe, gustate detoatã lumea. În salã, între alþii, „lunediºti” au ba:Andrei Bodiu, Mircea Cãrtãrescu, Gabriel Chifu,Cosmin Ciotloº, Traian T. Coºovei, CaiusDobrescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, TudorJebeleanu, Mircea Martin, Alexandru Muºina,Petruþ Pârvescu, Cristian Teodorescu, Cãlin Vlasie,iar în faþã – primii doi conducãtori-studenþi aiCenaclului, acelaºi Radu Cãlin Cristea ºi DoruMareº, încadrîndu-l pe – fireºte – NicolaeManolescu, care, ca profesor la Litere, „pãstorea”aventura noastrã „lunedistã”. Vorbim pe rînd,bunã parte dintre noi, pigmentînd amintirile cuglume. Deºi – evident! – primeazã anecdota (ca sãmai trimit o datã la înaintaºi...), a rãmas cu noisentimentul atît de puternic, încã de pe atunci, almizei, fiindcã aveam conºtiinþa foarte clarã cãschimbãm faþa poeziei româneºti; ceea ce s-a ºiîntîmplat: astãzi e fapt de istorie literarã... Trebuiesã încheiem la un moment dat, dupã nu mai ºtiucît timp, cred cã vreo douã ore, douã ore ºijumãtate. Saluturi, îmbrãþiºãri, zîmbete ºi semnecomplice. ªi o (bine ascunsã!) strîngere de inimã:nu atît vãzîndu-i pe-ai noºtri tineri marcaþi detrecerea sfertului de secol (!), cît la gîndulînstrãinãrii care vine odatã cu anii ºi cuîndepãrtarea fiecãruia pe traseele lui: familie, job-uri, idei, fandacsii, orgolii, succese ºi eºecuri,drame – pe scurt: „încercãri ale vieþii”, de toatefelurile. Cînd eºti foarte tînãr auctor, cu vise demãrire literarã, e destul sã te interesectezi cuceilalþi ca tine, oricît de pe fugã, sentimentul deapartenenþã la confreria juneþii vine de la sine,fãrã multe confirmãri, e o solidaritate implicitã, ai

jura cã ºi adevãratã, ºi veºnicã; pentru ca de la unpunct încolo, tîrziu, sã înþelegi cã ar fi – dacã nucumva ar fi fost – nevoie de mai mult timpîmpreunã, de mai multe cuvinte, de mai multãprietenie concretã, face à face, umãr lîngã umãratunci cînd ºi tu, ºi ei aþi trecut/treceþi prinbucurii ºi dureri, prin „încercãrile” de care ziceam,inevitabile...

În fine, panseuri cam „filozofice”, dupã oîntîlnire – de fapt – veselã foarte!

Micã prelungire: de la evocarea „lunedistã”plecãm – cîþiva – la clubul Control, într-un subsolîn care se intrã din Pasajul Victoriei, la party-ulRubik-ului: Simona, Mircione, Tudor ºi cu mine.Mai apar Ioan Groºan, Sandu Ardelean (GeorgeArdeleanu), Johnny Manolescu, Liviu Papadima,într-o mulþime de juni ºi june care amestecãsimpatia pentru literaturã cu plãcerea distracþieide club. Intervenþiile „rubicilor” (cîþi sînt acum defaþã – din lista celor 29, pe care am dat-o într-osecvenþã anterioarã) ºi proiecþia unui filmuleþdespre roman sînt însoþite de aplauze, încurajãri,rîsete încîntate. Petrecerea va continua cuconcertul unei trupe noi, foarte rock, foarte hard.Aºezat pe unul dintre difuzoarele din dreapta,chiar în faþa scenei, Groºan va goli încet o sticlãde bere, apoi alta, fixînd-o pe foarte tînãrachitaristã, despletitã, flegmaticã. Însemiîntunericul sãlii, cele cîteva zeci de tineri,„rubicii” & amicii, se vor legãna în ritmul muzicii,ridicînd cîteodatã mîinile în sus, clãtinîndu-ºicapetele, ducînd din cînd în cînd la gurã altesticle ºi pahare ºi iarãºi legãnîndu-se,îndepãrtîndu-se sau apropiindu-se de lumearomanului în care tot despre ei e – de fapt –vorba?...

Alte întîlniri cu literatori Ion Bogdan Lefter

structuri în miºcare

3300




Luneta lui Galileo Galilei împlineºte 400 deani. E un fel de strã-strãbunicuþã ainstrumentelor scrutãtoare de cer, pe care

orgoliul telescoapelor-satelit de tip Hubble ºiFermi cu greu ar accepta sã ºi-o recunoascã întreînaintaºi. La 1609, însã, era cea mai performantãunealtã de observat lumea de la mare distanþã,apropiindu-i detaliile în aºa mãsurã încât mai-maisã le atingi cu mâna. Nu Galileo a inventat-o, deºiar fi vrut, fiindcã nu-i erau strãine deprinderiletehnice: mai nãscocise în tinereþe, ca profesor laPadova, un compas geometric-militar ºi chiar opompã hidraulicã folositoare agriculturii.

Despre lunetã aflase pe calea obiºnuitã –surprinzãtor de rapidã ºi de eficientã, totuºi – acorespondenþei redactate în limba latinã, limbajutilizat în epocã de toþi savanþii din Europa.Luneta o construise un flamand, ca sã poatãcerceta suprafaþa mãrii în cãutarea pânzelor devase inamice, sau orizontul uscatului, unde detaliiabia distinse cu ochiul liber puteau fi vãzute multmai clar dintr-un turn. Stãpân pe principiile fiziceale opticii ºi pe fenomenul refracþiei, Galileo îºi vameºteri imediat o lunetã proprie, din lentile mari,ºlefuite de meºterii din Murano, montate cupropria sa mânã într-un tub de plumb. ªi el eraconºtient de utilitatea militarã a instrumentuluifolosit ca simplu ochean. Dovadã cã îl ºi prezintãautoritãþilor veneþiene în acest chip, uimindu-linclusiv pe dogele Leonardo Donato, care, fericitcã putea cerceta din campanila bisericii SanMarco împrejurimile Veneþiei pânã la primele casedin Padova, i-a ºi sporit prompt stipendiul la omie de florini.

Dar ideea genialã a lui Galileo Galilei a fostsã-ºi ridice obiectivul lunetei spre cer. A descoperitastfel lucruri uluitoare ºi în profundã contradicþiecu învãþãturile astronomiei practicate cu ochiulliber timp de milenii întregi. Luna nu mai era uncorp neted ºi lucios, ci unul cu suprafaþa asprã,alcãtuitã din munþi ºi vãi, formaþiuni geologiceuriaºe faþã de cele existente pe Pãmânt. Dintr-unsimplu nor luminos, Calea Lactee devenea oformidabilã aglomerare de aºtri, fãcând ridicolãimaginea celor 1022 de stele ale vechiuluifirmament, aºa cum se considerase vreme dedouãzeci de secole, începând de la Aristotel.Planeta Jupiter apãrea înconjuratã de patru puncte

luminoase (erau abia primii dintre numeroºii sãisateliþi), cãrora savantul italian le-a remarcat nudoar prezenþa, ci ºi miºcarea rapidã, la diferitedistanþe, în jurul corpului planetar. A observatpânã ºi inelele lui Saturn, nerecunoscându-le caatare, ci printr-o slabã concentrare de luminã înocularul lunetei sale cu putere totuºi limitatã, faptce l-a ºi determinat pe observator sã numeascãacest corp ceresc excentric „astru cu urechi”.

Diplomat ca întotdeauna, Galileo ºi-a oferitdescoperirea celor patru sateliþi jupiterieni Mareluiduce Cosimo al II-lea al Florenþei, denumindu-i –într-o scrisoare personalã ºi în dedicaþia lucrãriiSidereus Nuncius – stele „medicee” („MediceaSidera”). Cu toate meritele istorice alestrãlucitului promotor al Renaºterii florentine,astãzi nimeni nu le mai spune aºa. Ar putea fievocate tot atât de bine cu numeledescoperitorului, „Galilea Sidera”, fãrã a supãramemoria nimãnui. Cu atât mai puþin autoritateaºtiinþei.

Observaþiile astronomice ale lui Galileo Galileinouã ni se par normale ºi inatacabile, darmentalitatea epocii ºi, mai ales, ideologia oficialãa Bisericii Catolice erau cu totul strãine deasemenea descoperiri incomode. Strãine ºipotrivnice, totodatã, fiindcã ele veneau sã tulbureimaginea unui univers dogmatic, bazat pe Biblieºi pe învãþãturile lui Aristotel, acestea din urmãacceptate ca pilon indestructibil în filozofiascolasticã a peripateticienilor ºi în ideologiacreºtinã. Pãmântul era fix ºi plat, buriculUniversului, iar Soarele, stelele ºi planetele seroteau cu miºcãri egale ºi uniforme în jurul lui.Astrele erau luminoase ºi pure, ca lucruri fãcândparte din cerul divin. Cine ar fi spus altfel ar filovit în însãºi temelia bisericii, iar Galileo,angajându-se pe urmele lui Copernic, avea sãsimtã din plin urmãrile acestui act taxat dreptinsubordonare fãþiºã ºi erezie. Cercetate prinluneta-telescop, planetele Mercur ºi Marte îºipuneau în evidenþã natura „obscurã”, iar Soareleexpunea pete pe suprafaþa lui. Condiþia „perfectã”a spaþiilor siderale era astfel lovitã deimperfecþiune ºi impur.

