De n-ar fi iubirea, m-as teme de viata. (G.Vieru) A. Maurois spunea : ,,Iubirea sufera mai usor absenta sau moartea decit indoiala sau tradarea." Intr-adevar,iubirea este acea esenta a vietii ce da sens fie- carei clipe petrecuta pe acest pamint. Ea inaripeaza sufletul si il duce spre culmi nebanuite. In viata, dragostea poate sa dea si ia sperante, poate sa inalte si sa coboare, poate sa fie si in- ger si demon. Nu intimplator de multe ori ne ciocnim de cruda realitate care este impodobita de spinii suferintei, pentru ca de fiecare data cautam cai nu bine definite pentru a ne rezolva conflictul sentimental.

- 1 -

Pacat ca nu punem adevaratul pret pe iubire, deoarece ea este insasi lumina din viata noastra. Ar fi absurd sa nu existe acest elixir de iubire, acest senti- ment inaltator, si daca nu ar exista, atunci teama de a pasi co- rect in viata s-ar tine mortis de ratiunea noastra. Cel mai des ma confrunt cu acest ideal al vietii omenesti atunci cind trebuie sa decid unde, cind si cui sa darui acest elixir ce se defineste a fi o hrana a inimii, a ratiunii ce ne con- troleaza fiecare miscare. De n-ar fi iubirea m-as teme de viata...M-as teme fiindca m- as pierde intr-un haos neinchipuit vreodata...Si-atunci, ce sens ar mai avea clipa petrecuta linga cei dragi sufletului daca nu ar fi iubirea de si pentru frumos, pentru tot cei viu si minunat? Iubirea nu are limite, ea te face sa te inchini in viata unei fiinte in asa fel incit sa nu traiesti si nu gindesti decit pentru a o face fericita. Iubirea este totusi speranta de-ati gasi alinarea in lacrimi, placerea in suferinta si suferinta in placere, deci a intruni in tine toate contradictoriile, caci asta inseamna ,,a iubi". Analizind detaliat, am intilnit in viata proprie ca dragostea e lucrul cel mai dulce si cel mai amar, astfel iscindu-se micile sau marile probleme sau bucurii. Cum sa traim frumos fara iubire? Cum sa apreciem tot ce ne inconjoara la justa valoare fara iubire? Cum sa speram in viitor si in clipa de miine daca in sufletul nostru nu ar fi semanata iubirea? Aceste intrebari sunt doar o particula mica din imensa tea- ma de viata fara iubire. Daca din viata mea as inlatura dragostea si bunatatea, atun- ci toate bucuriile vietii ar disparea, si-atunci...ce sens ar mai avea, care-ar fi rostul meu pe-acest pamint? Se pare ca iubirea intuneca mintile la toti, chiar si celor cu judecata si celor lipsiti de ea. Si-atunci de unde pasiunea asta atit de furtunoasa in tarile noastre? Ma intreb mereu daca merit fericirea pe care mi-a daruit-o Dumnezeu, si mii frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pre- tul. Si ma bucur din tot sufletul ca am intilnit in calea vietii pe cel ce-mi face clipele mai frumoase,mai dulci, caci doar dragostea sa ma face sa simt ca traiesc cu adevarat. Acel cineva iesti Tu- Iubirea mea. Doar dragostea este o inclestare a doua spirite insetate de liniste si frumos, cum sa traiesti fara de ea? Si doar dragostea daruie culoare la tot, la tot ce ne defines- te. Inexistenta iubirii in viata ar fi o ceata deasa din care nu am gasi iesirea usor. Tot cei viu pe-acest pamint iubeste, traieste sentimente di- ferite, fie ele animalice sau omenesti. Chiar si o felina care-ti pa- re ca e periculoasa si vineaza cu singe rece si ea isi iubeste puii si are grija de ei. Asa si noi ne iubim apropiatii, patria si locul de bastina.

- 2 -

In viata cotidiana defapt nimic nu se sfirseste fara un strop de iubire, nimic nu se termina prin a se complace unul cu altul, ca doar traim intr-o lume plina de oameni care se iubesc si sunt iubiti. De cind ne-am nascut, in noi se-infiripa acel sentiment pla- cut si inaltator-Iubirea. Ea este un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atin- ge. Il simti arzind pina in maduva oaselor si-l vezi stralucind pina in adincurile cerului. Oare cine poate indrazni sa spuna ca dragostea nu e ca o scinteie divina, ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, nepieritoa- re? Deoarece numai indragostitul simte cum infloreste in el ce- va ce nu se poate reda decit prin sentimente si daruire,asa ceva doar el poate explica aceasta senzatie cutremuratoare si placuta. In circumstantele vietii omul actioneaza in diverse moduri pentru a cauta o solutie de viitor, astfel lasindu-se prada celui mai sublim sentiment sufletesc-Iubirea, ca de n-ar fi ea ne-am teme de viata. Adaptindu-ne adesea la realitate, nu facem altceva decit sa evidentiem sentimentele ce le putem darui celor dragi si scumpi pentru noi, caci astfel simtim ca traim, ca pasim triumfator in viata. Cit de bine este sa fii fericit iubind, dar universul incearca mereu noi schimbari, rotindu-ne in nasterea infinitului. Sensul dragostei mai consta in libertate, adevar, sublim, sinceritate, ca doar asa putem realiza cu adevarat ca iubim fru- mos si pur. Am inteles ca dragostea se stinge daca-i impusa, ea nu su- porta nicidecum supunerea, gelozia exagerata sau teama. Ce sens ar mai avea viata daca am iubi astfel? Doar dragostea este mai cu- rata, mai desavirsita si nemarginita numai acolo, unde protago- nistii ei traiesc in incredere, egalitate si fara complexe sau con- ventii. De n-ar fi iubirea chiar ar fi un haos in sufletele noastre, o bezna din care ne-ar fi greu sa iesim si sa traim frumos. De n-ar fi iubirea ne-am teme de viata pentru ca doar ea ii da sens si infrumuseteaza orisice coltisor existent, astfel facindu-l asemenea raiului etern si minunat.

- 3 -