UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Departamentul Dreptul Muncii

Bivol Diomid

“Transferul la o muncă mai ușoară a femeilor gravide și al femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani”

Lucru individual

Conducător ştiinţific: Untilă Natalia magistru în drept, lector universitar

Autorul: Bivol Diomid, anul II, grupa 207

Chişinău – 2015

Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la care este parte,să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional 1. Conform acestor prevederi Republica Moldova și-a luat angajamentul de a adapta legislația națională prin raporturi de trimitere la dreptul internațional cuprinzînd astfel și domeniul dreptului muncii.

Odată cu adoptarea convenției nr.183 a Organizației Internaționale a Muncii,dreptul la ocrotirea sănătății pentru femeile gravide sau femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 3 ani a fost recunoscut pentru prima dată într-o convenție de protecție a maternității.Astfel în vederea promovării într-o mai mare măsură egalitatea tuturor femeilor care muncesc, precum și sănatatea și securitatea mamei și copilului și cu scopul de a recunoaște diversitatea dezvoltării economice și sociale a membrilor, precum și diversitatea intreprinderilor și a evolutiei protectiei maternității in legislațiile si practicile naționale Republica Moldova ratifică la data de 28.08.2007 Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.183 privind revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la Geneva la 15 iunie 2000, ratificată prin Legea nr. 87 – XVI din 20 aprilie 2006. Convenţia este aplicabilă tuturor femeilor angajate, inclusiv, femeilor care se afla în forme atipice de munca dependentă. Statele trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca femeile însărcinate sau care alăptează sa nu fie constrînse sa efectueze o muncă ce a fost declarată de autoritatea competentă ca fiind dăunătoare sănătăţii lor sau a copilului ori despre care s-a stabilit printr-o evaluare că prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea mamei sau a copilului,convenţia garantează că maternitatea nu constituie sursă de discriminare în materie de ocupare, implicit de acces la ocupare a femeilor gravide 2.Mai mult decît legislația națională prevede stimularea maternității dar și garantarea ocrotirii sănătății mamei și a copilului,femeilor li se creează condiţii de îmbinare a muncii cu maternitatea, li se garantează apărarea drepturilor, susţinere morală şi materială3. Un interes deosebit ne trezește însăși crearea condițiilor de îmbinare a muncii cu maternitatea fiind o problemă destul de actuală în Republica Moldova în contextul în care majoritatea angajatorilor văd în maternitate o problemă care influențează negativ asupra calității serviciilor prestate.Desigur că o femeie în perioada sarcinii dar și femeia care are copil pînă la 3 ani nu poate îndeplini aceiași muncă,nu poate oferi aceiași calitate a muncii datorită faptului că aceasta ar prejudicia sănătății personale dar și a copilului,aceasta însă nu oferă dreptul

1 Art.8. (1) Constituția Republicii Moldova.2 Recomandarea nr. 69 cu privire la aplicarea convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificate de Republica Moldova3 Legea nr 411.din 28.03.1995, art.48.

angajatorului de a micșora salariul acesteia sau de a concedia persoana în cauză,există o serie de metode de a extrage potențialul maxim al acestor persoane fără a cauza anumite daune materiale și de sănătate a acestora. Transferul la o muncă mai ușoară a femeilor gravide și a femeilor cu copii cu virsta de pină la 3 ani, reprezintă una din cele mai întîlnite metode de a menține o oarecare stabilitate a raportului dintre munca prestată de salariat și salariul acordat acesteia.Astfel,aici întilnim respectarea principiului asigurarea dreptului fiecărui salariat la condițiile echitabile de muncă și a dreptului de odihnă,transferul la o muncă mai ușoară în limitele specialității,calificării sau funcției specificate în contractul individual de muncă ar evita influența factorilor de producție nefavorabili care ar putea duce la înrăutățirea sănătății salariatului sau a copilului acestuia. Femeilor gravide și femeilor care alăptează li se acordă,prin transfer sau permutare,în conformitate cu certificatul medical,o muncă mai ușoară,care exclude influența factorilor de producție nefavorabili,menținîndu-li-se salariul mediu de la locul de muncă precedent4. După cum observăm,pe lîngă faptul că femeile gravide și femeile care alăptează sunt transferate la o muncă mai ușoară,acestea își păstrează și salariul mediu de la munca precedentă.Există o mulțime de angajatori care consideră această prevedere a Codului Muncii a Republicii Moldova drept una lipsită de sens care continuă să prejudicieze interesele acestora deoarece pe lîngă faptul că aceste persoane nu pot îndeplini munca stabilită prin contractul individual de muncă ei sunt nevoiți să plătească același salariu pentru o muncă mai ușoară cînd ar putea plăti un salariu echivalent pentru o muncă integrală,există și cazuri concrete în care anumiți angajatori s-au adresat Ministerului Muncii,Protecției Sociale și a Familie pentru a modifica legislația cu scopul de a facilita drepturile angajatorului,toate aceste cereri au fost respinse avînd drept motiv faptul că orice facilitare a drepturilor angajatorului cu privire la transferul la o muncă mai ușoară a femeilor gravide și a femeilor cu copii cu vîrsta de pînă la 3 ani ar pune în defavoare aceste persoane,dăunînd drepturilor șibintereselor acestora.