Galileo ºtia pe ce nisipuri miºcãtoare se aven-turase, dar pentru el observaþiile concrete ºi con-cluziile ºtiinþifice ce puteau fi trase din ele consti-

tuiau cel mai ferm teren. O întreagã strategiemenitã sã le facã acceptabile de cãtre minþile încãnedeschise spre nou, ºi mai ales de cãtre oficiali-tãþile ecleziastice înþepenite în dogmã, gãsim înnumeroasele sale scrisori. Epistole adresate atâtspiritelor congenere, ci ºi neprietenilor, lainterogãrile tot mai imperioase ºi tot mai pericu-loase ale acestora din urmã. Nu întâmplãtorfiecare nouã descoperire este comunicatã abiadupã un set consistent de argumente protectoareºi alibiuri. Scriptura, Sf. Augustin, DionisosAreopagitul ºi alte figuri patristice sunt chemateîn sprijinul faptului cã „Dumnezeu nu ne-a opritsã-i studiem natura, fie ºi cu simþurile noastre”.Teoria copernicanã punea în centrul lumii Soarele,Pãmântului ºi celorlalte planete revenindu-le cali-tatea de a se miºca pe diferite orbite în jurulastrului central. A spijini o asemenea concepþierevoluþionarã era pentru Galileo, în lumina propri-ilor sale cercetãri, o apãrare a adevãrului ºtiinþificºi a libertãþii de gândire. „Sunt acolo în cer mis-tere atât de adânci ºi concepte atât de sublime, pecare clipele de veghe, truda ºi studiile a sute degenii ascuþite nu le-au pãtruns încã prin investigãricontinui de-a lungul a mii ºi mii de ani”, afirmãel la un moment dat, copleºit de perspectivaaceasta nouã, la deschiderea cãreia contribuia ºi eldin plin. Dar ºi conºtient de faptul cã sfideazãinterdicþiile bisericeºti proiectate asupra cercetãriiºtiinþifice, neliniºtit în fond de reacþiile celorinteresaþi de reducerea spiritului la ignoranþã ºidogmã. Descoperind pete în Soare, luneta luiGalilei oferea argumente ce puneau la îndoialãlitera inatacabilã a cãrþilor sfinte.

Cartea fundamentalã a lui Copernic, Derevolutionibus orbium coelestium, fusesepublicatã chiar în anul morþii autorului ei, ceea cel-a salvat de la o relaþie directã ºi personalã cuInchiziþia. Când tipãrea Dialog despre cele douãmari sisteme, Galileo Galilei era un sexagenar cuo condiþie fizicã precarã, dar asta n-a împiedicatSfântul oficiu de judecare a crimelor religioase sã-ltârascã la vreme de iarnã pe drumurile Romei ºiîn chiliile-carcerã ale tribunalului inchizitorial.Declaraþiile lui, fãcute benevol sau luate subpresiune, ne lasã sã înþelegem la ce umilinþeimpardonabile a fost supus acest geniurenascentist spre a-ºi renega cercetãrile ºiconvingerile nãscute din spiritul ºi în sensul dedezvoltare ale unei ºtiinþe adevãrate. Zdrobit pânãla lacrimi de teamã ºi de neputinþã, a semnat încele din urmã – în catedralã, în faþa unui întregsobor de episcopi veniþi anume sã asiste cusatisfacþie la „înfrângerea exemplarã” a ereticului –un document redactat de torþionarii lui morali.Dupã care, spune legenda, ar fi rostit celebrelecuvinte de negare a negaþiei : „ªi totuºi semiºcã!”, prãbuºindu-se imediat în leºin. Chiardacã nu le-ar fi putut rosti, e sigur cã le-a gânditastfel. ªi a mai avut zile sã vadã cum, dupã niciun deceniu de la aceastã mascaradã papalã(pentru cã nu-i tocmai simplu sã ai un papã caduºman personal!), ideile lui se împrãºtiaserã dejaîn toatã Europa, cãrþi curajoase rãsãreaupretutindeni de sub pana discipolilor sãi,telescoapele altor savanþi sfidau alte limite aleastronomiei. Într-un cuvânt, sãmânþa bunã nu serisipise, nu fusese stârpitã, iar ºtiinþa nouã îºivedea temeinic de drumul ei spre ceea ce adevenit universul nostru tehnico-ºtiinþific de azi.

Buon compleanno, Lunettina!Mircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

3311




Speram, doream din tot sufletul, în anii încare marele dramaturg nãscut la Slatina maiera în viaþã, sã primeascã Premiul Nobel

pentru meritul inconfundabil de a fi revoluþionat,ca nimeni altul, teatrul secolului XX. Nu s-aîntâmplat aºa. Dupã ce a fost recompensat cuînalta distincþie Samuel Beckett, s-a considerat,probabil, cã teatrul absurd a fost în mod suficientrãsplãtit. Nu are importanþã cã, mult mai târziu,adicã în 2005, Harold Pinter a primit Nobelulpentru merite literare venind cam din aceeaºizonã a teatrului absurd. Dupã cum se vede,destinul literar, ca orice destin, e aranjat de bizareMoire. Se spune cã acestea, Moirele, erau bãtrâneºi urãte, neiertãtoare. Însãºi Hera se temea de ele.

Dupã ce destinul literar al lui Eugen Ionescuvizavi de publicul românesc apãrea, dupã 1989,limpezit ºi în sfârºit eliberat de opreliºtiideologice, iatã cã o nouã Moirã, de la Paris,deturneazã accesul românilor spre operadramaturgului. Mã abþin sã adaug „român” sau„francez” pentru cã tocmai aici e buba. Marie-France Ionesco refuzã sã recunoascã activitatealiterarã desfãºuratã în România de tatãl ei ºiinterzice orice reprezentare a pieselor sale înlimba românã. Dreptul moºtenitoarei esteîntemeiat în acest caz pe sfidarea orgolioasã a totce e românesc. Începând cu Nicolae Manolescu,ambasadorul României la UNESCO, ºi sfârºind cuultimul fan român al lui Ionescu, toþi se întreabãde ce. Situaþia creatã în jurul acestui incidentnefericit din relaþiile culturale româno-francezeeste cât se poate de absurdã, adicã ionescianã eaînsãºi. „Ce ar spune autorul Rinocerilor despre oastfel de rinoceriadã?” se întreba cineva pe bunãdreptate. Curat rinoceriadã! ar fi spus altautoexilat român ºi vom vedea de ce.

Nu dezavuez interdicþia aplicatã românilor demoºtenitoarea Marie-France. E dreptul ei. În

România haotic becalizatã ºi manelizatã,centenarul Ionescu ar fi vulgarizant oglindit înmedia. Dar în vreme ce ea crede cã sancþioneazã,de pe poziþii de superioritate culturalã, un regimpolitic rãmas cripto-comunist ºi un popor primitivcare nu meritã rãsfãþul intelectual oferit de operatatãlui, Marie-France devine de fapt personajulDaisy din Rinocerii care se lasã purtatã de val,alãturându-se turmei de rinoceri defãimãtori aiRomâniei. Poate cã asta meritãm, deºi existã oRomânie a competenþelor culturale la vârf care numeritã acest tratament cinic. Doamna Marie-France afirmã cã tatãl ei e numai scriitor francez,deoarece opera cea mai importantã a scris-o înlimba francezã. E adevãrat. Nimic nu-l trãdeazã afi român. Ionescu e nume eminamente francez depe vremea lui Carol cel Mare. Ea însãºi, nãscutãîn Franþa în 1944, se considerã numai francezã. ªiasta e în alt fel adevãrat. Numai cã, dând laivealã acest dezgust faþã de neamul aºezat lagurile Dunãrii, nici nu-ºi dã seama cât deromâncã poate sã fie. Cãci ce este mai specificromânesc decât scârba - unii faþã de alþii -,împroºcarea cu noroi a propriilor valori, blamareasau nerecunoaºterea originii. ªi nu e vorba de„greaþa” sartrianã, ci de una neaoº româneascã. Sevede cã aceasta i-a fost „amprentatã genetic”,independent de voinþa ei ºi fãrã s-o recunoascãvreodatã.

Situaþia creatã e de un absurd comic pânã laurmã. Ionescu e interzis în limba românã, darjucat la Timiºoara în limba germanã cu ocaziacentenarului. Cred cã scrierile lui Eugen Ionescuau avut mereu soarta de a fi interzise sub oformã sau alta în România, dar nu numai.Publicul s-a obiºnuit cu asta ºi-l preþuieºte parcãmai mult atunci când e interzis. Tot pe listainterziºilor apare dramaturgul la sfârºitul filmului

Z al lui Costa Gavras. Prin radicalismul lor, acestescrieri deranjeazã iar când accesul la ele a devenitposibil, trebuia sã se iveascã un alt factorderanjant. E în firea lui Ionescu sã fie incomod,sã inducã zâzanie, controverse. Dacã doamnaMarie-France nu l-ar interzice azi românilor peEugen Ionescu, am putea s-o bãnuim cã nu esteurmaºa dramaturgului. Aºa, scena care se joacã înprezent, un apendice la Rinocerii, o are caprotagonistã pe Daisy (Marie-France) înmomentul în care urmeazã sã îi creascã un cornde rinocer în cap, precum lui Jean, prietenul luiBeranger. Numai cã Beranger rãmâne om pânã lacapãt. El nu capituleazã în faþa agresivitãþilorconjuncturale. În faþa modei denigratoare.Beranger reprezintã crezul dramaturgului. Daisynu. Eugen Ionescu interzis înseamnã trãiascãEugen Ionescu!

Eugen Ionescu interziszapp-media

Adrian Þion

termenii expuºi pãnã aici, un act teoretic. ªiinvers. În limbajul lui Holmes: punctul în carecazul pare a se complica excesiv e deseori cel încare totul se elucideazã.

Deveniri-vizibile, puncte de intensitate,semnificat vid.

*Termenul de post-teorie încearcã sã justifice

desprinderea studiului literar atît de legãturileprea strînse (ºi inegale) cu filosofia, cît ºi deinfluenþa, mai ales americanã, a teoriei franceze.El reprezintã însã doar o confuzie în plus, pelîngã multe altele care traseazã ºi afecteazã istoriaºi prezentul teoriei.

Vãzutã tradiþional ca un abac conceptual pusîn slujba criticii ºi istoriei literare sau, la cealaltãextremã, ca un mijloc filosofic de a tempera ºichiar ºterge fluxurile periculoase ale literaturii,teoria a explorat ambele direcþii (pînã la epuizarealor în zone în care teoria învinsã, stoarsã, reuºeºtecu un ultim gest – al ºtergerii-de-sine – sã epuizezeºi formele care o controleazã: moartea teoriei eîntotdeauna moartea literaturii, aºa cum moartealiteraturii e, fãrã scãpare, moartea filosofiei).Aceste gesturi violente confirmã nu doar þesãturastrînsã a literarului ºi teoreticului, ci ºi iluzia

detaºãrii, a identitãþii, a subiectului într-un fel saualtul plin.

Teoria nu e nicidecum un instrument. Ea nuoferã metode pe care criticul literar le-ar puteaaplica textelor. Ea nu e, în înþelesul dat deHeidegger, la îndemînã. Nu e nici un suportconceptual pentru a facilita accesul la imaginar ºia gîndi, eventual, structura, vizibilitatea acestuia.Toate aceste gesturi se întîmplã, fãrã îndoialã, înrevistele literare, în tezele de doctorat, în cursurileuniversitare. Sunt în joc reputaþii, canoane,utilizãri ale limbajului, rarefieri de semnificaþie,tehnici de persuasiune. O lume întreagã prinsãaparent într-o coerenþã intersubiectivã, precumproiectul neterminat al modernitãþii aºa cum îlgîndeºte Habermas, pentru care nu e vizibilconflictul interior al modernitãþii, care o face sãeºueze continuu în violenþã.

Dincolo de toate acestea, teoria nu e un altjoc de limbaj. Rãdãcinile ei nu sunt ontologice,impresioniste, tematice sau categoriale. Dacã e são gîndim în metafora naraþiunii ºi sã pretindemcã e posibilã o discursivizare (o devenire-vizibilã)a singularitãþii ei, trebuie mai întîi sã odesprindem de toate aceste locuri comune, bachiar de formalismul întreg al unui asemeneaproces de înþelegere, de aceastã geografie aconceptelor.

A cincea naraþiune nu le înlocuieºte pecelelalte ºi nici nu alege ºi/sau confirmã vreuna

dintre ele. E o naraþiune pentru cã nu e o metodãsau un sistem ºi pentru cã e temporalitateaconcretã a semnificaþiei. O naraþiune mereu outof joint. Nu e preocupatã de controlul a cevaexterior, ce o precede, ci permite exterioritatea înmãsura în care aceasta e efectul vizibil (ca în LasMeninas) al conflictului perpetuu pe carenaraþiunea îl are cu sine. Cãutãm un limbaj, uneveniment al teoriei care sã ne permitã sã vorbimîn afara pericolelor hazardului deplin sau alfilosofiei cãreia mereu îi scapã literatura. Glasulliteraturii, scriitura ei, diferanþa ei.

Dupã toate aceste precauþii ºi repoziþionãriconceptuale, cum mai putem vorbi despresingularitatea celei de-a cincea naraþiuni? Punctulde emergenþã a unei asemenea vorbiri (ce devineîn înaintarea sa ca urmã un punct de intensitate)e asemãnãtor celui care pretinde cã în filmul luiEisenstein e presupusã deja ºi expusã esenþacinematografului. Emergenþã ºi intensitate. Vomfolosi, ca element ajutãtor care face vizibilãaceastã miºcare, o nouã metaforã: a studiului. Înstacojiu.

(continuare într-un numãr viitor)

(urmare din pagina 7)

Studii în stacojiu (II)

3322




Cu prilejul aniversãrii a 90 de ani de la înfi-inþarea, în 1919, a Operei Naþionale Române dinCluj, actuala stagiune a instituþiei se doreºte a fiuna de excepþie. Cu aceastã ocazie, directorulOperei, regizorul Rareº Trifan, a avut amabilitateade a ne acorda prezentul interviu. Rareº Trifan esteabsolvent al Universitãþii de Muzicã din Bucureºti ºial programelor de masterat ale Academiei deMuzicã “Gh. Dima” din Cluj ºi Indiana UniversityJacobs School of Music. S-a specializat în manage-ment cultural ºi în 2006 a absolvit The KennedyCenter Institute for Arts Management dinWashington DC. Este ºi membru UNITER.

Ionuþ TTitus IIleºoi: - Câte spectacole va aveaactuala stagiune a Operei Naþionale Române dinCluj?

Rareº TTrifan: - Numãrul de spectacole ale stagiu-nii este egal cu cel al celorlalte stagiuni. Nu cred cã“90” trebuie aniversat printr-un numãr mai mare despectacole, ci prin câteva titluri care sã iasã cumvadintr-o rutinã.

- Ne puteþi spune câteva titluri mai importantedin acest aprilie sau mai? Sau în general din toatãstagiunea?

- Titlurile la care m-am gândit pentru stagiuneaaceasta, cum spuneam, sunt legate de cei 90 de anipe care îi aniversãm. Sunt titluri pe care le-aº punesub semnul destinului, unul numindu-se chiar Forþadestinului, capodopera clasicã verdianã, iar celãlalt ooperã probabil necunoscutã în România, însã olucrare de referinþã a secolului XX, Cariera unuilibertin de Stravinski, care, aºa cum spuneam, stã ºiea sub semnul destinului. Premiera Forþei destinuluiar fi trebuit sã aibã loc în aprilie, însã din cauzaîntârzierii bugetului, am decis sã facem o avan-premierã undeva la sfârºitul lui martie ºi sã oprezentãm ca spectacol la începutul stagiuniiviitoare, 2009-2010. Cariera unui libertin va mergeînainte aºa cum a fost programatã ºi vom avea ºi opremierã de balet, un spectacol coupé Paquita ºiLes Sylphides sau Chopiniana (de Ludwig Minkus,respectiv Frédéric Chopin). De asemenea, ne-amgândit ºi la un concert în aer liber, în faþa Operei,tot pentru a marca cei 90 de ani, ºi pentru cã îmiplace sã cred cã suntem o Operã a tuturor, o Operãa clujenilor, cred cã e interesant sã venim noi înîntâmpinarea publicului pentru a-l putea atrage apoiîn salã.

- Cum poate Opera atrage, pe lângã publiculfidel, mai elitist, ºi publicul “normal” spre acest pro-dus cultural ce aparþine sferei de “hi-culture”?

- Opera îºi are, într-adevãr, publicul sãu fidel,ceea ce e foarte bine. Totuºi, poate ºi datoritã for-mãrii mele profesionale, pe care mi-am desãvârºit-oîn afara þãrii, nu mai consider Opera ca fiind “hi-culture”, ci tendinþa este sã fie consideratã unspectacol care sã se adreseze tuturor. Sigur cãfiecare, în funcþie de gradul sãu de culturã, poate sãîl decodifice la nivelul la care îl doreºte. Cred cãsunt spectacole pentru public care se adreseazãtuturor. Atunci când ne-am dus la cele douã mall-uri din Cluj, în cadrul unui program “OperaShopping”, chiar am abordat un repertoriu extremde uºor digerabil, care sã se adreseze tuturor, sãvinã în întâmpinarea publicului, prin care sã îl

atragem apoi la noi în “casã”. Tot de asta vrem sãorganizãm ºi acest spectacol în faþa Operei.

- Care ar fi perioada în care doriþi sã organizaþiacest spectacol?

- În iunie am dori sã îl organizãm, spre sfârºitulstagiunii, pentru cã vremea va permite.

- Dacã aþi putea divulga ºi niºte nume mari carevor pãºi pe scena Operei clujene, care ar fi acelea?