Cunoaștem faptul că legislația noastră este adaptată adaptată atît la Declarația Universală A Drepturilor Omului care stabilește că mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite 5cît și la Carta Socială Europeană care menționează în articolul 8 că se considere ilegal ca un patron să anunţe concedierea unei femei în perioada cuprinsă între momentul în care aceasta a notificat starea sa de graviditate şi încheierea concediului său de maternitate sau la o astfel de dată încât termenul

4 Codul Muncii al Republicii Moldova,art 250(1).5 Declarația Universală A Drepturilor Omului,art 25(1).

de preaviz să expire în cursul acestei perioade6.Observăm faptul că legislația Republicii Moldova prin articolul 250 al Codului Muncii stabilește drepturi privilegiate pentru femilele gravide și celor cu copii pînă la vîrsta de 3 ani așa cum este cerut de însăși Declarația Universală A Drepturilor Omului,ba mai mai mult decît atît, în aliniatul 2 al aceluiași articol este stabilit expres că pînă la soluționarea problemei ce ține de acordarea unei munci mai ușoare care ar exclude influența factorilor de producție nefavorabili,femeile gravide vor fi scutite de îndeplinirea obligațiilor de muncă,menținindu-li-se salariul mediu pentru toate zilele pe care nu le-au lucra din această cauză7. În acest caz,angajatorul este obligat să identifice un loc de muncă pentru femeia gravidă sau pentru femeia cu copii pînă la vîrsta de 3 ani care exclude factorii de producție nefavorabili care ar putea dăuna sănătății femeiei dar și ar elucida situația în cauză,un loc de muncă în limitele specialității,calificării sau funcției specificate în contractul individual de muncă,prin transfer sau permutare și totodată să plătească același salariu pentru o altă muncă prestată.De multe ori aceasta reprezintă o problemă pentru angajator deoarece schimbul de cadre,transferul dintre acestea duce la stagnarea obținerii de profit,însă totodată poate avea și un rezultat neașteptat care ar duce la transferul permanent a persoanei in cauză datorită succesului obținut,presupunem faptul că femeia gravidă ce ocupa funcția de șef al resurselor umane care presupune un număr mare de obligații care nu pot fi respectate datorită sarcinii, a fost transferat la o muncă mai ușoară și anume funcția de jurist,ceea ce permite persoanei în cauză de a avea mai puține obligații și mai puțin stres ceea ce va focaliza persoana data și ar genera obținerea unui rezultat mai bun care ar aduce un profit maxim angajatorului. Carta Socială Europeană dealtfel prevede că se interzice angajarea, în munci subterane în mine şi în orice alte munci cu caracter periculos, insalubru sau penibil, a femeilor însărcinate, a femeilor care au născut recent sau a celor care îşi alăptează copiii şi să ia măsuri corespunzătoare pentru protejarea drepturilor acestor femei în materie de angajare8.De aici deducem și faptul că transferul la o astfel de muncă precum și la munca din cadrul uzinelor,fabricilor și altor interprinderi care prezintă un caracter periculos atît pentru femeia însărcinată cît și pentru copilul acesteia.

Femeile care au copii în vîrsta de pînă la 3 ani,în cazul cînd nu au posibilitatea să-și îndeplinească obligațiile de muncă la locul lor de muncă,sînt transferate,în modul prevăzut de prezentul cod,la un alt loc de muncă,menținîndu-li-se salariul

6 Carta Socială Europeană,art 8(2).7 Codul Muncii al Republii Moldova art 250(2).8 Carta Socială Europeană,art 8(5)

mediu de la locul de muncă precedent pînă cînd copilul împlinește vîrsta de 3 ani9.După cum observăm,legislația Republicii Moldova cuprinde drepturi speciale,privilegiate pentru femeile ce au copii pînă la vîrsta de 3 ani.Aceste femei au obținut drepturi speciale datorită faptului că în perioada de la naștere pînă la vîrsta de 3 ani a copilului,acesta necesită o atenție deosebită din partea mamei,sănătatea căreia poate periclita dezvoltarea copilului dăunînd astfel însăși sănătății acestuia dar și a sănătății mamei.