- Avem deja în plan sã invitãm nume mari,unele care tocmai au plecat de aici, cum ar fiGeorge Petean. Nume importante vor fi invitate ºiîn septembrie, pentru o reprezentaþie specialãOtello, pe care o dedicãm tot aniversãrii, ºi pentrucare avem invitat un dirijor de renume internaþio-nal, Miguel Gómez Martínez, iar printre soliºti peFranco Farina ºi Alberto Gazale, douã nume impor-tante, ºi cred cã va fi un spectacol care sã iasã dinrutinã.

- O curiozitate a mea ar fi legatã de fonduri.Odatã cu împlinirea acestor 90 de ani de la înfi-inþarea Operei, s-au alocat ºi niºte fonduri pentrurenovarea interiorului, deoarece vedem cã faþada efoarte frumoasã, dar înãuntru lucrurile stau puþinaltfel?

- Nu pot sã rãspund oficial la aceastã întrebare,întrucât administraþia clãdirii revine TeatruluiNaþional ºi tot acestuia îi revine ºi coordonareaproiectului de renovare. De asemenea, de laMinisterul Culturii ºi Cultelor nu am primit veºtidespre continuarea proiectului. Sigur cã ne dorimcu toþii sã avem o clãdire pusã la punct în care sãputem invita fãrã jenã artiºti de talie internaþionalã,o clãdire în care sã poþi organiza la un moment datun festival de operã, dar acestea sunt proiecte pecare eu trebuie sã le pun în parantezã, sau sã leamân din cauza dotãrii precare a clãdirii, a condiþi-ilor de lucru de care nu sunt nici eu mulþumit.

- Cât din publicul de operã este acelaºi cu pub-licul de teatru? Se pot compara cele douã “fluxuri”de spectatori?

- Am fãcut niºte studii în sensul acesta, pentrucã eram curioºi sã cunoaºtem portretul publicului ºisã vedem compoziþia acestuia, ºi atunci când abor-dãm niºte genuri care cumva se suprapun, cum arfi María de Buenos Aires, se observã cã publicul deteatru ºi de operã trece graniþa ºi avem o mixturã.De asemenea cred cã dacã voi continua sã invitregizori care vin din lumea teatrului ºi monteazã ºititluri de operã, din nou voi atrage ºi public deteatru. Mai mult decât atât, pentru stagiunea urmã-toare m-am gândit la un proiect cu CarminaBurana, la un spectacol complet, deci nu la un con-cert ca la Filarmonicã, ºi atunci cred cã voi atrage ºipublicul de muzicã simfonicã, prezentând un spec-tacol care are scenografie, cor, balet, CarminaBurana fiind un titlu care într-adevãr se preteazã lao montare absolut completã. Dacã opera sereteatralizeazã, atunci sunt ºanse ca publicul deteatru sã vinã ºi înspre operã.

- Consideraþi cã montarea unui spectacol deoperã dintr-un spaþiu convenþional într-un spaþiuneconvenþional ar schimba perspectiva spectatoruluisau ar atrage mai mult public, dar ar pierde dinpublicul fidel?

- Nu cred. Sigur, nu putem compara publicul

românesc cu publicul occidental, care are în spateani de experienþe ºi experimente, care are o mintemult mai deschisã ºi mult mai puþine prejudecãþi.Eu spun cã atât cât e vorba de spectacol, lumeafiind oricum avidã de spectacol, probabil cã ampierde o parte a conservatorilor, însã am câºtigapublic nou. ªi o remarcã pe care aº dori sã o maifac este aceea cã tocmai acum, când trecem printr-operioadã de crizã, publicul vine cel mai mult laspectacole. Tocmai acum avem nevoie de cât maimulþi artiºti, una din datoriile acestora fiind chiarde a ridica moralul oamenilor cu cât mai multereprezentaþii. Chiar zilele acestea mã gândeam cã artrebui sã iniþiez un proiect cu Muzeul de Artã,deoarece curtea sa interioarã are un potenþialenorm. Într-un proiect cultural cred cã ar arãta altfelºi în plus i-ar face bine ºi Muzeului, care are nevoiede fonduri, ca ºi noi de altfel, ºi cred cã ar fi o acþi-une de imagine bunã. Sunt titluri de operã care arputea fi montate extraordinar acolo. Acustica ar fifoarte bunã. Mã gândeam ca pentru stagiuneaviitoare sã îi abordez ºi sã ne gândim la un proiectconcret.

- Cât la sutã din fondurile alocate acestui an fes-tiv sunt fonduri europene ºi cât la sutã sunt fonduride la Ministerul Culturii sau Primãrie?

- În ceea ce priveºte atragerea fonduriloreuropene în mod direct, ea nu existã. Sigur cã prinintermediul Ministerului, în mãsura în careMinisterul are proiecte de anvergurã ca sã atragãfonduri europene, asta se poate face. La nivelul nos-tru, deocamdatã, asta nu existã. Am iniþiat un con-tact cu Opera Europa, un club al opereloreuropene, dorind sã intrãm ºi noi ca membri. Astava însemna proiecte fãcute în parteneriat cu alteinstituþii similare europene.

- Începând din ce an?- Chiar din anul acesta sau de la începutul stagi-

unii viitoare. Sigur, asta presupune plata unei coti-zaþii sau a unui membership. Dar fãcând parte dinfamilia lor ai acces la o piaþã mai largã, la numeleunor artiºti, la o bazã de date a serviciilor ºi aºamai departe, ºi cred cã de asta avem ºi noi nevoie,sã intrãm într-un circuit european. Nu cred cã ebine sã stãm doar aici. De la Primãrie pot sã spuncã acum doi ani am primit o sumã modestã, darbinevenitã. Anul trecut, de asemenea, i-am solicitattocmai pentru cã pregãteam aceastã aniversare ºine-au rãspuns cã fondurile nu le-au permis sã neaibã în vedere ºi sã vedem anul acesta dacã vorconsidera cã 90 este o cifrã destul de importantã.Acum, desigur, este între 75 ºi 100, dar eu spun cãmeritã. Meritã pentru cã nimeni nu se poate sus-trage istoriei ºi toþi vom fi judecaþi în onoare sau îndezonoare prin prisma faptelor noastre.

- Dacã aveþi un ultim mesaj pentru publicul clu-jean cu ocazia acestui an aniversar, care ar fi acela?

- Mesajul este cel pe care îl regãsiþi ºi pe paginade web a Operei: tot ceea ce facem facem pentrupublic, încercãm sã fim la înãlþimea misiunii noas-tre ºi îi aºteptãm sã vinã cât mai des la Operã. Oaniversare nu se poate face fãrã invitaþi. O aniver-sare este cu atât mai frumoasã cu cât ai mai mulþioaspeþi la tine acasã, iar asta ne dorim ºi noi, altfelaniversarea e tristã…

Interviu realizat de Ionuþ TTitus IIleºoi

muzica

“Tocmai acum, când trecem printr-o perioadã de crizã, publiculvine cel mai mult la spectacole”

de vorbã cu Rareº Trifan, directorul Operei Naþionale Române din Cluj

Deºi nu mã aºtept sã fiu crezut, mãrturisesccu mâna pe inimã – încã mai ampalpitaþii! – cã am vãzut Marilena de douã

ori. Prima datã la TIFF-ul clujean 2008, dupã carevizionare am motivat astfel includerea peliculei întop-ul celor mai proaste trei filme din festival:„[...] pentru platitudinea demersului regizoral,mimarea mizerabilismului, incontinenþã ºi, nu înultimul rând, pentru impudoarea de a ieºi înpublic cu un asemenea subprodus cinematografic(faptul cã Daneliuc nu se aflã la prima «abatere»de acest fel este circumstanþã agravantã!).” (v. Tribuna, nr. 140/2008). Atunci, de ce am«recidivat» acum, când filmul a intrat în reþeauade distribuþie? Pentru cã mi s-a pãrut onest, atâtfaþã de Mircea Daneliuc cât ºi faþã de cititoriiacestei cronici, sã scriu nu din amintiri, pebâjbâite, ci având proaspãt în memorie filmul.

Pânã în 1989 Mircea Daneliuc a fost unul

dintre cei mai interesanþi regizori români, cu unextraordinar impact la public ºi criticã. Avândaura luptei cu cenzura, dar nu doar din acestmotiv, filmele sale erau „vânate” de spectatori ºiinterpretate în aceeaºi cheie precum romanele luiBuzura de pildã. În primii ani de dupã ’89, dintr-o inerþie a gloriei (meritate) dobânditeanterior, ºi publicul ºi critica s-au îmbulzit lafilmele lui Daneliuc, conferindu-le sensuri ºi valoricare de fapt nu prea existã. Mãrturisesc cã a fosto capcanã în care am cãzut ºi eu,(auto)convingându-mã ºi încercând sã-i conving ºipe alþii de valabilitatea mesajului din A 11-aporuncã (1991), în fapt o parabolã superficialã,rudimentarã aproape, un amestec haotic destiluri, motive ºi teme, însã nu lipsit de virtuþi înanumite fragmente; de umorul, în realitate ca ºiinexistent, din Tusea ºi junghiul (1992); deacoperirea esteticã, ºi ea absentã, amizerabilismului din Aceastã lehamite (1994); deacurateþea demersului din Senatorul melcilor(1995), acesta din urmã totuºi cel mai bun filmpostdecembrist al lui Daneliuc, de vãzut ºi azi –nu în ultimul rând graþie lui Dorel Viºan careduce în spate (mai) tot greul. Dar nu am putut cuniciun chip sã fac faþã teribilismului vulgar din

Patul conjugal (1993), iar dupã Ambasadori,cãutãm patrie (2003), film de o înfiorãtoareincoerenþã stilisticã, nul din punct de vedereestetic, pentru mine a fost limpede cã destinulartistic al regizorului Mircea Daneliuc s-a încheiat.Sistemul nervos (2005) ºi Legiunea strãinã (2008)nu mai înseamnã nimic, doar, cel mult, oenervare tristã pentru spectatorul care are curajulsã le vadã, precum ºi nostalgia dupã o marepromisiune a filmului românesc. Ca majoritãþiicovârºitoare a congenerilor, dar ºi a maivârstnicilor colegi de breaslã, libertatea se pare cãnu i-a priit, pentru cã, am spus-o nu o datã,Daneliuc cel de pânã în 1989 este un cu totul altregizor: mult mai bun! Filmele predecembriste –începând cu debutul din 1975, Cursa, de oextraordinarã curãþenie moralã ºi o acurateþestilisticã deosebitã (singurul film realizat pescenariul altcuiva, respectiv al lui Timotei Ursu),continuând cu Ediþie specialã (1977), Proba demicrofon (1980), Vânãtoarea de vulpi (1980),Croaziera (1981 – capodopera lui M.D.),Glissando (1984), Iacob (1988 – o capodoperãratatã, în schimb un rol genial pentru DorelViºan) – sunt, în ciuda neîmplinirilor sau adefectelor, mult mai puþin prãfuite, mult maipuþin datate, mult mai puþin conjuncturale ºiincomparabil mai nuanþate, mai subtile (nuîndrãznesc sã spun mai rafinate) decât peliculelecare umplu a doua parte a operei sale.

Dar sã revenim la... oaia noastrã neagrã,Marilena, cea mai recentã premierã româneascã aanului, pe un scenariu (realizat dupã o prozãproprie) de ºi în regia lui Mircea Daneliuc.Marilena (Cecilia Bârbora) este o femeie detreizeci ºi ceva de ani, muncitoare într-o fabricãfalimentarã, al cãrei iubit, Radu (SergheiNiculescu Mizil), se întoarce dupã patru ani dinCanada, nu de voie ci fiind expulzat. Radu nubãnuieºte cã Marilena are o fetiþã cu cel mai bunprieten al sãu, Sebi (Nicodim Ungureanu), deºiºtie cã cei doi „ºi-o trag” (am citat din film). Cumiubitul „canadian” promite sã nu stea prea multpe capul ei, Marilena îºi duce fetiþa, o ascunde defapt pentru douã sãptãmâni la inginerulSmântânicã (Cornel Palade), ºeful ei. Între douãafaceri, respectiv comerþ cu lânã... de broascã(Cum, nu v-aþi prins ce-i aia? Valutã falsã, cealtceva!), Radu tot vrea ca Marilena sã-i facã uncopil. Spre final (venit oricum dupã prea multtimp), acþiunea ia o turnurã poliþistã dar asta nuridicã defel miza filmului. Totdeodatã, Marilenaare parte de sex ceva de speriat, toþi bãrbaþii dinfilm o doresc ºi o posedã, cu sau fãrã voia ei.Aceasta ar fi partea „fizicã” a filmului... În plan„metafizic”, Marilena – sfâºiatã între iubireamaternã, dragostea (reînviatã) pentru Radu ºiiubirea capricioasã pentru Sebi –, convinsã fiindpânã în adâncul fibrei fiinþei sale, existenþialistvorbind, cã viaþa este urâtã rãu de tot, crede cãmai poate salva ceva din ordinea lumii dacã îºiimpune o suferinþã, o constrângere acolo care sã-imai edulcoreze pãcatele ºi sã o ajute sã-ºiîndeplineascã visele. Ei bine, ce credeþi cã-i trece...lui Mircea Daneliuc prin cap? El îºi obligãpersonajul sã se abþinã cât mai mult de la a facepipi. Scenele cu biate femeie chinuindu-se dinacest motiv, ca penitenþã, sunt de un ridicol greude suportat. De altfel, defecatul ºi urinatul,filmarea personajele stând pe veceu sunt aproape

un lait-motiv al filmului. Asta tot pentru cã – nu-iaºa? – viaþa e urâtã...

În sfârºit, pentru Mircea Daneliuc totul e urât,oamenii ºi întâmplãrile lor, ziua ºi noaptea,ploaia, vara, cãldura, oraºul, satul, valea, dealulº.a.m.d. Ceea ce se observã mai greu, pentru cã epur ºi simplu de necrezut, este cã (aproape)disidentul de odinioarã ne oferã în Marilena unfilm cu care propaganda comunistã s-ar fi pututmândri, un „rechizitoriu” absolut la adresasocietãþii capitaliste decadente aflatã în plinproces de putrefacþie, de descompunere moralã ºimaterialã ºi invers. La aproape douãzeci de ani dela Revoluþie, sã numim convenþional astfelevenimentele din decembrie 1989, totul înRomânia este rãu, corupt, putred. Oameniicinstiþi, care nici nu existã ca personaje în film,nu au nicio ºansã. (În treacãt fie spus, într-osocietate atât de condamnabilã ºi blamabilãMircea Daneliuc însuºi a fãcut nouã filme în 18ani!) Mã rog, acesta poate fi punctul de vedere alautorului. Supãrãtor este faptul cã din perspectivarealizãrii cinematografice Marilena denotã de lacap la coadã un amatorism de cineclub ceva mairãsãrit. Aº fi foarte curios, de pildã, dacã cinevapoate spune ce noimã are filmarea cuîncetinitorul a secvenþei de început, cea aaltercaþiei dintre Sebi ºi un alt ºofer în urma unuiaccident rutier? Poate doar faptul cã aºa urmeazãsã fie tot filmul: lent ºi plictisitor, de o exemplarãplatitudine. Însã nu cred cã Mircea Daneliuc avrut sã fie atât de subtil.

Îmi amintesc de momentul penibil în care s-auaprins luminile în salã dupã cea de a douaproiecþie a Marilenei la TIFF ºi pe scenã au urcatNicodim Ungureanu ºi Serghei Niculescu Mizil.Nicio întrebare din public, spectatori stânjeniþi dece tocmai le-a fost dat sã vadã ºi de alocuþiunealui Ungureanu care încerca sã convingã un publicavizat cã Mircea Daneliuc (încã mai) este unuldintre cei mai mari regizori români de film. Atâtadoar cã nu ei, interpreþii, sau nu doar ei trebuiausã se confrunte cu publicul. Pentru cã în modabsolut surprinzãtor actorii din Marilena sunt,fãrã excepþie, în rol. Dar efortul lor este dinpãcate zadarnic, din simplul motiv cã nu au cesalva. Regele este gol...

3333




film

MarilenaIoan-Pavel Azap

Mircea Daneliuc

Unele dintre paginile literare pe care leiubeam enorm acum vreo opt-zece ani sîntpuse cap la cap de Tolstoi în nuvela Sonata

Kreutzer. E o poveste despre un bãrbat care,imediat ce constatã cã era înºelat, într-o crizã degelozie, îºi ucide soþia. Tolstoi discutã problemacãsãtoriei ºi a iubirii în genere. ªi considerã cãBiserica a denaturat învãþãtura creºtinã (lãsatã deIsus) atunci cînd a oferit cãsãtoriei un loc central înviaþa comunitãþii. Iubire înseamnã preferinþã pentruo anumitã persoanã ºi e un temei suficient pentrucãsãtorie. Însã observãm cã preferinþa aceastadispare în timp sau se mutã spre un alt subiect, iarîn relaþie se instaureazã ura în locul iubirii. Ura ºidisputa continuã duc la înºelare, iar înºelarea poateduce la crimã. Aceastã discuþie e extinsã spreraportul de putere dintre femeie ºi bãrbat însocietate, spre calitatea dreptãþii juridice ºi spredurerea ºi nevoia de iertare pe care o presupune ocrimã. ªi cu aceastã ultimã idee ajungem în zonafierbinte a filmului conceput de Gabriele Muccino.ºi ca sã nu ne frigem aºa rapid, o sã mai plimb ovreme marfa prin piaþã.

Cînd am vãzut The Pursuit of Happyness,prima producþie realizatã de Muccino laHollywood, mã gîndeam cã realizatorul italian afost angajat de studiourile americane ca secretar cupropaganda. Filmul acela e o pledoarie nestãvilitãpentru visul american, pentru împlinire ºi successocial, cum cã ele vin doar prin muncã, încredere ºiîncredere în muncã. Aºa cum ºuvoaiele mãturãprimãvara satele româneºti din luncile unor rîurigureºe, filmul lui Muccino doboarã spectatorul dinconfortul ºi/sau problemele sale cotidiene, îl tîrãºtealãturi de personajul central pînã în fundulprãpastiei, iar acolo îi monteazã aripi ºi motor deavion de vînãtoare de top, pentru a demonstra cãvãzduhul e mai aproape decît am crede atunci cîndprivim în ecranul cinematografului. Seven Poundsreadunã echipa care a înãlþat The Pursuit: Muccino

– regizor, Jason Blumenthal, James Lassiter, ToddBlack – producãtori, Will Smith – producãtor ºiactor principal; mi-era de-ajuns pentru a fi stîrnit sãvãd filmul.