Legislația noastră fiind în conformitate cu Carta Socială Europeană care stabilește în artiolul 11 al acesteia că în vederea exercitării efective a dreptului la protecţia sănătăţii, părţile se angajează să ia fie, direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice şi private măsuri corespunzătoare, care vizează, în specia să elimine, în măsura în care este posibil, cauzele unei sănătăţi deficitare 10,prevede că nu se admite atragerea la munca de noapte a salariaților în vîrstă de pînă la 18 ani,a femeilor gravide,a femeilor aflate în concediu postnatal,precum și a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată conform certificatului medical11. Fiecare membru trebuie,după consultarea organizațiilor reprezentative ale angajatorilor și lucrătorilor,să adopte măsuri adecvate pentru a se asigura că femeile însăcinate sau care alăptează nu sunt obligați să presteze o muncă care a fost determinată de către autoritatea competentă care ar periclita sănătatea copilului sau a mamei în cazul în care a fost stabilit un risc semnificativ pentru sănătatea acestora12.Observăm de altfel faptul că este interzis ca femeia gravidă sau femeia cu copil pînă la vîrsta de 3 ani să presteze o muncă de noapte,este interzisă utilizarea muncii femeilor la lucrări cu condiții de muncă grele și vătămătoare,precum și lucrări subterane cu excepția lucrărilor subterane de deservire sanitară și socială și a celor care nu implică munca fizică,este interzisă ridicarea sau transportarea manuală de către femei a greutăților care depășesc normele maxime stabilite pentru ele,angajatorul trebuie să transfere aceast salariat la o muncă mai ușoară pentru a fi în conformitate cu legea și pentru a nu dăuna sănătății acestora.

Recomandarea nr.193 a Organizației Internaționale a Muncii sugerează că trebuie luate măsuri de protecție ,atunci cînd locul de muncă implică riscuri și ar trebui să fie furnizată o alternativă la muncă.Aceste măsuri sunt strict legate de maternitate și prin urmare nu trebuie să fie considerate discriminatorie.Astfel de măsuri includ modificarea sarcinilor implicate pentru a le face mai sigure și mai

9 Codul Muncii al Republii Moldova art 250(3).10 Carta Socială Europeană,art 11(2)11 Codului Munciii RM. art.103(5)12 Convenția OIM privind revizuirea de maternitate nr 183,1952.

potrivite pentru nevoile femeii,de exemplul transferul temporar la o muncă mai sigură sau,în absența altor posibilități plasarea unui salariat în concediu temporar.

Comitetul de experți a OIM consideră că măsurile de protecție aplicabile ocupării forței de muncă a femeilor care se bazează pe stereotipuri cu privire la abilitățile profesionale ale femeilor gravide și a femeilor cu copii pînă la vîrsta de 3 ani și rolul acestora în societate,încalcă principiul egalității de șanse între bărbați și femei în ocuparea forței de muncă.Dispozițiile referitoare la protecția persoanelor care lucrează în condiții periculoase sau dificile ar trebui să vizeze protejarea sănătății și securității a femeilor la locul de muncă,ținînd cont de diferențele de gen în ceea ce privește riscurile specificate pentru sănătatea acestora.Dispoziții de securitate și sănătate în muncă trebuie să ia în considerare necesitatea de a oferi un seif și mediu sănătos pentru femei , ținând seama de diferențe ceea ce înseamnă că acestea sunt expuse la riscuri specifice în ceea ce privește sănătatea acestora și a copiilor lor , și pentru a asigura că ele nu sunt un obstacol în calea accesului femei la ocuparea forței de muncă și la diversele ocupații. Femeiei îi este garantat dreptul de a reveni la aceiași poziție sau o poziție echivalent plătită la aceeași rată de la sfîrșitul transferului la o muncă mai ușoară13.Astfel odată cu încheierea perioadei în care femeia a fost transferată la o muncă mai ușoară pe motiv de sarcină ori că are copii pînă la vîrsta de 3 ani aceasta este restabilită la munca prestată de către aceasta inițial cu același salariu,aceleași condiții de muncă și aceleași oportunități.

În concluzie pot să menționez că transferul la o muncă mai ușoară a femeilor gravide sau a femeilor cu copii cu vîrsta de pînă la 3 ani este un strict necesar pentru a oferi șansa în primul rînd acestor persoane de a se manifesta și de a presta în continuare o oarecare muncă fiind remunerată pentru aceasta fapt ce permite acestor persoane de a putea întreține familia și desigur că de a duce un mod de viață mai mult sau mai puțin decent.Legislația Republicii Moldova fiind adaptată la dreptul internațional și anume la Declarația Universală a Drepturilor Omului,Carta Socială Europeană precum și la o serie de Convenții ale Organizației Internaționale a Muncii,prevede o serie de îndeletniciri,avantaje pentru aceste femei fapt ce demonstrează că în țara noastră dreptul la muncă este respectat iar femeile gravide și cele cu copii pînă la vîrsta de 3 ani nu sunt discriminate în cadrul muncii precum și faptul că acestea dețin dreptul speciale ce le permite să continue a fi subiecți a dreptului muncii.

13 Convenția OIM Nr. 183, Art. 8(2).

Bibliografie

1)Constituția Republicii Moldova.2)Codul Muncii al Republicii Moldova.3)Carta Socială Europeană.4) Declarația Universală A Drepturilor Omului.5) http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---publ/documents/publication/wcms_242615.pdf6) http://www.pension.md/md/publications/ga/25.html

7) http://legislatiamuncii.axa.md/categories/33119/33204-Munca-femeilor-a-persoanelor-cu-obligaii-familiale-i-a-altor-persoane.html8) http://muncaformala.md/2010/11/25/relatiile-de-munca-cu-femeile-gravide-si-mamele-cu-copii/