În primul sfert de orã aflãm cã Smith vrea sã sesinucidã ºi vedem un dialog al sãu (din trecut,presupunem) cu un funcþionar al unei companiialimentare, un dialog în care Smith îl batjocoreºtepe om în ultimul hal, tocmai pe baza handicapuluiacestuia (funcþionarul interpretat de WoodyHarrelson era orb). Pãrea interesant, aºa cã mi-amabandonat prejudecãþile. Apoi vedem o altã faþã alui Smith (Ben Thomas pe numele sãu din acelmoment al filmului), un tip capabil sã influenþezedecisiv soarta unor oameni, pedepsindu-i aspru saugratulîndu-i în funcþie de constituþia lor moralã. Eun fel de Dumnezeu pus sã facã dreptate (pînã laurmã Fiscul în State e un fel de Divinitateasemãnãtoare celei din Vechiul Testament, care îipune la punct pe cei rãi, iar Ben zice cã e angajat laFisc). Miºcarea asta se tot repetã ºi povestea stã înpicioare jumãtate din film, cîtã vreme Ben ejustiþiarul de la Fisc. Dar odatã ce pãtrundem îndedesubtul istoriei sale, odatã ce ajungem la cauzeleei, jale.

Acum jalea asta cu siguranþã va fi pe gustulcelor care privesc un film cu sufletul. Seven Poundsva avea probleme cu cei cãrora o poveste le ajungela suflet prin raþiune. ªi aci s-au destrãmat toatekilogramele din titlu pentru mine. Smith vrea sãrepare o gafã cu urmãri din cele mai grave, atîtpentru sine cît ºi pentru alte persoane. Problema 1:urmãrile respective ar fi trebuit sã fie pedepsite delege în mod normal. Dar nu avem vreo explicaþiecum de nu a fost judecatã penal fapta sa. Problema2: e incredibil cã omul ãsta aleargã ca un atlet declasã avînd în vedere cã avea un plãmîn în minus, obucatã de ficat lipsã ºi, pe deasupra, donase decurînd o cantitate însemnatã de mãduvã osoasã.Chiar dacã fac abstracþie de Problema 1,

presupunem cã justiþia aþipise oleacã, mã împiedicîn Problemele de tip 2 din film. Tocmai am trecutprin punctul fierbinte al filmului.

Pentru Pozdnîºev, personajul din SonataKreutzer, suferinþa moralã era cu atît mai mare cucît fusese achitat de justiþie, pentru cã îºi apãraseonoarea. Dar decizia în cazul sãu era motivatã, celpuþin era motivatã în raport cu legile vremii,acþiunea avînd loc în secolul al nouãsprezecelea înRusia imperialã. El povestea cazul sãu tuturor, cãutaiertare pentru crima sa în sufletul celor care îlascultau. Pentru Smith problema juridicã nu existã.Dacã exista, nu era posibilã drama de pe ecran.Suferinþa sa, apoi cãutarea izbãvirii în ajutarea unorfiinþe bune care treceau prin grele încercãri fizice(boli grave) sau sociale (maltratãri produse de iubiþiparanoici) nu ar mai fi avut loc. În The Pursuit ofHappyness nu conta cît de prefãcutã e traiectoriape care o urma Smith, pentru Muccino importantera visul american; în Seven Pounds nu conteazãdecît drama ºi în numele ei e abandonat minimulrealism dramatic, baza care poate face credibilã opoveste.

ªi ca trimiterile culturale propuse de film sã fiesãnãtoase, Muccino îi face cu ochiul luiShakespeare. Dupã spusele lui Will Smith, titlulfilmului e inspirat de Neguþãtorul din Veneþia, piesaîn care Antonio semneazã un contract deîmprumut cu Shylock, prin care cel din urmã poatesã îi taie un pound din corp împrumutatului dacãacesta nu va putea sã restituie suma la timp. Acinumãrul e mai mare, seven, ºi funcþioneazãsimbolic pe mai multe planuri. Iar dacã þineþimorþiº sã descoperiþi planurile astea, fiþi atenþi la unlucru: Do Not Touch the Jellyfish!

M-am culcat sâmbãtã seara cu gândul toniccã voi face o „grasse matinée”, cum zicfrancezii. Îmi vine sã zâmbesc: o

dimineaþã grasã, bine hrãnitã cu somn ºi cu ideipozitive. La ora ºapte a început bestia, adicãpicamerul vecinului (scriitorul Radu Þuculescu e…specialist în viaþa la bloc, de aceea mã gândescimediat la prozele lui, ca la o rãzbunare livrescã).Nemaiputând spera într-o dimineaþã cu lapte ºimiere, am ieºit la magazin, întrucât nu mai aveamcafea. Acolo am recunoscut-o, acolo am zãrit-oîntâia oara, în faþa buticului alimentar. Discretã,invidioasã, ipocritã, perfidã, rãzbunãtoare. Da, eraea, doamna CRIZÃ. Vai de noi, mi-am ºoptit cuprecauþie, însã Doamna, zâmbindu-mi aluziv, ºi-astrecurat mâna uleioasã în portofelul meu ºi mi-atãiat elanul.

Am ajuns acasã, în strigãte de picamer neostoit.Cafeaua nu-mi dãdea vigoare. Ce vom face laiarnã? Cum se va manifesta CRIZA? Gata, ºtiu!Iau din bibliotecã o Amélie Nothomb – LesCombustibles, carte scrisã în 1994, ca opremoniþie. Trei personaje (profesorul, asistenta ºiMarina) rabdã frig într-o casã cãptuºitã cu obibiotecã generoasã. E criza de dupã rãzboi, adicã

o rudã a Doamnei de azi. Mereu se spune: ce carteai duce cu tine pe o insulã pustie? Însã în carteaAméliei Nothamb se pune întrebarea: ce carte aiarde pentru cãldura fizicã? Autoarea se joacã astfelcu literatura ca ºi cum s-ar juca neostoit cu focul.Arde aia! Aia! Cã nu e bunã de nimic! Chiar aicitit-o cu atenþie? Ia reciteºte-o ºi vezi cã nu e cazuls-o arzi! Imediat m-am gândit la Truffaut ºi la alsãu Fahrenheit, iar mai apoi, în altã direcþie laBiblioteca din Alexandria, ca sã realizez implicitomagiul adus literaturii (ca în Cititoarea lui JeanRaymond sau Cititorul din peºterã de Rui Zink).În altã ordine de idei, spre o cheie macabrã: niºteoameni închiºi într-o peºterã ar sfârºi prin a sedevora între ei asemenea canibalilor?

Mã rog… E, oare, cazul sã ne punem paie încap, sã tragem obloanele, sã sucombãm? Într-olume schimbãtoare ºi ostilã nu mai gãsim un ROLuman? Despre asta scrie debutantul Nick Shenk înscenariul sãu, care l-a vrãjit pe Clint Eastwood, întranspunerea cinematograficã. Recentul GranTorino îi are în distribuþie pe Clint Eastwood, BeeWang, Ahney Her. Personajul central esteKowalski, polonez de origine, pensionar, veteran alrãzboiului din Coreea. Tocmai ºi-a înmormântat

soþia, cu acelaºi chip rigid, certat cu familia,bombãnind contra vecinilor imigranþi asiatici,sceptic faþã de religie. De la comic la dramã, Clintreuºeºte magistral o sintezã a rolurilor sale dejacelebre, într-un registru gradat pânã la o minuþie deceasornicar. Cândva Kowalski a ucis în Coreea. Aregreºeli în trecut, care îl transformã într-un zidimplacabil în comunicarea cotidianã. El discutãdoar cu un câine ºi nu cunoaºte nuanþele umaneale sufletelor, pânã când îl cunoaºte pe bãiatulThao, fiul acelor imigranþi. Kowalski iese încetul cuîncetul din carapacea morbidã, acceptãcomunicarea, implicarea, chiar ispãºirea. Un asiatic,citindu-i în suflet, îi spune direct: „Nu eºti fericit,de parcã nu ai fi întreg”. Kowalski luptã cu sineînsuºi, parcã n-ar dori sã-ºi dezgheþe sufletul. Sepriveºte în oglindã, îºi ureazã sieºi „La mulþi ani!”ºi îºi reproºeazã („stau cu aceste gâºte, ca ºi cupropria familie”) propensiunea spre solidaritateaumanã. Dacã are mâinile mânjite de sânge, sesacrificã pe sine pentru binele comunitãþii. Decât omoarte banalã, preferã o moarte în slujba celorlalþi.Un fel de rãstignire, ca o opunere în faþa rãului.Întotdeauna se gãseºte o soluþie. Picamerul a tãcut,criza s-a dus la iarbã verde, cã doar ºi primãvarapoate deveni o speranþã.

3344




colaþionãri

Picamerul ºi crizaAlexandru Jurcan

Seven PoundsLucian Maier

(Continuare din numãrul trecut)

Grazyna Szapolowska1 declara într-un interviudat pe postul de televiziune TCM (TurnerClassic Movies), într-o producþie (gen off

set) realizatã în colaborare cu Institutul Polonez dinLondra2, cum cã dintre toþi cineaºtii cu care acolaborat de-a lungul timpului singurii care i-auacordat o mare libertate de exprimare au fostKrzysztof Kieslowski ºi Andrzej Wajda. Amândoiaparþin fenomenului numit ºcoala polonezã de filmºi mulþi critici nu ezitã sã spunã cã dacã Wajda afost primul cu adevãrat mare cineast polonez,Kieslowski a fost ultimul. Despre Andrzej Wajda,actriþa polonezã spunea cã este unul dintre aceicineaºti care lucreazã efectiv cu actorul pe platoulde filmare, lasându-i acestuia o mare libertate deinvenþie ºi de interpretare. Astfel încât nu actorultrebuie sã deserveascã o mizanscenã dinaintepregãtitã cu atenþie, încã din faza de realizare adecupajului, ci punerea în paginã, actul de filmareîn sine urma sã þinã de anumite resorturiinterpretative cu care actorul venea în plus faþã deceea ce era deja prestabilit de regizor. Dar acestlucru, spune mai departe actriþa care a realizatremarcabilul personaj Magda din filmul luiKieslowski Scurt film despre iubire, doar foartepuþini regizori îl acceptã ºi îl simt cu adevãrat.Dincolo de colaborarea în film, este adevãrat, uºortardivã, cu Grazyna Szapolowska, Andrzej Wajda acolaborat cu actorii sãi principali din film ºi pescenele teatrale ale Poloniei3. De altfel maniera decolaborare, de lucru efectiv cu actorii pe cele douãnivele4 – scena ºi platoul de filmare – are astãzi,dupã mai bine de 50 de ani de creaþiecinematograficã dar ºi teatralã, ceva ce þine de oanumitã viziune specialã asupra vieþii. Actorii princare Wajda a dat viaþã personajelor filmelor sale auobservat, nu aveau cum altfel, rezultatul ultim, cel„încremenit” în copia finalã a filmului. Acestapresupunea mai întotdeauna o anume cãutatã,provocatã nesiguranþã, o capacitate neobiºnuitã deimprovizaþie prin adaptarea continuã la spaþiul defilmare sau la situaþiile propuse de scenariu.Anumite interogaþii nãscute în procesul filmãriiefective se dovedeau a fi mai intense decâtrãspunsurile iar acestea determinau, în modparadoxal, exact acele soluþii care, în momentulredactãrii formei finale a decupajului, a filmului înintegralitatea sa, erau cele gândite de cineast apriori.

Având un simþ plastic nativ dar ºi cultivat, maiales în tinereþe5 Andrzej Wajda îºi concepea întregulfilmic ca pe un tablou, ca pe o suprafaþã planã – înfond ca pe o scenã de teatru – în care lumeaobiectualã, cea figurativã, a personajelor, cea alocaþiilor ºi a fundalului mai mult sau mai puþinistoric, privirea ºi sugestia plasticã, savanta rigoare aconstrucþiei atmosferei duceau în cele din urmã laacea infinitã multiplicare a planurilor de construcþiecare a dat întregii opere filmice wajdieneprofunzimi de interpretare nebãnuite. De aici,poate, ºi permanenta sa modernitate stilisticã.6

Teatrul „Powszechy” din Varºovia7 a prezentatpe scena Teatrului Naþional din Bucureºti în anul1994 patru piese No scrise de Yukio Mishima,celebru scriitor, poet ºi dramaturg japonez.8

Remarcabila viziune regizoralã purta semnãtura luiAndrzej Wajda. Era un timp în care puþini ºtiau deataºamentul lui Wajda nu atât pentru teatru (scenaa fost în permanenþã un loc de refugiu dar ºi al

unei anumite intimitãþi a cineastului, mai ales dupã1967-1968), cât pentru teatrul japonez, în principalteatrul Kabuki ºi teatru No. Aceastã preocupare eralegatã de atracþia pe care cultura ºi arta japonezã auavut-o asupra cineastului încã din tinereþe.9

Interesant de amintit aici ineditul experiment pecare Andrzej Wajda l-a realizat în anii ’90, când aecranizat ultimul capitol din Idiotul cu actoriKabuki. Producþia cinematograficã, „una dintre celemai mari provocãri artistice ale anilor ’90”10, s-anumit Nastazja ºi a avut în rolul principal pemarele actor de teatru Kabuki Tamasaburo Bando.Acesta, în viziunea stranie ºi surprinzãtoare a luiWajda, a interpretat magnific un dublu rol: acela alprinþului Mâºkin ºi acela al Nastasiei Filipovna.

De fapt acest mod de lucru cu actorul, privireainsistentã îndreptatã de regizorul de film cãtreteatru, þine de tradiþia scolasticã a filmului polonez,a liniilor trasate de cel care a fost excepþionalulpedagog de film ºi întemeietorul ºcolii de film ºi deteatru de la Lodz, Jerzy Toeplitz11. Structurareaºcolii pe douã direcþii fundamentale – teatru ºi film– a determinat, pentru majoritatea absolvenþilor, ogândire asupra muncii cu actorul într-o formã cutotul specialã. Studenþii actori, formaþi pentru teatru(la acea datã nu exista o adevãratã ºcoalãinterpretativã doar pentru film), doreau sã joace înfilmele studenþilor de la regie, în timp ce cursurilede Istoria teatrului universal, Istoria ºi esteticaspectacolului teatral sau pur ºi simplu spectacolelede examen ale celor de la teatru atrãgeau studenþiide la regie de film. Aceºtia vedeau în teatru, înspectacolul teatral, atât în dramaturgia polonezã câtºi cea universalã, o provocare poate mai mare decâtfilmul. ªi asta deoarece întotdeauna WilliamShakespeare, Anton Pavlovici Cehov sau HenrikIbsen atrag ºi provoacã atât pe scenã cât ºi pemarele ecran mai mult decât orice alt scenariuoriginal!

De aceea teatrul, scena, marea dramaturgieuniversalã au fost pentru Andrzej Wajda – asemenipentru Ingmar Bergman, Roman Polanski sau, lanoi, pentru Lucian Pintilie – o altã formã, poate maiprofundã, poate mai intensã, de expresie ºi creaþieartisticã.

(Urmare în numãrul viitor)

Note:1 Lansatã în anii ’80 de Krzysztof Kieslowski (No

end, Scurt film despre iubire ºi Dekalog 6), cariera acesteiactriþe a cunoscut o ascensiune semnificativã mai alesdupã cãderea comunismului în þãrile din centrul ºi estulEuropei. În acest timp a colaborat cu regizori europenimarcanþi: cu Krzysztof Zanussi, alãturi de actorul ScottWilson în Fraþii lui Dumnezeu; cu Isztvan Szabo, alãturide Erland Josephson ºi Klaus Maria Brandauer înHanussen; cu Andrzej Wajda, alãturi de DanielOlbrytchski în superproducþia Pan Tadeusz.

2 Interviu realizat la Londra în 2008, difuzat pepostul TCM în primele luni ale lui 2009.

3 Pe aceastã linie a interferenþei dintre teatru ºi filmdar ºi a unui ataºament niciodatã reþinut faþã de RomanPolanski, un alt mare creator de regie teatralã dar ºi deregie de operã, Wajda a realizat în 2002 o adaptarecinematograficã a piesei de teatru Rãzbunarea, o comediescrisã a dramaturgului polonez din secolul al XIX-lea,Aleksander Fredro.

4 Pe lângã film ºi teatru Wajda a mai avut oprodigioasã activitate în teatrul de televiziune, atât înPolonia cât ºi în Franþa ºi Germania.

5 Imediat dupã sfârºitul celui de-al Doilea RãzboiMondial a studiat pictura la Academia de Arte Frumoasedin Cracovia.

6 Brenda Laurel analizeazã într-un original demersdin volumul Computers as Theatre, principiile de organi-zare ºi desfãºurare dramaticã atât a spectacolului teatral –implicit a celui cinematografic – cât ºi celui oferit de pro-gramele de computer. În capitolul intitulat The four caus-es sau Wy Things Are the Way they are vorbeºte desprecele patru cauze care funcþioneazã interactiv chiar în tim-pul procesului de creaþie. Acestea ar fi: cauza formalã,cauza materialã, cauza eficienþei ºi cauza finalã care s-aridentifica cu “plãcerea rezultatã ºi expresia particularã aacelui set de emoþii a audienþei” care duce la catharsis.(Brenda, Laurel, Computers as Theatre, Addison-WesleyPublishing Company Inc., London, 1998, p. 43)

7 Între anii 1962-1988 Andrzej Wajda a fostdirectorul Teatrului „Stary” din Cracovia. Din 1989 pânãîn 1990 a condus Teatrul „Powszechy” din Varºovia.

8 Nãscut în Tokio în 1925 Mishima scrie prolificpânã în 1970, când se sinucide în urma unui protestpolitic. Este autorul a 40 de romane, 18 piese de teatru,20 de cãrþi de prozã scurtã, 20 de volume de eseuri, unlibret ºi un film. Scrie, din cele trei genuri de teatru clasicjaponez, teatru Kabuki ºi teatru No. Nu scrie însã ºiteatru Buraku dezvoltat mai ales în zona regiunii Osaka.

9 În filmul-confesiune The debit and the creditAndrzej Wajda povesteºte întâlnirea sa cu arta ºicivilizaþia japonezã, eveniment petrecut absolutîntâmplãtor încã de pe timpul ocupaþiei germane.Locuind în Cracovia ocupatã ºi neavând actele în regulãtânãrul Andrzej, pe atunci fãcea parte din rândurileArmjei Kraiowa (armata din interior, coordonatã deguvernul polonez aflat în exil), s-a refugiat în urma unuicontrol de rutinã în clãdirea „Sukienice”, în apropiereacastelului Wavel, unde era o expoziþie de artã japonezã.Impactul acestei expoziþii asupra viitorului regizor a fostmajor. Peste ani, când devenise una dintre cele maiimportante personalitãþi ale filmului european, AndrzejWajda primeºte din partea guvernului nipon Premiuloraºului Kyoto, un fel de echivalent al Premiului Nobel.Premiul a fost în valoare de 340.000 USD, dupãmãrturiile lui Wajda cea mai mare sumã de bani cu carea fost recompensat vreodatã! Atunci regizorul se gândeºteca toatã zestrea culturalã existentã în Cracovia sã fiestrânsã într-un muzeu al artei ºi culturii japoneze. Cuajutorul autoritãþilor locale, dar ºi cu banii lui Wajda,proiectul va prinde contur în scurt timp. Clãdirea avea sãfie construitã în mai puþin de doi ani ºi jumãtate pemalul fluviului Vistula de cãtre celebrul arhitect japonezArata Isozaki (care a realizat mai multe instituþii înîntreaga lume: Muzeul de Artã Contemporanã – MOCA –din Los Angeles, Kyoto Concert Hall din Kyoto sauclãdirea impresionantã „Sports Hall” ridicatã special înBarcelona pentru Jocurile olimpice din Spania din anul1992 etc.).

10 Vâjeu, Titus, Andrzej Wajda. Omul de celuloid,Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2005, p. 280.

11 Anvergura europeanã a rectorului Jerzy Toeplitz s-a vãzut ºi în faptul cã imediat dupã ce a ajuns înfruntea ºcolii de teatru ºi film de la Lodz, profund ataºatvalorilor occidentale, a adus din Paris o colecþie de filmeclasice franceze. „Nu avandgarda ruseascã, nu Eisensteinci filme franceze. Aºa am avut ºansa cu toþii a vedeaCâinele andaluz ºi Baletul mecanic. [...] Jerzy Toeplitzvedea ºcoala noastrã ca aparþinând corpului comun alºcolilor de film europene de la acea datã ºi, în nici într-uncaz nu o vedea ca pe o instituþie de învãþãmânt pierdutãundeva în Polonia, întâmplãtor în oraºul Lodz.”, vamãrturisi Andrzej Wajda în filmul-confesiune The debitand the credit.


83. Cenuºã ºi diamantMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Într-o zi criogenicã de ianuarie am participat lavernisajul expoziþiei de picturã al artisteiCarmen Doreal, eveniment gãzduit, prin

amabilitatea domnului Ion Gliga, de Galeria deArtã Inter Pallas, Montreal. Este prima expoziþiepersonalã a artistei. Numele ales expoziþiei a fostVernisaj cu dublã destinaþie. Într-adevãr, cu aceastãocazie, membrii Asociaþiei Scriitorilor de LimbãRomânã din Quebec au organizat comemorareamarelui poet Mihai Eminescu.

Carmen Doreal, este pseudonimul artistic ºiliterar al pictoriþei-poete Carmen ÞuculescuPoenaru, stabilitã din 2001 la Montréal.

Carmen Doreal este membrã în AcademiaInternaþionalã de Arte din Quebec, Cercul ArtiºtilorPlastici ºi Sculptorilor din Quebec, AsociaþiaScriitorilor de Limbã Românã din Quebec precumºi Fundaþia Culturalã Constantin Brâncuºi dinRomânia.

Numele ales de artistã, Doreal, simbolizeazãdor adevãrat, ºi rimeazã neaºteptat cu Montreal,fiind ales cu mult timp înainte ca artista sã se sta-bileascã în aceastã mare metropolã canadianã.

Ca poetã, Carmen Doreal a debutat cu volumulVernisajul iubirii la editura Curierul Dunãrii dinBucureºti, în 1999. Poemul urmãtor transpune liriccrezul sãu artistic:

Vernisaj ccu ddublã ddestinaþie

Nu e firescacest vernisajcu dublã destinaþieîn care holograme inediterãtãcesc.Umbre de fosfor se aºeazã în conºtiinþa de sine.Mãrturii de preþ

într-un jurnal intimor trecedincolo de mine.

O altfel de iubireca într-o demonstraþie publicãse va întrupadezbatere nevindecabilãdin care rãmân doar promisiuni.O licitaþie cu amintiriºi poate,un interviu cu umbra mea.

Lucrãrile artistei, executate în ulei ºi acrilic, audouã trãsãturi definitorii: sunt ori de un verde frustamestecat cu roºu incendiar, un amalgam de culoricrude, entuziaste precum cristalul de tanzanitproaspãt extras din minã, ori se ghemuiesc cuminteîn indigo cald, albastru nobil, tonuri rafinateprecum acelasi cristal de tanzanit scos din cuptorînainte de a fi montat cu diamante în aur. Cu altecuvinte, Carmen Doreal îmbinã La joie de vivre cuPoezia într-o explozie ineditã de culoare tuºatã cusensibilitate femininã, un demers lirico-plastic ce seînscrie firesc într-o dualiate a expresiei artistice.

Din picturile artistei Carmen Doreal nu lipsescsimbolistica brâcuºianã, nostalgia plaiurilor natale,ºi paradigmele iubirii. Simfonia sãlbaticã a veriipârguite sau graþia serenã a iernii în pântecele cãreiagermineazã primele fire vinete ale infinitei coloanea vieþii. În aceastã expoziþie vã veþi simþitransportaþi înapoi într-un spaþiu familiar, acolounde v-aþi lãsat bulbul inimii la dospit când v-aþismuls rãdãcinile ºi aþi plecat departe în lume....

Ottawa, Canada

3366

Black PANTONE 5569 UU vverde

Black PANTONE 5569 UU vverde

plasticaInfo 2

editorialGeorge Jiglãu Cu optimism, despre alegerile europarlamentare 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Împotriva limbajului sau jucãrelele fratelui Alexandru 4

cartea strãinãVianu MureºanMetoda urâþirii ºi ridiculizãrii 5

teoriaHorea Poenar Studii în stacojiu (II) 7

ordinea din ziIon Pop "Sadisme" de odinioarã 8

În dezbatere

Laszlo Alexandru Istoria literaturii române, de la origini pînã la Nicolae Manolescu (V) 10Ovidiu Pecican Reþetar de avarie 11

incidenþeHoria Lazãr Reprezentarea ºi mediatizarea puterii la Versailles 12

prozaFrancisc Baja Fetus in fetu 14

emoticonªerban Foarþã Vai, Stela! 16

poeziaEmanuel Guralivu 17

interviude vorbã cu prozatorul Filip Florian Despre "dorinþa aia nebunã de a scrie", despre România luiCarol I ºi a locurilor magice, despre pisici ºi dentiºtii lor cuexistenþã incertã... 18

accentFlorian Dumitru Soporan Schiþa unui mileniu de istorie 21Ioan Bolovan Istorie trãitã, istorie scrisã 23

antropologie culturalãVeronica Maier Saºii din Transilvania ºi obiceiurile lor 24

religiaphilosophia ChristianaNicolae Turcan Despre nimic ºi vocaþie 25

in memoriam Tudor IonescuClaudiu Groza Moartea unui om spectaculos 26Radu Þuculescu Tudor Ionescu sau Viaþa ca pauzã 26Tudor Ionescu "Mare-i grãdina..." 27

flash-meridianIng. Licu Stavri Noua prozã americanã (I) 28

structuri în miºcareIon Bogdan Lefter Alte întîlniri cu literatori 29

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Buon compleanno, Lunettina! 30

zapp-mediaAdrian Þion Eugen Ionescu interzis 31

muzicade vorbã cu Rareº Trifan, directorul Operei NaþionaleRomâne din Cluj"Tocmai acum, când trecem printr-o perioadã de crizã, publicul vine cel mai mult la spectacole" 32

filmIoan-Pavel Azap Marilena 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Picamerul ºi criza 34

Lucian Maier Seven Pounds 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 83. Cenuºã ºi diamante 35

plasticaLuminiþa Suse Vernisaj cu dublã destinaþieExpoziþia de picturã a artistei Carmen Doreal, Montreal 36

sumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Vernisaj cu dublã destinaþieExpoziþia de picturã a artistei Carmen Doreal, Montreal

Luminiþa Suse

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Black TRIBUNA · O altfel de campanie electoralã? Primele alegeri europarlamentare din România,...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · O altfel de campanie electoralã? Primele alegeri europarlamentare din România,...